View
4
Download
0
Category
Preview:
Citation preview
______________________________________________________________________________________
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare şi incluziune ”
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera ţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investe şte în oameni! Contract nr. POSDRU / 93 / 3.3 / S / 60304
Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru
ocupare şi incluziune
Proiect cof inan ţat din Fondul Social European prin Programul
Opera ţ ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Investe ş te în oameni !
ANALIZA
privind nivelul de implicare/eficien ţă al partenerilor
sociali în dialogul social tripartit ş i bipartit şi nivelul
de dezvoltare a dialogului social în România
Coordonatori:
Liliana Voicu
Lucian Vasilescu
Bucure şti
2011
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 2
Colaboratori:
Marius Petcu, expert coordonator activit ăţ i parteneri sociali
Amalia Daraban, expert coordonator activit ăţ i parteneri sociali
Gabriela Marcu, expert legisla ţ ia muncii
Mircea Ud ăţeanu, expert dialog social
Sorin Stan, expert dialog social
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 3
I. Cadrul general al dialogului social în România
1. Repere istorice – primii pa şi
După Revoluţia din 1989. România s-a înscris pe drumul dezvoltării unei
societăţi democratice. Schimbările produse în tipul de economie practicat de România,
prin trecerea de la o economie de tip etatist la una de piaţă, au adus schimbări şi în
domeniul relaţiilor de muncă, lucru ce a impus un proces de înnoire legislativă.
Modificările legislative şi noile practici relaţionale au dus la apariţia şi dezvoltarea
structurilor de reprezentare a partenerilor sociali.
În primii ani ai democraţiei, o dată cu apariţia pluralismului politic,
pluralismul sindical s-a dezvoltat şi el, iar vechile structuri sindicale au fost înlocuite cu
noi organizaţii sindicale. Apariţia Legii 54/1991 cu privire la sindicate a reprezentat
temeiul juridic în baza căruia s-au restructurat vechile organizaţii sindicale şi au apărut
cele noi. În primii ani de la apariţia lor, pe fondul transformărilor abrupte ale mediului
economic, cu restructurări masive şi inflaţie galopantă, noile structuri sindicale au
promovat o politică ofensivă, puternic revendicativă, în care predomina cultura
conflictului. Revendicările erau adresate iniţial direct guvernului, în calitatea acestuia
de reprezentant al statului, multă vreme angajatorul predominant pe piaţa muncii.
Ulterior, revendicările au fost adresate conducerii întreprinderilor, guvernul păstrând
un rol de mediator pentru anumite niveluri ale dialogului, şi aşa a apărut nevoia unor
organizaţii patronale, care să intervină în acest proces.
Trebuie spus că la început organizaţiile patronale s-au înfiinţat în baza Legii
21/1924 privind organizaţiile şi fundaţiile, companiile de stat creându-şi propriile
organizaţii patronale, în acord cu HG 503/1991. O lege unitară privind organizaţiile
patronale a fost instituită abia în 2001 - Legea 356/2001 Legea patronatelor, în vigoare
şi astăzi.
Primul cadru al dialogului social bipartit a fost stabilit prin Legea 13/1991
privind contractul colectiv de muncă, aceasta reprezentând introducerea unei culturi a
dialogului în cadrul relaţiilor de muncă. Definirea partenerilor sociali, respectiv
patronate şi sindicate, s-a realizat mult mai bine prin apariţia Legii 130/1996 –
modificată şi completată prin Legea 143/1997 privind contractul colectiv de muncă,
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 4
lege care pentru prima dată defineşte noţiunile de organizaţii sindicale şi patronale
reprezentative.
2. Repere conceptuale
Se consideră că dialogul social este un concept politic prin care toate
părţile interesate convin să garanteze că interesele specifice ale fiecăruia sunt luate în
considerare în procesul de luare a deciziilor. Concept relativ nou, dialogul social a
dobândit o importanta semnificativa in dezbaterile care au loc peste tot in lume.
Câteva instituţii internaţionale au avut un rol determinant în difuzarea acestui concept.
În viziunea Organiza ţiei Interna ţionale a Muncii , larg acceptată, dialogul
social este procesul voluntar prin care reprezentanţii salariaţilor, ai patronatelor şi ai
guvernului schimbă informaţii şi opinii, se consultă, negociază şi ajung la acorduri în
probleme de interes comun.
(Sursa: http://www.ilo.org/global/About_the_ILO/Mainpillars/Socialdialogue)
În accep ţiunea european ă, dialogul social european presupune dezbateri,
consultări, negocieri şi acţiuni comune întreprinse de organizaţiile reprezentative ale
partenerilor sociali (angajatori şi salariaţi). Art. 138 al tratatului CE instituie consultarea
partenerilor sociali la nivel comunitar cu privire la toate iniţiativele din domeniul
ocupării şi protecţiei sociale.
(Sursa :http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/social_dialogue)
Dialogul social la nivelul comunităţii a devenit o practică obişnuită în
adoptarea deciziilor politice la mijlocul anilor ’80. Rolul dialogului social a fost întărit în
timpul anilor ’90 şi cu privire la alte aspecte semnificative din viaţa indivizilor sau a
comunităţilor.
În concepţia adoptată la nivelul Uniunii Europene, dialogul social instituit
prin Tratatul de la Roma este procesul de informare şi consultare continuă între
organizaţiile sindicale şi patronale, cu scopul de a ajunge la un acord în ceea ce
priveşte controlul anumitor variabile economice şi sociale, atât la nivel macroeconomic
cât şi microeconomic.
Putem constata că există două abordări relativ divergente: OIM
promovează dialogul social tripartit, iar UE promovează dialogul social bipartit. În
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 5
realitate, ambele forme de dialog social coexistă, reflectând contexte economice şi
sociale complementare.
În cadrul Comitetului Economic şi Social European, consultarea partenerilor
sociali include, pe lângă organizaţiile patronale şi sindicale, şi organisme ale societăţii
civile organizate, ceea ce duce la definirea acestui organism european ca structură de
dialog civic. Comisia Europeană este angajată într-un proces de consultare continuă
cu organizaţiile societăţii civile în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor
comunitare.
Dialogul social poate fi de mai multe tipuri, de complexităţi diferite; vorbim,
astfel, despre informarea, consultarea, negocierea sau participarea angajaţilor.
Informarea semnifică transmiterea de date de către angajator către
reprezentanţii angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica
dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză (Legea nr. 467/2006 privind
stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor).
Consultarea reprezintă schimbul de păreri şi stabilirea unui dialog între
angajator şi reprezentanţii angajaţilor (Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului
general de informare şi consultare a angajaţilor).
Conform legii cadru privind informarea şi consultarea angajaţilor, care
transpune Directiva europeană 2002/14/CE, angajatorii au obligaţia să informeze şi să
consulte reprezentanţii angajaţilor, cu privire la:
- evoluţia recentă şi evoluţia probabilă a activităţilor şi situaţiei economice a
întreprinderii;
- situaţia, structura şi evoluţia probabilă a ocupării forţei de muncă în cadrul
întreprinderii, precum şi cu privire la eventualele măsuri viitoare avute în
vedere, în special atunci când există o ameninţare la adresa locurilor de
muncă;
- deciziile care pot duce la modificări importante în organizarea muncii.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 6
Art. 8 par.1 teza a II-a a Directivei 2002/14 ce prevede obligaţia în sarcina
Statelor Membre să instituie proceduri administrative sau judiciare pentru a asigura
respectarea obligaţiilor ce decurg din directivă.
O asemenea prevedere lipseşte din Legea 467/2006 dar judecătorul român
va fi obligat să examineze cererea, conform principiului interpretării conforme, consacrat
de Curtea Europeană de Justiţie.
Negocierea . Termenul negociere colectivă se aplică tuturor negocierilor
care au loc între o persoană care angajează sau un grup de persoane care angajează,
pe de o parte, şi una ori mai multe organizaţii ale lucrătorilor, pe de altă parte, în
vederea :
- fixării condiţiilor de muncă şi angajării;
- reglementării relaţiilor între cei ce angajează lucrători;
- reglementării relaţiilor între cei ce angajează sau organizaţiile lor şi una sau
mai multe organizaţii ale lucrătorilor (Convenţia 154/1981 privind
promovarea negocierii colective ratificată de România prin Legea nr.
112/1992).
Aplicarea negocierilor colective în România se face în baza Legii
nr. 130/1996-republicată privind contractul colectiv de muncă, care defineşte şi
reglementează negocierea contractului colectiv de muncă, introducând, prin excepţie
faţă de principiul negocierii voluntare, obligativitatea negocierii contractelor colective
de muncă la unităţile cu peste 21 de angajaţi.
Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unitate, grup de
unităţi, ramură şi la nivel naţional.
Participarea angaja ţilor (în sensul atribuit acestui termen în documentele
europene) este un termen general care se referă la toate mijloacele sau activităţile prin
care angajaţii influenţează deciziile patronului şi care afectează interesele lor de
munca şi/sau participă la administrarea întreprinderii. În sensul cel mai larg al
termenului el cuprinde de asemenea modalitatea în care angajaţii participă cu drept de
proprietate asupra întreprinderii sau la rezultatele sale financiare. “Dreptul de
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 7
participare a angajaţilor”, în sensul implicării acestora în procesul de decizie, nu este
reglementat în mod expres în România, însă legislaţia nu interzice acest lucru.
În România dialogul social este prin excelenţă voluntar şi se bucură de un
cadru instituţionalizat.
3. Repere evolutive ale dezvolt ării dialogului social institu ţionalizat
în România
În România, deşi din 1990 până în 2000 au existat diverse tentative de a
structura dialogul social, acesta a rămas preponderent circumstanţial, “de intervenţie”,
practicat în situaţii de criză.
Prima lege ce a reglementat dialogul social in România a fost Legea
13/1991 privind contractul colectiv de muncă. România a ratificat prin Legea 112/1992
Convenţia 154/1981 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind promovarea
negocierii colective. Această lege a introdus pentru prima dată noţiunea de contract
colectiv de muncă unic la nivel naţional, ce a fost izvor de drept pentru contractele
colective de muncă subsecvente. Prin caracterul normativ al contractului colectiv de
muncă unic la nivel naţional, s-au putut adapta în permanenţă relaţiile de muncă dintre
angajaţi şi angajatori în contextul schimbărilor ce au avut loc în România în procesul
de trecere de la o economie centralizată la una de piaţă. S-a spus despre contractul
colectiv de muncă unic la nivel naţional: „Este un act sui-generis fiind în acelaşi timp,
act juridic (contract, convenţie) sursă de drepturi şi obligaţii subiective şi reciproce ale
părţilor şi totodată, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convenţională
negociată.” G.Taşcă „Politica socială a României”)
Conceptul de “dialog social” reflectă trecerea de la o cultură de conflict la o
cultură de parteneriat şi luarea în considerare a intereselor comune ale partenerilor
sociali implicaţi în cadrul unui proces mai larg de “concertare socială”.
Schimbările continue prin care au trecut relaţiile industriale din România au
impus abrogarea Legii 13/1991 şi apariţia Legii 130/1996 privind contractul colectiv de
muncă, lege în care, pentru prima dată, se vorbeşte despre partenerii sociali
responsabili, respectiv despre organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 8
participante la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă. Ulterior
Legea 130/1996 a fost modificată prin Legea 143/1997 ce a introdus obligativitatea
negocierii în unităţile cu peste 21 de angajaţi şi a îmbunătăţit condiţiile de
reprezentativitate a organizaţiilor sindicale şi patronale.
Abordarea conceptuală unitară a sistemului naţional de dialog social a
căpătat consistenţă începând cu anul 2001 când, din iniţiativa Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale, s-a demarat procesul de elaborare a cadrului legislativ în
domeniul dialogului social.
4. Cadrul legal şi institu ţional actual
Cadrul legislativ care reglementează domeniul dialogului social cuprinde
acte normative elaborate în perioade şi contexte socio-economice diferite, care, deşi
constituie un ansamblu integrat, necesită o revizuire pentru asigurarea compatibilităţii
şi coerenţei de abordare conceptuală conformă cu realitatea momentului.
Principale acte normative din domeniu :
• Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii
• Legea nr. 54/2003 - Legea sindicatelor
• Legea nr. 356/2001 - Legea patronatelor
• Legea nr. 130/1996 - Legea contractului colectiv de muncă
• Legea nr. 168/1999 - Legea privind soluţionarea conflictelor de muncă
• Legea nr. 467/2006 - Legea privind cadrul general de informare şi
consultare a angajaţilor
• Legea nr. 217/2005 - Legea comitetelor europene de întreprindere
• Legea nr. 109/1997 - Legea privind organizarea şi funcţionarea
Consiliului Economic şi Social
• HG nr. 369/2009 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog
social la nivelul administraţiei publice centrale şi în plan teritorial
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 9
• HG nr. 187/2007 privind informarea şi consultarea angajaţilor în
societăţile europene
• HG nr. 188/2007 privind informarea şi consultarea angajaţilor în
societăţile cooperative europene
• OUG nr. 28/2009 privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială
(comitetele sectoriale)
La aceste legi, care fixează cadrul general de desfăşurare a dialogului
social tripartit şi bipartit se adaugă legislaţia specifică domeniilor de activitate a
instituţiilor tripartite sau cu administrare tripartită: CNCFPA, ANOFM, CNPAS, CAS
Formele dialogului social institu ţionalizat: dialogul
social tripartit
La dialogul social tripartit participă ca parteneri sociali organizaţiile
sindicale, organizaţiile patronale şi reprezentanţii administraţiei publice centrale sau
locale, după caz.
Organizaţiile sindicale sunt legal constituite în conformitate cu prevederile
Legii nr. 54/2003, Legea sindicatelor.
Organizaţiile patronale sunt legal constituite în conformitate cu prevederile
Legii nr. 365/2001, Legea patronatelor.
Dialogul social tripartit se desfăşoară pe două paliere:
• la nivel naţional
• la nivel teritorial
Ministerul Muncii consideră că există şi un al treilea nivel, şi anume în plan
sectorial, încadrând la acest nivel comisiile de dialog social constituite la nivelul
ministerelor.1 Noi considerăm că dialogul social purtat la nivelul ministerelor se
încadrează în nivelul naţional pentru că problematica discutată în cadrul acestor
comisii nu influenţează numai anumite sectoare de activitate ci de multe ori toate
sectoarele de activitate economică.
1 Vezi http://www.mmuncii.ro/ro/articole/0000-00-00/dialogul-social-tripartit-715-articol.html
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 10
Dialogul social tripartit la nivel na ţional
La dialogul social la nivel naţional participă ca parteneri sociali:
• Confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional
• Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional
• Guvernul României, reprezentat de Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale
Confederaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional îşi
dobândesc această calitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 130/1996, legea
contractului colectiv de muncă.
La data de 1 ianuarie 2011, în România erau înregistrate 13 confederaţii
patronale şi 5 confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional.
Reprezentarea Guvernului în dialogul social tripartit este atributul
Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, în calitatea sa de coordonator unic al
dialogului social la nivel naţional şi în conformitate cu atribuţiile metodologice
specificate în Hotărârea de Guvern nr. 369/2009, privind constituirea şi funcţionarea
comisiilor de dialog social.
Actul normativ menţionat prevede că:
• elaborarea unitară a politicilor naţionale în domeniul dialogului social şi
coordonarea metodologică a comisiilor de dialog social se asigură de către
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
• preşedinţii comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituţiilor
publice unde se organizează comisii de dialog social sunt coordonaţi
metodologic de către secretarul de stat desemnat de ministrul muncii,
familiei şi protecţiei sociale;
• pentru exercitarea rolului său de coordonator, Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale emite norme cu caracter metodologic pentru
reglementarea dialogului social;
• pentru asigurarea funcţionării unitare a comisiilor de dialog social,
persoanele responsabile de acest domeniu din ministere, prefecturi, precum
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 11
şi din cadrul instituţiilor publice unde se organizează comisii de dialog social
vor fi instruite prin programe derulate de Ministerul Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale prin direcţiile cu atribuţii în activitatea de dialog social.
Ca structuri instituţionalizate ale dialogului social tripartit la nivel naţional şi
judeţean menţionăm:
• Consiliul Economic şi Social – structură permanentă;
• Comisii de dialog social de la nivelul ministerelor;
• Comisii de dialog social la nivelul prefecturilor;
• Instituţii publice tripartite sau cu consilii de administraţie tripartite:
- Consiliul Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor
Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale;
- Casa Naţională de Asigurări de Sănătate;
- Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de Muncă;
• Structuri constituite ad-hoc:
- Comitetul de Monitorizare a Acordului Social
- Comitetul Naţional de Criză .
Consiliul Economic şi Social - CES
Înfiinţat prin Legea nr. 109/1997, CES a fost definit ca instituţie publică de
interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la
nivel naţional dintre patronate, sindicate şi Guvern şi a asigurării climatului de
stabilitate şi pace socială.
În perioada de preaderare a României la UE, odată cu revizuirea
Constituţiei prin Legea 429/2003 a fost introdus la art.141 CES ca fiind organ
consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin
legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare subliniind astfel importanţa
acestei structuri tripartite la dialogul social.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 12
O serie de acte normative adoptate începând din 1997 şi până în prezent
fac trimitere la atribuţiile şi rolul CES:
• Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară;
• Hotărârea de Guvern nr. 616 din 23 iunie 2005 privind condiţiile, procedura
de selecţie şi de propunere de către Consiliul Economic şi Social a
candidaţilor pentru a fi numiţi ca asistenţi judiciari de către ministrul justiţiei,
precum şi condiţiile de delegare, detaşare şi transfer ale asistenţilor
judiciari;
• Ordonanţa de urgenţă nr. 50 din 9 iunie 2005 privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private;
• Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă;
• Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi;
• Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii;
• Hotărârea de Guvern nr. 829 din 31 iulie 2002 privind aprobarea Planului
naţional antisărăcie şi promovare a incluziunii sociale;
• Hotărârea de Guvern nr. 296 din 14 aprilie 2005 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Dialog Social;
• Hotărârea de Guvern nr. 474 din 1 aprilie 2004 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Comitetului Naţional pentru Combaterea
Secetei, a Degradării Terenurilor şi a Deşertificării;
• Hotărârea de Guvern nr. 783 din 14 iulie 2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2004
privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager
public.
CES este format din 45 membri, cu un mandat de 4 ani, 15 numiţi de
organizaţiile sindicale, 15 numiţi de organizaţiile patronale şi 15 numiţi de către
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 13
Guvern. Conducerea CES-ului este asigurată de plen care alege, pentru activitatea
curentă un Birou Executiv, un secretar general, doi vicepreşedinţi şi numeşte un
preşedinte validat de Parlament.
Atribuţiile Consiliului Economic şi Social:
• analizează şi avizează proiectele de acte normative, programe şi strategii;
• semnalează Guvernului sau Parlamentului apariţia unor fenomene
economice şi sociale care impun elaborarea de noi acte normative;
• analizează cauzele stărilor conflictuale la nivel naţional sau de ramură şi
propune soluţii de rezolvare;
• elaborează, la solicitarea Guvernului, Parlamentului sau din proprie
iniţiativă, analize şi studii privind realităţile economice şi sociale
• elaborează şi susţine implementarea de strategii, programe, metodologii şi
standarde în domeniul dialogului social
• urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Convenţia nr. 144/1976 a
Organizaţiei Internaţionale a Muncii privitoare la consultările tripartite
destinate să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii.
În îndeplinirea atribuţiilor sale, CES-ul are mai multe comisii de specialitate
ce funcţionează cu un minimum de 9 reprezentanţi ai partenerilor sociali repartizaţi în
mod egal, în domeniile următoare:
- Restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale;
- Privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici;
- Relaţii de muncă şi politică salarială;
- Protecţia socială şi ocrotirea sănătăţii;
- Învăţământul, cercetarea şi cultura;
- Politicile monetare financiare fiscale şi de venituri.
Anterior înfiinţării Consiliului Economic şi Social, România a ratificat, prin
Legea 96/1992, Convenţia OIM 144/1976, privitoare la consultările tripartite destinate
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 14
să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii, ceea ce poate fi
considerat ca primul pas către înfiinţarea acestui organism tripartit.
De la înfiinţarea sa şi până în prezent, actul normativ prin care a luat fiinţă
CES-ul a suportat modificări ce au vizat în principal componenţa şi atribuţiile acestui
organism tripartit: Legea 492/2001 M.Of.623 din 3.10.2001; Legea 58/2003 M.Of.179
din 21.03.2003..
Comisii de dialog social de la nivelul ministerelor
Dialogul social tripartit de la nivelul ministerelor este reglementat prin
Hotărârea de Guvern nr. 369/2009, privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de
dialog social.
Iniţial numărul ministerelor şi autorităţilor în cadrul cărora s-au organizat
comisii de dialog social era de 20, prin reorganizarea acestora şi schimbarea adusă
hotărârii de guvern în 2001, acestea sunt în prezent în număr de 17.
Activitatea comisiilor de dialog social la nivelul ministerelor are caracter
consultativ, vizând:
a) asigurarea unor relaţii de parteneriat social între administraţie, patronat,
sindicate, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra
problemelor care sunt de domeniul de interes al administraţiei sau al
partenerilor sociali, în vederea asigurării unei bune guvernări şi a unui
climat de pace şi stabilitate socială;
b) consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative
sau de altă natură, cu caracter economico-social;
c) alte probleme din sfera de activitate a administraţiei publice centrale sau din
judeţe şi municipiul Bucureşti asupra cărora partenerii sociali convin să
discute.
În Hotărârea de Guvern nr. 369/2009 sunt definiţi membrii comisiilor de
dialog social constituite la nivelul ministerelor şi autorităţilor specificate, aceştia fiind:
- miniştri secretari de stat, reprezentanţi ai instituţiilor publice, autorităţi şi
agenţii, numiţi prin ordin al ministrului;
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 15
- reprezentanţii confederaţiilor sindicale;
- reprezentanţii organizaţiilor patronale;
- experţi ai organizaţiilor sindicale şi patronale;
- invitaţi secretari de stat, cu aprobarea plenului;
- reprezentanţii MMFPS - invitaţi, cu statut de observator.
În cadrul acestor comisii, partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional,
participă la dezbaterea actelor normative, a programelor şi strategiilor iniţiate la nivelul
ministerului.
Punctele de vedere ale partenerilor sociali, exprimate în dezbaterea actelor
normative sunt consemnate într-un document de poziţie care însoţeşte actul normativ,
atât la Consiliul Economic şi Social cât şi pe tot traseul legislativ până la adoptare.
Comisiile de dialog social de la nivelul prefecturi lor (plan teritorial)
În plan teritorial, HG nr. 369/2009 stipulează modalitatea de constituire şi
funcţionare a comisiilor de dialog social judeţene.
Partenerii sociali reprezentativi la nivel naţional desemnează reprezentanţi
în aceste comisii din cadrul structurilor teritoriale proprii. Administraţia este
reprezentată la nivelul conducerii comisiei de 2 copreşedinţi: Prefectul şi Preşedintele
Consiliului Judeţean, respectiv Primarul General al municipiului Bucureşti.
De asemenea, sunt membri în comisie reprezentanţii structurilor
deconcentrate ale administraţiei publice centrale, precum şi un reprezentant al
Direcţiei Teritoriale de Muncă, reprezentant al MMFPS.
Atât comisiile de dialog social judeţene, cât şi cele constituite la nivelul
ministerelor, transmit periodic rapoarte de activitate către MMFPS, pentru a permite
identificarea problemelor apărute şi formularea unor soluţii, atât administrative cât şi
prin consultarea partenerilor.
Consiliul Na ţional al Calific ărilor şi al Form ării Profesionale a Adul ţilor
Consiliul Naţional al Calificărilor şi al Formării Profesionale a Adulţilor –
CNCFPA (fost CNFPA) este o instituţie tripartită cu o evoluţie semnificativă pentru tema
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 16
analizei noastre. A fost înfiinţat în 1999, pe baza Legii nr. 132/1999 privind înfiinţarea şi
funcţionarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, ca for consultativ
dedicat sprijinirii Guvernului în fundamentarea şi promovarea politicilor în domeniu. În
2003, prin modificarea legii mr. 132/1999 şi completarea normativelor legate de
aplicarea Ordonanţei Guvernului 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor
capătă atribuţii executive privind coordonarea sistemului de autorizare furnizorilor de
formare profesională a adulţilor, elaborarea/aprobarea standardelor ocupaţionale şi
autorizarea centrelor de evaluare a competenţelor profesionale, înglobând în structura
proprie fostul Consiliu pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare - COSA, prima
instituţie tripartită din România, înfiinţată în 1994. În 2004, pe când România se afla în
plin proces de aderare la UE, instituţiei i se încredinţează rolul de Autoritate Naţională
pentru Calificări, coordonând, în această calitate, activitatea comitetelor sectoriale. Din
2010 instituţia de află în plin proces de restructurare în vederea consolidării sale ca
Autoritate Naţională a Calificărilor. Procesul este vizibil, actualmente, prin modificarea
numelui şi comasarea, în cadrul Unităţii Executive a CNCFPA (sub directa coordonare
a Ministerului Educaţiei), a fostului Secretariat tehnic al CNFPA cu Agenţia Naţională
pentru Calificările din Învăţământul Superior şi Parteneriat cu Mediul Economic şi
Social.
CNCFPA este format din 15 membri:
- 5 membri numiţi prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului
muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi a ministrului educaţiei, cercetării şi
tineretului;
- 5 membri desemnaţi prin consens de asociaţiile patronale reprezentative la
nivel naţional;
- 5 membri desemnaţi prin consens de organizaţiile sindicale reprezentative la
nivel naţional.
Preşedintele Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor este
numit din rândul membrilor, pe o perioadă de patru ani, prin decizie a primului-
ministru, la propunerea comună a ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi a
ministrului educaţiei şi cercetării.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 17
În cadrul îndeplinirii atribuţiilor sale, CNCFPA coordonează metodologic
activitatea a două tipuri de structuri de dialog social specializat:
- comitetele sectoriale, cu rol de validare a standardelor ocupaţionale şi a
standardelor de pregătire profesională; acestea sunt în prezent şi ele în
restructurare, ca instituţii de dialog social de utilitate publică, în baza Legii
nr. 268/2009;
- comisiile de autorizare, cu rol în autorizarea şi monitorizarea programelor de
formare profesională a adulţilor finalizate cu certificate cu recunoaştere
naţională structuri autonome; acestea funcţionează la nivelul judeţelor şi al
municipiului Bucureşti, fiind formate din 5 membri, după cum urmează: un
reprezentant al direcţiei teritoriale de muncă şi protecţie socială, care
îndeplineşte rolul de preşedinte (este vorba despre directorul executiv sau
un înlocuitor al acestuia), un reprezentant al ISJ, un reprezentant al AJOFM,
un reprezentant desemnat prin consens de organizaţiile patronale
reprezentative la nivel naţional şi un reprezentant desemnat prin consens de
confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional.
Casa Naţional ă de Pensii şi alte Drepturi de Asigur ări Sociale
Conducerea CNPP este asigurată de preşedinte şi consiliul de
administraţie, compus din 23 de persoane, dintre care un preşedinte şi 22 de membri.
Preşedintele CNPP este numit prin decizie a primului-ministru, la
propunerea ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, pentru un mandat de 5 ani,
care poate fi reînnoit. Preşedintele CNPP este şi preşedinte al consiliului de
administraţie.
Preşedintele exercită o funcţie asimilată funcţiilor de demnitate publică.
Preşedintele are rang de secretar de stat şi este salarizat la nivelul prevăzut
de lege pentru această funcţie.
Membrii consiliului de administraţie sunt reprezentanţi ai Guvernului, ai
caselor de pensii sectoriale, patronatelor, sindicatelor şi pensionarilor, după cum
urmează:
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 18
- 5 reprezentanţi ai Guvernului, desemnaţi de ministrul muncii, familiei şi
protecţiei sociale;
- 3 reprezentanţi ai caselor de pensii sectoriale, desemnaţi de conducătorii
instituţiilor publice prevăzute la art. 132 alin. (1);
- 5 reprezentanţi ai patronatelor, desemnaţi de organizaţiile patronale
reprezentative la nivel naţional;
- 5 reprezentanţi ai sindicatelor, desemnaţi de organizaţiile sindicale
reprezentative la nivel naţional;
- 4 reprezentanţi ai pensionarilor, desemnaţi de organizaţiile naţionale ale
pensionarilor.
Sunt reprezentative la nivel naţional organizaţiile patronale şi sindicale care
îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de
muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi sau desemnaţi potrivit
prevederilor alin. (5) pe o perioadă de 4 ani. Consiliul de administraţie funcţionează în
mod legal în prezenţa a cel puţin 15 dintre membrii săi.
Pe durata exercitării mandatului, preşedintele şi membrii consiliului de
administraţie pot fi revocaţi de către cei care i-au numit, respectiv desemnat. În cazul
încetării mandatului, ca urmare a revocării, a demisiei sau a decesului, vor fi numite,
respectiv desemnate alte persoane până la expirarea duratei mandatului iniţial.
CNPP are un statut propriu, elaborat în plan intern şi aprobat prin hotărâre a
Guvernului. Statutul cuprinde modul de organizare şi funcţionare a CNPP, atribuţiile
consiliului de administraţie, ale preşedintelui CNPP, atribuţiile caselor teritoriale de
pensii, precum şi modul de colaborare cu casele de pensii sectoriale.
Casa Naţional ă de Asigur ări de S ănătate
Activitatea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este una deosebit de
complexă şi se referă în primul rând la aspectele economice şi medicale care
caracterizează sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 19
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate are următoarele organe de
conducere:
• Adunarea reprezentanţilor – se constituie pe o perioada de 4 ani şi
cuprinde:
a) reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, câte unul pentru fiecare judeţ şi doi pentru
municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi se face în termen
de 15 zile de la data intrării în vigoare a legii;
b) 31 de membri, numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de către
primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii publice, 3 de către
Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera
Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, un reprezentant al
Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, un reprezentant al Casei
Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, 5 de către
asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile
sindicale reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi
instituţiilor centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant
al Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Apărării Naţionale,
Ministerului Justiţiei, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului,
Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi
Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului
Naţional al Persoanelor Vârstnice.
• Consiliul de administraţie – are 7 membri mandataţi pentru 4 ani, 4
reprezentanţi desemnaţi de administraţia de stat, 1 membru desemnat de
patronate, 1 membru desemnat de sindicate, 1 membru desemnat cu
consultarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice
• Preşedintele - numit de primul ministru dintre membrii Consiliului de
Administraţie la propunerea ministrului Sănătăţii2;
• Comitetul director;
2 Vezi Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în: Monitorul Oficial nr. 372 din
28.04.2006.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 20
• 1 vicepreşedinte ales de consiliul de administraţie prin vot secret;
• Directorul general (angajat prin concurs).
Agen ţia Naţional ă pentru Ocuparea For ţei de Munc ă – ANOFM
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) reprezintă
instituţia principală pentru realizarea politicilor de ocupare, fiind responsabilă de
gestionarea Bugetului Naţional pentru Şomaj.
Fondată în 1999, sub numele Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare
Profesională, ANOFM a fost restructurată în 2002, la adoptarea Legii nr. 76 din 2002
privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, iar din
2006 dispune de o lege proprie, Legea nr. 202/2006, la care se adaugă H.G. nr. 1610
privind Statutul ANOFM, cu modificările ulterioare şi normativele asociate.
ANOFM are ca obiective:
• instituţionalizarea dialogului social în domeniul ocupării şi formării
profesionale;
• aplicarea strategiilor în domeniul ocupării şi formării profesionale, urmărind
creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi, implicit, scăderea ratei
şomajului;
aplicarea măsurilor de protecţie socială a persoanelor neîncadrate în
munca.
Îndeplinirea primului dintre obiective este asigurată în principal prin
activitatea consiliului de administraţie tripartit şi prin comitele consultative tripartite
care funcţionează la nivelul agenţiilor judeţene, dar şi a altor organisme consultative,
în care structurile ANOFM sunt direct reprezentate şi care au atribuţii privind
incluziunea socială şi formarea profesională - parteneriatele locale şi judeţene pentru
ocuparea forţei de muncă şi incluziune socială; pactele regionale pentru ocuparea
forţei de muncă şi incluziune socială; Comitetele Locale pentru Dezvoltarea
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 21
Parteneriatului Social în Învăţământul profesional şi tehnic (CLDPS); Consorţiile
Regionale pentru educaţie şi formare profesională.
Consiliul de administraţie al ANOFM este format din 15 membri, dintre care:
- 5 membri, reprezentanţi ai Guvernului, numiţi prin decizia primului-ministru,
dintre care unul este Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei
de Munca, propus de ministrul muncii
- 5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale
reprezentative la nivel naţional;
- 5 membri numiţi prin consens de către organizaţiile patronale reprezentative
la nivel naţional.
La nivel teritorial, pentru rezolvarea problemelor legate de activitatea
agenţiilor judeţene, directorii executivi ai acestora sunt sprijiniţi de un consiliu
consultativ, format din 15 membri, reprezentând în mod egal autorităţile publice locale
si organizaţiile sindicale si patronale reprezentative la nivel naţional. Consiliile
consultative au următoarele atribuţii:
- consiliază directorii executivi în adoptarea deciziilor cu privire la activitatea
agenţiilor judeţene, la repartizarea, între subunităţile de furnizare a serviciilor
specifice, cheltuielilor din bugetul alocat;
- fac propuneri cu privire la programele de activitate ale subunităţilor de
furnizare a serviciilor din cadrul agenţiilor judeţene si la proiectul de buget.
- fac propuneri cu privire la proiectele programelor de ocupare a forţei de
muncă şi de formare profesională la nivelul judeţului.
Comitetul de Monitorizare a Acordului Social
Este o structură specifică, constituită la nivel naţional, în scopul urmăririi
modului de realizare a obiectivelor convenite în acord.
Prin negocierea la nivel naţional, în 2001, 2002 şi 2004, au fost negociate
Acorduri Sociale prin care erau convenite de către parteneri o serie de obiective în
domeniul economic şi social de interes comun, a căror realizare a fost urmărită în
cadrul Comitetelor de Monitorizare menţionate anterior.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 22
Aceste acorduri sau pacte sociale naţionale au reflectat atât disponibilitatea
partenerilor sociali faţă de cultura dialogului social, cât şi eficienţa mecanismului
acestuia în procesul de concertare socială.
Structuri constituite ad-hoc
Comitetul Naţional Tripartit de Criză este o structură ad-hoc, constituită
pentru elaborarea planului de măsuri anticriză incluzând măsuri economice şi sociale
pentru combaterea efectelor crizei economice din România (ianuarie 2009). În această
structură au fost incluşi reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor reprezentative la nivel
naţional, atât sindicale cât şi patronale.
.
Dialogul Social Bipartit
În cadrul dialogului social bipartit, avem de-a face ca parteneri sociali, cu
organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale sau reprezentanţii salariaţilor, după
caz.
Forma preponderentă a dialogului social bipartit în România este
negocierea contractelor colective de muncă.
Definirea conceptului, definirea şi reprezentativitatea părţilor, procedura de
negociere, încheiere şi executare a contractelor colective de muncă sunt reglementate
prin Legea 130/96, legea contractelor colective de muncă.
Dialogul social bipartit se realizează la următoarele niveluri:
- naţional
- ramură
- grup de unităţi
- unităţi
La nivel naţional obiectivul negocierii bipartite este încheierea Contractului
Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 23
Conform legislaţiei naţionale, clauzele contractelor colective de muncă la
nivel naţional produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toate unităţile din ţară
(aplicare „erga omnes”). Similar, contractele colective de muncă la nivel de ramură
sau grup de unităţi produc efecte pentru toţi salariaţii de la aceste niveluri. Contractele
colective de muncă la nivel de unitate produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de
afilierea acestora.
Pentru soluţionarea eventualelor probleme de interpretare a prevederilor
contractelor colective de muncă, prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel
Naţional se prevede constituirea Comisiei Paritare, abilitată în acest sens.
Dialogul social bipartit la nivel de ramur ă
Ramurile economiei naţionale sunt definite, conform Legii 130/1996 –
Legea contractului colectiv de muncă, de către partenerii sociali, cu consultarea
Institutului Naţional de Statistică.
Lista ramurilor economiei naţionale este cuprinsă în anexa 4 la Contractul
Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional şi face parte integrantă din acesta.
Această listă cuprinde 32 de ramuri3. Partenerii sociali în cadrul dialogului
social la nivel de ramură sunt federaţiile sindicale şi federaţiile patronale
reprezentative la nivel de ramură. Criteriile de reprezentativitate sunt stabilite prin
Legea nr. 130/1996.
Obiectivul principal al negocierii îl constituie încheierea contractului colectiv
de muncă la nivel de ramură, precum şi alte tipuri de acorduri bipartite, ale căror
domenii de interes exced aria de cuprindere a contractelor colective de muncă.
Structurile de dialog social bipartit la nivel de ramură sunt constituite:
- prin lege – de exemplu: comitetele sectoriale, instituţii de dialog social de
utilitate publică, reglementate prin OUG 28/2009
- în baza unui acord bipartit - de exemplu. în ramura Construcţii:
Casa socială a constructorilor
Casa de concedii a constructorilor
3 Vezi Anexa nr. 1.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 24
Casa de sănătate şi securitate în muncă
Comitet paritar pentru lucrătorii migranţi
Comitet paritar pentru Trusturi transnaţionale
- în baza contractului colectiv de muncă la nivel de ramură – de exemplu,
comisiile paritare pentru aplicarea contractului colectiv de muncă la nivel de
ramură.
La nivel de grup de unit ăţi
Grupurile de unităţi sunt structurate, de regulă, în regii autonome sau
companii naţionale.
Parteneri sociali la acest nivel sunt organizaţiile sindicale şi patronale
reprezentative la nivel de grup de unităţi (de regulă federaţiile reprezentative la nivel
de ramura sunt reprezentative şi la nivel de grup de unităţi).
Formele de desfăşurare a dialogului social cuprind informarea, consultarea,
negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, iar ca structură
specifică, comisia paritară.
La nivel de unit ăţi
Legislaţia naţională (Legea nr. 130/1996) prevede obligativitatea negocierii
CCM la nivel de unitate pentru toate unităţile cu peste 21 de salariaţi.
Negocierea colectivă are loc anual şi are ca obiect cel puţin:
- salariile;
- durata timpului de lucru;
- condiţiile de muncă;
- programul de lucru.
Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească
drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiate la nivel superior.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 25
Prin contractul colectiv de muncă sunt constituite comisii paritare, iar prin
efectul legii, la unităţile cu peste 50 de salariaţi, comitete pentru sănătate şi securitate
în muncă .
Ar mai fi de amintit ca forme de desfăşurare ale dialogului social comitetele
europene de întreprindere la unităţile de dimensiune comunitară, constituite în baza
Legii nr. 217/2005 privind comitetele europene de întreprindere (transpunerea
Directivei Consiliului 94/45/CE privind instituirea unui Comitet European de
întreprindere).
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 26
II. Modul de func ţionare a dialogului social în România
1. Considera ţii generale
Aşa cum se poate deduce din elementele ilustrate în cadrul prezentării
evoluţiei structurilor instituţionale ale dialogului social, actualul context socio-economic
şi politic nu este favorabil dialogului social la nici un nivel. In condiţiile crizei economice
prin care trece economia românească, ar fi fost de aşteptat ca acest dialog social să
se intensifice şi să se îmbunătăţească.
Contrar aşteptărilor, dialogul social este blocat la marea majoritate a
nivelurilor, promotorul acestui blocaj fiind chiar Guvernul României, prin însăşi
instituţia care, prin lege este abilitată să promoveze şi să urmărească dialogul social la
toate nivelurile: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Avem dovezi clare ale acestei atitudini de ignorare sau ocolire a dialogului
social în modalitatea de impunere a diferitelor reglementări din ultimii ani, adoptate
fără nici un fel de dialog social, chiar în domenii fundamentale pentru interesele
partenerilor sociali şi pentru menţinerea unui climat de pace socială.
Astfel, în anul 2009 a fost înfiinţat Comitetul Naţional Tripartit de Criză,
partenerii sociali s-au mobilizat, au făcut analize şi au înaintat diferite propuneri, dar
acestea nu au fost luate în considerare, iar măsurile au fost adoptate, în finalul anului
şi pe parcursul anului 2010, fără consultarea partenerilor sociali În luna noiembrie
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a înaintat confederaţiilor sindicale şi
patronale un proiect de lege intitulat Codul de Dialog Social. Deşi nu era nicio presiune
pentru modificarea legilor dialogului social, care să justifice urgenţa impusă de
minister, partenerii sociali aflându-se în negocierea contractului colectiv de muncă unic
la nivel naţional, acesta a solicitat un punct de vedere până la jumătatea lunii
decembrie. Partenerii sociali, considerând că nu este urgentă modificarea acestor legi
şi având nevoie de timp pentru negocierea lor, nu au fost de acord cu termenul limită
fixat. În acest context, motivând necesitatea flexibilizării relaţiilor de muncă, Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale vine cu o nouă propunere de modificare a Codului
Muncii. Confederaţiile sindicale şi o parte dintre confederaţiile patronale, văzând lipsa
de flexibilitate cu care ministerul insistă asupra adoptării acestor modificări, au decis
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 27
să nu mai participe la şedinţele de dialog social tripartite (CES, ministere, prefecturi).
La începutul anului 2011, partenerii sociali au fost de acord cu negocierea atât a
proiectului de lege privind modificarea Codului Muncii cât şi a proiectului Codului de
Dialog Social. Negocierea privind modificările aduse Codului Muncii s-a purtat de
confederaţiile sindicale cu o parte din organizaţiile patronale, ţinând cont şi de
recomandările făcute de Organizaţia Internaţională a Muncii şi au fost înaintate
Guvernului. Partenerii sociali nu au fost de acord ca legile dialogului social să fie
cuprinse într-un Cod, totuşi au negociat şi înaintat Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale propunerile lor privind modificarea acestor legi. Guvernul a ignorat
atât propunerile partenerilor sociali cât şi mitingurile organizaţiilor sindicale şi şi-a
asumat răspunderea pe modificările aduse Codului Muncii propuse unilateral de
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Într-un mod similar, Guvernul a grăbit în mod nejustificat adoptarea Codului
de Dialog Social, prefigurându-se utilizarea aceleiaşi proceduri de asumare a
răspunderii de către Guvern, fără o reală dezbatere publică a acestui proiect. Astfel,
noile reguli ale desfăşurării dialogului social organizat sunt stabilite în lipsa oricărui
dialog cu partenerii sociali.
2. Cum func ţioneaz ă structurile dialogului social şi care sunt
rezultatele
Pentru analiza modalităţilor de funcţionare, a structurilor dialogului social,
am utilizat in principal doua surse de informaţii: datele rezultate din completarea
chestionarelor de către participanţii la seminariile naţionale ale proiectului (vezi date
privind metodologia utilizată şi consideraţii privind relevanţa datelor obţinute în anexă)
şi rapoartele publice de activitate ale diferitelor structuri ale dialogului social.
Ca o apreciere generală, tendinţele desprinse din cele două tipuri de date
sunt similare, ceea ce întăreşte reprezentativitatea lor reciprocă.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 28
15%
13%
20%4% 1%
46%
1%
Propuneri legislative
Proiecte de Ordonanţă de urgenţă a Guvernului
Proiecte de Lege
Proiecte de Hotărâre a Guvernului
Proiecte de Ordonanţă a Guvernului
Proiecte de Scrisoare de intenţie şi de Memorandum
Programe
2.1 Institu ţii ale dialogului social tripartit - CES
Analizând rapoartele de activitate ale CES din ultimii 4 ani, rezultă situaţia
prezentată în continuare:
CES are atribuţii diverse şi complexe, dar obiectivul general al activităţii
CES a fost şi a rămas realizarea dialogului social la nivel naţional între patronate,
sindicate şi guvern, pentru asigurarea climatului de stabilitate şi pace socială. În
fiecare an, pe lângă acest obiectiv general au fost şi obiective specifice în funcţie de
priorităţile de moment.
Totuşi principala sa activitate a fost analizarea şi avizarea proiectelor de
acte normative – în graficul de mai jos avem ilustrarea acestei activităţi pentru anul
2010.
Tipuri de proiecte de acte normative avizate de CES în anul 2010
Din studiul comparativ al evoluţiei în timp a activităţii de avizare proiecte
acte normative reiese situaţia ilustrată mai jos.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 29
244
131154
74 83
0
50
100
150
200
250
300
2006 2007 2008 2009 2010
164
42 4826
132
0
50
100
150
200
2006 2007 2008 2009 2010
Avizarea proiectelor de acte normative - evolu ţia în timp -
În ceea ce priveşte numărul de proiecte de acte normative avizate de către
CES, cu excepţia creşterii semnificative din 2006, evoluţia a fost, în general,
descendentă până la nivelul anului trecut, când a redevenit ascendentă.
În anul 2010, în Monitorul Oficial au fost publicate 83 de acte normative
care au vizat domeniile de competenţă ale CES, dintre care numai 33 au fost avizate
de CES.
Acte normative de competen ţa CES publicate în Monitorul Oficial
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 30
33
68 6965
42
010203040506070
2006 2007 2008 2009 2010
Raportat la nivelul anului 2006, numărul actelor normative a scăzut de
aproximativ trei ori, anul 2010 înregistrând o uşoară creştere faţă de anul precedent
Numărul de acte normative publicate în Monitorul Oficial fără a avea avizul
Consiliului Economic şi Social din totalul actelor de competenţa CES publicate,
demonstrează că, exceptând anul 2006, în ceilalţi ani analizaţi, iniţiatorii au considerat
de cuviinţă să ignore avizul CES în două cazuri din trei.
Acte normative publicate în Monitorul Oficial f ără a avea avizul CES – evolu ţia în timp –
Repartizarea proiectelor de acte normative pe comis ii de specialitate
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 31
12%7%
27%11%
22%
21%
Restructurarea şi dezvoltarea economiei naţionale
Privatizarea, funcţionarea şi creşterea competitivităţii agenţilor economici
Relaţii de muncă şi politica salarială
Invăţământ, cercetare şi cultură
Protecţie socială şi ocrotirea sănătăţii
Politici monetare, financiare, fiscale şi de venituri
Din această scurtă trecere în revistă se poate observa că dialogul social la
nivelul CES nu a fost nici pe departe unul eficient, scopul principal al acestui organism
tripartit de dialog social, şi anume realizarea climatului de stabilitate şi pace socială, nu
a putut fi atins, în principal datorită lipsei de deschidere pentru dialog a guvernului.
Din graficele prezentate reiese clar că cele mai multe acte normative au
ocolit CES-ul. Ce nu se vede pe aceste grafice, este că, adesea, propunerile făcute în
cadrul avizării actelor normative care totuşi au trecut pe la comisiile CES nu au fost
luate în considerare la adoptarea acestora. Concluzia este că avem de a face cu un
dialog social formal, fără a-şi atinge rezultatele scontate la înfiinţarea CES-ului.
Un alt obiectiv specific nerealizat până în prezent în cadrul evoluţiei CES
este acela al accederii societăţii civile în structura acestui organism.
Nici celelalte instituţii ale dialogului social tripartit nu funcţionează mai bine.
“Dialogul social Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera
Astfel, atât în dezbaterile directe organizate la seminariile tematice, cât, mai
ales, în răspunsurile la chestionarele completate în cadrul proiectului, la întreb
privind eficienţa dialogului social derulat la nivelul structurilor teritoriale, aprecierea
activităţii structurilor teritoriale este preponderent negativ
graficul de mai jos. Nu s
respondenţi (sindicate şi patronate).
Deosebit de semnificativ
cadrului actual legal şi institu
explicaţiile oferite fiind legate de der
deciziile finale fiind relativ derizoriu. Astfel, se întâlnesc des comentarii ca: ”
consistenţă”, „Se asigură doar cadrul, nu
rămâne la stadiu de discuţie, d
Non
Pozitiv12%
Negativ atenuat
Dialogul social – către o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziuneat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!
Astfel, atât în dezbaterile directe organizate la seminariile tematice, cât, mai
spunsurile la chestionarele completate în cadrul proiectului, la întreb
a dialogului social derulat la nivelul structurilor teritoriale, aprecierea
ii structurilor teritoriale este preponderent negativă, cum se poate vedea din
graficul de mai jos. Nu s-au remarcat diferenţe semnificative între grupurile de
şi patronate).
Deosebit de semnificativă este aprecierea realizată de responden
i instituţional, în proporţie covârşitoare de factur
iile oferite fiind legate de derularea formală a acestor activit
deciziile finale fiind relativ derizoriu. Astfel, se întâlnesc des comentarii ca: ”
ă doar cadrul, nu şi efecte reale” sau ”Se discut
ţie, deciziile fiind luate diferit de discuţiile purtate
Negativ51%
Non-răspuns19%
Pozitiv12%
Negativ atenuat18%
i incluziune ” ional Sectorial Dezvoltarea
te în oameni! 32
Astfel, atât în dezbaterile directe organizate la seminariile tematice, cât, mai
spunsurile la chestionarele completate în cadrul proiectului, la întrebările
a dialogului social derulat la nivelul structurilor teritoriale, aprecierea
, cum se poate vedea din
e semnificative între grupurile de
ă de respondenţi a
itoare de factură negativă,
a acestor activităţi, efectul lor în
deciziile finale fiind relativ derizoriu. Astfel, se întâlnesc des comentarii ca: ”Nu au
Se discută şi totul
iile purtate”.
“Dialogul social Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera
Atitudinea părţilor implicate este apreciat
diferenţe mari între reprezentan
considerată preponderent
critice la adresa reprezentan
de nivel scăzut când este vorba de reprezentan
lângă ”nesatisfăcătoare”, care abund
”Dezinteres total”, sau chiar ”
Aceeaşi imagine se desprinde
respondenţilor legate de modal
0
10
20
30
40
50
60
70
Sindicate
64.3
13.4 12.2
05
101520253035404550
Sindicate
Dialogul social – către o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziuneat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!
ă ţilor implicate este apreciată şi ea într-un mod similar
e mari între reprezentanţii sindicatelor şi cei ai patronatelor
„bună” când e vorba de partenerii sociali (cu unele note
critice la adresa reprezentanţilor patronali, exprimată mai ales de că
zut când este vorba de reprezentanţii autorităţilor centrale
”, care abundă, întâlnindu-se des aprecieri gen ”Nep
”, sau chiar ”Bătaie de joc”.
i imagine se desprinde şi din comentariile
ilor legate de modalităţi posibile de îmbunătăţire a eficien
Patronate
65.9
10.214.7
10.1 9.2
Patronate Admministra ţie
i incluziune ” ional Sectorial Dezvoltarea
te în oameni! 33
un mod similar – fără
i cei ai patronatelor – implicarea este
” când e vorba de partenerii sociali (cu unele note
mai ales de către patronate) şi
ilor centrale şi locale, pe
se des aprecieri gen ”Nepăsătoare”,
i din comentariile şi sugestiile
ire a eficienţei dialogului
Nu
Da
Non-răspuns
Nu stiu
Negativ
Pozitiv
Non-răspuns
Negativ atenuat
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 34
social. Printre măsurile enumerate, în special legate de formare, se întâlnesc adesea
sugestii de genul: „Conştientizarea rolului dialogului social de către administraţia
publică”, „Conştientizarea necesităţilor”, „Buna credinţă”, „Respectarea recomandărilor
UE”.
În acelaşi timp, din analiza rapoartelor privind activitatea comisiilor de dialog
social de la nivelul ministerelor şi prefecturilor rezultă cele ce urmează.
În anul 2009 au fost ţinute 120 şedinţe ale comisiilor de dialog social la
nivelul ministerelor, în care au fost dezbătute şi avizate 248 proiecte de acte
normative.
Ca urmare a participării la unele din şedinţele comisiilor de dialog social a
reprezentanţilor direcţiei pentru coordonarea, monitorizarea şi metodologia acestora.
aceştia au sesizat o serie de probleme, după cum urmează:
• deficienţe de interpretare şi aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
369/2009 privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la
nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial şi/sau
nerespectarea întocmai a prevederilor legale privind constituirea,
organizarea şi funcţionarea comisiilor de dialog social;
• neînţelegerea sau neacceptarea de către părţi a caracterului consultativ al
comisiilor de dialog social;
Negativ44%
Non-r ăspuns28%
Pozitiv9%
Negativ atenuat19%
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 35
• disfuncţii legate de reprezentativitatea partenerilor sociali, fiind necesară o
clarificare în conformitate cu modificările prevederilor legale în vigoare;
• participarea membrilor în mod selectiv, în funcţie de tematica de interes şi
neasumarea responsabilităţii, ceea ce afectează continuitatea şi coerenţa
dezbaterilor sau chiar împiedică întrunirea cvorumului pentru validarea
comisiilor, provocând întârzieri în promovarea proiectelor normative;
• tendinţa de eludare a comisiilor de dialog social şi a CES de către iniţiatorii
proiectelor de acte normative pe motiv de urgenţă legislativă, ceea ce
contravine prevederilor legale;
• capacitatea administrativă şi tehnică redusă a ministerelor, reflectată, în
unele cazuri, prin lipsa unei direcţii specializate în dialog social şi/sau în
organizarea nefuncţională a secretariatului tehnic al comisiei, astfel încât
materialele de lucru şi sintezele cu concluziile dezbaterilor nu au fost
întotdeauna întocmite şi transmise în timp util partenerilor şi, după caz,
Direcţiei pentru coordonarea, monitorizarea şi metodologia comisiilor de
dialog social şi CES;
• lipsa de formare a personalului cu competenţe în materie de dialog social,
cu efect negativ asupra înţelegerii cadrului legal în materie, a parteneriatului
social sau a procedurilor legale şi administrative de consultare şi informare
a partenerilor sociali;
• neimplicarea părţilor: în anumite cazuri ministerele nu acordă suficientă
importanţă opiniilor şi declaraţiilor comune ale partenerilor, iar uneori
partenerii nu participă activ cu propuneri alternative sau puncte de vedere
argumentate, susţinute tehnic, cele două manifestări ducând la un cerc
vicios care impietează asupra calităţii dezbaterilor;
• probleme legate de comunicarea în interiorul organizaţiilor partenerilor
sociali – în special între preşedinţii confederaţiilor şi participanţii la lucrările
comisiilor cu privire la măsurile analizate sau la consultările legislative,
aceştia având obligaţia de a informa şi consulta la rândul lor federaţiile şi
sindicatele afiliate, aşa încât partenerii sociali nu îşi instruiesc suficient
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 36
membrii în acest sens, iar informaţia ajunge încă şi mai puţin la nivelul
angajaţilor sau angajatorilor;
• caracterul dezbaterilor în cadrul comisiilor de dialog social, acestea
limitându-se adesea la consultări privind forma şi mai puţin fondul
proiectelor normative, deşi ar fi de dorit o implicare activă a partenerilor în
elaborarea strategiilor şi a măsurilor pentru soluţionarea problemelor reale
care afectează viaţa economico-socială;
• probleme legate de procedura însăşi de avizare a actelor normative de
către ministere, care poate determina modificarea fundamentală a textului
proiectului normativ, anulând efectele consultării din cadrul comisiilor;
• probleme legate de confuzia între diferitele forme de dialog social; întâlnirile
pe problematici specifice cu sindicatele sau patronatele fiind considerate în
mod eronat întruniri tripartite ale comisiilor de dialog social;
• probleme legate de actualizarea, armonizarea şi corelarea legislaţiei în
materie de dialog social.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în
oameni! 37
În anul 2009, situaţia participărilor partenerilor sociali la şedinţele comisiilor de dialog social din cadrul ministerelor şi AVAS
era următoarea:
Confedera ţia
sindical ă sau
patronala
A.V.A.S M.A.E. M.F.P. M.J.L.C. M.A.I. M.D.R.L M.T.I . M.E.C.I. M.T.S.
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
Cartel ALFA 6/5 1/0 19/14 2/2 3/2 12/7 14/13 16/15 3/2
B.N.S. 6/2 1/1 19/15 2/2 3/0 12/2 14/10 16/13 3/3
C.N.S.L.R.-FRATIA 6/3 1/0 19/5 2/2 3/2 12/8 14/4 16/16 3/2
C.S.D.R. 6/5 1/0 19/5 2/2 3/3 12/5 14/4 16/16 3/2
C.N.S. Meridian 6/4 1/0 19/15 2/1 3/3 12/7 14/5 16/11 3/2
C.O.N.P.I.R.O.M. 6/3 1/0 19/12 2/2 3/1 12/9 14/8 16/2 3/3
Cons.N.P.R. 6/1 1/0 19/8 2/0 3/0 12/5 14/0 16/1 3/3
P.N.R 6/0 1/1 19/6 2/0 3/2 12/6 14/0 16/0 3/0
U.G.I.R. 6/2 1/1 19/7 2/1 3/1 12/6 14/2 16/2 3/0
U.G.I.R. – 1903 6/3 1/0 19/13 2/1 3/1 12/8 14/10 16/8 3/3
C.N.P.R. 6/0 1/0 19/10 2/1 3/1 12/3 14/8 16/9 3/2
C.N.I.P.M.M.R. 6/5 1/0 19/10 2/1 3/1 12/3 14/7 16/8 3/0
U.N.P.R. 6/0 1/0 19/11 2/0 3/2 12/8 14/8 16/1 3/1
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în
oameni! 38
A.R.A.C.O. 6/0 1/0 19/9 2/0 3/0 12/8 14/1 16/3 3/0
P.R. 6/0 1/0 19/8 2/0 3/1 12/11 14/10 16/0 3/0
C.P.I.S.C. 6/0 1/0 19/1 2/0 3/1 12/3 14/4 16/0 16/1
A.C.P.R. 6/0 1/0 19/9 2/0 3/0 12/0 14/0 16/0 3/0
CONCORDIA 6/2 1/0 19/12 2/1 3/2 12/4 14/0 16/0 3/0
U.N.P.C.P.R. 6/1 1/0 19/9 2/1 3/1 12/5 14/8 16/0 3/1
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în
oameni! 39
Confedera ţia
sindical ă sau
patronala
M.M.F.P.S M.I.M.M.C.M.A M.A.D.R. M.S. M.M. M.C.C.P.N M.E. M.C.S.I. M.A.p.N.
nr. şedinţe /
nr. participări
nr. şedinţe /
nr. participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr. şedinţe/
nr.participări
nr.
şedinţe/nr.
participări
nr. şedinţe/
nr. participări
nr.şedinţe/
nr.participări
nr. ședinţe/
nr.participări
nr.şedinţe/
nr.participări
Cartel ALFA 21/13 4/3 6/6 6/5 3/2 7/6 4/4 4/2 1/0
B.N.S. 21/14 4/1 6/2 6//5 3/1 7/5 4/4 4/2 1/0
C.N.S.L.R.-
FRATIA
21/14 4/2 6/3 6/3 3/0 7/3 4/4 4/1 1/0
C.S.D.R. 21/10 4/3 6/2 6/0 3/3 7/4 4/3 4/1 1/0
C.N.S. Meridian 21/16 6/6 6/3 3/3 7/3 4/4 4/2 1/1
C.O.N.P.I.R.O.M. 21/11 4/2 6/1 6/2 3/1 7/3 4/0 4/0 1/0
Cons.N.P.R. 21/0 4/2 6/0 6/0 3/0 4/1 4/0 1/0
P.N.R 21/6 4/0 6/0 6/0 3/0 7/3 4/2 4/0 1/0
U.G.I.R. 21/12 4/2 6/0 6/4 3/1 7/2 4/4 4/4 1/0
U.G.I.R. – 1903 21/6 4/3 6/4 6/5 3/1 7/2 4/4 4/0 1/0
C.N.P.R. 21/9 4/2 6/4 6/2 3/1 7/0 4/3 4/3 1/0
C.N.I.P.M.M.R. 21/14 4/3 6/2 6/1 3/2 7/3 4/1 4/3 1/0
U.N.P.R. 21/8 4/1 6/1 6/2 3/0 7/3 4/2 4/0 1/0
A.R.A.C.O. 21/9 4/0 6/0 6/2 3/1 7/3 4/1 4/0 1/0
P.R. 21/9 4/0 6/2 6/1 3/0 7/0 4/4 4/0 1/0
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în
oameni! 40
C.P.I.S.C. 21/8 4/0 6/0 6/0 3/0 7/3 4/1 4/1 1/0
A.C.P.R. 21/9 4/0 6/0 6/0 3/0 7/0 4/0 4/0 1/0
CONCORDIA 21/9 4/0 6/5 6/0 3/0 7/0 4/0 4/0 1/0
U.N.P.C.P.R. 21/10 4/0 6/4 6/0 3/1 7/0 4/3 4/0 1/0
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 41
Analizând situaţia participărilor în anul 2009 se poate observa ca aceasta
a fost mai mare în cadrul instituţiilor care gestionează politicile sociale, economice şi
financiare, unde partenerii sociali joacă un rol important în luarea deciziilor, aşa cum
este cazul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerului Finanţelor
Publice, Ministerului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei sau Ministerului Transportului
şi Infrastructurii. Există şi ministere care nu acordă importanţa cuvenită actului
consultativ, dialogul fiind un simplu act formal, aşa cum este cazul Ministerului
Turismului, Ministerului Apărării Naţionale sau Ministerului Afacerilor Externe.
Conform rapoartelor ministerelor pe anul 2009 opiniile partenerilor sociali
au fost utile şi au contribuit la fundamentarea proiectelor normative, multe dintre
iniţiativele normative făcând chiar obiectul unei pre-consultări în subcomisiile tehnice
de specialitate de la nivelul ministerelor şi al agenţiilor din subordinea acestora.
Partenerii sociali au revendicat faptul că se eludează prevederile legale în
vigoare în cazul anumitor proiecte normative pe motive de urgenţă legislativă, iar
opiniile exprimate nu sunt luate în calcul în fundamentarea iniţiativelor normative.
Se poate concluziona că acest cadru normativ pentru consultarea
partenerilor sociali este relativ cuprinzător, dar nu complet şi, considerăm că, ar fi
necesare instrumente specifice pentru a evalua eficient dialogul social la acest nivel;
precum şi la celelalte niveluri.
Privitor la consultarea tripartită din cadrul comisiilor de dialog social de la
nivel teritorial din rapoartele direcţiei pentru coordonarea monitorizarea şi
metodologia acestora au fost organizate 306 şedinţe în anul 2008 şi 246 şedinţe în
anul 2009 observându-se astfel o scădere a numărului total de şedinţe
Activitatea concretă în cadrul comisiilor de dialog social la nivel teritorial a
urmărit:
• consultarea partenerilor sociali cu privire la măsurile ce se întreprind pe
linia restructurării agenţilor economici, în corelare cu măsurile de
reconversie a forţei de muncă;
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 42
• consultarea partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altă
natură;
• gestionarea situaţiilor de criză şi monitorizarea celor cu potenţial
conflictogen;
• înaintarea de adrese către autorităţile administraţiei publice locale şi
centrale în vederea sprijinirii diverselor acţiuni;
• analiza deficienţelor semnalate în organizarea şi funcţionarea unor servicii
publice;
• adoptarea de măsuri pentru întărirea siguranţei în şcoli şi menţinerea
ordinii publice în zona adiacentă acestora;
• prezentarea rezultatelor controalelor efectuate de către unele inspectorate
teritoriale şi identificarea, astfel, de soluţii pentru unele dintre problemele
reliefate de aceste acţiuni de control;
• organizarea de întruniri cu reprezentanţii sindicatelor si asociaţiilor profesionale
care au pichetat prefecturile iar motivele şi propunerile de soluţionare, convenite
în comun, au fost înaintate autorităţilor administraţiei publice centrale.
La unele din aceste şedinţe prefecturile au luat iniţiativa de a invita
parlamentari locali, aceştia prezentând informări despre diverse acte normative în
discuţie la Parlament.
Dintre aspectele negative semnalate în aceste rapoarte enumerăm:
• nerespectarea prevederilor HG 314/2001 cu privire la conducerea
şedinţelor CDS de către prefect şi preşedintele Consiliului Judeţean, prin
rotaţie;
• participarea redusă a partenerilor sociali;
• o lipsă de implicare a autorităţilor în propunerea unor teme de dezbatere;
• întârzierea raportărilor solicitate de către Departamentul pentru Dialog
Social.
“Dialogul social Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera
0
10
20
30
40
50
60
N-E
S-E
Sedinte
Prezentăm mai jos graficele privind activitatea în 2008
dialog social la nivel teritorial, grupate pe regiuni de dezvoltare. Num
comparativ cu numărul grevelor
Activitatea Comisiilor de Dialog Social la nivelul regiunilor
Din analiza graficelor reiese c
Vest se evidenţiază printr-
social, ceea ce presupune c
aceste zone în procesul de consultare
consultativ în regiunile Nord
polul opus se află judeţele din regiunea de dezvoltare Vest, Sud
care au cea mai mică frecven
Partenerii sociali au propus estimarea oportunit
legislativ privind funcţionarea comisiilor de dialog social la nivel teritorial în vederea
eficientizării acestora şi a consolid
sunt de competenţa autorităţ
Dialogul social – către o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziuneat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!
S-E
Sud
Centru
S-V
Vest
N-V
Bucuresti
Sedinte Greve Proteste
m mai jos graficele privind activitatea în 2008
teritorial, grupate pe regiuni de dezvoltare. Num
rul grevelor şi al protestelor se prezintă astfel:
Activitatea Comisiilor de Dialog Social la nivelul regiunilor
Din analiza graficelor reiese că judeţele din regiunea de dezvoltare Nord
-o mai mare frecvenţă a şedinţelor comisiilor de dialog
social, ceea ce presupune că există o mai mare implicare a partenerilor sociali din
aceste zone în procesul de consultare şi dialog. Remarcăm revigorarea pr
consultativ în regiunile Nord-Est, Centru şi Sud, comparativ cu anii preceden
ţele din regiunea de dezvoltare Vest, Sud-Est
frecvenţă a şedinţelor comisiilor de dialog social.
erii sociali au propus estimarea oportunităţii complet
ionarea comisiilor de dialog social la nivel teritorial în vederea
i a consolidării cooperării pentru rezolvarea problemelor care
a autorităţilor locale.
i incluziune ” ional Sectorial Dezvoltarea
te în oameni! 43
Proteste
m mai jos graficele privind activitatea în 2008 a comisiilor de
teritorial, grupate pe regiuni de dezvoltare. Numărul şedinţelor
Activitatea Comisiilor de Dialog Social la nivelul regiunilor
e dezvoltare Nord–
elor comisiilor de dialog
o mai mare implicare a partenerilor sociali din
m revigorarea procesului
i Sud, comparativ cu anii precedenţi. La
Est şi Bucureşti ,
elor comisiilor de dialog social.
ii completării cadrului
ionarea comisiilor de dialog social la nivel teritorial în vederea
rii pentru rezolvarea problemelor care
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 44
Comitetul Na ţional Tripartit de Criz ă
Evoluţia Comitetului Naţional Tripartit de Criză este semnificativă pentru
analiza noastră.
Comitetul Naţional Anticriză este o structură ad-hoc, constituită la iniţiativa
Guvernului, în scopul de a se elabora un plan de măsuri anticriză prin concertare
socială pe baze largi, incluzând în proces toate organizaţiile partenerilor sociali cu
reprezentativitate naţională
El a fost convocat la începutul anului 2009, iar partenerii sociali s-au
mobilizat si au iniţiat consultări şi analize consistente, pe baza cărora au făcut
propuneri consistente pentru măsuri anticriză. Dar Guvernul nu a luat în considerare
aceste propuneri si a elaborat separat un plan de măsuri, aprobat şi asumat de
Guvern, care a fost inclus în Programul naţional de măsuri anticriză şi a beneficiat de
acoperire bugetară prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2009.
Este o situaţie care dovedeşte clar că, pe de o parte, în România este
înţeles rolul pe care îl poate avea dialogul social într-o societate modernă şi
democratică, mai ales pentru situaţii de criză, unde concertarea socială este deosebit
de importantă pentru a se asigura sprijinul larg social în adoptarea şi implementarea
unor măsuri dificile pentru populaţie, dar necesare pentru redemararea economiei. În
acelaşi timp, lipseşte cultura dialogului şi voinţa politică a autorităţilor de a se
angrena cu adevărat în acest proces dificil, dar singurul care pune cu adevărat
bazele pentru pacea socială.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 45
2.2 Structuri de dialog social in domeniul educa ţiei, form ării
profesionale şi pie ţei muncii
Consiliul Na ţional al Calific ărilor şi al Form ării Profesionale a
Adul ţilor
Este o instituţie tripartită, înfiinţată în 1999 sub numele Consiliul Naţional
de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA) având iniţial atribuţii strict consultative
privind fundamentarea şi promovarea politicilor şi strategiilor în domeniu. La scurt
timp după înfiinţare, în 2000, i se acordă atribuţii executive privind coordonarea
sistemului de autorizare a programelor de formare profesională continuă, iar din 2003
capătă atribuţii în aprobarea standardelor ocupaţionale şi autorizarea centrelor de
evaluare a competenţelor profesionale, prin înglobarea fostului Consiliu privind
Standardele Ocupaţionale şi Atestare (COSA).
Atribuţiile sale consultative nu au fost însă anulate, dar ele nu au fost
respectate decât arareori, de-a lungul anilor. Astfel, din 1999 până în 2007 au fost
adoptate nenumărate acte normative care aveau componente privind formarea
profesională a adulţilor, dar la CNFPA au fost trimise spre avizare doar 2, de către
Ministerul Turismului. Este semnificativ faptul că în această perioadă chiar Ministerul
Muncii, instituţia responsabilă pentru înfiinţarea şi organizarea CNFPA, a coordonat
procesul de elaborare şi adoptare a mai multe legi, cu capitole importante privind
formarea profesională, nici una nefiind transmisă spre avizare la CNFPA: amintim
doar Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, Legea nr. 202/2006 privind organizarea si
funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Legea nr.
319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă.
În ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor executive, instituţia a fost
deosebit de eficientă: sistemul de autorizare a început să funcţioneze la 1.01.2011,
au fost înfiinţate comisii de autorizare în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti şi au
fost autorizaţi progresiv din ce în ce mai mulţi furnizori de formare profesională, ceea
ce a permis derularea a zeci de mii de programe de formare autorizate, finalizate prin
eliberarea a sute de mii de certificate de calificare şi de absolvire cu recunoaştere
naţionale. În acelaşi timp, s-a extins sistemul de evaluare a competenţelor, care a
devenit, la rândul său, tot mai cunoscut şi mai apreciat de beneficiari, România
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 46
încadrându-se printre pionierii validării rezultatelor învăţării în context non-formal şi
informal, element de bază în politicile europene de formare şi ocupare.
Funcţionarea sa eficientă a plasat CNFPA pe o poziţie bună în cadrul
procesului naţional de integrare europeană, aşa încât, printr-un memorandum al
Guvernului adresat Comisiei Europene în 2004, instituţia primeşte noi atribuţii legate
de gestionarea sistemului naţional al calificărilor şi înfiinţarea comitetelor sectoriale,
ca structuri bi sau tripartite, menite să gestioneze sistemul calificărilor la nivel de
sector. În 2005, la nivelul CNFPA se semnează Acordul Tripartit privind Cadrul
Naţional al Calificărilor, o înţelegere de tip voluntar, realizată la iniţiativa a
partenerilor sociali, care asigura cadrul de pregătire a elaborării Registrului Naţional
al Calificărilor şi baza legală pentru înfiinţarea comitetelor sectoriale, tot prin acorduri
voluntare. În 2007-2009 sunt implementate cu succes 3 proiecte Phare şi sunt
definite şi aprobate peste 250 de calificări în acest sistem.
În martie 2009, se emite Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/2009
privind reglementarea unor măsuri de protecţie socială, aprobată în acelaşi an prin
Legea nr. 268/2009, prin care comitetele sectoriale se reorganizează ca instituţii de
dialog social de utilitate publică, cu personalitate juridică, la nivelul ramurilor de
activitate definite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional în vigoare,
acestea fiind formate prin asocierea a cel puţin două organizaţii, una sindicală şi una
patronală, reprezentative la nivelul aceleiaşi ramuri. Aceasta face de la o zi la alta ca
cele 23 de comitete sectoriale existente să devină caduce, fiind necesar un nou
proces de restructurare, pa alte definiţii de domenii de interes, care nu s-a încheiat
nici la ora actuală: doar 13 comitete sectoriale fiind reorganizate în actuala formulă,
din cele 34 de ramuri definite prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional
în vigoare.4
În paralel, cadrul de reglementare a activităţii Consiliului Naţional de
Formare Profesională a Adulţilor este şi el modificat, fără implicarea partenerilor
sociali. Prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 74 din 30 iunie 2010 pentru
modificarea unor acte normative din domeniul educaţiei şi cercetării, CNFPA devine
Consiliul Naţional al Calificărilor şi Formării Profesionale a Adulţilor dar secretariatul
4 Vezi Anexa nr. 1.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 47
său tehnic este comasat cu Agenţia Naţională pentru Calificările din Învăţământul
Superior şi Parteneriat cu Mediul Privat, sub numele de Unitate Executivă a CNCFPA,
în subordinea directă a Ministerului Educaţiei. Aceasta înseamnă, pe de o parte,
recunoaşterea calităţii instituţiei de Autoritate Naţională pentru Calificări şi asigurarea
unui cadru unitar pentru sistemul naţional al calificărilor, dar, pe altă parte, înseamnă şi
pierderea autonomiei instituţiei, personalul executiv fiind scos din subordinea
Consiliului şi întreaga funcţionare depinzând acum direct de Guvern, prin Ministerul
Educaţiei. În fapt, OUG nr. 74/2010 nu respectă reglementările generale ale organizării
şi finanţării instituţiilor publice, ceea ce face necesară adoptarea unei noi ordonanţe de
urgenţă, nr. 132 din 28 decembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
132/1999 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de
Formare Profesională a Adulţilor. Noile reglementării au fost apoi preluate în cadrul
Legii nr. 1/2011 – Legea Educaţiei naţionale, adoptată prin asumarea responsabilităţii
Guvernului şi fără a fi agreată cu partenerii sociali.
Comitetele Locale pentru Dezvoltarea Parteneriatulu i Social în
învăţământul profesional şi tehnic – CLDPS
Comitetele Locale pentru Dezvoltarea Parteneriatului Social în
învăţământul profesional şi tehnic sunt structuri înfiinţate la nivel judeţean şi local , cu
rol consultativ în realizarea Planului Local de Acţiune pentru Învăţământ – PLAI.
Ele au componenţă variabilă, fiind alcătuite din reprezentanţi ai unor
entităţi care sunt considerate importante la nivelul fiecărui judeţ,
• Inspectoratul Şcolar Judeţean, care asigură şi coordonarea structurii
• alte instituţii publice de nivel judeţean
• autorităţi publice locale
• agenţiile de dezvoltare regională şi structuri din subordinea acestora
• partenerii sociali – organizaţii sindicale şi patronale
• asociaţii de IMMuri sau meşteşugari
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 48
• Camere de comerţ
• întreprinderi reprezentative
• universităţi
Aceste structuri au fost înfiinţate în toate judeţele, în ideea de a aviza
planul anual de şcolarizare pentru învăţământul profesional şi tehnic împreună cu
partenerii sociali şi cu alţi factori interesaţi, pentru ca acestea să reflecte nevoile
reale ale pieţei muncii şi ale dezvoltării economice teritoriale şi să nu mai depindă
preponderent de resursele materiale şi umane existente la nivelul unităţilor şcolare,
pregătind tinerii pentru meserii care nu mai au relevanţă pe piaţa muncii. În acelaşi
timp, ele aveau atribuţii în sprijinirea şcolilor pentru:
• actualizarea şi implementarea PLAI;
• dezvoltarea şi implementarea Planurilor de Acţiune ale şcolilor (PAS);
• monitorizarea PAS;
• avizarea componentei locale a curriculum-ului pentru învăţământul
profesional şi tehnic.
În fine, aceleaşi structuri erau menite să faciliteze contactele între lumea
învăţământului şi cea a muncii, pentru a îmbunătăţi accesul elevilor la o formare
profesională de calitate, în special la locuri de practică în întreprindere.
Modalitatea de funcţionare a acestora este însă foarte diferită, de la un
judeţ la altul. În multe judeţe, CLDPSurile funcţionează formal, fiind convocate în
perioada în care trebuie avizate PLAI şi componenta locale a curriculum-ului pentru
învăţământul profesional şi tehnic, factorii de decizie rămânând tot cei şcolari. În alte
judeţe, însă, activitatea acestora este mult mai susţinută, au loc întâlniri regulate şi
deciziile sunt pregătite temeinic, unele CLDPSuri având chiar personalitate juridică
(Caraş Severin, Botoşani, Brăila, Arad). La nivel naţional, se desfăşoară chiar un
proiect cu fonduri europene destinat pregătirii membrilor acestor structuri pentru ca ei
să îşi îndeplinească mai bine atribuţiile, în cunoştinţă de cauză.
Toate aceste dezvoltări, în bună parte pozitive, au fost însă contrazise de
desfiinţarea discretă a şcolilor profesionale/de arte şi meserii, prin modificarea Legii
Învăţământului din 2009, modificare preluată în actuala Lege a Educaţiei nr. 1/2011,
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 49
sistemul de învăţământ profesional fiind redus doar la liceele tehnologice, care nu
acoperă decât un segment din nevoile de personal pentru piaţa muncii, segmentul
principal, cel al muncitorilor calificaţi nemaifiind acoperit. Această modificare majoră
nu a fost discutată la nivelul acestor structuri, nu a fost agreată cu partenerii sociali
nici pe alte cadre de dialog social tripartit, deşi partenerii sociali puteau oferi o viziune
a beneficiarilor sistemului de învăţământ, venind, pe de o parte cu o opinie pertinentă
privind nevoile concrete de pe piaţa muncii, pe de alta, cu o expresie a intereselor
persoanelor implicate, mai ales a elevilor.
O dovadă în plus că existenţa structurilor de dialog social nu asigură, de la
sine, utilizarea eficientă a acestora, pentru soluţionarea unor probleme de interes
general şi pentru ceea ce există: concertarea socială, care să asigure o evoluţie
dorită şi acceptată de cât mai mulţi membri ai societăţii.
2.3 Dialogul social bipartit
Începând cu anul 1993 până în anul 2009 Contractul Colectiv de Muncă
Unic la nivel Naţional a fost negociat în sistem tripartit. În anul 2010 Contractul
Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional a fost negociat în sistem bipartit.
Negocierile din anul 2010 au eşuat, Contractul Colectiv de Muncă Unic la
nivel Naţional nefiind înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale,
aşa cum prevede legea, şi astfel neproducând efecte.
Neîncheierea Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional are
mai multe cauze dar cea mai importantă este legată de disensiunile dintre cele 13
confederaţii patronale reprezentative, dintre care 9 sunt asociate formând Alianţa
Confederaţiilor Patronale din România (ACPR) Deşi negocierile s-au purtat cu toate
confederaţiile patronale reprezentative doar 4 au fost de acord să semneze forma
finală a contractului, spre deosebire de confederaţiile sindicale reprezentative în
număr de 5 care au semnat toate acest contract.
Consecinţa nesemnării acestui contract colectiv de muncă unic la nivel
naţional este legată de prevederile legii contractelor colective de muncă care spun că
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 50
el este aplicabil „erga omnes” şi prin urmare în această situaţie toţi salariaţii din
România sunt lipsiţi de protecţia pe care acesta le-o conferea. O altă consecinţă este
legată de stabilirea salariului minim pe economie, pe care partenerii sociali îl
stabileau prin acest contract şi care de regulă era mai mare decât cel stabilit prin
hotărâre de guvern. Nesemnarea de către toţi partenerii sociali a Contractului
Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional pentru anul 2011 are urmări şi în
negocierea la nivelul ramurilor, pentru că acestea erau stabilite prin Contractul
Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional.
Începând din 1991, o dată cu apariţia Legii 13/1991, privind contractul
colectiv de muncă, cadru legal pentru negocierile colective dintre organizaţiile
sindicale şi patronale, în România au fost negociate şi încheiate nenumărate
contracte – din păcate, nu există o evidenţă a tuturor contractelor încheiate în
această perioadă.
Obligaţia de a publica în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a,
contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură şi la nivel naţional,
instituită de Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă ne poate da o
dimensiune a numărului de contracte încheiate la aceste niveluri. În ultima perioadă,
deşi legea nu prevede în mod explicit acest lucru, şi o parte din contractele colective
de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi au fost publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea a V-a.
Dacă la început contractele colective de muncă la nivel de ramură sau
grup de unităţi erau încheiate pentru un an, se poate observa că în ultimul timp
acestea au început să fie încheiate pentru perioade mai mari, introducându-se
termenul de contracte multianuale. Câteodată, aceste contracte multianuale au fost
încheiate fără a se ţine cont de prevederile legii, pentru perioade mai mari decât
reprezentativitatea organizaţiilor sindicale şi patronale semnatare.
De asemenea, se poate observa că părţile nu mai negociază în
integralitate toate capitolele contractelor colective de muncă, apelând în repetate
rânduri la încheierea de acte adiţionale la contractele multianuale în vigoare. Un
astfel de comportament a avut atât părţi bune cât şi unele controversate. Încheierea
unui act adiţional înseamnă o negociere care vizează numai anumite capitole ale
contractelor colective de muncă şi în consecinţă este mai scurtă şi mai uşoară.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 51
Faptul că, după semnarea unui contract colectiv de muncă multianual la un anumit
nivel, numai părţile semnatare încheie acte adiţionale la acel contract a dus la
dispute cu alte organizaţii interesate de negocieri care ar fi dorit să fie parte la
încheierea actului adiţional dar, nefiind semnatare ale contractului iniţial, nu au putut
intra în acest proces.
Studiind Monitorul Oficial al României, Partea a V-a, pe anii 2009 şi 2010
se poate observa că din numărul de 11 contracte colective de muncă publicate în
2009 şi 12 publicate în 2010, un număr de 9 contracte dintre acestea sunt acte
adiţionale restul fiind contracte nou încheiate. De asemenea, putem observa că din
totalul de 32 ramuri pentru care se încheie contracte colective de muncă stabilite de
Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel Naţional, doar pentru un număr mic dintre
acestea se încheie contracte la nivel de ramură.
Aceasta este în principal consecinţa faptului că, deşi sunt multe
confederaţii patronale la nivel naţional, doar puţine au constituit structuri la nivelul
ramurilor.
Pentru acest motiv, multe organizaţii sindicale şi patronale au recurs la
negocierea şi încheierea de contracte colective de muncă la nivel de grup de unităţi.
Din datele puse la dispoziţie de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale se poate observa că:
- în anul 2008 au fost negociate şi încheiate un număr de 11729 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale dintre care 7372 contracte colective
de muncă şi 4357 acte adiţionale; după forma de proprietate, 2668
contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu statul; 227 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale în sistem de proprietate mixtă; 5789
contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem privat şi 45
contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu alte forme de
proprietate;
- în anul 2009 au fost negociate şi încheiate un număr de 10569 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale dintre care 6416 contracte colective
de muncă şi 4153 acte adiţionale; după forma de proprietate: 2193
contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistemul de stat; 199
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 52
contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem de proprietate
mixt; 8070 contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem privat;
107 contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu alte forme de
proprietate;
- în anul 2010 au fost negociate şi încheiate un număr de 4360 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale dintre care 2792 contracte colective
de muncă şi 1568 acte adiţionale; după forma de proprietate: 750 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale în sistemul de stat; 73 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale în sistem de proprietate mixt; 3510
contracte colective de muncă şi acte adiţionale în sistem privat; 27
contracte colective de muncă şi acte adiţionale cu alte forme de
proprietate;
Din analiza acestor date se poate observa o scădere la mai mult de
jumătate a numărului de contracte colective de muncă şi acte adiţionale din anul
2008 până în anul 2010. Dacă diferenţa între numărul de contracte colective de
muncă şi acte adiţionale, între anii 2008 şi 2009 este de numai 1160 contracte
colective de muncă şi acte adiţionale, diferenţa între anul 2009 şi 2010 este de 6269
contracte colective de muncă şi acte adiţionale, ceea ce înseamnă că în anul 2010 s-
au încheiat mai puţin de jumătate din numărul contractelor colective de muncă şi
actelor adiţionale încheiate în anul 2009.
Dacă ne raportăm la numărul unităţilor cu mai mult de 21 angajaţi în care,
conform legii, este obligatorie negocierea contractului colectiv de muncă, în aceiaşi
perioadă de timp observăm:
- în anul 2008, numărul total al unităţilor era de 24804 şi au fost încheiate un
număr de 11729 contracte colective de muncă şi acte adiţionale - se
observă că numărul contractelor colective de muncă şi acte adiţionale
încheiate la nivelul unităţilor reprezintă mai puţin de jumătate din numărul
total al acestora.
- în anul 2009, numărul total al unităţilor era de 26094 şi au fost încheiate un
număr de 10569 contracte colective de muncă şi acte adiţionale; în acest
an se observă o creştere a numărului de unităţi cu peste 21 organizaţii în
“Dialogul social Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera
care este obligatorie negocierea contractelor colective de munc
scădere şi mai mare a num
- în anul 2010, numă
număr de 4360 contracte colective de munc
dată constatăm o sc
adiţionale încheiate, care se vede foarte bine
Aceasta ilustrează
Totuşi, trebuie s
desprinde o imagine mai bun
partenerilor sociali, atât cei sindicali cât
bipartit fiind apreciate ca mai eficace decât cele de dialog social tripartit, dialogul fiind
mai direct şi mai real, iar efectele fiind clare pent
bun de activitate pentru operatorii economici, valoros pentru ambele p
Astfel, din compararea r
activităţile structurilor de dialog social tripartit cu cele referitoar
bipartit, reiese o imagine semnificativ mai bun
dialogul social bipartit, care este consistent
comparative între cele două
0
5000
10000
15000
20000
25000
30000
35000
40000
45000
2008
Dialogul social – către o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziuneat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!
care este obligatorie negocierea contractelor colective de munc
i mai mare a numărului de contracte încheiate faţă
0, numărul total al unităţilor era de 25568 şi au fost încheiate un
r de 4360 contracte colective de muncă şi acte adiţionale. De aceast
ăm o scădere dramatică a numărului de contracte
ionale încheiate, care se vede foarte bine pe graficul de mai jos:
Aceasta ilustrează clar o scădere în intensitate a dialogului social.
i, trebuie să remarcăm că din răspunsurile la chestionare, se
desprinde o imagine mai bună, la nivelul ambelor categorii de r
partenerilor sociali, atât cei sindicali cât şi cei patronali, activităţile de dialog social
bipartit fiind apreciate ca mai eficace decât cele de dialog social tripartit, dialogul fiind
i mai real, iar efectele fiind clare pentru toţi factorii implica
bun de activitate pentru operatorii economici, valoros pentru ambele p
Astfel, din compararea răspunsurilor referitoare la participarea la
ile structurilor de dialog social tripartit cu cele referitoare la dialogul social
bipartit, reiese o imagine semnificativ mai bună a implicării partenerilor sociali în
dialogul social bipartit, care este consistentă cu răspunsurile la întreb
comparative între cele două tipuri de dialog social,
2009 24804
i incluziune ” ional Sectorial Dezvoltarea
te în oameni! 53
care este obligatorie negocierea contractelor colective de muncă şi o
rului de contracte încheiate faţă de anul 2008.
şi au fost încheiate un
i acte adiţionale. De această
rului de contracte şi acte
pe graficul de mai jos:
dere în intensitate a dialogului social.
spunsurile la chestionare, se
, la nivelul ambelor categorii de reprezentanţi ai
ăţile de dialog social
bipartit fiind apreciate ca mai eficace decât cele de dialog social tripartit, dialogul fiind
i factorii implicaţi: un mediu mai
bun de activitate pentru operatorii economici, valoros pentru ambele părţi.
spunsurilor referitoare la participarea la
e la dialogul social
rii partenerilor sociali în
spunsurile la întrebările direct
Unităţi
CCM şi AA
“Dialogul social Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Opera
Dar aceste aprecieri comparative nu anuleaz
dialogul social bipartit a scă
Această degradare a dialogului social bipartit poate fi pus
crizei economiei din ultimii 2 ani
timp, este vorba şi de efectele caracterului adesea formal al dialogului social tripartit
combinat cu lipsa de eficienţă
da eficienţă principiului obligativit
130/1996, ceea ce a dus la o sc
reglatorie a negocierilor colective.
Implicare DST Comparatie favirabila DSB
Dialogul social – către o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziuneat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!
Dar aceste aprecieri comparative nu anulează concluzia c
dialogul social bipartit a scăzut în intensitate din ce în ce mai mult în ultimii ani.
degradare a dialogului social bipartit poate fi pus
economiei din ultimii 2 ani şi a maturizării dialogului social bipartit. În acela
i de efectele caracterului adesea formal al dialogului social tripartit
combinat cu lipsa de eficienţă a instituţiilor statului şi a instanţelor judec
principiului obligativităţii negocierilor colective din cuprinsul Legii nr.
130/1996, ceea ce a dus la o scădere în încrederea angajaţilor în capacitatea
reglatorie a negocierilor colective.
05101520253035404550
Comparatie favirabila DSB
Implicare DSB
i incluziune ” ional Sectorial Dezvoltarea
te în oameni! 54
concluzia că, totuşi,
zut în intensitate din ce în ce mai mult în ultimii ani.
degradare a dialogului social bipartit poate fi pusă pe seama
rii dialogului social bipartit. În acelaşi
i de efectele caracterului adesea formal al dialogului social tripartit
elor judecătoreşti, de a
ii negocierilor colective din cuprinsul Legii nr.
ţilor în capacitatea
Negativ
Pozitiv
Non-raspuns
Negativ atenuat
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 55
Concluzii
Din datele analizate reiese că în România dialogul social a avut o evoluţie
ascendentă şi se bucură, în prezent, de un cadru legal şi instituţional care oferă
premisele necesare pentru ca acesta să se desfăşoare în mod regulat şi în bune
condiţii.
Totuşi, eficienţa activităţilor desfăşurate este foarte redusă, cultura
dialogului rămâne încă deficitară, în special în rândul reprezentanţilor autorităţilor
publice care sunt, de obicei, responsabili de organizarea şi derularea activităţilor la
nivelul structurilor tripartite. Lipseşte încrederea şi respectul reciproc, lipsesc dovezile
privind voinţa politică de valorificare a valenţelor acestui instrument de concertare
socială care este dialogul social.
Partenerii sociali au nevoie de completarea cunoştinţelor privind structurile
şi modalităţile de desfăşurare a dialogului social – cu deosebire cele privitoare la
cadrul de reglementare. În condiţiile recentelor modificări legislative, aceste
completări devin neapărat necesare, mai ales pe datele concrete ale propunerii de
Cod al Dialogului social.
Proiectul va acoperi aceste nevoi prin realizarea, în etapele următoare, a
unui manual al partenerului social, a unor materiale de învăţare pe această tematică
şi a unor seminarii de instruire cu reprezentanţi ai partenerilor sociali.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 56
ANEXA nr. 1
Lista ramurilor economiei na ţionale, conform anexei nr. 4 la contractul colectiv
de munc ă unic la nivel na ţional Agricultură, piscicultură şi pescuitSilvicultură, economia
vânatului, apelor şi protecţia mediului
- Industria minieră, geologie
- Energie electrică, termică, petrol, gaze
- Industria alimentară, a băuturilor şi a tutunului
- Industria textilă şi a produselor textile
- Industria pielăriei şi a încălţămintei
- Exploatarea şi prelucrarea lemnului
- Celuloză şi hârtie
- Edituri şi poligrafie
- Industria chimică şi petrochimică
- Materiale de construcţii şi industria cimentului
- Industria sticlei şi a ceramicii fine
- Metalurgie feroasă, neferoasă şi produse refractare
- Construcţii de maşini
- Industria electrotehnică, mecanică fină şi utilaje, electronică
- Industria mobilei şi alte activităţi industriale n.c.a.
- Reciclarea materialelor
- Construcţii
- Comerţ
- Turism, hoteluri şi restaurante
- Transporturi
- Poştă şi telecomunicaţii
- Activităţi financiare, bancare, de asigurări
- Cercetare – proiectare
- Administraţie publică
- Învăţământ
- Sănătate şi asistenţă socială
- Gospodărie comunală – locativă, transporturi locale
- Mass – media
- Cultură
- Alte activităţi şi servicii
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 57
Anexa nr. 2
Datele ob ţinute pe baz ă de chestionar
În cadrul proiectului s-a urmărit colectarea de informaţii direct de la
reprezentanţi ai partenerilor sociali, atât sindicate cât şi patronate.
Neavând mijloace pentru o anchetă reprezentativă la nivel naţional, mai
ales că populaţia ţintă totală era greu de identificat, baza conceptuală a domeniului
nepermiţând delimitări suficient de fine, au fost folosite acele categorii din grupul ţintă
al proiectului care includeau reprezentanţi ai partenerilor sociali.
Aşa încât au fost concepute două chestionare, unul pentru reprezentanţii
sindicatelor alţii pentru reprezentanţii patronatelor şi s-a solicitat participanţilor la
primele două seminarii tematice să le completeze. Chestionarele au fost pilotate pe
un număr de 3-4 respondenţi pentru fiecare categorie, apoi au fost finalizate şi
pregătite pentru cele două seminarii.
Pentru eficienţă maximă în cadrul economiei proiectului, întrucât în partea
a doua era prevăzută o analiză a nevoilor de formare a partenerilor sociali, care să
fundamenteze cursurile din etapa următoare a proiectului, întrebările au fost
formulate de o asemenea manieră încât, pe lângă informaţii legate strict de eficienţa
dialogului social bipartit şi tripartite (relevante în sine şi pentru analiza de nevoi), să
fie relevate nevoile de formare ale respondenţilor.
La seminarul dedicat sindicatelor a fost rezervată o sesiune pentru
explicarea chestionarului în prima seară a evenimentului, chestionarele fiind
înmânate direct participanţilor, la începutul respectivei sesiuni. Au fost date explicaţii
detaliate pe majoritatea itemilor din chestionar, o bună parte din participanţi
răspunzând, în acelaşi timp, la întrebări. Aceasta a generat o bună calitate a
răspunsurilor, cu informaţii bogate şi variate şi relativ puţine non-răspunsuri,
obţinându-se o rată mare de răspunsuri (89 de chestionare completate din 194 de
participanţi la seminar). La seminarul dedicat patronatelor, explicaţiile privind
completarea chestionarului au fost mai succinte, neexistând o sesiune specială
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 58
pentru completare. În aceste condiţii, au fost obţinute răspunsuri mai laconice şi o
cotă semnificativ mai mare de non-răspunsuri, numărul total de chestionare
completate fiind şi el mai mic – 62 de chestionare la 177 de participanţi grup țintă.
Rata respondenţilor rămâne, totuşi, ridicată în comparaţie cu numărul de participanţi
la cele două seminarii (aprox. 50% la primul şi peste 35% la cel de-al doilea). şi că
ambele categorii de respondenţi au oferit răspunsuri sincere şi interesate,
comentariile pe marginea completării chestionarelor (în special cele ale
reprezentanţilor sindicali) fiind relevante în acest sens, chestionarul fiind baza multor
discuţii consistente tematic, atât în cadrul dezbaterilor organizate în programul
seminariilor, cât şi în cadrul discuţiilor informale din pauze, de la mesele
evenimentelor, etc.
În textul chestionarului au fost cerute informaţii factuale minimale despre
respondenţi, (gen, vârstă, experienţa în activitate profesională, experienţă în structuri
de dialog social).
Profilul rezultat este unul foarte bun pentru nivelul de analiză urmărit şi
reflectă profilul general al persoanelor implicate în dialogul social: predomină într-o
proporţie covârşitoare bărbaţii, de vârstă matură (35-55 ani, cu studii superioare,
acesta fiind profilul cel mai obişnuit al reprezentanţilor partenerilor sociali implicaţi în
dialogul social bipartite şi, mai ales, tripartite, numărul femeilor şi al tinerilor fiind
foarte redus – de exemplu, în CES sunt 3 femei din totalul celor 45 de membri.
Categoriile şi domeniile profesionale reprezentate sunt variate, iar
experienţa de dialog social descrisă este şi ea diversă, acoperind un spectru larg de
tipuri şi structuri de dialog social, atât bipartite cât şi tripartite, ceea ce conferă un
grad ridicat de reprezentativitate informaţiilor obţinute, atât pentru analiza situaţiei
prezente cât şi în perspectiva analizei de nevoi5.
5 Pentru analiza de nevoi vor fi obţinute şi alte seturi de informaţii.
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 59
Anexa 3
CHESTIONAR
Vă rugăm să răspundeţi la întrebările de mai jos, cât mai sincer şi mai direct. Nu există răspunsuri corecte sau eronate, ne interesează doar opinia dumneavoastră – de altfel, nu vă cerem numele. Vă asigurăm că nimeni nu va avea acces direct la conţinutul chestionarelor,
în afara echipei de cercetare.
1. Vă rugăm să bifaţi varianta care vi se potriveşte pentru categoriile statistice următoare:
Gen: � M � F Vârsta:� <25 ani � 25-35 ani � 35-45 ani � 45-55 ani � >55 ani
Ultima şcoală absolvită: � Şcoală generală; � Liceu; � Universitate; � Studii postuniversitare
Ramura de activitate: _____________________________ Experienţă sindicală: ______ ani
2. Aţi fost implicat/implicată în activităţi de dialog social? ���� Da ���� NU
3. Dacă da, la ce nivel? � de întreprindere � în cadrul unor structuri județene
� în cadrul unor structuri sectoriale � în cadrul altor structuri naţionale
4. Vă rugăm să numiţi structuri respective - cel mult 3, daca aţi activat în mai multe: A __________________________________________________________________________ B __________________________________________________________________________ C __________________________________________________________________________
5. Descrieţi, pe scurt, activităţile desfăşurate pentru fiecare dintre ele A __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ B __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ C __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
6. Cum aţi aprecia, cu un singur cuvânt, eficienţa acestor activităţi?
A _____________________
B _____________________
C _____________________
7. Explicaţi, pe scurt, motivele aprecierii făcute:
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 60
A __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
B __________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
C __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
8. Vă rugăm să relataţi câte o experienţă pozitivă relevantă pentru aceste activităţi:
A __________________________________________________________________________ ________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
B __________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________________________________________________________
C __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
9. Ce măsuri ar putea fi luate pentru îmbunătăţirea eficienţei dialogului social în cadrul activităţilor descrise?
A __________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________
B__________________________________________________________________________ ___________________________________________________________________________ __________________________________________________________________
C_________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
10. Cum consideraţi că funcţionează în judeţul dumneavoastră următoarele structuri de dialog social? Vă rugăm să faceţi o apreciere sintetic, folosind un singur cuvânt:
- Comisia de dialog social de la nivelul Prefecturii: ___________________________
- Comitetul consultativ al AJOFM: ___________________________
- Consiliul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social ___________________________
- Comisia de autorizare ___________________________
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 61
- CA al Casei Judeţene de Asigurări de Sănătate: ___________________________
11. Cum apreciaţi nivelul de influenţă al partenerilor sociali în deciziile Consiliilor de Administraţie/organismelor consultative menţionate?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
12. Care sunt raporturile dintre Consiliile de Administraţi/organismele consultative şi organul executiv al instituţiilor respective?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
13. Care este nivelul de autonomie al acestora în raport cu organismele centrale? __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
14. Cum apreciaţi atitudinea faţă de eficienţa dialogului social a:
A. autorităţilor publice centrale __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
B. autorităţilor publice locale __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
C. partidelor politice __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
D. mass-media __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
E. ONG-urilor __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
15. Cum apreciaţi implicarea reprezentanţilor patronatului în activităţile de dialog social la nivel judeţean?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
16. Cum apreciaţi implicarea reprezentanţilor sindicali în activităţile de dialog social la nivel judeţean?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 62
17. Ce ar trebui făcut pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel judeţean? __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
18. Consideraţi că eficienţa dialogului social bipartit la nivel de întreprindere se măsoară diferit faţă de nivelul de ramura/naţional? � Da � Nu
19. Dacă da, de ce?
__________________________________________________________ _________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________
20. Aveţi experienţă în dialog social la nivel de întreprindere? � Da � Nu
21. Dacă da, apreciaţi că, pe ansamblu, dialogul social la nivel de întreprindere este eficient? De ce?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
22. Care ar fi condiţiile necesare pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel de întreprindere
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
23. Puteţi descrieţi o experienţă pozitivă pentru acest tip de dialog social bipartit? __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
24. Cum credeţi că s-ar putea îmbunătăţi gradul de implicare a partenerilor sociali în dialogul social?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
25. Credeţi că v-ar fi util vreun anume tip de pregătire pentru a vă creşte eficienţa în dialogul social la care participaţi? � Da � Nu
26. Dacă da, vă rugăm să detaliaţi la ce anume vă gândiţi:
A. tematici dorite: ____________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
B. abilităţi de dezvoltat, _____________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
C. materiale de lucru utile_____________________________________________________ __________________________________________________________________________
“Dialogul social – c ătre o rut ă flexibil ă pentru ocupare și incluziune ” Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni! 63
__________________________________________________________________________
27. Dar partenerii dumneavoastră de dialog social, în ce domeniu credeţi că ar trebui instruiţi pentru creşterea eficienţei acestor activităţi?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
28. Aţi participat vreodată la programe de pregătire în domeniul dialogului social? � Da � NU
29. Dacă DA, vă rugăm să detaliaţi:
A. când s-au desfăşurat? __________________________________________________
B. ce durată au avut? __________________________________________________
C. cine le-a organizat? __________________________________________________
D. cine le-a finanţat? __________________________________________________
E. ce tematici au atins? __________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
F. au fost utile? de ce?___________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
30. Ce alte recomandări aţi avea pentru creşterea eficienţei dialogului social la nivel judeţean?
__________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________ __________________________________________________________________________
Vă mulţumim pentru colaborare!
Recommended