poezie

Grigore Vieru - Cîntare scrisului nostru

Bookmark and ShareSunt un om al nemîniei, Lumii astea nestrain.Vin din muntii latiniei, Deci, si scrisul mi-i latin!Zis-a cerul: „FiecareCu-al sau port, cu legea sa!“Scrisul ei si rîma-l are, Eu de ce nu l-as avea?!Ah, din sîngele fiinteiNi l-ati smuls si pîngaritSi pe lemnul suferinteiCa pe Crist l-ati rastignit!Ochii lui cei ai uimirii, Cînd i-ati scos si nimicit, Ati scos ochii nemuririiCe pre noi ne-au îndragit.Ne-ati vroit schimba chiar teasta, Sufletul, stravechiul grai, Învatîndu-ne ca astaE un bine, e un rai.Dar din… mare „paradisul“Iata ce-nvataram noi:Cine-ntîi îti fura scrisul, Celelalte-ti ia apoi!Vremuri alte vin sa nascaOmul unui nou destin.Cum mintintu-m-ai, strîmb dascal, Scrisul meu ca mi-i strain.

Si din gura si din carteCum mintitu-m-ai mereu, Cum urîtu-m-ai de moarteCînd aflai ca-i scrisul meu!Stiu: esti gata sa ma rumegiÎn slugarnicii tai clestiCînd ma uit cu ochii umeziCatre crinii latinesti.Stiu ca pasii tai ma latraCînd, durut, la el revin.Ci va arde - da! - în vatraFocul scrisului latin!Foc de care mult mi-i sete, Care, -ndurerat si sfînt, Grîul altor alfabeteN-a aprins si ars nicicînd.Deci, lasati-ne în fireaMostenita din strabuniSi-ti primi în loc iubirea, Pacea unor oameni buni.

Nu-i o vina, Doamne iarta, Floarea lui ca o vazum, Ca ne-am fost iubit odataSi ne mai iubim si-acum.Sunt un om al nemîniei, Lumii astea nestrain.Vin din muntii latiniei, Deci, si scrisul mi-i latin!