alfabet vesel

“A” – se-nalţă pân’ la soare,

Munte cu două picioare.

“B” - cu două burţi în piept,

Nu-i nici strâmb şi nu-i nici drept.

Jumătate bob de rouă

Sau zero tăiat în două.

“D” – felie grea de lună

Peste zare stă s-apună.

Mi-a venit de la părinţi

Un pieptene cu trei dinţi.

Litera n-a fost cuminte,

Uite, şi-a pierdut un dinte!

“G” – e literă glumeaţă,

Frumoasă şi... vorbăreaţă.

“H” – pe scara lui ne suie,

Până-n vârf de cetăţuie.

Unde-l vezi, pe câmp, pe cer,

“I” – e singur şi stingher.

De atâta mers pe stradă,

Lui “I” i-a crescut o coadă.

Kilogramul, eu vă spun,

E cu dumnealui văr bun.

Parcă-i cizma lui bunicu’,

Dar e “L”, îmi spune Nicu.

Cel mai mare “M” din lume

Şade-n munţi şi le dă nume!

“N” – e-un “M”, dar mai uşor,

Că-i lipseşte un picior!

“O” – nu are chef de glume,

El e ochi întors spre lume.

“P” – ascuns stă în mohor

Cocostârc într-un picior.

“Q” – e “O” pornit în zbor

Cu-o aripă la picior.

Într-un picior el merge

Şi are coroană de rege.

“S” – ca şarpele se scrie,

Sâsâie doar pe hârtie.

“T”– e semnul de fântână,

Cumpănind ca o bătrână.

Două mâini în sus, la fel,

Jos, jumate de inel.

Două beţe jos legate,

Fără brâu la jumătate.

Dublu ve-i “M” răsturnat

Fiindcă... a căzut din pat!

“X” – înalţă pe furiş

Două aripi în cruciş.

“Y” (igrec) e un “V” cu coadă

Care lumea vrea s-o vadă.

“Z” – e cavaler vestit

Şi cu Zoro înrudit.