View
275
Download
2
Category
Preview:
Citation preview
Universitatea „OVIDIUS ” Constanța
Facultatea de Științe ale Naturii și Științe Agricole
Specializarea GEOGRAFIE TURISMULUI
Prezentarea aspectelor climatice din
Podișul Moldovei
Realizat de :
Filip Sorin Cosmin
Prof.Lector Univ Dr. Marius Lungu
Profesor îndrumător Pleșoianu Daniela
Cuprins
Introducere ................................................................................................................................... 3
Capitolul 1. Scurt istoric al observaţiilor şi cercetărilor pluviometriei din Podișul Moldovei…. 4
Capitolul 2. Factorii pluvio-genetici ....................................................................................... 5
2.1 Factorii dinamici .................................................................................................... 5
2.1.1 Centrii barici ........................................................................................... 5
2.1.2 Perioade sinoptice caracteristice ............................................................. 7
2.2 Factorii radiativi …………………………………………………………….. 9
2.2.1 Radiația solară directă ………………………………………………. 10
2.2.2 Radiația solară difuză……………………………………………….. 10
2.2.3 Radiația solară globală ……………………………………………... 10
2.2.4 Radiația solară reflectată……………………………………………. 12
2.2.5 Radiația solară absorbită …………………………………………… 12
2.2.6 Radiația solară efectivă …………………………………………….. 12
2.3 Factorii fizico-geografici ........................................................................................ 13
2.3.1 Aşezarea ................................................................................................... 13
2.3.2 Relieful ..................................................................................................... 15
2.3.3 Hidrografia ............................................................................................... 16
2.3.4 Vegetaţia .................................................................................................. 16
2.3.5 Solurile ..................................................................................................... 17
Capitolul 3. Analiza evoluţiei în timp a precipitaţiilor la Fălticeni .......................................... 18
3.1 Cantităţile anuale de precipitaţii ............................................................................. 19
3.2 Cantităţile sezoniere de precipitaţii ........................................................................ 19
3.3 Cantităţile anotimpuale de precipitaţii .................................................................... 21
3.4 Cantităţile lunare de precipitaţii .............................................................................. 23
3.5 Numărul de zile cu precipitaţii ................................................................................ 26
Concluzii .................................................................................................................................... 28
Bibliografie ................................................................................................................................ 30
2
INTRODUCERE
Am ales acestă temă deoarece ni s-a părut intereresantă studierea factorilor climatici din
PODIŞUL CENTRAL MOLDOVENESC. Considerăm că prin această lucrare se pot aduce
argumente asupra desfăşurarii acestui tip de climă.
„Vremea şi clima” influenţează activitatea oamenilor şi dirijează chiar economia
regiunilor unei ţări.
Fondul de date de bază utilizat se compune din parametrii climatici ai diferitelor elemente
şi fenomene pluviometrice din perioada 1999 – 2009
3
Capitolul 1. SCURT ISTORIC AL OBSERVAŢIILOR ŞI CERCETĂRILOR
PLUVIOMETRICE DIN PODIŞUL MOLDOVEI
Existenţa unor diferenţieri în clima părţii de nord-est a teritoriului României a fost de
mult sesizată. Informaţii răzleţe asupra unor trăsături climatice ale acestei regiuni apar în
documente oficiale, cronici, sau lucrări literare. Aceste informaţii erau sumare şi cu un grad mare
de subiectivism, datorită lipsei observaţiilor instrumentale. Ele se refereau în special la
fenomenele atmosferice manifestate cu pregnanţă, aşa cum sunt grindina, gerurile puternice,
ninsorile abundente, ploile care provocau inundaţii, secetele etc.
Aprecieri asupra climei se găsesc în „Letopiseţul Moldovei” din 1640. Grigore Ureche
consemnează anul 1504 ca fiind unul foarte ploios, cu mari inundaţii „peste vară au fost ploi
grele şi puhoaie de apă cât s-au făcut multă înecare”, iar anul 1585 ca fiind unul extrem de
secetos, „mare secetă s-au făcut în ţară, cât au secat toate izvoarele, văile, bălţile şi unde prindeau
mai înainte peşte, acolo arai cu plugul”.
Ceva mai târziu, în 1675, în „Letopiseţul Ţării Moldovei”, Miron Costin aminteşte de
seceta deosebită de la 1660 – 1661.
În anul 1716, Dimitrie Cantemir în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae” vorbeşte despre
aşezarea, hotarele şi clima Moldovei, unde surprinde pentru prima data caracterul neuniform al
climei şi influenţele climatice exterioare.
Dintre lucrările cele mai cunoscute asupra climei ţării noastre amintim „Clima Republicii
Socialiste România” (vol. I, 1962) în care Podişul Sucevei (din care face parte şi arealul studiat)
este prezentat ca un district climatic al Podişului Moldovei, situat în partea de NV, caracterizat
printr-o climă ceva mai răcoroasă, cu o umezeală atmosferică mai ridicată şi precipitaţii mai
bogate cantitativ, toate constituind urmări ale influenţelor climatice ale Europei Centrale şi de
Nord-Vest şi ale apropierii de zona montană a Carpaţilor Orientali nordici.
4
Capitolul 2. FACTORII PLUVIO-GENETICI
2.1 FACTORII DINAMICI
Circulaţia generală a atmosferei este factorul climatogen care stă la baza tuturor
variaţiilor neperiodice manifestate în clima unei regiuni, atât pe parcursul celor patru anotimpuri,
cât şi de la un an la altul. Împreună cu suprafaţa subiacentă, ea determină deosebirile majore care
apar în clima regiunilor situate la aceeaşi latitudine.
Dificultatea de a vorbi despre circulaţia generală a atmosferei României, fără a face
lămuriri ample la întreaga regiune sinoptică naturală în care aceasta se include (Europa) devine şi
mai evidentă în cazul analizării factorului respectiv pentru o unitate fizico-geografică de
dimensiuni reduse, cum este Podişul Fălticeni.
În consecinţă, advecţiile determinate de diferitele tipuri de distribuţie a câmpului baric
deasupra Europei, afectează regiuni mult mai întinse decât cea care constituie obiectul lucrării de
faţă. Ele provoacă perturbaţii uneori destul de mari în dezvoltarea proceselor şi fenomenelor
atmosferice în regiunile peste care se deplasează. Aceste perturbaţii pot fi cu atât mai mari cu cât
masa de aer se dislocă din regiuni mai îndepărtate, unde parametrii fizici sunt foarte deosebiţi de
cei ai masei de aer din regiunea din care s-a deplasat, depinzând însă de caracterul şi structura
suprafeţei active şi mai ales de viteza advecţiei.
Reflectându-se în regimul multianual al vremii, procesele generate de circulaţia generală
a atmosferei constituie elemente caracteristice ale climei din regiunea analizată.
2.1.1 Centrii barici şi influenţa lor
Direcţia de mişcare şi caracterul maselor de aer ce ajung pe teritoriul oraşului Fălticeni
depind de poziţia, deasupra Europei, a diverselor formaţiuni barice, care reprezintă centrii de
acţiune.
Masele de aer în deplasare peste regiunea în care este situat oraşul Fălticeni (anticiclonul
Euroasiatic, ciclonul Islandez, anticiclonul Azorelor, ciclonii mediteraneeni, la care se adăugă
influenţe mai rare, ale anticiclonului Groenlandez, Scandinav, din nordul Africii sau ale ciclonul
Arab) produc în zona urbană valori particulare: răceala şi căldura suplimentară în timpul verii,
5
diferenţierea esenţială a aspectului stărilor vremii şi ca urmare, oscilaţia valorii elementelor
climatice.
Anticiclonul Azoric : se caracterizează prin deplasări de mase de aer dinspre vest, nord-
vest, imprimând vremii un caracter umed şi cald iarna, ori umed şi răcoros vara. Acest maxim
baric funcţionează la noi tot timpul (28%) cu o frecvenţă mare în perioada caldă a anului (aprilie
– septembrie), în special în lunile mai – iunie – iulie, iar cea mai mică frecvenţă o are toamna în
lunile octombrie – noiembrie.
Legat de activitatea anticiclonului Azoric deasupra Podişului Fălticeni, reprezentative
pentru anotimpul cald sunt înnorările, aversele şi grindina, care durează de obicei puţin şi se
produc după-amiază, când şi convecţia termică devine maximă, având extindere teritorială relativ
redusă. Iarna prezenţa maselor de aer atlantic, are drept consecinţă încălzirea vremii, creşterea
nebulozităţii cu producerea unor ninsori abundente.
Anticiclonul Euroasiatic este un centru baric de mare presiune şi are variaţii mari atât sub
raportul ariei de influenţă, cât şi a valorilor de presiune. Acesta are o frecvenţă anuală destul de
mare (21,1%), determinând în special advecţia aerului rece dinspre sectorul estic şi nord-estic al
României.
Asupra Podişului Fălticeni anticiclonul Euroasiatic acţionează cu precădere prin dorsalele
vestice, sau prin intermediul nucleului secundar, care se formează începând cu septembrie şi
durează până în iunie în nordul Munţilor Ural. Iarna provoacă geruri aspre cu viscole puternice,
generate de vânturi ce pot depăşi 100 km/h. În cazul stagnării în faţa arcului carpatic se produc
inversiuni intense de temperatură. Anticiclonul Euroasiatic, cu o frecvenţă redusă, antrenează
uneori mase de aer continental, uscat şi fierbinte de deasupra Câmpiei Europei de Est spre nordul
Moldovei şi Câmpia Română, producându-se fenomenul de secetă, însoţit uneori de vânturi
uscate şi fierbinţi (suhoveiuri – Fig. 2), cu consecinţe negative pentru agricultură. Primăvara şi
toamna acest anticiclon se află la originea unor răciri, însoţite de îngheţuri şi brume târzii sau
timpurii.
Ciclonii mediteraneeni au o frecvenţă mică în nord-estul României. Acţionează cu
precădere în anotimpul rece al anului, aducând din sud mase de aer cald şi umed, dând ploi
însoţite de descărcări electrice, uneori şi de grindină.
6
Ciclonul Arab, are o influenţă redusă asupra stărilor de vreme din Moldova.
2.1.2 Perioade sinoptice caracteristice
În urma analizei hărţilor sinoptice dintr-un lung şir de ani (1889 – 1951) N. Topor separă
în 1955, trei perioade sinoptice caracterizate printr-o frecvenţă relativ mare a unor anumite tipuri
de distribuţie a presiunii atmosferice şi a două perioade sinoptice în care frecvenţa diferitelor
tipuri barice prezintă o mare variabilitate.
Perioada sinoptică de iarnă. Coincide cu lunile octombrie – februarie şi are drept
caracteristică principală, prezenţa unui brâu de înaltă presiune, care se întinde din Atlantic până
în Urali, datorită unirii dorsalei trimisă către nord-est, de Anticiclonul Azoric, cu dorsala trimisă
spre sud-vest, de Anticiclonul Euroasiatic.Deasupra Podişului Fălticeni pătrund mase de aer
arctic continental care dislocă masele de aer mai cald de la sol şi le ridică deasupra pe suprafaţa
frontului rece. Fenomenul este însoţit de ninsori abundente şi viscole.
Iarna pot pătrunde dinspre sud spre nord-estul ţării mase de aer cald tropical, atrase de
depresiunile barice central-est europene. Aceste mase atenuează caracterul aspru al iernilor din
Podişul Fălticeni. Fiind purtătoare de umiditate, masele de aer duc la căderea precipitaţiilor sub
formă de ploaie, lapoviţă şi burniţă.
Perioada sinoptică de primăvară. Corespunde lunilor martie – aprilie, caracterizate din
punct de vedere baric prin separarea celor doi anticicloni, care se retrag către periferiile
continentului, făcând loc Depresiunii Islandice şi celei Mediteraneene, extinse consecutiv până
deasupra Europei Centrale. Drept urmare, în sud-estul Europei domină curenţii estici şi sud-
estici.
Deasupra Podişului Fălticeni câmpul de presiune este normal, iar masele de aer sosite
sunt calde, determinând un regim pluviometric deficitar, accentuat şi de încălzirile frecvente.
Perioada sinoptică de tranziţie I. Coincide cu luna mai şi se caracterizează printr-o
perioadă anticiclonică extinsă din Azore până în nordul părţii europene a Rusiei. Această dorsală
separă Depresiunea Islandică de cea cu mică presiune din Arabia. Câmpul baric respectiv
determină prezenţa unor curenţi nordici în Europa de Sud-Est.
7
Aerul rece subpolar din nord întâlnindu-se cu aerul cald subtropical din sud, luna mai are
în Podişul Fălticeni un timp umed, bogat în precipitaţii.
Perioada sinoptică de vară. Include lunile iunie – august pe parcursul cărora Anticiclonul
Azoric se dezvoltă foarte mult spre nord şi vest, Depresiunea Islandică se restrânge, iar cea
Arabică se extinde spre periferia sud-estică a Europei. Datorită acestei repartiţii a presiunii
atmosferice, în jumătatea orientală a continentului predomină curenţii nordici.
Această repartiţie barică situează ţara noastră sub un câmp baric mediu, între Anticiclonul
Azoric şi depresiunea din Orientul Apropiat, cu gradienţi orizontali foarte slabi. Din această
cauză, cât şi datorită gradienţilor slabi dintre Azore şi Islanda, transportul maselor de aer de
origine atlantică se face mai lent. Astfel, aceste mase de aer îşi schimbă caracteristicile fizice
până în ţara noastră, unde ajung mai uscate.
Vara, deasupra Mării Mediterane se extinde anticiclonul tropical african. Intensificarea
acestui anticiclon duce la deplasarea unor mase de aer calde şi uscate peste nord-estul ţării.
Anticiclonul din Câmpia Rusă poate da naştere unor mişcări a maselor de aer fierbinţi şi uscate,
care generează un timp secetos în Podişul Fălticeni. Câteodată se pot înregistra invazii de mase
de aer polar, ce ajung până spre Podişul Fălticeni şi provoacă averse reci de ploaie.
Perioada sinoptică de tranziţie II. Corespunde lunii septembrie şi se caracterizează
printr-un câmp anticiclonic bine exprimat, care se desfăşoară pe toată lungimea Europei, de la
Insulele Azore până în Urali, lăsând de o parte şi de alta Depresiunile Islandică şi Arabică.
Această distribuţie a presiunii atmosferice generează curenţi nord-estici şi nord-vestici în
jumătatea sud-estică a Europei. Aceşti curenţi determină în Podişul Fălticeni o vreme ceva mai
friguroasă decât în august.
Toate situaţiile barice arătate mai sus determină, prin persistenţa lor, fie accentuarea
proceselor advective corespunzătoare, fie dezvoltarea celor locale, legate de particularităţile
suprafeţei subiacente.
Configuraţia câmpului baric se modifică neîncetat, astfel că sistemele barice, masele de
aer şi fronturile atmosferice legate de acestea, se dezvoltă şi se deplasează continuu, creând
mecanismul foarte complex şi variabil în timp al circulaţiei generale a atmosferei.
8
2.2 FACTORII RADIATIVI
Pe baza rezultatelor obţinute în urma studierii atmosferei la scară planetară, se cunoaşte
acum că din energia solară numai 94% pătrunde în atmosferă, 6% fiind reflectată de aceasta în
spaţiul extraterestru. Din cele 94%, atmosfera absoarbe 14%, stratul noros reflectă şi dispersează
27%, iar suprafaţa terestră reflectă 2%. Rezultă că suprafaţa terestră recepţionează şi transformă
doar 51% din energia solară de care dispune Pământul ca planetă. Intensitatea acestei energii
depinde de mărimea constantei solare (care variază în funcţie de activitatea solară şi de distanţa
Pământului faţa de Soare), de înălţimea Soarelui deasupra orizontului, de unghiul de incidenţă a
razelor cu suprafaţa receptoare şi de transparenţa atmosferei.
Conform legii lui Lambert, cantitatea de energie solară care cade pe o suprafaţă este în
funcţie de unghiul format de razele solare cu aceasta, valoarea maximă realizându-se la un unghi
de 90°. Teoretic, zonele paralelelor de 45° beneficiază de un regim radiativ moderat, cu
diferenţieri anotimpuale apreciabile. Diferenţierile latitudinale ale potenţialului energetic radiativ
impun o zonalitate relativ corespunzătoare a proceselor climatice şi, implicit, a peisajului, iar
diferenţa de timp care rezultă din extinderea longitudinală provoacă o mică decalare diurnă a
tuturor fenomenelor şi proceselor a căror existenţă este legată direct sau indirect de radiaţia
solară.
În vederea cunoaşterii potenţialului energetic de care dispune Podişul Fălticeni, s-au
folosit datele obţinute prin măsurătorile efectuate la staţia Iaşi. Valorile medii lunare şi mai ales
anuale ale radiaţiei solare, în special ale radiaţiei globale, înregistrează o remarcabilă constanţa
în timp, fapt pentru care mediile multianuale pot fi efectuate pe baza unui şir redus de ani de
observaţii. Pentru Europa Centrală, de exemplu, se consideră că valorile medii ale fluxului
radiaţiei solare, cât şi sumele radiaţiei solare pot fi extrapolate rezonabil până la distanţe de
maxim 200 km faţă de staţiile de bază (Apostol, 2004). În general, teritoriul Podişului Fălticeni
se încadrează în acest perimetru.
9
2.2.1 Radiaţia solară directă
Din materialul de observaţii radiometrice efectuate la Iaşi rezultă că radiaţia solară directă
depinde de unghiul vertical al Soarelui şi de opacitatea atmosferei.
Radiaţia directă are în mod firesc cel mai important potenţial în perioada solstiţiului de
vară, când în tot Podişul Moldovei valorile medii ale fluxului acesteia pe o suprafaţă expusă
perpendicular depăşesc 1 cal/cm2/min. Din analiza datelor rezultate din măsurători reiese că în
luna iunie se înregistrează la Iaşi 1,11 cal/cm2/min.
2.2.2 Radiaţia solară difuză
Proporţiile în care are loc procesul de difuzie a energiei solare în atmosferă depind de
unghiul de înălţime a Soarelui deasupra orizontului, de opacitatea atmosferei şi de nebulozitate.
Repartiţia latitudinală a fluxului mediu a radiaţiei difuze de la ora 12 atestă combinarea
efectelor unghiului de incidenţă cu cele ale factorilor de opacizare a atmosferei. Din aceasta
rezultă că începând din noiembrie - decembrie, când radiaţia difuză are cele mai reduse valori
(0,16 – 0,19 cal/cm2/min), care corespund în timp şi spaţiu celui mai redus factor de opacitate,
aceasta creşte până în luna mai. Aportul radiaţiei difuze la realizarea radiaţiei globale prezintă o
mare importanţă teoretică şi practică, întrucât scoate în evidenţă variaţia în timp a factorilor care
opacizează atmosfera. Astfel, în timp ce radiaţia directă atinge valori maxime în lunile de vară,
aportul radiaţiei difuze scade până la valori mai mici de 35% din radiaţia globală.
2.2.3 Radiaţia solară globală
Prin structura sa, fluxul radiaţiei globale (totale) constituit din suma valorilor fluxului
radiaţiei directe pe unitatea de suprafaţă orizontală şi ale radiaţiei difuze (Q = S' + D) reprezintă
întreaga cantitate de energie solară care ajunge în unitatea de timp la nivelul suprafeţei active.
Măsurătorile efectuate la staţiile radiometrice arata că valorile sale pot varia de la 0,03
cal/cm2/min (în dimineţile din timpul primăverii şi ale celor de la sfârşitul toamnei), până la 0,23
cal/cm2/min în timpul solstiţiului de vară.
10
Tab. 1. Radiaţia solară globală (kcal/cm2) la Fălticeni (după D. Ţîştea, 1961)
ian feb Mar apr mai iun iul aug sep oct noi dec Anual
Radiaţia 3,30 4,90 8,67 11,60 14,30 15,26 15,67 13,83 10,71 7,00 3,88 2,64 111,75
De la solstiţiul de vară, fluxul radiaţiei globale scade până la solstiţiul de iarnă când în
întreaga ţară valorile medii se situează sub 0,30 cal/cm2/min. În semestrul rece al anului, se
înregistrează la Fălticeni cca 30,0 – 30,5 kcal/cm2 – Tab. 1.
În zilele senine de vară, la amiază, fluxul radiaţiei globale atinge cele mai mari valori. Pe
timp senin, în iunie, radiaţia globală poate să înregistreze valori medii de 1,36 cal/cm 2/min, la
Iaşi. În semestrul cald al anului, se înregistrează la Fălticeni între 81,0 – 81,5 kcal/cm2.
Fig. 6. Radiaţia solară globală (kcal/cm2) în arealul Fălticeniului
Folosind formula lui Angströmg, Osvald Neacşa şi Corneliu Popovici (planşa IV-1, în
Atlas Republica Socialistă România) au calculat sumele medii ale radiaţiei globale anuale
(kcal/cm2/an) – Fig. 6.
11
2.2.4 Radiaţia reflectată
Este cunoscut că din întreaga cantitate de energie solară numai o parte este preluată şi
transformată selectiv de suprafaţa activă în energie calorică, restul fiind reflectată. Datorită
structurii fizice a suprafeţei active, energia solară este reflectată în general difuz.
Fluxul radiaţiei reflectate prezintă valori de 0,01 cal/cm2/min în dimineţile de primăvară
şi de toamnă. La amiază, acesta variază între 0,10 cal/cm2/min în decembrie şi 0,21 cal/cm2/min
în iunie la Iaşi.
2.2.5 Radiaţia absorbită
Eliminând valoarea albedoului din fluxul radiaţiei globale, se poate cunoaşte cantitatea de
energie solară preluată şi expusă transformării în energie calorică de către suprafaţa activă.
Proporţia acestui flux reprezintă, de fapt, complementul procentual al albedoului.
În luna ianuarie, când stratul de zăpadă acoperă cea mai mare parte a teritoriului, numai
40 – 45% din energia solară poate fi preluată de suprafaţa activă. Această cantitate creşte rapid
până în martie când suprafaţa activă absoarbe peste 80% din întreaga cantitate de energie. Din
martie până în septembrie - octombrie, suprafaţa activă absoarbe peste 80% din fluxul energetic
radiativ. Variaţia anuală a sumelor medii ale radiaţiei absorbite (kcal/cm2) în funcţie de latitudine
înregistrează în mod firesc cele mai reduse valori în decembrie - ianuarie când ating 0,7 – 1,0
kcal/cm2. Începând din luna ianuarie, sumele cresc pe întregul teritoriu până în lunile iunie -
iulie, ajungând la valori de 14,0 – 14,5 kcal/cm2. De la sfârşitul lunii iulie, sumele scad treptat
până în perioada solstiţiului de iarnă.
2.2.6 Radiaţia efectivă
Diferenţa dintre energia cedată radiativ de suprafaţa activă atmosferei şi cea emisă de
atmosferă spre suprafaţa activă reprezintă radiaţia efectivă. Valoric, radiaţia efectivă este
excedentul de energie calorică cedată radiativ de suprafaţa terestră atmosferei, fără a putea fi
recuperată de aceasta prin cea emisă de atmosferă sub formă de contraradiaţie.
12
Iarna, la ora 0, radiaţia efectivă înregistrează, pe tot teritoriul României, valori mai mici
de 0,03 cal/cm2/min. Fluxul său mediu creşte până în iulie când, în nordul ţării, înregistrează
valori de 0,05 cal/cm2/min. La amiaza zilelor de iarnă, fluxul mediu al radiaţiei efective are
valori mai mici de 0,08 cal/cm2/min. şi creşte până în aprilie, când ajunge la 0,16 cal/cm2/min
(Bîzîc, 1983).
Variaţia latitudinală a raportului dintre fluxul mediu lunar al radiaţiei efective de la
amiază şi cel de la ora 0, redată în procente, arată că cele mai reduse diferenţieri (< 30%) sunt
înregistrate primăvara, în jumătatea nordică a ţării. Aceasta se datorează faptului că, în general,
în perioada respectivă, cea mai mare parte din energia calorică ce se realizează în timpul zilei se
consumă în procesul de evaporare a apei îmbibate în sol. În timpul verii, raportul creşte în toată
ţara până la 40%. Toamna şi primăvara, când atmosfera are o temperatură mai redusă,
nebulozitatea este mai accentuată, şi frecvenţa ceţii mai mare, radiaţia efectivă reprezintă numai
30 – 40% din valorile celei din zilele senine.
2.3 FACTORII FIZICO-GEOGRAFICI
Complexul condiţiilor fizico-geografice ale Podişului Fălticeni nu constituie numai
suportul proceselor şi fenomenelor meteorologice pe care le studiem, ci şi un factor climatogen
important. Acest complex de condiţii fizico-geografice determină, prin modificările aduse
radiaţiilor solare şi circulaţiei generale a atmosferei, particularităţi climatice care diferenţiază o
regiune de o altă regiune geografică învecinată.
Dintre elementele fizico-geografice, importanţă deosebită pentru climatologie are relieful,
urmat de vegetaţie, hidrografie şi soluri.
2.3.1 Aşezarea
Municipiul Fălticeni, cuprins între vaste livezi pomicole, ocupă o suprafaţă de 2.876 ha şi
este situat în partea de sud-est a judeţului Suceava (Fig. 7), în Podişul Fălticeni, subunitate
geografică a Podişului Sucevei, suprapus bazinului râului Şomuzul Mare. În partea de est este
scăldat de apele iazurilor de pe Şomuz, o adevărată „Nadă a Florilor” cum o definea Sadoveanu.
13
Fig. 7. a. Localizarea Fălticeniului în cadrul României;
b. Localizarea Fălticeniului în cadrul judeţului Suceava
Fălticeniul este situat la intersecţia coordonatelor geografice 47o28’ latitudine nordică şi
26o18’ longitudine estică, şi la altitudinea medie de 348 m faţă de nivelul Mării Negre. Datorită
acestei aşezări, razele solare cad în cursul anului sub un unghi destul de diferit ca valoare, între
solstiţiul de iarnă (18º33´) şi solstiţiul de vară (65º27´); aceasta impune variaţia în timp a
cantităţii de căldură primite.
După cum îl localizează în lucrarea „Fălticeni, mic îndreptar turistic” autorii Mihai
Iacobescu şi Ioan Iosep, oraşul este situat „între Dealul Corneşti (402 m), Dealul Glimeii (390
m), Dealul Cetăţii (431 m) , Dealul Tâmpeşti (431 m), Dealul Spătăreşti (414 m) şi Dealul
Halmu (404 m), la adăpost de vânturi”.
Se află în vestul Podişului Fălticeni, învecinându-se la vest cu Câmpia piemontană Baia,
la nord cu Depresiunea Liteni, cea mai mare parte a intravilanului fiind aşezat pe terasele
Şomuzului Mare, afluent de dreapta a Siretului.
Fiind situat în nord-estul României, judeţul Suceava se încadrează în climatul temperat
continental de tranziţie, cu influenţă est-europeană. Influenţele din sectorul nordic (scandinavo-
baltic) dau nota dominantă a climatului din Podişul Fălticeni.
Este poziţionat la est de Carpaţii Orientali, într-o zonă de contact hidroclimatic la
interferenţa maselor de aer din vest, mai umede şi mai moderate termic, şi masele de aer
continentale dinspre est, cărora le sunt caracteristice frecvente şi profunde discontinuităţi în
regimul precipitaţiilor.
14
Fălticeni
2.3.2 Relieful
Relieful influenţează foarte puternic repartiţia şi regimul caracteristicilor timpului şi
climei. Principalele particularităţi ale acestuia, care alături de ceilalţi factori au un rol
determinant în formarea climei, sunt : altitudinea, energia, fragmentarea, înclinarea şi expoziţia
versanţilor.
Relieful zonei Fălticeni este format din dealuri şi lunci. Spre vest sunt dispuse culmile
Munţilor Stânişoara (altitudine maximă 1.531 m – vârful Bivolul). În faţa lor se află dealurile
subcarpatice (Dealul Ciocan, Dealul Înalt, Culmea Pleşului). Mai aproape apare culoarul
depresionar al Văii Moldovei cu numeroase terase şi dealuri aluvionare. Spre est, până la Valea
Siretului, se întinde o altă regiune geografică – Podişul Fălticeni, cu dealuri ce prezintă versanţi
asimetrici a căror înălţime este sub 500 m.
Din punct de vedere geologic, zona municipiului Fălticeni se caracterizează printr-o largă
dezvoltare a formaţiunilor argiloase şi nisipoase, cu întinse orizonturi grezoase şi calcaroase, ce
au imprimat reliefului de aici un pronunţat caracter structural.
Altitudinea sau, mai corect, diferenţa de altitudine (energia de relief) dintre formele de
relief cele mai înalte (Munţii Stânişoarei) şi luncile largi ale râurilor (Moldova, Siret) determină
creşterea cantităţilor de precipitaţii.
Odată cu creşterea altitudinii, în funcţie şi de condiţiile locale, creşte şi cantitatea anuală
de precipitaţii cu aproximativ 70–100 mm / 100 m. Se constată că există o relaţie strânsă, direct
proporţională între altitudine şi valoarea precipitaţiilor. Descreşterea altitudinii Podişului
Fălticeni se realizează dinspre nord-vest spre sud-est.
Rol important în repartiţia căldurii îl au orientarea şi înclinarea pantelor, deoarece în
funcţie de acestea variază unghiul de incidenţă al razelor solare şi deci cantitatea de căldură.
Orientarea reliefului este de la nord-vest spre sud-est, conform cu înclinaţia geologică.
Orientarea versanţilor induce o creştere a cantităţilor de precipitaţii pe versanţii expuşi circulaţiei
maselor de aer umed (vestici, nord-vestici şi nordici) şi o diminuare pe versanţii opuşi (estici,
sud-estici).
Panta intensifică efectul orografic, în cazul pantelor mari, prin accelerarea ascensiunii
aerului umed pe versanţii expuşi circulaţiei dominante.
15
Datorită acumulării aerului rece, în văi şi depresiuni ia naştere fenomenul de inversiune
termică, ce favorizează, vara, formarea rouăi, iar în sezonul rece, bruma, îngheţul şi ceaţa.
2.3.3 Hidrografia
Constituind o sursă permanentă de vapori, oglinzile de apă ale râurilor şi lacurilor
contribuie la umezirea şi răcorirea aerului în semestrul cald şi la umezirea şi încălzirea lui în
semestrul rece în regiunile din vecinătatea acestora. De asemenea, rugozitatea suprafeţelor
bazinelor de apă este foarte mică în comparaţie cu cea a uscatului şi de aceea vântul este de
obicei mai intens.
Suprafeţele acvatice întreţin o evaporare intensă cu creşterea umidităţii relative şi a
precipitaţiilor de natură convectivă.
Influenţa râurilor asupra climei este redusă, manifestându-se strict local mai ales de-a
lungul văilor prin care curg. În cazul Moldovei, prezenţa vegetaţiei de luncă, suprafaţa luciului şi
volumul de apă mai mare duce mai ales vara la ameliorarea condiţiilor termice excesive printr-o
creştere a umidităţii atmosferice datorită intensificării evapotranspiraţiei. În condiţiile absenţei
maselor de aer pe culoarul de vale, temperaturile ridicate cumulate cu umiditatea relativă mare,
declanşează procese convective locale de intensitate deosebită, culoarul de vale fiind deseori
însoţit de precipitaţii de origine convectivă ce cad mai ales după amiaza. Roua, bruma, ceaţa,
îngheţul sunt fenomene ce au o frecvenţă mare pe valea acestui râu, atunci când stratificaţia
aerului este de tip stabil.
Uşoara creştere a umidităţii relative deasupra lacurilor, frecvenţa mai mare a fenomenelor
de rouă şi ceaţă, îngheţurile şi brumele mai târzii toamna, sunt câteva din retroacţiunile bazinelor
acvatice manifestate în plan climatic.
2.3.4 Vegetaţia
Vegetaţia creează şi ea particularităţi importante ale regimului climatic, atât cea naturală,
cât şi cea cultivată. Din cauza dezvoltării stadiale a plantelor, suprafaţa subiacentă capătă un
caracter foarte schimbător în timp, ceea ce influenţează direct regimul meteorologic al stratului
de aer învecinat. Astfel se creează particularităţi episodice ale microclimei.
16
Zona Fălticeni se caracterizează din punct de vedere floristic printr-o varietate deosebită
de genuri şi specii, determinată de dispunerea localităţii în zona de trecere de la vegetaţia de
pădure la cea de luncǎ. Relieful colinar a permis extinderea pădurilor de foioase, iar în imediata
apropiere a zonei subcarpatice şi carpatice a celor de răşinoase, resursă importantă pentru
dezvoltarea industriei lemnului în municipiu şi împrejurimi.
Pădurea recepţionează cantităţi mai mari de apă din depunerile de rouă, brumă, chiciură,
polei etc. Vegetaţia forestieră favorizează precipitarea prin efectul evapo-transpiraţiei reale
ridicate.
Lipsa vântului şi a turbulenţei din interiorul pădurii favorizează căderea precipitaţiilor
perpendicular pe suprafeţele lor receptoare, ceea ce conduce la o cantitate mai mare de
precipitaţii decât în teren deschis, unde factorii dinamici determină o cădere oblică a particulelor
de apă.
2.3.5 Solurile
Diversele tipuri de sol existente în arealul Podişului Fălticeni au proprietăţi fizice diferite
(culoare, porozitate, conductibilitate calorică, etc.), ceea ce duce la transformarea diferenţiată a
radiaţiei solare în căldură, la deosebiri climatice uşor sesizabile, chiar şi fără aparate de măsură.
Condiţiile de relief, rocă, vegetaţie şi activitatea umană sunt factorii ce au determinat formarea
unei game largi de soluri cu proprietăţi fizice şi chimice variate.
Solurile brune argiloiluviale au culoare deschisă (brun, brun-deschisă), o textură mijlocie
(lutoasă, luto-argiloasă) şi un conţinut mediu de humus (conţinutul procentual 2-3%). Au
proprietatea să reţină peste 80% din radiaţia solară.
Rolul climatologic al acestora creşte în perioada de arătură (toamna şi primăvara), când
solul nu este protejat de culturile agricole. Dar pentru zona urbană tipul de sol este mai puţin
important, deoarece acesta este aproape în întregime acoperit, influenţa antropică modificând
situaţia.
17
Capitolul 3. ANALIZA EVOLUŢIEI ÎN TIMP A PRECIPITAŢIILOR
LA FĂLTICENI
Precipitaţiile atmosferice, sunt poate cel mai important element climatic, aceasta făra a
neglija sau minimaliza importanţa celorlalte elemente, în special a temperaturii. Acestea
reprezintă fenomenele meteorologice a căror caracteristică principală o constituie marea lor
variabilitate în ceea ce priveşte frecvenţa, intensitatea şi durata lor. Ele se produc la intervale
neregulate, în cantităţi diferite şi se repartizează teritorial în mod neuniform.
Precipitaţiile atmosferice depind în distribuţia spaţială şi mersul lor valoric în timp în cea
mai mare proporţie de dinamica maselor de aer, ale cărei parametri se schimbă în timp de o zi, o
lună, un anotimp, un sezon, un an sau de la un an la altul, de factorii geografici regionali şi locali,
în special de caracteristicile reliefului, ca şi de alţi factori geografici şi elemente climatice.
Tab. 2. Cantităţile lunare de precipitaţii la Fălticeni (1999 – 2009)
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
ianuarie 34.6 18.2 4.6 20.2 36.8 30.0 23.1 11.9 10.3 36.7
februarie 16.9 12.3 5.5 31.1 20.7 45.8 27.1 46.7 30.6 25.0
martie 27.8 40.5 33.5 28.7 15.5 16.9 78.5 39.3 13.5 31.7
aprilie 55.7 65.5 8.6 30.7 13.2 77.5 88.9 33.2 143.0 4.2
Mai 19.0 27.9 46.4 55.0 50.5 65.0 73.1 33.5 87.8 87.1
Iunie 69.6 84.1 104.2 25.0 65.5 118.9 211.5 40.6 133.7 151.0
Iulie 97.7 121.9 196.9 230.8 189.4 68.4 97.0 144.2 252.9 92.7
August 47.1 43.1 118.5 83.6 97.1 184.4 190.0 168.8 87.1 43.6
septembrie 88.3 148.7 68.1 25.4 34.5 32.4 26.9 86.1 46.1 10.9
octombrie 63.8 7.6 27.2 80.1 41.7 9.2 32.3 38.9 119.6 62.2
noiembrie 21.1 12.5 24.2 35.7 8.2 67.6 34.0 13.7 48.5 8.4
decembrie 48.8 18.5 29.6 9.5 17.7 8.8 31.7 6.0 26.0 36.2
18
3.1 Cantităţile anuale de precipitaţii
Cantitatea medie anuală de precipitaţii este la Fălticeni de 708,8 mm (date din perioada
1999 – 2009). Această cantitate este neuniform repartizată pe luni, ani şi anotimpuri. Faţă de
media multianuală, se observă variaţii destul de însemnate între anii ploioşi şi cei deficitari ca
precipitaţii. De exemplu, în anul 2008, la Fălticeni au căzut 911,8 mm, pe când în 2000 doar
495,3 mm.
Fig. 13. Mersul anual al precipitaţiilor la Fălticeni (2000 – 2008)
Cantităţile mari de precipitaţii căzute apar în anii cu activitatea ciclonică foarte intensă şi
de lungă durată (de exemplu, anul 2006 cu 874,7 mm sau anul 2007 cu 798,4 mm), iar în anii în
care a predominat timp îndelungat un regim anticiclonic şi advecţia aerului tropical continental
cald şi uscat (de exemplu, anul 2003 cu 598,1 mm sau anul 2004 cu 608,8 mm), au căzut cantităţi
mai reduse de precipitaţii.
3.2 Cantităţile sezoniere de precipitaţii
Aportul principal la volumul mediu multianual îl au precipitaţiile sub forma lichidă, din
perioada caldă a anului (74%), determinate fie de advecţia maselor de aer umed şi instabil, care
19
vin dinspre Oceanul Atlantic, şi de activitatea frontală, fie de procesele termo – convective, care
produc averse frecvente. Când ciclonii atlantici au mare stabilitate, precipitaţiile cad continuu şi
sunt însoţite de vânturi puternice.
În perioada rece a anului, datorită frecvenţei mari a maselor de aer continental rece şi
uscat şi a slăbirii convecţiei termice, cantitatea de precipitaţii este de doar 26% din totalul anual.
Fig. 14. Distribuţia pe sezoane a precipitaţiilor căzute la Fălticeni (1999 – 2009)
Fig. 15. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul sezonului cald
la Fălticeni (2000 – 2009)
20
Fig. 16. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul sezonului rece
la Fălticeni (1999 – 2009)
3.3 Cantităţile anotimpuale de precipitaţii
Pe anotimpuri, ca o caracteristică de bază a climatului temperat continental cu nuanţe
excesive, vara cad cele mai importante cantităţi de precipitaţii, 51%, iar iarna cele mai puţine,
10% din totalul anului. Primăvara (20%) şi toamna (19%) înregistrează cantităţi intermediare de
precipitaţii, comparativ cu celelalte două anotimpuri.
Fig. 17. Distribuţia pe anotimpuri a precipitaţiilor căzute la Fălticeni (1999 – 2009)
21
Fig. 18. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul primăverii
la Fălticeni (2000 – 2009)
Fig. 19. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul verii
la Fălticeni (2000 – 2009)
22
Fig. 20. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul toamnei
la Fălticeni (2000 – 2008)
Fig. 21. Mersul multianual al precipitaţiilor căzute în timpul iernii
la Fălticeni (2000 – 2009)
3.4 Cantităţile lunare de precipitaţii
Sunt influenţate de dinamica maselor de aer, care determină un maxim în anotimpul cel
mai cald (în iulie cu 149,2 mm) şi un minim în anotimpul cel mai rece (în ianuarie cu 22,6 mm).
23
În primele luni ale anului (ianuarie, februarie, martie) predomină precipitaţiile de natură
frontală, cele locale fiind foarte reduse, sub 30 mm, cu oscilaţii mici de la o lună la alta.
Odată însă cu luna aprilie, cantitatea de precipitaţii aproape se dublează. Între lunile mai
şi iunie, cantitatea de precipitaţii atmosferice înregistrează o creştere accentuată (40 – 45 mm) şi
continuă să crească până în luna iulie, când se înregistrează valoarea maximă. La Fălticeni, în
luna iulie, valoarea plurianuală este de 149,2 mm. Aceste valori ridicate ale cantităţilor de
precipitaţii se datorează în primul rând producerii de convecţii termice (pe lângă procesele
frontale), care provoacă averse puternice de ploaie.
Din lunile august, septembrie, precipitaţiile înregistrează o scădere de 45 – 50 mm
datorită diminuării convecţiei termice odată cu diminuarea temperaturii. În lunile octombrie,
noiembrie şi decembrie convecţia termică dispare, iar precipitaţiile nu sunt cauzate decât de
advecţia maselor de aer reci, continentale venite din nord şi est, generând cantităţi foarte reduse,
sub 40 mm şi sub formă solidă în mare parte.
Aceste variaţii denotă o evoluţie normală, ascendentă în prima parte a anului până la
înregistrarea maximă, in luna iulie, după care valorile descresc progresiv până în decembrie,
pentru ca în ianuarie să-şi înregistreze valoarea minimă. Diferenţa esenţială în cazul celor două
luni se concretizează în valorile mult mai mari ale sumelor lunare de precipitaţii din luna iulie,
comparativ cu luna ianuarie (de peste şase ori).
Fig. 22. Cantităţile medii lunare căzute la Fălticeni (1999 – 2009)
24
În ianuarie masele de aer din zona anticiclonului Euroasiatic au o frecvenţă mare, venind
reci, frecvent geroase, uscate, în calea lor neinterpunându-se nici un obstacol orografic major, iar
sistemele noroase legate de fronturile ciclonilor mediteraneeni sunt dirijate în special peste
Câmpia Panonică, la est de barajul orografic al Carpaţilor Orientali, nereuşind să pătrundă decât
arareori, toate acestea duc la înregistrarea unor cantităţi medii foarte mici de precipitaţii (Fig.
23).
Fig. 23. Evoluţia interanuală a precipitaţiilor din luna ianuarie
la Fălticeni (2000 – 2009)
În iulie, activitatea ciclonică se intensifică la periferia nordică a dorsalei anticiclonului
Azorelor, extinsă la sud de România, aducând mase de aer umed şi instabil, iar convecţia termică
se constituie ca un supliment de umiditate celui adus de circulaţia vestică de pe întinderile
oceanice din vestul Europei. De aceea, în luna iulie se înregistrează cele mai mari cantităţi de
precipitaţii (Fig. 24).
25
Fig. 24. Evoluţia interanuală a precipitaţiilor din luna iulie
la Fălticeni (2000 – 2009)
3.5 Numărul de zile cu precipitaţii
Tab. 3. Numărul de zile cu precipitaţii la Fălticeni (2003 – 2009)
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009
ianuarie 17 8 5 5 4 5
februarie 16 8 9 6 5 3
martie 10 4 13 6 7 9
aprilie 7 12 14 6 16 3
mai 11 10 16 12 16 9
iunie 11 14 13 10 14 19
iulie 12 15 8 7 15 11
august 13 17 13 13 6 7
septembrie 6 4 6 12 15 4
octombrie 12 4 6 8 10 6
noiembrie 7 11 7 3 8 4
decembrie 9 3 8 4 3 9
26
Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii depăşeşte în general cifra 100 (Fig. 25), iar
numărul mediu lunar de zile cu precipitaţii cunoaşte un maxim principal în luna iunie, 14 – 19 de
zile şi unul secundar în mai, 12 – 16 zile (Fig. 26). Numărul mediu lunar al zilelor cu precipitaţii
cunoaşte un minim principal în luna decembrie, 4 – 9 zile şi unul secundar în noiembrie, 7 – 11
zile.
Fig. 25. Numărul anual de zile cu precipitaţii la Fălticeni (2004 – 2008)
Fig. 26. Numărul mediu lunar de zile cu precipitaţii la Fălticeni (2003 – 2009)
27
CONCLUZII
Aria studiată în această lucrare a fost municipiul Fălticeni, aşa cum a fost el delimitat ca
unitate administrativă. Din punct de vedere climatic, arealul studiat se încadrează în etajul
climatic de deal şi podiş, el constituind o arie de tranziţie între zonele mai înalte din vest, Munţii
Stânişoarei şi Subcarpaţii Moldovei, şi zona mai joasă din est, Câmpia Moldovei.
Scopul lucrării a fost de a evidenţia specificitatea pluviometrică a teritoriului
municipiului Fălticeni, generată de impactul circulaţiei generale ale atmosferei cu relieful major
al ariilor limitrofe, cât şi diferenţierile locale, produse de caracteristicile suprafeţei active.
Argumentaţia s-a sprijinit pe un fond destul de amplu de date asupra precipitaţiilor
atmosferice şi a problemelor conexe din aria municipiului Fălticeni şi din ariile limitrofe
Circulaţia generală a atmosferei, factorul genetic principal, prezintă în aria studiată câteva
trăsături definitorii. Masele de aer în deplasare peste regiunea în care este situat oraşul Fălticeni
produc arealului valori şi fenomene particulare. Anticiclonul Azoric produce vara înnorări,
averse de ploaie şi grindină, iar iarna conduce la încălzirea vremii, creşterea nebulozităţii şi
producerea de ninsori abundente. Anticiclonul Euroasiatic conduce vara la producerea secetelor,
iar primăvara şi toamna la îngheţuri şi brume târzii sau timpurii. Ciclonul Islandez generează
precipitaţii bogate, vânturi puternice şi ceţuri, iar ciclonii mediteraneeni produc în sezonul rece
ploi, însoţite de descărcări electrice sau grindină.
Influenţa factorilor fizico-geografici, ca factori genetici, este dată în principal de poziţia
Podişului Fălticeni la est de Carpaţii Orientali, care joacă rol de baraj orografic în calea maselor
de aer vestice, scăzând astfel potenţialul pluviogenetic al acestora. Un alt factor important îl
constituie prezenţa bazinelor acvatice, a lacurilor de pe Şomuz. Acestea întreţin o evaporare
intensă, crescând umiditatea relativă şi favorizând precipitarea.
Influenţa antropică asupra precipitaţiilor atmosferice rezultă din cantitatea mai mare de
precipitaţii înregistrată în oraş, faţă de zonele înconjurătoare. Influenţa pe care oraşul o exercită
asupra precipitaţiilor rezultă şi din creşterea cantitativă a acestora, pe măsura dezvoltării în timp
28
a activităţii economice urbane. Prezenţa impurităţilor în aerul oraşelor conduce la creşterea
nebulozităţii şi a precipitaţiilor, ca urmare a prezenţei masive a nucleelor de condensare.
Cantitatea medie anuală de precipitaţii la Fălticeni, pentru perioada 1999 – 2009, a fost de
708,8 mm. Această cantitate a fost neuniform repartizată pe luni, anotimpuri, sezoane sau ani.
S-au obserat variaţii destul de însemnate între anii ploioşi (2008 – 911,8 mm), cu
predominare a activităţilor ciclonice şi frontale şi cei deficitari pluviometric (2000 – 495,3 mm),
cu circulaţii predominant anticiclonice şi advecţii de aer cald tropical sau continental.
Regimul sezonier al precipitaţiilor a atribuit semestrului cald un aport de 74% din totalul
pe un an, în timp ce, în perioada rece a anului, datorită slăbirii convecţiei termice, cantitatea de
precipitaţii a fost de doar 26% din totalul anual.
Pe anotimpuri, ca o caracteristică de bază a climatului temperat continental cu nuanţe
excesive, vara cad cele mai importante cantităţi de precipitaţii, 51%, iar iarna cele mai puţine,
10% din totalul anului. Primăvara (20%) şi toamna (19%) înregistrează cantităţi intermediare de
precipitaţii, comparativ cu celelalte două anotimpuri.
De la o lună la alta mersul precipitaţiilor este influenţat de dinamica maselor de aer, care
determină un maxim în anotimpul cel mai cald (în iulie cu 149,2 mm) şi un minim în anotimpul
cel mai rece (în ianuarie cu 22,6 mm).
29
BIBLIOGRAFIE
Apostol L. (2000) – „Precipitaţiile atmosferice în Subcarpaţii Moldovei”, Editura
Universităţii, Suceava
Băcăuanu V. şi colab. (1980) – „Podişul Moldovei – natură, om, economie”, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti
Mihăilă D. (2006) – „Câmpia Moldovei – Studiu climatic”, Editura Universităţii Suceava
Mihăilă D.,Tănasă I., Budui V., Cristea I. (2006) – „Consideraţii asupra riscurilor climatice
în judeţul Suceava”, Analele Universitaţii Ştefan cel Mare Suceava
Nistor B. (2008) – „Podişul Sucevei – Studiu termo-pluviometric”, rezumatul tezei de
doctorat, Universitatea Al. I. Cuza Iaşi
- (2008) – Clima României, Editura Academiei Române
30
Recommended