IMPACTUL NEGATIV AL EDULCORANŢILOR ASUPRA SĂNĂTĂȚII OMULUI

A elaborat: AXENTI Tatiana Grupa: BC 41 ZA verificat: ŞARAGOV Vasilii dr. hab., conf. univ.

CUPRINS1. Generalitați 2. Clasificare3. Edulcoranți nutritivi

- glucoza- zaharoza- fructoza

4. Zaharuri alcool sau polioli- sorbitolul- manitolul- xilitolulul- lactitolul- izomalțul

5. Edulcoranți nenutritivi- aspartamul- ciclamatul- acesulfam K,- sucraloza- steviozidul - zaharoza

6. Concluzii și recomandări7. Bibliografie

GENERALITAȚIEdulcoranţii sunt o categorie de aditivi care conferă gust dulce alimentelor. Deşi în clasificarea oficială zahărul este inclus la categoria îndulcitori, termenul se aplică în mod larg pentru înlocuitorii de zahăr.Comparativ cu zahărul, îndulcitorii aduc calorii mai puţine sau o cantitate neglijabilă de calorii (în funcţie de tipul de îndulcitor). Aceasta nu înseamnă că şi alimentele fabricate sau preparate cu îndulcitori au, în mod obligatoriu, mai puţine calorii.

Edulcoranții au fost utilizați din cele mai vechi timpuri pentru satisfacerea necesității native a oamenilor pentru gustul dulce. Puterea de îndulcire a unui edulcorant este cu atât mai mare cu cât se obține gustul dulce cu o cantitate cât mai mică de îndulcitor.

Gradul de dulce al îndulcitorilor se compară cu gradul de dulce al zaharozei, considerat 1 la 100.

CLASIFICAREÎn funcție de aportul caloric pe care

îl aduc, edulcoranții pot fi clasificați după cum urmează:-edulcoranți nutritivi:zaharoză, glucoză, zahăr invertit, izosirop, fructoză, trehaloză, etc. -zaharuri alcool sau polioli: sorbitol, xilitolul, manitol, lactitol, izomalț, etc.-edulcoranți nenutritivi sau cu putere mare de îndulcire:zaharina, aspartamul, ciclamatul, acesulfam K, sucraloza, etc.

CLASIFICAREÎn funcție de modul de obținere, îndulcitorii pot fi clasificați în:

- zaharuri naturale, care se extrag din diferite surse naturale și care se prelucrează mai mult sau mai puțin. Se împart în:

- îndulcitori naturali calorici -îndulcitori naturali necalorici (taumatina,

steviozidul, glicirizina, etc).- edulcoranți de sinteză, care se obțin prin

sinteză chimică și care au putere mare de îndulcire.

Edulcoranți nutritiviÎndulcitorii cu rol nutritiv sunt substanţe care nu sunt hidraţi de carbon, având putere de îndulcire similară cu a zahărului. Îndulcitorii cu rol nutritiv se pot utiliza drept înlocuitori pentru zaharoză, glucoză, fructoză sau alte zaharuri nutritive. Diferenţa faţă de zaharurile obişnuite este că deşi sunt metabolizate, această metabolizare are loc independent de insulină şi deci pot fi consumate şi de diabetici.

Zaharoza numită și sucroză este o dizaharidă foarte răspândită în natură, întâlnindu-se în special în sfecla de zahăr 12-23% și în trestia de zahăr 20-27%. Este zahărul de masă pe care îl adăugăm la mâncare și la băuturi pentru a le îndulci,

Glucoza este un monozaharid întâlnit în cantități mari în miere. Este componenta zaharozei care stimulează secreția de insulină în pancreas. Glucoza are 75% din puterea de îndulcire a fructozei. Se folosește ca îndulcitor în patiserie și cofetărie, în industria conservelor, mărind consistența și luciul marmeladelor, la fabricarea băuturilor, a unor umpluturi și a gumei de mestecat. De asemenea previne zaharisirea.

Fructoza se găsește în fructe și miere în stare liberă sau sub formă de polizaharid. Este cea mai dulce manozaharidă și are o putere de îndulcire superioară zahărului cu 20-40%. S-a constatat pe șoareci că un consum ridicat și permanent de fructoză poate conduce la insulino-rezistență, la obezitate și la o mărire a presiunii arteriale. De asemenea, un consum mare conduce la alterări hepatice.

Potrivit unui studiu realizat de cercetători ai Universității California- Los Angeles o dietă care include constant cantități mari de dulciuri poate avea ca rezultat, în numai șase săptămâni, un declin substanțial al capacităților de memorare și învățare.“Pe termen lung, o dietă bogată în fructoză alterează abilitatea creierul de a învăța și de a reține informații. Dar prin includerea de acizi grași omega-3, putem minimiza pagubele. Descoperirea noastră ilustrează ideea că alimentația ne afectează felul în care gândim” (Journal of Physiology)

Experimentul coordonat de cercetătorii americani, desfășurat pe loturi de cobai, a mai arătat că dieta bogată în fructoză și din care lipsesc acizii grași induce în organism o rezistență la insulină, hormon care pe lângă controlul zahărului din sânge mai asigură și reglarea funcțiilor sinaptice ale creierului. ”Insulina joacă un rol diferit în creier, putând perturba procesele de învățare și memorare. Studiul nostru arată că o dietă bogată în frucoză vătămează atât creierul, cât și restul corpului.” (Journal of Physiology)

Zaharuri alcoolDenumiţi şi zaharo–alcooli, poliolii (polialcooli) sunt utilizaţi atât ca îndulcitori (edulcoranţi) dar şi pentru proprietăţile lor funcţionale tehnologice.Poliolii au o putere calorică de ½ din cea a îndulcitorilor tradiţionali, fiind consideraţi şi ca substanţe necarciogenice deoarece nu sunt fermentaţii în cavitatea bucală.Poliolii sunt reprezentaţi de:

Sorbitol;Manitol;Maltitol;Isomalt;Xilitol;Lactitol.

Sorbitolul – E420 Aditivul alimentar sorbitol mai este cunoscut și sub numele

de glucitol sau E420. Acest aditiv este folosit în industria farmaceutică și alimentară ca îndulcitor, umectant și laxativ.

Mai este folosit și pentru îndepărtarea ionilor de potasiu (K) în cazul în care aceștia sunt prezenți în organism în cantitate mare și pentru producerea de biocombustibili.

Este folosit intens și în produse cosmetice unde are rol de umectant și agent de îngrosare.

Ca și îndulcitor sorbitolul are o valoare calorică de 2.6 kcal/gram, valoare ce este cu aproximativ  40% mai mică decât a zaharului care are o valoare calorică de 4 kcal/gram.

Sorbitolul este foarte utilizat in industria alimentara in cazul produselor hipocalorice.

Alimentele în care este prezent sorbitolul (E420)

Alimentele în care găsiți sorbitol sunt:- băuturi hipocalorice;- înghețată;- gumă de mestecat fără zahăr;- sirop de tuse;- fructe uscate;- surimi;- laxative;- apă de gură și pastă de dinți;- dulciuri hipocalorice dar și în alte alimente ce nu sunt hipocalorice.

Efectele consumului de alimente ce conțin sorbitol (E420)

E420 sau sorbitol este considerat sigur pentru persoanele peste 60 de ani și de aceea este folosit în industria farmaceutică pe post de laxativ pentru persoanele cu vârstă înaintată.

Chiar dacă este considerat ca fiind sigur, medicamentele ce au la baza sorbitolul nu trebuie folosite fără a consulta un medic specialist. E420 este interzis în alimentația copiilor sub un an.

În cazul diabeticilor, acumularea sorbitolului în interiorul celulelor poate duce la deteriorarea acestora.

O cantitate prea mare de sorbitol în celulele retinei, cristalinului sau în celulele Schwann poate duce la deteriorarea acestor celule și astfel poate produce retinopatie, cataractă și neuropatie periferică.

Consumul de sorbitol  nu este indicat în cazul în care aveți probleme cu colonul sau cu alte parți ale sistemului digestiv. Persoanele care au probleme cu sistemul digestiv și care consumă sorbitol pot avea parte de dureri abdominale puternice, flatulență (gaze) și diaree.

În cadrul testelor făcute pe șobolani sorbitolul a afectat tractul digestiv. Aceste afecțiuni includ sângerări, perforarea colonului și colită. Manifestarea afecțiunilor menționate a fost mult mai puternică în cazul animalelor ce sufereau de uremie.

În cazul cercetarilor efectuate pe oameni efectele consumului de sorbitol, pe langa cele de mai sus, sunt:- slăbirea sistemului imunitar;- micsorarea volumului sangvin;- tensiune scăzută;- boli vasculare.

Manitolul – E421Manitolul este un aditiv alimentar folosit ca

îndulcitor, antiaglomerant, stabilizator și umectant. Substanțe similare manitolului sunt xilitolul șisorbitolul.

În general este produs prin hidrogenarea fructozei obținute din amidon sau zahar, dar mai poate fi obținut și prin fermentarea fructozei de catre fungi și bacterii și prin extragere directă din plantele ce conțin cantități mari, însă ultimele două metode sunt folosite în puține cazuri.

Manitolul are 50% din puterea de îndulcire a zahărului, doar 1.6 calorii per gram și un indice glicemic mai mic decât zahărul.

Surse de manitol (E421)

Manitolul este foarte des folosit în guma de mestecat, bomboane, fructe uscate, caramele, înghețată, gem, jeleuri etc.

Este folosit și în industria farmaceutică în tablete masticabile, siropuri, etc.

Manitolul este folosit pentru reducerea presiunii intracraniene, deși date noi arată că utilizarea acestuia poate chiar agrava situația pacienților ce au suferit o traumă craniană.

Efectele consumului de produse ce conțin manitol (E421)

Manitolul nu este recomandat persoanelor ce suferă de insuficiență cardiacă congestivă, anurie, hipotensiune, edem pulmonar etc.

Consumul unor cantități mari de manitol poate produce dezechilibru electrolitic, acidoză, pierderea de electroliți, dureri de cap, convulsii, diaree și amețeală.

Alte efecte secundare ale manitolului pot fi: sete, uscarea mucoaselor, dureri la nivelul extremităților, frisoane, deshidratare, febră, greață, vomă, afecțiuni renale grave.

Cele mai multe efecte secundare sunt observate în cazul persoanelor care urmează un tratament cu manitol sau care consumă manitol ca înlocuitor al zahărului.

XilitolulXilitolul este un îndulcitor folosit în mod natural ca un

înlocuitor al zahărului. Se găsește în fibrele multor fructe, legume, ciuperci, cereale sau scoarța unor copaci. Xilitolul este la fel de dulce precum zaharoza având însă doar doua treimi din calorii.

Două observații sunt foarte importante în legatură cu xilitolul folosit în alimentație:- în primele zile poate avea un efect laxativ. Efectul este diferit de la o persoană la alta. Studiile au raportat că o adaptare completă se face în câteva săptămâni de consum, crescând gradual cantitatea.- deși nu prezintă absolut nici un pericol la oameni, totuși consumul de xilitol poate pune în pericol viața câinilor dacă aceștia înghit mai mult de 100 miligrame pe kilogramcorp. Acest lucru se datorează modului diferit în care câinii metabolizează zahărul din sânge.

Izomaltul (E953)• Izomaltul (E953) se obține industrial din zaharoză,

prin hidrogenarea acesteia, proces care are loc în soluție apoasă la temperaturi și presiuni ridicate (120-190º C, iar presiunea 20-200 bar). Se prezintă sub formă de cristale macroscopice incolore sau sub formă de pudră albă cristalină, inodoră.

Izomaltul se obtine din porumb sau din organisme modificate genetic. Este laxativ si are jumatate din puterea de indulcire a zaharului. Depasirea dozei de 20 g zilnic duce la diaree. Trebuie stiut ca jumatate de ciocolata dietetica contine 20-30 g de izomalt.

Se utilizează în principal în produsele de cofetărie şi la guma de mestecat fără zahăr.

Lactitolul (E966)Lactitolul (E966) se prezintă sub forma unei pulberi cristaline sau de soluție incoloră. Lactitolul este folosit ca edulcorant pentru produsele alimentare dietetice, hipocalorice, destinate diabeticilor, obezilor, etc. Acesta atribuie alimentelor în care se încorporeză o anumită textură, maleabilitate și plasticitate. În același timp mărește durata de depozitare a alimentelor iar în cazul produselor de brutărie se folosește pentru creșterea duratei de păstrare, a prospețimii și a umidității produselor făinoase, datorită higroscopicității sale. Consumat în doze mari poate produce neplăceri gastro-intestinale. Din acest motiv nu se recomandă folosirea aditivului în doze mai mari de 50 g/zi.

Edulcoranți nenutritiviAceşti îndulcitori sunt folosiţi fie pentru reducerea

sau eliminarea completă a glucidelor din alimentaţie, fie din raţiuni tehnologice. Astfel, ele se utilizează pentru realizarea alimentelor pentru bolnavii de diabet şi a alimentelor cu conţinut caloric redus. Existenţa lor a permis reducerea puterii calorice a multor alimente şi, în special, băuturi răcoritoare. Alături de considerentele de sănătate, la baza înlocuirii îndulcitorilor naturali calorici cu îndulcitori cu putere mare de îndulcire stau şi următoarele considerente de ordin tehnologic:

- stabilitatea termică şi microbiologică mai bună (de exemplu absenţa tendinţei de caramelizare)

- higroscopicitatea mai redusă- capacitatea de a potenţa, în cazuri speciale,

anumite arome.

Acesulfam de potasiu (E 950).Se prezintă sub forma unei pudre de cristale albe, indoră şi

nehigroscopică care poate fi stocată câţiva ani la temperatură ambiantă.

Gust agreabil, dulce care se manifestă rapid. Se percepe un gust rezidual, uşor amar, la concentraţii mari de acesulfam, gust atenuat de alţi edulcoranţi şi în principal de aspartam.Nu este metabolizat de organism şi nu se acumulează.

După ingerare, acesulfamul K este absorbit rapid şi eliminat din organism tot aşa de repede, aportul său energetic fiind nul. Doza zilnică admisibilă este de până la 15 mg/kg corp, cu valori diferite în diverse legislaţii.

Este autorizat în majoritatea ţărilor în care este permisă folosirea îndulcitorilor cu putere mare de îndulcire, atât în produse alimentare (băuturi răcoritoare, dulciuri, produse lactate, deserturi, produse de panificaţie, gume de mestecat), cât şi în produse farmaceutice şi produse de igienă personală (paste de dinţi).

Ciclamatul – E952

Acest aditiv alimentar este reprezentat de trei compuşi diferiţi denumiţi ciclamaţi.

Aceştia sunt: acidul ciclamic, ciclamatul de sodiu şi ciclamatul de calciu.

Ciclamaţii sunt îndulcitori artificiali, necalorici care sunt stabili la temperaturi scazute, dar şi la temperaturi ridicate. Datorită stabilităţii lor la temperaturi ridicate aceştia pot fi folsiţi în preparate tratate termic fără să îşi piardă proprietăţile.

Dintre îndulcitorii artificiali E952  are cea mai mică putere de îndulcire, respectiv de 30 de ori mai mai mare decât a zahărului.

Din cauza gustului metalic şi amar ciclamaţii se folosesc în combinaţie cu alţi îndulcitori. Cel mai folosit amestec este format din ciclamat şi zaharină.

Alimentele în care este prezent ciclamatul

E952 este permis într-o gamă largă de produse: Băuturi răcoritoare;Produse lactate dulci (iaurt cu fructe, lapte cu

cacao, creme, frişcă, etc.);Gem;Sosuri; Murături;Gumă de mestecat;Bere cu diferite arome; Produse de patiserie şi cofetarie;Jeleuri;Oţet etc.

Efectele consumului de ciclamat (E952)

În anii ’60 era folosit foarte mult amestecul format din 10 parti ciclamaţi şi o parte zaharină.

În 1969 ciclamaţii au fost interzişi în multe ţări datorită studiilor care arătau că acest amestec creşte riscul de cancer de vezică urinară în cazul şobolanilor. La sfârşitul anului 1969 ciclamatul a fost interzis şi în SUA şi a rămas interzis până în prezent chiar dacă producătorii de produse dietetice au încercat în repetate rânduri reintroducerea lui. În anul 2006 acesta a fost interzis şi în Filipine.

O doză maximă a fost stabilită provizoriu la 11 mg/kgc în 1984, iar în anul 2000 a fost stabilită o doză maximă definitivă de 7 mg/kgc. Se poate ajunge la acesta doză din doar 2 litri de băuturi răcoritoare.

În cazul testelor efectuate pe şobolani s-a demonstrat ca E952 produce atrofierea testiculelor acestora.

Alte efecte pot fi: migrene, leziuni ale ficatului, pancreasului şi rinichilor, nivel scazut al testosteronului, iritaţii ale pielii şi ale sistemului respirator.

Zaharina – E954Zaharina este un îndulcitor artificial care este

de 200-700 de ori mai dulce decat zahărul.E954 este folosit foarte des în combinaţie cu

alţi îndulcitori pentru a ascunde defectele acestora (gust, stabilitate etc.). Se foloseşte foarte des în combinaţie cu ciclamatul şi cu aspartamul în produsele “light”.

Forma cea mai des utilizată este sarea de sodiu a zaharinei. Se foloseste şi sarea de calciu, dar mult mai rar, în special în cazul persoanelor care doresc să reducă aportul de sodiu.

Alimentele în care se găseşte Zaharina (E 954)

Se găseşte în foarte multe produse dietetice, cosmetice şi medicamente.Cele mai importante produse sunt:

Bauturi light;Gumă de mestecat fără zahăr;Dropsuri fără zahăr; Jeleuri;Gem; Dulceaţă; Marmeladă; Pastă de dinţi;Apă de gură;Suplimente alimentare.

Efectele consumului de alimente ce conţin Zaharină (E 954)

În cazul acestui îndulcitor încă nu este stabilit clar dacă este dăunator pentru organismul uman sau cât de dăunator este. Acesta a fost interzis de catre organizaţii din diferite ţări pentru ca apoi să fie reintrodus în alimentaţia populaţiei.

Un studiu efectuat pe persoane din orasul Lucknow din India şi publicat în 2006 a demonstrat că o alimentaţie bogată în zaharină duce la apariţia unor probleme ale vezicii urinare. Doza administrată subiecţilor a fost cu 37% mai mare decât doza maximă admisă de 5 mg/kgc/zi.

Ce este clar în cazul E 954 este că acesta a produs cancer de vezică urinară la şobolani.

În cazul testelor ce au fost făcute pe femei însărcinate s-a dovedit că zaharina trece prin placentă şi poate rămâne în ţesuturile fătului. Zaharina a fost găsită şi în laptele matern. Nu s-au descoperit încă efectele pe care le are zaharina asupra unui nou nascut, dar sunt sigur că nu are efecte benefice.

Taumatina (E957)Este un amestec de proteine extrase dintr-o plantă din Africa, Thaumatococcus Danielli. Se prezintă sub formă de pudră de culoare albă, este inodoră și are un gust dulce intens (puterea sa de îndulcire e de 2200 de ori mai mare comparativ cu a soluției de zaharoză de concentrație 10%).Taumatina se folosește la produsele de cofetărie fără adaos de zahăr, la produsele pe bază de cacao, fructe uscate fără adaos de zahăr sau cu valoare energetică redusă, în guma de mestecat fără îndulcitori, în cantitate de 50 mg/kg. Este un îndulcitor folosit în regimurile acalorice (diabet, obezitate).Avantajul utilizării sale constă în faptul că are putere foarte mare de îndulcire, gustul dulce e foarte persistent și, în plus, are și rolul de potențiator de aromă.Folosită în doze mici taumatina nu prezintă niciun risc asupra sănătății consumatorului. Dar, având în vedere natura sa proteic, este posibil ca în cantități mari sa producă reacții alergice (urticarie, edeme, etc).

Steviozidul Este un extract pulbere obținut din frunzele plantei Stevia reubaudiana, originară din Brazilia și Paraguay. Planta este de 10-15 ori mai dulce decât zahărul, iar extractul steviozida este de 100 până la 300 de ori mai dulce decât zahărul. Deține un gust amar şi un gust rezidual neplacut şi trenant dacă este folosit în concentraţie mare; profilul temporal al gustului dulce este foarte asemănător zaharozei.Cantitatea admisă zilnic este de 4 mg/kilogram, fiind îndulcitorul cu cea mai mică cantitate admisă, în ciuda faptului că se presupune că ar fi natural. În ceea ce privește metabolizarea, se descompune în intestin și o dată absorbit, este eliminat prin urină. Planta de Stevia nu este comercializată în Europa, presupunându-se că anumiți compuși ar deregla tensiunea arterială și ar cauza infertilitate. 

Sucraloza (E955)Sucraloza este un îndulcitor artificial

derivat din zahăr ce a fost descoperit în 1976. Acesta este de 600 de ori mai dulce decât zahărul şi de câteva ori mai dulce decât zaharina, aspartamul şi ciclamatul.

Sucraloza nu diferă de zahăr în ceea ce priveşte gustul şi este mai stabilă la temperaturi înalte decât ceilalţi îndulcitori artificiali. Aceste două caracteristici fac ca E955 să fie utilizat în aproape toate alimentele în care se foloseşte zahăr.

Efectele consumului de sucraloză sau de alimente ce o

conţinSucraloza este promovată de producători şi de comercianţi ca fiind o substanţă inertă din punct de vedere biologic (nu este absorbită şi nu influenţează organismul).

Deşi studii anterioare au arătat că E955 trece prin tractul digestiv nealterată, studii recente au arătat că aceasta este metabolizată în tractul digestiv şi că este un compus activ biologic ce poate influenţa mai multe procese metabolice şi care are efecte puternice asupra florei bacteriene din tractul digestiv.

În urma studiilor recente s-a descoperit că E955 creşte cantitatea de glucoză şi de insulină din sânge. 

În acest moment cea mai mare problemă în ceea ce priveşte acest aditiv alimentar este faptul că în 2012 un laborator italian a anunţat că a efectuat un studiu din care a reieşit că sucraloza (sucralose) produce leucemie. 

Aspartamul - E951Se prezintă sub forma unei pulberi

cristaline albă, higroscopică, inodoră, instabilă până la un an în condiţiile normale de depozitare.Gustul dulce este apropiat de al zaharozei. Acţionează sinergetic cu acesulfamul şi zaharina, contribuind la atenuarea gustului amar residual al acestor edulcoranţi.

Documentele referitoare la toxicitatea aspartamului spun că, pentru a fi manipulat în laborator, este nevoie de mănuşi, măşti de protecţie, şorţ special şi purificator de aer

Efectele consumului de alimente ce conţin aspartam (E 951)

După ce este ingerat, aspartamul se descompune în acid aspartic, fenilalanină, metanol, formaldehidă şi acid formic. Acidul formic este suspectat a fi compusul cel mai dăunator în cazul otrăvirii cu metanol.

Foarte multe persoane din SUA au raportat reacţii adverse după consumul prelungit de aspartam, reacţii ce coincid cu cele prezente în studiile care susţin că aspartamul este toxic.

Reacţiile adverse pot fi: dureri de cap, ameţeală, spasm muscular, depresie, oboseală, irascibilitate, probleme de vedere, pierderi de memorie, dureri ale articulaţiilor, respiraţie greoaie.

Aspartamul poate afecta şi rinichii, sistemul digestiv, vasele de sânge, ficatul, pancreasul şi sistemul nervos central.

Boala aspartamului Când pacienţii care se plâng de simptomele asociate

aspartamului încetează să mai consume produsele respective, simptomele dispar, dar ele revin atunci când persoana începe din nou să consume aspartam. Medicii numesc această simptomatologie „boala aspartamului”. Simptomele pot apărea imediat sau gradat și pot degenera în boli cronice. Există şi consumatori de aspartam care nu par să sufere de reacţii imediate. Aceştia însă sunt susceptibili de a dezvolta afecţiuni pe termen lung.

Aspartamul generează următoarele afecţiuni: LA NIVELUL OCHILOR

• conjunctivită• dilatarea pupilei• sindrom exoftalmic; umflarea ochilor• iritaţii, durere şi presiune oculară• orbirea treptată a unuia sau a ambilor ochi• probleme la folosirea lentilelor de contact• reducerea lichidului lacrimal

LA NIVELUL URECHILOR• intoleranţă severă la zgomot• probleme cu auzul, pierderea auzului• tinitus (ţiuituri în urechi)

LA NIVEL NEUROLOGIC• ameţeală, probleme de echilibru• amorţeli, dureri ale extremităţilor, artrită• atacuri cerebrale parţiale sau complexe• atacuri de panică• convulsii, crize de apoplexie, crize epileptice• slăbiciune în membre, încheieturi şi articulaţii• dureri de cap, migrene (femeile sunt mult mai vulnerabile)• dureri musculare şi la nivelul scheletului, dureri faciale• febrilitate, halucinaţii• hiperactivitate acută şi nevoia de a da încontinuu din picioare• incapacitate de concentrare, pierderea memoriei, tulburări de gândire, îngreunarea vorbirii• parestezie, amorţeala membrelor• retard la copii• spasme musculare, tremurături ale muşchilor

LA NIVEL PSIHIC• agresivitate, anxietate, fobii• depresii moderate până la severe (deoarece scade nivelul de serotonină)• insomnie, somnolenţă, probleme de somn• iritabilitate, modificări de personalitate• oboseală accentuată

LA NIVELUL PIEPTULUI• aritmie• dispnee• dureri în piept• hipertensiune, palpitaţii, tahicardie, respiraţie astmatică

LA NIVEL GASTROINTESTINAL• balonare,constipaţie, crampe, diaree, uneori cu cheaguri de sânge• durere şi dificultăţi la înghiţire, dureri abdominale, greaţă, vomă• modificarea apetitului şi a sensibilităţii gustative• modificări în greutate• probleme ale sinusurilor• sete persistentă şi reţinerea apei în organism• tendinţă de a mânca şi a bea excesiv• tuse cronică, uscarea gâtului, dureri de gât

LA NIVELUL PIELII• eczeme, înroşirea feţei, leziuni dermatologice• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate

LA NIVELUL PIELII• eczeme, înroşirea feţei, leziuni dermatologice• reacţii alergice în regiunea gurii şi a buzelor• senzaţii de mâncărime, fără erupţii cutanate

LA NIVEL ENDOCRIN ŞI METABOLIC• apariţia diabetului, agravarea complicațiilor diabetice

• hipoglicemie sau hiperglicemie• diverse tulburări metabolice, anemie• căderea părului sau subţierea lui• crampe în perioada dintre ciclurile menstruale• creşterea apetitului pentru carbohidraţi• creşterea gradată în greutate, obezitate• dificultăţi în timpul sarcinii• dismenoree• schimbarea mirosului corporal, modificări ale transpiraţiei• noduli• pierderea sau modificarea gustului

LA NIVEL UROGENITAL• impotenţă, reducerea funcţiei sexuale• dificultăţi de urinare, modificări ale cantităţii de urină

ALTE TULBURĂRI• modificarea temperaturii corpului• probleme cu dantura• scăderea imunităţii, sensibilitate crescută la infecţii• sete excesivă, retenţie de lichide, umflarea picioarelor

CELE MAI GRAVE EFECTE• comportament agresiv• creşterea incidenţei cancerului, precum şi a gradului de malignitate a tumorilor pe creier• defecte la naştere (inclusiv retard mintal) şi avorturi spontane (nu doar în cazul în care mama a consumat aspartam, ci şi atunci când şi tatăl a consumat)• dependenţă de aspartam şi apetit exagerat şi incontrolabil pentru dulciuri• hiperactivitate la copii• moarte subită• schizofrenie• tendinţe suicidale• vătămarea iremediabilă a creierului

BOLI PROVOCATE DE ASPARTAM• boala Alzheimer• boala Basedow-Graves• boala Lyme• boala Ménière• boala Parkinson• epilepsie• fibromialgie• limfom malign non-Hodgkin• limfom la nivelul creierului• lupus eritematos diseminat• scleroză multiplă• sindromul cronic de oboseală• tumori cerebrale, ale glandei tiroide, mamare, pancreatice, testiculare, ovariene, uterine, adenoame ale glandei pituitare, tumori uterine.

Concluzii și recomandăriÎn prezent, asistăm la o adevărată cruciadă împotriva zahărului, care este considerat principalul vinovat pentru boli și obezitate. Simțind lipsa gustului dulce, tot mai mulți oameni își îndulcesc ceaiul sau cafeaua cu diverși îndulcitori artificiali. Ba chiar prepară torturi și prăjituri… Totuși, este aceasta cea mai bună alegere?

Persoanele care nu au probleme cu nivelul de glucoză din sânge nu ar trebui să folosească îndulcitori artificiali, dar nu ar trebui să folosească nici zahăr rafinat. Chiar dacă îndulcitorii au fost aprobaţi pentru consum nu înseamnă că sunt 100% siguri.

Exista multe alte opţiuni când vine vorba de înlocuirea zahărului şi a îndulcitorilor.Optiunile despre care am vorbit mai sus sunt:- miere;- melasa bio;- zahăr brun din trestie de zahăr (nerafinat);- sirop brun de orez;- sirop brut de agave;- sirop de arţar (nu trebuie consumat în cantităţi mari);- smochine;- curmale;- stafide şi alte fructe uscate;- panela.

Puteţi spune că nu se pot pune stafide sau smochine în ceai sau în suc, este adevarat. Trebuie să alegeţi din lista de mai sus un indulcitor ce se potriveşte cel mai bine cu alimentul pe care doriti să îl îndulciţi.

Trebuie să consumați și alimente care sunt bogate în fibre. Alimentele bogate în fibreajuta sistemul digestiv și sunt bogate și în vitamine și minerale(fructe, legume, cereale integrale). Nu apelați la soluții ușoare (pastile de slabit) pentru că acestea doar vă pun viața în pericol. Grăsimile nu trebuie evitate, ci trebuie doar  înlocuite sursele din care le obțineți.

Cel mai bine este să consumați pește și nu porc/oaie/vită. În cazul peștelui vă recomand consumul de fitofag (nu răpitor). Peștii răpitori sunt în vârful lanțului trofic și de aceea aceștia au o cantitate mult mai mare de metale grele și toxine, în special mercur, decât peștii care se hrănesc cu plante.

Concluzia este că nu trebuie sa exagerati cu consumul de grăsimi, chiar dacă provin din carne de pește și că trebuie să reduceți aportul de glucide rafinate.

"Indiferent de tipul îndulcitorului, acesta contribuie la instalarea obezităţii, a diabetului, bolilor de inimă şi riscului de atac cerebral“

Consumul de îndulcitori nu este deci nici pe departe o acţiune fără riscuri, chiar dacă campaniile publicitare ne prezintă doar partea lor pozitivă. Pentru a reduce la maxim riscurile, cea mai bună cale este să nu înlocuim zahărul cu îndulcitori artificiali sau "naturali", ci să consumăm pe post de „ceva dulce”, doar fructe proaspete sau uscate (cu măsură) şi, în mod raţional, miere de albine, netratată termic .

(Journal of the American Society of Nephrology.)

BiliografieConstantin Banu și colab.,Aplicații ale aditivilor și

ingredientelor în industria alimentară,Ed.ASAB.Elena, Orănescu, Aditivi alimentari,necesitate și risc,

Ed. Agir, 2008.African Journal of Biotechnology Vol. 6 (4), pp. 465-

469, 19, February 2007.Rodero, A. B.; Rodero, L. S. & Azoubel,

R.,Toxicidad de la sucralosa en humanos: Una revisión. Int. J. Morphol., 27(1):239-244, 2009.

http://www.bodyalchemist.ro http://www.docstoc.com www.e-referat.rowww.medicalnewstoday.com