View
237
Download
1
Category
Preview:
Citation preview
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
1/28
CCEER R CCEETTAAR R EEAA ÎÎNN PPSSIIHHOODDR R AAMMĂĂ
Curs anul IV
Docent: Gabriela Dima
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
2/28
CUPRINS
I. CERCETAREA ÎN CONSILIERE ȘI PSIHOTERAPIE 3
1. Cunoaşterea ştiinţifică 3
2. Clasificarea cercetărilor 4
3. Metode de cercetare 63.1. Cercetarea cantitativă 6
3.2. Cercetarea calitativă 8
4. Componentele unei propuneri de proiect de cercetare 12
II. CERCETAREA ÎN PSIHODRAMĂ 13
1. De ce avem nevoie de cercetare în psihodramă? 132. Stadiul actual al cercetării în psihodramă 13
3. Instrumente de evaluare în cercetarea în psihodramă 19
3.1. Exemplu de realizare a unui studiu de caz hermeneutic (Elliott) 21
4. Perspective ă 22
5. Literatura psihodramatică: bază de date 24
CONCLUZII 24BIBLIOGRAFIE 25
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
3/28
I. CERCETAREA ÎN CONSILIERE ȘI PSIHOTERAPIE
Cercetarea în consiliere pe care o
are în dezvoltarea domeniilor consilierii / psihoterapiei. Klaus Grawe (1997), unul dintre
autorii renumi ării în psihoterapie, este de părere că viitorul
psihoterapiei îl reprezintă terapia fundamentată pe cercetare ă. Scopul principal al
cercetării în consiliere și psihoterapie este de a informa practica curentă și de a o
îmbunătă în urma unui demers riguros de
investigare și analiză. Pe lângă accentul pus pe dezvoltarea metodei și practicii, cercetarea
poate indica beneficiile pe care le au clien i în urma terapiei și poate justifica
resursele investite. În acest sens, aduce argumente privind valoarea , în fa
institu ări medicale).
Avantajul cercetării în psihoterapie este acela de lărgire și aprofundare a cunoașterii
terapiei și practicii; dezavantajul constă în faptul că, cercetarea poate fi folosită în sens
eronat, pentru a genera și alimenta lupta ideologică între diferite abordări și metode de
psihoterapie (Timulak, 2008).
Cercetarea în consiliere și psihoterapie poate fi divizată tradi ă mari
categorii: (1) cercetare focalizată pe rezultatele terapiei și (2) cercetare focalizată pe
procesul terapeutic. Anumite cercetări vizează doar una dintre cele două categorii, în timp
ce altele le surprind pe amândouă (vezi exemplul de la pag.21) Cercetarea focalizată pe
rezultate este apreciată mai mult din ra
terapiei, comparativ cu cercetarea procesului terapeutic care investighează și descrie
procesul, evenimentele și momentele cheie ale terapiei, mecanismele schimbării etc.
1. Cunoa terea ti inţif ică
Cercetare înseamnă studierea sistematică a unei probleme folosind metode ştiinţifice.
Prin metode ştiiţifice este de aşteptat să ne detaşăm de credinţe percepţii, deformări, valori,
atitudini şi emoţii, în așa fel încât informaţia culeasă pe cale ştiinţifică se bazează pe cât
posibil pe realitate. Limitele cercetării sunt date de dificultatea de a preveni toate erorile ce
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
4/28
derivă din complexitatea comportamentului uman şi a contextelor sociale în care se
produce și dificultatea de a controla bias-urile introduse de cercetător.
Cunoaşterea ştiinţifică presupune parcurgerea a 5 paşi:
1. Identificarea unei probleme şi formularea unei ipoteze
2. Elaborarea unui model experimental
3. Desfăşurarea experimentului
4. Testarea ipotezei
5. Comunicarea rezultatelor cercetării
Unii cercetători consideră că virtual toate faţetele experienţei umane pot fi supuse analizei
ştiinţifice (adeii cercetărilor cantitative, ex. behavioriști), în timp ce al consideră că nu
pot fi evaluate şi testate obiectiv, cu metode ştiinţifice tradiţionale multe din aspectele
experienţei umane (adep ării calitative, umaniștii). Spre exemlpu, pot fi evaluate
obiectiv trăirile care au generat Simfonia a IX-a a lui Beethoven? Pot fi evaluate obiectiv
sentimentele, disperarea unei mame al cărui copil este bolnav sau analizate raţionamentele
sale după criterii logice?. Umaniştii nu neagă posibilitatea cunoaşterii naturii umane, dar cu
alte instrumente şi mijloace.
2. Clasifi carea cercetări lor
Cercetările sunt clasificate după mai multe criterii, dintre care enumerăm (Dincă
2003:46-49):
Relaţia dintre cercetător şi subiect
– Cercetări experimentale: cercetătorul intervine direct, manipulând o variabilă
independentă şi provocând reacţii comportamentale (variabila dependentă) –
metodă: experimentul de laborator;
– Cercetări cvasiexperimentale: cercetătorul chestionează participanţii la studiu
asupra unor evenimente sau trăiri psihologice, dar nu intervine pentru a provoca
reacţii – metodă : ancheta, chestionarul;
– Cercetări observaţionale: cercetătorul rămâne necunoscut pentru subiect (care
oferă informaţii).
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
5/28
Metoda de cercetare
Cercetări cantitative: prin caracterul riguros al metodelor (standardizate) şi
prin condiţiile de eşantionare acest tip de cercetări permit controlul rezultatelor
şi generalizarea lor;
Cercetări calitative: vizează o analiză de profunzime a caracteristicilor unui
segment al relaţiilor sociale.
Scopul cercetării
– Cercetări descriptive – descrierea evoluţiei unor evenimente psihice;
– Corelaţionale – evidenţiază legături între fenomene, care nu sunt de ordin
cauzal:
– Explicative – explică cauza apariţiei unor evenimente psihice.
Numărul de subiecţi
– Cercetări statistice
– Cercetări cazuistice – se analizează cât mai complet un număr mic de cazuri
(studiul de caz).
Natura problemei
– Cercetări exploratorii – aprofundarea unei probleme;
– Cercetări descriptive – descrierea caracteristicilor fenomenelor psihosociale;
– Cercetări cauzale.
Categorii de cercetări
– Cercetarea fundamentală (basic research) : conduce la dezvoltarea, testarea
sau rafinarea unor teorii (ex. teoria rolului în psihodramă);
– Cercetarea apli cativă (appl ied research) : conduce la examinarea utilităţii unei
teorii în rezolvarea unor probleme practice (ex. analiza eficien
în dependen ;
– Cercetarea de evaluar e : conduce la evaluarea meritelor sau valorii unei practicispecifice într-un context determinat (ex. evaluarea valorii unui program de
training în arta comunicării folosind metode psihodramatice).
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
6/28
3. Metode de cercetare
Principala distinc între metodele de cercetare este între metode
cantitative și calitative. Criteriile de diferenţiere sunt: Supoziţiile care stau la baza cercetării
Scopul cercetării
Întrebările cercetării
Design-ul cercetării
Interacţiunea subiect cercetător
Variabilele
Colectarea şi analiza datelor Modalitatea de a raporta cercetarea.
Deși cele două tipuri de metode au scopuri diferite – explicativ (metodele cantitative) și
exploratoriu (metodele calitative) – multe cercetări au design mixt care îmbină cele două
demersuri considerate complementare. Aten ătorului trebuie îndreptată spre
considerarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale celor două tipuri de demersuri de
cercetare.
3.1. CERCETAREA CANTITATI VĂ
Cercetările cantitative urmăresc să descrie condiţii, circumstanţe, ce se regăsesc în
realitatea curentă, să investigheze relaţiile între un set de circumstanţe şi un comportament
sau să studieze relaţia dintre cauze şi efecte. Cercetările cantitative sunt de trei tipuri:
Cercetări descriptive
Cercetări corelaţionale
Cercetări experimentale
Modele experimentale
A derula un experiment înseamnă a manipula o variabilă experimentală (variabila
independentă), care are minimum două valori şi a înregistra şi măsura răspunsurile
(variabila dependentă). Dacă toţi oamenii am fi la fel, ar fi suficient să administrăm
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
7/28
variabila independentă unui singur subiect. Datorită diferenţelor individuale, variabila
experimentală trebuie administrată unui eşantion aleator de subiecţi.
Un design de cercetare experimenatl adecvat trebuie să satisfacă trei criterii:
– Să testeze ipoteza avansată;
– Să controleze variabilele externe astfel încât variaţiile comportamentale să
poată fi atribuite variabilei independente;
– Să facă posibilă generalizarea rezultatelor.
Tipur i de design experimental
1. Model experimental cu evaluare post-test
2. Model experimental cu evaluare pre-test şi post-test
1. Experimentul cu evaluare post-test:
Compararea răspunsurilor subiecţilor din cele două grupuri (grup experimental şi grup de
control) se realizează doar după administrarea variabilei independente (ex. sesiune de
psihodramă). Există două modalităţi de a evalua subiecţii:
Intra- eşantion („within subject design”): expune toţii subiecţii tuturor nivelurilor
variabilei independente.
Inter- eşantioane (between subject design): expune subiecţii fiecărui grup la câte
un nivel al variabilei independente. Distribu ă eșantioane
poate fi aleatorie sau în perechi. Di str ibuţie aleator ie reprezintă repartizarea
aleatoare a subiecţilor în grupul experimental şi cel de control (extragerea din
pălărie, aruncarea monedei, extragerea de pe o listă unde subiecţii sunt înscrişi
aleator). Distri buţie în perechi presupune distribuţia subiecţilor în cele două
grupuri pe baza unei evaluări anterioare şi a formării perechilor cu rezultate
identice. Fiecare membru al unei perechi va intra în cîte un grup.
2. Experimentu l cu evaluare pre-test i post-test:
Diferenţa dintre scorurile celor două grupuri se realizează şi la începutul experimentului şi
la finalul experimentului.
Design-ur i experimentale inadecvate
Măsurarea variabilei dependente, după aplicarea tratamentului experimental, pe unsingur grup (evaluarea unui training după aplicarea lui – nu există comparaţie)
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
8/28
Compararea răspunsurilor unui singur grup, pre-test şi post-test (după aplicarea
tratamentului experimental)
Performanţele unui grup experimental sunt comparate cu cele ale unui “grup de
control” non-echivalent.
Pași i cercetăr ii cantitative:
1. Identificarea problemei de cercetare: Identificarea unei probleme de cercetare
este adesea o simplă problemă de observare a ceea ce se intîmplă în jur.
Curiozitatea este principalul motor al cercetării.
2. Obiectivele cercetării
3. Ipotezele de cercetare: reprezintă o tentativă a cercetătorului de a face o predic
asupra rezultatelor unei cercetări; sunt formulate pe baza cuno şi teoriilor
studiate şi a implica ări anterioare (articole).
4. Selec – eșantionarea
5. Culegerea datelor - instrumente
6. Analiza cantitativă a datelor
7. Raportul de cercetare și diseminarea rezultatelor
3.2. CERCETAREA CALI TATIVĂ
Cercetarea calitativă implică o diversitate de paradigme, teorii, metode, tehnici și
termeni; o defini ă nu există. O defini ă este oferită de Denzin
și Lincoln (1994) care definesc cercetarea calitativă ca fiind o abordare multidisciplinară și
pluriparadigmatică, ce implică studierea subiectului / fenomenului în cadrul natural, cu
scopul în ării lui pe baza semnifica
ele. Cercetarea calitativă poate fi realizată în diverse modalită
cercetării calitative sunt postpozitivismul, constructivismul, feminismul, marxismul și
paradigma culturală.
Strategii de cercetare:
– Etnografică și observare
– Participativă – Fenomenlogică și practica interpretativă
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
9/28
– Clinică
– Biografică
– Istoriografică
– Cercetarea ac
– Teoria generată
– Studiu de caz
Metode de adunare a datelor:
– Interviul
– Observa
– Colectarea de documente, texte
– Metode vizuale
Metode de anal iză a datelor :
– Analiza tematică
– Analiza de con
– Analiza de discurs
– Analiza textuală
– Analiza conversaă
– Analiza asistată de calculator
Metode de in terpretare:
– Creativă
– Simbolică
– Evaluativă
– Credibilă – Politică
– Aplicativă
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
10/28
Stadii le cercetăr ii cal itative
Procesul cercetării calitative, indiferent de metoda utilizată, cuprinde șase stadii
generale (Morse, 1994).
1. Stadiul reflectării: ceea ce în cercetarea cantitativă poartă numele de obiective, în
cercetarea calitativă se preferă denumirea de întrebări ale cercetării.
1.1. Formularea întrebărilor de cercetare:
- reprezintă fa ă ătorul dorește să le
exploreze
- delimitează topica cercetării
- ghidează studiul
- vizează doar acele aspecte ale realită
- trebuie să fie clar formulate
- formularea întrebărilor este un proces reiterativ, ele putând fi reformulate pe
parcursul cercetării.
1.2. Documentarea teoretică în subiectul ales
1.3. Se identifică paradigma teoretică (ex. fenomenologie, constructivism etc.)
2. Stadiul planificării: presupune conturarea strategiei cercetării:
- pune în ac ă
- conectează cercetătorul cu metode specifice de colectare și analiză a datelor
- reformulează întrebările cercetării
- alegerea participan
- triumviratul surselor
- stabilirea locului de desfășurare a cercetării
- stabilirea timpului de desfășurare a cercetării
- selectarea metodelor de colectare și analiză a datelor: este determinată denatura întrebării cercetării și de perspectiva teoretică abordată de cercetător
Stadiul planificării inlcude și scrierea propunerii de proiect și trimiterea lui
pentru finan
3. Studiul pilot: în urma acestuia planul de cercetare este supus unei revizuiri
4. Stadiul colectării datelor: începe cu etapa de selec , care serealizează pe baza unor criterii adecvate scopului cercetării. Adecvarea datelor nu
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
11/28
se referă la numărul de subiec ă ă; se
lucrează cu un număr mic de persoane (15-20), pentru a se câștiga în profunzimea
investiga
5. Analiza și interpretarea datelor: constă în selectarea, condensarea, codarea,
categorisarea
presupune a în ă în spatele datelor, a găsi sensul
lor.
6. Redactarea raportului: redactarea cercetării calitative se realizează diferit faă de
cea calitativă; dacă în cercetarea cantitativă dovezile sunt prezentate într-o manieră
concisă și neutra, raportul calitativ reprezintă transpunerea narativă a rezultatelor
cercetării. Într-un raport bun, interpretările autorului se disting clar de relatările
experien Primul nivel de în
încearcă să răspundă la întrebarea „ce se întâmplă” și „cum se întâmplă”. Al doilea
nivel de în ăspunsul la întrebarea „de ce” și este o tentativă de
explica ă, interpretativă.
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
12/28
4. Componentele unei propuneri de proiect de cercetare
Titlul proiectului propus
NumeleAfilierea, adresele cercetătorilor
Bugetul total al proiectului
Data de începere și finalizare a cercetării
Rezumatul proiectului
Propunerea proiectului:
1. Introducere
2. Scopul proiectului3. Trecerea în revistă a literaturii relevante pentru subiectul propus
4. Importan
5. Întrebările cercetării / Ipoteze și obiective
6. Metode de cercetare
7. Selec ășura cercetarea /
eșantionare
8. Metode de colectare a datelor
9. Metode de analiză a datelor
10. Protec
11. Plan de lucru cronologic
12. Limitele cercetării
Diseminarea rezultatelor
Impactul scontat al cercetării
Publica
Bibliografie
Anexe:
CV-ul cercetătorilor
Lista de publica ătorilor relevante pentru proiectul propus
Numele
Bugetul detaliat
Formular de acceptare de a participa la studiu (pentru participan
Planul interviului (dacă e cazul)
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
13/28
II. CERCETAREA ÎN PSIHODRAMĂ
1. De ce avem nevoie de cercetare în psihodramă?
Scenariul 1: Ave dorin de a ști dacă clien -adevăr progrese ca urmare a
interven psihoterapeutice sau starea lor s-ar fi îmbunătă ără acest sprijin.
Scenariul 2: Ave dorin ă
categorii de clien
Scenariul 3: Managerul companiei la care lucra vă solicită un sistem de măsurare arezultatelor muncii voastre.
Scenariul 4: Casa de Asigurări de Sănătate decontează serviciile de psihoterapie a căror
eficienă este demonstrată prin cercetare.
Alte scenarii? …...…………………………………………………………………………...
2. Stadiul actual al cercetări i în psihodramă
Metoda psihodramei a avut o influenă semnificativă în dezvoltarea psihoterapiei de
grup și a dominat acest domeniu împreună cu abordarea psihodinamică - analitică la
începutul secolului al XX-lea. Deși popularitatea metodei a scăzut în timp în America de
Nord, ea a proliferat în Europa, America de Sud și zona estică. Atrac ă
în primul rând pe seama impactului puternic dovedit în practica clinică. Pe de altă parte,
scăderea popularită licată prin slaba validare ă a eficien metodei prin
cercetări empirice.
În general, se consideră că datele empirice care să susă eficien
fost destul de pu in punct de vedere
metodologic. Literatura psihodramatică abundă de descrieri ample, studii de caz,
experien bazate în cercetări empirice
(Kipper și Ritchie 2003). Una dintre explica ă la faptul că psihodramatiștii
sunt mai degrabă clinicieni practicieni, mai pu ă. Nici
Moreno nu a fost un susător al cercetării tradi Deasemena, se sugerează că,
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
14/28
absen cursurilor de psihodramă din curricula universitară a contribuit la rata scăzută a
cercetărilor din domeniu. O altă explica ă de Wieser (2007) sus ă, cercetarea
eficien ă și ca urmare a specificului metodei: fundamentarea
sa în teoriile spontaneită ăii , fac dificilă cercetarea controlată, mai
rigidă, de tip academic. Prin urmare, psihodrama, deși a fost una dintre primele
psihoterapii recunoscute, ocupă în continuare un loc incert în domeniul
psihologiei și psihoterapiei.
Studii de investigare a cercetărilor existente în domeniul psihodramei (publicate în
limba engleză) au fost conduse de Kipper (1978), Kellermann (1982), D’Amato și Dean
(1988), Rawlinson (2000).
Kipper și Ritchie (2003) critică aceste patru studii ini pentru faptul că folosesc
metoda meta-analizei doar pentru a trece în revistă rezultatele ob
domeniul psihodramei. Termenul de metaanaliză denotă o metodă de analiză statistică a
rezultatelor con dividuale (analiză cantitativă) și complementar
analiza calitativă (trecerea în revistă) a rezultatelor ob ă la un moment dat în
cercetarea într-un domeniu oarecare.
Primul studiu meta-analitic asupra cercetărilor în psihodramă apar Kipper și
Ritchie (2003), care au comparat și analizat statistic (calculul mărimii efectului) rezultatele
studiilor existente. Ace ă apărute în limba engleză în
perioada 1965 – 1999 și au identificat un număr de 50 de articole, din care au fost selectate
25. Criteriul de includere au fost studiile asupra unor sesiuni sau tehnici de psihodramă
care foloseau un design experimental de cercetare (cu grup de control), în timp ce studiile
cu design non-experimental, considerate mai slabe din punct de vedere al rigorii cercetării
Dintre cele 25 de studii
luate în discu
spitaliza ersoane cu tulburări de comportament sau dizabilită
avut ca grup de cercetare elevi ări s-au centrat mai degrabă pe
eficien tehnicilor psihodramatice, decât asupra procesului psihodramatic (sesiunea în
întregime) ce caracterizează metoda clasică așa cum este prezentată de Moreno (1953,
1964), Kellerman (1992), Blatner (1996) etc. Au fost investigate 3 tehnici psihodramatice -
inversiunea de rol, jocul de rol, dublul - și „tehnici multiple” folosite în cadrul unei sesiuni
de psihodramă (sesiunea în întregime).
Rezultatele acestei meta-analize (Kipper & Ritchie, 2003) arată că mărimeaefectului interven ă la 0.95, peste pragul
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
15/28
semnificativ statistic de 0.80, care semnifică un efect mare (Cohen, 1992). Acest rezultat
este pu rezultate comparabile raportate în literatura psihoterapiei de
grup, care indică ca mărime a efectului terapiei de grup în general indici între 0.50 – 0.70
(Fuhriman & Burlingame, 1994 cita în Kipper & Ritchie, 2003).
Dintre cele 4 tehnici investigate (inversiunea de rol, jocul de rol, dublul, „tehnici
multiple”), inversiunea de rol și dublul s-au dovedid a fi cele mai eficiente. Rezultate mai
slabe s-au observat în cazul tehnicii jocului de rol, care indică o mărime a efectului
neglijabilă. Datorită folosirii pe scară largă a jocului de rol atât în terapie, training cât și
cercetare, s-au așteptat rezultate mai bune pentru această tehnică. O explica
dată de faptul că acest studiu a inclus un număr mic de cercetări care au folosit jocul de rol,
mai pu ări experimentale cu grup de control.
Una din concluziile importante ale acestei meta-analize arată că, nu s-au semnalat
diferen
și nici în cazul folosirii lor într-o singură sesiune de psihodramă sau în sesiuni multiple
(Kipper și Ritchie 2003).
Meta-analiza lui Kipper și Ritchie (2003) asupra studiilor care au investigat
procesul psihodramatic ca unitate de analiză în cercetare au demonstrat efecte slabe spre
moderate, spre deosebire de rezultatele foarte bune înregistrate de analiza separată a
tehnicilor psihodramei (inversiune de rol, dublu etc.). Autorii sugerează că aceasta se poate
datora datelor insuficiente disponibile în ceea ce prive
Apropierea rezultatelor de medie ar trebui să încurajeze spre noi cercetări care să probeze
eficien
Implica ale acestor rezultate rezidă în faptul că, tehnici psihodramatice
separate pot fi împrumutate și încorporate în forme diferite de psihoterapie de grup, diferite
ca fundament theoretic de cel al lui J.L. Moreno. Inversiunea de rol, dublul și jocul de rol,
împreună sau separat pot aduce plus valoare pentru multe abordări terapeutice de grup(Kipper și Ritchie 2003).
Kipper (1981, 1986, 2001) propune un model teoretic prin care sus ă fiecare
din cele 4 tehnici sau modalită ă tinde să activeze un proces
psihologic (psihoterapeutic) diferit ă produce efecte terapeutice diferite.
Până în prezent sunt pu ă testeze modelul propus de Kipper, deși există
rezultate care vin să susă modelul. Spre exemplu, se arată că inversiunea de rol activează
procesele dezinhibitorii, prin crearea distanării psihologice; din perspectivă cognitivă, s-adovedit că inversiunea de rol a facilitat schimbări atitudinale; la nivel emoal
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
16/28
inversiunea de rol a generează încredere și căldură (Kipper, 2001). Dublul s-a demonstrat
că produce empatie (Hudgins & Kiesler, 1987). Studii următoare ar putea arăta efectul
psihologic diferit al variatelor tehnici psihodramatice.
Ca o concluzie, Kipper și Ritchie (2003) consideră că rezultatele studiului de meta-
analiză a eficien -o lumină favorabilă din
perspectiva validită ă spre noi și mai numeroase
cercetări.
Cea mai recentă cercetare de tip metaanalitic a fost realizată de Michael Wieser
(2007) de la Universitatea Klagenfurt, Austria, care a analizat studiile cu rezultate statistice
semnificative privind eficien psihodramatic, grupate după sistemul de
clasificare ICD – 10 (Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament). Selec
studiilor acoperă limbile engleză și germană pe mai multe decade și a rezultat într-un
număr de 52 de studii:
8 cercetări experimentale cu eșantioane prestabilite, echivalente („randomized
control trials” RCT – grupurile sunt alese aleator dintr-un grup mai mare; grupurile
sunt echivalente; unul beneficiază de interven ă, celălalt este lăsat
în așteptare);
14 cercetări experimentale cu grup de control neechivalent (un grup de terapie este
comparat cu alt grup care nu a beneficiat de terapie);
30 de studii cu design experimental natural (studii de caz, pre- și post-testare).
O parte dintre aceste studii compară psihodrama cu alte metode de psihoterapie sau
farmacoterapie. Toate studiile analizate includ pre-testare și post-testare. Dintre aceste
studii, un număr de 33 au avut ca grup de cercetare persoane cu tulburări psihopatologice
(6 studii RCT, 12 cu grup de control neechivalent, 18 experimente naturale cu pre- și post-
testare).
Abordarea lui Wieser a constat în identificarea corela
din punct de vedere statistic. Rezultatele și comentariile sunt prezentate sintetic în tabelul
1.
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
17/28
Tabel 1. Rezultatele cercetărilor incluse în studiul metaanalitic a lui Wieser (2007: 274-
286)
Categorie ICD - 10 Studii, autori ComentariiTulburări mentale
organice, inlcusivsimptomatice; tulburărimentale (F00-F09)
Nu există cercetări până în
prezent
Tulburări mentale șicomportamentale datorateutilizării de substan
psihoactive (F10-F19)
Mann & Janis (1968)Wood et al. (1979)Crawford (1989)Waniczek et al. (2005)
4 studii arată rezultate pozitive pentru adul dintre ele
design de cercetare:experiment natural
aceste tulburări pot fi tratatecu success prin psihodramă
Schizofrenie, tulburărischizotipale și tulburăridelirante (F20-F29)
Peters & Jones (1951,1952)Horrow (1952)Parrish (1959)Sturm & Stuart (1974)
4 din 5 studii arată rezultate bune, chiar și în cazuri deschizofrenie cronică și
pacien ări deliranteafla
psihodramatică de scurtădurată
rezultatele sprijină interven psihodramatică în acestetulburări
sunt necesare studii cu design
experimental mai bun (RCT)Tulburări ale dispoziafective (F30-F39)
Ernst et al. (1980)Pour Rezaeian et al.(1997)
există 3 studii care indicărezultate bune și sprijinăutilizarea psihodramei întulburările afective
Rezaeian et al. au investigatdepresia minoră, iar Ernest etal. nu s-au focalizat peanumite tulburări afective
Tulburări nevroticecorelate cu stresul și
tulburări somatoforme(F40-F48)
Lapierre et al. (1973)Kipper & Giladi (1978)
Bendorf et al. (1976)Arn et al. (1989)Eibach (1980)
Newburger (1987)Schneider - Ducker (1989)Theorell et al. (1998)Hudgins et al. (2000)Lind et al. (2006)
tulburările nevrotice, celecorelate cu stresul șisomatoforme sunt cele mai
bine validate în domeniul psihodramei
Sindroame
comportamentale asociatecu tulburări fiziologice și
Nu există cercetări până în
prezent
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
18/28
factori somatici (F50-F59)Tulburări ale
personalită comportamentului
adultului (F60-69)
Nu există cercetări până în prezent
Retardare mentală (F70-F79)
Strain (1975)Amesberger et al. (1993)
2 studii arată rezultate pozitive, dar sunt mai degrabăde psihodrama în pedagogiasocială
psihodrama are efecte pozitive pentru persoanele curetard mental, dar suntnecesare mai multe studiicare să susă acest lucru
Tulburări ale dezvoltării psihologice (F80-F89)
Nu există cercetări până în prezent
Tulburăricomportamentale șiemo copilărie ă(F90-F98)
Gelcer (1978)Dequine & Pearson-Davis(1983)
2 studii de dramaterapie, cutehnici din psihodramă, careindică rezultate pozitive
tulburările comportamentale
copilărie ă pot fitratate eficient folosind joculde rol și dramaterapia
mai multe studii de
psihodramă sunt necesare.Tulburări mixte Bender et al. (1979, 1981)Carpenter & Sandberg(1985)Herfurth (1999)Lemke (1999)Steffan (2000)Tschuschke & Anbeh(2000, 2001, 2004
în practica psihoterapeutică seîntâlnesc adesea persoane cutulburări mixte
eficien dovedită prin 20 de corela
positive semnificativestatistic
Tulburări nealocate Toeman (1948)Culbertson (1957)
Hanson (1970)Ploeger et al. (1972)Schonke (1975)Petzold (1979)Kipper & Ben-Ely (1979)Schmidt (1980)Schramski et al. (1984)Enke (1984)Hudgins & Kiesler (1987)Ernst (1989)Gessmann (1994, 1995)Baim et al. (1999)
17 studii cu rezultate pozitive un studiu este realizat pe un
grup de bătrâni 2 studii pe grupuri de
adolescen
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
19/28
Studii comparative cu design de tip experiment natural arată rezultate pozitive:
psihodrama este comparată cu psihoterapia integrativă (Steffan, 2000), analiza de grup
(Anbeh și Tschuschke, 2001) și cu psihoterapia eclectică (Tschuschke și Anbeh 2000)
(cita
Analiza tabelului 1. ne arată că, există categorii de tulburări care încă nu au fost
studiate din punct de vedere al eficien ările
mentale organice, inlcusiv simptomatice (F0), sindroame comportamentale asociate cu
tulburări fiziologice și factori somatici (F5), tulburările personalită
adultului (F6), tulburările dezvoltării psihologice (F8)). Cele mai bine validate sunt
tulburările nevrotice, cele corelate cu stresul și somatoforme.
Studiile cele mai riguroase - cercetări experimentale cu eșantioane
prestabilite, echivalente), sunt în număr de 6 identificate de Wieser (2007). Acestea
evaluează eficien - dependenă de
substan ă, anxietate, grup de copii cu probleme mixte.
Însă, standardele de validare ă a unei metode de psihoterapie solicită mai mult de
un studiu experimental cu eșantioane prestabilite, echivalente (RCT ) care să fie realizate
pe aceeeași categorie psihopatologică, în timp ce psihodrama are câte un astfel de studiu în
arii diferite. Deși există evidenă că psihodrama este eficientă într-o varietate de tulburări
psihopatologice, cât și dificultă ări, faptul că multe
dintre aceste studii sunt mai slabe din punct de vedere al designului de cercetare,
evidenă nevoia de cercetări mai solide metodologic.
3. I nstrumente de evaluare în cercetarea în psihodramă
Studiul metaanalitic realizat de Wieser (2007) face o trecere în revistă a metodelor
și instrumentelor de evaluare folosite în cercetările cuprinse în analiză. Dintre aceastea
enumerăm câteva spre exemplificare: MMPI, Chestionar de Adaptare Socială, Inventarul
de Depresie Beck, Inventarul Problemelor Interpersonale, Inventarul de Anxietate STAI,
Inventarul de Personalitate Freiburg, Inventarul de Personalitate Eysenck, Rorschach,
Testul Persoanei etc.; metoda observa
În studiile realizate de membri ai Comitetului de Cercetare din cadrul FEPTO au
fost folosite ca instrumente de colectare a datelor: Social Functioning Scale (SFS), Calgary
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
20/28
Depression Scale for Schizofrenia (CDSS), Stress and Difficulties Questionnaire (SDQ),
Role Atom Analysis (RAA – modificat după Clayton), Minnesota Multidimensional
Personality Inventory (MMPI), Brief Psychiatry Rating Scale (BPRS), Scale of Quality of
Life in Schizofrenia (QLS), SCL90R (Derogatis et al., 1976), Culture-free Self-Esteem
Inventory (James Battle, 1997), Yalom’s Questionnaire of Curative Practices (1970),
Group Climate Questionnaire (Mackenzie, 1997).
Wieser (2007) subliniază faptul că ar tr ebui să se ajungă la un consens cu pr ivir e
la instrumentele cele mai compatibile cu psihodrama . Autorul recomandă ca același set
de instrumente să fie utilizat în mai multe cercetări, ceea ce ar permite compara a între
rezultate ale studiilor în psihodramă sau cu alte metode de psihoterapie. Această sarcină se
află în centrul aten ă din cadrul Asocia
Psihoterapiei de Grup (IAGP). Kellar et al. (2002), Kipper și Hundal (2005) și
Christoforou și Kipper (2006) au elaborate instrumente de evaluare a spontaneită
(Spontaneity - Anxiety Inventory, S.A.I.), care permit investigarea unei arii importante din
teoria psihodramei. Există instrumente folosite în cercetările în psihoterapie, independent
de metoda psihoterapeutică, disponibile în mai multe limbi, cum ar fi: Brief Symptom
Inventory (BSI, Derogatis, 1993) sau Clinical Outcomes in Routine Evaluation - Outcome
Measure (CORE-OM, C. Evans).
Două dintre aceste instrumente - Spontaneity Anxiety Inventory (S.A.I-R, D.
Kipper) și Clinical Outcomes in Routine Evaluation Outcome Measure (CORE-OM, C.
Evans) - au fost traduse în ultimii ani în mai multe ări (Portugalia, Austria, Bulgaria,
România, Italia etc.) pentru a putea fi folosite în cercetări multina
compararea rezultatelor. La noi în ă, aceste chestionare (vezi anexe) se află în faza de
validare.
Robert Elliott, unul dintre cercetătorii de renume din domeniul psihoterapiei,
recomandă pentru cercetarea în psihodramă realizarea de studii de caz sistematice folosindun design de cercetare validat de el în cercetările privind eficen
persoană.
Realizarea unui studiu de caz sistematic diferă de studiile de caz standard. Elliott (2001,
2002) propune un design de cercetare a eficien studiului de caz hermeneutic
(„hermeneutic single case efficacy design”).
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
21/28
3.1. Exemplu de realizare a unui studiu de caz hermeneutic (Ell iott)
În realizarea studiului de caz sistematic propus de Elliott (2001, 2002) se pornește de la trei
întrebări de cercetare:
a. A înregistrat clientul o schimbare semnificativă în decursul terapiei?
b. Dacă clientul s-a schimbat, terapia a avut un rol substan
c. Dacă clientul s-a schimbat, ce a determinat schimbările care au avut loc?
Pași i cercetăr ii :
1. Culegerea de date bogate despre caz: surse multiple, cantitative și calitative
2. Analiza rezultatelor: analiza
3. Analiza procesului de schimbare: organizarea și interpretarea datelor care arată că
terapia a contribuit la schimbările înregistrate de client (se face referire și la felul în
care terapia a ajutat)
4. Reflec ă: evaluare critică a explica
Culegerea datelor , instrumente de evaluare:
1. Informa ă: date demografice, diagnostic, probleme, metoda de
terapie
2. Instrumente cantitative: unul sau mai multe (de preferină specifice metodei
terapeutice sau problemelor clientului)
3. Evaluarea rezultatelor săptămânal sau odată la două săptămâni: (ex. Chestionarul
Personal / Personal Questionnaire (PQ) sau CORE-10, forma scurtă)
4. Interviul Calitativ al Schimbării (Qualitative Change Interview)
5. Aspecte de Ajutor în Terapie (Helpful Aspects of Therapy Form): urmărește
identificarea situa
semnificative
6. Înregistrări ale sesiunilor terapeutice (casete, video, noti
Valoarea acestui demers de cercetare rezidă în faptul că îmbină metode cantitative și
calitative și vizează atât rezultatele, cât și procesul psihoterapeutic.
R. Elliott recomandă respectarea a două principii în cercetare: (1) să nu fie aplicat
niciodată clientului un instrument pe care cercetătorul nu l-a autoaplicat și (2) să nu se
aplice clientului niciodată un instrument căruia cercetătorul nu i-a putut face fa ă (ex. i s-a părut confuz, nu ai știut cum să răspundă, cum să îl completeze).
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
22/28
4. Perspective ă
Federa Europeană a Organiza raining în Psihodramă (FEPTO), prin
Comisia de Cercetare are ca scopuri:
conducerea de cercetări care să demonstreze eficacitatea metodei psihodramei
ă a metodei;
stimularea activită amă;
creșterea interesului practicienilor ă pentru cercetare;
dezvoltarea capacită ;
colaborare internaă în proiecte de cercetare;
În acest sens, s-au constituit sub-grupuri în cadrul acestei comisii de cercetare care
definesc direc :
1. Identitate, teorie și practică a psihodramei (așa cum a fost creată de J.L. Moreno)
Analiza și dezvoltarea conceptuală și teoretică: spontaneitate și creativitate,
teoriile acii, teoriile rolului, tele etc.
Lansarea unui forum interna prin internet
2. Proiecte internaionale Psihodrama ca metodă de interven ă
Psihodrama ca metodă de lucru în formarea adul
3. Evaluarea formării / trainingului în psihodramă
Elaborarea unor instrumente de evaluare a procesului formativ
Eficientizarea procesului de formare în psihodramă
Standardizarea formării în psihodramă în Europa
5. Evaluarea activită a celor care conduc grupuri de psihodramă
6. Cercetarea psihodramei la copii
7. Instrumente de evaluare: traducere și validare a unor instrumente existente în limba
engleză în diferite limbi. pentru a fi folosite în cercetări care să permită compara internaional (ex. CORE-OM, SAI-R).
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
23/28
Exemplu de design de cercetare
Scopul cercetării: Demonstrarea eficien
tulburărilor de anxietate
Metodologie: Design mixt – metode cantitative (RCT) și calitative
Eșantion: Participan din 5 ări (România, Austria, Suedia, Italia, Bulgaria)
Grup experimental = 4 grupuri x 10 persoane (40)
Grup de control = 40 persoane
Criterii de includere: Diagnostic de tulburare anxioasă
Vârsta cuprinsă între 25 – 65 ani
Barba femei
Interventia: Grup de psihodramă - 25 de sesiuni
Metode de culegere a datelor :Cantitative:
– Chestionar de Anxietate (STAI)
– Chestionar de Spontaneitate - Anxietate (S.A.I - Kipper)
– CORE-OM (C. Evans)
Calitative:
– Aspecte de Ajutor în Terapie (Helpful Aspects of Therapy – Elliott)
– Interviul Calitativ al Schimbării (Change Interview - Elliott) – Chestionarul Personal (Personal Questionnaire – Elliott)
Metode de prelucrare a datelor :
– Date cantitative: analiză statistică (SPSS)
– Date calitative: analiză tematică.
Diseminarea datelor:
– Reviste de specialitate cu factor de impact ridicat
– Conferin
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
24/28
5. L iteratura psihodramatică: bază de date
James M. Sacks (până în 2009) și Michael Wieser (după 2009) au lucrat la
realizarea și actualizarea unei baze de date cu referin psihodramei în limbile engleză, germană, franceză, italiană și potugheză. Această colec
de căr ă trei demersuri anterioare de sistematizare a literaturii
psihodramatice realizate de Greer și Sacks (1973)1, Gendron (1980)2 și Bilaniuk (1991)3.
Situl poate fi accesat la www.PDBIB.org și are inventariate până în prezent 6174
publica
CONCLUZII
Stadiul actual al cercetării în psihodramă arată că există numeroase cercetări
descriptive, analize de caz, cercetări cu design cvasi-experimental și un număr mic de
cercetări cu design experimental cu eșantioane aleatoare („randomized control trial” –
RCT). Problema care se ridică este că, baza empirică existentă la ora actuală în domeniul
psihodramei nu atinge încă standardele de calitate impuse de rigorile comunită știin
în domeniul psihoterapiei.
Aceste cerin ă valoarea ă a cercetărilor calitative, care sunt
numeroase în domeniul psihodramei, dar acreditarea metodei de catre stat, servicii sociale
și de sănătate, asocia
măsurare cantitative stabilite. Sistemul de asigurări sociale din diverse ări sprijină și
decontează numai acele servicii terapeutice care și-au demonstrat eficien ări
ă). Psihodrama este recunoscută ca metodă de psihoterapie
de către sistemul de asigurări sociale din Austria (Ottomeyer & Wieser, 1996), Ungaria
(Pinter, 2001) și de către Asocia ă de Psihoterapie (Wieser et al., 2005).
Wieser (2007) consideră că psihodrama are un statut ambiguu în lumea ă,
deși este recunoscută ca una dintre tipurile cele mai vechi de terapie. Toate aceste
1 Greer, V. & Sacks, J. M. (1973). Bibliography of Psychodrama. New York: Psychodrama Center of NewYork 2 Gendron, J. M. (1980). Moreno: the roots and the branches and bibliography of psychodrama, 1972-1980.Beacon, NY: Beacon House.3
Bilaniuk, M.-Th. (1991). Bibliography of Psychodrama, 1980-1990. Toronto: Toronto Centre TrainingProgram in Psychodrama and Sociometry.
http://www.pdbib.org/http://www.pdbib.org/
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
25/28
argumente vin să sublinieze nevoia de cercetare a eficien folosind
designuri de cercetare solide din punct de vedere metodologic. Cerin ă este de
a conduce studii experimentale cu eșantioane prestabilite (RCT, grupuri echivalente)
asupra unor categorii de tulburări care au mai fost studiate prin metoda RCT, pentru a
îndeplini standardele de validare ă a unei metode de psihoterapie.
BIBLIOGRAFIE
1. Băban, A. (2002) Metodologia cercetării calitative. Ed.Presa Universitară Clujană,
Cluj-Napoca.
2. Dincă, M. (2003) Metode de cercetare în psihologie. Ed. Univ. Titu Maiorescu,
Bucureşti.
3. Elliott, R. (2001) Hermeneutic single case efficacy design (HSCED): An overview. În
K.J. Schneide, J.F.T. Bugental, J.F. Fraser (ed) Handbook of Humanistic Psychology.
Sage, Thousands OaKs, CA.
4. Elliott, R. (2002) Hermeneutic single case efficacy design. Psychotherapy Research,
12, 1– 20.
5. Kipper, D.A., Ritchie, T.D (2003) The effectiveness of psychodramatic techniques: A
meta-analysis. Group Dynamics: Theory, Research and Practice. Vol.7, No.1, 13-25.
6. Timulak, L. (2008) Research in Psychotherapy and Counselling . Sage Publications,
London.
7. Wieser, M. (2007) Studies on treatment effects of psychodrama psychotherapy. În C.
Baim, J. Burmeister, M. Maciel Psychodrama: Advances in Theory and Practice.
Routledge, London.
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
26/28
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
27/28
8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016
28/28
Recommended