View
94
Download
1
Category
Preview:
Citation preview
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 1/32
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 2/32
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 3/32
Uimitoarea viaţa a lui Francois Rabelais
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 4/32
S-a născut în jurul anului 1494,în ţinutul Turena, din Franţa centrală,la
Deviniera, o fermă de lângă Chion, a tatălui său,avocatul Antoine Rabelais.
Se pare că studiile elementare, începute la abaţia benedictina din Seuilly,
aproape de fermă părintească, i-au lăsat amar ă amintire a şcolii indobodocitoare
condusă de preoţi, fel de învăţătura pe care, istorisind păţaniile eroului său Gargantua,
îl va condamna în termeni necruţători, r ăzbunând cu biciul ironiei nenumăratele vergi
concrete pe care i împărtăşise, cu dărnicie, pedagogia <<bătăii rupte din rai>>.
În 1510,trimis de familie, intra ca învăţăcel eclesiastic novice într-o
mănăstire de călugări franciscani şi după nouă ani este hirotonisit preot.Aici leagă
prietenie cu călugărul Pierre Amy, prin intermediul căruia vă intra în corespondenta cu
un mare învăţat umanist francez,elenist şi filolog al Renaşterii, anume Guillaume Bude.
Împreună cu Amy, folosind numeroasele r ăgazuri monahale, pe care ceilalţi fraţi
călugări le petreceau într-o proverbială trândăvie,începe să studieze limba şi literatura
elina, în ciuda marilor dificultăţi pe care le întâmpinau amândoi(căr ţi scumpe şi
rare,greu de procurat in Franţa, lipsa unor profesori, etc.). În 1523 însă, Facultatea de
teologie din Paris Sorbona citadela a obscurantismului religios şi a filosofiei
catolice,neliniştită de comentariile filologice ale savantului olandez Erasmus din
Rotterdam,asupra unor texte greceşti ale Evangheliei, interzice studiul limbii eline.Stareţul abaţiei unde se afle Rabelais percheziţionează chiliile celor doi elenişti şi le
confisca manuscrisele,căr ţile şi însemnările.Amy reuşeşte să fugă şi trece la un alt
ordin monahal iar Rabelais păr ăseşte la rându-i locaşul monahal şi îşi găseşte un
protector în persoana lui episcopului şi stareţului Geoffroy d’Etissac,al cărui secretar
devine.Până în 1527 str ă bate cu protectorul său ţinutul Poitou, dar, plictisit de tutela
patronului, îl păr ăseşte timp de trei ani vizitează marile centre universitare ale
vremii :Bordeaux, Toulouse,Vălence, Bourges,Orleans, Angers şi Paris.La începutul anului 1530 se înscrie la cursurile de medicină iar la 17
septembrie, sosit în sudul Franţei, la Montpellier, cel mai renumit centru de învăţământ
medical de pe-atunci,este primit ca student la Facultatea de medicină, dobândind după
numai şase să ptămâni, primul grad de student.La începutul anului 1531 participa alături
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 5/32
de alţi colegi la reprezentarea unei comedii, apoi îşi întrerupe studiile şi pleacă la
Poitou.Anul următor e stabilit la Lyon, că traducător de căr ţi medicale latineşti, ca
doctor al spitalului din localitate şi ca autor al primei lui lucr ări literare, romanul
,,Uimitoarea viaţa a lui Pantagruel , feciorul lui Gargantua pe care îl semnează cu
pseudonimul Alcofrybas Nasier,anagramă numelui său.La 23 octombrie 1533, Sorbona
condamna cartea acuzând-o de ,,neruşinatele ; sub acest epitet se ascundea ,,vina’’ de a fi
demascat f ăţărnicia concepţiei filosofice religioase cât şi matrapazlâcurile foarte laice
ale popimii.
Aşadar, romanul, care avea să fie cunoscut mai târziu sub numele
generic de ,,Gargantua şi Pantagruel’’, debutează cu ,,Pantagruel’’, cartea a doua,altfel
spus.
După doi ani apare ,,Viaţa extrem de înfricoşătoare a marelui
Gargantua,tatăl lui Pantagruel care, în genealogia uriaşilor şi în logica operei,este cartea
întâi.
Abia după zece ani apare ediţia definitivă şi revăzută a celor două
căr ţi, cărora acum li se restituie cronologia evenimentelor descrise.
De aici înainte,şi de astă dată sub numele adevărat,se succed,,A treia
carte a faptelor şi-a spuselor eroice ale nobilului Pantagruel’’(1564) şi ,,A patracarte’’(1552). După moartea autorului apare ,în 1562,,,Insula Sunătoare cuprinzând
primele 16 capitole ale căr ţii a cincea, carte care va apărea în întregime abia în 1564.De
altfel,autenticitatea acestei ultime căr ţi este contestată de numeroşi cercetători ai operei
rabelais iene.
Probabil că în momentul în care a început să-şi scrie opera,despre
care nu se poate spune că a fost construită cu foarte multă rigoare,potrivit unui plan
compoziţional minuţios elaborat(că,de exemplu,un roman balzacian), Rabelais păstra,într-o cută secretă a memoriei,sugestia atmosferei şi a tipurilor din romanele populare,de
colportaj cum ar mai putea fi numite,romane care se întemeiau pe foarte vechile tradiţii
ale folclorului francez.
Poate că scriind ,,Pantagruel’’,Rabelais s-a gândit la un singur
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 6/32
lucru :să-i facă pe oameni să râdă ,folosindu-se de dimensiunile lui Pantagruel.
<<Prieteni cititori…
Eu numai despre râs scriu,se-nţelege,
Căci râsui partea omului,firească.>>
Dar pe aceste date populare se grefează elemente satirice suspecte de
protest social şi o viziune violent şi tragic realistă a lumii, câştiguri literare care
depăşesc modestul scop iniţial.
La urma urmei, ,,Gargantua şi Pantagruel’’e ,într-o anume măsur ă,un
fel de autobiografie nemărturisită, în care amintiri din copilărie şi din tinereţe sunt
transfigurate,deosebit de Creangă,şi strecurate dibaci,sub pretextul fantasticului şi al
fabulosului.
Odată cu tipărirea lui ,, Pantagruel’’ începe luptă deschisă pe plan
literar a cărturarului umanist împotriva teribilei Biserici catolice, lupta ce se înscrie în
seria acţiunilor anticatolice ale Reformei,marea mişcare social-politica din Europa
occidentală a veaculuial XVI-lea,mişcare apărută ca rezultat al luptei ţăr ănimii şi a
burgheziei ceva se năştea împotriva orânduirii feudale şi care a îmbr ăcat forma luptei
religioase împotriva Bisericii catolice şi a papalităţii.Într-adevăr,încă de la începutul
secolului al XVI-lea, reforma a sf ărâmat unitatea catolicismului(simbol al exploatării şi
spirituale exercitate de cler asupra poporului credul şi superstiţios),anihilând putereanemăsurată a papalităţii în cea mai mare parte a ţărilor din Europa de Nord.Înlesnita de
r ăsturnarea de false valori morale şi de progresul ideilor Renaşterii, mişcarea încerca să
elibereze gândirea din chingile catolicismului, cerând libertate deplină şi egalitate pentru
diferitele culte.
În Franţa, Reforma, propagata de Calvin(organizatorul unei republici
<<protestante>>în Elveţia), luase naştere în timpul domniei regelui Francisc I(1515-
1547),monarh care a tolerat-o la început,pentru ca s-o reprime necruţător maitârziu.Umaniştii Renaşterii, adversari ideologici neîmpăcaţi ai catolicismului,erau
asemeni lui Rabelais, simpatizanţi ai protestantismului.Prin încercarea de a umaniza sau
chiar de a suprima formele de cult religios, de a restrânge sau de a desfiinţa puterea
clerului, de a nega valoarea tradiţională a textelor evanghelice, pe care Biserica le
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 7/32
considera de <<esenţă divină>>, prin protestul, în numele raţiunii, contra interpretărilor
dogmatice,dar mai ales prin combaterea susţinută a catolicismului şi a influenţei lui
politice şi economice, Reforma a fost o formă revoluţionar ă de luptă împotriva
feudalismului.
La începutul lui ianuarie 1534, Jean du Bellay, arhiepiscop al Parisului,îşi
întrerupe călătoria spre Italia, la Lyon,din cauza unui atac de sciatică.Aici îl întâlneşte
pe Rabelais,pe care îl ia cu el, în calitate de medic,în călătoria din care va reveni în lună
martie a aceluiaşi an.
În primele zile ale lui octombrie, la iarmarocul de toamnă din Lyon, se
pune în vânzare ,,Viaţa nemaipomenită a marelui Gargantua,tatăl lui Pantagruel’’,
<<cartea plină de pantagruelice>> a lui Alcofrybass Naiser.
Scriitorul nu va uita momentele moderne, ştiinţifice, de studiu, pe care
le-a deprins în compania umaniştilor din Fontenay-le-Comte, când s-a aplecat asupra
căr ţilor filosofilor Antichităţii sau când, sub supravegherea profesorilor de medicină, a
descifrat elementele ştiinţelor,e drept, nedezvoltate ale vremii.Această experienţă îi va
sluji ca punct de plecare în fundamentarea unui sistem pedagogic nou,
renascentist,doctrina de învăţământ umanist pe care a preconizat-o în <<Gargantua>.,de
pildă.Nemulţumindu-se doar să condamne cruzimea şi stupiditatea învăţământului
elementar îngenunchiat de scolastică, Rabelais ataca inumanitatea medievală a culturiisuperioare, a învăţământului universitar.Dezvăluind minciună concepţiei filosofice
retrograde, propagata de corpul profesoral eclesiastic, scriitorul se str ăduieşte să
înlocuiască jalnică ruina e educaţiei dogmatice, pur <<teoretice>>, cu un edificiu solid
şi sănătos, dedicat unei culturi de tip renascentist ,în care zestrea de cunoştinţe teoretice
îşi caută şi îşi găseşte verificarea în practică muncii şi a activităţii omeneşti
zilnice.Astfel,sistemul de educaţie pa care se bazează nouă învăţătura a lui Gargantua
este un sistem de învăţământ modern,politehnic.Într-adevăr, toate detaliile teoretice pecare le dobândeşte Gargantua în studiul literelor şi al artelor sau al ştiinţelor naturii îşi
găsesc un fericit corolar practic în vizitele pe care elevul le face diferitelor ateliere
meşteşugăreşti, pentru a se pune la curent cu <<tehnica >>vremii.Fireşte, expresia
supremă a acestui sistem educativ tradus în programul de activitate al mănăstirii
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 8/32
Thelema,simbol al artelor şi al ştiinţelor umaniste se dovedeşte utopica, dar contribuţia
lui Rabelais la combaterea învăţământului înapoiat, de factur ă medievală, pe de o parte,
şi la elaborarea unui sistem de învăţământ laic,ştiinţific, umanist, care să r ăspundă
cerinţelor unei burghezii în plină ascensiune,pe de altă parte,r ămâne deosebit de
însemnată.
Spre sfâr şitul lunii octombrie 1534,Francisc I dezlănţuie crâncenă
persecuţie împotriva Reformei,arzând pe rug patruzeci de protestanţi,bănuiţi a fi
implicaţi în afacerea afişelor ce def ăimau liturghia şi pe papa, şi care fusese alipite până
şi pe zidurile palatului regal.Rabelais păr ăseşte Lyonul în primăvara anului
următor,pornind în cea de-a doua călătorii italiana,tot împreună cu Jean du Bellay,ajuns
între timp cardinal.Datorită influenţei acestuia,scriitorul va că păta în 1536 un rang
eclesiastic,remunerat cu un anumit beneficiu bănesc,beneficiu la care se vor adăuga
puţinele câştiguri medicale.
În acel an 1536,Carol Quintul, rege al Spaniei şi împărat al Germaniei,
năvăleşte cu trupele în Provenţa, invazia fiind menită să pedepsească o alianţă pe care
Francisc I o încheiase cu turcii, şi cu protestanţii din Germania ,împotriva lui
Carol.Rivalitatea dintre cei doi monarhi dată din 1519, când îşi disputaser ă coroana
Germaniei.Din acest antagonism politic şi economic au luat naştere patru r ăzboaie de
mai târziu.După înfrângerea de la Pavia(1525),luat prizonier de imperiali, Francisc estesilit să semneze tratatul de la Madrid(1526).Îndată ce se vede liber,monarhul francez
negociază cu statele italiene şi cu regele Angliei o alianţă contra împăratului.R ăzboiul
reîncepe şi suveranul francez pierde, prin pacea de la Cambrai(1529), Italia.pentru a
stăvili tendinţele de cuceritor ale împăratului, care visa stă pânirea lumii,Francisc
încheie alianţa cu protestanţii şi cu turcii,şi atrage asupra Franţei invazia din
1536.Patriotismul populaţiei provenţale, care s-a retras pustiind locurile în fata
năvălitorului, îl sileşte pe împărat să se retragă în Spania şi să încheie, laAiguesmortes(1538)un nou tratat de pace.Rabelais, în calitate de raportor al consiliului de
stat,asista la întrevederea dintre cei doi suverani şi apoi îl însoţeşte pe rege la Lyon.Între
timp, în Flandra,care se r ăscoală, şi Carol îi cere lui Francisc I dreptul de a trece cu
trupele prin Franţa pentru a înă buşi r ăscoală.Francisc se învoieşte,punându-i
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 9/32
împăratului o seamă de condiţii, pe care acesta nerespectându-le provoacă un nou
r ăzboi ce se va încheia abia în 1544.
Toată această politică brutală şi r ăzboinică, ale cărei manifestări
sângeroase şi împăcări ipocrite se succed cu indiferenţă, ca un joc inconştient al celor
doi monarhi, nu se va şterge din conştiinţa autorului,care ,în episodul comicului r ăzboi
picro colin nu se poate împiedica să nu dezvăluie,cutremurat,ororile r ăzboaielor.
Se cuvine, de asemenea,subliniată aici extraordinar ă capacitate de înţelegere
a mecanismului social al exploatării,capacitate de care a dat dovadă
Rabelais.Grandgousier,atacat de Picrocol,dar animat de intenţii paşnice,ezită să
pornească r ăzboiul ,totuşi,în fata inevitabilului,se hotăr ăşte să să intre în r ăzboi.Poate
părea uimitor faptul că ideea de a-şi apăra supuşii,redata precis,este exprimată de
monarh,fie el bun şi inimos ,cum este tatăl lui Gargantua, dar ,în definitiv,exploatator.
La 22 mai 1537,întors la Montpellier, Rabelais capătă titlul de doctor în
medicină,iar în toamna aceluias an este primit în corpul profesoral al Facultăţii.Aici ţine
prelegeri str ălucite,până în vara lui 1538.În anul următor pleacă din ţara îndreptându-se
către Italia.Până în 1543 călătoreşte necontenit,revenind din când în când în
Franţa,unde, în martie,descoper ă că <<Gargantua şi Pantagruel>>sunt inserate în listaneagr ă a lucr ărilor interzise de cenzur ă Facultăţi de teologie.În 1545 obţine de la
Francisc I dreptul de a-şi tipări supărat urmărea romanului <<Pantagruel>> dar Sorbona
rosteşte împotriva lui o nouă condamnare,care îl determină pe autor să fugă la
Metz(Germania)unde e numit medic al oraşului.Întors în Franţa în 1547,pleacă pentru a
treia oar ă în Italia cu suita cardinalului Du Bellay,şi ,trecând prin Lyon,încredinţează
editorului sau primele două capitole din <<A patra carte a lui Pantagruel>>,capitole ce
vor apărea în ianuarie 1548.Revenit în Franţa în noiembrie 1549,Rabelais este numitduhovnic onorific la bisericile St.Meudon şi St.Cristophe din Jambet.A patra carte apare
integral în ianuarie 1552,dar după două luni este condamnată de Sorbona.În ianuarie
1553, Rabelais renunţa,şi la 9 aprilie stinge din viaţa <<la Paris,într-o casă de pe strada
Gr ădinilor>>.
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 10/32
GARGANTUA SI PANTAGRUEL
După un prolog în care autorul pune în mod voit ambiguu problema sensului
operei sale, romanul se deschide cu genealogia neamului de uriaşi al lui Pantagruel.
Gargantua, tatăl său, a fost purtat 11 luni în burta mamei, care, însărcinată fiind, ia parte
la ospeţe monstruoase, în plină indigestie, Gargamela îl naşte pe Gargantua prin ureche;
autorul citează din textele antice şi "dovedeşte" că lucrul acesta nu e imposibil.
Până la cinci ani, micul Gargantua tr ăieşte aproape ca o sălbăticiune; inteligenţa să
devine apoi sclipitoare: tatăl său, Grandgousier, i-o descoper ă atunci când Gargantua
inventează o ştergătoare pentru fund genială. De aceea Grandgousier decide să-l dea la
învăţătur ă. Ani de-a rândul, teologi "sorbonari" îl îndoapă cu manualele lor.
A ajuns un netot din cauza metodelor folosite. Gargantua e trimis de tatăl său la un
preceptor umanist, Ponocrates. Călare pe o iapă uriaşă care, pentru a se apăra de muşte,
dărâma cu coada păduri întregi, pleacă împreună cu noul său învăţător la Paris. Acolo
ia clopotele de la Notre-Dame şi le atârna de gâtul iepei. Ponocrates reuşeşte să facă din
Gargantua un om nou datorită educaţiei pe care i-o dă după noile metode umaniste.
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 11/32
După un timp începe un r ăzboi între ţara lui Gargantua şi Lerna, iscat de o ceartă între
ciobani şi plăcintari. Grandgousier îi scrie lui Gargantua să se întoarcă acasă în grabă
şi să ia parte la luptă. R ăzboiul e o ocazie pentru Rabelais de a face să plouă cu
enormităţi. Gargantua cu ai săi îi
învinge pe r ăii lui Picrocol, dar este apoi generos cu ei: eliberează prizonierii, nu le
acaparează teritoriile, îl desemnează doar pe Ponocrates rege până la majoratul fiului lui
Picrocol.
Fratele loan, care s-a remarcat în luptă, refuză să primească vreo mănăstire, însă e de
acord să conducă una care să funcţioneze după principiile sale. La Telem va construi
această mănăstire, deasupra por ţii căreia stă scris: "Fă ce-ţi place"; nu sunt admişi aici
bigoţii, f ăţarnicii, călugării ipocriţi, judecătorii şi cămătarii, ci numai cinstit? cavaleri,
tinere şi sprinţare domniţe şi cei care tălmăcesc cu dreptate cuvântul Scripturii.
Libertatea constituie singura regulă de viaţă a călugărilor şi bunătatea lor e cea care
asigur ă o perfectă înţelegere între ei.
Prologul Căr ţii a II-a aduce laude puterii terapeutice a primea, autorul propunându-şi să
ofere încă o asemenea capodoper ă. După ce reia genealogia lui Pantagruel şi arată cum
el a moştenit apetitul părinţilor, Rabelais îşi trimite eroul la studiu prin Franţa, la toateuniversităţile, prilej să sublinieze defectele fiecăreia. Ajuns la Paris, Pantagruel
primeşte o scrisoare de la Gargantua, o altă ocazie pentru autor să exprime idealul
culturii umaniste. Pantagruel îl cunoaşte aici pe Panurge, personaj pitoresc, jumătate
vagabond, jumătate student, cu care va fi prieten toată viaţa.
Auzind că dipsozii au invadat Utopia, ţara lui Pantagruel, Panurge îl însoţeşte pe acesta
pentru a lua parte la luptă. După ce săvâr şesc împreună ispr ăvi de toată laudă, cei doiintr ă în cetatea amoroţilor, unde Panurge îi face regelui Anarhie o nuntă de pomină.
Pantagruel acoper ă apoi cu limbă o armată întreagă, iar maestrul Alcofibras, aflat şi el
acolo, intr ă în gura lui şi descoper ă o altă lume, asemănătoare celei reale. Când iese,
după şase luni, cucerirea ţării dipsozilor e terminată. Ultimul capitol aduce scuzele
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 12/32
maestrului Alcoribas Nasier şi promisiunea că povestea va continua cu nunta lui Panurge
şi aventurile sale, şi cu invitaţie pentru cititori de a tr ăi ca nişte adevăraţi pantagru-
elişti.
Aşadar,acest roman fantastic - debordând de vitalitate şi de
truculentă,colorat şi plin de verva,împestriţat de glume,năzbâtii,calambururi,snoave,de
proverbe,de tradiţii şi de referinţe savante,de sententii şi de nascociri - se încheie cu un
cuvânt simbolic:<<Trink !>>adică <<Bea!>>.
,,Gargantua şi Pantagruel’ este,în primul rând produsul unei fantezii
nesecate,uriaşă ca eroii ei,o fantezie exprimându-se într-o limbă de o bogăţie
fabuloasă,croita pe măsur ă personajelor şi a faptelor relatate.
Începând cu ,,Cartea a treia’’,Rabelais îşi lărgeşte orizontul investigativ
şi aria de explorare artistică,îşi adânceşte incizia satirica,ironia lui renunţa par ţial la
facil,devine mai amar ă,adică se preface în sarcasm,amăr ăciunea îl face mai dur,îl
apropie aparent de realism,îl proiectează de fapt în tragicul marilor descoperitori de
adevăruri,descoperitori de talia lui Shakespeare şi a lui Cervantes.
Rabelais îşi ia epoca de guler,abordează probleme de actualitate ale
vremii lui, ia atitudine în dezbaterea filosofică platoniciana,se amestecă în antagonismul
de principii care desparte Reforma de Biserică,îşi spune părerea în privinţa r ăzboaielor religioase.Autorul,care este credincios,deis de fapt,în orice caz nu ateu,r ămâne
anticlerical şi areligios,pentru că, după el toate religiile se aseamănă,şi între zeii
mitologiei păgâne şi sfinţii mitologiei creştine deosebirile nu sunt de substanţă de
formă.Nu ţine nici partea protestanţilor nici pe cea a catolicilor ci echitabil condamna
ambele tabere,stigmatizând intoleranţa şi crimele,cenzur ă împotriva raţiunii şi a
artei,sugrumarea liberaţii de agandisi de o spune f ăr ă şovăire.Asemeni oricărui
intelectual demn de acest nume,Rabelais refuza constrângerea şi amestecul for ţei închestiunile care privesc spiritul şi fantezia,creaţia şi artă.
Morală lui e blândă şi toleranţa,profesând stoicismul,r ă bdarea,un fel
de contemplare înţeleaptă a evenimentelor,fermitatea,o conştiinţă curată şi,mai cu
seamă,studiul,pentru că numai prin studiu se poate ajunge la cunoaştere.Acest tip de
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 13/32
morală antică justifica marele program de educaţie umanista şi primatul pe care autorul
îl acorda studiului ştiinţelor naturii,în pagubă ştiinţelor abstracte,ba chiar a
filosofiei,categorii de ştiinţe pe care le considera zădărnicie şi moştenire a unui trecut
întunecat şi detestabil.Nu uita totuşi să sublinieze ca ,,Ştiinţa f ăr ă conştiinţă nu este
decât ruină spiritului.Aceasta este maxima - cheie a romanului rabelaisian,roman care nu
r ămâne numai o dezbatere de idei sau un haos de aventuri fantastice,dar şi istoria unor
personaje foarte vii,for ţe convingătoare,foarte reale :cele trei generaţii de uriaşi :
- bunicul Grandgousier-om al trecutului - naiv şi simplu,cam incult şi cam
grosolan,dar plin de respect faţă de ştiinţă şi de manifestările spiritului.
- Gargantua - omul Renaşterii care incepe înţelept,prudent,personaj de tranziţie
între Evul Mediu şi timpurile noi,punând mai presus de orice etică,dreptatea raţiunii şi
virtutea,sinceritatea sufletesc a.
-Pantagruel-omul deplin al Renaşterile cum îl visa Rabelais:inteligent,cinstit,
drept, împodobit cu virtuţii,dar mai ales dornic de cunoaştere,pretinzând de la prietenii
lui să fie informaţi,culţi şi plini de înţelepciune.
Complementul lui Pantagruelic este Parcurge,puţin pungaş,puţin bun
de gur ă,pururi pus pe şotii,scă păr ător de inteligenţă,spiritual şi bun de gur ă.
Stilul lui Rabelais - torenţial,luxuriant - este susţinut de o vigoare şi
de o siguranţă inegalabile.Acest om uimitor foloseşte sistematic absolut toate resurselelimbii franceze dar nu se sfieşte să pună la contribuţie şi limbile str ăine(germana,
engleza, italiană, spaniolă,olandeză)sau cele clasice(latină,eline,ebraică)cu dialectele
lor cu tot.
Se mişca în voie prin vocabularul filosofiei scolastice, da iama-n
jargonul pedant al savanţilor umanişti,desf ăşoar ă mătăsurile şi catifelele alesului
limbaj cult,târându-le prin pulberea şi prin hârtoapele expresiilor populare,uneori
triviale.Recurge la termeni tehnici,la cuvinte obscene,la dialecte.Fabrica neologismesavante sau născoceşte cuvinte glumeţe.Scoate de la naftalină expresii îmbătrânite sau
uitate,se foloseşte de o topică defuncta,risipeşte arhaisme pitoreşti.Şi,mai presus de
toate,şi în aceasta constă noutatea lui,foloseşte permanent limbă vorbită,nu numai cea a
lumii culte,ci şi limba de la ţar ă şi cea de pe stradă.
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 14/32
Cele cinci căr ţi ale acestei enciclopedii r ămân în în istoria literaturii şi
în istoria ideilor una dintre primele opere cu adevărat mari şi,mai cu seamă,moderne,una
dintre cele mai cuprinzătoare imagini ale unei epoci şi ale unei crize(de conştiinţă şi de
creştere) :Renaşterea.
GIOVANNI BOCCACCIO
Cel de al doilea mare umanist italian, contemporanul lui Francesco Petrarca,
cel care l-a cunoscut când era copil pe Dante Alighieri spre ultimii ani ai vieţii acestuia în
Ravenna, este autorul nemuritorului Decameron, Giovanni Boccaccio.
Sub influenţa directă a lui Dante în ceea ce priveşte orientarea poeziei şi sub
aceea a lui Francesco Petrarca în ceea ce priveşte preocupările pentru ştiinţele
umanistice, în special pentru filologie, Giovanni Boccaccio i-a considerat întotdeauna, şicu cea mai mare mândrie, ca pe maeştrii săi pe cei doi mari scriitori italieni cărora
personalitatea sa li se va adăuga în curând, pentru a înalta cea mai extraordinar ă triadă
literar ă pe care a cunoscut-o vreun secol, faimoasa trinitate trecentista, care a ridicat la
cea mai înaltă treaptă începuturile literaturii,artei şi culturii italiene. În timpul vieţii sale,
Giovanni Boccaccio nu a cunoscut gloria şi faima lui Francesco Petrarca, dar în opera sa
literar ă se întâlnesc mai multe particularităţi şi caracteristici ale orientării progresiste
care prevesteşte cotitura Renaşterii italiene, epoca descoperirii omului şi a lumii, epoca
laicizării culturii, a dezvoltării personalităţii umane şi a unui splendid optimism.
Îndeosebi prin opera lui Boccacio, cultura începuturilor Renaşterii cunoaşte aspectul său
caracteristic italian, amprenta specificului naţional.
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 15/32
Giovanni Boccaccio s-a născut la Paris,în 1313, din dragostea nelegitimă a
negustorului florentin Boccaccio din Chellino şi a unei franţuzoaice care provenea, se
pare, dintr-o familie aristocratică. Se ştie sigur numai că această femeie se numea
Giovanna şi că după naşterea lui Giovanni a fost repede pǎrǎsitǎ de iubit, care şi-a
copilul,ducându-l în Florenţa.
Spre 1327, când Giovanni avea paisprezece ani ,a fost îndrumat de tatăl său
spre comer ţ şi trimis la Napoli, oraş care avea cu Florenţa multe legături de afaceri.
Giovanni a r ămas la Napoli vreo 3 ani, near ătând însă nici o înclinare pentru afaceri sau
negoţ. Tot pentru a-l asculta pe tatăl său a căutat să înveţe legile,încă şase ani ,dar nu a
reuşit să îşi termine studiile nici în acest domeniu.Giovanni Boccaccio a fost mai ales un
autodidact, înclinat spre o viaţă liber ă,păstrând totdeauna o puternică admiraţie pentru
ştiinţă şi o profundă vibraţie pentru tot ceea ce este frumos. Acest sens al frumosului şi
al realităţii l-a f ăcut, după o lungă şi tenace muncă şi pregătire să devină un studios şi
un cercetător neobosit,un artist care atinge valoarea maximă a desăvâr şirii.
În vremea aceea la Napoli era cel mai mare centru cu amprentă feudală al
Peninsulei, opus republicanei Florenţe .La curte lui Roberto d'Angio, acela care fusese şi
prietenul lui Petrarca, erau chemaţi ,spre a-i da str ălucire, literaţii şi savanţii pe care
regele îi proteja. Se f ăceau manifeste la aceşti savanţi primele semne ale concepţiilor
umaniste, ale dragostei pentru lumea antichităţii,pentru om şi natur ă.GiovanniBoccaccio venea cu toată marea curiozitate a omului nou,a burghezului ieşit din sânul
“plebei”,conducătorul comunei florentine.
Giovanni Boccaccio a avut multe şi facile iubiri,dar pasiunea care l-a dominat
cu adevărat şi care se reflectă în numeroase şi variate moduri în oper ă să literar ă este
aceea pentru Maria d'Aquino,fiica naturală a regelui Roberto al Neapolelui şi soţia unei
gentilom de la curte napolitană.Maria d'Aquino a devenit inspiratoare lui Boccaccio,aşa
cum fusese Beatrice Portinari pentru Dante Aligheri şi Laura de Noves pentru Francesco,o comedie uman Petrarca.Dar iubirea şi raporturile dintre Giovanni şi maria sunt cu
totul altele decât cele dintre Dante,Petrarca şi femeile lor iubite şi inspiratoare.Beatrice
Portinari,cu toată existenţa ei istorică,a fost de multe ori simbol.Petrarca a reprezentat-o
pe iubita lui ca pe o femeie reală,care a coborât din cer pe pământ în mijlocul naturii în
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 16/32
floare.Dar şi iubirea lui avea puternice culori platonice şi idealizante.Giovanni
Boccaccio a împins mai departe această orientare nouǎ a lui petrarca,evocând iubirea
naturalǎ,senzualǎ,sǎnǎtoasǎ,umanǎ.Iubirea pentru Maria a fost,dincolo de semnificaţia
literarǎ,evenimentul cel mai important al tinereţii lui Boccaccio,al intensei lui trǎiri.Dar
iubirea nu a durat şi Giovanni a fost repede trǎdat.
Pentru orice observator atent,opera lui Boccaccio s-ar putea împǎr ţi în douǎ
perioade distincte.În tinereţe poate fi considerat un nuvelist,romancier,poet,care are drept
principalǎ preocupare tematicǎ iubirea.Într-o a doua perioadǎ îl putem considera că pe
un umanist,ca pe unul dintre cei mai savanţi oameni ai vremii sale.Printre primii în
lume,Boccaccio,precursor al Renaşterii, a adunat multe cǎr ţi greceşti,a învǎţat sǎ îl
citeascǎ pe Homer în original.Prin genealogiile zeilor,cǎr ţile de geografie,cǎr ţile asupra
femeilor şi bărbaţilor iluştri –lucrǎri ale ultimilor sǎi ani - Boccaccio se înfǎţişeazǎ ca
un precursor foarte apropriat de vastă mişcare a Renaşterii.Dante şi Vergiliu au fost
maeştrii poeziei sale,iar studioşii de la curtea napolitanǎ au orientat cǎtre erudiţie şi
clasicism.
Giovanni Boccaccio este desigur cel mai mare povestitor al literaturii şi unul
dintre cei mai de seamǎ ai literaturii universale.Capodopera sa Decameronul este o
creaţie desǎvâr şitǎ a sinceritǎţii,a realismului în artǎ.Revoluţia literarǎ începutǎ cu Dante Alighieri,care ridicǎ raţiunea şi
cunoaşterea împotriva autoritǎţii religioase şi a scolasticii şi susţine imperiul laic
împotriva autoritǎţii temporare a Bisericii ,este desǎvǎr şitǎ de Boccaccio,care opune
bunul-simţ popular ipocriziei clericilor,criticând şi Biserica şi Imperiul .Revoluţia
literarǎ capatǎ astfel un caracter popular.
Decameronul este o mare operǎ artisticǎ ce poate fi consideratǎ,în raport cu
Divina Comedie ,o comedie umanǎ reprezentatǎ pe fondul naturii,sub lumina clarǎ araţiunii .Marea carte a lui Boccaccio este un document de cea mai înaltǎ valoare
artisticǎ,un monument al gândirii umane.În paginile Decameronului pot fi surprinse şi
subliniate cele mai caracteristicas imptome ale revoltei împotriva ideilor şi formelor
înlǎnţuitoare medievale.Sunt numeroase nuvelele care îl arată pe autor ca pe cel mai
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 17/32
îndrǎzneţ propagator al libertǎţilor conştiinţei ,ca pe un flegelator al ipocriziei,al
înşelǎtoriei ,al cǎlugǎrilor falşi-fǎcǎtori de miracole sau al preoţilore atenteazǎ la cinstea
familiei.
Decameronul,cartea care stǎ la temelia prrozei artistice italiene,a fost scrisǎ
între anii1352-1354.Ea constituie o loviturǎ puternicǎ datǎ concepţiei teologale şi
reprezintǎ lumea realǎ,Italia secolului al patrusprezecelea,reprezintǎ fuga de moarte şi de
teroarea Evului Mediu,pe carew nu numai cǎ îl neagǎ sau respinge,ci îl i-a în
râs,ridiculizândul cu cele mai caustice accente satirice.Lumea misticǎ este dincolo de
naturǎ şi de om,caracterul Evului Mediu fiind transcendenţa,înclinarea cǎtre ceea ce ar
există dincolo de lume,dincolo de graniţele naturii.Eroul literaturii medievale este
contemplatorul cu ochii îndreptaţi cǎtre ceruri,aprinşi de credinţǎ.Omul,eroul lui
Boccaccio,protagonistul nuvelelor sale are,dimpotrivǎ,ochii aţintiţi cǎtre pǎmântul
generator,cǎtre care îşi îndreaptǎ întrebǎrile şi de la care primeşte rǎspuns deplin.
Am arǎtat noul sens pe care-l dau literaturii primele poere ale lui Boccaccio.Pe
fondul lumii alegoriilor şi al viziunilor teologale se înalţǎ seninǎ şi calmǎ ,lumea
laicǎ,lumea pǎgânǎ,cu cel mai viu sentiment şi sens de a surprinde şi de a oglindi în
profunzime frumuseţea.
Acum timpurile noi s-au maturizat,Italia a întors spatele Evului Mediu.Viaţa
nu mai este dispreţuitǎ,nici blestematǎ,nu ami este socotitǎ că antitezǎ a binelui,afericiri,a virtiţii.Din ceţurile misticismului oamenii se înalţǎ cǎtre zone mai senine,în
care se îmbrǎţiseazǎ frumuseţea şi adevǎrul.Omul renaşte şi o datǎ cu renaşterea lui
raţiunea umanǎ îşi reia drepturile.Mereu mai vaste orizonturi se deschid în faţa gândirii
emancipate.
Aceastǎ reîntinerirea for ţelor umane care aproape se extenuaserǎ în
ascentismul medieval şi în silogistica scolasticii,aceastǎ reîntoarcere a gândirii la pǎmânt
şi umanitate şi aceastǎ palpare a naturii vor putea educa la şcoala raţiunii şi experienţei pe toţi aceia care vor pregǎti apariţia civilizaţiei moderne.
Giovanni Boccaccio este întradevǎr o oglindǎ a societǎţii din Trecento.În
Decameron el pǎrǎseşte mitologia,alegoria,lumea clasicǎ ,reminescenţele danteşti,se
închide în mijlocul societǎţii,trǎind viaţa comunǎ a colectivitǎţii.Dupǎ faimoasa formulǎ
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 18/32
desanctisianǎ,”lumea spiritului dispare,apare lumea naturii”.Comedia pentru Dante fusese
beatitudinea celestǎ;pentru Boccaccio este beatitudinea terestrǎ.
DECAMERONUL
Decameronul conţine o sutǎ de nuvele ,probabil concepute în anul şederii sale
la Napoli,la îndemnul cert al Mariei d’Aquino;şi lui Boccaccio i s-a pǎrut oportun sǎ le
încadreze împreunǎ într-o cornişǎ,care le acordǎ o unitate de simetrie exterioarǎ,cum o va
spune el însuşi în prezentarea Decameronului “o sutǎ de poveşti ori basme,ori
parabole,ori istorioare ,cum veţi vrea sǎ le numiţi,istorisite în zece zile de cǎtre o
preacinstitǎ ceatǎ de şapte doamne şi trei tineri...pe vremea pǎcǎtoasǎ a molimei de
odinioarǎ...Din care povestiri se vor vǎdi plǎcute şi dureroase întâmplǎri de dragoste
,precum şi alte norocoase fapte,petrecute atât în vremurile noastre,cât şi în cele de
demult.”
Boccaccio imaginează cǎ aceste zece personae (toate tinere) se întâlnesc în
biserica Santa Maria Novella din Florenţa (în 1348) în timp ce ciuma se abǎtuse
catastrofalǎ peste oraş, umplând casele şi strǎzile de cadavre şi de sufletele de teroare.
Iubind viaţa şi dorind-o cu atât mai mult în mijlocul unor asemenea nelinişti şi terori,
aceşti tineri se retrag într-o vilǎ fiesolanǎ, hotǎrâţi sǎ petreacǎ acolo câteva zile, în
mijlocul dansurilor, al jocurilor şi al plǎcutelor conversaţii. În fiecare zi aleg câte un rege
sau o regină şi în fiecare dupǎ-amiazǎ (excepţie vinerea şi sâmbăta dedicate postului) se
aşeazǎ într-o livadǎ pentru a spune fiecare câte o poveste care sǎ intre într-o temǎ
genericǎ, indicatǎ de cǎtre rege sau reginǎ, în afarǎ de prima şi a nouă zi, când teme nu
sunt indicate, ci se lasǎ deplinǎ libertate de alegere.
Inspirându-se din subiectele date de culegerile medievale,de naraţiunile
orientale şi de micile povestiri umoristice franceze denumite fablieaux,Boccaccio
desǎvâr şeşte ,ca un mare plastician,schiţa sumarǎ prezentatǎ de aceste povestiri
anterioare.El le-a refǎcut cu o mare sensibilitate şi libertate de artist perfect,combinând
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 19/32
situaţiile,introducând noi personaje,imprimându-le amprenta propriei sale personalitǎţi
creatoare.
Dar Boccaccio a adaptat materia naraţiunilor sale la realitatea naţionalǎ
italianǎ(dintre cele 100 de nuvele,87 îşi dezvoltǎ acţiunea în Italia),portretizând tipurinemuritoare italiene,caracterizând ascuţit relaţiile sociale din Italia vremii sale.Marele
povestitor ne prezintǎ o galerie infinitǎ de eroi şi de personaje luate din cele mai diverse
straturi sociale ale contemporanitǎtii sale,realizate în trǎsǎturile lor esenţiale.Existǎ în
Decameron tipuri nemuritoare,simboluri ale societǎţii în celeriate aspecte ale ei,Se simte
puternic cum eroi literari ca Ser Ciappeleto,fra Cipolla,Martellino,Rustico,Monaco etc.
dau lovituri de moarte vechii societǎţi:celebreazǎ veselele funerarii ale Evului
Mediu,cântând zorile lumii moderne.
Analiza atentǎ a Decameronului aratǎ poziţia umanistǎ a lui Giovanni
Boccaccio în toate problemele mari pe care le pun viaţa şi realitatea.Ca o cotiturǎ
hotǎrâtoare în orientarea scrisului,ca cea mai caracteristicǎ trǎsǎturǎ a Decameronului se
prezintǎ grupul masiv de nuvele care au drept temǎ demascarea şi satirizarea ascuţitǎ a
clerului,a bigotismului şi ipocriziei preoţilor şi cǎlugǎrilor care speculeazǎ ignoranţa
poporului.Capodopera lui Boccaccio va da naştere acelei literaturi anticlericale,dar nu
anticreştine,care în Italia numǎrǎ multe şi valoroase lucrǎri literare de toategenurile.Pentru Giovanni Bocaccio îmbrǎcarea unei rase nu transformǎ condiţia
umanǎ,nu izbuteşte sǎ ascetizeze,sǎ ucidǎ dorinţele.Întregul grup de nuvele cu aceastǎ
temǎ este în realitate un mare protest împotriva barbarului obicei de a interzice
cǎsǎtoria,de interzice în felul acesta viaţa şi bucuria de a trǎi.
Decameronul a fost scris ca un omagiu pentru femei, iar o parabolă aflatǎ în
introducerea grupului de nuvele din ziua a IV-a aratǎ cum un tânǎr pustnic venit pentru
prima oarǎ din solitudini într-un oraş, vǎzând femeile, le-a considerat ca pe fiinţele cele
mai minunate şi mai demne de a fi vǎzute de lume. Pentru cucerirea lor şi a iubirii au loc
în Decameron cele mai extraordinare aventuri, în care protagoniştii sunt reprezentanţi ai
tuturor structurilor sociale, negustori, nobili, ţǎrani, cǎlugǎri, tot atâţia inflǎcǎraţi
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 20/32
îndrǎgostiţi. Întotdeauna a descris cu cea mai mare plǎcere triumful iubirii ce încununa
lungul şir întâmplǎri prin care trec unii îndrǎgostiţi.
În centrul cǎr ţii sale Boccaccio a aşezat omul,pe acela pe care natura l-a creat
armonic.El exaltǎ calitǎţile omului pe plan fizic şi moral,arǎtând cǎ natura i-a fǎcut peoameni nu din lemne şi din diamante,ci din carne şi sânge,şi cǎ nici o constrângere,nici o
dogmǎ asceticǎ nu-l va putea opri pe om sǎ se apropie,sǎ guste şi sǎ se bucure de viaţa de
aici,de pe pǎmânt.De aceea Giovanni Boccaccio prin Decameronul,carte a bucuriei vieţii
pǎmântene,dǎ cea mai puternicǎ loviturǎ eticii religioase,pregǎtitoarea ipoteticǎ a unei
foarte iluzorii vieţi de dincolo de pǎmânt.Cartea lui este un protest uriaş ,un strigǎt
împotriva a tot ceea ce constrânge,a tot ce siluieşte şi nu este natural,împotriva tuturor
regurilor şi normelor ce mutileazǎ aceatǎ minunatǎ şi armonioasǎ fiinţǎ care este
omul,De aceea el se ridicǎ cu atâta violenţǎ împotriva acelora care-l siluiesc pe
om,sufletul şi trupul lui.
Boccaccio este întradevǎr un mare scriitor realist.El a arǎtat totdeauna cǎ
vericiditatea constituie calitatea principale a operei literare.Realismul sǎu este bazat pe
observarea obiectivǎ a realitǎţii,pe o deosebitǎ capacitate de a analiza detaliile,de a
sintetiza fenomenele vieţii.El a folosit pentru aceasta nuvelă,al cǎrei volum mic trebuie
sǎ concentreze aspectele realitǎţii în episoade vii şi expresive.
O altǎ trǎsǎturǎ esenţialǎ a realismului lui Boccaccio este subtilă analizǎ
psihologicǎ,profundă caracterizare a nemuritoarelor tipuri prezente în vasta frescǎ a
Decameronului.Îşi dau mâna într-o sprintenǎ horǎ sutele de figuri feminine din nuvelele
sale,spirituale,vioaie,frumoase şi îndrǎgostite alǎturi de nesfâr şita ceatǎ a cǎlugǎrilor
veseli şi eleganţi,sinceri cu dorinţele şi gusturile lor.Psihologismul lui Boccaccio se
manifestǎ culminant în ciclul de nuvele care sunt în realitate un roman în germene şi care
au drept protagonişti pe pictorii Bruno şi Buffalmaco,inteligenţi şi mucaliţi,şi pe biata
lor victimǎ,preîncrezǎtorul Calandrino.Giovanni Boccaccio a deschis literaturii italiene vastele perspective ale
sinceritǎţii absolute în faţa vieţii şi a sentimentelor umane.Emancipându-se de
convenienţe,de strâmtele prejudecǎţi feudale,el închide Evul Mediu,eliberând cu
Decameronul cultura de tutela bisericii.Idealul artistic şi atât de uman al lui Boccaccio
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 21/32
este acela de a scruta în profunzimile sufletului omenesc,de a cǎuta şi de a zugrǎvi
iubirea în cadrul cel mai natural,acordând astfel artei literare un nou şi mare
teritoriu,trecând departe,dincolo de barierele scolastice şi teologale.
SHAKESPEARE
Poate că numai r ăspândirea ideilor Antichităţii în literatur ă şi în arta epocii
moderne să fi reprezentat un fenomen a cărui amploare să poate fi comparată cu aceea a
receptării operei lui Shakespeare în cultura celor patru secole care au trecut de la
moartea "lebedei de pe Avon". S-a spus chiar că această creaţie este "un adevărat
barometru al mărilor mişcări culturale europene, relevând fundamentul romantic sau
clasic al unei întregi epoci". Raporturile dintre diversele elemente care alcătuiesc istoria
culturii sunt, fireşte, mai complexe decât ar tinde să le înf ăţişeze o asemenea definiţie;
pe de altă parte, e greu să se accepte reducerea doar la două moduri de expresie a
spiritului uman. S-a observat, însă, opera lui Shakespeare a reprezentat "un teritoriu în
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 22/32
care s-au întâlnit şi s-au confruntat judecăţile şi patimile epocilor succesive".
Dar dacă Shakespeare se adresează întregii umanităţii, dacă a fost numit cândva
"mai etern decât însăţi eternitatea", nu e mai puţin adevărat că el cuprinde în substanţa
creaţiei sale o lume specifică unei epoci, unei mentalităţi. Că el concentrează o
întreagă viziune caracteristică acelei cumpene dintre veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea,
în gloriosul amurg al Renaşterii engleze. Crearea operei shakespeariene a fost posibilă
într-o vreme în care se reconsidera viziunea tradiţională a Evului Mediu; se acorda un
nou înţeles relaţiilor omului cu natura , măsura supremă a tuturor lucrurilor devenea din
nou – ca în Antichitatea clasică – f ă ptura umană, puternică, sortită biruinţei. Făr ă
îndoială, cuvintele unui contemporan al lui Shakespeare care-l învinuia pe dramaturg că
"s-a împodobit cu pene str ăine" sunt nedrepte şi lasă a se desluşi cu uşurinţă invidia
celui care a căutat zadarnic celebritatea. Dar nu emai puţin puţin adevărat că s-au putut
releva ecouri ale unor opera ale înaintaşilor şi ale contemporanilor "marelui Will" pe
care acesta le-a amplificat în creaţia sa. Cultura trecea printr-o perioadă de complexa
afirmare: romanul pastoral Arcadia , publicat în 1580 de Philip Sidney, introducea analize
psihologice adesea subtile; cele şase căr ţi ale poemului Regina zânelor , compus de
Edmund Spencer, asocia într-o viziune semnificativă, tradiţiilor cavalereşti medievale
alegorii inspirate de mitologia greco-romană, elemente ale folclorului str ăvechi britanic.
Drama engleză. În operele unor Kyd, Peele, Greene, să mai ales Christopher Marlowe personalitatea umană. Copleşitoare în aspiraţiile ei de a-şi afirma întreaga putere
creatoare, "modelând lumea pe măsura nouă a unui eroism generos".
După o lungă perioadă de imitare timidă a operei lui Geoffrey Chaceur, cel mai
de seamă scriitor englez al Evului Mediu, epoca în care a tr ăit Shakespeare şi-a
proclamat încrederea în capacitatea literaturii de a integra temeiurile raţionale ale
alcătuirii Naturii şi Omului. Istoria mai veche şi cea mai recentă a Angliei, dramele din
viaţa meşteşugarilor şi a ţăranilor sunt socotite vrednice a constitui materia poetică aunei literaturi în care să se recunoască sufletul omenesc de totdeauna şi de pretutindeni.
Cei aproape treizeci de ani ai carierei de actor şi de poet a lui Shakespeare
coincid, astfel, cu afirmarea unei literaturi a cărei supremă virtute este încrederea în
puterile f ă pturii omeneşti de a descoperi adevărurile fundamentale ale lumii.
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 23/32
În acest peisaj spiritual, atât de divers, creaţia lui Shakespeare ocupă, precum
bine se ştie, un loc cu totul deosebit. Controversele pe care le-a stârnit datează încă din
anii vieţii scriitorului; cu scurte perioade de r ăgaz, ele au fost reluate, uneori cu o
violenţă menită să despartă omul de oper ă.
William Shakespeare s-a născut în luna aprilie a anului 1564, într-un târguşor din
centrul Angliei, Stratford-upon-avon, unde tatăl său mănuşarul John Shakespeare,
descendent al unei familii de ţărani, se stabilise cu un deceniu în urmă. Liniştea
or ăşelului era doar rareori tulburată de turneul vreunei trupe de actori londonezi; mai
dese erau, însă procesele sângeroase puse la cale de nobilul Thomas Lucy.
La şcoala de gramatică din Stratford, William Shakespeare va dobândi
cunoştinţe destul de temeinice de – dar, f ăr ă îndoială, nu foarte întinse de limba latină
şi de retorică. Unul dintre contemporani, cultivatul poet Ben Johnson, care altminteri, l-a
admirat mult pe Shakespeare, va spune despre el, cu nişte vorbe r ămase celebre , că
"ştia puţină latină şi încă mai puţină greacă". La 18 ani s-a căsătorit cu Ann
Hathaway, în anul următor era tatăl unei fetiţe şi peste câţiva ani a încă doi copii
gemeni. În asemenea împrejur ări, nici vorbă nu mai poate fi de continuarea şcolii; aşa
încât că Shakespeare va r ămâne să-şi completeze cultura f ăr ă ajutorul dascălilor.
Până în 1592-93, datele (şi aşa îndeajuns de sărace) lipsesc; se ştie însă, că
atunci – sosit la Londra – se bucura de o oarece faimă actoricească. Deşi, mai târziu, nuse cunosc roluri importante, nici chiar din propria oper ă, pe care să le fi creat chiar el.
La Londra Shakespeare a lucrat câtăva vreme la un tipograf vestit, francezul
Vautrollier; a fost la început, pesemne, corector şi apoi s-a îndeletnicit cu "repararea"
unor piese vechi care – stilizate şi adaptate – erau din nou aduse pe scenă, unde erau cu
greu recunoscute de spectatori şi, uneori, de înşişi autorii lor. Poate că înainte de a se fi
simţit atras de viaţa teatrului, să fi compus poemele lirici inspirate de mitologie, o
mitologie galantă, înf ăţişată în versuri şi cu o structur ă destul de complicată.Cele dintâi tragedii (pe care le compune în ultimii ani ai deceniului al nouălea)
mărturisesc efortul de a se conforma gustului vremii. Titus Andronicus, de pildă,
inspirată din istoria apocrif ă a Romei, este compusă în stilul pieselor "de sânge şi de
tunet", pe care l-au f ăcut celebru piesele lui Thomas Kyd. R ăzbunări fioroase, asasinate,
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 24/32
intrigi demonice se succed cu repeziciune, construcţia gramatică întemeindu-se pe aceste
violenţe extreme, cu siguranţă foarte plăcute publicului, de vreme ce s-au putu semnala
mai multe tragedii cu acelaşi subiect, reprezentate cam în aceiaşi vreme.
S-a discutat în amănunt faptul că Shakespeare a reluat adesea opere ale nuor
predecesori şi le-a prelucrat, jucându-le şi publicându-le sub propriul său nume. Pe de o
parte, trebuie precizat că o asemenea practică era foarte frecventă pe atunci, istoria
literar ă oferind alte exemple, numeroase , pe care etica scriitoricească nu le numeşte
plagiat. Pe de altă parte (şi aceasta e cu mult mai important), se observă absolut
întotdeauna o mare deosebire între versiunea iniţială acestor piese şi aceea prelucrată de
pana shakespeariana.
Dar e tot atât de adevărat că, aşa cum s-a spus, diferenţa dintre textul original şi
cel al lui Shakespeare rezidă, la piesele de tinereţe, mai ales într-o iscusită tehnică a
versului şi doar mai rar într-o construcţie dramatică ,ai puternică. Influentele pe care le
receptează opera shakespeariană sunt, în primul rând, cele are descind din piesele lui
Marlowe (în ceea ce priveşte tragediile) sau din tehnica eufuistică ( în comedii).
Christopher Marlowe, cu siguranţă cea mai proeminentă figur ă de dramaturg dintre toţi
contemporanii lui Shakespeare, a creat o oper ă de o mare for ţă a caracterizării eroilor;
personajele sale, construite pe o singur ă dimensiune dominantă, sunt supuse unui
sentiment pe care-l tr ăiesc cu o intensitate aproape halucinantă. Titanismul eroilor marlowieni poate fi regăsit în structura psihologică a unor personaje din tragediile de
tinereţe ale lui Shakespeare ( de pildă în Richard al III-lea).
Astfel tragedia Richard al III-lea păstrează urme evidente ale influenţei retoricii
lui Marlowe; se desluşeşte concepţia extremelor puse în opoziţie, înăuntrul căreia
Richard ( la fel ca Edmund, Goneril sau Regan din Regele Lear , ca Lady Macbeth sau
Iago) se înf ăţişează ca o întrupare a duhului r ăului. Dar în tragedia lui Shakespeare,
comportarea eroului (a cărei explicaţie apare din cea dintâi replică a sa) nu e pusă peseama unei fatalităţi lăuntrice; ea este rezultatul unei intenţii lucide, se supune unei
voinţe de a atinge un scop, şi tocmai de aceea devine mai înspăimântătoare :
Dar eu, ce nu-s strujit pentru hârjoane
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 25/32
Şi nici să mă r ă sf ăţ în dulci oglinzi,
Eu, crunt, ciuntit, ce nu pot să mă-nfoi
Pe lâng ă-o nimf ă leg ănat ă-n şolduri;
Eu,cel cumplit deopotrivă ,
Pr ădat la trup de firea necinstit ă ,
Neîntreg şi scâlciat prea timpuriu
Zvârlit în lumea asta vie, şi-ncă
Aşa pocit, scălâmb că pân' şi câinii
M ă latr ă când şontâcăiesc pe drum;
Da, eu, în piuitul slab al păcii
Nu jindui să-mi petrec r ă gazul astfel
Decât privindu-mi umbra lung ă-n soare
Şi amănunţ indu-mi strâmbăciunea mea.
Deci, cum nu pot să fiu nici curtezan,
Nici să mă-mbii la galeşe taifasuri,
Mi-am pus în gând să fiu un ticălos,
Urând huzurul zilelor de azi.
Portretul devine, astfel determinat, pentru înţelegerea unei atitudini morale şi, încele din urmă, pentru întreaga desf ăşurare a intrigii piesei. Tema r ăzbunării, frecventă
în dramaturgia vremii, dobândeşte astfel alte dimensiuni: Richard ur ăşte întreaga lume
pentru că este plămădită altfel decât este el. "O caricatur ă care nu atinge grotescul, ci
spaima", îl definea un exeget.
Raţiunea r ăzbunării sale este, din punct de vedere psihologic, explicabilă.
Invidia se însoţeşte aici cu dorinţa de afirmare a puterii sale, demonstrând în felul acesta
celor care îl dispreţuiesc şi care râd de el că le sete superior. Bineînţeles, construcţiacaracterului nu era scopul suprem al dramaturgiei shakespeariene; ea era doar un mijloc
de a contura o acţiune, şi o dată cu aceasta, de a transmite o idee filosofică, de a adânci
înţelegerea personalităţii umane în general. Din acest punct de vedere, Shakespeare este
purtătorul unei concepţii foarte diferite de aceea lui Marlowe, pentru care întreaga
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 26/32
acţiune era subordonată edificării unui portret caracterologic.
Pe măsura ce ne apropiem de ultimii ani ai veacului al XVI-lea, opera dramatică
al lui Shakespeare se înf ăţişează într-o varietate din ce în ce mai mare de soluţii ale
construcţiei literare. Ele afirmă, tot mai pregnant, o concepţie nouă, foarte diferită – în
esenţă – de acelea ale tuturor contemporanilor.
În dramaturgia acestei perioade a creaţiei shakespeariene se desluşeşte o
tendinţă care, aparent, nu se deosebeşte prea mult de aceea a multor opere ale vremii:
construcţia dramatică se întemeiază pe întâmplări petrecute odinioar ă, aşa cum erau
relatate în cronici sau chiar transformate în substanţa literar ă a unor scrieri mai vechi. S-
a comentat mult sub acest aspect al operei lui Shakespeare; n-au lipsit nici unele
exager ări ale implicaţiilor acestui fenomen, punându-se în evidenţă mai ales conţinutul
pur narativ al operei literare. Temei "împrumuturilor" ce pot fi depistate şi în lirica
shakespeariană i-au fost consacrate studii amănunţite; dar cele mai multe dintre acestea
aminteau tocmai aspectul fundamental al creaţiei, măsura în care subiectul (real sau
imaginar) se preschimbă în oper ă de artă, cuprinzând aportul decisiv al unei
personalităţi. Se ştie, de pildă, că legenda lui Romeo şi a Julietei a început să circule
încă de pe la sfâr şitul secolului al XV-lea, povestind trista întâmplare petrecută la
Verona în 1303, pe care tragedia lui Shakespeare s-a sprijinit f ăr ă a o modifica în esenţa
ei epică. Dar adevărată semnificaţie pe care o cuprinde dezvoltarea dramatică a temeiiniţiale trebuie căutată în transformarea sentimentului tragic, a sensului său uman;
întâmplarea reală, aşa cum o relatau sursele directe, avea ea însăşi dimensiuni tragice
puţin obişnuite, şi r ăspândirea pe care a cunoscut-o povestirea o demonstrează. Dar
interpretările medievale insistau asupra înţelesurilor dramei celor doi îndr ăgostiţi,
descoperindu-le în moartea lor nă prasnică, despăr ţind pentru vecie două f ă pturi ce se
iubeau. Tragedia shakespeariană adaugă ideea conflictului dintre puritatea sentimentului
de dragoste şi meschinăria orgolioasă a relaţiilor dintre cele două case vr ă jmaşe. Defapt moarte celor doi îndr ăgostiţi , aducând din nou pacea în cetatea însângerată a
Veronei, are semnificaţia izbânzii iubirii asupra urii.
La alte dimensiuni, într-o construcţie alegorică mai evidentă, acesta este şi
sensul Neguţătorului din Veneţ ia, scrisă în aceeaşi perioadă. Determinările conflictului
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 27/32
sunt, aci, mai complexe; pentru că, în esenţă, şi Shylock este o victimă a relaţiilor aspre
dintre oameni, a prejudecăţilor. Eroul shakespearean nu acţionează doar potrivit
fatalităţii propriului temperament; ca şi Richard al III-lea, el este împins la fapte de un
halucinant sentiment al r ăzbunării, explicabil în sensul pe care însuşi eroul piesei îl
dezvăluie:
Am vrea parale, Shylock – ziceţ i voi
Care-aţ i f ăcut din barbă mea batist ă ,
Şi, cu piciorul, m-aţ i gonit, ca de la prag
Pe câinele str ăin...
Ce pot să vă r ă spund? S ă vă spun, oare:
Un câine are bani!...
Sau să m-aplec adânc şi-n grai de rob,
Cu frânt r ă suflet, şi-n smerit ă şoapt ă
S ă îng ăimez:
Signore, m-aţ i scuipat deună zi, miercuri,
Aldat ă cu piciorul m-aţ i izbit,
A treia oar ă , câine m-aţ i f ăcut...
Şi pentru toate-aceste curtenii,
Eu cat ă să vă dau atâţ ia bani?
Shylock încearcă ameţitorul sentiment al puterii pe care îl dă banul; din acest
punct de vedere, el îl anticipează mai curând pe gobseck al lui Balzac, decât pe
Harpagon, întruchiparea zgârcitului în comedia lui Moliere. Patima lui nu este pur şi
simplu aceea a unui dezechilibrat; el încearcă acest sentiment copleşitor al puterii,
satisfacţia de a-i vedea pe oameni umilindu-se înaintea lui, cu toate că îl detestă. Eroul balzacian va transforma această bucurie pătimaşă într-o adevărată satisfacţie
filosofică.
La Shakespeare, tema r ăzbunării (definitorie, de altfel, pentru o categorie
întreagă a tragediei renanscentiste) încorporează, în felul acesta, modalităţi foarte
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 28/32
diverse. Sângeroasa r ăzbunare din Titus Andronicus, r ăzbunarea lucidă a lui Richard al
III-lea, r ăzbunarea deznădă jduită, dezumanizantă a lui Shylock, toate sunt explicate nu
prin tendinţa de a se supune exigenţelor uni motiv literar, ci prin declanşarea unor
resorturi psihologice pe care dramaturgul le observă cu minuţie.
Ceea ce se cuvine subliniat e că Shakespeare proiectează aceste patimi omeneşti
pe un fundal în care se recunosc cu uşurinţă situaţii şi tendinţe proprii însăşi epocii
contemporane cu el. Vremea aceea agitată, str ă bătută de r ăzboaie civile, de conspiraţii,
în care r ăzboiul victorios cu Spania şi expansiunea spre India şi America de Nord
dădeau iluzia că va veni un timp al belşugului şi al puterii engleze, atotstă pânitoare în
lume, este , de fapt, înf ăţişată în dramele shakespeariene. O vreme a r ăspântiilor
morale, în care dorinţa de afirmare a spiritului uman era brutal contrazisă de scepticismul
izvorât din amara experienţă acelor care observau că starea păturilor de jos ale
poporului se schimbase prea puţin. De altminteri, istoria vorbeşte despre acest moment
(care coincide cu sfâr şitul domniei Elizabetei, ultima reprezentantă a monarhiei
Tudorilor, şi cu începutul guvernării Stuar ţilor) ca despre criza Renaşterii engleze.
Unitatea naţională pe care păruse că o prevestea instaurarea Tudorilor, prin Henric al
VII-lea, bunicul Elizabetei (împrejurare evocată de Shakespeare în finalul operei Richard
al III-lea) se dovedise a fi fragil, fiind grav ameninţată de r ăscoale şi de continuă
creştere a puterii Parlamentului.Seria dramelor istorice nu urmăreşte, de aceea, să relateze doar întâmplări de
demult ale istoriei Angliei. În perspectiva faptelor cunoscute de Shakespeare în timpul
vieţii sale, ea dobândeşte semnificaţii cu totul particulare. "Cronicile" evocă timpurile
aprige de demult, domniile despotice ale nuor monarhi însetaţi de putere : unii – precum
regele Ioan sau Richard al III-lea, uzurpatori; alţii – precum Henric al IV-lea – slabi,
incapabili să înţeleagă exact sensul celor ce se întâmplă în jurul lor. Unul singur dintre
toţi regii Angliei pe care îi înf ăţişează dramele shakespeariene – Henric al V-lea – careface excepţie de la modelul acesta polemic de portretizare a monarhilor.. la prima
vedere, aureola cu care Shakespeare înconjoar ă acest chip, spectaculoasa transformare a
tânărului petrecăreţ, nepăsător la datoriile princiare, într-un monarh înţelept, ar părea
de neînţeles. Dar, în anii aceia de încercări dramatice pentru Anglia, pilda oşteanului
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 29/32
biruitor care sporise prestigiul ţării sale, avea o valoare limpede.
Aşa cum s-a observat, însă importanţa acestor drame nu trebuie căutată în
capacitatea lor de a reconstitui istoria, nici numai în demonstraţiile de filosofie politică,
încercând să stabilească îndatoririle regelui faţă de supuşii săi. Ele sunt, în acelaşi
timp, comentarii asupra comportării omului pus în nişte împrejur ări specifice. Opoziţiile
create de Shakespeare între personajele cronicilor sunt de aceeaşi natur ă ca şi acelea din
dramele al căror sens psihologic este predominant. Din acest punct de vedere, o
împăr ţire prea rigidă a operelor shakespeariene este lipsită de temei. Ioan, Richard al
III-lea, Henric al IV-lea şi ceilalţi sunt, mai presus de orice, nişte oameni şi evoluţia lor
trebuie înţeleasă în acest chip; propor ţiile dramei sunt, e adevărat însă, modificate de
repercusiunile pe care comportarea eroilor, violenţa reacţiilor lor o au asupra soartei unor
categorii mai largi de oameni.
Dincolo de caracterul generalizam al psihologiei lor, personajele teatrului istoric
al dramaturgului sunt purtătoare unor tr ăsături specifice, se mişcă într-un mediu în care
"culoarea locală", atât de importantă în drama romantică, este clar definită. În dramele
lui îşi fac apariţia şi unele personaje comice, scenele bufe alternează cu cele solemne;
complexitatea construcţiei dramatice este însăşi complexitatea vieţii obişnuite.
Relaţia cu tradiţia literaturii populare poate fi descifrată în numeroase aspecte ale
teatrului shakespearean. Nu numai comediile primei perioade (Visul unei nopţ i de var ă)revalorifică mitologia popular ă engleză. Nu numai spiriduşul Puck, elfii şi zânele care
se întâlnesc în versurile operei, cu zeii şi cu eroii Antichităţii evocă tradiţiile folclorului
anglo-saxon. Şi în dramele perioadei de maturitate, elemente ale acestei tradiţii sunt
prezentate, deţinând adesea un rol foarte însemnat în evoluţia însăşi a operei. Duhurile
din Macbeth, fantome regelui ucis, în Hamlet , puterile magice ale lui prospero în
Furtună, reprezintă sinteze între apariţiile miraculoase din str ăvechile basme şi
f ă pturile supraomeneşti din tratatele de escatologie medievală. E adevărat că, în unelecazuri, ele "urmăresc mai curând să producă efecte imediate asupra spectatorului, decât
să determine modificări ale acţiunii însăşi". Aşa se întâmplă până la un punct cu
apariţiile din Macbeth care contribuie, în primul rând la crearea unei atmosfere prielnice
contur ării misterului dramei ce se va desf ăşura, mai apoi, într-o lume al cărei început a
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 30/32
fost spaima. Precedentul a putut fi semnalat şi în unele piese medievale. Dar simplul fapt
că poetul Renaşterii recurge la aceste creaţii ale dramei şi ale eposului popular e plin de
semnificaţii.
De altminteri, comedia shakespeariană păstrează chiar în modalităţile de
construcţie, în sistemul de metafore, în unele alternanţe de ritmuri amintirea literaturii
populare. Şi, mai presus decât acestea, ea încorporează acel spirit trepidant, setea de
viaţă, exuberanţa creaţiei populare care-şi afla în viziunea renascentistă un mediu pe
măsura aspiraţiilor autorilor anonimi de odinioar ă ai acestor opere. Bineînţeles, sursa de
inspiraţie nu o constituie doar mitologia folcloristică şi nici numai unele cântece
(Othello) incluse în textura dramatică ci şi acţiune aşi atmosfera unor piese.
Dar chiar şi în dramele perioadei de maturitate, elementul folcloric r ămâne să
definească tr ăsături ale concepţiei estetice a dramaturgului. Regele Lear debutează cu o
fabulă, clovnul care şi aici ca şi în alte piese ale lui Shakespeare, comentează – înţelept
– împrejur ările vieţii, descinde şi el din tradiţia folclorică. Dacă tragedia Regelui Lear
dezvoltă o temă tradiţională, aceea a nerecunoştinţei filiale, ea o aşază într-un context
mai amplu de idei, dezvăluind dimensiunile unei drame umane cu înţelesuri mai adânci.
Ea este o tragedie a patimilor omeneşti, dar în acelaşi timp ea proslăveşte frumuseţea
sufletului uman, neprihănirea Cordeliei, cinstea lui Edgar, prietenia capabilă de
sacrificări a lui Kent. Înfruntarea celor două tabere are o semnificaţie mai largă decâtaceea a ciocnirii dintre două oşti vr ă jmaşe; atunci, la începutul veacului al XVII-lea,
când a fost creată piesa, profundele transformări din structura şi din mentalitatea
societăţii impunea o reconsiderare a poziţiilor etice. Renaşterea nu a fost, aşa cum s-a
susţinut în virtutea unor prejudecăţi, indiferentă la valorile morale; dimpotrivă, ea le-a
conferit un sens activ. Pentru oamenii acelei vremi, însuşirile etice erau sterpe dacă se
manifestau doar în contemplaţie şi nu şi în comportarea individului, aspirând să
clădească o lume pe măsura sentimentelor şi gândurilor lui.Într-o măsur ă, acest înţeles al moralei active înnobilează şi gândurile lui Hamlet.
El nu este, aşa cum s-a mai spus, incapabil de acţiune, ci e chinuit de povara uriaşă a
gândului. Hamlet este un elogiu al conştiinţei umane care descoper ă nu doar nefericirea
propriului destin, ci pe aceea a întregii umanităţi. Monologul din prima scenă a actului al
5/10/2018 13635888 Uimitoarea Viata a Lui Francois Rabelais - slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/13635888-uimitoarea-viata-a-lui-francois-rabelais 31/32
III-lea (care reia în parte, teme prezente în sonete) e concludent:
...Altfel cine-ar mai r ăbda
A'lumii bice şi ocări, călcâiul
Tiran, dispreţ ul omului trufaş ,
Chinul iubirii-n van, z ăbava legii,
Neobr ă zarea cârmuirii, scârba
Ce-o zvârlu cei nevrednici celor vrednici....!
Este acelaşi spirit uman care, în Furtună , izbândeşte prin Prospero, nu numai
împotriva lui Caliban, fiinţa lipsită de raţiune, împinsă de instinct pe calea r ăului; ci şi
împotriva lui Stephano şi a lui Trinculo, ticăloşii care se poartă f ăr ă omenie, josnic,
batjocorind numele de om.
Shakespeare a fost un om al eternelor aspiraţii umane; dar a cuprins în oper ă lui
şi gândurile avântate ale propriei epoci. R ăspântie a Renaşterii, creaţia shakespeariană
afirmă (ca şi aceea a contemporanului lui, Cervantes) încrederea în destinul umanităţii.
O umanitate întemeiată pe egalitatea între indivizi, afirmată cu atâta patetic lirism în
Othello; pe libertatea cărei necesitate o proclamă dramele istorice (şi tragediile inspiratedin istoria Romei, de fapt comentarii ale situaţiei din Anglia secolelor XVI-lea şi XVII-
lea); pe frumuseţea dragostei, pe puterea gândului nobil.
Ceea ce îndreptăţeşte splendida exclamaţie a lui Goethe: "Aceasta nu e
literatur ă, te crezi în faţa formidabilelor căr ţi ale Destinului, larg deschise şi în care
suflă uraganul vieţii....Natur ă! Natur ă! Totul e natur ă în eroii lui Shakespeare; asemenea
lui Prometeu el a creat oameni, dar de statur ă colosală. "
Recommended