View
433
Download
10
Category
Preview:
DESCRIPTION
Curs de drept international public, subiecte pentru examen rezolvate, aproximativ 20 de subiecte.
Citation preview
1. Definiţi teritoriul de stat in dreptul internațional, explicaţi natura sa juridică şi
elementele sale componente
Comunitatile umane sunt, in general, fixate pe un anumit teritoriu, care reprezinta spatiul
geografic in limitele caruia statul isi exercita prerogativele suveranitatii.
Suveranitatea teritoriala are doua componente:
1. exclusivitatea – asupra unui anumit teritoriu se poate exercita doar autoritatea unui
singur stat
2. plenitudinea – statul este singurul in masura sa determine intinderea si natura
competentelor pe care le exercita in limitele frontierelor sale.
Teritoriul de stat cuprinde spatiul terestru, teritoriul acvatic si spatiul aerian. Unele state au si
o componenta numita sector polar (Canada, Rusia) unde au litoralul la Oceanul Arctic.
Cablurile submarine – sunt fire metalice fixate pe fundul marii ce servesc la comunicatiile
dintre doua continente. In 1864 iar apoi in 1958 la Geneva se da dreptul fiecarui stat de a-si
instala cabluri submarine.
Enclava – stat in interiorul altui stat (San Marino in Italia)
2.Definiti frontierele de stat, obligatiile determinate de vecinatate in DIP si aratati in ce
conditii se pot realiza modificarile teritoriale.
Frontiera, in termeni geografici este linia reala sau imaginara trasata intre diferite puncte cu
scopul de a delimita anumite spatii. (mai avem si din latina frons – care inseamna frunte sau
prima)
Dreptul international public foloseste acest termen cu sensul de linii ce separa teritoriul asupra
caruia un stat isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.
Clasificari frontiere :
1. Din punct de vedere al aliniamentelor :
a. frontiere naturale – stabilite in functie de particularitatile geografie cum sunt
apele unor fluvii sau rauri, crestele muntilor (Urali)
b. frontiere geometrice – linii conventionale, drepte, care despart teritoriile statelor,
traversand diferite forme de teren, fara a tine seama de orientarea acestora. Din
considerente practice pentru a nu diviza o localitate se admite ca frontiera
geometrica sa se abata de la linia dreapta
c. frontiere astronomice – sunt cele care urmeaza paralele sau meridianele globului
(cele dintre SUA si Canada)
2. Din punct de vedere al componentelor teritoriului de stat :
a. frontiere terestre – se pot trasa cu ajutorul formelor de relief dar pot fi si
geometrice sau astronomice (cele de mai sus)
b. fluviale – se traseaza pe senalul navigabil al fluviului ce desparte doua state
c. maritime – delimiteaza marea teritoriala a statelor de marea libera sau de marea
teritoriala a altor state
d. aeriene – separa spatiile aeriene, linii imaginare trasate perpendicular pe
frontierele terestre
Operatiunea de stabilire a frontierelor de stat este complexa si necesita incheierea unor acorduri
intre statele vecine. Intai se delimiteaza prin acord (harti topografice) apo se merge pe teren si se
pun semne vizibile, se face o comisie speciala.
Relatiile de vecinatate dintre state implica respectarea unui anumit regim juridic => in doctrina
se afirma existenta unui “drept international al vecinatatii”.
Obligatiile sunt :
1. sa desfasoare actiuni de cooperare
2. sa se abtina de la activitati in zona de frontiera de natura a aduce prejudicii
vecinilor
3. sa adopte masuri de preventie
Regim juridic aplicabil atat persoanelor cat si bunurilor si serviciilor.
3.Definiti fluviile internationale si expuneti regimul lor juridic de exploatare si delimitare.
Caracterizati regimul juridic al Dunarii.
Fluviile internationale – sunt cursuri navigabile ale cailor naturale de ape pana la varsarea
in mare care traverseaza sau separa teritoriile a doua sau mai multe state si au un regim
international.
Tipuri :
1. fluvii succesive – traverseaza teritorii ale statelor : Dunarea peste Ungaria, Romania
2. fluvii contigue – separa teritorii, Rinul separa Germania de Elvetia sau Dunarea separa
Romania de Bulgaria
Fluviile – ONU 1976 – definitie : sistem hidrografic transnational complet cu caracter nemaritim.
Legat de exploatare :
1. libertatea de navigatie pentru navele comperciale ale statelor (se cere consimtamant
pentru o mai buna navigare)
2. egalitatea de tratament – se aplica tuturor navelor comerciale in ceea ce priveste
drepturile portuare, taxele de navigatie, conditiile de navigatie comerciala
3. Navele militare ale statelor neriverane nu au dreptul de navigatie pe fluviile internationale
Se mai folosesc in alte scopuri decat navigatia, precum producerea energiei electrice.
Regimul juridic al Dunarii
Tratat intre Austria si Turcia in 1616 apoi Tratatul de la Viena in 1815 recunoaste Dunarea ca
fluviu international.
Tratatul de pa ce de la Paris 1856 si Conventia de la Paris 1921 cu un regim juridic general
pentru navigatia pe Dunare impartita in doua sectoare :
1. Dunarea fluviala (de la Ulm pana la Braila)
2. Dunarea maritima (de la Braila pana la Marea Neagra)
Exista si comisii de supraveghere :
1. Comisia Internationala a Dunarii (pentru dunarea fluviala)
2. Comisia Europeana a Dunarii (pentru dunarea maritima)
Regimul actual al navigatiei pe Dunare este reglementat de la Conventia de la Belgrad 1948 =>
libera navigatie pentru portiunea de la Ulm la Braila pentru navele comerciale apartinand tuturor
statelor.
Statele riverane asigura supravegherea fluviala, sanitara, politieneasca si lucrarile hidografice =>
Comisia Dunarii (intai a fost la Galati) iar din 1957 este la Budapesta.
Sistemul hidroenergetic de la Portile de Fier I si II
Obligatiile statelor riverane :
1. obligatia de a intretine navigabilitatea fluviului in sectorul lor national
2. imbunatatirea conditiilor de navigatie
3. cooperare cu Comisia Dunarii.
4.Enumeraţi spatiile maritime si regimul lor juridic.
Zona contigua – spatiul maritim aflat dincolo de limita exterioara a marii teritoriale, adiacent
acesteia, care se intinde pana la 24 mile
In acest spatiu, statul riveran are drepturi speciale, prevenire infractiuni, control vamal, sanitar
2.Zona economica exclusiva – 188 mile de la linia exterioara a marii, acest star are drepturi
exclusive de explorare, explotare, cercetare stiintifica si conservare a resurselor.
State terte au drepturi : de navigatie, survolare, dr de a instala cabluri maritime
Obligatia : de a folosi zona in scopuri legale, de a respecta drepturile statului riveran, de a
coopera cu acesta
3.Platoul continetal – fundul marii si subsolul regiunilor submarine adiacente coastelor, dar
situate dincolo de marea teritoriala, pana la o adancime de 200 m, sau dincolo de aceasta limita,
pana la punctul unde adancimea apelor de deasupra permit excploatarea resurselor naturale ale
acestor regiuni. Statul riveran are dreptul de a construi si de a pune in functiune instalatii sau
dispozitive necesare exploatarii zonei, statii fixate, insule articiale. De asemenea are dreptul sa isi
stabileasca o „zona de securitate” de 500 de metri in jurul instalatiilor cu obligatia de a nu
obstacula navigarea.
4.Marea libera - acea parte a marii care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale
unui stat. Nefiind supusa suveranitatii vreunui stat, orice revendicare de suveranitate din partea
unui stat este ilegala.Cele sase libertati permise atat statelor riverane cat si celor fara iesire la
mare : libertatea navigatiei, survolului, de a instala cabluri submarine, de a construi insule
artificiale, de pescuit, de cercetare stiintifica. Tratat in 1963 care interzice bombele nucleare in
mare sau pe fundul ei. Legat de nationalitate, navele au nationalitatea al carui pavilion il
arboreaza, legea pavilionului. Pentru a impedica pirateria maritima, este permis dreptul de
urmarire – se exercita de catre navele unui stat riveran asupra unei nave straine, daca exista
movie temeinice ca a incalcat regulamentul unui stat. Dreptul de vizita – asupra navelor
comerciale daca exista indicii ca acestea au comis infractiuni.
5.Prezentaţi regimul juridic al spaţiului aerian.
1.Principiul folosirii spatiului extraatmosferic si al corpurilor ceresti in scopuri pasnice –
spatiul cosmic patrimoniu comun al umanitatii, niciun obiect purtator de arme nucleare sau orice
alt tip de arme de distrugere in masa sa nu fie plasat pe corpurile cereste sau altfel in spatiu
2.Principiul explorarii si folosirii cosmosului in interesul intregii omeniri.
3.Principiul neapropierii –
4.Principiul libertatii de utilizare.
7.Definiti si clasificati tratatele
Conventia de la Viena defineste tratatul “acord international incheiat in scris intre state si
guvernat de dreptul international, fie ca este consemnat intr-un instrument unic, fie in
doua sau mai multe instrumente conexe si oricare ar fi denumirea sa particulara.”
Are ca elemente definitorii :
1. tratatul este un act juridic de drept international
2. este incheiat intre doua sau mai multe subiecte de drept international
3. incheiat cu scopul de a produce efecte juridice
4. guvernat de dreptul international public
Exista si alte tipuri de acte de acest fel cum ar fi :
tratatul – este generic, cum ar fi tratat de pace sau de arbitraj
acord – au un anumit caracter tehnic al intelegerii
conventie – in cazul intelegerior multilaterlae care creeaza norme cu vocatie universala
Clasificarea tratatelor :
1. Dupa obiectul de reglementare
a. Tratate politice – tratate de alianta, de prietenie, de buna vecinatate, de solutionare
a diferendelor
b. Tratate economice – tratate de comert, acord de navigatie
2. Dupa numarul de participanti : bilaterale si multilaterale
3. Dupa criteriul subiectelor
a. Tratate incheiate intre state
b. Tratate incheiate intre state si alte subiecte de DIP
4. Dupa duarata
a. Cu termen
b. Cu duarata neconditionata
5. In functie de efecte
a. tratate normative – stabilesc reguli de drept pentru un numar mare de state
b. tratate contract – sarcini pentru ambele parti si inceteaza odata ce sarcinile au fost
executate
8.Explicati procedura de incheiere si intrare in vigoare a tratelor.
Reguli de procedura :
1. Negocierea
2. Semnarea
3. Exprimarea consimtamantului
Negocierea - prima etapa, decisiva in structura tratatului (adica in clauze) . Poate dura foarte
mult in functie de obiect si numarul de participanti.
Pentru a participa, reprezentatii statelor trebuie sa aibe puteri depline, sa aiba imputerniciere (full
powers). Sunt exceptati de la imputerniciere :
1. sefii statului, sefii de guvern, ministrii de externe
2. sefii misiunilor diplomatice
3. reprezentatii acreditati de state la conferintele internationale
Ca structura, negocierea tratatului are in vedere :
preambulul – expunerea de motive
dispozitivul – totalitatea articolelor
partea finala – informatii despre modalitatea de intrare in vigoare
anexe
Semnarea – se semneaza textul negociat, in scopul autentificarii. Aceasta este o modalitate de
exprimare a consimtamantului
Etape de negociere nu e urmata intotdeauna de semnare. Poate exista si parafare sau semnare ad
referendum. Se ajunge la parafare atunci cand reprezentatii nu au puteri depline sau exista
incertitudine legata de acceptare a tratatului.
Exprimare consimtamant
Se exprima consimtamantul pentru a deveni parti la trat prin
Semnare definitiva
Ratificarea tratatelor – momentul cand statul isi exprima deplin si irevocabil
consimtanatul. Doar cele care prezinta importanta deosebita. Frecvent, in practica, cazuri
cand tratatul nu intra in vigoare din cauza refuzului ratificarii tratatelor. Documentul
poarta numele de instrument de ratificare cuprinzand declaratia organului ca a luat la
cunostinta textul.
Aderare la tratate – act unilateral al unui stat care doreste sa adere la un tratat pe care nu
l-a negociat sau semnat. Conditiile se gasesc in dispozitiile finale.
o Tratate deschise – poate adera orice stat
o Tratate inchise
Acceptare sau aprobarea tratatului – folosit cand este vorba despre tratate care nu
implica un angajament major.
Inregistrarea tratelor – impusa de Conventia de la Viena in vederea tinerii evidentei. Inregistrarea
se face la Secretarul general ONU. Un tratat neinregistrat nu poate fi invocat in fata organelor.
Expuneti conceptul de “rezerve” la un tratat si efectele lor
Rezerva – act unilateral al unui stat, independent de textul tratatului avand un caracter facultativ,
care poate fi facuta in urmatoarele momente :
la semnarea tratatului
la aderarea tratatului
Important – rezerva constituie o stipulatie derogatorie, o declaratie facuta cu scopul de a exclude
o anumita dispozitie sau de a modifica intelesul sau sensul, sau de a-i atribui un anumit sens =>
doar neaplicarea unei dispozitii in relatiile dintre statul rezervatar si cele care accepta rezerva.
Rezerva :
1. la semnare – carea formulata cu prilejul semnarii. Ofera avantajul informarii de indata a
celorlalte state asupra formularii ei
2. la ratificare – in momentul depunerii instrumentelor de ratificare
3. la aderare
Rezerva este conditionata de tratat, in sensul ca la unele tratate rezerva poate fi interzisa
Conditii :
sa fie in forma scrisa si notificata
produce efecte doar daca este acceptata de-o parte contractanta
acceptarea rezervei inseamna neformularea de obiectiuni in termen de 12 luni de la
notificare
Legat de efecte
In raportul dintre statul rezervatar si celelalte state care au acceptat rezerva, tratatul se aplica cu
modificarile acceptate. Cel care nu a acceptat rezerva, raman aplicabile dispozitiile tratatului
neafectate de rezerva. Atat rezerva cat si obiectia la rezerva pot fi retrase in orice moment fara a
fi necesara exprimarea consimtamantului celorlalalte parti contractante. Se insista in prezent la
interzicerea formularii de rezerve la drepturile omului.
10.Expuneti conditiile de valabilitate si de nulitate a tratatelor
Nulitatea – cauza de incetare a tratatelor internationale care intervine :
1. in cazul in care tratatul este contrare unei reguli de jus cogens in vigoare in momentul
incheierii sale sau cand o asemenea regula apare in cursul aplicarii tratatului
2. in cazuri de constatare a existentei viciilor de consimtamant, care au afectat vointa
partilor in momentul incheierii tratatului.
1.Nulitate intervenita ca urmare a incalcarii sau aparitiei unei norme de jus cogens :
tratatul este nul daca la momentul incheierii sale este in conflict cu o norma imperativa de
drept international
tratatul devine nul si ia sfarsit cand apare o norma imperativa cu care este in conflict
2.Nulitate intervenita c aurmare a invocarii viciilor de consimtamant
1. Eroarea – in practica, doar eroarea de fapt este viciu nu si eroarea de drept
2. Dolul – rar intalnit , conduita frauduloasa a unui stat
3. Coruperea reprezentantului unui stat- cand asupra unui reprezentant se exercita
influente puternice. Actele de curtoazie sau favorurile nu sunt considerate determinante.
4. Constrangerea asupra reprezentantului – aceste sau amenintari indreptate impotriva
reprezentantului
5. Constrangerea asupra statului – violenta sau forta pentru violarea principiilor de drept
international public.
Nulitatea relativa – in cazul erorii, dolului sau coruperii reprezentantului
Nulitate absoluta – constrangerea asupra statului si a reprezentantului statului si tratatele care
contravin normelor jus cogens.
11.Expuneti executarea si efectuarea tratatelor
Vizeaza aplicarea tratatului in spatiu, timp si asupra partilor.
1.Aplicarea in spatiu a tratatului
Regula este ca tratatele se aplica asupra ansamblului teritoriului statelor parti. Daca din tratat nu
reiese altfel. Exceptie fac tratatele “localizate” care isi produc efecte numai intr-o parte a statului.
In acest sens, inserarea in tratate a “clauzei federale” sau a “clauzei coloniale”.
2.Aplicarea in timp a tratatului
Un tratat intra in vigoare la data cand s-a convenit in tratat. Daca in tratat nu s-a pus o data
specifica, acesta intra in vigoare de la data cand “consimtamantul de a fi legat prin tratat a fost
stabilit pentru toate statele care au participat le negociere.” Cand consimtamantul este stabilit la o
data posterioara intrarii in vigoare a tratatului, aceasta intra in vigoare pentru statul respectiv la
acea data. Produce efect cat timp este in vigoare.
Regula de baza este aceea a neretroactivitatii.
Legat de tratatele succesive sau concurente in practica se regasesc urmatoarele situatii :
1. Daca aceleasi parti incheie un tratat cu acelasi obiect, noul tratat se va aplica daca reiese
din noul tratat intentia partilor de a renunta la cel vechi sau daca cel vechi este in
contradictie cu cel nou
2. Daca noul tratat contine reguli generale iar cel vechi contine reguli speciale, se vor aplica
amandoua in continuare.
O situatie speciala : cand doua state parti la un tratat multilaterla, inchie un tratat bilateral
continand dispozitii contrare celui multilateral =>se aplica cu conditia ca sa se retraga din cel
multilaterla.
3.Efectele fata de parti.
Tratatul leaga doar statele contractante. Un tratat nu creeaza nici drepturi si nici obligatii fata de
statele terte fara consimtamantul acestora. Exceptie fac :
tratatele de pace
cele privind comunicatiile internationale
denuclearizarea
Conditii cumulative pentru a putea dobandi drepturi decurgand dintr-un tratat la care nu sunt
parti :
1. statele parti sa confere acest drept statului tert
2. statul tert sa consimta acest lucru.
12.Modurile de modificare, suspendare si incetare a tratatelor
Termeni utilizati : amendare si revizuire
Amendarea – modificarea unor texte
Revizuirea – proces de reexaminare a texteului tratatului care conduce la modificari de
substanta.
Reguli :
orice tratat poate fi modificat doar cu acordul partilor
orice acord de modificare pentru a fi valabil trebuie sa parcrga etapele prevazute pentru
incheierea tratatului
Datorita importantei domeniului s-a impus initial regula unanimitatii, insa s-a renuntat,
actualmente se poate face doar cu acordul majoritatii.
Reguli aplicabile modificarii :
acordul de modificare incheiat intre toate partile va fi valabil pentru toate statele la tratat
acordul de modificare incheiat numai de unele dintre statele parti va lega numai acele
parti ce l-au convenit, astfel ca, pentru celelalte, tratatul nemodificat isi va produce
efectele
statul care devine parte la tratat dupa ce acordul de amendare a intrat in vigoare va fi
considerat parte la tratat asa cum acesta a fost amendat
statul care devine parte la tratat dupa amendare va fi considerat parte la tratatul
neamendat vis a vis de partile care nu sunt legate de acordul de amendare
Incetarea efectelor :
1. Cauze de incetare ce rezulta din vointa partilor :
a. Daca ne aflam in prezenta unui tratat cu termen, acesta isi va inceta efectele in
momentul cand se ajunge la termen. Multe tratate prevad insa caluza tacitei
reconductiuni (daca nu se mainfesta intentia de a se pune capat tratatului se
reinoieste pentru inca un an).
b. Tratatele pot inceta si prin denuntare de catre una din parti sau retragere.
c. Denuntarea nu este posibila decat in urmatoarele cazuri : cand se poate determina
intentia partilor de a admite denuntarea si cand dreptul la denuntare poate fi dedus
din natura tratatului. Unele prevad denuntarea dupa ce a trecut o perioada de timp.
2. Cauze de incetare a tratatelor independente de vointa partilor
a. prima cauza ar putea fi disparitia obiectului tratatului in tot sau in parte. De
exemplu disparitia unei insule ce facea obiectul tratatului sau disparitia unei parti,
cum ar fi RDG ca urmare a unificarii Germaniei.
b. schimbarea fundamentala a imprejurarilor in care a fost incheiat tratatul. Poate
inceta prin acordul ambelor parti. Daca insa doar una invoca aceasta clauza,
trebuie sa dovedeasca ca schimbarea imprejurarilor este esentiala si afecteaza
executarea tratatului si are obligatia de a dovedi ca imprejurarile care s-au
schimbat formau baza unei intelegeri.
c. ruperea relatiilor diplomatice sau consulare
3. Suspendarea temporara a executarii tratatelor :
a. Exista clauze prin care se permite suspendarea unor dispozitii (nu a intregului
tratat) in situatii exceptionale de nautra a impiedica indeplinirea angajamentelor,
clauze care se numesc “clauze de salvgardare”.
b. In cazul violarii tratatului de catre una din parti.
13.Ce sunt diferendele si cum pot fi rezolvate acestea
In raporturile de state, cand se investe o neintelegere, acestea sunt desemnate prin cuvinte
precum : diferend, litigiu, situatie, criza, conflict.
Dintre acestia, diferendu-l pare a fi cel mai complet, ingloband toti termenii.
Curtea Internationala de Justitie a definit diferendul ca fiind o problema juridica sau un
conflict de conceptii juridice sau interese. Iar mai tarziu Curtea a definit diferendul ca
fiind o problema intre doua parti care au opinii opuse cu privire la executarea unor tratate.
Doua tipuri de diferende :
1. Diferende juridice – definite de Rousseau ca “dezacord asupra aplicarii sau interpretarii
dreptului existent” - cele care au ca obiect
a. interpretarea unui tratat
b. existenta oricarui fapt care daca ar fi stabilit ar constitui incalcarea unei obligatii
internationale
c. natura si intinderea despagubirilor datorate pentru incalcarea unei obligatii
internationale
2. Diferende politice – cele care nu pot fi clasificate in juridice.
Distinctia este destul de greu de realizat, un diferend de obicei vine in ambele forme. Distinctia
isi are rostul in vederea competentei pentru solutionare, cele de ordin juridic revendin CIJ pe
cand cele de ordin politic trebuie apelat la mijloace de solutionare politico-diplomatice.
In vederea rezolvarii acestor diferende se apeleaza la :
mijloace diplomatice (negocierea, bunele oficii si medierea, ancheta si concilierea
internationala
mijloace jurisdictionale (arbitrajul international si jurisdictia internationala)
mijloace politice asigurate de organizatiile internationale.
14.Enumerati si caracterizati modurile diplomatice de solutionare a diferendelor internationale.
In vederea rezolvarii acestor diferende se apeleaza la :
mijloace diplomatice (negocierea, bunele oficii si medierea, ancheta si concilierea
internationala
mijloace jurisdictionale (arbitrajul international si jurisdictia internationala)
mijloace politice asigurate de organizatiile internationale.
Negocierea – cel mai utilizat in practica. Prezinta avantajele ca nu necesita o procedura
speciala, ramand la latitudinea partilor modalitatea de desfasurare. Se evita implicarea unui tert si
exista o discretie.
Sunt conduse de “canalele diplomatice”, de ministerul afacerilor de externe sau chiar de sefi de
state.
Conditiile pentru ajungerea la un rezultat pozitiv prin negociere implica vointa reala a partilor de
a se intelege, existenta unui compromis, o parte sa renunte la pretentii sau recurgerea la un alt
mijloc pasnic de solutionare.
In doctrina s-a conturat regula privitoare la anterioritatea negocierilor. In tratate se insereaza
clauze care prevad intai efectuarea de negocieri si apoi recurgerea la arbitraj. Unii autori sunt
insa impotriva recurgerii la negociere si pledeaza pentru mijloace jurisdictionale pe care le
considera impartiale si mai eficiente.
Nu exista obligatia statelor de a recurge la negociere insa se prefera foarte des aceasta forma de
rezolvare a diferendelor
Bunele oficii – cand statele implicate intr-un diferend nu reusesc sa ajunga la un rezultat,
interventia unui stat tert este posibil dar in acelasi timp si necesara. Statul tert intervine pe langa
statele in litigiu, la cererea partilor sau din propria initiativa pentru a le convinge sa rezolve
conflictul pe cale diplomatica. Statul tert nu intervine in negocieri, nu face decat sa aproprie
statele in conflict. Exemplu : Franta in conflictul dintre SUA si Vietnam.
Medierea – presupune intervenirea unui tert la negocieri ca participant activ. Mediator poate fi
un stat, o grupare de state, o organizatie cum este ONU sau institutii specializate. Aceasta
procedura poate fi ceruta de ambele parti sau poate fi demarata chiar de statul tert. Rolul tertului
este de a aduce propuneri, partile nu sunt tinute sa respecte aceste propuneri iar medierea poate
inceta chiar la cererea unui stat. De asemenea, mediatorul nu poate impune propria solutie si
medierea in sine are un caracter facultativ. Exemplu de mediere : litigiu intre Argentina si Chile,
unde Vaticanul a fost mediator.
Ancheta internationala – este mijlocul diplomatic prin care se realizeaza o activitate de
verificare a asertiunilor partilor, de clarificare, de stabilire a faptelor si pe de alta parte de cautare
a unor informatii in beneficiul unor organizatii internationale. Comisia de la Haga din 1899
consacra ancheta internationala care sa rezolve diferendele prin “clarificarea problemelor de fapt
cu ajutorul cercetarilor nepartinitoare si de buna credinta”. Comisia de ancheta este, de regula,
fcompusa dintr-un numar impar 3-5 membri, avand cetatenia partilor in conflict si comisari terti,
care lucreaza duoa o procedura contradictorie, in prezenta partilor. Exemplu : Dogger Bank
dintre Maria Britanie si Rusia – folosit pentru prima data ancheta internationala – in timpul
razboiului ruso-japonez folta rusa a deschis focul asupra unei flotile de pescari englezi ce
pescuiau langa DoggerBank, au rezultat daune materiale si victime omenesti. S-a cerut
pedepsirea ofiterului responsabil, plata unor despagubiri si o declaratie de scuze.
Concilierea internationala – presupune activitatea mai complexa decat in cazul anchetei
internationale. Se realizeaza de un organism independet si propune solutii statelor implicate.
Tratatele care au clauze referitoare la conclierea internationala au anexate lista cu conciliatori in
caz de conflict. Comisia care este compusa din 3-5 membri. Interesant este faptul ca activitatea
are un caracter secret pana la momentul cand se ajunge la o solutie finala. Rezultatul are si aici
un caracter facultativ. Exemplu : Incidentul maritim dintre Italia si Grecia – Afacerea Roula.
Mijloace cu caracter jurisdictional
Arbitrajul – utilizata tocma din antichitate. Conventia de la Haga din 1907 recomanda statelor
sa recurga la arbitraj pentru rezolvarea diferendelor si creeaza prima Curte Permanenta de
Arbitraj.
caractere specifice : caracter judiciar (hotararea este obligatorie), caracter consensual
(existenta acordului pentru arbitraj), caracter flexibil (procedura aleasa de parti)
temeiul arbitrajului : il constituie vointa partilor de a supune cauza arbitrajului.
Acordul partilor poate imbraca urmatoarele forme :
o compromisul
o clauza compromisorie – stipulatie inserata cu privire la eventuale diferende ce ar
putea aparea intre statele parti
o tratatul general de arbitraj permanent – includerea unui angajament de principiu
intr-un tratat incheiat in acest scop
organele arbitrale : organele trebuie sa fie impartiale, motiv pentru care sunt alese ad-hoc,
majoritatea fiind neutri. Tribunalul arbitral este format din membri alesi de comun acord
de catre parti. Se poate alege un arbitru unic. Membrii tribunalului pot fi sefi de state,
ambasadori. Procedura de arbitraj are doua faze, una scrisa (transmiterea documentelor
intre parti si tribunal) si una orala (partile sunt audiate). Deliberarea este secreta iar
sentinta pronuntata este obligatorie si definitiva.
Justitia internationala – prima astfel de institutie a fost Curtea Permanenta de Justitie
Internationala, “Curtea Lumii”.
Cij este compusa din 15 judecatori de nationalitate diferita pentru un mandat de 9 ani. Pe langa
acesti magistrati, in caz de diferend, fiecare stat parte poate numi un judecator ad-hoc in scopul
solutionarii.
Curtea isi desfasoara activitatea in sedinte plenare dar si in camere compuse din trei sau mai
multi judecatori.
Jurisdictia Curtii – numai statele pot fi parti supuse Curtii si doar daca au acceptat ulterior
jurisdictia acesteia.
Competenta Curtii – este contencioasa sau consultativa.
contencioasa – se intinde asupra litigiilor supuse Curtii de catre statele membre ONU (si
a celor nemembre care devin membre la Statul Curtii cu acordul Adunarii Generale
ONU). Procedura cuprinde doua faze, una scrisa (in care se depun cereri, memorii) si una
orala (dezbateri publice si audieri ale martorilor). Deliberarea se face in secret iar
hotararea se adopta cu votul majoritatii membrilor.
consultativa – posibilitatea curtii de a formula avize consultative la cererea Adunarii
Generale sau a Consiliului de Securitate privind orice problema juridica.
15.Ce sunt infractiunile internationale, cum sunt ele clasificate si sanctionate.
Infractiunea internationala – este fapta contrara principiilor si normelor dreptului international
public, savarsita de catre state (organe centrale sau locale), de organizatii internationale sau de
persoane particulare. Are urmatoarele elemente :
1. Elementul material – voluntar, de natura fizica. Poate fi comis numai de persoanele
fizice. Chiar daca sunt efectuate de catre stat, de exemplu agresiunea impotriva altui stat,
la raspundere va fi trasa persoana care a ordonat atacul.
2. Elementul ilicit – elementul fundamental. Pentru a fi o infractiune internationala, fapta
comisa trebuie sa fie contrara dreptului international.
3. Elementul subiectiv – pentru a atrage raspunderea penala, actul trebuie sa poata fi
imputat autorului. Prespune vointa autorului dar si constiinta asupra caracterului ilicit al
faptei.
Clasificarea infractiunilor internationale
1. Crime internationale – se incalca o obligatie esentiala pentru garantarea intereselor
fundamentale ale comunitatii internationale : pacea, securitatea internationala,
apararea mediului inconjuratori etc
a. Crimele contra pacii – pregatirea sau declansarea unui razboi de agresiune sau
participarea la un complot pentru acesta. Si propaganda de razboi este considerata
crima contra pacii.
b. Crimele de razboi – Statutul Tribunalului Militar de la Nurenberg indica
urmatoarele fapte ca fiind crime de razboi : asasinatul, rele tratamente si
deportarea, distrugerea fara motiv a oraselor, tortura sau tratamente inumane,
atacarea si bombardarea oraselor, infometarea intentionata a civililor
c. Crime impotriva umanitatii – fapte precum exterminarea, supunerea la sclavie,
deportarea sau alt act inuman comis impotriva populatiei civile. Raspunderea
pentru aceste fapte o au conducatorii, organizatorii sau instigatorii sau complicii
care au luat parte la fapta. Genocidul – masacrarea unor grupuri nationale, rasiale
sau religioase in timpul celui de-al doilea raboi mondial a stupefiat intreaga
omenire. Considerata cea mai grava crima impotriva umanitatii. Consta in intentia
de a distruge total sau partial un grup national, etnic, religios sau rasial. Mai exista
ecocid (distrugerea mediului inconjurator), democid (uciderea pe motive
politice), purificare etnic, genocid cultural (distrugerea deliberata a practicilor
culturale sau traditiilor). Crima de apartheid – negarea drepturilor fundamentale
ale membrilor unui grup rasial, prin aplicarea de masuri de segregatie rasiala, de
natura unor represiuni sangeroase sau a altor acte inumane. Sclavia – sclavia si
munca fortata sunt considerata crime impotriva umanitatii.
d. Imprescriptibilitatea crimelor internationale – Germania a propus initial un
termen de 25 de ani, insa s-a refuzat.
2. Delictele internationale – au un caracter ilicit mai putin grav, fata de crimele
internationale.
a. Terorismul international – dupa scopurile urmarite poate fi o infractiune de
drept comun (motivat de obtinerea unor bunuri) sau terorism politic (influentarea
poltitica a statelor). Terorism de stat – acte de violenta exercitate impotriva
miscarilor de eliberare nationala. Cauze : saracia, disperarea, nedreptatea.
b. Deturnarea ilicita a aeronavelor – stapanirea pe aeronava si exercitarea
controlului acesteia, in mod ilicit si prin violenta ori prin amenintare, ori incearca
sa comita una dintre aceste fapte.
c. Luarea de ostatici – comite infractiunea de luare de ostateci persoana care pune
stapanire pe o alta persoana sau o detine si o ameninta cu moartea sau ranirea, cu
scopul de a constrange o terta parte sa savarseasca sau nu un anumit act, ca o
conditie a eliberarii ostatecului.
d. Traficul cu stupefiante
e. Pirateria maritima – se intelege orice act ilicit de violenta, retinere sau jefuire
comis de echipajul unei nave private, actionand in scopuri persoanale impotriva
altei nave in marea libera.
f. Distrugerea cablurilor submarine
g. Traficul cu femei si copii
h. Difuzarea de publicatii obscene
i. Falsificarea de moneda
Justitia internationala – prima astfel de institutie a fost Curtea Permanenta de Justitie
Internationala, “Curtea Lumii”.
Cij este compusa din 15 judecatori de nationalitate diferita pentru un mandat de 9 ani. Pe langa
acesti magistrati, in caz de diferend, fiecare stat parte poate numi un judecator ad-hoc in scopul
solutionarii.
Curtea isi desfasoara activitatea in sedinte plenare dar si in camere compuse din trei sau mai
multi judecatori.
Jurisdictia Curtii – numai statele pot fi parti supuse Curtii si doar daca au acceptat ulterior
jurisdictia acesteia. Competente in diferende de ordin juridic avand ca obiect :
interpretarea unui tratat
orice problema de drept international
existenta unui fapt care, daca este stabilit, ar constitui o violare a unei obligatii
internationale
natura sau intinderea unei reparatii ce trebuie facuta pentru incalcarea unei obligatii
internationale.
In rezolvarea diferendelor curtea va avea in vedere :
conventiile internationale, generale sau speciale care stabilesc reguli recunsocute expres
de statele implicate in litigiu
cutuma internationala
pricipii generale de drept recunoscute de natiunile civilizate
doctrina celor mai inalti si calificati specialisti in drept international.
Competenta Curtii – este contencioasa sau consultativa.
contencioasa – se intinde asupra litigiilor supuse Curtii de catre statele membre ONU (si
a celor nemembre care devin membre la Statul Curtii cu acordul Adunarii Generale
ONU). Procedura cuprinde doua faze, una scrisa (in care se depun cereri, memorii) si una
orala (dezbateri publice si audieri ale martorilor). Deliberarea se face in secret iar
hotararea se adopta cu votul majoritatii membrilor.
consultativa – posibilitatea curtii de a formula avize consultative la cererea Adunarii
Generale sau a Consiliului de Securitate privind orice problema juridica.
18.Ce sunt diplomaţia, dreptul diplomatic şi care sunt organele etatice prin care se realizează
Diplomatia – este unul din mijloacele de realizare a politicii externe a statelor. Activitate de
realizare a scopurilor de politica externa. Se realizeaza prin intermediul misiunilor diplomatice
permanente prin diplomatie ad-hoc si prin diplomatia desfasurata in cadrul relatiilor
internationale. Diplomatia se realizeaza prin mijloace proprii, constand in tratative, reprezentare
permanenta a statelor, participare la conferinte internationale.
Dreptul diplomatic – este definit ca „totalitate a normelor juridice care reglementeaza
activitatea diplomatica a subiectelor dreptului international si definesc statutul organelor de
relatii externe.” Initial acesta a fost cutumiar, insa au inceput apoi sa apara reglementari cum sunt
Regulamentul de la Viena din 1815 sau Conventia de la Havana din 1928.
Organele prin care se realizeaza :
1. organe interne ale statului ce desfasoara activitate diplomatica
a. seful statului, are dreptul de a incheia tratate, de a acredita si rechema
reprezentatii diplomatici, de a aproba infiintarea, desfiintare sau schimbarea
rangului misiunilor diplomatice.
b. seful guvernului, exercita conducerea generala in domeniul relatiilor externe
c. Ministerul Afacerilor Externe, este organismul care conduce efectiv relatiile
externe ale statului si constituie intermediarul dintre statul sau si statele straile.
Are atributii ca : apararea drepturilor si intereselor statului, coordonarea
activatilor diplomatice, legatura cu diplomatii straini, inchierea de tratate si
elaborarea de proiecte de tratate
d. ministrul afacerilor externe, are functia de reprezentare a guvernului sau, fara a
avea nevoie de imputernicire speciala.
2. organe externe ce desfasoara activitate diplomatica
a. Misiunile diplomatice ad-hoc – denumirea sub care isi desfasoara activitatea
delegatiile statelor la conferintele internationale.
b. Misiunile diplomatice permanente - cele mai cunoscute sunt ambasadele. .
Stabilirea de relatii diplomatice intre state si trimiterea de misiuni diplomatice
permanente se face prin consimtamant mutual.
Ambasada – este misiunea diplomatica cu cel mai inalt grad de reprezentare a unui stat,
constituita dintr-un reprezentant diplomatic numit de stat si acceptat de un alt stat, impreuna cu
personalul sau si stabilita in capitala diplomatica a statului respectiv. Structura : seful misiunii,
cancelaria, (departamentul politic, administratia si coordonarea, secretariatul, arhivele,
comunicatiile, contabilitatea), departamentul comercial, departamentul consular, serviciul
militar si altele.
Seful misiunii – reprezentantul statului, are ca sarcini formularea politicii diplomatice, realizarea
unui canal de comunicare cu statul acreditar
Cancelaria – raspunzatoare de buna coordonare a activitatilor misiunii si de supravegherea
acesteia.
Personalul diplomatic cuprinde :
seful misiunii diplomatice, care poate avea rang de ambasador, inalt comisar, trimis
extraordinar si ministru plenipotentiar
personalul tehnic si administrativ
personalul de serviciu
Functii :
functia de reprezentare a statului acreditant in statul acreditar
ocrotirea intereselor statului acreditant in statul acreditar
Obligatii ale statului acreditant
respectarea suveranitatiii
neamestecul in treburile interne si respectarea legilor interne
Obligatii ale statului acreditar
acordarea de inlesiniri diplomatice pentru realizarea scopurilor acesteia
facilitarea achizitionarii localurilor necesar functionarii
asigurarea libertatii de circulatie a membrilor misiunii pe teritoriul sau
19.Care sunt imunităţile şi privilegiile diplomatice
Imunitatea diplomatica este inteleasa ca totalitatea drepturilor si privilegiilor de care se bucura
misiunile diplomatice si personalul diplomatic, in statul de primire, in scopul indeplinirii in
conditii optime a sarcinilor sale. Imunitatile presupun, in principiu, exceptarea persoanelor
diplomatilor si a bunurilor lor de la jurisdictia penala, civila, administrativa a statului de
resedinta.
Privilegile diplomatice constau in acordarea de avantaje agentilor si reprezentatelor diplomatice
cum sunt : scutirea de plata unor taxe, impozite, dreptul de a folosi mijloace speciale de
comunicare.
Teorii :
Conform teoriei lui Montesquieu, diplomatul reprezinta pe monarhul sau, iar orice
atingere adusa diplomatului inseamna atingere adusa monarhului.
Teoria extrateritorialitatii lui Hugo Grotius, acordarea unui statu privilegiat diplomatului
este urmare a faptului ca acesta este pe teritoriul statul sau, indiferent de statul unde este
acreditat.
Teoria functionala, acodarea privilegiilor si imunitatilor este pentru buna realizare a
activitatii diplomatice.
Inviolabilitatea misiunii diplomatice – este inviolabilitatea sediului si locuintelor agentilor
diplomatici. Inviolabilitatea sediului presupune :
obtinerea aprobarii prealabila a sefului misiunii pentru intrarea in sediul agentilor
interzicerea folosirii sediului misiunii in scopuri incompatibile cu functia
obligatia statului acreditar pentru protectia necesara pentru garantarea inviolabilitatii
Inviolabilitatea misiunii diplomatice presupune :
inviolabilitatea arhivei misiunii diplomatice (inregistrari, corespondenta)
inviolabilitatea corespondentei diplomatice (in oricare forma : prin curier, mesaje cifrate,
codificate)
inviolabilitatea valizei sau coletului (nu pot fi deschise sau retinute)
Inviolabilitatea personalului diplomatic
inviolabilitatea persoanei diplomatului
statul acreditar are obligatia de a proteja agentii diplomatici impotriva atacurilor,
violentelor.
Imunitatea de jurisdictie a personalului diplomatic
Se bucura de imunitate de jurisdictie : sefii misiunilor si ceilalti membri ai personalului, precum
si membrii familei lor, personal administrativ si de serviciu.
Imunitatea de jurisdictie penala se refera la faptul ca agentul nu poate fi urmarit in fata
instantelor penale in statul acreditar, insa are dreptul sa il declare persona non grata si sa ceara
statului acreditant rechemarea lui pentru judecata in statul sau.
Imunitatea de jurisdictie civila se refara la faptul ca agentul nu poate fi urmarit nici in cauze
civile de instante.
Imunitatea de jurisdictie administrativa agentul nu poate face obiectul unei sanctiuni
administrative.
Privilegiile misiunii diplomatice si ale personalului diplomatic – scutite de plata impozitelor,
de plata taxelor si impozitelor pentru incasarile obtinute din intocmirea actelor oficiale, de plata
taxelor vamale. Au dreptul de a arbora drapelul statul de apartenenta. Aceste privilegii sunt din
momentul intrarii persoane pe statul respectiv si pana la parasirea statului sau ajungerea la
termen.
20.Cum este înfiinţată şi organizată misiunea diplomatică permanentă, care sunt funcţiile şi
imunităţile sale
Ambasada – este misiunea diplomatica cu cel mai inalt grad de reprezentare a unui stat,
constituita dintr-un reprezentant diplomatic numit de stat si acceptat de un alt stat, impreuna cu
personalul sau si stabilita in capitala diplomatica a statului respectiv. Structura : seful misiunii,
cancelaria, (departamentul politic, administratia si coordonarea, secretariatul, arhivele,
comunicatiile, contabilitatea), departamentul comercial, departamentul consular, serviciul
militar si altele.
Seful misiunii – reprezentantul statului, are ca sarcini formularea politicii diplomatice, realizarea
unui canal de comunicare cu statul acreditar
Cancelaria – raspunzatoare de buna coordonare a activitatilor misiunii si de supravegherea
acesteia.
Personalul diplomatic cuprinde :
seful misiunii diplomatice, care poate avea rang de ambasador, inalt comisar, trimis
extraordinar si ministru plenipotentiar
personalul tehnic si administrativ
personalul de serviciu
Functii :
functia de reprezentare a statului acreditant in statul acreditar
ocrotirea intereselor statului acreditant in statul acreditar
Vezi capitolul cu imunitati.
22.Ce este dreptul consular şi care este relaţia funcţională dintre ambasadă şi consulat.
Dreptul consular – ca ramura a dreptului international public, reprezinta totalitatea normelor si
regulilor care reglementeaza relatiile consulare, organizarea si functionarea oficiilor consulare,
statutul lor juridic, si al personalului acestora. Relatiile consulare sunt relatii stabilite intre state,
si au aparut si s-au dezvoltat ca urmare a dezvoltarii relatiilor comerciale dinte state, a necesitatii
protejarii persoanelor fizice si juridice aflate pe teritoriul altor state.
Consulatul este reprezentanță diplomatica permanenta a unui stat în alt stat, condusă de un
consul.
Misiunea diplomatica, condusa de Consulul Onorific al unei tari este aceea de a oferi consultanta
cetatenilor care vor avea nevoie de servicii consulare sau de alte informatii de profil. De
asemenea, Consulatul unei tari prijini accesul pe piata celuilalt stat a companiilor care doresc sa
faca afaceri in respectiva tara. In acelasi timp, Consulatul raspunde la intrebari legate de relatiile
cu entitatile locale, asociatii sau institutii.
Ambasada este reprezentanţă diplomatică pe lângă guvernul unei ţări străine, condusă de un
ambasador. Este ansamblul agenţilor diplomatici; Ambasadorul este numit de Preşedintele tarii şi
îl reprezintă pe acesta. Ambasada serveşte ca intermediar între doua tari. Sarcinile sale se referă
la analizarea politicii interne şi externe, a situaţiei economice şi sociale, precum şi a dezvoltării
societăţii în tara respectiva, şi transmiterea rezultatelor acestei analize în tara de care apartine
prin intermediul unor rapoarte corespunzătoare. În acelaşi timp, ambasada este responsabilă
pentru prezentarea şi promovarea obiectivelor de politică externă ale tarii de care apartine in
statul in care se afla. În acest scop, diplomaţii şi diferitele secţiuni ale Ambasadei dezvoltă
contacte strânse cu oficialităţile, precum şi cu reprezentanţii statului respectiv din domeniul
politic, economic, cultural şi al mass-media.
Consulatul este inferior Ambasadei.
Ambasada se ocupa de relatii interstatale, consulatul se ocupa de problemele cetatenilor tarii de
care apartine pe teritoriul altei tari si eliberarea vizelor pentru cetateni straini.
23.Caracterizaţi instituţia consulară.
Oficiile consulare se infiinteaza in orase sau regiuni ale unor state cu scopul :
de a proteja interesele statului acreditant si ale cetatenilor sai in statul acreditar
de a favoriza dezvoltarea relatiilor comerciale, economice, culturale si de prietenie intre
cele doua state
de a se informa si de a transmite statului acreditand date asupra dezvoltarii vietii
economice, comerciale din statul acreditar
Inafara de aceste functii, mai au si functii specifice precum
protectia cetatenilor statului de apartenenta (eliberand vize, acordare de asistenta)
intocmirea actelor notariale, acte de stare civila, legalizari, traduceri
Seful misiunii poarta numele de consul, iar documentul prin care este investit poarta denumirea
de patenta consulara.
Rangurile functionarilor consulari sunt stabilite de dispozitiile Conventiei de la Viena si in
functie de ele se determina categoriile de oficii consulare :
consulul general conduce un consulat general sau mai multe circumscriptii consulare
consulul este seful unei circumscriptii consulare si este subordonatul consulului general
vice-consulul conduce, de asemeanea, un consulat si este ajutorul unui consul general sau
al unui consul;
agentul consular este un functionar cu atributii administrative si tehnice.
Dupa modul de investire, consulii pot fi de cariera (care conduc consulate si sunt cetateni ai
statului de trimitere) si consuli onorifici care se ocupa cu activitati comerciale si pot fi cetateni ai
statului de resedinta sau functionari ai acestuia.
Recommended