1942. Histria și Comisiunea Monumentelor Istorice

113

Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceAnul XX, Nr. 1-2, 2009

IIIRESTITUIRI, ARHIVE

114

115

1942. HISTRIA ŞI COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

Mircea Angelescu

Buletinul Comisiei Monumentelor IstoriceAnul XX, Nr. 1-2, 2009

Keywords: Histria, the Commission of Historical Monuments, Scarlat Hohenzollern, archive, archaeological excavations, early Roman city wall.

Abstract

The correspondence between the Commission of Historic Monuments and the manager of the archaeological site Histria, S. Lambrino, found in the archive of the National Institute for Historical Monuments concerns the „Forests House” initiative to plant trees on the Histrian plateau. This exchange of letters revealed the fact that even before 1942 the early Roman enclosure wall site had been partially investigated. It also indicated that two other tumuli were investigated during the same period.

Dosarele 12-1-1942 şi 37-1-1942 din arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice1 cuprind corespondenţa din

anul 1942 purtată între Comisiune şi directorul şantierului arheologic Histria, Scarlat Lambrino2.

Schimbul de adrese se referă la intenţia Casei Pădurilor Statului de a împăduri Platoul din vestul cetăţii Histria. Este interesant de remarcat faptul că această suprafaţă de teren care cuprinde peste jumătate din situl arheologic Histria a fost vizată pentru o altă utilizare decât cercetarea arheologică încă din 1942, pentru ca după 40 de ani această idee să fi e reluată3. Documentele conţinute de aceste 1 Arhiva CMI, arhiva Institutului Naţional al Monumentelor Istorice2 Eminent epigrafi st, Scarlat Lambrino (n. 16 august 1891, Bucureşti - d. 30 august 1964, Lisabona) a fost membru corespondent al Academiei Române (din 1934), director al Şcolii Române din Roma () şi director al Muzeului Naţional de Antichităţi (), fi ind sucesorul lui V. Pârvan, atât la conducerea MNA cât şi la conducerea şantierului arheologic Histria (1927-1942).3 În anii 1980 autorităţile comuniste au impus ca o parte a acestui teren să fi e “redat agriculturii”. În prezent întreaga suprafaţă a sitului este protejată de un gard care marchează

dosare sunt interesante nu numai din punctul de vedere al mecanismului de avizare al Comisiunii Monumentelor Istorice, ci şi datorită informaţiilor despre situl arheologic cuprinse în răspunsul lui Scarlat Lambrino.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că acesta este ultimul document referitor la Histria pe care îl cunoaştem dinainte de momentul întreruperii cercetărilor în perioada 1942-1949. Scarlat Lambrino şi Marcelle Flot Lambrino4 au întrerupt în 1942 cercetările pe care le efectuau din 1927 (anul morţii lui V. Pârvan) şi, datorită dramaticelor schimbări politice produse în România la sfârşitul celui de al doilea război mondial, nu au mai revenit în ţară. După o perioadă petrecută la Roma, Scarlat Lambrino a devenit profesor la Universitatea din Lisabona. Documentele cuprinzând rezultatele acestor cercetări au rămas necunoscute până de curând când au fost parţial recuperate din arhiva Louis Robert5.

Dosarele din arhiva INMI conţin adresa înaintată de Casa Pădurilor Statului-Direcţia technică (sic!) nr. 30531 din 18 aprilie 1942 către Ministerul Cultelor şi Artelor- Comisiunea Monumentelor Istorice [fi g. 1] cu următorul cuprins:

Cu onoare vă aducem la cunoştinţă următoarele:

În jurul cetăţii istorice Istria, din jud. Constanţa, se afl ă un teren în suprafaţă de 30 ha., proprietatea Statului şi care se administrează de Dvs.limita sitului spre cele două laturi care nu sunt mărginite de ape (sud şi vest) şi care include atât “Cetatea“ cât şi “Platoul”.4 Eminent ceramist, a publicat 3 fascicule din Corpus Vasorum Antiquorum cu ceramică greacă din muzeul Luvru şi o lucrare importantă şi astăzi pentru studiul ceramicii East Greek (Les vases archaïques d’Histria, 1938).5 Al. Avram, Scarlat et Marcelle Lambrino : notes inédites sur les fouilles d’Istros (1928-1940) récemment retrouvées,în Comptes-rendus des séances de l’année... - Académie des inscriptions et belles-lettres, 148e année, N. 2, 2004. pp. 705-709; cf. şi idem, Dacia, NS, 46-47 (2002-2003), pp. 185-188.

116

Mircea Angelescu

Pe acest teren, format din nisipuri nu se găseşte nici un fel de (sic!) vegetaţiune lemnoasă.

Administraţia Casei Pădurilor Caps (sic!), urmăreşte îndeaproape problema plantaţiunilor terenurilor proprietatea Statului, din toată ţara şi mai ales din Dobrogea, atât în interior cât şi în regiunea litoralului Mării Negre.

Terenul din jurul Cetăţii Istria, după cercetările făcute de specialişti, se pretează la plantaţiunile cu plop de Canada.

Având în vedere că Cetatea Istria, este un loc cercetat de vizitatori atât din ţară cât şi din străinătate;

Având în vedere, că o plantaţiune după un plan acceptat şi de Dvs., ar corespunde şi unei necesităţi de ordin estetic, vărugăm să binevoiţi a examina această lucrare şi a permite ca Administraţia Casei Pădurilor Statului, să înscrie în programul său pentru prima campanie de lucru împădurirea acestor nisipuri sterile, urmând ca sarcina culturii şi administrării pădurii să revie Casei Pădurilor, comunicâdu-ne rezultatul.

Administrator, ss. M. Rădulescu Director,

Ing. I. Manolescu

Pe această adresă apare o rezoluţie datată 30 aprilie 1942 cu următorul conţinut:

„1. În copie dlui profesor Lambrino2. Se comunică Direcţiei Tehnice a C.

Pădurilor că s-a cerut avizul dlui Lambrino.” Ca urmare, sunt redactate două adrese,

conform rezoluţiei. Prin prima adresă (nr. 833, 9 mai 1942) i se comunică lui S. Lambrino[fi g. 2] afl at la Accademia di Romania din Roma:

Domnului Profesor Scarlat LambrinoMembru al Comisiunii Monumentelor IstoriceDirectorul Şcolii Române din Roma Vila Giulia

Avem onoarea a vă trimite, aci (sic!) alăturat în copie, adresa nr. 30531 din 82 aprilie 1942 (sic!) a Casei Pădurilor Statului privitoare la plantarea suprafeţei de 30 ha din jurul Cetăţii Istria, rugându-vă să binevoiţi a ne trimite avizul Dumneavoastră pentru a se putea da răspunsul cerut.

Preşedinte, Secretar Director, Al. Lapedatu V. Brătulescu Conceptat(sic!) Dnul Croitoru 5.V.[1]942

Prin cea de a doua adresă [fi g.3] cerută de rezoluţia menţionată se comunică Casei Pădurilor:

C.P.S.Casa Pădurilor StatuluiDirecţia TehnicăBulevardul Tache Ionescu 31

La adresa Nr. 30531/942, avem onoarea a vă face cunoscut că s’a cerut avizul d-lui Profesor Scarlat Lambrino în chestiunea plantării terenului din jurul Cetăţii Istria din judeţul Constanţa.

După avizare vă vom comunica deciziunea Comisiunii noastre.

Preşedinte, Secretar Director, Al. Lapedatu V. Brătulescu

Conceptat Dnul Croitoru 5.V.[1]942

Deoarece răspunsul se lăsa aşteptat Casa Pădurilor solicită Comisiunii Monumentelor printr-o nouă adresă (37002 din 27 iunie [1]942) avizul cerut [fi g. 4]. Comisiunea, la rândul ei, îi mai trimite la 27 august 1942 o adresă lui S. Lambrino (Str. Londra 36b, Loco) pentru a-i solicita avizul cerut anterior [fi g. 5].

Iată acum şi transcrierea scrisorii [fi gs. 6-8] ce conţine răspunsul dat de Scarlat Lambrino, în calitatea sa de director, Preşedintelui Comisiunii Monumentelor Istorice – Al. Lapedatu:

„Domnule Preşedinte,

La adresa Dvoastră no 833/1942, însoţită de copia adresei No. 30531/1942 a Casei Pădurilor Statului privitoare la plantarea suprafeţei de 30 ha în jurul cetăţii Histria, am onoarea a vă aduce la cunoştinţă următoarele:

Cele 30 de ha de care se vorbeşte în adresa Casei Pădurilor nu sunt în jurul cetăţii Histria, ci formează o limbă de pământ în prelungirea Cetăţii propriu zise. Pe acel teren se afl ă aşezarea civilă a oraşului, pe când cetatea propriu zisă cuprinde numai clădirile cu carcater public. Până acum săpăturile practicate la Histria au avut ca obiect în special Cetatea. Am săpat însă de asemenea şi porţiuni din aşezarea civilă şi anume zidul de apărare care precede cetatea

117

1942. Histria şi Comisiunea Monumentelor Istorice

şi care este înzestrat cu turnuri şi cu o poartă, precum şi două movile în care au apărut bogate resturi antice şi urme de clădiri private, dintre care una împodobită cu mozaic. Deoarece terenul este plin de resturi antice, deosebit de importante, socot că nu se poate proceda la împădurirea lui, fi indcă în măsura posibilităţilor eu voi proceda la săparea aşezării civile, care reprezintă o deosebită importanţă arheologică şi istorică, fi ind unica aşezare de acest fel care stă la dispoziţia archeologilor (sic!) români. Dacă s’ar planta terenul, copacii cu rădăcinile lor ar începe îndată să disloce clădirile care se mai păstrează încă sub pământ, iar progresul săpăturii, m’ar obliga să tai copacii de curând plantaţi. Nu văd deci utilitatea plantării acelei regiuni, ci numai primejdii pentru una din aşezările antice din ţara noastră, care se afl ă în cele mai bune condiţiuni de conservare şi cred că noi cei de astăzi nu ar trebui să contribuim la alterarea felului în care resturile arheologice se prezintă, până la deplina lor scoatere la lumină.

Fără sugestiile Casei Pădurilor, eu însumi am procedat, în locurile care nu împiedicau lucrările mele, la plantarea de pomi, aşa în cât (sic!) astăzi posed în jurul Muzeului şi a locuinţei noastre, vreo 6 duzi, 14 salcâmi şi vreo 6 oţetari. Dar încă şi aceştia nu au putut trăi şi ajunge la maturitate decât înconjurându-i cu ziduri de piatră sau plantându-i la adăpostul clădirilor, fi indcă clima aspră de acolo şi în special vânturile violente şi necurmate împiedică aproape cu totul plantele ceva mai înalte.

Se afl ă însă la Sud de terenul concedat Cetăţii un imens teritoriu nisipos, lung de vreo 10 km şi lat de vreo 5 km, pe care se afl ă islazurile a trei sate din vecinătate: Istria, Nuntaşi şi Vadul. Nu înţeleg de ce nu s-a gândit Casa Pădurilor Statului la acest vast teren pustiu pe care rareori se văd turme de vite, fi indcă nici ţăranilor nu le convine islazul fi ind prea îndepărtat de satele lor.

De aceea, am onoarea a vă ruga să binevoiţi a interveni la Casa Pădurilor Statului să renunţe la ideea de a planta unul din cele mai importante terenuri arheologice din ţara noastră şi mai degrabă să-şi îndrepte atenţia asupra vastului izlaz care se întinde la Sudul Cetăţii.

Vă rog să primiţi, Domnule Preşedinte, încredinţarea deosebitei mele consideraţiuni,

S. Lambrino”Pe baza acestui răspuns, Comisiunea va

redacta hotărârea care este scrisă de mână pe

aceeaşi pagină. Conţinutul acesteia este reluat identic [fi g. 9] în răspunsul ofi cial al Comisiunii (nr. 2513 din 9 octombrie 1942) către Casa Pădurilor, cu următorul conţinut:

Referindu-ne la adresa Dvs. Nr. 30531/942, privitoare la împădurirea terenurilor arheologice dela (sic!) Histria, avem onoare a vă încunoştiinţa (sic!) că pe baza aprobării Comisiunii Monumentelor Istorice, dată în şedinţa din 2 Octombrie, după ce s’a luat şi avizul D-lui Profesor S. Lambrino, directorul săpăturilor din Dobrogea, terenurile arheologice nu pot fi împădurite întrucât împădurirea împiedică cercetările, iar rădăcinile copacilor distrug zidurile şi urmele monumentelor aşa de preţioase pentru trecutul nostru.

Comisiunea crede că s’ar putea împăduri mai degrabă măcar o parte din izlazul (sic!) comunal de la Sudul Cetăţii şi lăsând o depărtare apreciabilă între terenurile arheologice aşa de importante ale cetăţii Histria şi între islazul menţionat.

Preşedinte, Secretar DirectorAl. Lapedatu V. Brătulescu Desigur, în afara duratei acestei

corespondenţe (mai-octombrie 1942) credem că trebuie remarcat faptul că Comisiunea nu a avizat cererea Casei Pădurilor decât după ce a avut răspunsul lui S. Lambrino. Mai mult, avizul conţine extrase din răspunsul lui S. Lambrino, ceea ce demonstrează faptul că preşedintele Comisiunii (Al. Lapedatu) şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de directorul săpăturilor de la Histria.

O atenţie deosebită trebuie acordată câtorva informaţii despre cercetarea de la Histria cuprinse în acest răspuns, despre săpăturile întreprinse pe Platou. Este pentru prima oară când avem o dovadă documentară a acestor săpături care pot fi observate şi pe cele mai vechi trei fotografi i aeriene realizate la Histria6.

În primul rând, vom menţiona informaţia referitoare la săpăturile întreprinse la zidul de incintă roman timpuriu de pe Platoul din vestul cetăţii despre care afl ăm: „Am săpat însă de asemenea şi porţiuni din aşezarea civilă şi anume zidul de apărare care precede cetatea şi care este înzestrat cu turnuri şi cu o poartă…”. Iată că după 70 de ani trebuie să facem reparaţia morală 6 Numeroasele informaţii ce apar pe aceste fotograme, regăsite de curând în arhiva INMI, vor face obiectul unui studiu separat, afl at în faza de redactare.

118

Mircea Angelescu

Fig. 1

119


a atribuirii descoperirii şi cercetării (chiar dacă parţiale) a zidului roman timpuriu de incintă al Histriei de către Scarlat Lambrino.

De asemenea, aceeaşi reparaţie morală se cuvine a fi făcută şi în privinţa iniţierii cercetării pe Platoul din vestul cetăţii. Acest răspuns conţine şi informaţii noi privitoare la săpăturile întreprinse de S. Lambrino în această zonă: „… două movile în care au apărut bogate resturi antice şi urme de clădiri private, dintre care una împodobită cu mozaic”. Din păcate, urmele acestor săpături nu au fost identifi cate până acum şi, deci, nu putem face alte precizări privind localizarea acestor vestigii. Aceasta confi rmă însă opinia că nu toate movilele de pe Platou trebuie considerate a fi structuri tumulare, ele putând ascunde monumente importante ale zonei7.

În sfârşit, merită subliniată şi o altă consideraţie a lui S. Lambrino din care reiese caracterul „civil” pe ce el îl atrubuia vestigiilor de pe Platou – “voi proceda la săparea aşezării civile, care reprezintă o deosebită importanţă

7 Al. S. Ştefan, Al.S. Ştefan, Cercetări aerofotografi ce privind topografi a urbană a Histriei. I. Epoca romană (sec. I-III e.n.), Monumente Istorice şi de Artă, XLIII, 2, pp. 39-51, 1.2.3. – „Două mari anomalii circulare (1 şi 2) de aceeaşi natură, nu sînt de interpretat ca tumuli, ci mai curînd ca amplasamente ale unor construcţii de dimensiuni mai mari.”

arheologică şi istorică, fi ind unica aşezare de acest fel care stă la dispoziţia archeologilor (sic!) români.”

Deşi nu ne stau la dispoziţie sursele documentare ale cercetărilor din perioada 1928-1942 de la Histria, credem că această corespondenţă purtată de Scarlat Lambrino cu Comisiunea Monumentelor Istorice, a adus noi şi importante date privind unul dintre cele mai importante situri arheologice din România.

Fig. 1 - verso

120

Mircea Angelescu

Fig. 2

121


Fig. 3

122

Mircea Angelescu

Fig. 4

123


Fig. 5

124

Mircea Angelescu

Fig. 6

125


Fig. 7

126

Mircea Angelescu

Fig. 8

127


Fig. 9

Documents

1942. Histria și Comisiunea Monumentelor Istorice