Digestia şi aparatul digestiv - welcomebz | Salut Buzau ! · PPT file · Web...

Digestia şi aparatul digestivDigestia şi aparatul digestiv

Prof. Pop Aurel

Pe maxilarul superior şi pe mandibulă iepurele are câte 2 dinţi

incisivi sau tăietori, ca nişte dălţi mari, încovoiaţi în formă de arc. Incisivii au creştere continuă. Suprafaţa externă

este acoperită cu smalţ dur ca oţelul. Ei se tocesc la vârf, pe partea posterioară

a dintelui, pe măsură ce rod. Având creştere continuă, nu se scurtează,

deşi se tocesc.Caninii sau colţii lipsesc, în locul

lor fiind un spaţiu gol numit bară.

Măselele au creste transversale cu care mărunţesc hrana, mişcând

mandibula înainte şi înapoi.

Iepurele este un mamifer rozător.Din cavitatea bucală hrana

mărunţită şi înmuiată cu salivă este împinsă, de limbă, în faringe (este înghiţită), apoi trece în esofag şi stomac.

Stomacul este un organ voluminos, cu glande care secretă suc gastric. Hrana este digerată sau transformată parţial şi apoi trece în intestinul subţire. Pereţii intestinului subţire conţin glande intestinale, care secretă suc intestinal.

În prima parte a intestinului subţire se varsă fierea sau bila, produsă de ficat, şi sucul pancreatic, secretat de pancreas. Sub acţiunea lor hrana este transformază la toate organele corpului asigurând funcţia de hrănire. Substanţele rămase nedigerate ajung în intestinul gros. Prima parte a intestinului gros se numeşte cecum- la iepure fiind lung. Din intrstinul gros substanţele nedigerate sunt eliminate prin anus.

Organele prin care trece hrana pentru a fi transformată sau digerată formează tubul digestiv. La digestie contribuie însă şi secreţiile glandelor anexe: glandele salivare, ficatul şi pancreasul.

Tubul digestic şi glandele anexe formează aparatul digestiv.

•Digestia reprezintă totalitatea transformărilor pe care le suferă hrana în organele tubului digestiv până la trecerea substanţelor nutritive în sânge.

Sfârşit

Respiraţia şi aparatul respirator.Respiraţia şi aparatul respirator.

Aparatul respirator este format din căi respiratorii şi plămâni.Aerul pătrunde prin nări în cele două camere ale nasului, numite fose nazale,

apoi trece în faringe, trahee şi bronhii (căi respiratorii) şi ajunge la plămâni.Plămânii sunt adăpostiţi în cutia toracică. Ei sunt buretoşi, bogaţi în vase de

sânge şi sunt acoperiţi la exterior de o membrană dulbă, subţire, numită pleură.Plămânul drept este brăzdat de două şanţuri care delimitează 3 lobi pulmonari.

Plămânul stâng este brăzdat de un singur şanţ care delimitează 2 lobi pulmonari.

În interior, plămânii sunt alcătuiţi din săculeţi numiţi saci alveolari. În ei pătrund ramificaţiile bronhiilor. Numite bronhiole.

Pereţii sacilor alveolari sunt cutaţi, formând alveole pulmonare. Acestea au pereţi foarte subţiri şi o bogată reţea de vase de sânge. Prin pereţii alveolelor se face schimbul de gaze.

Respiraţia este schimbul de gaze dintre organims şi mediu.

Când cavitatea toracică şi plămânii îşi măresc volumul, aerul, bogat în oxigen. Pătrunde din afară în plămâni, având o presiune mare. Aceasta este inspiraţia.

Aerul din plămâni, bogat în dioxid de carbon, iese prin micşorarea volumului cavităţii toracice, care apasă pe plămâni. Acest proces este expiraţia. În plămâni rămâne o cantitate mică de aer, de aceea sunt uşori. Deci, respiraţia se compune dintr-o inspiraţie şi o expiraţie.

Oxigenul, luat de sânge de la plămâni, este transportat la inimă şi de aici la ţesuturi, contribuind la arderea unei părţi din substanţele organice pentru a rezulta energia necesară organismului animal.

În urma acestor arderi rezultă şi dioxid de carbon, pe care tot sângele îl transportă la plămâni de unde este eliminat prin expiraţie.

Sfârşit