371.136:373.24 evaluarea nivelului inteligenței emoționale

CZU: 371.136:373.24

EVALUAREA NIVELULUI INTELIGENȚEI EMOȚIONALE A CADRELOR

DIDACTICE DIN INSTITUȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR

Valentina Mîslițchi, dr., conf. univ.

Catedra Psihopedagogie și Educație Preșcolară, UST

Alina Cimbriciuc, educatoare, masterandă UST

Instituția de Învățământ Preșcolar nr. 25, mun. Chișinău

Inteligenţa emoţională (IE) uneşte câmpul trăirilor emoţionale, considerând

emoţiile drept variabile şi surse de informaţii care ajută la înţelegerea şi

explorarea mediului intrapersonal şi interpersonal. Posedarea IE înseamnă să fii

stăpân pe propriile stări, impulsuri şi resurse. Persoanele cu competenţe

emoţionale înalte acţionează mult mai bine decât cele cu inteligenţă emoţională

scăzută în situaţii dificile; gândesc mai clar, constructiv, fiind în stare să creeze

un mediu de încredere şi onestitate [2].

În urma studiilor care au urmărit nivelul de dezvoltare al inteligenţei

emoţionale de-a lungul anilor, s-a constatat că oamenii progresează pe măsură ce

îşi stăpânesc mai bine emoţiile şi impulsurile, se motivează mai uşor şi îşi cultivă

empatia şi flexibilitatea socială, adică devin mai inteligenţi din punct de vedere

emoţional. Ca urmare, au mai multe şanse să fie înţelegători faţă de sine, dar şi

faţă de semenii lor, mulţumiţi în viaţă şi eficienţi, buni coechipieri, în avantaj în

orice domeniu al vieţii, fie că este vorba despre relaţiile sentimentale şi intime,

fie că este vorba despre respectarea regulilor nescrise care guvernează reuşita

într-un domeniu de activitate.

D. Goleman consideră că, pentru a reuşi în viaţă, fiecare dintre noi ar trebui

să înveţe şi să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenţei emoţionale:

conştiinţa propriilor emoţii, controlul emoţiilor, motivarea personală

(exploatarea, utilizarea emoţiilor în mod productiv); empatia – citirea emoţiilor;

dirijarea (conducerea) relaţiilor interpersonale [4].

Importanța gestionării eficiente a stărilor afective a condiționat preocuparea

noastră pentru dezvoltarea inteligenței emoționale la cadrele didactice din instituția

de educație timpurie.

Criteriile de evaluare a nivelului inteligenţei emoţionale a cadrelor didactice din

instituția preșcolară au servit componentele structurale ale respectivului fenomen

psihologic:

autoreglarea;

conştiinţa de sine;

83

motivaţia;

empatia;

abilităţile sociale.

Evaluarea nivelului de dezvoltare a inteligenţei emoţionale a cadrelor didactice

din instituția de educație timpurie s-a realizat cu ajutorul Bateriei de teste pentru

determinarea profilului inteligenţei emoţionale în funcţie de nivelul de dezvoltare al

celor cinci componente ale inteligenţei emoţionale – BTPIE, autori R. Wood și H.

Tolley [6].

BTPIE conţine un anumit număr de teste pentru fiecare dintre cele cinci

componente structurale ale inteligenţei emoţionale: autoreglarea, conştiinţa de sine,

motivaţia, empatia, abilităţile sociale. În acest sens, Bateria de teste a avut ca finalitate

determinarea profilului IE şi nivelurile de dezvoltare a componentelor structurale ale

inteligenţei emoţionale a cadrelor didactice din instituția de educație timpurie.

Eşantionul experimental a constituit 101 de cadre didactice din instituția de

educație timpurie cu vârsta cuprinsă între 20-65 ani.

Educatorilor le-au fost aplicate individual teste pentru fiecare componentă a

inteligenţei emoţionale: autoreglarea, conştiinţa de sine, motivaţia, empatia, abilităţile

sociale.

Sporirea veridicităţii testelor a fost asigurată de formularea întrebărilor cu caracter

de problemă marcate emoţional ce pot apărea în orice situaţie din viaţa reală. Fiecare

test conţinea câte şase subiecte, oferind la rândul său trei variante de răspunsuri

posibile: A, B sau C - unul dintre care reprezenta reacţia corespunzătoare nivelului

înalt de dezvoltare a inteligenţei emoţionale, altul reacţia opusă (nivel scăzut al

inteligenţei emoţionale) şi cel de-al treilea răspuns viza poziţia intermediară (nivel

mediu de dezvoltare a inteligenţei emoţionale).

Pentru fiecare răspuns din categoria IE înaltă am acordat 3 puncte, IE medie - 2

puncte şi IE scăzută - 1 punct. Calcularea şi distribuirea punctajului obţinut de

subiecții investigaţi s-a realizat în corespundere cu metodologia cercetării IE oferită de

către cercetătorii R. Wood, H. Tolley [6], M. Cojocaru-Borozan [1], E. Rusu [5].

Modalitatea de evaluare a inclus cinci etape în corespundere cu elementele

structurale ale inteligenţei emoţionale.

1. Evaluarea nivelului autoreglării

Autoreglarea este raportată la capacitatea de a dirija şi controla starea emoţională,

astfel încât comportamentul să fie potrivit împrejurărilor. Interesul sporit pentru

determinarea nivelului dezvoltării autoreglării este justificat de faptul, că anume

autoreglarea stimulează considerabil dezvoltarea personală prin componentele sale,

84

de exemplu: gestionarea impulsivităţii, păstrarea calmului şi a fermităţii în situaţii

dificile, menţinerea concentraţiei în situaţii tensionate, exprimarea unei conduite morale,

încrederea în forţele proprii, recunoaşterea greşelilor comise etc.

Cadrelor didactice li s-a propus patru teste cu un ansamblu de 24 itemi ce măsoară

dimensiunea autoreglării emoţionale, fiind rugaţi să răspundă sincer, obiectiv, deschis.

Tabelul 1. Scala de apreciere a nivelurilor dezvoltării IE

la componenta Autoreglarea

Prezentăm în Figura 1 rezultatele pentru componenta IE - autoreglarea, care

vizează capacitatea de a dirija şi controla emoţiile.

Figura 1. Nivelul inteligenţei emoţionale a cadrelor didactice

privind componenta Autoreglarea

Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale a permis constatarea faptului că

din numărul total de 101 de educatori, 47 de educatori, ceea ce reprezintă 46% posedă

nivel înalt de dezvoltare a IE pe dimensiunea autoreglare.

Cu nivel mediu de autoreglare au fost identificate 49 de cadre didactice,

corespunzător a 48 %, în timp ce la nivel scăzut au fost desemnaţi doar 5 subiecţi, ceea

ce reprezintă 6 %.

2. Evaluarea conştiinţei de sine (Autocunoaşterea)

Conştiinţa de sine integrează perceperea şi stăpânirea adecvată a emoţiilor şi

impulsurilor proprii, autoevaluarea realistă şi încrederea în sine. Estimarea corectă a

acestei componente a inteligenţei emoţionale influenţează luarea deciziilor importante

în viaţă, identifică relaţiile între ceea ce simte-gândeşte-spune-face, asigură o adaptare

mai bună în diverse circumstanţe şi modelează semnificativ comportamentul

subiectului.

nivel înalt47 educatori

46%nivel mediu49 educatori

48%

nivel scăzut

5 educatori6%

nivel înalt

nivel mediu

nivel scăzut

Autoreglarea

Nivel Nivel înalt al IE Nivel mediu al IE Nivel scăzut al IE

Punctaj 51 -72 p. 31-50 p. 24-30 p.

85

Evaluarea conştiinţei de sine scoate în evidenţă valoarea reală a emoţiilor şi

sentimentelor, recunoaşterea importanţei lor, manevrarea lor în vederea exprimării

impresiilor legate de propria persoană, de cei din jur şi de diverse situaţii.

Identificarea nivelului de dezvoltare a conştiinţei de sine s-a desfăşurat prin

aplicarea a şase teste cu 36 de itemi.


la componenta Conştiinţa de sine

Conştiinţa de sine


Punctaj 81- 108 p. 46-80 p. 36-45 p.

Implementarea celor şase teste şi prelucrarea datelor experimentale a permis

constatarea faptului că manifestă nivel înalt al conştiinţei de sine 40 educatori (40%).

S-au identificat cu nivel mediu al conştiinţei de sine 57 de educatori (56 %). Cu nivel

scăzut al conştiinţei de sine s-au depistat 4 educatori (4 % ).


privind componenta Conştiinţa de sine

Analiza rezultatelor a evidenţiat faptul că majoritatea subiecţilor nu-şi cunosc

stările, preferinţele, resursele şi intuiţiile, ca şi efectele lor asupra comportamentului

propriu şi a celorlalţi. Conştientizarea emoţională nu este pe deplin valorificată de către

tinerii specialiști din instituție, de aici şi imposibilitatea evaluării reale a diferenţelor

dintre gânduri, emoţii şi conduite. Conştiinţa de sine, autocunoaşterea realistă,

incapacitatea de a vorbi despre sentimentele proprii, fuga de realitate, autocritica şi

exprimarea încrederii în sine, s-au dovedit a fi cele mai dificile lucruri de realizat pentru

pedagogii implicaţi în studiul întreprins de noi.

3. Evaluarea nivelului motivaţiei

Motivaţia se referă la ansamblul de motive care stimulează şi direcţionează

comportamentul, sprijinind realizarea scopurilor. Aplicarea testelor din BTPIE pentru

această componentă a IE a avut ca scop identificarea la educatori a imboldurilor


40%

nivel mediu57 educatori

56%

nivel scăzut

4 educatori4 % nivel înalt

nivel mediu

nivel scăzut

86

emoţionale, care le ghidează reacţiile comportamentale în diverse circumstanţe,

profilând astfel ce anume i-a impulsionat şi îi poate impulsiona să dobândească succes

sau să obţină rezultate eficiente. Pentru această dimensiune pedagogilor li s-au aplicat

patru teste cu 24 de itemi.


la componenta Motivaţia

Motivaţia


Punctaj 51-72 p. 31-50 p. 24 – 30 p.

Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale privind identificarea nivelului

motivaţiei, a treia componentă a inteligenţei emoţionale, a permis constatarea

următoarei situaţii: o mare parte din respondenţi au recunoscut că nu sunt în stare să

impulsioneze un efect pozitiv asupra comportamentului altor persoane, de a rezolva

conflictele interpersonale, de a activa constructiv în colaborare cu cei din jur, de a

conduce şi de a contribui la formarea şi menţinerea unor relaţii interpersonale

echilibrate din punct de vedere emoţional. În acest context, din numărul total de 101

cadre didactice, 47 educatori, corespunzător a 47 %, au fost diagnosticaţi cu nivel

înalt al motivaţiei; la 39 educatori (39 %) s-a identificat nivelul mediu de dezvoltare a

inteligenţei emoţionale în contextul diagnosticării componentei motivaţia, iar cu nivel

scăzut de motivaţie s-au identificat 15 educatori, ceea ce reprezintă 14 %.


privind componenta Motivaţia

4. Evaluarea nivelului empatiei

În sens general, empatia reprezintă înţelegerea de către un individ a

comportamentului celuilalt, înţelegere bazată pe propria sa experienţă (R. Boudon,

Ph. Besnard, M. Cherkaoui, B.P. Lecuyer). Astfel, înţelegerea comportamentelor

celorlalţi presupune deţinerea de capacităţi empatice şi o retrăire a stărilor,

; 0; 0%; 0; 0%; 0; 0%


47%

nivel mediu39 educatori

39%

nivel scăzut15 educatori

14%

87

gândurilor, acţiunilor celuilalt prin intermediul unui proces de transpunere subiectivă

în psihologia partenerului (S. Chelcea, P. Iluţ).

Empatia are următoarele funcţii cu consecinţe benefice în adaptarea

personalităţii: cognitivă, anticipativă, de comunicare, de contagiune şi performanţială.

Funcţia cognitivă se concretizează prin faptul că transpunerea psihologică în sistemul

de referinţă al altuia implică în mod necesar o cunoaştere empirică a persoanei

respective. Funcţia anticipativă este o consecinţă firească a celei cognitive şi vizează

efectuarea unei predicţii corecte a comportamentului posibil al partenerului, precum

şi o anticipare a strategiei comportamentale a celui ce empatizează. Funcţia de

comunicare stimulează cooperarea, înţelegerea reciprocă între parteneri, fiind

intrinsec legată de nevoia de dialog şi schimbarea temporară a propriei perspective cu

a celuilalt. Funcţia de contagiune afectivă se referă la apariţia unui fenomen de

rezonanţă, de contaminare a stării celuilalt. Funcţia performanţială presupune

realizarea cu succes a unei activităţi ce implică relaţii interpersonal (S. Chelcea, P.

Iluţ).

În teoria şi practica educaţiei, empatia desemnează posibilitatea de transpunere

subiectivă, personalizată a specificului personalităţii unui reprezentant al binomului

educaţional (educabil sau educator) în personalitatea celuilalt reprezentant (educator

sau educat), prin confruntarea experienţelor celor doi, în vederea stimulării

comunicării didactice, asigurării adaptări: şcolare a educabililor, adaptării

profesionale a educatorilor şi adaptării sociale a ambilor componenţi ai binomului

educaţional, favorizării dezvoltării abilităţilor relaţionale şi capacităţilor empatice şi

valorificării fenomenului de contagiune afectivă [apud 3, p.94].

Evaluarea nivelului dezvoltării inteligenţei emoţionale prin empatie s-a realizat

prin aplicarea a patru teste, având 24 de itemi, care au profilat potenţialul sensibilităţii

emoţionale al educatorilor, toleranţa lor, modul de a stabili contacte emoţionale cu

ceilalţi, efectele, profunzimea şi beneficiile lor.


la componenta Empatia

Empatia


Punctaj 51 -72 p. 31 -50 p. 24-30 p.

Prelucrarea datelor obţinute în urma implementării celor patru teste axate pe

empatie - a patra componentă structurală a inteligenţei emoţionale – a permis evidențierea

faptului că abilităţile empatice nu sunt pe deplin valorificate de subiecţi. În acest context,

am constatat că posedă nivel înalt de empatie 32 educatori (31 %), manifestă nivel

88

mediu al empatiei 54 de educatori (55 %), iar 15 educatori (14 %) au fost diagnosticaţi

cu nivel scăzut de dezvoltare a empatiei.


privind componenta Empatia

5. Evaluarea abilităţilor sociale

Abilităţile sociale reprezintă o componentă importantă în sistemul structural

complex al IE.

Cadrele didactice care posedă abilităţi sociale manifestă o putere de influenţă

asupra celor din jur, pot adecvat gestiona conflictele, facil stabilesc relaţii

interpersonale, eficient cooperează în cadrul activităților desfășurate în pereche, grup.


la componenta Abilităţi sociale

Abilităţi sociale


Punctaj 41 -54 p. 26-40 p. 18-25 p.

Identificarea abilităţilor sociale la educatorii incluși în experiment s-a realizat prin

aplicarea a trei teste cu 18 itemi şi a scos în evidenţă capacităţile de a iniţia şi menţine

relaţii interpersonale reciproc-pozitive, abilitățile de influenţare a atitudinilor şi

comportamentelor altor persoane.


privind componenta Abilităţi sociale

; 0; 0%; 0; 0%



55%


14%

; 0; 0%; 0; 0%; 0; 0%



37%


29%

89

Prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale obținute în urma aplicării a

trei teste a permis constatarea nivelului de dezvoltare a abilităţilor sociale la

educatori.

Din numărul total de 101 de educatori, am constatat că doar 35 dintre aceştia

(34 %) posedă nivel înalt al abilităţilor sociale; 37 educatori (37 %) au fost

diagnosticaţi cu nivel mediu de dezvoltare a abilităţilor sociale, iar la 29 de educatori

(29 %) s-a identificat nivelul scăzut al abilităţilor sociale.

Concluzii

1. Identificarea nivelului dezvoltării inteligenței emoționale a cadrelor didactice

din instituția de învățământ preșcolar solicită elucidarea elocventă a criteriilor

de evaluare a respectivului fenomen psihologic, care derivă din totalitatea

componentelor sale structurale: autoreglare, conştiinţă de sine, motivaţie,

empatie, abilităţi sociale.

2. În vederea evaluării nivelului inteligenței emoționale a cadrelor didactice din

instituția de educație timpurie recomandăm Bateria de teste pentru determinarea

profilului inteligenţei emoţionale de R. Wood și H. Tolley, care conţine un

număr semnificativ de teste pentru determinarea nivelului fiecărei dintre cele cinci

componente structurale ale inteligenţei emoţionale.

3. Prelucrarea și interpretarea datelor experimentale a scos în evidență necesitatea

dezvoltării inteligenței emoționale a cadrelor didactice din instituția de educație

timpurie, pe dimensiunea tuturor componentelor sale structurale.

Bibliografie

1. Cojocaru-Borozan M. Metodologia cercetării culturii emoţionale. Chişinău: Tipogr.

UPS „Ion Creangă”, 2012. 208 p.

2. Cojocaru-Borozan M. Teoria culturii emoţionale. Chişinău: Tipogr. UPS „Ion

Creangă”, 2010. 239 p.

3. Dicționar praxiologic de pedagogie. Coord. M.-D. Bocoș. Vol. 2. Pitești:

Paralela 45, 2016. 358 p. ISBN 978-973-47-2212-9.

4. Goleman D. Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche, 2001. 424 p.

5. Rusu E. Formarea inteligenţei emoţionale a studenţilor pedagogi. Chişinău: Tipogr.

Garomont-Studio, 2015. 218 p.

6. Wood R., Tolley H. Inteligenţa emoţională prin teste. Bucureşti: Meteor Press,

2003. 146 p.

90

Documents

371.136:373.24 evaluarea nivelului inteligenței emoționale