L i a na -M e l a ni a D u m i t r u STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND CREAREA ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF

Liana-Melania Dumitru

STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND CREAREA ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI

NECTARINULUI DWARF

Editura Estfalia, Bucureşti, 2013

2

3

C U P R I N S

Pag.

INTRODUCERE ................................................................................................. 9

C A P I T O L U L I.

CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL

ŞI ÎN ŢARA NOASTRĂ

1.1. IMPORTANŢA CULTURII PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI ............ 11

1.2. ISTORIA, ORIGINEA GEOGRAFICĂ ŞI AREALUL DE CULTURĂ

AL PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI ....................................................

12

1.3. CLASIFICAREA TAXONOMICĂ .............................................................. 13

1.4. PARTICULARITĂŢILE CITOLOGICE ŞI VARIABILITATEA

GENETICĂ ..................................................................................................

15

1.5. TENDINŢE ŞI REZULTATE ÎN AMELIORAREA PIERSICULUI ŞI

NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMANIA ......................

17

1.5.1. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului pe

plan mondial .....................................................................................

17

1.5.2. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului în

România ...........................................................................................

19

1.6. CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL

ŞI ÎN ROMÂNIA ………………………………………………………….

21

1.6.1. Cultura piersicului şi nectarinului pe plan mondial ......................... 21

1.6.2 . Cultura piersicului şi nectarinului în România ............................... 28

C A P I T O L U L II.

PIERSICUL ŞI NECTARINUL DWARF

2.1. CARACTERUL “PITIC GENETIC“ LA POMII FRUCTIFERI ŞI

FOLOSIREA LUI ÎN AMELIORARE .......................................................

30

2.2. DEFINIREA CARACTERULUI “DWARF” LA PIERSIC ŞI NECTARIN 31

2.3. DETERMINISMUL GENETIC AL CARACTERULUI “DWARF”LA

PIERSIC ŞI NECTARIN ……......................................................................

32

2.4. SCHEME DE OBŢINERE A SOIURILOR “DWARF” .............................. 33

2.4.1. Schema în care se utilizează un genitor standard şi unul dwarf (pe

termen lung) .....................................................................................

33

2.4.2. Precizarea obiectivelor şi a lucrărilor necesare pe ani pentru

obţinerea soiurilor dwarf ..................................................................

34

4

C A P I T O L U L III

STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR PRIVIND CREAREA SI

CULTIVAREA PIERSICULUI SI NECTARINULUI DWARF

3.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CREAREA ŞI

CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF PE PLAN

MONDIAL ...................................................................................................

36

3.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CREAREA ŞI

CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF ÎN

ROMÂNIA ...................................................................................................

39

C A P I T O L U L IV

OBIECTIVELE CERCETĂRILOR PROPRII, MATERIALUL

BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU, METODELE DE CERCETARE

4.1. NECESITATEA, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR ........... 41

4.2. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU ........................................ 41

4.2.1. Descrierea pomologică a unor soiurilor şi hibrizi de piersic şi

nectarin dwarf aflaţi în experienţă ...................................................

43

4.2.2. Descrierea pomologică a portaltoilor utilizaţi ................................. 50

4.3. METODE DE CERCETARE ....................................................................... 53

4.3.1. Metodele de creare a soiurilor noi ……………...………………... 56

C A P I T O L U L V.

CONDIŢIILE NATURALE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT

CERCETĂRILE

5.1. RELIEFUL ŞI GEOLOGIA .......................................................................... 61

5.2. SOLUL .......................................................................................................... 61

5.3. CLIMA .......................................................................................................... 64

5.3.1. Temperatura aerului ......................................................................... 65

5.3.2. Insolaţia ............................................................................................ 65

5.3.3. Durata de strălucire a soarelui ......................................................... 69

5.3.4. Precipitaţiile ..................................................................................... 69

5.3.5. Brumele ............................................................................................ 69

5.3.6. Umiditatea relativă a aerului ............................................................ 71

5.3.7. Nebulozitatea ................................................................................... 72

5.3.8. Vânturile .......................................................................................... 72

C A P I T O L U L VI

REZULTATE OBŢINUTE

6.1. DESFĂŞURAREA PRINCIPALELOR FENOFAZE ................................. 73

6.1.1. Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie ...…………………… 73

6.1.2. Desfăşurarea principalelor faze de fructificare ...…………………. 75

5

6.2. VIGOAREA POMILOR ............................................................................... 83

6.2.1. Suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere .. 83

6.2.2 Înălţimea pomilor .............................................................................. 86

6.2.3. Indicele de vigurozitate al pomilor …...………………………….. 94

6.2.4. Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului .. 95

6.2.5. Volumul coroanei ……………………...…………………………. 99

6.2.6. Creşterea lăstarilor la piersicul şi nectarinul dwarf …...………….. 103

6.2.6.1. Dinamica de creştere a lăstarilor ………………………….. 103

6.2.6.2. Biometria frunzelor …………………………………………. 106

6.2.6.3. Analize chimice la frunze ........................................................ 108

6.2.6.4. Biometria ramurilor mixte ....................................................... 111

6.2.7. Arhitectonica sistemului radicular la piersicul dwarf, comparativ

cu cel standard ..................................................................................

115

6.3 PRODUCTIVITATEA SOIURILOR DE PIERSIC ŞI NECTARIN ............ 118

6.3.1. Producţia de fructe pe pom .............................................................. 118

6.3.2. Producţia de fructe la unitatea de suprafaţă ..................................... 119

6.3.3. Valoarea indicelui de productivitate la piersicul şi nectarinului

dwarf ................................................................................................

122

6.3.4. Valoarea indicelui de producţie în anul 2000 .................................. 126

6.3.5. Principalele caracteristici fizico-chimice ale fructelor .................... 127

6.4 COMPORTAREA FAŢĂ DE ATACUL PRINCIPALELOR BOLI ............ 131

6.5. COMPORTAREA GENITORILOR FAŢĂ DE TEMPERATURILE

SCĂZUTE DIN TIMPUL IERNII ............................................................

137

6.6. REZULTATE PRIVIND CREAREA DE NOI SOIURI DE PIERSIC ŞI

NECTARIN DWARF ................................................................................

142

6.6.1. Studiul şi alegerea genitorilor .......................................................... 142

6.6.2. Comportarea genitorilor în procesul polenizării .............................. 142

6.6.3. Particularităţile florilor la piersicul şi nectarinul dwarf .................. 145

6.6.4. Obţinerea soiurilor noi la piersic şi nectarin .................................... 151

6.6.4.1.Obţinerea hibrizilor prin hibridări dirijate ................................ 152

6.6.4.2. Obţinerea hibrizilor prin autopolenizare şi prin libera

polenizare ................................................................................

159

6.6.4.3. Selecţiile clonale ...................................................................... 159

6.6.5.Studiul hibrizilor în câmpul de alegere; selecţia hibrizilor ............... 160

6.6.6. Omologarea noilor soiuri de piersic şi nectarin ............................... 164

6.7. SITUAŢIA POMILOR ALTOIŢI - PIERSIC ŞI NECTARIN DWARF ŞI

SEMIDWARF - OBŢINUŢI LA S.C.D.P.-CONSTANŢA ÎN PERIOADA

1983-2002 .....................................................................................................

165

6

6.8 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI

DWARF ........................................................................................................

167

6.8.1. Cultura în câmp ............................................................................... 167

6.8.2 Cultura în containere ......................................................................... 169

6.9 EFICIENŢA ECONOMICĂ ......................................................................... 172

CAPITOLUL VII.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

179

7.1 CONCLUZII .................................................................................................. 179

7.2. RECOMANDĂRI ......................................................................................... 183

ANEXE ………………………………………………………………………… 185

B I B L I O G R A F I E ………………………………………………………... 207

7

Dedic această carte memoriei părinţilor şi bunicilor mei, trecuţi demult

în „lumea drepţilor”: Cecilia şi Puiu Vlăşceanu, Maria şi Dumitru Gheţu, Marin Vlăşceanu, Dragna şi Constantin Vlăşceanu, Melania şi Vasile Helgiu.

Toţi au fost oameni de omenie, cinstiţi, harnici, corecţi, energici, serioşi, ospitalieri şi patrioţi, deci „buni români”!

Ei mi-au insuflat – încă din prima copilărie – dragostea pentru plante, natură şi pământul pe care trăim, ca şi respectul pe care-l datorăm acestora...

Lor le aduc un modest şi pios omagiu!

Liana Melania Dumitru

8

9

INTRODUCERE

Piersicul – Prunus persica (L.)- Batsch; produce fructe care ne conferă o viaţă

lungă şi sănătoasă. De aceea, trebuie să-i dăm atenţia cuvenită şi să milităm pentru sporirea suprafeţelor cultivate cu această specie.

Piersicile constituie nu numai o sursă de hrană şi vitamine, dar şi un mijloc eficient de dezvoltare socio-economică a zonelor în care se cultivă, iar formele ornamentale au şi un rol estetic.

Din multitudinea de forme pe care le prezintă piersicul, lucrarea de faţă se referă la grupa soiurilor pitice – piersicul şi nectarinul dwarf. Aceştia constituie o noutate, atât pentru pomicultura românească, cât şi pentru cea mondială.

Fructele lor sunt competitive cu cele ale pomilor standard, iar datorită habitusului lor redus ei duc la intensivizarea plantaţiilor şi, în plus, prezintă multiple avantaje:

Întreţinerea uşoară a culturii (necesită foarte puţine tăieri şi cantităţi reduse de substanţe insectofungicide);

Recoltare comodă (fără scări şi platforme);

Se pot cultiva în spaţii foarte mici şi chiar în containere, pe terase şi balcoane deschise;

Sunt folosiţi şi ca plante ornamentale, datorită înfloririi spectaculoase şi de lungă durată.

Cercetările efectuate începând cu anul 1983 la Staţiunea de Cerecatre-Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa, au vizat ameliorarea genetică, crearea unor soiuri de piersic şi nectarin dwarf, care să satisfacă actualele cerinţe ale pomiculturii, elaborarea tehnologiilor specifice de cultură pentru piersicul şi nectarinul pitic, în scopul cultivării şi extinderii lui în România.

În această lucrare prezint câteva aspecte pe care le-am tratat în teza de doctorat intitulata ”Studii şi cercetări privind crearea şi cultivarea piersicului şi nectarinului dwarf“, pe care am susţinut-o în 2003, dar şi rezultate pe care le-am obţinut ulterior. Din multitudinea combinaţiilor hibride realizate în decursul anilor, au rezultat un număr mare de hibrizi. Aceştia au fost selectaţi şi testaţi în culturi comparative de concurs şi, în final, 11 au fost omologaţi de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor.

Menţionez ca am avut onoarea de a avea conducător ştiinţific pe domnul Profesor Doctor Docent Nicolae Ştefan, Președinte al secției de Horticultură din cadrul A.S.A.S. București. Domnia sa m-a îndemnat să prezint rezultatele pe care le-am obţinut în peste 25 ani de activitate, în direcţia ameliorării şi obţinerii soiurilor noi

Sunt profund recunoscătoare domnului Profesor Doctor Docent Nicolae Ştefan pentru îndrumarea permanentă, pentru bibliografia pe care mi-a pus-o la dispoziţie şi pentru exigenţa impusă.

Redau în continuare cateva aprecieri asupra tezei mele de doctorat, pe care Domnia sa le-a consemnat în Referat:

“În concluzie, apreciem că teza de doctorat a doamnei ing. Dumitru Liana Melania, care înglobeaza un volum uriaş de muncă, cât pentru multe teze de doctorat, aduce o mare contribuţie la progresul ştiintei şi practicii pomicole şi prin urmare merită cu prisosinţă să fie admisă şi prezentată în şedinţă publică.

10

Doctorandul a elaborat, în cei peste 20 ani de studii, o lucrare de mari proporţii, cu un conţinut foarte valoros, sintetizand tot ce s-a realizat peste hotare şi la noi în ţară în acest domeniu, aducând prin rezultatele obţinute şi certificatele de autor de noi soiuri de piersic şi nectarin dwarf un aport excepţional la afirmarea ştiinţei pomicole româneşti şi la promovarea noului în producţie.

Teza este scrisă într-un stil curgător, plăcut, excepţional de frumos şi util ilustrată cu fotografii color, grafice, tabele şi figuri care toate la un loc demonstrează că d-na ing. Dumitru L. M. a acumulat şi posedă o vastă experienţă în ameliorarea pomilor şi arta de a şti să le prezinte celor direct interesaţi sub formă foarte atractivă.”

Aduc un pios omagiu celor care au fost: Dr. Preda Ionescu, primul director al S.C.P.P. Constanța, secretar ştiinţific şi ameliorator al speciei piersic; Academician Dr. Doc. Vasile Cociu, un titan al ameliorarii pomicole româneşti; Prof. Univ. Dr. Nicolae Cepoiu, care a condus cu succes, ani de zile, activitatea Facultăţii de Horticultură şi a catedrei de Pomicultură din cadrul U.S.A.M.V. Bucureşti, ca şi Prof. Univ. Grigore Mihaescu. De la dânşii am învăţat o mulţime de lucruri şi am avut o lungă şi rodnică colaborare.

Ţin să mulţumesc domnului Prof. Univ. Dr. Nicolae Ghena, doamnei prof. Dr. Creola Mănescu, doamnei Prof. Univ. Dr. Ana-Felicia Iliescu şi celorlalte cadre didactice, pentru cunoştinţele şi lucrurile utile predate, în cursul studenţiei mele...

Mulţumesc, de asemenea, tinerilor mei colegi Prof. Univ. Dr. Florin Stănica, prorector al U.S.A.M.V. Bucuresti, Prof. Univ. Dr. Dorel Hoza, decan al Facultăţii de Horticultură, Prof. Univ. Dr. Constantina Lenuţa Chira, Prof. Univ. Dr. Constantin Păun şi întregului colectiv al catedrelor de Pomicultură şi Tehnologia produselor horticole, cu care am colaborat în permanenţă.

Mulţumesc din suflet doamnei Dr. Biolog Livia Ştefan, care, alături de Profesorul Marin Neagu şi domnul Dr. Mihai Georgescu, toţi amelioratori de marcă, mi-a insuflat, în timpul studenţiei mele, dragostea pentru ameliorarea plantelor horticole. A fost şi este şi în ziua de azi, pentru mine (şi nu numai), un exemplu de seriozitate, omenie, generozitate şi nobleţe sufletească, “o rara avis”, o fiinţă cu adevarat minunată!

Mulţumesc doamnei Profesor Universitar Doctor Elena Şelaru, profesoara mea de floricultură, devenită apoi prietenă de-o viaţă, pentru că m-a susţinut moral când mi-a fost mai greu şi a înţeles că nu am „dezertat” din floricultură... Şi piersicii au flori minunate şi militez ca ei să pătrundă în decorul grădinilor, alături de flori, ca şi în spaţiile verzi, alături de alte specii dendrofloricole.

Îi mulţumesc soţului meu, Florin Dumitru, care mi-a fost mereu aproape, mi-a înţeles aspiraţiile profesionale, m-a ajutat, mi-a fost suport şi bun sfătuitor- adevărat prieten.

Întreaga mea stimă şi recunoştinţă, tuturor celor care au avut încredere în mine şi în munca mea!

Liana Melania Dumitru

11

C A P I T O L U L I.

CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI

PE PLAN MONDIAL ŞI IN ŢARA NOASTRĂ

1.1. IMPORTANŢA CULTURII PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI

Piersicile sunt fructe deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor alimentară,

cât şi pentru cea terapeutică.

În China, ele au fost considerate, încă din antichitate, fructe care determină o

viaţă lungă şi sănătoasă. În acest sens, bătrânul chinez cu ţinută impecabilă şi chip

radios, care ţine în mână o piersică cu pulpa albă, a devenit un adevărat simbol şi a

fost gravat pe obiecte de artă şi podoabă din cele mai vechi timpuri, simbol care se

menţine şi în zilele noastre (Foto 1).

Foto 1.

Valoarea energetică a piersicilor şi nectarinelor este de 29,0-64,0 calorii %,

fiind mai mică cu 34-76 % decât a caiselor sau a prunelor. Prin conţinutul lor în săruri

12

minerale, zaharuri uşor asimilabile, vitamine, acizi organici, pigmenţi şi taninuri,

piersicile sunt foarte indicate în alimentaţie.

Piersicile conţin, la 100 grame substanţă proaspătă: apă (82-90 g), substanţă

uscată totală (10-21 g.), zahăr total (6-21 g.), acid malic (aciditate titrabilă,

0,22-1,48 g) taninuri (0,02-0,034 g.), substanţe pectice (0,26-1,26 g.), substanţe

proteice (0,35-1,37 g), substanţe minerale totale ( 0,30-0,65 g.), celuloză

(0,32-0,86 g.) şi acid ascorbic (5,28-32,0 mg).

Consumatorii apreciază fructele atât în stare proaspătă cât şi prelucrate, sub

formă de dulceaţă, gem, jeleu, compot, piure, nectar, fructe deshidratate, esenţe

naturale, distilate, etc.

Consumate în stare proaspătă, piersicile stimulează secreţia gastrică şi

uşurează digestia. Prin intermediul pectinelor se normalizează şi se reglează tranzitul

alimentar.

Efectul terapeutic al piersicilor este benefic în cazul mai multor afecţiuni.

Astfel, datorită sucului cu reacţie alcalină şi a conţinutului mare de apă, piersicile sunt

indicate în profilaxia bolilor infecţioase acute, hipertensiune arterială, arteroscleroză,

litiază renală, etc. Sunt recomandate şi pentru bolnavii de ficat şi pentru tratarea

obezităţii.

Datorită conţinutului în vitamine, acizi organici, săruri de magneziu şi potasiu

(care micşorează conţinutul de colesterol din sânge şi facilitează eliminarea lichidelor

din organism), piersicile sunt folosite în profilaxia cardio-vasculară şi renală.

Recent au fost descoperite şi puse în valoare calităţile anticancerigene ale

nectarinelor, care conţin betacaroten în cantitate de şapte ori mai mare decât

piersicile, ele fiind recomandate în dieta bolnavilor şi a celor predispuşi la asemenea

afecţiuni.

Însuşirile fructelor, cunoaşterea particularităţilor biologice ale pomilor,

crearea de noi soiuri, cu capacitate de adaptare ecologică mare, au determinat

extinderea acestei specii.

Alte avantaje care motivează extinderea sa sunt precocitatea, productivitatea

ridicată şi faptul că nu manifestă periodicitate de rodire.

1.2. ISTORIA, ORIGINEA GEOGRAFICĂ ŞI AREALUL DE CULTURĂ

AL PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI

Leagănul sau patria de origine a acestei specii pomicole este China, fapt

atestat de multitudinea formelor existente atât în flora sălbatică cât şi în cea cultivată.

Sunt dovezi care confirmă că piersicul era cunoscut şi cultivat în această ţară, din

timpuri străvechi (sec. X înainte de Cristos).

Această specie pomicolă este nelipsită din grădinile populaţiei chineze de la

Oceanul Pacific până în Munţii Himalaya, existând în viaţa şi gândirea acestui popor,

care a legat-o de tradiţii străvechi şi legende (Cociu V.,1993).

Multă vreme s-a crezut că piersicul este originar din Persia (din relatările

istoricilor greci: Theophras- anul 332 înainte de Cristos; Pliniu cel Bătrân-anul 79

după începerea creştinismului). Linne a denumit specia “piersica” crezând că provine

din Persia.

13

De Candolle (1883) a fost primul care a considerat că patria de origine a

piersicului este China, mai degrabă decât Asia Centrală.

Abia în anul 1916, Hedrick (Rene Monet, 1992), aduce argumente

convingătoare privind originea chinezească a piersicului bazate pe datele culese de o

echipă de botanişti a U.S.D.A. care au adus din China, în 1915, material

biologic,considerat sălbatic, reprezentând toată diversitatea genetică cunoscută în

cadrul acestei specii: piersici cu pulpă albă şi galbenă, nectarine, pavii, piersici plate,

piersici cu maturitate foarte târzie (iarnă), piersici cu sâmbure alb, etc. Mayer a

constatat că tipurile sălbatice se regăseau cu precădere în regiunile semiaride

(Turkestanul chinezesc, Sianfu şi Shensi) ceea ce este în acord cu caracteristicile

adaptative ale speciei.

Piersicul a găsit condiţii optime de adaptare şi în zonele limitrofe ale acestui

areal (Turkestanul rusesc, Afganistanul şi Iranul). De aici a ajuns în Egipt şi apoi a

fost adus în Europa de greci şi romani.

Primele progrese ale culturii piersicului s-au înregistrat abia în secolele

XVIII-XIX. Autori ca La Quintinye (1746), Duhamel du Monceau (1768),

Noisette(1821),au scris despre tehnica altoitului, tăieri şi sortimente de piersic.

In secolul al XIX-lea au fost făcute inventarieri şi descrieri ale soiurilor de

piersic şi meticuloase studii pomologice:Carriere (1864), de Mortiller (1866), Leroy

(1879) etc.(Pomologia R.S.R. vol. V.).

Începutul secolului XX, marchează declinul culturii piersicului în Europa, şi

o înflorire a acestei culturi în America de Nord. In S.U.A., se pun la punct primele

programe de hibridări (Connors).

În Europa, cultura piersicului s-a revigorat după cel de-al II-lea război

mondial, şi din 1960 s-a dezvoltat, datorită tehnicilor de vârf utilizate, în special în

Franţa şi Italia, precum şi a noilor soiuri create în aceste ţări.

Piersicul a pătruns şi în Africa de Sud, unde a ajuns să fie fructul cel mai

comun, iar aici fructele se coc în extra sezon faţă de cele cultivate în Europa. In

Africa de Nord piersicul s-a răspândit şi este mai apreciat decât caisul. El a pătruns şi

în Australia, unde s-a extins în climatul cald din sud.

În America piersicul a fost introdus de cuceritori, în special de spanioli, şi s-a

înmulţit prin semănarea sâmburilor aduşi din Europa. Condiţiile pedo-climatice de pe

continentul american au fost foarte favorabile dezvoltării şi răspândirii acestei specii

Darwin menţiona că la Buenos Aires se utiliza lemnul de piersic drept esenţă de foc.

1.3. CLASIFICAREA TAXONOMICĂ

În 1753 Linne a făcut prima clasificare a speciei piersic, încadrându-l în genul

Amygdalus- “Amygdalus persica” (L). In 1768 Milles a declarat Persica drept gen şi

i-a dat denumirea “Persica vulgaris” In 1801, Batsch a încadrat piersicul în genul

Prunus- “Prunus persica”. Din anul 1949, numele ştiinţific al piersicului este “Prunus

persica(L)-Batsch”. Astfel specia piersic a devenit una din cele 250 specii ale genului

Prunus.

După “Codul internaţional al clasificării plantelor cultivate” adoptat în S.U.A.

în 1980 (Rom Roy,1989) piersicul are următoarea încadrare taxonomică :

14

Regnul ...................................... Vegetal

Diviziunea ................................ Spermatophyta

. Subdiviziunea .......................... Angiosperme

Clasa ........................................ Dicotiledonate

Ordinul ..................................... Rosales

Familia ..................................... Rosaceae

Tribul ....................................... Prunoideae

Genul ....................................... Prunus

Subgenul .................................. Amygdalus

Specia ...................................... Persica

Subgenul Amygdalus are numai cinci specii de Persica, dintre care numai

Persica vulgaris Mill (piersicul comun) a avut o importanţă mai mare în obţinerea

soiurilor aflate în cultură, datorită diversităţii de forme şi varietăţi. Piersicul comun,

are pomul de vigoare mijlocie sau mică şi o capacitate mare de refacere după

accidentele climatice.

După tipul de floare se cunosc două varietăţi: Persica vulgaris var.

Rosaeiflora Riab. – tip rozaceu, cu petale mari şi Persica vulgaris var.

Campanuleiflora Riab. – tip campanulat, cu petale mici.

În cadrul fiecărei varietăţi se disting câte două subvarietăţi botanice, în

funcţie de prezenţa ori absenţa pubescenţei de pe pieliţă : subvarietatea lanuginosa, la

care pieliţa fructului este pubescentă şi subvarietatea nuci-persica, la care pieliţa

fructului este glabră (nectarine şi brugnone).

În funcţie de culoarea pulpei, fiecare subvarietate are trei forme:

leucocarpa – fructe cu pulpa albă.

xanthocarpa – fructe cu pulpa galbenă.

hematocarpa – fructe cu pulpa roşie (sanguinee).

- Piersicul de Fergana, Persica ferganensis, Kov. et Kost se caracterizează prin

fructe sferic-turtite, aplatizate, bogate în zahar. Soiurile provenite din această grupă se

cultivă în China şi în Asia Centrală, dar există programe de ameliorare genetică

pentru “piersica sandwich” în S.U.A. şi în Franţa (în special nectarine “Platerine”).

- Piersicul lui David, Persica davidiana, Carr. este cultivat în China ca plantă

ornamentală, având două varietăţi : una cu flori albe, imaculate şi alta cu flori

trandafirii. Este rezistent la secetă şi rezistă la ger , suportând temperaturi de până la -

40 ºC.

Miciurin a obţinut Amygdalus intermedia, încrucişând Persica davidiana, Carr. cu

Amygdalus nana. Acest hibrd a folosit ulterior în lucrările de ameliorare pentru a

imprima rezistenţă la ger. Ca portaltoi are o bună afinitate cu piersicul, caisul,

migdalul şi prunul. Prezintă fructe mici şi mediocre.

- Piersicul mira, Prunus mira ( Kochne et Kost ) este un arbustoid cu înflorire

târzie. Fructele au sâmburii mici, cu suprafaţa netedă. Creşte la mari altitudini şi

prezintă fructe mari cu pieliţa netedă.

- Piersicul de Kansu, Persica Kansuensis,(Redh) ( Kov.et. Kost ) este originar

din China. Prezintă fructe sferice, puternic pubescente şi este considerat a fi forma

15

ancestrală din care au luat naştere piersicile sanguine, cu flori de tip rozaceu. Prezintă

interes pentru ameliorarea portaltoilor.

În practica curentă sunt şi alte clasificări ale piersicilor în funcţie de:

A.) destinaţia fructelor

piersici de desert , sau pentru consum în stare proaspătă;

piersici pentru prelucrare ori industrializare;

B.) caracteristicile fructelor

piersici propriu-zise (freestone), care sunt pubescente şi au

sâmburele liber,neaderent la pulpă;

pavii, clingstone sau piersici de industrie, sunt piersicile cu

pubescenţă, sâmburele aderent şi pulpa cauciucată, care nu se

dezintegrează la fierbere;

nectarinele, sunt piersicile cu pieliţa glabră şi sâmburele

neaderent la pulpă;

brugnonele, sunt piersicile cu pieliţa glabră şi sâmburele aderent;

piersicile, nectarinele şi paviile cu fructul plat.

C.) adaptarea din punct de vedere ecologic

piersici adaptate climatului subtropical;

piersici adaptate climatului temperat.

Reimer,1904 (citat de Rene Monet,1992), a stabilit că din grupa subtropicală

fac parte :

a)-subgrupa piersicilor cu fructul plat de tip ”peentao” descrise de Hume

(1902), ca şi câteva varietăţi cu fructul rotund;

b)-subgrupa “honey” sau “piersicile de miere“ sau “piersicile dulci” cu

fructul rotund şi un mucron pronunţat, la nivelul punctului pistilar;

c)-subgrupa “piersicilor spaniole” care corespund cu paviile;

iar din grupa piersicilor din climatul temperat fac parte:

a)-subgrupa persană;

b)-subgrupa Chinei de Nord;

c)-subgrupa piersicilor sanguine.

Aceste trei subgrupe corespund soiurilor cultivate în Europa şi America de

Nord.

1.4. PARTICULARITĂŢILE CITOLOGICE ŞI VARIABILITATEA

GENETICĂ

Din punct de vedere citologic, toate speciile de piersic au numărul de bază x=

8 cromozomi, în stare diploidă 2n = 16, ca şi migdalul şi caisul.

Piersicul se încrucişează uşor cu prunul, migdalul şi corcoduşul, fără a se

produce perturbări în perechile de cromozomi ale hibrizilor, astfel că între specii

hibridarea decurge normal.

În interiorul celor două grupe ecologice ale piersicului, cea adaptată

climatului temperat şi cea adaptată climatului subtropical, există o multitudine de

16

forme. Sunt caractere morfologice cu ereditate mendeliană şi există o mare varitate de

caractere cantitative (fenofaze de înflorire a pomilor şi de maturare a fructelor,

mărimea şi coloritul fructelor, etc.).

Dintre caracterele mendeliene ale piersicului cu rol important în ameliorare

amintim culoarea pulpei, tipul florii, tipul glandelor nectarifere, aderenţa sâmburelui,

frunzişul roşu, sterilitatea masculină, fructul dulce, tipul coroanei, habitusul pomilor

etc.

Toate acestea au fost puse în evidenţă în urma unor cercetări aprofundate,

desfăşurate pe o lungă perioadă de timp, de amelioratorii din lumea întreagă (Tabel

nr.1), din care cităm pe: Connors, Blake, Bailey, French, Lesley, Weinberger,

Lammerts, Monet, Salesses, Scorza ş.a.

Până în prezent se cunosc la piersic 25 caractere morfologice, din care redam

mai jos 19.

Piersicul este una din plantele perene cele mai studiate din punct de vedere al

mecanismelor eredităţii şi poate servi ca model pentru alte specii pomicole.

Tabel nr.1

Caracterele mendeliene ale piersicului şi nectarinului

Nr.

crt.

Caracterul

mendelian

Tipul de

ereditate

Simbolul

genei Autorul şi anul

1 Pulpa galbenă recesivă Y / y Connors,1920

2 Floare rozacee recesivă Sh / sh Connors,1920

3 Glande nectarifere circulare intermediară E / e Connors,1920

4 Nectarina (pieliţă glabră) recesivă G / g Blake, 1933

5 Albinism recesivă C / c Bailey şi French, 1933

6 Sâmbure aderent la pulpă recesivă F / f Bailey şi French, 1933

7 Frunziş roşu dominantă Gr / gr Blake, 1935

8 Fruct plat dominantă S / s Lesley, 1940

9 Sterilitatea polenului recesivă Ps /ps Scott şi Weinberger,1944

10 Pomi de tip “dwarf” recesivă Dw /dw Lammerts,1945

11 Pomi de tip “tufă” recesivă Bu1/bu1, Bu2/bu2 Lammerts,1945

12 Flori roşii recesivă R / r Lammerts,1945

13 Flori bătute, involte recesivă De / de Lammerts,1945

14 Deficit de antociani recesivă An / an Monet, 1967

15 Pomi pitici ( nanism ) intermediară N / n Monet şi Salesses, 1975

16 Cotiledoane aderente recesivă Co /co Monet şi Bastard, 1977

17 Fruct dulce dominantă D / d Monet, 1979

18 Pomi de tip “compact” dominantă Ct /ct Mehlenbaker şi Scorza,1986

19 Pomi cu port pletos, plângător recesivă Pl / pl Monet şi colab,1988

( Sursa :R. Monet,1992 )

17

1.5. TENDINŢE ŞI REZULTATE ÎN AMELIORAREA PIERSICULUI ŞI

NECTARINULUI PE PLAN MONDIAL ŞI ÎN ROMANIA

1.5.1. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului pe

plan mondial

În lume se derulează programe de ameliorare a căror obiective se referă la:

mărimea fructului, culoarea, fermitatea, atractivitatea, calitatea bună

şi rezistenţa la manipulare, în contextul extinderii sezonului de

coacere cu soiuiri extratimpurii şi foarte târzii;

reducerea habitusului pomilor (forme dwarf, semidwarf şi compacte)

creşterea rezistenţei la boli şi insecte care variază de la o zonă la alta

(N. Branişte, 2000).

adaptarea la condiţiile specifice de mediu cu referire specială la

necesarul de frig (N. Branişte; Tabel nr.2).

Pentru zonele nordice se are în vedere rezistenţa la îngheţurile de revenire din

primăvară şi la gerurile din iarnă.

Majoritatea soiurilor de piersic şi nectarin obţinute în zone cu climat temperat

reclamă 600-900 ore frig pentru ca mugurii floriferi să-şi desăvârşească constituţia

morfologică şi să înflorească.

În regiunile cu climat blând (limita zonei meridionale, de exemplu Brazilia şi

S-E Statelor Unite ale Americii sunt necesare soiuri care se mulţumesc cu mai puţin

frig, 240-450 ore, sau chiar mai puţin (V. Cociu, 1999).

eficienţă economică sporită

Nu sunt lipsite de importanţă obictivele care au ca scop modificarea unor

caractere morfologice; aspectul fructului (piersici şi nectarine plate) obţinerea

piersicilor sanguine, a paviilor şi a brugnonelor, a piersicilor şi nectarinelor cu aciditate

scăzută, etc. Asemenea programe se derulează în S.U.A., Canada, Franţa , Italia,

Grecia, Africa de Sud, China, Japonia etc.

Realizările obţinute pe plan mondial se concretizează în existenţa a circa 7000

soiuri, iar sortimentul se schimbă la intervale mici de timp (8-10 ani), cu foarte mici

excepţii (soiuri care rezistă de peste 25 de ani).

Cercetătorii americani printre care trebuie amintiţi F. Anderson, J. Weinberger,

R. Bradford, V.Fogle, s-au consacrat ameliorării piersicului şi au lansat numeroase

soiuri , care constituie şi acum baza sortimentului în multe ţări : Cardinal, Dixired,

Redhaven, Fairhaven, Southland (piersic), Flavortop, Flamekist, Fantasia, seria

Nectared (nectarine), seria Babygold (pavii) etc.

Tendinţa de îmbunătăţire a sortimentului s-a intensificat datorită unei alte serii

de cercetători valoroşi ca, James Moore, David Ramming, Floyd Zaiger, G. Merrill şi

alţii, astfel că noi valuri de soiuri tind să ia locul celor “vechi”. Unele din aceste soiuri

şi-au consolidat deja poziţia pe piaţa de fructe nu numai în America, ci şi în Europa, ca

de exemplu Springold, Springcrest, Collins, Royal May, Early Coronet, Pacifica,

Harvester, Redskin, Emery, Suncrest, Summerset (piersic), Early Sunngrad, Late le

Grand, May Grand, Regal Grand, Fairlane, (nectarine) etc.

18

Tabel nr.2

Limite de rezistenţă la temperaturi scăzute la specia piersic

Muguri

de rod

Stadiul fenologic

reper

Temperaturi º C Efecte previzibile

Limite Minim înreg. Minime Maxime

A

Repaus de iarnă -24...-26 -20...-24

mai multe zile

10-80 % muguri

degeraţi

Degerarea mugurilor

şi a pomilor

Repaus de iarnă

facultativ

oscilaţie

diurnă de

temperatură

+ 5... +12,5

+16... -16

pe parc. a

5-6 zile

consec.

50-90 %

muguri

distruşi

-pierderea totală a

recoltei datorită

degerării ori

involuției mugurilor.

-distrugerea totală a

mug. florif. şi chiar a

ram. de 1 an

-pierderea totală a

recoltei.

B

Începutul

umflării

mugurilor

-10 -12

30-50 %

mugur deg.

prod.bună

100 % degerare

pierderea toală

a recoltei

C

Umflare

mugurilor -5....-7 -8

40-60 %

muguri distr.

prod. bună.

70-80 %

pierdere de

muguri

D

Apariţia

bobocilor -3....-4 -6

70-80 %

boboci florari

îngheţaţi

90-100 % îngheţarea

bobocilor

E

Dezvoltarea

bobocilor (buton) -1,7...-4,9 -5,5

75 – 90 %

org. florif.

brunificate

diminuarea

substanţială a

producţieie

F Înfloritul -1,1...-3,8 -4...-5

Distrugerea pistil.

şi a org.

florif. 80-90%

90-100 % pistile

distruse. –pierderea

recoltei

G

Căderea

petalelor -2,2 -3,2...-4,2

Distrugerea

gineceului

50-60 %

Brunificarea totală

a gineceului şi

pierderea recoltei

H

Legarea şi dezv.

fructelor tinere -1...-2,1 -1,0

Îngheţarea şi

căderea frunz.

tinere 40-50%

căderea masivă a

fructelor şi

diminuarea prod.

I

Fructe în

creştere -1 0,5

Căderea fruct. şi

diminuarea

producţ. 60 %

Căderea masivă a

producţiei. Pierderea

producţie

Trunchi

-24 ...-28 Degerarea ţesutului

şi a lemnului

Rădăci-ni Perioada de

repaus

-10... -11

Multe din soiurile americane, lansate în ultimii 10-15 ani sunt folosite şi ca

genitori în programele de ameliorare de pretutindeni.

În ultimul timp a fost lansat un alt eşalon de soiuri valoroase printre care:

Envoy, Why Not, Springbrite, Cortez, Topaz, Eclipse, Compact Redhaven etc.

19

Soiuri de piersic şi nectarin foarte valoroase, mai ales pentru rezistenţa la ger şi

boli, printre care Harbelle, Harken, Hardired, Harko etc., au creat cercetătorii

canadieni (R.C.H. Layne de ex.).

Cercetătorii din Europa şi-au intensificat foarte mult lucrările de ameliorare

genetică şi au început lansarea de noi soiuri competitive. Cei din Italia, au folosit cu

abilitate fondul de germoplasmă american şi colaborarea cu institute şi personalităţi

americane. Asfel, Carlo Fideglelli, la Roma, a promovat soiurile: Domiziana, Appia,

Pegaso, Federica, Croce del Sud, Villa Doria, Villa Adriana, Andromeda, Casiopea

etc.

Elvio Bellini, la Firenze a creat soiurile Maria Bianca, Maria Grazia, Maria

Rosa, Maria Delizia, cu pulpa albă, Maria Selena, Maria Luiza (pulpa galbenă), Maria

Laura, Maria Emilia, Maria Aurelia (nectarine).

Silviero Sansavini, la Bologna, a lansat soiurile: Rosired 1, Rosired 2,

Nectagrand 1, Nectagrand 2, Nectagrand 4, Adriatica, Tebana etc.

În Franţa, R.Monet,a creat o serie de soiuri cu pulpa albă, fermă (seria Genadix),

şi altă serie de nectarine (Fuzalode), iar recent a lansat soiuri de piersic plate, deosebit

de atractive (roşii) şi de bună calitate.

Există programe de ameliorare genetică a piersicului şi rezultate valoroase în

Africa de Sud, Spania, Bulgaria, Moldova, Ucraina şi alte state.

În ultimii ani pe piaţa franceză şi italiană au dominat soiurile de piersici:

- cu pulpa galbenă : Crimson Lady, Diamond Princess, (creator N.Bradford),

Rich Lady, Royal Prince (Zaiger), Maria Marta(E.Bellini), Romestar (I.S.F.), Bolero

(D.C.A. Bologna), Summer Lady (G.Merrill), Guglielmina (D.O. Firenze).

- cu pulpa albă: Hermione, Snow King (Zaiger), Melina, Benedicte, Opale, (R.

Monteux Caillet), Alba (I.S.F. Forlli), Maria Angela ( E.Bellini), Regina Bianca (I.S.F.

Roma).

- nectarine cu pulpa albă: Jade, Emerande, Zephir, Topaze (R. Monteux Caillet),

Bel Red (Zaiger).

Toate aceste soiuri sunt brevetate ( R. Monet, 1995).

1.5.2. Tendinţe şi rezultate în ameliorarea piersicului şi nectarinului în

România

Obiectivele prioritare din România sunt:

- Obţinerea de soiuri cu fructe de calitate superioară la nivelul standardelor

mondiale; productive; bine adaptate condiţiilor pedoclimatice din ţara noastră, cu

rezistenţă şi/sau toleranţă la principalele boli; la ger şi alţi factori de stres;

- Obţinerea formelor pitice-dwarf şi semidwarf - cu fructe de calitate şi rol

ornamental;

- Obţinerea de soiuri de piersici şi nectarine cu fructul plat „sandwich”;

- Obţinerea soiurilor de pavii pentru o procesare superioară;

- Obţinerea de piersici, pavii şi nectarine extratimpurii şi târzii, pentru lărgirea

actualului conveer, etc.

Un program oficial, pe baze ştiinţifice, a fost elaborat în anul 1949, de către

profesorul Nicolae Costantinescu, în cadrul ICAR-ului, având ca obiectiv prioritar

sporirea rezistenţei piersicului la ger şi la bolile criptogamice.

20

Tabel nr.3.

Soiurile de piersic şi nectarin obţinute în România în perioada 1958-2002

Nr.

crt.

SOIUL Grupa* Anul Ameliorator Autor

Staţiunea

0 1 2 3 4 5

1. Frumos de Băneasa P 1966 P. Popa Băneasa Bucureşti

2. Mioriţa P 1966 P. Popa Băneasa Bucureşti

3. Bucureşti P 1967 N. Constantinescu Băneasa Bucureşti

4. Delicious P 1967 N. Constantinescu Băneasa Bucureşti

5. Flacăra P 1970 P. Popa Băneasa Bucureşti

6. Splendid P 1982 P. Popa Băneasa Bucureşti

7. Superbă de toamnă P 1982 N. Constantinescu Băneasa Bucureşti

8. Triumf P 1984 P. Popa, Antonia Ivaşcu Băneasa Bucureşti

9. Romamer 2 N 1984 V. Cociu, Pr. Ionescu, L.F.

Hough, Marioara

Trandafirescu, Elena Topor

Constanţa

10. Congres P 1985 P. Popa, Antonia Ivaşcu Băneasa Bucureşti

11. Victoria P 1985 Antonia Ivaşcu, P. Popa Băneasa Bucureşti

12. Cora N 1992 L.F. Hough, V. Cociu,

Pr. Ionescu, Liana Dumitru,

Marioara Trandafirescu

Constanţa

13. Delta N 1992 L.F. Hough, V. Cociu,

Pr. Ionescu, Elena Topor,

Marioara Trandafirescu, Liana

Dumitru

Constanţa

14. Cecilia Pdw 2000 Liana Dumitru, V. Cociu Constanţa

15. Puiu Pdw 2000 Liana Dumitru, Gh. Indreiaş Constanţa

16. Melania Ndw 2000 Liana Dumitru Constanţa

17. Liviu Ndw 2000 Liana Dumitru Constanţa

18. Paul PdwO 2000 Liana Dumitru, V. Cociu Constanţa

19. Dan NdwO 2000 Liana Dumitru, V. Cociu Constanţa

20. Catherine sel.1 C 2001 Liana Dumitru Constanţa

21. Raluca P 2001 Liana Dumitru Constanţa

22. Antonia P 2002 Antonia Ivaşcu Băneasa

23. Alexia P 2002 Antonia Ivaşcu Băneasa

24. Amalia P 2002 Antonia Ivaşcu Băneasa

25. Florin Ppl 2002 Liana Dumitru Constanţa

26. Filip Ppl 2002 Liana Dumitru Constanţa

27. Costin N 2002 Liana Dumitru Constanţa

28. Purpuriu PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa

29. Giuvaer PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa

30. Alizeu PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa

31. Zefir PO 2002 Georgeta Careţu Constanţa

*Legendă :

P = piersic

N = nectarin

C = pavie

dw = dwarf

pl = plat

O = ornamental

În decursul anilor au existat tendinţe diverse şi ameliorarea piersicului s-a

derulat pe parcursul anilor în staţiunile Băneasa şi Constanţa, în cinci etape evolutive:

Prima etapă: 1958-1966

21

A II-a etapă: 1967-1977

A III-a etapă: 1978-1990

A IV-a etapă: 1991-1996

A V-a etapă: 1997-2002

Pentru început, o contribuţie importantă şi-au adus Nicolae Constantinescu,

Vasile Cociu, Porfirie Popa, Marin Neagu şi colaboratorii.

„Obosind cu pasiune”, în decursul anilor, amelioratorii români au început să

obţină rezultate, care au dus la dezvoltarea culturii piersicului în România (Tabel nr.

3).

Au fost create soiuri noi şi introduse soiuri valoroase din fondul mondial de

germoplasmă, care au fost studiate în condiţiile pedoclimatice ale ţării noastre.

A fost lărgit conveerul varietal şi s-au stabilit sortimente optime pentru fiecare

etapă în parte.

La S.C.D.P. Băneasa există un fond de germoplasmă care cuprinde 648

genotipuri, iar la S.C.D.P. Constanţa sunt 841 genotipuri. La acesta se adaugă un fond

hibridologic de 4750 hibrizi de diferite vârste la S.C.D.P. Băneasa şi 4658 hibrizi la

S.C.D.P. Constanţa, care crează în continuare premiza selecţiei unor elite valoroase.

După 1990 a început o colaborare activă cu institute şi personalităţi ştiinţifice

de peste hotare (Franţa, Italia, Grecia, China, Macedonia, Republica Moldova)

asigurându-se schimbul de material biologic, documentare, etc.

Staţiunile Constanţa, Băneasa, Oradea, Dolj şi Mehedinţi, coordonate de dr.

V. Cociu, au acordat o atenţie deosebită îmbogăţirii colecţiilor, atât prin colectarea

soiurilor locale, cât şi prin introducerea de specii şi soiuri din străinătate.

În ultimii 35 de ani au fost obţinute noi soiuri de piersic, pavii şi nectarin,

standard şi dwarf, ca şi soiuri ornamentale, la S.C.D.P. Constanţa, S.C.D.P Băneasa și

S.C.D.P. Oradea.

Ambele staţiuni au înscrise la Institutul de Stat pentru Testarea şi

Înregistrarea Soiurilor hibrizi şi elite valoroase, care tind ca în urma omologării să

devină soiuri noi.

În România, cercetarea a abordat aspecte legate de ameliorarea genetică a

soiurilor (la S.C.D.P. Băneasa şi Constanţa); studii privind portaltoii (la Constanţa şi

Oradea), sortimente (Constanţa, Băneasa, Dolj şi Mehedinţi), tehnologii noi şi

protecţie fitosanitară (Constanţa şi Bihor), calitatea fructelor şi forme dwarf

(Constanţa) – (N. Branişte, 2000).

22

1.6. CULTURA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI PE PLAN

MONDIAL ŞI ÎN ROMANIA

1.6.1. Cultura piersicului şi nectarinului pe plan mondial

Piersicul s-a răspândit pe toate continentele, deţine sortimente bogate şi în

permanentă schimbare şi ocupă locul trei, în ceea ce priveşte producţia, după mere şi

citrice.

La nivel mondial producţia de piersici şi nectarine a crescut progresiv în

ultimii 30 de ani (Tabel nr. 4 şi Grafic nr. 1) ajungând la finele anului 2000 la

13.223 mii tone, creşterea de circa 6.000 mii tone fructe reprezentând un spor de

89% faţă de anul 1980.

Această mărire a producţiei totale a fost determinată de creşterea cererii de

consum şi s-a realizat prin înfiinţarea de livezi cu suprafeţe mari, introducerea

progresului tehnic în cultura piersicului, dezvoltarea cercetării ştiinţifice teoretice şi

aplicative în acest domeniu, politici de menagement şi marketing în ceea ce priveşte

organizarea producţiei şi valorificarea produselor rezultate.

Dacă în urmă cu 30 de ani, supremaţia mondială în ceea ce priveşte producţia

totală de piersici şi nectarine o deţinea Europa (44 %) urmată de America de Nord

(25%) şi Asia (18%), în ultimii 20 ani (media) Europa ocupa tot primul loc (43%), dar

pe locul al doilea s-a situat Asia care a crescut la 34 %, iar America de Nord a coborât

pe locul trei (14%).

La finele anului 2000 găsim Asia pe primul loc, cu 39% din producţia

mondială, urmată îndeaproape de Europa cu 35% şi pe locul al treilea, dar în scădere,

America de Nord (12%). Ascensiunea spectaculoasă a Asiei, s-a datorat în special

creşterii uriaşe a producţiei în China, care a ajuns de la 386 mii tone fructe în 1980,

la 3.577 mii tone fructe în anul 2000 (o creştere de 926 %). Producţia totală de

piersici şi nectarine a suferit un uşor regres pe continentul nord american ca urmare a

reorientării în ultimii ani a consumului populaţiei spre alte fructe (kiwi, mango, etc.).

Cele mai mari ţări producătoare de piersici şi nectarine în anul 2000 au fost:

China (27 % din producţia mondială), Italia (13 %), S.U.A.(11%), Spania (8,5 %), şi

Grecia (7,5 %) cu producţii de peste 1.000 de mii tone (Tabel nr.5 şi Grafic nr.2).

Creşteri mari de producţie(în anul 2000 faţă de 1980) au îregistrat în afară de China,

ţări din Europa, cum ar fi Spania (108,6), şi Grecia (137,8 %). A scăzut, în schimb,

producţia în S.U.A.(-10 %) şi Japonia (-30%).

Tabel nr.4

Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine pe plan mondial şi continente (mii tone)

Continentul∕ Anul Mondial Europa Asia America de

Nord

America de

Sud Africa Oceania

1979-1981 6960 3069 1287 1711 540 255 98

1990 8240 3950 1739 1500 629 324 98

1991 8425 3814 1976 1579 634 335 87

1992 10427 4949 2757 1593 667 373 88

1993 10277 4401 3131 1558 700 389 98

1994 10757 4793 3250 1540 711 364 99

1995 9829 4212 3412 1113 724 334 34

1996 10190 4472 3533 1123 684 344 34

1997 11020 3615 4382 1615 834 464 110

1998 11675 3573 4987 1433 774 804 104

1999 13080 4678 5102 1534 826 833 107

2000 13223 4697 5212 1564 829 814 107

1990-2000 10649 4287 3589 1468 728 489 88

Variaţia ±% +53,0 +39.7 +17,0 -14,2 +34,8 +91,0 -10,2

Sursa : F.A.O. Production Yearbook , vol. 47;48;50 (1996);51 (1997);52 (1998)-Roma

F.A.O. Bulletin of Statistics; vol. 1, nr.2 (2000)

24

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

(mii t

on

e)

Nivel mondial Europa Asia America de

Nord

America de Sud Africa Oceania

Grafic nr. 1. Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine (mii tone) la nivel mondial şi pe continente

2000 1990-2000

25

Tabel nr.5

Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine în unele ţări (mii tone)

Ţara/Anul USA Italia China Grecia Spania Franţa Turcia Argentina Chile Japonia Romania

1979-1981 1496 1419 386 381 414 459 242 247 104 253 60

1990 1192 1721 786 776 585 498 330 529 150 201 60

1991 1413 1443 809 835 728 407 350 240 200 186 44

1992 1420 1892 1527 1097 1024 530 370 235 223 188 37

1993 1391 1597 1879 1123 855 403 370 235 237 176 50

1994 1357 1679 2031 1127 865 531 370 237 258 174 21

1995 1204 1689 2172 900 657 570 375 159 270 163 13

1996 1180 1754 2776 1040 870 464 375 281 280 169 26

1997 1442 1158 2996 588 925 469 355 290 270 176 17

1998 1288 1423 3377 480 297 341 400 257 285 176 18

1999 1390 1805 3477 1000 987 478 400 250 310 158 22

2000 1420 1692 3577 1000 1112 474 400 250 310 158 23

1990-2000 1336 1623 2310 906 864 470 339 269 264 175 30

Variaţia ±% -10,7 +14,3 +498,4 +137,8 +108,6 +2,4 +40,0 +8,9 +153,8 -30,8 -50,0

Sursa : F.A.O. Production Yearbook , vol. 47;48;50 (1996);51 (1997);52 (1998)-Roma

F.A.O. Bulletin of Statistics; vol. 1, nr.2 (2000)

26

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

(mii t

on

e)

U.S.A. Italia China Grecia Spania Franţa Turcia Argentina Chile Japonia România

Grafic. nr. 2 - Evoluţia producţiei de piersici şi nectarine (mii tone) în unele ţări

2000 1990-2000

27

Fig. nr.1 - Distribuţia culturii piersicului şi nectarinului în România

28

1.6.2. Cultura piersicului şi nectarinului în România

În România, din punct de vedere istoric, piersicul a fost introdus de către

romani, odată cu colonizarea Daciei, dar este posibil ca el să fi pătruns în Dobrogea

de azi, cu mult înaine, odata cu înfiinţarea coloniilor greceşti.

La început era cultivat ca pom izolat, mai ales prin vii. Din 1889, odată cu

înfiinţarea pepinierelor de stat, au putut fi înmulţite şi s-au răspândit multe soiuri

străine. Au apărut asfel primele livezi.

În zonele favorabile cultura piersicului s-a dezvoltat, astfel că în prezent

piersicul reprezintă, a treia specie pomicolă, ca perspectivă de cultivare, după măr şi

prun.

Dezvoltarea turismului pe litoralul Mării Negre a determinat extinderea în

cultură ,pe lângă cais, vişin, cireş, măr şi prun de vară, a piersicilor şi nectarinelor.

Primele livezi de piersic din Dobrogea au fost înfiinţate la Neptun, Mangalia,

sub formă de palmetă, cu specialişti şi material din Italia. Ulterior, plantaţii

importante de piersic s-au înfiinţat la Medgidia, Nazarcea, Cernavodă, Valu lui

Traian- în judeţul Constanţa.

Plantaţii de piersic s-au înfiinţat şi în jurul Bucureştiului şi în alte zone ale

ţării, favorabile acestei culturi (Bihor, Dolj, etc.).

În 1989, existau în ţară cca. 11.000 ha. livezi, care produceau anual 70-80 mii

tone (V. Cociu, 1993 ; Fig. nr. 1).

Producţia totală de piersici a înregistrat o scădere dramatică, de la

aproximativ 60 mii tone în 1990 la 17 mii tone în 1997, după care a urmat o uşoară

creştere, până în anul 2000 când s-au produs 23 mii tone.

Reducerea semnificativă a suprafeţelor de livezi cu piersici şi implicit a

producţiei totale de piersici s-a datorat în principal haosului creat în primii ani după

1990, de schimbările din structura de proprietate a fondului funciar (desfiinţarea

fostelor C.A.P.-uri), care a avut ca urmare imediată defrişări anormale şi necontrolate,

îmbătrâniri premature şi neglijări ale plantaţiilor rămase.

Consumul anual de piersici pe cap de locuitor a scăzut de la 2,8 kg, în 1985 la

1,2 kg, în 1997.

Nu există date privind suprafeţele ocupate cu nectarin, acestea existând doar în

cadrul Staţiunilor de Cercetare şi Dezvoltare Pomicolă şi sporadic în gospodăriile

populaţiei.

În ultimi douăzeci de ani asistăm la o expansiune a culturii nectarinului pe plan

mondial şi un interes sporit în toate ţările cultivatoare, inclusiv în Romania.

Monica Murvai a studiat, in cadrul temei de doctorat, comportarea a 10 soiuri

de nectarin în condiţiile de la Bucureşti-Băneasa. Antonia Ivaşcu a studiat în culturi

de concurs, 47 de soiuri şi hibrizi de perspectivă şi comportarea lor în condiţiile

pedo-climatice de la Bucureşti (S.C.D.P. Băneasa), în vederea stabilirii unui sortiment

cât mai adecvat de nectarine.

Problema sortimentului de soiuri de piersic şi nectarin pentru zonele favorabile

de cultură din ţara noastră este studiată de asemenea, la S.C.D.P. Constanţa. În

decursul anilor, au fost elaborate sortimente pentru piersicile de desert (propiu-zise),

nectarine şi piersici de industrie (pavii, clingstone)

29

S.C.D.P. Constanţa a contribuit prin colectivul de amelioratori la crearea noilor

soiuri, menite să lărgească conveerul de fructe (din a doua decadă a lunii iunie până în

a treia decadă a lunii septembrie) cu soiuri de piersic, pavii şi nectarine bine adaptate

condiţiilor de cultură din sud-estul României.

30

C A P I T O L U L II.

PIERSICUL ŞI NECTARINUL DWARF

2.1. CARACTERUL “PITIC GENETIC“ LA POMII

FRUCTIFERI ŞI FOLOSIREA LUI ÎN AMELIORARE

Actualele programe de ameliorare ale pomilor fructiferi, atât pe plan mondial,

cât şi naţional, cuprind ca obiectiv prioritar intensivizarea pomiculturii. Acest

deziderat poate fi realizat folosind soiuri adecvate şi tehnologii specifice de cultură

pentru plantaţiile intensive şi superintensive.

Se pune tot mai acut problema controlării dimensiunii pomilor, de creare a

soiurilor pitice şi a portaltoilor care să imprime nanismul.

La Institutul de Pomicultură din Roma a început din 1968 un program de

ameliorare genetică a cireşului, cu scopul de a obţine soiuri cu vegetaţie compactă,

pomi de talie mică, pentru a putea reduce costurile la lucrările manuale (Fideghelli,

1982). Aceste deziderate se realizează prin folosirea radiaţiilor ionizante.

Din anul 1970, acest program s-a extins la măr, dar şi la piersic în scopul de a

obţine la ultima specie un soi de piersic de tipul “Chinese dwarf”.

Observarea atentă şi sistematică a unor hibrizi pe rădăcini proprii de cais şi de

prun, au permis selecţionarea unor genotipuri de tip pitic, cu descendenţe genetice

diverse.

La Staţiunea Experimentală Prosser-Washington, Toyama a individualizat două

selecţii de cais pitic şi de prun de tip european.

Obiectivul de obţinere a soiurilor genetic pitice s-a extins şi la păr. Genotipurile

utilizate au fost selecţiile “ US 309 “ (T. Van der Zwet, 1977) şi soiul francez “Nain

Vert “(Decourtye, 1967). S-a constatat că “piticirea” lui “Nain Vert” este controlată

de o singură genă dominantă şi că soiul este heterozigot pentru acest caracter.

Selecţia “U.S. 309” a fost utilizată şi în programele de ameliorare al U.S.D.A.,

la Kerneysville (Virginia de Vest, S.U.A.) şi în programul I.N.R.A. (Anger, Franţa).

La cireş, din multitudinea de mutante obţinute în urma iradierilor (Fideghelli şi

colab., 1977 şi 1982; Della Strada şi colab. 1982), s-au remarcat o serie de selecţii

compacte, care au o productivitate mai crescută şi o talie redusă cu 20 – 50 % faţă de

martor.

La măr s-a impus o selecţie din soiul “Anurcca“, care a depăşit cu mult

ceilalalţi cloni spur existenţi (Della Strada şi colab., 1983).

La cais, nanismul este un caracter recesiv, relativ comun (după Scorza,1982,

citatat de Roberta Quarta în 1985).

Deocamdată selecţiile pitice obţinute, deşi sunt fertile, nu au o productivitate

ridicată. Ele vor fi utilizate în programe de ameliorare, ca genitori, pentru a obţine

soiuri pretabile la înfiinţarea livezilor de mare densitate, uşor de întreţinut şi cu

posibilitatea de a utiliza pomi pe rădăcini proprii.

31

La prun, ameliorarea şi crearea de soiuri pitice se află la început de drum.

La păr, pentru a obţine soiuri pitice şi semipitice, programul de ameliorare se

bazează pe hibridarea dintre cele mai bune soiuri standard (“Williams, “Decana

Comisiei”, “Passe Crassane”, ”Conference”, etc.) cu “U.S. 309 “şi “Nain Vert”.

În Romania , studii şi cercetări privind crearea soiurilor pitice “spur” de păr au

fost intreprinse de Ghidra, V. (1983-1996) la S.C.P.P. Cluj-Napoca.

Un colectiv format din I. Duţu, Gh. Mladin, P.Parnia, şi Şt. Wagner a reuşit să

creeze un portaltoi generativ pentru prun , având cea mai mică vigoare pe plan

mondial (1999 ), cu denumirea “Mirobolan dwarf “.

Având în vedere studiul cercetărilor pe plan mondial, cu privire la preocupările

existente pentru obţinerea de soiuri de pomi cu creştere pitică, habitus compact şi

fructificare pe ramuri scurte de rod , se desprind câteva concluzii:

Există un interes sporit al amelioratorilor pentru aceste obiective. Sunt

utilizaţi o serie de termeni ca “spur”, înţeles atât ca tip de fructificare, cât şi ca habitus

redus. Apare tot mai des termenul de “dwarf”(pitic) şi “semi-dwarf” (semipitic) dar şi

termenul de “genetic-pitic”. Alţi autori folosesc termenul de “nanism” , care înseamnă

de fapt piticire.

Interesul pentru obţinerea unor astfel de soiuri poate fi clasificat şi în funcţie de

exigenţele proprii fiecărui program de cercetare.

Există o mare graduare, referitoare la ideotipul “spur” ori “pitic-

genetic”urmărit, de la interesul de a obţine “pitici extremi” (de tipul dwarf, la piersic),

la o reducere apreciabilă a înălţimii pomilor, a gradului şi a unghiului de ramificare, a

fructificării pe ramuri scurte de rod, etc.

2.2. DEFINIREA CARACTERULUI “DWARF” LA PIERSIC ŞI

NECTARIN

Genotipul “dwarf” se caracterizează printr-o reducere extremă a taliei pomului

(1-1,5 m), prin prezenţa numeroaselor internodii scurte, prin existenţa ramificaţiilor

secundare şi terţiare şi deci ,a unei coroane dese (Scorza,1984).

Dwarfii se caracterizează printr-un foliaj foarte bogat ; frunzele sunt de

dimensiuni mai mari decât ale piersicului standard şi foarte intens colorate, având şi o

capacitate mai mare de fotosinteză.

Înflorirea este abundentă şi se eşalonează pe circa 12-21 zile, florile putând fi

campanulate sau rozacee, simple sau involte, roz ori roşu–frez.

Fructele, fie că sunt piersici, pavii ori nectarine, sunt asemănătoare sub raport

calitativ cu ale piersicului standard. Se lucrează pentru ameliorarea dimensiunilor, ca

şi pentru obţinerea de soiuri care să îşi coloreze bine fructele, chiar în condiţiile unei

umbriri mai mari, din coroana lor deasă.

Piersicul dwarf, ca toate speciile şi soiurile cu vigoare slabă, se caracterizează

printr-o precocitate pronunţată la rodire. Este productiv, dând recolte de 6-20

kg/pom.

Se poate cultiva la distanţele de 2/1,5 m, rezultând o densitate de 3333 pomi/ha,

sau la 3/1,5 m, rezultând o densitate de 2222 pomi/ha.

32

Perioada de vegetaţie a piersicului dwarf se prelungeşte până spre sfârşitul

lunii noiembrie, când îşi pierde frunzişul, deci mai târziu decât piersicul standard.

Ramurile se coc mai târziu, altoitul realizându-se la sfârşitul lunii august.

Ca portaltoi se utilizează piersicul franc, caisul, migdalul şi corcoduşul (dar

acesta drajonează puternic). Se preconizează utilizarea portaltoilor de vigoare redusă

ori a celor nanizaţi.

Cultura piersicului dwarf este rentabilă datorită faptului că se fac economnii

prin efectuarea unor tăieri reduse (se luminează coroanele, prin eliminarea ramurilor

uscate); se utilizează cantităţi mici de substanţe fungicide şi este uşurată munca de

recoltare a fructelor.

2.3. DETERMINISMUL GENETIC AL CARACTERULUI “DWARF”

LA PIERSIC ŞI NECTARIN

Polimorfismul piersicului este vast, el incluzând numeroase caractere

morfologice cu ereditate mendeliană, ca şi o mare variabilitate a caracterelor

cantitative: data înfloririi, maturitatea de recoltare, mărimea şi forma fructului,

culoarea pulpei, etc.

La specia piersic, considerând cele 21 de caractere descrise de diverşi autori,

citaţi de R.Monet (1992), se pot realiza 221 combinaţii fenotipice diferite, cu minim

de 2.097.152 fenotipuri

Lammerts (1945) a studiat caracterul dwarf şi a stabilit că este recesiv,

monogenic. El a încrucişat varietatea ornamentală “Chinese Dwarf Mandarin” cu

varietatea standard “Rio Oso Gem” şi a obţinut în F1 o descendenţă uniformă ,

alcătuită din indivizi standard.

În urma autofecundării acestor descendenţi a obţinut un raport de segregare al

caracterelor de 3 standard: 1 dwarf.

Gena care controlează acest caracter a fost notată “dw” . Deci habitus-ul pitic

este controlat genetic de monogene recesive ( Dw/dw ).

Plantele pitice au genotipul “dw/dw”, în timp ce plantele standard sunt

heterozigote sau homozigote dominante.

Hesse (1975) a arătat că în controlul caracterelor pot interveni şi alte gene

minore.

Există şi o dominanţă intermediară, care imprimă plantelor nanismul,

simbolizată cu N/n (Monet şi Salesses, 1975).

33

2.4. SCHEME DE OBŢINERE A SOIURILOR “DWARF”

2.4.1. Schema în care se utilizează un genitor standard şi unul dwarf

(pe termen lung)

F 0 = genitor matern standard x genitor patern dwarf

↓

hibrizi heterozigoţi standard

F 1 = autofecundarea hibrizilor standard din generaţia F 0

şi încrcuşarea elitelor selecţionate

↓ hibrizi ¾ standard : ¼ dwarf

F 2 = autofecundarea hibrizilor dwarf şi încrucişarea elitelor dwarf

↓ hibrizi dwarf în proporţie de 100%

În timp, aceste lucrări de ameliorare reprezintă circa 15-25 ani de muncă

2.4.3. Schema în care se utilizează numai genitori dwarf

(pe termen scurt)

Anul I Hibridări sau Autopolenizarea

Dwarf ♀ x Dwarf ♂ formelor dwarf

Anul II - Obţinerea de hibrizi dwarf 100 %

Anul III-V - Selecţia hibrizilor valoroşi, pe rădăcini proprii,

după rezistenţa la boli şi ger

Anul VI –VIII – Observaţii şi selecţii în trei ani de rodire

consecutivă a hibrizilor aflaţi în câmpul de

alegere

Anul IX - Altoirea selecţiilor valoroase

Anul XI - Înfiinţarea culturii de concurs cu cele mai bune

selecţii în două sau trei centre diferite din ţară

Anul XII – XIV – Observaţii şi selecţii asupra elitelor

Anul XV-XVII - Omologarea, după cel puţin trei ani de

studiu al elitelor, care au fost altoite pe cel

mai utilizat portaltoi din zonă.

34

2.4.2. Precizarea obiectivelor şi a lucrărilor necesare pe ani pentru

obţinerea soiurilor dwarf

An I Hibridări între soi standard x soi dwarf

― obţinerea de sâmburi hibrizi

― stratificarea sâmburilor

An II Transplantarea puieţilor în câmp

― însămânţarea la ghivece

― întreţinerea plantelor

― selecţia la boli şi ger

An III Întreţinerea plantaţiei

― selecţia în funcţie de rezistenţa la ger şi boli

AnIV Autofecundări la plantele elită

―obţinerea seminţelor consangvinizate

― stratificarea seminţelor

An V Transplantarea în câmp a plantelor de la ghivece

― însămânţarea la ghivece

―repetarea autofecundărilor şi aceleaşi operaţii ca în anul IV

AnVI Întreţinerea plantaţiei

― selecţia după rezistenţa la ger

Anii VII Întreţinerea plantaţiei

― selecţia după tipul de

dezbinare ¼ dwarf : ¾ soi

standard

Anii VIII-IX Continuarea selecției după tipul dezbinării

― marcarea şi înmulţirea plantelor de tip dwarf pentru organizarea

microculturii de concurs

― organizarea unei microculturi de concurs cu plante dwarf

― selecţia elitelor în cadrul plantelor dwarf după calitatea fructelor, rezistenţa

la ger şi boli.

An X Întreţinerea microculturii

An XI Întreţinerea microculturii şi selecţia după rezistenţa la ger şi boli

Anii XII-XIV Selecţia în funcţie de productivitate (testul de

productivitate) şi de calitatea fructelor la plantele elită de tip dwarf (testul

de calitate)

35

An XV Preomologare

-Altoirea hibrizilor de perspectivă şi a soiurilor recunoscute pe plan mondial

An XVI Organizarea culturii de concurs cu hibrizii de perspectivă şi

soiurile martor (testul de adaptare)

Anii XVII-XIX

― Anii de rodire

― Întreţinere

Anii XX-XXII Selecţia hibrizilor soiuri în devenire

An XXIII Omologarea soiului dwarf şi zonarea lui

36

C A P I T O L U L III

STADIUL ACTUAL AL CERCETARILOR PRIVIND

CREAREA SI CULTIVAREA PIERSICULUI SI

NECTARINULUI DWARF

3.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND

CREAREA ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI

NECTARINULUI DWARF PE PLAN MONDIAL

La piersic, fenomenul “dwarf” a fost descris încă din anul 1867.

Blake (citat de Schmith,1942 şi de M. Neagu, 1975), a încrucişat soiul J.H.Hale

cu Japan Dwarf Blood şi a constatat că în descendenţă au apărut în F1 hibrizi cu

coroana mai putin compactă decât genitorul patern.

Fenotipurile compact, dwarf şi semidwarf au fost descrise şi caracterizate în

detaliu, abia după apariţia soiului “Com-Pact Redhaven” şi a soiului “Empress”, care

au germoplasmă dwarf.

“Com-Pact Redhaven” (C.R.H.) a fost descoperit în Orondo, Wash, în 1964, ca

o variaţie mugurală a soiului Redhaven şi a fost difuzat în comerţ în 1971 (Brooks,

1971 şi Van Well, 1974). El posedă un habitus compact şi în acelaşi timp este

semipitic.

Comparat cu piersicul standard, C.R.H. şi hibrizii rezultaţi din el, au internodii

mult mai scurte, unghiuri de inserţie mici (strânse), un număr foarte mare de muguri

pe ramurile primare şi secundare.

Ca o consecinţă a acestor caractere, C.R.H. are o coroană foarte deasă, în care

penetrarea luminii este slabă.

Lammerts a descris descendenţele hibride rezultate din “Babcock”, care se

caracterizau prin internodii scurte şi ramificare bogată.

Prin autopolenizare, “Babcock” dă plante normale şi plante cu internodii scurte

şi coroană compactă în proporţii de 15:1.

Pentru caracterul “compact”, Lammerts a propus doi factori recesivi, duplicaţi

: (bu1 şi bu2) pentru care soiul “Babcock” este heterozigot.

Monet şi Salesses au hibridat soiul “Robin”, o mutantă a soiului “Babcock”, cu:

Mayflower” şi au obţinut plante standard şi plante compacte, probabil similare cu cele

descrise de Lammerts.

Aceaşi autori au descris şi un semidwarf “A 72”, care, prin autopolenizare a dat

naştere la plante standard, semidwarf şi dwarf, în procent de 1:2:1, fapt ce indică o

dominanţă incompletă.

Studii interesante a întreprins şi Connors atât în ceea ce priveşte obţinerea

formelor dwarf şi semidwarf prin hibridări, cât şi prin folosirea mutaţiilor, una din

ele, provenind din “Elberta”. Aceasta atingea la cinci ani, o înălţime de 2,10 m, circa

50% din talia standard. În urma autopolenizării, această mutantă a dat hibrizi dwarf şi

semidwarf.

37

“Elbertita” este un soi dwarf, care atinge 1/3-1/2 din înălţimea soiului

“Elberta”.

O altă mutantă cu habitus”compact” a fost obţinută din: Fay Elberta” şi se

numeşte “Compact Elberta” (Scorza,1986). Studiile efectuate au stabilit că habitusul

compact este condiţionat de o singură genă dominantă, care a fost notată cu “Ct”.

Hibrizii compact variază ca înălţime , volum şi densitate a coroanei.

În1975 L.F.Hough şi Catherine Bailey au încrucişat “Com-Pact Redhaven” cu

mai multe selecţii valoroase, în cadrul unui program de ameliorare, la Centrul de

Cercetări Pomicole “Cream Ridge –Rutgers” din New Jersey, S.U.A. Hibrizii obţinuţi

au fost încrucişaţi cu selecţii şi soiuri standard (1980,1981,1982) şi hibrizii rezultaţi

au fost studiaţi la Cream Ridge. Două selecţii compact în F1, rezultate din standard x

CRH au fost hibridate şi s-a obţinut o descendenţă denumită NJ 8104.

La U.S.D.A., H.W. Fogle a încrucişat “Empress”dwarf cu CRH, în Centrul de

Cercetăti Agricole de la Beltsville, iar hibrizii obţinuţi au fost plantaţi şi studiaţi la

Centrul de Cercetări Pomicole di Kearneysville. Prin autopolenizare a CRH aici au

fost creaţi de Fogle şi alţi hibrizi şi s-a observat că procentul de segregare a fost de 3 :

1 (compact: standard).

Pe plan mondial există astăzi diferite forme nanice, cu caracteristici

corespunzătoare taliei mai mult sau mai puţin reduse. Forma cea mai accentuată de

nanism este cea prezentată în stare homozigotă la un număr de soiuri ornamentale, ca

de exemplu “Bonanza”, selectată în S.U.A. de Fred Anderson. Acesta a creat la

Centrul de Cercetări –Le grand California, o serie de soiuri pitice, cu fructe de

calitate.

Urmaşul său, Bradford, a creat şi el câteva soiuri pitice, competitive şi mulţi

hibrizi ai lui au fost şi sunt supuşi şi în prezent testelor agronomice.

În S.U.A. programul de creare a pomilor pitici, destinaţi plantaţiilor de mare

densitate, a fost îmbrăţişat şi de alţi cercetători. Merite deosebite revin prof. L.F.

Hough şi Catherinei Bailey, de la Universitatea Rutgers, din New Jersey, lui David

Ramning-Fresno-U.S.D.A., California, lui Paul Hansche, creator al noilor soiuri

“Valley Red”, “Valley Gem”şi Valley Sun” de la Universitatea din California.

Trebuie menţionat şi Ralph Scorza de la U.S.D.A.-Appalachian Fruit Research

Station, din Kearneysville-S.U.A. al cărui program de ameliorare prevede crearea

noilor soiuri pitice de pomi, uşor de condus şi care să producă fructe de calitate

superioară.

R. Scorza a caracterizat cele patru tipuri de piersic, în funcţie de habitusul şi

portul pomilor : dwarf (DW); semidwarf (SD), compact (CT) şi standard (ST).

După Scorza, pomii dwarf sunt mici, cu coroana deasă, cu ramuri şi internodii

foarte scurte şi cu numeroase ramificaţii de ordinul II şi III, iar unghiul de inserţie al

ramificaţiilor este strâns.

Pomii compact sunt mai mari ca cei dwarf şi au coroana foarte deasă, cu un

foarte mare număr de ramificaţii de ordinul II şi III.

Coroana pomilor standard este largă, mare, aerisită, cu ramuri cu internodii

lungi şi număr mic de muguri floriferi pe ramuri.

Pomii semidwarf se situează între standard şi compact, în cea ce priveşte

dimensiunea coroanei.

38

Scorza arată că lumina pătrunde bine în coroana pomilor ST şi SD, în timp ce

la pomii DW şi CT interiorul coroanei este mai puţin luminat. El indică semidwarful

ca potenţial genotip, care să fie utilizat în viitor pentru înfiinţarea livezilor de piersic

de mare densitate.

Programe de obţinere a piersicului pitic genetic există şi în Europa, în special în

Franţa şi Italia.

Au fost obţinuţi hibrizi dwarf şi semidwarf cu fructe de calitate, care au fost

studiate comparativ cu soiul “ Com-Pact Redhaven”. Este vorba de hibrizi pitici în

F2, obţinuţi în urma hibridării soiului J.H.Hale cu Bonanza, hibrizi codificaţi

Y.F.7310632, etc. Înălţimea soiurilor semi-pitice, la sfârşitul anului IV, a variat între

10 şi 30 %, fiind în medie asemănătoare cu cele ale lui Com-Pact Redhaven.

Tabel nr.6

Soiurile de piersic şi nectarin dwarf

existente pe plan mondial

Nr.

crt. Denumirea soiului

Nr.

crt. Denumirea soiului

1 Autumn 25 Late Red

2 Babcock 26 Litle Giant

3 Bonanza 27 Melody Free

4 Calipso 28 Nectarina

5 Circe 29 P x M – G.F. 677

6 Delicious 30 Red Fantastic

7 Dwarf Mandarin 31 Red Prolific

8 Early Free 32 Red Sunset

9 Elbertita 33 Royal June

10 Eldorado 34 Silverado

11 Empress 35 Silver Prolific

12 Florey 36 Sirio

13 Floria 37 Southern Belle

14 Garden Beauty 38 Southern Flame

15 Garden Gold 39 Southern Rose

16 Garden Delight 40 Southern Sweet

17 Garden Sun 41 Stark Honey GLO

18 Golden Free 42 Stark Sensation

19 Golden Gem 43 Summer Red

20 Golden Glory 44 Sunbonnet

21 Golden Prolific 45 Valley Gem

22 Golden Tresaure 46 Valley Red

23 Grand Melody 47 Valley Sun

24 Japan Dwarf Blood

39

Comparativ cu acest ultim soi, aceste selecţii nu prezintă o coroană atât de

bogată şi un trunchi viguros, acestea fiind considerate caractere negative.

Fideghelli şi colaboratorii(1982), au constatat în urma studiilor intreprinse

(referitoare la lugimea ramurii şi al internodiilor, suprafaţa foliară, grosimea laminei

foliare, a ţesutului palisadic, numărul stomatelor, conţinutul în clorofilă, etc.) că

numai lungimea internodiilor este corelata cu dimensiunea pomilor semipitici.

La un număr de 11 hibrizi obţinuţi de la un descendent în F2 (J.H.Hale x

Bonanza), s-a relevat o mare variabilitate pentru caracterele de înălţime şi grosime a

trunchiului, precum şi lungimea ramurii şi a internodiilor.

Este deci posibilă obţinerea de soiuri pitice, competitive cu cele mai bune

soiuri standard, bazându-se pe observarea selecţiilor din punct de vedere al

comportamentului vegetativ şi al productivităţii.

S-au introdus în cultură soiurile “Circe” şi “Calipso” create la I.S.F.-Roma,

Italia (Fideghelli,1992).

Actualul sortiment de piersic şi nectarin pitic (Tabel nr. 6) cuprinde soiuri cu

epoci diferite de coacere, cu fructe calitative, cu pulpa galbenă, galben-portocalie şi

albă.

La piersic nu existau portaltoi de vigoare diferită, ca la măr, de exemplu, care

să imprime vigoare diferită pomilor. De curând a fost creat portaltoiul ”Sirio” care

este primul portaltoi nanizat al piersicului.

Productivitatea livezilor de mare densitate, la piersic, a fost studiată de diferiţi

cercetători din S.U.A.. Livezile pilot au demonstrat că selecţiile semipitice au o mare

productivitate, care ating 73 t/ha, la pomii în vârstă de 4 ani, într-o plantaţie cu o

densitate de 2000 pomi/ha.

Pe plan mondial, în programul de creare al pomilor pitici sunt incluse încă două

forme de piersic, în afara celor menţionate mai sus, şi anume: piersicul ”Columnar”,

“Pillar” şi “Pletos”(Plângător).

3.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND CREAREA

ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF

ÎN ROMÂNIA

În România, piersicul dwarf a fost introdus de Acad. Dr. doc. V.Cociu (între

anii 1977-1984) şi o parte din genotipurile respective au fost cantonate la S.C.D.P.

Constanţa. Materialul biologic iniţial l-au constituit soiurile Bonanza, Silver Prolific,

Autumn, soiuri care au mai mult caracter ornamental şi o serie de hibrizi, rod al

colaborării între V.Cociu şi prof. L.F.Hough, de la Universitatea Rutgers-New Jersey,

S.U.A.

Ulterior colecţia a fost îmbogăţită cu soiurile Floria, Garden Beauty şi

Genetic Dwarf. Au fost aduşi hibrizi cu valoare ornamentală obţinuţi în urma unor

hibridări efectuate în Canada.

Materialul biologic dwarf a fost studiat, s-au selectat genitori valoroşi şi s-a

derulat anual un program de hibridări şi selecţii.

40

Fondul de germoplasmă de piersic dwarf totalizează la S.C.D.P. Constanţa,

peste 2000 pomi dwarf, semidwarf şi compact, altoiţi pe piersic franc şi circa 1700

hibrizi simpli, F1 şi F2 de diferite vârste.

S-au constituit culturi de concurs cu cele mai valoroase selecţii clonale şi cu

cei mai buni hibrizi, care s-au evidenţiat prin fructe de calitate superioră,

productivitate mare, precocitate de rodire, etc. (1990-1992).

În 1994 s-a înfiinţat o cultură de concurs cu piersic şi nectarin dwarf, care

cuprinde 12 genotipuri, în două centre: U.S.A.M.V. Bucureşti şi S.C.D.P. Constanţa.

Pentru genotipurile respective au fost întocmite dosarele, în vederea luării în evidenţă

de către Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor din Romania.

În anul 2000 au fost omologate primele soiuri dwarf româneşti “Cecilia”şi

“Puiu”-piersic; “Melania” şi “Liviu”- nectarine; “Paul”-piersic ornamental; “Dan”-

nectarin ornamental obţinute la S.C.D.P. Constanţa şi sunt în curs de testare şi alţi

hibrizi valoroşi.

Soiuri şi hibrizi de piersic dwarf mai există la S.C.D.P. Băneasa (Antonia

Ivaşcu) şi mici cantităţi au fost plantate la S.C.D.P. Oradea. Deasemenea, a fost

difuzat piersic şi nectarin dwarf, ca material didactic, Universităţilor Agricole din

ţară, la Grădina Botanică din Iaşi,şi noile creaţii încep să fie cunoscute şi solicitate de

consumatori atât ca plante pomicole cât şi ca plante de ornament.

La S.C.D.P Constanţa (Alexandra Indreiaş) şi la S.C.D.P. Oradea (Ştefan

Iulian) au folosit material biologic dwarf în lucrările de creare a noilor portaltoi, de

vigoare redusă pentru piersic.

41

C A P I T O L U L IV

OBIECTIVELE CERCETĂRILOR PROPRII, MATERIALUL

BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU, METODELE DE CERCETARE

4.1. NECESITATEA, SCOPUL ŞI OBIECTIVELE CERCETĂRILOR

În România, ca în întreaga lume, s-a pus problema intensivizării pomiculturii, a

reducerii suprafeţelor plantate cu pomi şi a creşterii de 2-3 ori a producţiilor pe

unitatea de suprafaţă. Astfel, a devenit acută nevoia de creare a soiurilor superioare

calitativ cu productivitate ridicată, care să valorifice eficient factorii edafici. În paralel

se testează noi verigi tehnologice cu randamente superioare.

Obiectivele cercetării au fost crearea de soiuri de piersic şi nectarin dwarf şi

semidwarf, valoroase şi productive, necesare atât pentru înfiinţarea unor livezi

superintensive, cât şi pentru a fi plantate în grădinile familiale.

S-a urmărit evidenţierea principalelor aspecte cu referire la biologia

genotipurilor dwarf şi semidwarf; efectuarea hibridărilor folosind ca genitori materni

soiuri standard valoroase şi ca genitori paterni soiuri şi hibrizi dwarf; hibridări între

forme dwarf; autopolenizări şi liberă polenizare a materialului dwarf, semidwarf şi a

hibrizilor standard din generaţia F1.

Prin serii de autopolenizări şi hibridări s-a urmărit obţinerea de descendenţi

pitici care au fost şi sunt supuşi testelor de calitate, de productivitate şi de

adaptabilitate, vizând să devină, prin omologare, soiuri noi.

Părerea amelioratorilor din întreaga lume este că asemenea plante vor asigura o

eficienţă mult mai mare culturii pomilor, sporirea producţiei la hectar, uşurarea

lucrărilor de recoltare, sporirea posibilităţilor de mecanizare integrală, etc.

4.2. MATERIALUL BIOLOGIC LUAT ÎN STUDIU

La S.C.D.P. Constanţa materialul biologic iniţial l-au constituit soiurile:

Bonanza, Silver Prolific, Autumn, soiuri care au mai mult caracter ornamental şi o

serie de hibrizi, rod al colaborării dintre dr. doc. V. Cociu şi prof. L.F. Hough, de la

Universitatea Rutgers-New Jersey, S.U.A., unde au fost efectuate hibridările.

Colecţia a fost îmbogăţită cu soiurile: Floria, Garden Beauty şi Genetic Dwarf

precum şi cu hibrizi, cu valoare ornamentală, obţinuţi în Canada.

Materialul biologic dwarf a fost studiat, s-au selectat genitori valoroşi şi s-a

stabilit un program de hibridări şi selecţii.

La nivelul anului 1985 existau 33 de genotipuri dwarf şi semidwarf, totalizând

204 pomi. Din acestea, opt erau soiuri străine, altoite pe piersic franc, iar celelalte 25

genotipuri, reprezentau combinaţii hibride, având pomii pe rădăcini propii (Tabel nr.

7). Fondul de germoplasmă de piersic dwarf totalizează peste 2000 pomi dwarf,

semidwarf şi compact altoiţi pe piersic franc şi circa 1700 hibrizi simpli şi complecşi,

F , F2 , etc. de diferite vârste.

42

Tabel nr. 7

Materialul biologic dwarf şi semidwarf existent la Constanţa,

la nivelul anului 1985

Valu lui Traian

Nr.

crt.

Soiul sau hibridul Număr

de pomi

Portaltoiul Anul

plantării

1 Silver Prolific 3 piersic 1973

2 Bonanza 2 piersic 1973

3 Stark Sumburst (SD) 3 piersic 1973

4 Autumn 4 piersic 1982

5 Silver Prolific 1 piersic 1984

6 Bonanza 1 piersic 1984

7 Garden Beauty 5 piersic 1984

8 Floria 5 P 1 s 1984

9 Silver Prolific (Ialia) 5 piersic 1985

10 ARK (SD) 20 H.pe răd. prop. 1983

11 H 25 .11.68. 5 H.pe răd. prop. 1983

12 SP x ST 1 H.pe răd. prop. 1983

13 ARK ( SD) nr. 1 1 H.pe răd. prop. 1983

14 ARK DW 110 WF 1 H.pe răd. prop. 1983

15 ARK (SD) nr. 2 1 H.pe răd. prop. 1983

16 2,44 – 5 11 H.pe răd. prop. 1984

17 1,51 -71 2 H.pe răd. prop. 1984

18 1,45 – 63 3 H.pe răd. prop. 1984

19 6,45 – 13 1 H.pe răd. prop. 1984

20 81.22.15. – (piersic 2 SD) 1 H.pe răd. prop. 1984

21 1,56 – 54 8 H.pe răd. prop. 1984

22 1,51 – 20 9 H.pe răd. prop. 1984

23 6,65 -120 10 H.pe răd. prop. 1984

24 1,47 -13 6 H.pe răd. prop. 1984

25 22 – 20 - 48 2 H.pe răd. prop. 1984

26 82 - 20 -49 12 H.pe răd. prop. 1984

27 81 - 22 -14 15 H.pe răd. prop. 1984

28 82 - 20 - 25 11 H.pe răd. prop. 1984

29 Bonanza I 14 H.pe răd. prop. 1985

30 Bonanza II 4 H.pe răd. prop. 1985

31 D2 R42 T191 34 H.pe răd. prop. 1985

32 Firetime 703-14 x Silv.Prol. 1 H.pe răd. prop. 1985

33 Silver Prolific A.P. 1 H.pe răd. prop. 1985

Total pomi 204 - -

43

În anii 1990-1992 s-au organizat culturi de concurs cu cele mai valoroase

selecţii clonale şi cu cei mai buni hibrizi, evidenţiaţi prin fructe de calitate superioară,

productivitate mare, precocitate de rodire, etc.

În anul 1994 s-a înfiinţat o nouă cultură de concurs cu piersic şi nectarin dwarf

care cuprinde 12 genotipuri, în două centre: S.C.D.P. Constanţa şi respectiv

U.S.A.M.V. Bucureşti-Disciplina de Pomicultură. Pomii au fost plantaţi la distanţa de

3/1,5 m, asigurând o densitate de 2222 pomi/ha, din fiecare variantă existând 4

repetiţii a câte 5 pomi. Împreună cu izolările fiecare parcelă experimentală este de

1328 mp. (Fig. nr.2)

Pomii sunt conduşi liber.

4.2.1- Descrierea pomologică a unor soiurilor şi hibrizi de piersic şi

nectarin dwarf aflaţi în experienţă

Autumn. Este un soi de piersic dwarf, de origine americană, care a fost

introdus în România de Dr. V. Cociu.

Florile sunt rozacee, simple, roz. Intră târziu pe rod. Epoca de maturare este

mijlocie.

Fructul are forma oblongă, pubescenţă slabă, pieliţa este de culoare galbenă.

Prezintă pulpa galbenă, neaderentă la sâmbure. Greutatea fructului este mică, în jur de

40 grame.

Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi industrializare, sub formă de

nectar şi gem (foto nr.2).

Foto nr.2

44

Legendă: V1 = V.T.-F-sel.89 P.O

(Paul);

V2 = V.T. -GD- P11 sel.90

(Vasilică);

V3 = V.T. -GB-sel.86

N.O.(Dan);

V4 = Autumn R15P4-9 sel

86(-);

V5 = V.T. 84-G-08 (Cecilia);

V6 = V.T. 84-M-

R10P11(Liviu);

V7 = V.T. 84-G-20(Crăița);

V8 = V.T. 83-A-20(-);

V9 = V.T. 83-B-

01(Valerica);

V10 = V.T. 83-A-R18P4

sel.89(Puiu);

V11 = V.T.84-N-05(Năică);

V12 = V.T.84-N-

08(Melania);

V= varianta (genotipul);

x = izolare;

R = repetiţie

Bonanza. Soi de nectarin dwarf, introdus în România de Dr. V. Cociu.

Are înflorire abundentă şi aspect ornamental. Florile sunt de tip rozaceu,

simple, mari, de culoare roz.

Este foarte productiv, dar fructele sunt mediocre. Epoca de maturare este

mijlocie.

Fructul este oblong, cu pieliţa galben verzuie, cu circa 15-20% colorat în roşu,

pe partea însorită. Pulpa este galbenă, semiaderentă la sâmbure.

Fig. nr. 2. Schema de plantare a piersicului şi

nectarinului dwarf aflat în cultură de concurs

înfiinţată în 1994 la S.C.P.P. Constanţa şi U.S.A.M.V.

Bucureşti

45

Direcţii de producţie: pentru

consum în stare proaspătă şi

prelucrare industrială.

Pomul are valoare

ornamentală.

Floria. Soi de piersic dwarf

ornamental, de origine americană.

A fost introdus în România de Dr.

V. Cociu.

Prezintă flori de tip rozaceu,

involte, de culoare frez. Înflorirea

este abundentă şi de lungă durată.

Fructul este sferic, uşor

asimetric şi prezintă un mucron

micuţ şi o pubescenţă fină.

Pieliţa este de culoare alb-

crem, ca şi pulpa, care este

semiaderentă la sâmbure.

Fructul este mic (40-60 g),

cu aromă plăcută.

Maturarea este foarte târzie,

în a II-a parte a lunii septembrie.

Direcţii de utilizare: ca plantă

ornamentală, decorând prin flori şi port,

recomandată pentru spaţiile verzi,

grădini, terase şi balcoane, în cultură la

container.

Fructele se consumă în stare

proaspătă şi se pretează la prelucrare,

sub formă de gem şi nectar (Foto nr.3.)

Garden Beauty. Soi de nectarin

pitic, ornamental, de origine americană.

A fost introdus în România de Dr. V.

Cociu. Prezintă flori de tip rozaceu,

involte, de culoare frez. Înflorirea este

abundentă şi de lungă durată.

Fructul este oblong, pieliţa este

lucioasă, are culoarea de fond galben-

verzuie şi culoarea acoperitoare roşu-

aprins pe circa 30% din suprafaţă.

Pulpa este galben-verzuie, foarte

aderentă la sâmbure.

Foto nr. 3.

Foto nr. 4.

46

Fructul are o greutate medie de 75 grame.

Maturitatea fructelor este târzie, în prima parte a lunii septembrie.

Direcţii de utilizare: ca plantă ornamentală, pentru parcuri şi grădini, ori în

cultură containerizată pentru terase şi balcoane.

Fructele se pretează pentru consum direct şi prelucrare sub formă de compot şi

dulceaţă (Foto nr. 4).

Silver Prolific. Este soi de nectarin dwarf, creat în S.U.A. şi introdus în ţara

noastră de Dr. V. Cociu.

Are înflorire abundentă şi aspect ornamental. Florile sunt de tip rozaceu,

simple, de culoare roz.

Este foarte productiv, dar fructele necesită ameliorarea calităţii.

Fructul este oblong, cu pieliţa galben-verzuie, acoperită de roşu-viu pe partea

însorită.

Pulpa este galbenă, semiaderentă. Fructul este mic-mediu (50-60 grame).

Epoca de coacere este mijlocie-târzie.

Pomul are valoare ornamentală. Fructele se pretează pentru consum în stare

proaspătă şi prelucrare.

V.T. F.sel. 89-P.O.

Soi de piersic dwarf ornamental, obţinut de Dumitru Liana şi V. Cociu, la

S.C.D.P. Constanţa, fiind o selecţie clonală din soiul Floria.

Este ornamental prin port şi prin flori. Acestea sunt de tip rozaceu, involte, de

culoare roşu-frez. Înflorirea este abundentă şi de lungă durată (14-19 zile).

Fructul este sferic, de circa 60-70 grame cu pubescenţă fină, crem-verzui, cu

pulpa albă parfumată şi maturare în septembrie-octombrie.

Recomandat pentru spaţii verzi, grădini, terase şi balcoane.

V.T. G.D. P11.sel.90

Este piersic dwarf obţinut

la S.C.D.P. Constanţa de

Dumitru Liana, în anul 1990 şi

reprezintă o selecţie clonală din

soiul Genetic dwarf.

Fructul are formă sferică.

Pubescenţa este fină. Pieliţa are

culoarea de fond galbenă, iar cea

acoperitoare, roşie ocupă 40%

din suprafaţa fructului şi este sub

formă de striuri. Pulpa este

galbenă cu o uşoară infiltraţie de

roşu în jurul sâmburelui.

Fructul are în medie 145 grame.

Direcţii de producţie: pentru consum în stare proaspătă şi procesare (gem şi

nectar; foto nr. 5)

Foto nr.5.

Foto nr. 4.

47

V.T.-G.B. sel. 86 N.O.

Soi de nectarin dwarf ornamental, obţinut de Dumitru Liana şi V. Cociu, la

S.C.D.P. Constanţa. Reprezintă o selecţie clonală din soiul Garden Beauty, efectuată

în anul 1986.

Florile sunt de tip rozaceu, involte, de culoare roşu-frez, cu înflorire târzie,

abundentă şi de lungă durată.

Fructul este oblong de circa 75-90 grame cu pieliţă fină, colorată în galben, cu

cca. 30-35% roşu. Pulpa este galben-verzuie, aderentă la sâmbure. Epoca de coacere

este târzie (septembrie).

Se recomandă ca plantă ornamentală, pentru parcuri, grădini, terase şi balcoane,

Fructele se pretează atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru

prelucrare sub formă de compot şi dulceaţă.

Autumn R15P4-9 sel.86

Este un hibrid de piersic obţinut de Dumitru Liana, la S.C.D.P. Constanţa, în

urma autopolenizării soiului american Autumn, urmat de o selecţie riguroasă în

câmpul de alegere al hibrizilor.

Fructul are 100-120 grame şi formă oblongă. Pubescenţa este fină, culoarea de

bază este galbenă, ca şi pulpa. Aceasta nu este aderentă la sâmbure.

Direcţia de producţie: consum în stare proaspătă şi industrializare (gem şi

nectar).

V.T. 84-G-08

Este un hibrid de piersic, obţinut de Dumitru Liana şi V. Cociu, la Valu lui

Traian, prin hibridarea dirijată. Fructul are formă oblongă, pubescenţa intermediară,

culoarea de fond este galbenă, iar cea acoperitoare este roşu-intens, pe circa 40% din

suprafaţă. Pulpa este galbenă. Greutatea fructului este de 100-125 grame.

Epoca de coacere: decadele I-II din luna august.

Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi prelucrare sub formă de gem

şi nectar.

V.T. 84-M-R10P11

Este un hibrid de nectarin, obţinut de Dumitru Liana la S.C.D.P. Constanţa, prin

hibridare dirijată.

Fructul este sferic, uşor asimetric, aspectos, colorat în galben, acoperit cu roşu-

gălbui pe aproape toată suprafaţa. Pulpa este galbenă, neaderentă la sâmbure.

Greutatea fructului este de 70-100 grame. Fructele ajung la maturitate la

mijlocul ori la sfârşitul lunii august, în funcţie de condiţiile meteorologice ale fiecărui

an.

Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi prelucrare (compot şi

dulceaţă).

48

V.T. 84-G-20

Este un hibrid de piersic, obţinut de Dumitru Liana, la S.C.D.P. Constanţa.

Fructul este de formă sferic-ovală, prezintă pubescenţă medie. Culoarea de fond este

galbenă, iar cea acoperitoare este roşie, repartizată pe circa 40% din suprafaţă. Pulpa

este galbenă, cu gust bun, suculentă. Fructul atinge 80-100 grame şi se maturează în

decada a III-a a lunii iulie.

Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi procesare sub formă de gem

şi nectar.

V.T. 83-A-20

Este un hibrid de piersic obţinut de Dumitru Liana la S.C.P.P. Constanţa, Valu

lui Traian.

Fructul are o formă sferic-asimetrică, pubescenţa foarte fină, pieliţa de culoare

galben-verzuie acoperită cu roşu pe circa 20% din suprafaţă.

Pulpa este galben-verzuie, gustoasă. Fructul are în medie 70-80 grame.

Maturitatea de recoltare şi consum se încadrează în prima jumătate a lunii

august.

Direcţii de producţie: consum în stare proaspătă şi prelucrare (gem şi nectar).

V.T. 83-B-01

Hibrid de

brugnonă, obţinut la

Valu lui Traian, de

Dumitru Liana.

Fructul este sferic,

uşor alungit, fără

pubescenţă, culoarea de

fond a pieliţei este

galbenă şi prezintă

culoare acoperitoare

roşie pe circa 85% din

suprafaţa fructului.

Pulpa este

galbenă, cu infiltraţii

uşoare în jurul sâmburelui şi foarte aderentă la sâmbure, este cauciucată şi nu se

descompune la fierbere.

Greutatea fructului este de 90-100 grame. Fructele sunt de foarte bună calitate

şi aspectoase (intens colorate).

Epoca de maturare este la mijlocul lunii august.

Direcţii de prelucrare: consum în stare proaspătă şi prelucrare sub formă de

dulceaţă şi compot din feliuţe (Foto nr. 6)

Foto nr.6

V.T.83-B-01

49

V.T. 83-A-R18P4

Este un hibrid de piersic, obţinut de Dumitru Liana şi Indreiaş Gh., la S.C.D.P.

Constanţa, prin hibridare dirijată a unor hibrizi complecşi, urmată de o selecţie

riguroasă în câmpul de alegere.

Fructul este sferic, culoarea de fond este galbenă cu 15-20% roşu, culoare

acoperitoare.

Pulpa este galbenă, suculentă, cu gust şi aromă plăcută.

Greutatea fructelor este de 85-90 grame.

Epoca de coacere : prima decadă a lunii august.

Recomandat atât pentru consum în stare proaspătă, cât şi pentru prelucrare sub

formă de gem şi nectar.

V.T. 84-N-05

Este un hibrid de nectarin, obţinut

prin hibridare dirijată, de Dumitru Liana,

la S.C.P.P. Constanţa.

Fructul este sferic, uşor asimetric,

are culoarea de fond galben-portocalie,

iar cea acoperitoare este roşie, pe 50% din

suprafaţa fructului.

Pulpa este galben-portocalie,

neaderentă la sâmbure, suculentă, cu gust

plăcut, dulce-acrişor.

Fructele au în medie 100-120

grame şi se maturează în decadele II şi III

ale lunii august.

Se utilizează atât pentru consum în

stare proaspătă, cât şi pentru prelucrare

(dulceaţă şi compot- Foto nr. 7)

V.T. 84-N-08

Este hibrid de nectarin, obţinut la S.C.P.P. Constanţa de Dumitru Liana.

Fructul are forma oblongă. Pieliţa este galben-portocalie, acoperită cu roşu pe

circa 80% din suprafaţă.

Pulpa este galben-portocalie, cu gust foarte bun, echilibrat.

Fructul poate atinge 210 grame.

Maturarea fructelor are loc în decada a III-a a lunii august.

Direcţii de producţii: consum în stare proaspătă şi prelucrare sub formă de

compot şi dulceaţă.

H 25.11.68 P3-A.P.

Hibrid semidwarf, obţinut la S.C.D.P. Constanţa, de Dumitru Liana, în urma

autopolenizării unui genotip de origine americană. A fost selectat în 1995, pentru

calitatea superioară a fructelor sale.

Foto nr.7

50

Fructul este brugnonă (nectarină cu

pulpă cauciucată şi foarte aderentă la

sâmbure), cu epoca de maturare între 30

iulie şi 8 august.

Forma este sferică, cu cele două

jumătăţi uşor asimetrice. Pieliţa este galben-

portocalie, lucioasă acoperită cu roşu pe

circa 40% din suprafaţă.

Pulpa este portocalie, intens şi

uniform colorată, cu gust plăcut, dulce-

acrişor.

Fructul are greutatea medie de 120

grame.

Se pretează la consum în stare

proaspătă şi procesare sub formă de

dulceaţă şi compot (Foto nr. 8)

V.T. 84-G-08- sel A.P. 95

Hibrid de piersic dwarf, obţinut la S.C.P.P. Constanţa, de Dumitru Liana, prin

autopolenizarea unui hibrid complex.

Fructele se maturează între 9-18 august şi au în medie 85-100 grame.

Fructul este sferic-uşor alungit, cu pieliţă intens colorată în roşu şi fin

pubescentă.

Pulpa este galbenă, neaderentă, aromată cu gust dulce-acrişor.

Fructele se maturează între 17-25 august şi au în medie 150 grame.

Discuţii de utilizare pentru consum în stare proaspătă şi prelucrare (gem, nectar,

jeleu, etc.).

H pletos 1.3.

Este un hibrid de piersic arbustoid, cu ramuri pendante, obţinut la S.C.D.P.

Constanţa de Dumitru Liana, prin libera polenizare a unui genitor semidwarf.

Forma este rotundă şi pubescenţa este fină. Pieliţa este subţire, colorată în

galben-portocaliu, cu circa 20% roşu.

Pulpa este galbenă, suculentă cu gust dulce acrişor.

4.2.2. Descrierea pomologică a portaltoilor utilizaţi

Portaltoii exercită o influenţă directă asupra producţiei şi calităţii fructelor. Ei

imprimă rezistenţă la ger, o adaptabilitate la excesul temporar de umiditate, excesul

de calcar, atacul de nematozi. Determină reducerea vigorii soiurilor, accelerarea

intrării pe rod şi o productivitate ridicată.

În România cel mai utilizat portaltoi pentru piersic este piersicul franc

(Prunus persica, Batsch sau Persica vulgaris Mill). Piersicul franc ca portaltoi

determină o declanşare mijlocie a procesului de creştere şi înflorire şi o încheiere a

vegetaţiei la sfârşitul lunii octombrie.

Foto nr.8

51

T.16 (Prunus persica, L. Bastch) este un portaltoi generativ creat de Ionescu

Preda şi Alexandra Indreiaş, la S.C.P.P. Constanţa. El a fost obţinut prin selecţia

dintr-o populaţie de piersic comun, de pe terasele cu conţinut ridicat de calcar din

Dobrogea. A fost omologat în 1982.

Pomul este mediu viguros cu coroană globuloasă, grad mare de autofertilitate

(92%), rezistă la boli, la cloroză calcară în condiţii de teren irigat.

Fructul este mic, sferic, cu pulpă galben-verzuie, neaderentă la sâmbure.

Se maturizează în septembrie cu 6-8 zile după soiul Elberta.

Portaltoiul T.16 este compatibil cu majoritatea soiurilor de piersic şi nectarin.

El imprimă soiurilor altoite uniformitate în creştere şi o bună productivitate.

Tomis 1 - portaltoi generativ pentru piersic, omologat în 1997, obţinut la

S.C.P.P. Constanţa prin selecţie din piersicul comun în 1979, de către Alexandra

Indreiaş.

Tomis 79 - este un portaltoi generativ, selecţionat la S.C.P.P. Constanţa, din

Colecţia naţională de piersic, materialul biologic provenind din China, sub denumirea

de Hui Hun Tao şi a fost omologat în 1997 de Alexandra Indreiaş.

Pomul are vigoare redusă, port erect, coroană globuloasă, cu ramuri de schelet

bine garnisite.

Înflorirea este mijlocie (10.IV-1.V) având o durată relativ lungă (17 zile).

Floarea este de tip rozaceu, cu 5 petale alungite, colorate în roz intermediar.

Fructul este mic, puternic pubescent. Pulpa este de culoare albă cu pigmentaţie

antocianică în jurul sâmburelui, iar fermitatea este foarte slabă, mediu suculentă şi cu

textură fibroasă.

Epoca de maturare este târzie (4-7.IX) având o coacere eşalonată.

P.1s - selecţie dintr-un puiet de origine necunoscută, realizat în 1972 la I.C.P.P.

Piteşti. A fost omologat în 1989 ca portaltoi generativ pentru piersic şi migdal de

către Parnia P., Ioniţă C., Duţu I. şi Stanciu N.

De Balc (Prunus persica, L.Bastch) - este un portaltoi selecţionat dintr-o

populaţie de piersic comun şi a fost omologat în 1983, la S.C.P.P. Bihor de către

Ştefan Iulian. Sinonime: Elita de Balc sau Frumoasa de Balc.

Pomul este viguros, prezintă o coroană globuloasă, este autofertil, rezistent la

ger, îngheţuri târzii de primăvară şi secetă. înfloreşte la sfârşitul lunii aprilie,

începutul lunii mai.

Fructul este de formă sferică, de mărime mijlocie, de culoare alb-gălbui.

Se maturează în a doua parte a lunii septembrie.

Oradea 1 (Prunus persica, L. Bastch) - este selecţionat dintr-un soi de piersic

comun, provenit din Italia şi omologat în anul 1983 la S.C.P.P. Bihor de către Ştefan

Iulian. El a fost obţinut prin libera polenizare a soiului Bon Ammi.

Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă şi înflorire în aprilie.

Fructele sunt de mărime mijlocie (50 g) de culoare alb-gălbuie. Se maturează

în a doua jumătate a lunii septembrie.

Bailey - este un portaltoi generativ, selecţionat în S.U.A.

Pomul este semi-viguros şi prezintă o coroană globuloasă. înfloreşte foarte

târziu (18.IV-6.V). Floarea este de tip rozaceu, în general cu 5 petale, uneori 6

colorate, rotunjite, colorate în roz închis.

52

Fructul este de mărime mijlocie, are o formă oblongă şi este puternic

pubescent. Sâmburele este mic, alungit de culoare închisă şi neaderent la pulpă.

Epoca de maturare este târzie şi are o coacere eşalonată (8-20 septembrie).

Rutgers Red Leaf - este un portaltoi generativ, selecţionat la Universitatea

Rutgers, din New Jersey, S.U.A.

Pomul este de vigoare mijlocie, cu portul uşor arcuit şi prezintă o coroană

răsfirată. Are ramuri mixte de grosime mijlocie (4,5 mm) cu internodii lungi (3 cm).

Înfloritul este târziu (11.IV-2.V), având o durată lungă. Floarea este de tip

rozaceu, cu 5-6 petale de culoare roz închis. Fructul este de mărime mijlocie, puternic

pubescent. Pulpa este de culoare albă, are fermitate slabă, suculenţă mijlocie şi textură

fibroasă.

Sâmburele este mic, de formă alungită de culoare închisă, neaderent la pulpă.

Epoca de maturare este târzie, având o coacere eşalonată.

G.F. 305 - este un portaltoi generativ selecţionat la Staţiunea Grande Ferade

(Franţa) dintr-un piersic “de Montreville”. Pomul are vigoare mare, ramuri mixte,

subţiri (3,4 mm) şi internoduri lungi (3 cm).

Înfloreşte foarte târziu (20.IV-7.V) având o durată mijlocie (15 zile). Floarea

este de tip campanulat, prezintă 5 petale foarte mici de culoare roz-violaceu.

Fructul este mare, puternic pubescent. Pulpa este de culoare albă, cu fermitate

slabă, suculenţă mijlocie şi textură fibroasă.

Epoca de maturare este tardivă (17-30.IX) având coacerea eşalonată.

Harrow Blood este un portaltoi generativ, selecţionat în Ontario- Canada.

Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroană globuloasă, are ramuri de schelet

bine garnisite, cu ramuri mixte, subţiri (3,9 mm), cu internoduri scurte (1,7 cm).

Înflorirea este mijlocie (9-30.IV) având o durată lungă (21 zile). Floarea este de

tip rozaceu cu 5-6 petale de culoare roz închis.

Fructul este foarte mic, puternic pubescent. Pulpa este de culoare roşie-

sângerie, cu pigmentaţie antocianică puternică, fermă, slab suculentă, cu textură

fibroasă.

Epoca de maturare este foarte târzie (29.IX-1.X), având coacere grupată.

Alţi portaltoi utilizaţi pentru cultura piersicului şi a nectarinului sunt cei

generativi Myran, Cadaman, Julior creaţi în Franţa.

Portaltoii vegetativi câştigă teren pe plan mondial şi dintre aceştia merită a fi

amintiţi portaltoii: Hansen 536 şi Hansen 2168, care induc rezistenţă la nematozi,

Okinawa şi Nemaguard, Citation, Shalil, Yunnan, S-37, etc.

Alţi portaltoi au calitatea de a reduce vigoarea pomilor şi a induce precocitatea

de rodire. Dintre aceştia amintim: Ferciana Isthara, Jaspi, G.F. 677, G.F. 557, ultimii

doi fiind hibrizi migdalo-piersic.

Dintre portaltoii de tip dwarf omologaţi pe plan mondial amintim: Circe şi

Calipso.

Ştefan Iulian la S.C.D.P. Oradea a lucrat şi a obţinut rezultate în crearea de noi

portaltoi utilizând ca genitori piersici dwarf.

53

În decursul anilor de studii, piersicul dwarf a fost altoit la S.C.P.P. Constanţa

pe portaltoi piersic franc, corcoduş, zarzăr, migdal şi pe anumite selecţii şi hibrizi

obţinuţi din combinaţii efectaute între portaltoi standard şi piersic dwarf.

Cele mai slabe rezultate s-au obţinut la altoirea pe corcoduş, care drajonează

puternic, astfel încât pomii au dificultăţi în vegetaţie. De asemenea, s-a înregistrat

incompatibilitate cu portaltoii foarte viguroşi de tipul P/1s.

4.3. METODE DE CERCETARE

S-au efectuat o serie de observaţii şi determinării, cu scopul de a constata

capacitatea de adaptare a soiurilor şi hibrizilor studiaţi la condiţiile pedoclimatice din

sud-estul României.

Observaţiile privind desfăşurarea principalelor fenofaze au fost făcute ţinând

cont de stadiile reper la piersic ( J.Fleckinger- Fig. nr. 3)

a) desfăşurarea fenofazelor de vegetaţie au vizat :

- dezmuguritul şi creşterea lăstarilor ;

- creşterea intensă a lăstarilor ;

- încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor ;

b) desfăşurarea fazelor de fructificare :

- dezmuguritul mugurilor de rod ;

- înfloritul (început, sfărşit) ;

- întărirea sămburelui ;

- maturitatea de recoltare ;

Determinările privind creşterea vegetativă au vizat în principal vigoarea

pomilor şi au fost făcute măsurători biometrice privind :

- suprafaţa secţiunii trunchiului(cmp) şi sporul mediu annual de creştere

- asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafeţei secţiunii

trunchiului

- înălţimea pomilor(cm) – a fost măsurată cu ajutorul unei rigle gradate (miră

geodezică), datele obţinute fiind trecute într-un tabel sub forma valorilor minime,

maxime şi medii; măsurătorile au fost efectutate pe pomii aflaţi în cultura de concurs

înfiinţată în 1994,iar sporul de creştere s-a obţinut prin diferenţa valorilor medii din

anii consecutivi.

- înălţimea trunchiului (cm) s-a determinat prin măsurarea directă a trunchiului

fiecărui pom ; datele au fost trecute într-un tabel sub forma valorilor minime, maxime

şi medii;

- înălţimea coroanei (cm) s-a obţinut prin diferenţa dintre înălţimea pomilor şi

înălţimea trunchiului.

- diametrul trunchiului (cm) : pomii din fiecare variantă au fost măsuraţi cu

ajutorul şublerului , valorile minime maxime şi minime fiind înregistrate într-un tabel

iar sporul mediu de creştere s-a obţinut făcând diferenţa între valorile medii obţinute

în anii consecutivi

54

Fig.nr.3- Stadii reper la piersic

A. Mugure de iarnă: stare caracteristică pomului în repaus, mugurele brun,

scămos, ascuţit.

B. Umflarea mugurilor: mugurele începe să se rotunjească, solzii se desfac şi

apar albicioşi la vârf.

C. Apariţia sepalelor: mugurele umflat se alungeşte şi prezintă un punct albicios

constituit din sepalele caliciului.

55

D. Apariţia petalelor: sepalele se deschid şi lasă să se vadă corola roză în vârful

mugurelui.

E. Apariţia staminelor: butonul roz se deschide parţial şi apar staminele.

F. Înflorirea: petalele sunt complet desfăcute; este înflorirea deplină.

G. Căderea petalelor: ofilite sau uşor brunificate; petalele se scutură; staminele

se răsucesc, brunificate; fecundarea a avut loc.

H. Formarea fructului: ovarul se îngroaşă şi apare fructul, având la vârf restul

sepalelor uscate.

I. Fruct tânăr: eliberat de cămăşuţa caliciului, fructul tânăr, foarte pubescent, se

îngroaşă rapid.

- indicele de vigurozitate ( I.v) s-a calculat folosind formula:

H

100S.v.I

în care :

S = suprafaţa secţiunii tr.(cmp)

H = înălţimea pomului ( cm)

- măsurători privind extinderea coroanei : annual s-au măsurat diametrele

coroanei pe direcţia rândului şi perpendicular pe rând

- volumul coroanei a fost calculat folosind formula lui Sarger :

416,0H2

dDV

în care : - D = diametrul coroanei pe direcţia rândului

- d = diametrul coroanei perpemdicular pe rând

- H = înălţimea coroanei

- 0,416 = indice de corecţie

- creşterea lăstarilor: dinamica de creştere, biometria frunzelor, lungimea

internodiilor, biometria ramurilor mixte

- studiul sistemului radicular la piersicul dwarf, comparativ cu cel

standard a fost efectuat prin metoda tranşeului-Oscamp-Dragavţev.

Determinările privind productivitatea pomilor s-au efectuat prin cântărirea

recoltei de pe fiecare pom în parte şi prin calcularea producţiei medii pe pom şi la

hectar în funcţie de variantă :

-indicele de productivitate (kg / cmp suprafaţă secţiune trunchi) s-a

calculat cu ajutorul formulei:

I.p. =

Producţia pe pom

Suprafaţa secţiunii trunchiuluiI.p. =

Producţia pe pom

Suprafaţa secţiunii trunchiului

-indicele de producţie (kg / mc volum coroană) s-a determinat cu ajutorul

formulei:

I.prod. = Producţia pe pom

Volumul coroaneiI.prod. =

Producţia pe pom

Volumul coroanei

56

Au fost efectuate analize fizice asupra fructelor şi anume :

-greutatea medie a unui fruct (g) ;

-greutatea medie a unui sâmbure(g) ;

-greutatea pulpei (g) ;

-raportul sâmbure /fruct ;

-fermitatea pulpei (kg. forţă/cmp) cu penetrometru ;

-densitatea pulpei (g/cmc) ;

Deasemenea, s-au efectuat analizele chimice privind peroxidazele din frunzele

unor genotipuri de piersic şi nectarin pitic genetic şi standard Evaluarea

enzimogramelor s-a făcut conform recomandărilor Comisiei Europene privin

nomeclatura enzimelor.

Analizele chimice asupra fructelor au avut în vedere :

- substanţa uscată solubilă (%) cu refractometrul de mână Zeiss;

- aciditatea (g la % acid malic) prin titrare directă;

- vitamina C (mg la %) prin metoda iodometrică;

S-au făcut observaţii privind rezistenţa genotipurilor la ger şi dăunători

4.3.1. Metodele de creare a soiurilor noi

Crearea noilor soiuri se realizează atât prin metode clasice ori convenţionale,

cât şi prin neconvenţinale, moderne.

Dintre metodele clasice, cea mai răspândită este hibridarea.

1. Hibridarea poate fi naturală (hazard), când se obţin hibrizi prin libera

polenizare şi artificială (dirijată), când este gândită şi eectuată de ameliorator.

Hibridarea dirijată poate fi simplă, dublă, triplă, complexă, reciprocă, dialelă,

intraspecifică ori interspecifică (V. Cociu, Şt. Oprea, 1989).

Un alt aspect al hibridării dirijate îl constituie autopolenizarea sau

autofecundarea, care este de fapt hibridarea în limitele fenotipului (la plantele

autogame) sau a genotipului (la plantele alogame).

Consangvinizarea, constă în înmulţirea prin autofecundare a plantelor alogame

sau încrucişarea între indivizi înrudiţi.

La organismele cu fecundare încrucişată, efectul specific consangvinizării este

reducerea vigorii, adică apariţia fenomenului de depresie de consangvinizare. De

aceea această metodă de încrucişare se opreşte la I2 sau I3, în care apar genotipuri

valoroase. Pentru ca acestea să se menţină, se fac hibridări de tip„frate – soră”(SIB).

Segregarea descendenţelor plantelor consangvinizate permite ca alelele recesive (care

controleză anumite însuşiri valoroase pentru practică) să ajungă în stare homozigotă

şi să se poată exterioriza.

2. Selecţia clonală, este o metodă de selecţie care presupune existenţa unui

material biologic heterogen şi a unui număr mare de pomi. În urma unei examinări

sistematice se alege pomul cel mai valoros (sau pomii cei mai valoroşi) şi se practică

înmulţirea lui vegetativă, obţinând astfel un clon valoros.

Deci, clonul, în pomicultură este format dintr-un grup de pomi, care provin

dintr-un exemplar iniţial, denumit „cap de clon”, care sunt înmulţiţi vegetativ

(asexuat) şi care au aproximativ aceleaşi caractere cu acesta.

57

Când exemplarul ales este cel mai bun dintr-un soi dat, selecţia este

conservativă, iar când acesta este o mutaţie, avem de a face cu o selecţie creatoare,

deoarece, în urma testărilor, această clonă va deveni un nou soi.

3. Mutageneza, atât cea naturală (spontană), cât şi cea dirijată, constituie

metode de ameliorare şi de obţinere a soiurilor noi de piersic şi nectarin.

Variaţiile mugurale deşi relativ frecvente la piersic, sunt identificate foarte rar

de ameliorator şi de aceea punerea lor în valoare este întâmplătoare!

Amelioratorii pot selecţiona noile mutaţii, dar nu au posibilitatea să dirijeze

procesul mutaţional în conformitate cu cerinţele impuse de programele de ameliorare.

Mutageneza dirijată se realizează cu agenţi fizici şi chimici, şi până în prezent

ea a dus la realizarea unei mari variabilităţi a materialului genetic şi nu la obţinerea de

noi soiuri valoroase.

La metodele clasice de ameliorare a piersicului se adăugă şi grija permanentă

pentru îmbogăţirea colecţiei cu material biologic, din ţară şi de peste hotare, în scopul

lărgirii fondului de germoplasmă.

Biotehnologia . Dacă ameliorarea genetică a plantelor a fost făcută până în

anul 1980 aproape exclusiv prtin utilizarea metodelor clasice de ameliorare genetică,

după aceestă dată , prin perfecţionarea tehnicilor de cultură „în vitro”, metodele

tradiţionale au început să fie completate şi chiar înlocuite cu tehnicile moderne ale

biotehnologiei. Acestea transformă „ameliorarea genetică” într-o metodă de tip

industrial, de creare rapidă a noilor soiuri valoroase.

Biotehnologia, reprezintă astăzi cheia unei noi revoluţii verzi în agricultură şi

ea va contiuna să fie în strânsă legătură cu metodele clasice de ameliorare ale

plantelor.

După Moro şi colab.(1984) aplicaţiile practice, utile, ale culturilor „in

vitro”sunt clasificate astfel :

pe termen scurt (până în trei ani) şi se referă la cultura de rădăcini, de apexuri

( meriteme), de embrioni, de endosperm;

pe termen mediu (3- 8 ani) − se referă la introducerea de varietăţi

somaclonale, culturi de antere, de ovare, de embrioni, obţinerea de linii izogene, etc.;

pe termen lung (8−15 ani) − se referă la hibridarea somatică, obţinerea de

hibrizi, linii celulare mutante, transferul de organite, de cromozomi şi cel de gene;

Dintre „metodele neconvenţionale” pe care le-am utilizat la S.C.D.P.Constanţa

amintim embriocultura sau „cultura de embrioni imaturi”

În procesul de ameliorare al speciilor pomicole se întâlnesc două situaţii în care

embrionii rămân imaturi (nu se dezvoltă suficient şi nu au capacitate de germinare):

− o situaţie este cea în care se execută hibridări îndepărtate şi există

incompatibilitate de natură genetică;

− o altă situaţie este cea în care se fac lucrări de obţinere a soiurilor

extratimpurii şi timpurii la sâmburoase. Apar fenomene de resorbţie a substanţelor de

rezervă din ţesuturile embrionare, iar embrionul imatur îşi pierde capacitatea de a

germina.

Prin prelevarea embrionilor în momentul când fructele intră în pârgă, şi

cultivarea lor pe anumite medii nutritive “in vitro” se pot obţine plante viabile.

58

Desfăşurarea lucrărilor de embriocultură la S.C.D.P. Constanţa

Bogatul fond de germoplasmă aflat la S.C.D.P. Constanţa, în colecţia naţională

de piersic,a fost folosit la efectuarea de polenizări masive cu zeci de soiuri şi hibrizi

timpurii şi extratimpurii de piersic, în scopul creerii de noi soiuri care să devanseze

perioada de maturare a fructelor cu cca. 5 – 10 zile , faţă de cele existente în

sortiment, cât şi pentru crearea de soiuri de piersic dwarf cu fructe de calitate.

Pentru izolare s-au utilizat pungi din hârtie pergament şi cuşti tifonate , s-au

etichetat şi marcat ramurile şi pomii. S-a luat în studiu controlul legării fructelor, iar

datele obţinute s-au înregistrat în caietele de câmp. Fructele hibride au fost recoltate

în faza de prepârgă, când mezocarpul era încă tare, şi au fost dezinfectate într-o

soluţie de captan. O parte din ele au fost păstrată temporar într-un dulap frigorific, iar

cealaltă parte a urmat calea descrisă în continuare.

Fructele crăpate au fost înlăturate . Pulpa se îndepărteză, decupând cu un cuţit

părţile laterale ale fructului, sâmburele rămând cuprins într-un paralelipiped de pulpă.

Sub acestă formă se scufundă într-o soluţie de hipoclorit de calciu ori sodiu 7 % şi se

depulpează complet, manual, prin frecare, folosind mănuşi chirirgicale. Urmează

ghilotinarea endocarpului lemnos al sâmburilor şi introducerea seminţelor, câte zece,

în vase Petri, cu apă sterilă, folosind o pensă. Sub această formă, seminţele se

introduc în camera de extracţie, sau în incinta hotei cu flux steril laminar.

Folosind instrumentar sterilizat, se îndepărteză tegumentul seminal cu o

forfecuţă şi ace spatulate, apoi, cu o pensă lungă, fără zimţi, se prinde embrionul şi se

inoculează în eprubetele cu mediul sterilizat, cu grijă, ca baza lui să fie 1/3 introdusă

în mediu. Eprubeta cu inocul se etanşeizează imediat, cu folie de polietilenă, deasupra

flăcării şi se etichetează (s-au folosit benzi de romplast pe care s-au scris codurile cu

pix, creioanele de ceară fiind mai puţin rezistente). După fiecare inoculare

instrumentele se introduc în alcool de 90º şi se flambeză, iar după cele zece inoculări,

se şterg suprafeţele de lucru cu alcool de 70º.

Mediul de cultură folosit a fost cel indicat de prof. L.F.Hough, în care s-a

modificat procentul de zaharoză de la 2 % la 4 şi chiar 6 % (în funcţie de

dimensiunile embrionilor, cu cât aceştia sunt mai mici, este nevoie de mai multă

zaharoză) şi s-a scăzut agarul de la 7 la 6 g/l.

S-au preparat întâi soluţiile de bază (şase soluţii de macroelemente şi una de

microelemente) şi s-au introdus în sticle spălate, uscate şi etichetate.

Într-un vas Erlenmayer sau într-un balon cu fund plat de 2 litri se prepară 1

litru de mediu, astfel:

−se introduc în vas 930 ml apă distilată sau bidistilată şi se adaugă câte 10 ml.

din fiecare soluţie de macroelemente, în ordinea indicată de reţetă, pentru a evita

precipitarea; se adaugă apoi 10 ml. din soluţia stoc de microelemente şi se agită foarte

bine. Se adaugă chelatul de fier şi zaharoza şi se reglează pH-ul mediului la 5,7; apoi

se pune pe foc, mestecându-se continuu;

−se ia temperatura mediului şi când aceasta atinge 85ºC, se introduce agarul

(Difco) şi se amestecă bine, ţinând pe foc până se dizolvă complet, fără a prelungi

mult fierberea;

−se toarnă fierbinte în eprubete, câte 10 ml. de mediu , se pun imediat

dopurile, se introduc în coşuleţe şi se sterilizează 20 minute la 121 ºC în etuvă sau la

59

121 şi 1,2 atmosfere în autoclav.; se aşează coşuleţele cu eprubetele împachetate în

hârtie sterilă, pe masă, în poziţie oblică şi se expun la raze ultraviolete până la

însâmânţare;

Faza „ in vitro”

După inocularea embrionilor în eprubetă, aceasta se aşează pentru 9 – 14 zile

în condiţii de întuneric, la temperatura camerei, pentru a stimula germinarea duoă

metoda prof. David Cain . Pe măsură ce cotiledoanele se distanţează , eprubetele se

trec în camera frigorifică, pentru o lună, la +5ºC, urmate de alte trei luni, la +1ºC.

Atât înaintea introducerii în camera frigorifică cât şi în timpul post-maturării la frig,

se înlătură eprubetele în care mediul sau embrionii s-au infectat. După cca. 4 luni, se

scot eprubetele cu embrionii germinaţi şi se aşeză în camera de vegetaţie, la o

temperatură de 15ºC şi regim de întuneric 24-48 ore, pentru a stimula alungirea

radicelei. Apoi se trec la un regim de 23-25 ºC şi iluminare 16 ore din 24, aşezând

eprubetele în suporturi de celuloză expandată, pe rafturi în camera de vegetaţie. Când

se înverzeşte tulpiniţa şi prezintă 5-6 frunzuliţe, la circa două săptămâni de la

scoaterea din camera frigorifică, plantele pot fi transferate la ghivece.

Faza „in vivo”

În vederea transplantării plantelor, se pregătesc ghivece de lut ori plastic, cu

diametrul de 8-10 cm, care au fost dezinfectate cu CuSO4, Rovral, etc. şi sterilizate.

Amestecul folosit pentru transplantare trebuie să fie uşor, format din :

− 1/3 perlit − 1/3 perlit

− 1/3 turbă sau − 1/3 turbă

− 1/3 cenuşă de termocentrală − 1/3 nisip

sau pământ de frunze

Înainte de utilizare, amestecul se umectează şi se sterilizează sever.

Deasemenea, se sterilizează si cioburile, pietrişul şi nisipul, care se vor pune la fundul

ghivecelor, pentru asigurarea unui bun drenaj. Se aşează amestecul în ghivece, se scot

plantele din eprubete prin baterea lor energică în palmă. Nu este indicată tragerea

plantelor cu pensa, deoarece riscăm să lezăm tulpiniţa şi rădăcinile. Se spală

rădăcinile de urmele de agar care ar favoriza dezvoltarea bacteriilor şi a fungilor.

Se plantează cu grijă, folosind o baghetă de sticlă care se dezinfectează după

fiecare plăntuţă în parte şi având grijă să se taseze bine solul în jurul rădăcinilor. Se

udă cu grijă şi se stropesc atât plantulele cât şi suprafaţa solului cu o soluţie de

Rovral, de concentraţie mică. Este foarte importantă acoperirea imediată a ghivecelor

cu pungi de polietilenă, pentru a evita deshidratarea plăntuţelor care sunt lipsite de

cuticulă şi care suferă un şoc puternic la trecerea de la condiţiile „in vitro” la cele „in

vivo”. Ghivecele cu „capişoane” se aşează pe stelaje, în camera de vegetaţie, la 23-

25ºC şi iluminare 16 ore din 24, udând zilnic cu apă distilată. Se păstrează pungile

timp de două săptămâni, până se formează cuticula, udând zilnic,cu grijă, spre a evita

condensarea apei pe plantă şi infectarea cu Phytium sau alţi agenţi fitopatogeni,

favorizaţi de umezeala ridicată.

Se fac tratamente preventive cu substanţe fungicide şi este bine să se aşeze

pudră de talc la baza tulpiniţelor. De 2 ori pe săptămână, plantele se fertilizează cu

soluţie Knop (se udă plăntuţele cu apă şi apoi se fertilizează cu câte 10 ml. soluţie

60

Knop, numai pe sol). După 2-3 săptămâni, când apar frunzuliţele noi, este semn că

plantele încep să crească şi se scot progresiv pungile , renunţând treptat la ele.

Pentru transplantarea la ghivece mai mari (cu diametrul de 12-15 cm) se

dezinfectează ghivecele şi se sterilizează amestecul, care este format din :

−perlit − perlit

−turbă − turbă

−pământ de ţelină sau − mraniţă

−nisip − nisip

După transplantarea a-II-a, se pot uda cu apă distilată + apă de la robinet şi

treptat numai cu apă de la robinet. Înainte de scoaterea plantelor în câmp, se

recomandă aclimatizarea lor în livadă, între pomi, într-un loc umbrit şi ferit de curenţi

puternici de aer, de insolaţie şi de agenţi fitopatogeni. De obicei, scoaterea şi

plantarea în câmp, se face la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. La plantare,se

păstrează bolul de pământ. Plantele se udă zilnic şi după un şoc de 1-2 săptămâni, se

adaptează noilor condiţii, reluându-şi creşterea.

Mediul Hough I. MACROELEMENTE

1 − Ca ( NO3)2 x 4 H2 : 11,810 g. în 100 ml.

2 − Mg SO4 x 7 H2O: 4,930 g. în 100 ml.

3 − K H2 PO4: 1,361 g. în 100 ml.

4 − K2 SO4: 3,486 g. în 100 ml.

5 − ( NH4)2 SO4: 1,321 g. în 100 ml.

6 − Na Cl: 0,585 g. în 100 ml.

II. MICROELEMENTE

1 −H3 BO3: 0,0571 g./ l

2 −Mn SO4 x H2O: 0,0769 g./ l

3 −ZnSO4 x 7 H2O: 0,0440 g. / l

4 −CuSO4 x 5 H2O: 0,0039 g. / l

5 −MoO3: 0,0015 g. / l

6 −FeSO4 x 7 H2O: 3,2 ml / l

III. ALŢI INGREDIENŢI

1 − Agar − 6 g / litru de mediu

2 − Zaharoza − 40 g-60 g / l

Eficienţa economică s-a determinat având în vedere costurile de producţie,

veniturile totale, profitul şi rata rentabilităţii.

Valorificarea datelor experimentale Pentru determinările de bază, rezultatele obţinute au fost prelucrate

statistic şi interpretate pe baza analizei varianţei, gradele de semnificaţie fiind

exprimate cu ajutorul diferenţelor limită.

61

C A P I T O L U L V.

CONDIŢIILE NATURALE ÎN CARE S-AU DESFĂŞURAT

CERCETĂRILE

5.1. RELIEFUL ŞI GEOLOGIA

Cercetările au fost organizate în localitatea Valu lui Traian, situată în jumătatea

sud-estică a Dobrogei, în partea de sud-est a României, cuprinsă între Dunăre şi

Marea Neagră. Teritoriul Dobrogei este un podiş tipic, cu pante domoale, ca rezultat

al unei îndelungate evoluţii geologice şi geografice. Unităţile de relief actuale au

evoluat pe unităţile geologice preexistente, reprezentate în multe locuri prin

formaţiuni hercinice, peste care, la suprafaţă, stau formaţiuni recente de löess.

Acestea din urmă constituie roca mamă a solurilor regiunii.

În partea nordică a regiunii există formaţiuni geologice foarte vechi, respectiv

podişul Casimcei, alcătuit din şisturi verzi de vârtsă precambriană, care apar la zi în

anumite locuri. Acestea sunt acoperite în marea lor majoritate de depozite mai noi de

loess, cu o textură lutoasă sau parţial luto-nisipoasă, precum şi de depozite loessoide,

cu textură lutoasă sau luto-argiloasă. Dealurile cu aspect domol, cu pante foarte line,

alcătuiesc trăsătura geomorfologică dominantă a regiunii (Constantinescu ş.a., 1955).

Partea sudică a regiunii aparţine podişului Dobrogei de sud, de asemenea cu

formaţiuni geologice vechi, acoperite cu depozite de loess.

Altitudinea terenului este scăzută şi relativ uniformă, cu exceptia Muntilor

Dobrogei, unde se menţine totuşi sub 500 m, panta generală fiind orientată îndeosebi

către Marea Neagră şi fiind aratată de direcţia reţelei hidrografice.

5.2. SOLUL

Datorită condiţiilor variate de mediu învelişul de soluri din Dobrogea este

format dintr-un număr de 6 clase de soluri conform Sistemului de Clasificare a

Solurilor (Munteanu ş.a., 1988), respectiv: molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri,

soluri hidromorfe, halomorfe şi neevoluate.

Molisolurile reprezintă una dintre clasele de soluri zonale specifice Podişului

Dobrogei. Aceste soluri au drept caracteristică existenţa orizontului Am (molic),

avînd culoare închisă. Ele acoperă aproape în totalitate Podişul Dobrogei Centrale şi

de Sud şi suprafeţe întinse din Podişul Dobrogei de Nord cu excepţia zonelor celor

mai înalte din cadrul Munţilor Măcin şi din Podişul Babadagului şi Delta Dunării.

Materialul parental este format din loess şi mai rar din depozite deluvio-coluviale,

argile şi depozite aluviale, iar condiţiile climatice în care s-au format au caracter

continental pronunţat (zona climatică călduroasă-secetoasă) cu o cantitate relativ

scăzută de precipitaţii, în general de 300-500 mm şi temperaturi relativ ridicate

(10.5-11.5oC).

62

În cadrul acestei clase au fost deosebite la nivel de tip: soluri bălane,

cernoziomuri, cernoziomuri cambice, cernoziomuri argiloiluviale, soluri cenuşii,

soluri castanii de păduri xerofile şi şibleacuri, şi redzine (Păltineanu ş.a., 2000).

Dintre acestea, solurile bălane şi cernoziomurile, care se întâlnesc pe suprafeţe

considerabile în Dobrogea, sunt detaliate mai jos.

Solurile bălane sunt specifice Podişului Dobrogei şi se caracterizează printr-un

orizont Am (molic) un orizont A/C cu prezenţa carbonaţilor de calciu de la suprafaţa

solului, a căror acumulare maximă se realizează în cadrul orizontul Cca. Aceste soluri

se întâlnesc pe suprafeţe întinse în cadrul Podişului Dobrogean, în zonele de câmp şi

depresionare de la marginea regiunilor mai înalte, bordând cursul Dunării şi ţărmul

Mării Negre. Pe pante ele pot fi erodate şi în asociaţie cu regosoluri, erodisoluri,

rendzine şi litosoluri.

Vegetaţia naturală este de stepă cu specii de Poa bulbosa, Artemisia austriaca,

Euforbia stiposa şi Festuca valesiaca. Apa freatică nu afectează în general profilul de

sol fiind la adâncimi >5 m. În zonele mai joase de vale sau cu caracter depresionar

pânza freatică se găseşte la adâncimi de 1.5-2.5 m şi produce fenomene de gleizare,

salinizare sau alcalizare.

Procesul de formare a solurilor bălane se caracterizează prin acumularea de

humus calcic, având un regim hidric nepercolativ, levigare slabă a carbonaţilor de

calciu, care se acumulează în orizontul Cca, dar aceştia se întâlnesc încă de la

suprafaţa solului. Activitatea organismelor din sol la nivelul întregului profil este

deosebit de bogată.

Solurile bălane sunt soluri favorabile cultivării unei game largi de plante,

limitările principale fiind legate de cantitatea mică de precipitaţii pe perioada de vară.

În condiţiile naturale, prin folosirea unei tehnologii normate de producţie solurile

bălane tipice şi vermice formate pe loess cu textură lutoasă, sunt slab favorabile

pentru păşuni şi fâneţe, foarte slabe pentru măr, păr şi prun, slab pentru cireş şi vişin,

slab pentru piersic şi cais, moderat pentru vie masă şi vie vin (Păltineanu ş.a., 2000).

Prin folosirea judicioasă a irigaţiilor şi realizarea tuturor măsurilor agro-

pedoameliorative preconizate, favorabilitatea poate creşte simţitor.

Cernoziomurile sunt un alt tip de soluri specifice Podişului Dobrogean şi se

caracterizează printr-un orizont Am (molic), un orizont A/C cu prezenţa carbonaţilor

de calciu la suprafaţa solului la cernoziomurile carbonatice şi sub stratul arat la

cernoziomurile semicarbonatice şi a căror acumulare maximă se realizează în cadrul

orizontul Cca. Cernoziomurile se întâlnesc pe suprafeţe întinse în cadrul Podişului

Dobrogean şi sunt localizate în continuarea solurilor bălane.

Vegetaţia naturală face parte din subzona de vegetaţie a Stepei danubiene cu

asociaţii de Agropyron cristatum, Stipa lessingiana, Stipa pulcherima.

Apa freatică se găseşte la adâncimi >10 m şi nu afectează profilul de sol. În

zonele mai joase, depresionare, nivelul freatic se află la adâncimi <1.5-2 m şi produce

fenomene de gleizare, adesea asociate cu salinizare sau alcalizare. Datorită unui spor

de umiditate faţă de solurile bălane se realizează o acumulare mai mare de materie

organică sub forma unui humus calcic, o levigarea mai intensă (slab-moderată) a

carbonaţiilor şi un orizont Cca mai bine exprimat. În cazul cernoziomurilor

carbonatice, carbonaţii se găsesc de la suprafaţa solurilor şi sub stratul arat în cazul

63

cernoziomurilor semicarbonatice. Activitatea microrganismelor este bogată şi

uniformă pe profilul de sol.

Cernoziomurile nu pun probleme deosebite în practica agricolă, recomandâdu-

se folosirea irigaţiilor pentru a suplini deficitul de umiditate din perioada de vară, dar

cu norme de udare moderate şi dese pentru a preîntâmpina infiltrarea rapidă în sol în

cazul solurilor cu texturi mai grosiere, unde există pericolul de ridicare a nivelului

apei freatice şi apariţia fenomenului de salinizare sau alcalizare, sau pentru a

împiedica stagnarea apei la suprafaţa solului în cazul cernoziomurilor argiloase.

De asemenea, trebuie combătută formarea hardpanului şi a crustei, prin arături

cu adâncimi variabile. Cernoziomurile cu textură lutoasă (semicarbonatice) sunt

soluri favorabile culturilor şi folosinţelor agricole, dar cu limitări destul de severe

legate de lipsa precipitaţiilor pe perioada de vegetaţie a plantelor de cultură. În

condiţii tehnologie normale şi fără folosirea irigaţiilor aceste soluri au o favorabilitate

medie-slabă pentru piersic şi cais. În condiţiile folosirii irigaţiilor şi a luării tuturor

măsurilor ameliorative recomandate favorabilitatea acestor soluri creşte simţitor.

Astfel favorabilitatea devine foarte bună pentru piersic şi cais.

Dintre tipurile de cernoziom, cernoziomul carbonatic, acoperă ca o fâşie toată

întinderea teritoriului la est de solul bălan, cernoziomul castaniu, cernoziomul

ciocolatiu şi cernoziomul cambic (levigat) sunt răspândite în continuare, spre arealul

cernoziomurilor tipice.

Din punct de vedere hidrofizic solurile din Dobrogea sunt soluri afânate pe

întregul profil (Tabel nr.8).

Tabel nr.8

Valoarea principalelor însuşiri fizice şi hidrofizice ale solului de tip

cernoziom de la Valu lui Traian

Adân-

cimea

(cm)

Textura

Greutatea

Volumetri-

că

(g / m3)

Porozi-

tatea

(%)

Coef.de

hidrosco-

picitate

(%)

Coef. de

ofilire

(%)

Capacitate

de câmp

pentru apă

(%)

Intervalul

umidităţii

active

(%)

0-20 luto-

nisipoasă 1,45 54 7,40 11,10 27,2 16,10

20-40 luto-

nisipoasă 1,25 58 7,20 10,80 27,0 16,20

40-60 luto-

nisipoasă 1,18 57 7,15 10,72 26,2 15,48

60-80 luto-

nisipoasă 1,20 57 6,72 10,08 24,9 14,82

80-100 luto-

nisipoasă 1,17 60 6,20 9,30 23,0 13,90

Media

0-100

luto-

nisipoasă 1,25 57,2 6,93 10,4 25,7 15,30

Pe adâncimea de 0-100 cm, greutatea volumetrică are valori cuprinse între 1,45

şi 1,17 g/cm3, iar porozitatea oscilează între 54-60%.

64

Coeficientul de higroscopicitate are valori care scad de la 7,40% (pe adâncimea

de 0-20 cm), la 6,20% (pe adâncimea de 80-100 cm).

Coeficientul de ofilire are valori cuprinse între 9,30% (pe adâncimea de 80-100

cm) şi 11,10% (pe adâncimea de 0-20 cm).

Capacitatea de câmp pentru apă are valori de 27,2% (pe adâncimea de 0-20

cm), până la 23,0% (pe adâncimea de 80-100 cm).

Intervalul umidităţii active se încadrează din punct de vedere al valorilor, între

13,90% (pe adâncimea de 80-100 cm) şi 16,20% ( pe adâncimea de 20-40 cm).

Permeabilitatea acestor soluri este ridicată având valori de 60-78 mm/h.

Pe adâncimea de 0-100 cm componentele chimice ale solului sunt la nivelul

cerinţelor piersicului (Tabel nr.9) şi în general valoarea lor descreşte de la suprafaţa

solului spre adâncime, cu excepţia pH-ului care se menţine constant (8,1-8,2).

Humusul are valori cuprinse între 3,30-1,88%.

Azotul total (exprimat în mg/100 g sol), are valori cuprinse între 0-170 şi

0,059.

Fosforul (exprimat în mg P2O5 la 100 g sol) oscilează între 0,274-0,113.

Tabel nr.9

Principalele însuşiri chimice ale solului de tip cernoziom

de la Valu lui Traian

Adâncimea

(cm)

Humus

(%)

N total

mg/

100 g sol

P2O5 mobil

mg/

100 g sol

K2O mobil

mg/

100 g sol

CaCO3

mg/

100 g sol

pH

0-20 3,30 0,170 0,274 33,9 0,94 8,1

20-40 2,96 0,117 0,147 18,1 0,96 8,1

40-60 2,62 0,089 0,129 15,8 1,00 8,1

60-80 2,28 0,065 0,113 14,7 2,00 8,2

80-100 1,88 0,059 0,135 14,2 3,50 8,2

Media 2,61 0,100 0,157 19,3 1,68 8,1

Potasiul (exprimat în mg K2O la 100 g sol) are valori cuprinse între 33,9-14,2,

din ce în ce mai mici pe măsură ce creşte adâncimea.

Calciul (exprimat în mg CaCO3 la 100 g sol) oscilează între 0,94-3,50, valorile

descrescând de la suprafaţa solului spre adâncime.

Solurile din judeţul Constanţa sunt în general fertile şi favorabile creşterii şi

rodirii piersicului.

5.3. CLIMA

Principala caracteristică a climei dobrogene o reprezintă frecvenţa mare a

secetelor.

Pericolul aridizării în această zonă a României este real.

Secetele din Dobrogea au fost studiate de meteorologi renumiţi (Topor, 1964;

Mihai şi alţii, 1964). Aceste studii duc la concluzia că Dobrogea se distinge prin cel

65

mai mare număr de ani agricoli uscaţi (89%), iar în Dobrogea de Sud şi pe litoralul

Mării Negre sunt cele mai lungi perioade de secete din România.

Un alt fenomen asociat secetelor din această zonă este prezenţa „Vântului

Negru” cu frecvenţa maximă în iulie şi august, care scade de la 1,5-2,0% în interiorul

podişului la 0,7% de-a lungul litoralului, datorită prezenţei brizelor.

Intervalele de secetă, lunile şi anii agricoli uscaţi şi în acelaşi timp vânturile

uscate şi foarte calde sunt legate în majoritatea cazurilor de existenţa anticiclonilor.

Secetele de primăvară şi toamnă sunt determinate în majoritatea lor de

dorsalele anticiclonului continental, iar secetele de vară, de deplasarea spre nord a

anticiclonului din nordul Africii (Cr. Păltineanu şi colab., 2000).

5.3.1. Temperatura aerului

Temperaturile medii anuale ale aerului sunt relativ omogene în Dobrogea,

valorile cele mai ridicate, de peste 11°C fiind înregistrate în regiunea litorală (11,6°C

la Constanţa), pe o suprafaţă mai îngustă în Dobrogea Centrală şi mai largă în

Dobrogea de Sud şi în Delta Dunării.

În unele cazuri, se înregistrează temperaturi mai mari de 11oC datorită

existenţei suprafeţelor acvatice vecine, îndeosebi a bazinului Mării Negre, care

atenuează mult valorile temperaturii anului, mai ales în sezonul rece, iar pe de altă

parte de frecventele invazii de aer cald tropical, atrase de depresiunile ce se formează

deasupra Mării Negre.

Spre deosebire de alte zone ale ţării, pe teritoriul judeţului Constanţa,

perioada caldă este foarte lungă, fiind practic cuprinsă între 1 aprilie şi 30 octombrie,

asigurând o sumă suficientă de ºC pentru speciile termofile, cum sunt piersicul,

nectarinul, caisul şi migdalul.

La Valu lui Traian, în perioada de experimentare (1986-2000) temperatura

medie a aerului a fost de 10,8oC foarte apropiată de normala zonei, care este de

10,7oC (Tabel nr.10). În această perioadă, minima a fost de 9,4

oC în anul 1987 şi

maxima a fost de 12,1oC în 1999.

Pentru a avea o imagine mai clară a climei din sud-estul Dobrogei prezentăm

principalele date meteorologice medii din perioada de experimentare, 1996-2000

(Tabel nr.11) şi principalele date meteorologice medii normale, calculate pe 25 ani, în

perioada 1975-1999 (Tabel nr.12), înregistrate la Staţia meteorologică Valu lui

Traian-Constanţa.

Suma termică globală medie în perioada de vegetaţie în anii 1996-2000, a fost

de 3295,8oC, mai mare cu 126,9

oC decât suma termică globală medie normală

(3168,9oC).

Suma termică activă medie a anilor 1996-2000, a fost de 3278,3oC în vegetaţie,

cu 164oC mai mare decât normala zonei (3114,3

oC).

5.3.2. Insolaţia Calculele efectuate la Staţia meteo Constanţa, au scos în evidenţă valori anuale

de peste 125 K.cal/cm2 pe litoral şi sub 125 K.cal/cm

2 în interiorul judeţului.

Bilanţul radiativ atinge valori de peste 54 K.cal/cm2.

Tabel nr.10

Temperatura medie pe luni, anuală şi sezonală din perioada de experimentare (1996-2000)

comparativ cu normala zonei (1975-1999)

Staţia meteorologică, Valu lui Traian

LUNILE ANULUI : VALOAREA

SPECIFICARE ANUALĂ

I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. Totală În veg.

Perioada

Minima

-3,5 (2000)

-1,4 (1996)

0,6 (1996)

6,7 (1997)

14,9 (1999)

19,8 (2000)

22,1 (1996)

19,9 (1997)

14,2 (1997)

10,0 (1997)

4,6 (1998)

-2,9 (1998)

10,0 (1997)

16,6 (1997)

experimentală Media -0,9 1,3 3,7 10,3 16,0 20,7 23,2 21,4 16,3 11,7 7,3 1,7 11,0 18,0

(1996-2000 ) Maxima

2,1

(1998)

2,8

(2000)

5,8

(1999)

12,9

(1998)

17,5

(1996)

21,7

(1999)

24,0

(2000)

22,2 (1998;1999)

18,4

(1999)

13,1

(1998)

10,2

(2000)

4,3

(2000)

12,1

(1999)

18,9

(1999)

1996 -2,5 -1,4 0,6 8,5 17,5 20,5 22,1 21,2 15,2 11,4 9,3 1,5 10,3 17,5

1997 -2,0 0,9 3,5 6,7 16,4 20,2 22,5 19,9 14,2 10,0 6,2 1,8 10,0 16,6

1998 2,1 2,0 3,9 12,9 15,3 21,2 22,6 22,2 16,8 13,1 4,6 -2,9 11,1 18,5

1999 1,3 2,1 5,8 11,5 14,9 21,7 24,7 22,2 18,4 12,5 6,0 3,9 12,1 18,9

2000 -3,5 2,8 4,8 11,9 15,9 19,8 24,0 21,6 16,7 11,8 10,2 4,3 11,7 18,3

Normala

zonei (1975-2000)

Minima

-3,6 (1987)

-7,2 (1985)

-1,6 (1987)

6,7 (1997)

13,4 (1987)

18,2 (1976)

19,4 (1982)

18,0 (1976)

14,2 (1997)

9,0 (1985)

0,8 (1988)

-2,9 (1998)

9,3 (1985)

16,1 (1980)

Media -0,2 0,8 4,5 10,2 15,3 19,8 21,7 20,8 16,6 11,5 5,7 1,6 10,7 17,4

Maxima

3,7

(1994)

5,8

(1977)

8,0

(1990)

12,9

(1998)

17,8

(1983)

21,7

(1999)

24,7

(1999)

23,6

(1992)

18,4 (1975;1999)

13,5

(1993)

9,3

(1996)

3,8

(1993)

12,1

(1999)

18,9

(1999)

67

Tabel nr.11

Principalele date meteorologice medii din perioada de experimentare

(1996-2000)


SPECIFICARE

LUNILE ANULUI VALOAREA

ANUALĂ

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Totală În veget

Temp

ae-

Maxima absolută 20,0

(1999)

21,0

(1999)

24,4

(1998)

30,5

(1998)

35,6

(1996)

33,5

(2000)

41,5

(2000)

36,8

(1998)

31,6

(2000)

30,4

(1997)

25,0

(1998)

18,4

(2000)

41,5

(2000)

41,5

(2000)

ru- Media maximelor 2,5 6,2 10,0 16,1 22,3 26,7 29,7 27,8 22,2 17,4 12,0 5,9 16,6 24,1

lui Media lunară -0,9 1,3 3,7 10,3 16,0 20,7 23,2 21,4 16,3 11,7 7,3 1,7 11,0 18,0

(oC) Media minimelor -3,6 -2,3 -0,2 5,9 10,2 14,3 16,7 16,0 13,6 7,5 3,7 -1,1 6,7 12,8

Minima absolută -15,0

(1996)

-15,1

(1997)

-11,7

(1996)

-3,7

(1997)

-2,2

(2000)

7,0

(1997)

9,0

(1996)

9,8

(1998)

2,2

(1997)

-5,7

(1997)

-9,8

(1999)

-19,0

(1996)

-19,0

(1996)

-3,7

(1997)

Suma termică globală (oC) 35,6 64,6 121,9 309,0 496,0 620,4 718,6 664,0 487,8 364,5 225,9 91,0 4199,3 3295,8

Suma termică activă (oC) 4,3 23,8 61,6 291,5 496,0 620,4 718,6 664,0 487,8 349,9 196,6 42,2 3956,7 3278,3

Suma termică eficace (oC) 0,4 3,0 16,1 148,8 294,5 425,4 517,1 462,5 292,8 169,2 73,2 12,3 2415,3 2141,1

Durata de străl. a soarelui

(ore)

156,5 193,2 231,1 279,6 340,3 383,5 389,9 344,9 270,5 247,4 183,1 190,6 3210,6 2008,7

Precipitaţii (mm) 23,3 26,3 27,4 37,2 35,5 59,1 32,2 48,5 64,7 39,3 44,8 33,5 471,8 277,2

Higroscopicitatea aer (%) 88 83 81 80 75 74 71 73 79 82 87 87 80 75

68

Tabel nr.12

Principalele date meteorologice medii normale

calculate pe 25 de ani

(1975-1999)


SPECIFICARE

LUNILE ANULUI VALOAREA

ANUALĂ

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Totală În veget

Temp

ae-

Maxima absolută 20,0

(1999)

25,4

(1995)

27,0

(1994)

32,4

(1985)

35,6

(1996)

37,0

(1993)

38,4

(1988)

37,0

(1986)

35,8

(1987)

33,5

(1993)

27,5

(1990)

21,2

(1989)

38,4

(1988)

38,4

(1988)

ru- Media maximelor 4,6 5,4 9,9 15,5 21,0 25,6 27,6 27,3 23,2 17,3 11,0 6,2 16,2 23,4

lui Media lunară -0,2 0,8 4,5 10,2 15,3 19,8 21,7 20,8 16,6 11,5 5,7 1,6 10,7 17,4

(oC) Media minimelor -3,5 -3,3 0,1 5,0 9,2 13,8 15,6 13,8 11,5 6,5 1,1 -1,7 5,7 11,5

Minima absolută -21,4

(1987)

-19,5

(1985)

-16,7

(1987)

-3,7

(1997)

-1,8

(1988)

4,4

(1975)

8,8

(1981)

6,4

(1984)

-0,3

(1977)

-8,0

(1991)

-11,5

(1995)

-19,0

(1996)

-21,4

(1987)

-3,7

(1997)

Suma termică globală (oC) 33,8 41,8 140,1 293,4 474,3 590,0 674,6 637,4 499,2 356,7 173,5 73,3 3988,1 3168,9

Suma termică activă (oC) 13,8 29,2 83,5 258,4 455,7 590,0 674,6 637,4 498,8 344,1 133,0 39,5 3757,4 3114,3

Suma termică eficace (oC) 2,2 6,1 25,6 102,8 271,0 392,0 471,5 435,4 310,0 170,6 47,2 10,0 2344,4 1982,7

Durata de străl. a soarelui

(ore)

94,2 108,4 140,9 188,6 261,1 289,6 320,6 305,3 236,6 179,5 106,4 94,4 2325,6 1601,8

Precipitaţii (mm) 21,6 19,0 27,0 33,2 37,9 53,5 40,4 40,0 35,7 36,2 44,5 32 421 240,7

Higroscopicitatea aer (%) 88 85 88 82 81 80 77 78 81 85 88 90 84 80

69

5.3.3. Durata de strălucire a soarelui

Litoralul Mării Negre este situat în zona celor mai mari sume medii anuale ale

duratei de strălucire a soarelui de pe teritoriul ţării, care depăşesc 2250-2300 ore. Aria

valorilor ridicate ale radiaţiei globale este cea mai extinsă în Dobrogea de Sud,

conturând în ansamblu domeniul de influenţă predominantă a frontului brizelor

marine-de zi, însoţit de inversiuni şi timp senin, care în condiţiile contrastului termic

tranşant dintre mare şi uscat, pătrunde adânc pe suprafaţa terestră. Aici, la limita de

acţiune maximă a brizelor marine (30-35 km), pe terasele însorite înalte ale văii

Carasu, durata medie anuală de strălucire a soarelui este de asemenea mai mare de

2300 ore. (Tabel nr.11, Tabel nr.12)

5.3.4. Precipitaţiile

Precipitaţiile medii anuale cresc din zona litoralului Mării Negre, unde se

înregistrează mai puţin de 350 mm, spre extremitatea vestică a Dobrogei şi în

regiunile mai înalte, la cca 400-450 mm, iar izohietele sunt aproape paralele cu ţărmul

Mării Negre în partea de est a Dobrogei.

Cantitatea medie anuală de precipitaţii atmosferice scade în anumiţi ani până la

200-250 mm, deficitul hidric terbuind să fie completat prin irigaţii. Valoarea medie

lunară cea mai ridicată de precipitaţii se înregistrează în luna iunie, între 30-45 mm în

zona litorală şi 60-65 mm în partea sud-vestică a Dobrogei.

Numărul zilelor cu ninsoare este mic, datorită influenţelor locale ale Mării

Negre şi a Deltei Dunării, respectiv 12,5 la Constanţa şi 9,3 la Mihail Kogălniceanu

Pentru perioada anilor 1986-2000, la Staţia meteo Valu lui Traian s-au

înregistrat în medie 428,7 mm, din care 244,9 mm în perioada de vegetaţie, valori

foarte apropiate de normala zonei 421,0 mm, din care 240,7 mm în vegetaţie (Tabel

nr.13).

Anul cel mai secetos a fost 1990, cu 235,6 mm precipitaţii (din care în

vegetaţie au fost 138,1 mm). Cea mai mică cantitate de precipitaţii în perioada de

vegetaţie s-a înregistrat în anul 1986 (98,1 mm).

Cel mai înalt nivel al precipitaţiilor s-a înregistrat în anul 1997, cu 628,7 mm

din care 421,5 mm în perioada de vegetaţie.

5.3.5. Brumele Brumele cele mai timpurii survin în luna octombrie iar ultima brumă de

primăvară se produce în luna aprilie, rar în luna mai.

Numărul mediu al zilelor cu brumă, înregistrat la staţia Valu lui Traian, pentru

perioada 1970-1990 este redat în tabel nr. 14.

Tabel nr.13

Regimul lunar şi anual al precipitaţiilor (mm) din perioada de experimentare (1996-2000)

comparativ cu normala zonei (1975-1999)

Staţia meteorologică, Valu lui Traian LUNILE ANULUI : VALOAREA

SPECIFICARE ANNUALĂ

I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII. Totală În veg.

Perioada

Minima

8,9

(1999)

11,5

(1997)

19,5

(1998)

10,9

(1998)

12,6

(2000)

11,1

(1996)

7,7

(1999)

0,0

(2000)

5,6

(1997)

8,4

(2000)

18,0

(1999)

7,1

(2000)

238,8

(2000)

107,8

(2000)

experimentală Media 23,3 26,3 27,4 37,2 35,5 59,1 32,2 48,5 64,7 39,3 44,8 33,5 471,2 267,6

(1996-2000) Maxima

37,3

(2000)

53,9

(2000)

36,6

(1997)

85,5

(1997)

84,2

(1997)

114,8

(1998)

83,0

(1997)

115,9

(1999)

122,3

(1998)

56,6

(1999)

91,3

(1998)

52,6

(1996)

628,7

(1997)

421,5

(1997)

1996 23,8 53,9 27,8 28,7 19,7 11,1 18,4 13,0 117,0 26,8 34,7 52,6 427,5 207,9

1997 12,2 11,5 36,6 85,5 84,2 86,9 83,0 76,3 5,6 53,8 57,0 36,1 628,7 421,5

1998 34,3 21,5 19,5 10,9 37,0 114,8 39,4 37,4 122,3 50,9 91,3 19,6 598,9 316,8

1999 8,9 15,5 27,2 44,2 23,8 37,4 7,7 115,9 55,0 56,6 18,0 52,2 462,3 284,0

2000 37,3 28,9 26,1 16,8 12,6 45,5 9,0 0,0 23,9 8,4 23,2 7,1 238,8 107,8

Normala

Minima

1,2

(1990)

4,2

(1994)

0,0

(1990)

4,9

(1986)

1,0

(1986)

8,2

(1990)

4,7

(1995)

0,0

(1977)

0,1

(1975)

4,4

(1984)

2,1

(1986)

4,6

(1979)

213,6

(1990)

98,1

(1986)

zonei Media 21,6 19,0 27,0 33,2 37,9 53,5 40,4 40,0 35,7 36,2 44,5 32,0 421,0 240,7

(1975-1999) Maxima

73,2

(1995)

53,9

(1996)

67,5

(1993)

85,5

(1997)

95,6

(1991)

130,1

(1991)

127,8

(1992)

115,9

(1999)

122,3

(1998)

95,0

(1977)

91,3

(1998)

69,1

(1989)

628,7

(1997)

425,2

(1991)

71

Tabel nr.14

Frecvenţa medie a brumelor în perioada 1970-1990

în judeţul Constanţa

Staţia Luna : Anu-

meteo I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII al

Constanţa 1,9 2,4 2,4 0,7 - - - - 0,1 0,3 2,1 2,4 12,3

Mangalia 2,3 2,3 2,2 0,5 - - - - - 0,4 2,3 2,1 12,1

Basarabi 4,7 3,7 3,4 2,0 0,1 - - - 0,5 2,8 5,0 4,0 26,2

Valu lui

Traian 5,8 5,5 9,0 2,3 - - - - 0,4 1,8 4,9 4,7 34,4

5.3.6. Umiditatea relativă a aerului Umiditatea relativă a aerului, în limitele judeţului Constanţa este

determinată pe de o parte de influenţa suprafeţelor acvatice, care se găsesc în

est şi vest, iar pe de altă parte de caracterul circulaţiei atmosferice. Valorile

medii anuale ale umezelii relative oscilează în limitele a peste 70%. Cele mai

mari valori, de 80%, se întâlnesc pe ţărmul Mării Negre, unde, cu toate că

temperatura medie anuală este ridicată, prezenţa permanentă a sursei de apă,

determină valori ridicate ale umezelii relative a aerului, în comparaţie cu

zonele interioare.

Tabel nr .15.

Umiditatea relativă a aerului, la Valu lui Traian,

în perioada 1981-2000

Luna Umiditatea relativă % în perioada 1981-2000

Limite de variaţie Medie

I 78-93 81

II 78-92 87

III 78-93 86

IV 75-90 84

V 77-92 88

VI 78-87 83

VII 77-83 80

VIII 75-83 79

IX 77-89 82

X 79-91 85

XI 80-95 89

XII 83-94 90

Valorile umidităţii relative a aerului se reduc treptat de la est spre vest, o dată

cu creşterea distanţelor de la ţărmul mării, ajungând la mai puţin de 70% în partea

centrală. La Valu lui Traian, în perioada 1981-2000, valorile medii ale umidităţii

72

relative au fost cuprinse între 79 şi 90%, cu limite de variaţie între 75 şi 95% (Tabel

nr. 15), acceptabile pentru cultura piersicului.

5.3.7. Nebulozitatea Nebulozitatea este un important element climatic, care prin particularităţile

regimului său influenţează caracteristicile celorlalte elemente climatice: durata de

strălucire a soarelui, bilanţul radiativ şi termic, umezeala aerului, etc.

Frecvenţa anuală a zilelor senine din judeţul Constanţa, ca de altfel în toată

Dobrogea, este foarte mare, atingând: 136 zile la Mangalia, 134 la Constanţa, 134 la

Basarabi şi 121 la Cernavodă.

Durata de strălucire a soarelui, pentru perioada 1996-2000, la staţia meteo Valu

lui Traian, a avut o valoare de 3210,6 ore.

5.3.8. Vânturile

Direcţiile predominante sunt, în general, dinspre vest, nord-vest, nord şi nord-

est pe litoral şi mai variabile în interiorul judeţului.

Viteza anuală cea mai ridicată a vântului corespunde direcţiilor nord, nord-vest

şi nord-est, oscilând între 6,6 m/s la Constanţa şi 4,7 m/s nord-vest la Mangalia. În

interiorul şi vestul judeţului, ajunge la 5,6 m/s la nord de Medgidia şi 4,8 m/s la Valu

lui Traian. Vânturi cu viteze mai mari de 15 m/s sunt puţin frecvente.

La Valu lui Traian zilele calme, fără vânturi, deţin 24,1% din total anual, în

medie, cu variaţii între 19,1% în luna ianuarie şi 29,7% în luna octombrie. În perioada

de vegetaţie nu există pericol de scuturare a fructelor din cauza vânturilor sau

furtunilor.

73

C A P I T O L U L VI

REZULTATE OBŢINUTE

6.1. DESFĂŞURAREA PRINCIPALELOR FENOFAZE

Ciclul biologic al pomilor se desfăsoară în etape caracteristice atât pentru

dezvoltarea ontogenetică cât şi pentru dezvoltarea diferitelor organe.

Creşterea, rodirea şi îmbătrânirea, sunt cele trei perioade principale de vârstă şi

reprezintă etapele dezvoltării ontogenetice.

Procesele de formare ale organelor, organogeneza, sau morfogeneza, se

desfăşoară într-o succesiune de etape obligatorii. Ele incep cu formarea şi dezvoltarea

mugurilor, lăstarilor, florilor şi se termină cu formarea şi dezvoltarea seminţelor şi

fructelor.

Toate organele aeriene ale plantelor îşi au originea în vârful de creştere al

tulpinii, care se numeşte şi „apex”. Acesta este constituit din ţesut meristemic şi de

aceea se mai numeşte şi „meristem terminal”. În funcţie de ceea ce produce

meristemul, un lăstar, ori o floare, organogeneza este vegetativă ori florală. În primii

ani de viaţă, organogeneza este exclusiv vegetativă.

Monet R. şi Bastard Y. (1970, citaţi de Creola Mănescu şi colab. în 1975), au

conceput dezvoltarea ontogenetică a pomilor în două faze : cea vegetativă (faza

juvenilă) şi cea generativă, care cuprinde stadiul prefloral (iniţierea florală) şi stadiul

floral (diferenţierea organelor florii, gametogeneza, creşterea florii şi anteza).

Organogeneza este un proces unic, care cuprinde o succesiune de etape diferite.

În coroana pomilor pe rod, anual au loc cele două cicluri ale organogenezei

(vegetativ şi generativ). Mugurii vegetativi asigură continuarea creşterii, iar mugurii

floriferi asigură fructificarea.

6.1.1. Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie

S-au efectuat observaţii fenologice asupra pomilor atât în perioada de repaus

cât şi în cea de vegetaţie (Foto nr.8, 9, 10, 11).

Fenofazele organelor vegetative se referă la :

- dezmuguritul şi creşterea lăstarilor

- creşterea intensivă a lăstarilor

- încetinirea şi încetarea creşterii lăstarilor

- coacerea ţesuturilor şi pregătirea pentru iernare

La piersicul pitic, în anul 2002, dezmuguritul mugurilor vegetativi s-a produs

între 3-6 martie, când suma gradelor de temperatură activă (peste 6,5 ºC) a fost de

circa 155-167 ºC ( Tabel nr.16)

Începutul creşterii lăstarilor a avut loc calendaristic, între 15 şi 20 mai, când s-a

realizat o sumă a gradelor de temperatură activă de 723-816 ºC.

Sfârşitul creşterii lăstarilor a avut loc la date calendaristice foarte diferite, de la

17 august (V.T.84-G-08) la 23 septembrie (V.T.F.sel.89P.O.).

74

Foto 8 – Livadă cu piersic

şi nectarin pitic în

perioada de repaus

vegetativ

Foto 9 – Fenofaza

începutul înfloririi

Foto 10 – Fenofaza

înflorirea deplină

Livada în fenofaza de maturare a fructelor

Tabel nr. 16.

Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie şi suma termică activă pentru

declanşarea acestora la piersicul dwarf în anul 2002

Nr.

Var. Varianta

Dezmuguritul Începutul creşterii

lăstarilor

Sfârşitul creşterii

lăstarilor

Data Σ ºC

active Data

Σ ºC

active Data

Σ ºC

active

1 V.T.-F.sel.89-P.O. 4.03 155 20.05 816 23.09 3452

2 V.T.-G.D.P11sel.90P 5.03 155 15.05 723 21.08 2818

4 Autumn R15 P4-9 4.03 155 20.05 816 27.08 2959

5 V.T.84-G-08 5.03 155 18.05 780 17.08 2757

7 V.T.84-G-20 3.03 155 16.05 740 19.08 2799

8 V.T.83-A-20 5.03 155 20.05 816 22.08 2857

10 V.T.83-A-R18P4 6.03 167 20.05 816 25.08 2921

Standard

1 Redhaven 5.03 155 18.05 780 23.08 2879

Suma gradelor de temperatură activă necesară acestei fenofaze a avut valori

diferite, în funcţie de cerinţele genotipurilor analizate, de la 2757ºC la 3451ºC.

Piersicul standard a avut nevoie de o sumă a gradelor de temperatură activă de

155ºC, pentru dezmuguritul vegetativ, de 730ºC pentru începutul creşterii lăstarilor şi

de 2879 ºC pentru încetarea creşterii lăstarilor.

În anul 2002, la nectarinul pitic, dezmuguritul vegetativ s-a produs,

calendaristic, pe 4-5 martie (Tabel nr.17) , când s-au acumulat 155ºC (temperatură

peste 6,5ºC).

75

Tabel nr.17

Desfăşurarea principalelor faze de vegetaţie şi suma termică activă pentru

declanşarea acestora la nectarinul dwarf în anul 2002

Nr.

Var. Varianta

Dezmuguritul Începutul creşterii

lăstarilor

Sfârşitul creşterii

lăstarilor

Data Σ ºC

active Data

Σ ºC

active Data

Σ ºC

active

3 V.T.-G.B.-sel.86-NO. 4.03 155 18.05 780 19.09 3372

6 V.T.84-M-R10P11 4.03 155 16.05 740 19.08 2799

9 V.T.83-B-01 5.03 155 18.05 780 15.08 2717

11 V.T.84-N-05 5.03 155 18.05 780 21.08 2839

12 V.T.84-N-08 5.03 155 18.05 780 21.08 2835

Standard

1 V.T. H.N.-53 5.03 155 20.05 816 18.08 2777

Începutul creşterii lăstarilor s-a produs calendaristic, între 16 şi 18 mai, când

suma gradelor de temperatură activă a fost de circa 740-780 ºC.

Sfârşitul creşterii lăstarilor s-a realizat în funcţie de genotip, la date diferite,

între 15 august (V.T.83-B-01) şi 19 septembrie (V.T.-GB-sel.86NO), când s-au

acumulat 2717ºC, respectiv 3372 ºC.

Martorul standard a avut nevoie pentru parcurgerea aceloraşi fenofaze de o

sumă a temperaturilor active egală cu 155ºC, 816ºC şi respectiv 2777 ºC.

6.1.2. Desfăşurarea principalelor faze de fructificare

În zonele cu climat temperat, reluarea vegetaţiei, primăvara, este determinată

în primul rând, de ridicarea temperaturii, care pune capăt repaosului forţat. Pornirea în

vegetaţie este marcată de umflarea mugurilor, fenomen care se observă după primele

zile cu temperatură medie superioră pragului biologic.

Umflarea mugurilor constituie începutul unei noi faze, ale cărui momente

esenţiale pentru mugurii floriferi sunt înflorirea şi legarea fructelor, iar pentru mugurii

vegetativi este creşterea lăstarilor.

Din punct de vedere al organogenezei florale, reluarea vegetaţiei, primăvara,

reprezintă continuarea proceselor de desăvârşire a florii, întrerupte de repaosul

biologic.

La piersic, meioza în antere are loc înainte de umflarea mugurilor.

Reluarea vegetaţiei este marcată de diviziunea celulelor stratului tapet din

anteră.

În secţiunile efectuate prin mugurii de piersic, s-a observat că meioza începe

în anterele din cercul de la baza ovarului şi apoi se produce în cele externe, de la

nivelul stigmatului.

În cea ce priveşte temperatura medie a zilei în care a avut loc diviziunea

meiotică, s-a constatat că în unii ani, la piersic, ea a fost sub pragul biologic (+6,5ºC) .

Literatura de specialitate explică acest fenomen prin aceea că, dezvoltarea de

76

primăvară a mugurilor florari poate începe şi la temperaturi mai scăzute, întrucât

temperatura din interiorul mugurilor este cu +3 - +6 ºC mai ridicate decât

temperatura aerului (Mănescu şi colab..,1975).

Desfăşurarea fenofazelor diferă de la un soi la altul, iar în cadrul acxeluiaşi

soi, diferă în funcţie de condiţiile meteorologice ale fiecărui an în parte.

─la piersicul dwarf fenofaza de” dezmugurire a mugurilor floriferi “ (Tabel

nr. 18) s-a desfăşurat între 12.03-05.04 (24 zile), comparativ cu soiul standard,

Redhaven, la care limitele au fost cuprinse între 18.03-03.04 (16 zile).

Tabel nr. 18

Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă pentru

declanşarea acestora la piersicul dwarf în perioada 1998-2002

Anul

Dezmuguritul Înfloritul Întărirea

sâmburelui

Maturitatea de

recoltare Început Sfârşit Durata

( zile) Data Σ°C

Active

Data Σ°C

Active Data

Σ°C

Active Data

Σ°C

Active Data

Σ°C

Active

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

V.T. ─ F sel. 89 ─ PO

1998 04.04 147 07.04 203 15.04 328 9 06.06 1086 07.10 3789

1999 02.04 183 16.04 348 06.05 595 21 06.06 1083 05.10 3730

2000 03.04 151 08.04 209 21.04 345 14 07.06 1107 14.09 3260

2001 16.03 212 20.03 257 08.04 356 20 10.06 1220 27.09 3628

2002 15.03 237 22.03 253 25.04 431 35 08.06 1148 23.09 3554

Limite/

x‾

15.03-

-04.04 186

20.03-

-16.04 254

08.04-

-06.05 411 20

06.06-

-10.06 1129

14.09-

-07.10 3385

V.T. ─ GD P11 sel. 90 ─ P

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 03.04 132 06.04 184 14.04 318 9 09.06 1151 22.08 3017

1999 30.03 159 17.04 357 07.05 602 21 08.06 1127 23.08 2932

2000 04.04 164 07.04 202 17.04 291 11 07.06 1107 21.08 2794

2001 19.03 245 23.03 272 08.04 356 17 09.06 1199 22.08 2920

2002 18.03 237 24.03 253 23.04 407 31 08.06 1148 17.08 2777

Limite/

x‾

18.03-

-04.04 187

23.03-

-17.04 254

08.04-

-07.05 395 18

07.06-

-09.06 1146

17.08-

-23.08 2888

Autumn P14

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 01.04 110 06.04 184 12.04 290 7 08.06 1129 27.08 3123

1999 04.04 202 27.04 467 12.05 663 16 07.06 1104 26.08 2986

2000 03.04 151 05.04 179 16.04 279 12 07.06 1107 26.08 2906

2001 19.03 245 23.03 272 07.04 345 16 08.06 1177 27.08 3035

2002 12.03 212 20.03 237 21.04 383 33 05.06 1089 20.08 2818

Limite/

x‾

12.03-

-04.04 184

20.03-

-27.04 268

07.04-

-12.05 392 17

05.06-

-08.06 1121

20.08-

-27.08 2974

VT 84−G−08

77

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 01.04 110 06.04 184 14.04 318 9 08.06 1129 17.08 2909

1999 04.04 202 25.04 442 09.05 619 15 07.06 1104 21.08 2891

2000 02.04 140 05.04 179 16.04 279 12 08.06 1129 19.08 2744

2001 22.03 272 25.03 292 03.04 320 10 09.06 1199 20.08 3058

2002 12.03 212 20.03 237 23.04 407 33 03.06 1057 11.08 2628

Limite/

x‾

12.03-

-04.04 187 20.03-

-25.04 267 03.04-

-09.05 389 16 03.06-

-09.06 1124 11.08-

-21.08 2846

VT 84−G−20

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 01.04 110 06.04 184 14.04 318 9 08.06 1129 08.08 2715

1999 03.04 192 24.04 430 08.05 609 15 07.06 1104 05.08 2497

2000 03.04 151 06.04 195 18.04 303 13 08.06 1129 10.08 2533

2001 22.03 272 25.03 292 03.04 320 10 07.06 1159 12.08 2690

2002 15.03 237 22.03 253 22.04 394 32 08.06 1148 04.08 2475

Limite/

x‾

15.03-

-03.04 192

22.03-

-24.04 271

03.04-

-08.05 389 16

07.06-

-08.06 1134

04.08-

-12.08 2582

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

VT 83−A−20

1998 01.04 110 06.04 184 14.04 318 9 08.06 1129 11.08 2782

1999 04.04 202 25.04 442 09.05 619 15 08.06 1127 14.08 2720

2000 05.04 179 08.04 209 18.04 303 11 05.06 1063 14.08 2626

2001 20.03 257 24.03 280 03.04 320 11 10.06 1220 14.08 2735

2002 19.03 237 25.03 253 24.04 419 31 04.06 1072 06.08 2524

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

Limite/

x‾

19.03-

-05.04 197

24.03-

-25.04 274

03.04-

-09.05 396 15

04.06-

-10.06 1122

06.08-

-14.08 2677

VT−83−A−R18 P4

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 01.04 110 05.04 165 14.04 318 10 07.06 1108 15.08 2864

1999 04.04 202 26.04 455 10.05 631 15 08.06 1127 19.08 2838

2000 04.04 164 06.04 195 17.04 291 12 12.06 1205 16.08 2672

2001 22.03 272 25.03 292 04.04 320 11 12.06 1267 17.08 2804

2002 18.03 237 24.03 253 23.04 407 31 04.06 1072 08.08 2565

Limite/

x‾

18.03-

-04.04 197

24.03-

-26.04 272

04.04-

-10.05 393 16

04.06-

-12.06 1156

08.08-

-19.08 2749

Piersic Standard

Redhaven

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 27.03 102 01.04 110 14.04 318 14 04.06 1041 21.07 2251

1999 26.03 137 27.04 467 08.05 609 12 08.06 1127 23.07 2192

2000 03.04 151 09.04 216 17.04 291 9 06.06 1085 24.07 2124

2001 23.03 272 25.03 292 01.04 320 8 03.06 1098 20.07 2117

2002 18.03 237 23.03 253 22.04 394 31 04.06 1072 24.07 2218

Limite/

x‾

18.03-

-03.04 180 23.03-

-27.04 268

01.04-

-08.05 386 15

03.06-

-08.06 1085

20.07-

-24.07 2180

78

Pentru declanşarea dezmuguritului la piersicului dwarf, au fost necesare între

184-197°C (suma temperaturilor active), asemănător cu necesarului piersicului

standard (180°C).

Pentru declanşarea fenofazei “începutul înfloritului” piersicul dwarf a

necesitat o sumă a gradelor de temperatură activă de circa 254- 272°C asemănătoare

martorului standard (268°C).

“Sfârşitul înfloritului” a survenit la piersicul dwarf după însumarea a circa

389-411°C, comparativ cu martorul standard, care a necesitat numai 386°C (suma

gradelor de temperatură activă). Durata înfloritului (medie pe cei cinci ani analozaţi,

1998-2002) exprimată în zile a fost cuprinsă la piersicul dwarf între 15 zile (VT

83-A-20) şi 20 zile (VT-F sel. 89-PO), iar la piersucul standard a fost de 15 zile.

Menţionăm că în anul 2002 durata de înflorire a soiurilor de piersic şi nectarin

s-a eşalonat pe circa o lună de zile, fapt care nu s-a mai produs până la această dată la

Valu lui Traian, sau despre care nu există menţiuni în literatura de specialitate.

În anul 2002, genotipul V.T.-F-sel.89-PO, a avut o durată a înfloririi de 35

zile.

Cu cât durata înfloritului este mai lungă, cu atât există premiza obţinerii unei

recolte mai bune. La soiurile cu rol ornamental, cum este cazul genotipului citat

anterior, o perioadă cât mai lungă de înflorire, consituie o perioadă cât mai mare de

decorare şi deci o apreciere cât mai bună a soiului respectiv.

Fenofaza de “întărire a sâmburelui” s-a produs la piersicului dwarf când suma

gradelor de temperatură activă a oscilat între 1121°C (Autumn, R15 P4-9 sel.86) şi

1156°C (VT-83-A-R18 P4 sel.89), în timp ce la soiul martor, Redhaven, întărirea

sâmburelui s-a realizat la o medie a sumei gradelor de temperatură activă mult mai

mică, de 1085°C.

Maturarea fructelor la genotipurile de piersic dwarf studiate are loc în lunile

august şi septembrie, comparativ cu martorul standard care se coace între 20-24 iulie.

Cel mai tardiv este soiul VT-F-sel.89-PO, a cărui maturitate de recoltare are loc

între 14 septembrie şi 07 noiembrie . Durata de la legarea fructelor la maturarea lor

este de 154-175 zile în funcţie de condiţiile climatice ale anului respectiv. Comparativ

cu acest genotip, la martorul Redhaven, durata de la legarea fructelor, la maturarea

lor, este de circa 80 – 110 zile.

Suma gradelor de temperatură activă necesară pentru coacerea fructelor la soiul

dwarf VT-F – sel.89 – PO este în medie de 3385°C, în timp ce soiul Redhaven

necesită în medie 2180°C.

Evoluţia fenofazelor de fructificare la piersicul dwarf în funcţie de suma

termică activă, necesară pentru declanşarea acestora, pe anul 2001 este redată în

grafic nr.3.

Se observă că dezmuguritul s-a declanşat când suma gradelor de temperatură

activă a fost de 212 – 272°C. Trei din genotipurile dwarf analizate (VT- 84 – G – 08,

VT – 84 G- 20 şi VT-83- A-R18 P4 sel.89) au avut nevoie de aceiaşi sumă a gradelor

de temperatură activă, atât pentru dezmugurit, cât şi pentru declanşarea înfloririi ca şi

soiul standard Redhaven.

79

Cea mai mică sumă a temperaturilor active necesară pentru dezmugurit (212°C)

şi pentru înflorit (257°C) le solicită genotipul VT – F – sel.89 PO, a căror fructe se

matureză pe 27 septembrie, când însumează 3268°C.

În anul 2001, suma gradelor de temperatură activă necesară maturării fructelor

la celelalte genotipuri dwarf a fost cuprinsă între 2690 °C la VT 84 – G – 20 şi 3035

°C la Autumn R15P4-9 sel.86, în timp ce soiul standard, Redhaven a avut nevoie

pentru maturarea fructelor de o sumă a gradelor de temperatură activă de 2117°C.

─ La nectarinul dwarf, dezmuguritul mugurilor floriferi se produce când suma

gradelor de temperatură activă este cuprinsă între 181 şi 194 °C, deci are valori mai

mici decât cele solicitate de martorul standard ( VT – HN – 53 ) şi anume 176°C

(Tabel nr.190).

Tabel nr.19

Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă pentru

declanşarea acestora la nectarinul dwarf în perioada 1998-2002

Anul

Dezmuguritul Înfloritul Întărirea

sâmburelui

Maturitatea de

recoltare Început Sfîrşit Durata

(zile) Data Σ°C

Active

Data Σ°C

Active Data

Σ°C

Active Data

Σ°C

Active Data

Σ°C

Active

VT−GB−sel 86−NO

1998 02.04 120 05.04 165 15.04 328 11 08.06 1129 18.09 3494

1999 03.04 192 23.04 419 08.05 609 16 07.06 1104 19.09 3423

2000 03.04 151 09.04 216 21.04 345 13 08.06 1129 17.09 3312

2001 15.03 204 20.03 257 08.04 356 20 11.06 1245 12.09 3349

2002 15.03 237 22.03 253 26.04 443 36 08.06 1148 15.09 3312

Limite/

x‾

15.03-

-03.04 181

20.03-

-23.04 262

08.04-

-08.05 416 19

07.06-

-11.06 1151

12.09-

-19.09 3378

VT −84−M−R10P11

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 01.04 110 05.04 165 13.04 306 9 05.06 1063 16.08 2887

1999 04.04 202 25.04 442 09.05 619 15 04.06 1047 18.08 2814

2000 02.04 151 06.04 195 18.04 303 13 06.06 1085 17.08 2695

2001 22.03 272 25.03 292 06.04 335 13 04.06 1115 13.08 2711

2002 15.03 237 22.03 253 24.04 419 34 04.06 1072

16.

08 2737

Limite/

x‾

15.03-

-04.04 194

22.03-

-25.04 269

06.04-

-09.05 396 17

04.06-

-06.06 1076

13.08-

-18.08 2769

VT−83−B−01

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 30.03 102 04.04 147 14.04 318 11 05.06 1063 18.08 2929

1999 03.04 192 24.04 430 08.05 609 15 06.06 1082 20.08 2864

2000 03.04 151 05.04 179 17.04 291 13 07.06 1107 18.08 2719

2001 22.03 272 25.03 292 06.04 335 13 06.06 1143 14.08 2735

2002 14.03 228 21.03 245 21.04 383 32 05.06 1088 17.08 2757

Limite/

x‾

14.03-

-03.04 189

21.03-

-24.04 259

06.04-

-08.05 387 17

05.06-

-07.06 1097

14.08-

-20.08 2801

VT−84−N−05

80

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 30.03 102 04.04 147 12.04 290 9 05.06 1063 05.08 2643

1999 03.04 192 24.04 430 08.05 609 15 08.06 1127 10.08 2622

2000 03.04 151 05.04 179 16.04 279 12 08.06 1129 07.08 2462

2001 20.03 257 24.03 280 03.04 320 11 10.06 1220 04.8 2491

2002 14.03 228 21.03 245 23.04 407 34 04.06 1072 06.08 2521

Limite/

x‾

14.03-

-03.04 186

21.03-

-24.04 256

03.04-

-08.05 380 16

04.06-

-10.06 1122

04.08-

-10.08 2548

VT 84−N−08

1998 29.03 102 03.04 132 12.04 290 10 05.06 1063 20.08 2972

1999 05.04 212 26.04 455 10.05 631 15 08.06 1127 25.08 2969

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

2000 02.04 140 05.04 179 16.04 279 12 04.06 1041 22.08 2819

2001 22.03 272 25.03 292 04.04 320 11 04.06 1115 17.08 2804

2002 13.03 219 21.03 245 23.04 407 34 03.06 1057 20.08 2818

Limite/

x‾

13.03-

-05.04 189

21.03-

-26.04 261

04.04-

-10.05 385 16

03.06-

-08.06 1081

17.08-

-25.08 2876

Nectarin standard

VT−HN−53

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1998 27.03 102 02.04 120 14.04 318 13 08.06 1129 21.06 1396

1999 22.03 129 26.04 455 07.05 602 12 05.06 1064 23.06 1472

2000 02.04 140 07.04 202 17.04 291 11 08.06 1129 26.06 1489

2001 22.03 272 25.03 292 01.04 320 8 04.06 1115 21.06 1435

2002 16.03 237 22.03 253 23.04 407 33 06.06 1107 25.06 1526

Limite/

x‾

16.03-

-02.04 176

22.03-

-26.04 264

01.04-

-07.05 388 15

04.06-

-08.06 1109

21.06-

-26.06 1464

Calendaristic, dezmuguritul s-a produs între 13.03 şi 05.04 (23 zile), la

nectarinul dwarf şi între 16.03 şi 02.04 la nectarinul standard (17 zile).

Începutul înfloritului la genotipurile de nectarin dwarf studiate, s-a declanşat

când s-a realizat o sumă a gradelor de temperatură activă între 256 şi 269°C, martorul

standard având nevoi asemănătoare (264°C)

Pentru sfârşitul înfloritului (care coincide cu legarea fructelor), nectarinul

dwarf a avut nevoie de temperaturi cuprinse între 390°C (VT84- N- 05) şi 416°C

(VTGB-sel.86-NO), iar martorul a necesitat 388°C.

Diferenţe mari privind necesarul de căldură nu se înregistreză nici în ceea ce

priveşte fenofaza de întărire a sâmburelui. Nectarinul dwarf solicită între1076 °C (VT

84- M – R10P11) şi 1151°C (VT - GB – sel.89 NO), iar nectarinul standard are

nevoie de 1109°C.

Pentru atingerea fazei de maturare a fructelor, nectarinul dwarf solicită în

medie o sumă a gradelor de temperatură activă cuprinsă între 2769°C (VT 84 - M –

R10P11) şi 3378°C (VT – GB – sel.86 NO), în timp ce nectarinul standard, VT – HN

– 53, solicită doar 1464°C, el fiind un soi extratimpuriu.

Grafic nr.3 – Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă

necesară pentru declanşarea acestora la piersicul pitic în anul 2001

82

Grafic nr.4 - Desfăşurarea principalelor faze de fructificare şi suma termică activă

necesară pentru declanşarea acestora la necatrinul pitic în anul 2001

83

Desfăşurarea principalelor faze de fructificare la nectarinul dwarf, în anul 2001

a fost redată în graficul nr.4.

Se observă că dezmuguritul s-a declanşat la realizarea unei sume a

temperaturilor active cuprinsă între 204°C (VT – GB – sel. 86 NO) şi 272 C.

Cea mai mare durată medie de înflorire (17 zile) a înregistrat-o soiul VT – GB

– sel.86 NO, iar cea mai mică durată medie a avut-o martorul VT – HN – 53,

(15 zile)

În 2002, cea mai lungă durată a înfloririi a avut-o VT – GB – sel86 NO,

(36zile), iar cea mai scurtă, a avut-o genotipul VT 83 – B – 01 (32 zile). Şi martorul a

avut o durată lungă a înfloririi în 2002, respectiv de 33 de zile.

Deosebiri foarte mari se înregistrează în cea ce priveşte fenofaza de maturare a

fructelor, soiul martor necesitând numai 1435 °C, în timp ce genotipurile de nectarin

dwarf solicitând între 2941 şi 3349°C.

6.2. VIGOAREA POMILOR

6.2.1. Suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere

La piersicul dwarf, în perioada 1997-2002,

s-au efectuat măsurători privind dinamica creşterii

trunchiului (Foto nr.12). S-a constatat că suprafaţa

secţiunii trunchiului a oscilat la genotipurile dwarf

analizate între 21,2 cm. (V.T.-F sel.89 PO) şi 41,8

cm (V.T. 83- A -20) în 1997, iar proporţiile s-au

păstrat şi în anul 2002. (Tabel nr.20)

Sporul de creştere anual a fost diferit de la

un soi la altul, iar în cadrul aceluiaşi soi, ritmul a

fost diferit, în funcţie de perioada de tinereţe şi

respectiv de maturitate a pomilor, acesta fiind mai

mare în primii ani şi mai mic în ultimii ani

analizaţi .

Cea mai mică vigoare exprimată prin

suprafaţa secţiunii trunchiului o au genotipurile

V.T.-F.sel. 89 P.O. (53,5 cm²) şi V.T.-G.D.-P.11

sel.90 P. (60,5 cm²), iar cea mai mare vigoare o au

genotipurile de piersic dwarf V.T.-83-A-R18P4 (85,6 cm²) şi V.T.83-A-20 ( 93,1

cm²).

Este interesant să constatăm că cinci din cele şapte genotipuri dwarf de piersic

au valori mai mari ale suprafeţei secţiunii trunchiului decât martorul standard-

Redhaven, care a atins în anul 2002 o valoare a suprafeţei secţiunii trunchiului de

68,5 cm².

La nectarinul dwarf, vigoarea pomilor exprimată prin suprafaţa secţiunii

trunchiului, a variat între 19,6 cm² în anul 1997, la genotipul V.T. 84-N-08 şi 36,3

cm², în acelaşi an , la genotipul V.T. 83-B-01. ( Tabel nr.21).

Foto nr.12 – Mărsurători

privind circumferinţa

trunchiului

Tabel nr. 20

Vigoarea pomilor exprimată prin suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere la piersicul dwarf în

perioada 1997-2002

Nr.

var.

Varianta 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

1 VT sel 89 PO 21,9 27,4 6,2 35,6 8,2 44,0 8,4 49,3 5,3 53,5 4,2

2 VT GD P11 sel 90P 22,9 31,2 8,3 38,8 7,6 44,7 5,9 54,1 9,4 60,5 6,4

4 Autumn P14 28,3 34,7 6,4 42,2 7,5 54,6 12,4 63,3 8,7 69,3 6,0

5 VT 84 G 08 34,2 41,8 7,6 51,0 9,2 55,9 4,9 62,9 7,0 71,0 8,1

7 VT 84 G 20 36,3 46,2 9,9 52,6 6,4 66,0 13,4 74,5 8,5 80,5 6,0

8 VT 83 A 2 41,8 53,0 11,2 66,7 13,7 81,0 14,3 85,9 4,9 93,1 7,2

10 VT 83 A R18P4 31,2 45,0 13,8 59,7 14,7 72,1 12,4 79,8 7,7 85,6 5,8

Piersic STANDARD

1 Redhaven 28,0 34,4 6,4 39,0 4,6 50,1 11,1 59,2 9,1 68,5 9,3

85

Tabel nr. 21.

Vigoarea pomilor exprimată prin suprafaţa secţiunii trunchiului şi sporul mediu anual de creştere la nectarinul dwarf în

perioada 1997-2002

Nr.

var.

Varianta 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

Suprafaţa

secţiunii

trunchiului

(cm2)

Spor de

creştere

(cm2)

3 VT GB sel.86 NO 26,4 33,2 6,8 40,7 7,5 49,0 8,3 52,9 10,2 66,8 7,6

6 VT 84 M R10P11 33,2 39,4 6,2 44,4 5,0 49,8 5,4 59,3 9,5 67,3 8,0

9 VT 83 B 01 36,3 47,1 10,8 58,4 11,3 72,1 13,7 78,5 6,4 83,4 4,9

11 VT 84 N 05 24,6 30,5 5,9 37,6 7,1 45,1 7,5 51,0 5,9 56,2 5,2

12 VT 84 N 08 19,6 30,3 10,7 42,1 11,8 51,4 9,3 59,4 8,0 64,2 4,8

Nectarin STANDARD

1 VT HN 53 31,3 36,2 4,9 44,3 8,1 56,2 11,9 63,8 7,6 74,2 10,4

86

La nivelul anului 2002, cea mai mică vigoare, exprimată prin suprafaţa

secţiunea trunchiului a înregistrat-o genotipul V.T.-84-N-08 (64,2 cm²), iar cea mai

mare vigoare a înregistrat-o genotipul V.T.-83-B-01 (83,4 cm²).

Se constată din analiza datelor culese şi prelucrate în anii 1997-2002, că sporul

anual de creştere a fost diferit atât de la un genotip la altul, cât şi la acelaşi genotip

analizat în ani diferiţi de creştere şi dezvoltare.

Comparativ cu martorul standard, V.T.-HN-53, patru genotipuri dwarf au

suprafaţa secţiunii trunchiului mai mică şi doar un singur genotip şi anume V.T.-83-

B-01, are valoarea suprafeţei secţiunii trunchiului mai mare decât martorul standard.

Acest genotip este nectarin semidwarf.

Asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafeţei secţiunii

trunchiului

La piersicul dwarf analizat în perioada anilor 1997-2002, comparativ cu media

experienţei (Tabel nr.22), suprafaţa secţiunii trunchiului, fiind un element important

al vigorii pomilor (de ea depinzând si calcularea indicelui de productivitate) s-a

considerat necesar şi interpretarea statistică a valorii acestui element.

Se constată că majoritatea genotipurilor de piersic dwarf (cinci, din cele şapte

analizate) au valori ale suprafeţei secţiunii trunchiului foarte apropiate de cele ale

mediei experienţei.

Genotipul „V.T.F. sel. 89 −P.O.” are cea mai mică vigoare, acest lucru fiind

ilustrat de diferenţa faţă de medie, care în patru ani din cei şase analizaţi, a fost

„semnificativ negativă” (1997,1998, 2001 şi 2002).

Genotipul „V.T. 83-A-20” s-a remarcat ca având cele mai mari valori ale

suprafeţei secţiunii trunchiului, „semnificaţia” faţă de media experienţei fiind

„pozitivă” ,în toţi cei şase ani analizaţi ; acesta este cel mai dezvoltat genotip, el fiind

un semidwarf.

Din măsurătorile efectuate în ultimii trei ani (2000-2002), se evidenţiază :

genotipurile V.T.-84-G-20 , V.T.-83-A-20 şi V.T.-83-A-R18P4, ca fiind mai

viguroase decât media experienţei.

La nectarinul dwarf ( Tabel nr.23) s-a constat că în majoritatea anilor de

experimentare (1997-2002), suprafaţa secţiunii trunchiului a avut valori apropiate de

media experienţei.

Numai în anul 2000 s-a înregistrat o „semnificaţie pozitivă” la genotipul V.T.-

83-B-01, care este un semidwarf. Acesta a avut diferenţe pozitive în fiecare an,

comparativ cu media experienţei. În anul 2002, toate celelalte genotipuri de nectarin dwarf au valori negative faţă

de media experienţei, deci putem aprecia că au vigoare redusă.

6.2.2 Înălţimea pomilor Vigoarea pomului, apreciată prin înălţimea sa, a fost împărţită în cinci clase, şi

anume: − clasa 1 : vigoare foarte mică (0,7-1 m) − clasa 2 : vigoare mică (1,0-1,5 m) − clasa 3 : vigoare medie (1,5-2m) − clasa 4 : vigoare mare (2-3m) − clasa 5 : vigoare foarte mare (3-3,5m)

Tabel nr. 22

Asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafetei secţiunii trunchiului

la piersicul dwarf în perioada 1997 – 2002

Nr

var

Varianta

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Supraf.

secţiunii

trunchi

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

1 VTF.sel89 PO 21,2 −9,6 ˚ 27,4 −12,5 ˚ 35,6 −13,9 ˚ 44,0 −15,7 ˚ 49,3 −17,8 ˚ 53,5 −19,8 ˚

2 VT GD P11sel90 P 22,9 −7,9 31,2 −8,7 38,8 −10,7 44,7 −15,0 54,1 −13,6 60,5 −12,8

4 Autumn R15 P4-9 28,3 −2,5 34,7 −5,2 42,2 −7,3 54,6 −5,1 63,3 −3,8 69,3 −4,0

5 VT 84 G 08 34,2 +3,4 41,8 +1,9 51,0 +1,5 55,9 −3,8 62,9 −4,2 71,0 −2,3

7 VT 84 G 20 36,3 +5,5 46,2 +6,2 52,6 +3,1 66,0 +6,3 74,5 +7,4 80,5 +7,2

8 VT 83 A 20 41,8 +11,0 * 53,0 +13,1 * 66,7 +17,2 * 81,0 +21,3 * 85,9 +18,8 * 93,1 +19,8 *

10 VT 83 A R18 P4 31,2 +0,4 45,0 +5,1 59,7 +10,2 72,1 +12,4 79,8 +12,7 85,6 12,3

Media x 30,8 39,9 49,5 59,7 67,1 73,3

DL 5% = 9,6 11,9 14,8 18,2 17,6 18,3

1% = 14,5 18,0 22,5 27,5 26,7 27,7

0,1% = 23,3 29,0 36,1 44,2 42,8 44,5

88

Tabel nr. 23

Asigurarea statistică faţă de media experienţei a suprafetei secţiunii trunchiului

la nectarinului dwarf în perioada 1997 – 2002

Nr

var Varianta

1997 1998 1999 2000 2001 2002

Supraf.

secţiunii

trunchi

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunchi

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

Supraf.

secţiunii

trunch

(cm²)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţie

3 VT GB sel 86 NO 26,4 −1,6 33,2 −2,9 40,7 −3,9 49,0 −4,5 52,9 −7,3 66,8 −0,8

6 VT 89 M R10 P11 33,2 +5,2 39,4 +3,3 44,4 −0,2 49,8 −3,7 59,3 −0,9 67,3 −0,3

9 VT 83 B 01 36,3 +8,3 47,1 +11,0 58,4 +13,8 72,1 +18,6 * 78,5 +18,3 83,4 +15,8

11 VT 84 N 05 24,6 −3,4 30,5 −5,6 37,6 −7,0 45,1 −8,4 51,0 −9,2 56,2 −11,4

12 VT 84 N 08 19,6 −8,4 30,3 −8,4 42,1 −2,5 51,4 −2,1 59,4 −0,8 64,2 −3,4

Media x 28,0 36,1 44,6 53,57 60,2 67,6

DL 5% = 12,4 12,5 14,2 18,5 19,1 17,4

1% = 20,6 20,8 28,5 31,0 31,6 28,8

0,1% = 38,5 39,0 43,9 58,0 59,2 53,9

89

Vigoare foarte mică au soiurile de tip dwarf (Antonia Ivaşcu, 2002).

Fară a da cifre exacte privind înălţimea pomilor şi alţi specialişti din ţară

(Mihăescu Gr.,2001) şi de peste hotare (Scorza, R.,1984.; Hansche E.P.,1988), fac

clasificări ale piersicului în funcţie de vigoare :

− full dwarf

− dwarf

− semidwarf

− compact

− standard, etc

Considerăm, că piersicul dwarf are înălţimea de 1,00−1,20 m., iar cel

semidwarf are înălţimea cuprinsă între 1,20 m. şi 1,50 m. şi poate atinge uneori 1,80

m.

Formele compact au în general 1,70-2,00 m., dar se deosebesc prin tipul

ramurilor de rod şi forma coroanei de piersicul dwarf şi semidwarf.

În urma studiului privind creşterea în înălţime a pomilor, s-a constatat că

există diferenţe între valorile obţinute la cele 12 variante, iar aceste diferenţe sunt

datorate în principal vigorii soiului, care este un caracter cu determinism genetic.

La piersicul dwarf aflat în perioada de tinereţe, de creştere intensivă , în anii

1996 şi 1997 (Tabel nr.24), pe baza valorilor medii obţinute la fiecare variantă, pe

durata celor doi ani , s-a calculat sporul mediu de creştere în înălţime, care este

superior la variantele de vigoare mare 28 cm. (V.T.83-A-20) , 24 cm. (V.T.84-G-20),

comparativ cu restul variantelor.

Cele mai mici sporuri de creştere în înălţime au fost de 12 cm. (V.T.GD-

P11sel.90P) şi 13 cm. (V.T.Fsel.89PO.), iar cele mai mari au fost de 24 cm. (V.T.84-

G-20) şi de 28 cm. (V.T.83-A-R18P4 sel.89).

În 1996, înălţimea medie cea mai mică a fost de 58 cm (V.T.F.-sel.89P.O.),

iar cea mai mare a fost de 113 cm.(V.T.84-G-20).

În 1997, înălţimea medie cu valoarea cea mai mică, 71 cm., a avut-o tot

genotipul V.T.F.-sel.89P.O., iar cea mai mare, de 137 cm. a fost deţinută tot de

genotipul V.T.-84-G-20.

La nectarinul dwarf, sporul mediu de creştere în înălţime, a avut valori

cuprinse între 9 cm. la genotipul V.T.84-N-08 şi 19 cm. la genotipul V.T.83-B-01,

care este cel mai viguros.

În anul 1996, înălţimea medie cea mai mică, a fost de 57 cm.(V.T.84-N-08)

şi cea mai mare, a fost de 89 cm.(V.T.84M-R10P11), iar în anul 1997, valoarea medie

cea mai mică a fost de 66 cm. (V.T.84-N-08) şi cea mai mare de 106 cm. la V.T.83-

B-01.

Măsurători biometrice privind înălţimea pomilor s-au efectuat şi la nivelul

anului 2000, când pomii sunt în perioada de rodire.

La piersicul dwarf (Tabel nr. 25 şi Grafic nr.5) înălţimea cea mai mică o au

variantele V.T.f-sel.89P.O. (93,8 cm.) şi V.T.GD-P11sel.90P (94,0 cm), iar valorile

cele mai mari ale înălţimii pomilor le au variantele V.T.-84-G-20 (151,6 cm) şi

V.T.83-A-20 (149,6 cm).

Tabel nr.24

Creşterea pomilor în înălţime în anii 1996-1997

Nr.

var.

Soiul sau

hibridul

Înălţimea pomilor (cm.)

Spor

mediu de

creştere

( cm)

1996 1997

Valoarea

Minimă

(cm)

Valoarea

Maximă

(cm)

Valoarea

Medie

(cm)

Valoarea

minimă(cm)

Valoarea

Maximă

(cm)

Valoarea

Medie

(cm)

Piersici

1 V.T.-F.sel.89.P.O. 54 62 58 68 75 71 13

2 V.T.-G.D.P11 sel.90P 60 67 63 75 75 75 12

4 Autumn R15P4 sel.86 60 76 66 83 95 87 21

5 V.T.84-G-08 62 78 68 85 90 87 19

7 V.T.84-G-20 106 12 113 133 145 137 24

8 V.T.83-A-20 85 97 91 127 110 119 28

10 V.T.83-A-R18P4-sel.89 80 100 90 95 12 107 17

Media 72,42 70,28 78,42 95,14 86,0 97,57 19,14

Nectarine

3 V.T.-G.B.-sel.86 N.O. 54 68 62 65 87 78 16

6 V.T.84-M-R10P11 82 97 89 98 110 102 13

9 V.T.83-B-01 80 97 87 100 115 106 19

11 V.T.84-N-05 65 78 72 80 90 84 12

12 V.T.84-N-08 50 63 57 62 70 66 9

Media 62,20 80,60 73,40 81,00 94,40 87,20 13,80

91

Comparând valorile medii ale înălţimilor fiecărei variante cu media

experienţei, se obţin diferenţele faţă de medie. Din cele şapte variante analizate, patru

au diferenţe negative şi trei diferenţe pozitive faţă de media experienţei.

Tabel nr. 25

Vigoarea pomilor exprimată prin înălţimea lor la piersicul dwarf

în anul 2000

VARIANTA

Înălţime

trunchi

(cm)

Înălţime

coroană

(cm)

Total înălţime pom

(cm)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţia

VT-F-sel.89 P.O. 14,8 79 93,8 -28,9 o

VT-GD-

P11sel.90P

19,0 75 94,0 -28,7 o

AUTUMN

R15P4-9

15,4 103 118,4 -4,3 -

VT.84-G-08 9,0 105 114,0 -8,7 -

VT.84-G-20 15,6 136 151,6 +28,9 *

VT.83-A-20 7,6 142 149,6 +26,9 *

VT.83-A-R18P4 11,8 126 137,8 +15,1 -

Media X 122,7

D.L. 5%= 22,3

1%= 33,8

0,1%= 54,2

Piersic standard

Redhaven 60,0 270 330 x x

Grafic 5 – Vigoarea pomilor exprimată prin înălțimea lor la piersicul dwarf

în anul 2000 (cm)

92

În ceea ce priveşte semnificaţia, două variante sunt semnificativ negative

(V.T.F.sel.89P.O. şi V.T.-GD-P11sel.90P), deci au vigoare mică şi două sunt

semnificativ pozitive (V.T.84-G-20 şi V.T.-83-A-20), deci au vigoare mai mare decât

media experienţei.

La nivelului anului 2000, înălţimea trunchiului oscilează între 7,6 cm. (V.T.83-

A-20) şi 19,0 cm.(V.T.-GD-P11sel.90P) (Foto nr.13)

Foto nr.13 – Măsurători biometrice privind înălţimea trunchiului

Înălţimea coroanei are valori cuprinse între 75,0 cm. (V.T.GD-sel.90P) şi 142,0

cm. (V.T.83-A-20).

A aceeaşi vârstă, soiul Redhaven (standard) are o înălţime a pomului de 330

cm, fiind de circa trei ori mai mare decât înălţimea piersicilor dwarf.

Valoarea medie a înălţimii trunchiului la piersicului standard este de 60 cm (de

circa 4,5 ori mai mare ca a pomilor dwarf), iar înălţimea coroanei este de 270 cm. (de

circa 2,5 ori mai mare decât înălţimea coroanei pomilor dwarf).

La nectarinul dwarf, la nivelul anului 2000 (Tabel nr. 26 şi Grafic nr.6), cea

mai mică valoare a înălţimii pomului a fost de 99,8 cm.(V.T.GB-sel.86-NO.), iar cea

mai mare a fost de 144,0 cm.(V.T.83-B-01).

93

Tabel nr. 26

Vigoarea pomilor exprimată prin înălţimea lor la nectarinul dwarf

în anul 2000

VARIANTA

Înălţime

trunchi

(cm)

Înălţime

coroană

(cm)

Total înălţime pom

(cm)

Diferenţa

faţă de

medie

Semnifi-

caţia

VT-GB-sel.86 NO 11,8 88 99,8 -19,7 -

VT-84-M R10P11 11,0 114 125,0 +5,5 -

VT.83-B-01 16,0 128 144,0 +24,5 -

VT.84-N-05 13,6 109 122,6 +3,1 -

VT.84-N-08 10,9 95 105,9 -13,6 -

Media X 119,5

D.L. 5%= 39,9

1%= 66,1

0,1%= 123,8

Nectarin standard

VT-HN-53 65,0 273 338 x x

Comparând valorile medii ale înălţimii pomilor fiecărei variante cu valoarea

medie a experienţei (119,5 cm.) constatăm că două variante au valori negative şi trei

din cele cinci, au valori pozitive.

Valorile fiind foarte apropiate, nu există diferenţe semnificative.

Grafic nr.6 - Vigoarea pomilor exprimată prin înălțimea lor la nectarinul dwarf

în anul 2000 (cm)

94

Înălţimea trunchiului a avut valori cuprinse între 10,9 cm.(V.T.84-N-08) şi 19,0

cm. (V.T.83-B-01).

Înălţimea coroanei a avut valori care au oscilat intre 88 cm. (V.T.-GB-sel.86-

NO) şi 128 cm. (V.T.83-B-01).

La nectarinul standard V.T.-HN-53, valoarea medie a înălţimii pomului a fost

de 338 cm., fiind de 2,8 ori mai mare ca cea a formelor dwarf.

Înălţimea medie a trunchiului, la nectarinul standard este de 65cm, fiind de 4,9

ori mai mare ca cea a trunchiului la nectarinul dwarf.

Înălţimea coroanei la standard este de 273 cm şi ea este de circa 2,6 ori mai

mare decât valoarea medie realizată de nectarinul dwarf.

6.2.3. Indicele de vigurozitate al pomilor

Este un indicator dat de raportul dintre suprafaţa secţiunii trunchiului(cm²) şi

inălţimea pomului (cm), exprimat procentual.

La piersicul dwarf analizat în anul 2000, indicele de vigurozitate are valori

cuprinse între 43,5 %(la V.T.-84-G-20) şi 54,1 % (la V.T.-83-A-20) , media

experienţei fiind de 48,4 % (Tabel nr.27).

Tabel nr.27

Indicele de vigurozitate la piesicul dwarf

în anul 2000

VARIANTA Indicele de

vigurozitate

Diferenţa faţă

de media exp. Semnificaţia

VT-F-sel.89 P.O. 46,9 -1,5 -

VT-GD-P11sel.90P 47,5 -0,9 -

AUTUMN R15P4-9 46,1 -2,3 -

VT.84-G-08 49,0 +0,6 -

VT.84-G-20 43,5 -4,9 o

VT.83-A-20 54,1 +5,7 *

VT.83-A-R18P4 52,3 +3,9 -

Media X 48,4

D.L. 5%= 4,7

1%= 7,2

0,1%= 11,6

Piersic standard

Redhaven 15,2 x x

Din cele şapte genotipuri de piersic dwarf analizate, patru au diferenţa faţă de

medie cu valori negative şi 3 au valori pozitive, comparativ cu aceasta.

95

În ceea ce priveşte semnificatia faţă de media experienţei, un singur genotip are

valoare semnificativ negativă (V.T.84-G-20) şi un genotip are valoare semnificativ

pozitivă (V.T.83-A-20).

Comparativ cu piersicul standard, Redhaven,a cărui indice de vigurozitate are

valoarea de 15,2% se constată că soiurile şi selecţiile dwarf au un indice mediu de

vigurozitate(48,4 %) de 3,2 ori mai mare.

Tabel nr.28

Indicele de vigurozitate la nectarinul dwarf

în anul 2000

VARIANTA Indicele de

vigurozitate

Diferenţa faţă

de media exp. Semnificaţia

VT-GB-sel.86 NO 49,0 +4,2 -

VT-84-M R10P11 39,8 -5,0 -

VT.83-B-01 50,0 +5,2 -

VT.84-N-05 36,7 -8,1 -

VT.84-N-08 48,5 +3,7 -

Media X 44,8

D.L. 5%= 10,7

1%= 17,7

0,1%= 33,1

Nectarin standard

VT HN 53 16,6 x x

La nectarinul dwarf, în anul 2000, indicele de vigurozitate a avut valori

cuprinse între 36,7 % (V.T. 84-N-05) şi 50,0% (V.T. 83-B-01), iar media experienţei

are valoarea de 44,8% (Tabel nr.28).

În ceea ce priveşte diferenţele faţă de media experienţei, trei genotipuri au

diferenţe pozitive şi două au diferenţe negative. Deci toate cinci au valori apropiate de

media experienţei.

Comparând indicele de vigurozitate al soiului de nectarin standard V.T.-HN-

53,care are valoarea de 16,6 %, cu media indicelui de vigurozitate a nectarinului

dwarf (44,8%), se constată că aceasta este de circa 2,7 ori mai mare ca cea a

standardului.

Rezultă că atât piersicul cât şi nectarinul dwarf, au un indice de vigurozitate

mult mai mare (de la 2,7 până la 3,2 ori) decât al piersicului şi nectarinului standard.

6.2.4. Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului

Cercetări privind extinderea coroanei pomilor au fost efectuate în anul VI de la

plantare, respectiv în anul 2000.

96

La piersicul dwarf, plantat la distanţa de 3 m între rândurile de pomi şi la 1,5

m între pomii pe rând, s-au efectuat măsurători în coroana pomilor, iar datele obţinute

au fost prelucrate (Tabel nr. 29 şi Fig.nr.4).

Se observă că între pomii de pe rând a rămas puţin spaţiu neocupat la un singur

genotip de piersic pitic (V.T. GD P11-sel.90P). La un genotip coroanele s-au atins

(V.T.F.-sel.89P.O.), iar la toate celelalte, coroanele s-au interpătruns, mai mult sau

mai puţin.

În ceea ce priveşte extinderea coroanei pe intervalul dintre rândurile de pomi,

la şase ani de la plantare, la toate variantele de piersic pitic, există spaţiu suficient de

mult între coroanele pomilor (0,78-1,42 m).

Tabel nr.29

Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului şi gradul de

ocupare al spaţiului destinat la piersicul dwarf în anul VI de la plantare (2000)

VARIANTA

Distanţa

de

plantare

(m)

Diametrul

pe rând

(m)

Gradul de

ocupare a

intervalul

ui dintre

pomi pe

rând

Diametrul

perpendi-

cular pe

direcţia

rândului

(m)

Gradul de

ocupare a

intervalul

ui dintre

rânduri

VT-F-sel.89 P.O. 3/1,5 1,51 +0,01 1,68 -1,32

VT-GD-P11sel.90P 3/1,5 1,41 -0,09 1,58 -1,42

AUTUMN R15P4-9 3/1,5 1,59 +0,09 1,92 -1,08

VT.84-G-08 3/1,5 1,66 +0,16 1,91 -1,09

VT.84-G-20 3/1,5 1,64 +0,14 2,21 -0,79

VT.83-A-20 3/1,5 1,98 +0,48 2,22 -0,78

VT.83-A-R18P4 3/1,5 1,86 +0,36 2,06 -0,94

Piersic standard

Redhaven 4/3 3,08 +0,08 3,38 -0,62

La piersicul standard, la şase ani de la plantare, între pomii de pe rând, spaţiul

rămas este foarte mic (0,08 m), iar spaţiul dintre rândurile de pomi, rămas neocupat,

este de 0,62 m, deci mai mic decât la piersicii pitici.

La nectarinul pitic, coroanele s-au extins pe rândul de pomi, ocupând tot spaţiul

disponibil. La un singur genotip, V.T.84-M-08, coroanele s-au atins, iar la celelalte s-

au interpătruns mai mult, ori mai puţin, în funcţie de vigoarea pomilor (Tabel nr.30).

La şase ani de la plantare, între rânduri, intervalul rămas este suficient de mare

pentru ca lucrările de întreţinere şi recoltare să se desfăşoare cu uşurinţă. Distanţa

rămasă oscilează între 0,93 m. (V.T.83-B-01) şi 1,44 m.(V.T.84-N-08).

Fig. nr.4 -Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului şi gradul de ocupare al spaţiului destinat

la piersicul şi nectarinul dwarf în anul VI de la plantare (2000)

1.V.T.-Sel 89 PO

2.V.T.-GD-P11 Sel 90 P 5.V.T. 84 G 08 4.AUTUMN R15 P4-9

7.V.T. 84 G 20 8.V.T. 83 A 20 10.V.T. 83 A R18P4 3.V.T. GB Sel 86 NO

6.V.T. 84 M R10P11 9.V.T. 83 B01 11.V.T. 84 N05 12.V.T. 84 N08

98

Tabel nr.30

Extinderea coroanei pe rând şi perpendicular pe direcţia rândului şi gradul de

ocupare al spaţiului destinat la nectarinul dwarf în anul VI de la plantare (2000)

VARIANTA

Distanţa de

plantare

(m)

Diametrul

pe rând

(m)

Gradul de

ocupare a

intervalului

dintre pomi

pe rând

Diametrul

perpendi-

cular pe

direcţia

rândului

(m)

Gradul de

ocupare a

intervalului

dintre

rânduri

VT-GB-sel.86 NO 3/1,5 1,64 +0,14 1,58 -1,42

VT-84-M R10P11 3/1,5 1,98 +0,48 1,78 -1,22

VT.83-B-01 3/1,5 1,93 +0,43 2,07 -0,93

VT.84-N-05 3/1,5 1,61 +0,11 1,84 -1,16

VT.84-N-08 3/1,5 1,50 0,0 1,56 -1,44

Nectarin standard

VT HN 53 4/3 2,90 -0,10 3,36 -0,64

Foto nr.14 – Arhitectonica părţii aeriene a

pomilor aflaţi în vegetaţie

Foto nr.16 – Arhitectonica părţii aeriene

a pomilor – fenofaza de repaus profund

Foto nr.15 – Arhitectonica părţii aeriene

în repaus – fenofaza de cădere a frunzelor

99

Se poate spune că la şase ani de la plantare şi la distanţele stabilite, pomii pitici

folosesc mai bine terenul decât cei standard.

Din Figura nr.4 şi din imaginile luate din plantaţie (Foto nr.14, 15, 16), se poate

vedea arhitectonica coroanelor în ansamblu şi scheletul pomilor pitici (trunchiul,

şarpantele, ramurile de rod).

Vigoarea cea mai mică o au genotipurile dwarf de piersic V.T.GD.P11

sel.90P şi V.T.F.sel.89P.O., iar dintre genotipurile de nectarin dwarf, cea mai redusă

vigoare o are V.T.84-N-08.

6.2.5. Volumul coroanei

Analizând creşterile în volum ale coronei în perioada de tinereţe (de creştere

intensă) a pomilor (Tabel nr. 31) constatăm următoarele:

-la piersicii pitici , în anul 1996, volumul coroanei a avut valori cuprinse între

0,11 m³ (V.T.GD.P11-sel.90) şi 0,70 m³ (V.T.84-G-20).

În anul 1977, volumul coroanei a avut valori între 0,38 m³ (V.T.GD.P11 sel.90)

şi 1,37 m³ (VT.84-G-20).

Ritmul mediu de creştere al coroanei pomilor a oscilat între 0,24 m³, la

genotipul V.T.F.-sel.89P.O. şi 0,67m³ la genotipul V.T.84-G20.

-la nectarinii dwarf, volumul coroanei în anul 1996 , a avut valori foarte mici,

de 0,06m³ (V.T.84-N-08) şi 0,09 m³ (V.T.GB.-sel.86 N.O.), dar a înregistrat şi valori

mai mari, de exemplu , 0,52 m³ (V.T.83-B-01).

În anul 1997, valorile înregistrate de volumul coroanei au oscilat între 0,22 m³

(V.T.84-N-08) şi 1,20 m³(V.T.83-B-01).

Ritmul mediu de creştere al coroanei a fost cuprins între 0,16 m³ la genotipul

V.T.84-N-08 şi 0,68 m³ la genotipul V.T.83-B-01.

Analizând vigoarea pomilor exprimată prin volumul coroanei unui pom şi la

unitatea de suprafaţă, în perioada de rodire, constatăm că în anul 2000, valorile medii

ale coroanelor, la piersicul dwarf au suferit mari transformări la toate genotipurile

studiate (Tabel nr. 32).

Volumul coroanei are valori cuprinse între 0,70 m³ (V.T.GD.P11sel.90P) şi

2,60m³ (V.T.83-A-20), iar media experienţei are valoarea de 1,57 m³.

Diferenţa faţă de media experienţei scoate în evidenţă faptul că din cele şapte

genotipuri analizate, patru au valori negative, deci sunt de valoare redusă şi trei au

valori pozitive. Un singur genotip, V.T.83-A-20, are semnificaţie pozitivă şi este într-

adevăr un semidwarf (Fig. nr.8).

Comparând media volumului piersicilor pitici (1,57 m) cu cea a martorului

standard (8,80m) constatăm că ea este de circa 5,6 ori mai mică decât aceasta din

urmă.

Calculând volumul coroanei la unitatea de suprafaţă , observăm că acesta

vartiază în limite largi. Cel mai mic volum al coroanei la hectar îl au genotipurile

V.T.G.D.-P11sel.90 P (1.555 m³) , iar cel mai mare îl are genotipul V.T.83-A-20

(5.777 m³), media experienţei fiind de 3.485 m³/ha.

Comparativ cu volumul coroanei piersicului standard (7.330 m³/ha.), volumul

coroanei piersicilor pitici este de 2,1 mai mic.

Tabel nr. 31

Creşterea coroanei în volum între anii 1996-1997

(anul plantării-1994)

Nr

var.

Soiul sau

hibridul

Volumul coroanei ( m³) Ritm

mediu

de

creştere

( m³)

1996 1997

Media

diam.1 al

coroanei

(cm)

Media

diam.2 al

coroanei

(cm)

Diametrul

mediu al

coroanei

(cm)

Volumul

coroanei

( m³)

Media

diam.1 al

coroanei

(cm)

Media

diam.2 al

coroanei

(cm)

Diametrul

mediu al

coroanei

(cm)

Volumul

coroanei

( m³)

Piersici

1 V.T.-F.sel.89.P.O. 82,5 73,3 78 0,25 105,0 93,3 99,0 0,49 0,24

2 V.T.-G.D.P11 sel.90P 61,6 59,0 60 0,11 93,5 89,3 91,0 0,38 0,27

4 Autumn R15P4-3 sel.86 83,5 75,5 78 0,25 105,0 95,0 100,0 0,52 0,27

5 V.T.84-G-08 90,6 76,6 84 0,31 118,3 100,0 109,0 0,66 0,35

7 V.T.84-G-20 119,2 100,4 110 0,70 148,3 125,0 137,0 1,37 0,67

8 V.T.83-A-20 103,3 87,6 95 0,46 131,6 111,6 122,0 0,95 0,49

10 V.T.83-A-R18P4-sel.89 97,0 74,3 86 0,33 124,0 95,0 110,0 0,70 0,37

Media 91,10 78,1 84,42 0,34 117,95 101,31 109,71 0,72 0,38

Nectarine

3 V.T.-G.B.-sel.86 N.O. 60,0 53,2 57 0,09 93,3 83,3 88,0 0,36 0,27

6 V.T.84-M-R10P11 98,8 84,6 91 0,41 122,6 105,0 114,0 0,77 0,36

9 V.T.83-B-01 103,0 98,0 101 0,52 135,0 129,3 132,0 1,20 0,68

11 V.T.84-N-05 82,6 70,0 76 0,23 116,3 99,0 108,0 0.60 0,37

12 V.T.84-N-08 50,0 45,2 48 0,06 74,0 67,0 71,0 0,22 0,16

Media 78,88 70,20 74,40 0,26 108,24 96,72 102,60 0,63 0,36

101

Tabel nr.32

Vigoarea pomilor exprimată prin volumul coroanei unui pom şi la unitatea de

suprafaţă la piersicul dwarf în anul 2000 (Densitatea= 2222 pomi/ha)

VARIANTA

Volumul

coroanei

(m3)

Diferenţa

faţă de medie

experienţei

Semnificaţia

Volumul

coroanei

(m3/ha)

VT-F-sel.89 P.O. 0,84 -0,73 - 1866

VT-GD-P11sel.90P 0,70 -0,87 - 1555

AUTUMN R15P4-9 1,33 -0,24 - 2955

VT.84-G-08 1,40 -0,17 - 3111

VT.84-G-20 2,10 +0,53 - 4666

VT.83-A-20 2,60 +1,03 * 5777

VT.83-A-R18P4 2,01 +0,44 - 4466

Media X 1,57 3485

D.L. 5%= 0,91

1%= 1,37

0,1%= 2,21

Piersic standard (densitatea = 833 pomi/ha)

Redhaven 8,8 x x 7330

La nectarinul dwarf, în anul 2000 (Tabel nr. 33), valorile volumului coroanei

au oscilat între 0,92 m³ (V.T.84-N-08) şi 2,13 m³ (V.T.83-B-01).

Tabel nr.33

Vigoarea pomilor exprimată prin volumul coroanei unui pom şi la unitatea de

suprafaţă la nectarinul dwarf în anul 2000 (densitatea= 2222 pomi/ha)

VARIANTA Volumul

coroanei

(m3)

Diferenţa

faţă de medie

experienţei

Semnificaţia Volumul

coroanei

(m3/ha)

VT-GB-sel.86 NO 0,95 -0,46 - 2111

VT-84-M R10P11 1,67 +0,26 - 3711

VT.83-B-01 2,13 +0,72 - 4733

VT.84-N-05 1,36 -0,05 - 3022

VT.84-N-08 0,92 -0,49 - 2044

Media X 1,41 3124

D.L. 5%= 0,86

1%= 1,43

0,1%= 2,67

Nectarin standard (densitatea = 833 pomi/ha)

VT HN 53 10,6 x x 8830

Fig.8 - Vigoarea pomilor la piersicul şi nectarinul dwarf exprimată prin înălţimea şi diametrul coroanei

în anul VI de la plantare (2000)

1. V.T. F Sel.89 PO

6. V.T.84 M R10P11 9. V.T.83 B 01 11. V.T.84 N 05 12. V.T.84 N 08

2. V.T.GD P11 Sel.90 P

4. AUTUMN R15 P4-9

5. V.T. 84 G 08

7. V.T.84 G 20

7. V.T.83 A 20

10. V.T.83 A R18P4

3. V.T.GB Sel.86 NO

103

Media experienţei a fost de 1,41 m³. Diferenţa faţă de medie a avut valori

negative la trei genotipuri (cele mai puţin viguroase) şi valori pozitive la două

genotipuri.

Toate valorile au fost foarte apropiate de media experienţei şi nu există nici o

semnificaţie din punct de vedere al analizei statistice.

Faţă de martorul standard (V.T.HN.53) al cărui volum al coroanei are valoarea

de 10,6 m³, media volumului coroanei, la formele dwarf, are valoarea de 1,41 m³ şi

este de circa 7,5 ori mai mică.

La unitatea de suprafaţă, ţinând cont de densitatea de plantare a dwarfilor

(2222 pomi/ha) şi a piersicilor şi nectarinilor standard (833 pomi/ha), s-au obţinut

următoarele valori ale volumului coroanei :

- între 2.044 şi 4.733 m³/ha la nectarini dwarf

- 8.830 m³/ha la V.T.-HN-53

Deci, volumul coroanei, raportat la unitatea de suprafaţa este de 2,8 ori mai mic

la dwarf decât la nectarinul standard.

6.2.6. Creşterea lăstarilor la piersicul şi nectarinul dwarf

6.2.6.1 Dinamica de creştere a lăstarilor

A fost urmărită şi interpretată dinamica de creştere a lăstarilor în anul 1996,

când pomii se aflau în faza de creştere intensă (anul III de la plantare) şi în anul 2000,

când pomii erau în faza de maturitate sau de rodire (anul VII de la plantare).

La piersic, în anul 1996, creşterea lăstarilor s-a declanşat în prima decadă a

lunii mai şi au fost făcute 12 măsurători biometrice, săptămânale, până în decada a II-

a a lunii iulie (Tabel nr. 34).

Cele mai mari creşteri medii ale lăstarilor le-au avut genotipurile V.T. 83-A-20

şi V.T.84-G-20 (33,66 şi respectiv 31,00 cm), iar cele mai mici valori le-au înregistrat

genotipurile V.T.GD-P11 sel.90 şi V.T. 84-G-08 (15,60 şi respectiv 19,66 cm).

În anul 2000, creşterile lăstarilor au fost foarte mici, comparativ cu cele

înregistrate în anul 1996, la toate genotipurile analizate. Asfel, cea mai mare creştere

a avut-o lăstarii genotipului V.T. 84-G-20 (13,7 cm) şi cea mai mică creştere a avut-o

lăstarii genotipurilor V.T. 83-A-R18 P4 sel.89 (4,6 cm) şi V.T. 84-G-08 (5,7 cm).

Menţionăm că în anul 2000 au fost executate 13 măsurători biometrice,

săptămânale, asupra lăstarilor, între 13 iunie şi 05 septembrie. La majoritatea

genotipurilor de piersic analizate (4 din 7) a încetat creşterea lăstarilor la sfârşitul

lunii august (29.08): V.T.-F-sel.89 P.O. ; Autumn R15 P4-9 sel.86 ; V.T. 84-G-08 şi

V.T. 83-A-20.

La două genotipuri, V.T.GD P11 sel. 90P şi V.T. 84-G-20, creşterea lăstarilor

încetinise, dar nu se încheiase încă la data de 05 septembrie 2000.

Genotipul V.T. 84-G-08 a avut o stagnare a creşterii lăstarilor între 25 iulie şi

15 august, după care a urmat al doilea val de creştere, de scurtă durată (circa o

săptămână). Stagnarea creşterii lăstarilor a înregistrat-o şi genotipul V.T. 83-A-R18 P4 sel.89, în

perioada27 iunie−18 iulie. A urmat o săptămână de creşteri slabe, un al doilea val de creştere

şi stagnare cu data de 01 august 2000. (Tabel nr. 35).

104

Tabel nr. 34

Dinamica de creştere a lăstarilor la piersicul dwarf în anul 1996

Nr

var Varianta

Lungimea lăstarilor la date diferite (cm)

03.05 10.05 17.05 24.05 31.05 07.06 14.06 21.06 28.06 05.07 12.07 19.07 Ritm mediu de

crştere (cm)

1 VT F sel 89 PO 0,66 0,86 1,26 2,43 4,33 6,83 9,50 12,33 15,00 17,16 19,23 20,33 1,69

2 VT GD P11 sel 90 P 0,63 0,76 1,20 2,36 3,93 5,83 7,66 10,00 12,60 13,63 14,53 15,60 1,30

4 Autumn P14 0,43 0,63 1,36 3,10 5,83 8,50 11,00 14,20 17,00 19,83 22,00 23,83 1,98

5 VT 84 G 08 0,66 0,70 1,33 3,03 5,43 8,16 10,50 12,66 15,16 17,33 18,80 19,66 1,63

7 VT 84 G 20 076 0,90 2,63 5,60 8,93 12,83 16,23 18,66 22,83 26,50 29,66 31,00 2,58

8 VT 83 A 20 0,50 0,76 2,03 5,40 8,50 12,06 15,70 19,16 23,26 27,40 31,33 33,66 2,85

10 VT 83 A R18 P54 0,60 0,75 1,70 3,90 6,25 8,85 11,65 14,85 17,50 20,25 24,00 25,60 2,13

Media 0,60 0,76 1,64 3,68 6,17 9,00 11,74 14,55 17,63 20,30 22,79 24,24 2,02

Tabel nr. 35

Dinamica de creştere a lăstarilor la nectarinul dwarf în anul 1996

Nr

var Varianta

Lungimea lăstarilor la date diferite (cm)

03.05 10.05 17.05 24.05 31.05 07.06 14.06 21.06 28.06 05.07 12.07 19.07 Ritm mediu de

creştere (cm)

3 VT GB sel 86 NO 0.46 0.66 1.13 2.70 4.50 6.90 9.66 12.63 15.13 17.50 19.49 20.33 1.69

6 VT 84 M R10 P11 0.63 0.76 1.96 4.30 7.33 10.66 13.36 16.33 18.70 21.16 23.56 25.16 2.09

9 VT 83 B 01 0.56 0.70 2.43 4.16 7.60 11.20 14.43 17.56 20.90 24.20 27.00 28.80 2.40

11 VT 84 N 05 0.50 0.76 2.10 4.00 6.50 9.56 12.66 14.50 17.03 19.50 21.50 23.20 1.93

12 VT 84 N 08 0.50 0.63 1.23 2.90 5.40 7.73 9.76 11.73 14.00 15.50 17.00 18.20 1.51

Media 0.53 0.70 1.77 3.61 6.26 9.21 11.97 14.55 17.15 19.57 17.41 23.13 1.92

105

Tabel nr. 36

Dinamica de creştere a lăstarilor la piersicul dwarf în anul 2000 (cm)

Nr

var. Varianta Data efectuării măsurătorilor

13.06 20.06 27.06 04.07 11.07 18.07 25.07 01.08 08.08 15.08 22.08 29.08 05.09

1 VT F sel 89 PO 3,3 3,4 3,8 4,5 4,9 5,1 5,2 5,7 5,9 6,2 6,5 7,0 7,0

2 VT GD P11 sel 90 P 3,1 3,4 3,6 4,0 4,4 4,9 5,5 6,2 6,6 6,8 7,4 7,7 7,8

4 Autumn P14 4,2 4,5 5,5 5,9 6,1 6,5 6,7 6,8 6,9 7,0 7,1 8,4 8,4

5 VT 84 G 08 3,7 4,2 4,4 4,7 4,9 5,1 5,1 5,4 5,4 5,4 5,4 5,5 5,7 5,7

7 VT 84 G 20 6,9 7,4 8,8 9,5 10,1 11,1 11,4 11,9 12,2 12,7 13,0 13,5 13,7

8 VT 83 A 20 3,6 4,2 5,6 5,6 6,0 6,5 7,0 7,1 7,2 7,6 8,1 8,2 8,2

10 VT 83 A R18 P4 2,8 3,3 3,9 3,9 3,9 3,9 4,5 4,6 4,6 4,6 4,6 4,6 4,6

Piersic standard

1 Redhaven 18,5 21,4 22,8 23,6 23,7 23,8 24,3 24,8 25,0 25,2 25,5 25,5 25,5

Tabel nr. 37

Dinamica de creştere a lăstarilor la nectarinul dwarf în anul 2000 (cm)

Nr

var. Varianta Data efectuării măsurătorilor

13.06 20.06 27.06 04.07 11.07 18.07 25.07 01.08 08.08 15.08 22.08 29.08 05.09

3 VT GB sel 86 NO 3,3 3,7 3,8 4,3 4,6 4,9 5,2 6,1 6,4 6,4 6,8 7,1 7,1

6 VT 84 M R10 P11 3,5 4,0 5,0 5,7 6,0 6,3 6,7 7,2 7,4 7,6 7,7 7,7 7,7

9 VT 83 B 01 4,6 5,2 6,3 6,8 7,6 9,3 9,8 10,0 10,1 10,9 11,2 11,2 11,2

11 VT 84 N 05 3,6 4,1 4,6 4,8 5,2 5,3 5,6 5,8 6,3 6,4 6,7 6,7 6,7

12 VT 84 N 08 6,8 7,3 7,4 7,7 7,7 7,8 8,2 8,3 9,0 9,2 9,6 9,8 9,8

Nectarin standard

1 VT HN 53 14,7 16,3 17,5 18,5 19,1 19,1 19,3 19,4 19,8 20,0 20,5 20,5 20,8

106

În anul 2000 creşterea medie a lăstarilor la genotipurile de piersic dwarf

analizate a fost de 7,9 cm, comparativ cu media înregistrată de soiul martor,

Redhaven, care a fost de 25,5 cm.

La nectarin :

În anul 1996, creşterea lăstarilor s-a declanşat la începutul lunii mai şi s-au

efectuat 12 măsurători biometrice, săptămânale, până pe 19 iulie (Tabel nr.36).

Media lungimii lăstarilor a fost cuprinsă între 28,80cm. la genotipul V.T. 83-B-

01 şi 18,20 cm. la genotipul V.T. 84-N-08.

În anul 2000, s-au efectuat 13 măsurători biometrice, săptămânale, între 13

iunie, data la care s-a declanşat creşterea lăstarilor şi 05 septembrie, când la toate

genotipurile încetase creşterea lăstarilor.(Tabel nr.37).

În anul 2000, creşterile medii ale lăstarilor au fost foarte mici, cu valori

cuprinse între 6,7 cm. la V.T. 84-N-05 şi 11,2 cm. la V.T. 83-B-01.

Creşterea lăstarilor a încetat din 22 august la trei din cele cinci genotipuri

analizate.

Creşterea medie a lăstarilor genotipurilor de nectarin dwarf analizate a fost de

8,5 cm. faţă de martorul standard, la care creşterea medie a lăstarilor a fost de 20,8

cm.

6.2.6.2 Biometria frunzelor

În general, frunzele piersicului şi nectarinului dwarf sunt mai mari, mai groase

şi mai intens colorate decât ale piersicului şi nectarinului standard. Pe plan mondial

cercetătorii apreciază că procesele de fotosinteză sunt mai intense în frunzele

formelor dwarf, comparativ cu cele standard.

Tabel nr. 38

Biometria (dimensiunile medii ale) frunzelor la piersicul dwarf

Varianta

Dimensiunile frunzei

Raport

L / l

Lungimea

medie a

peţiolului

(cm)

Lungimea

medie

(cm.)

Lăţimea

medie

(cm.)

1 V.T.F.sel. 89 P.O 16,8 2,8 6,0 1,4

2 V.T–G.D P11 sel.90P 17,5 3,1 5,6 1,3

4 Autumn R15 P4-9 16,3 3,0 5,4 1,6

5 V.T 84-G-08 16,4 3,2 5,1 2,0

7 V.T 84-G-20 19,0 3,2 5,9 1,7

8 V.T 83-A-20 18,0 3,0 6,0 1,7

10 V.T.83-A-R18P4 16,6 3,0 5,5 1,3

Piersic standard

1 Redhaven 14,6 3,6 4,0 1,3

107

S-au recoltat câte 75 frunze din treimea de mijloc a ramurilor şi s-au măsurat

lungimea, lăţimea limbului şi lungimea peţiolului; iar datele au fost prelucrate şi

interpretate.

La piersicul dwarf analizat, valorile medii cele mai mari ale limbului (Tabel

nr.38) le au genotipurile V.T 84-G-20 (19,0 cm) şi V.T. 83-A-20 (18,0 cm) , iar cele

mai mici le au V.T 84-G-08 (16,4 cm) şi V.T. 83-A-R18P4 (6,6 cm).

Frunzele cele mai late le au genotipurile V.T 84-G-08 şi V.T 84-G-20 (3,2 cm),

iar cele mai înguste le are V.T.F.-sel.89P.O. (2,8 cm).

Raportul dintre lungimea medie şi lăţimea medie a limbului foliar are valori

cuprinse între 5,1 la V.T 84-G-08 şi 6,0 la V.T.F.sel. 89 P.O. şi V.T 83-A-20.

Lungimea medie a peţiolului oscilează între 1,3 cm la V.T. –G.D. P11 sel.90P

şi V.T.83-A-R18P4 pe de o parte şi 2,0 cm. la V.T 84-G-08 pe de altă parte.

Comparând valorile medii ale piersicului dwarf cu cele ale soiului standard

Redhaven, se observă că acesta din urmă are limbul mai scurt şi mai lat decât cel al

frunzelor dwarf. Raportul L / l are valoarea 4,0, iar peţiolul frunzei este mai scurt

decât la piersicul dwarf.

La nectarinul dwarf, valorile medii ale lungimii limbului (Tabel nr.39) au

oscilat între 17,2 cm.(V.T. G.B. sel.86N.O.) şi 18,6 cm.(V.T. 84-N-05).

Tabel nr. 39

Biometria (dimensiunile medii ale) frunzelor la nectarinul dwarf

Varianta

Dimensiunile frunzei

Raport

L / l

Lungimea

medie a

peţiolului

(cm)

Lungimea

medie

(cm.)

Lăţimea

medie

(cm.)

3 V.T. G.B. sel.86N.O. 17,2 3,2 5,4 1,3

6 V.T 84 M R10P11 18,0 3,1 5,8 1,3

9 V.T.83-B-01 18,5 3,3 5,6 1,5

11 V.T.84-N-05 18,6 3,5 5,3 1,4

12 V.T.84-N-08 17,4 3,3 5,3 1,3

Nectarin standard

1 V.T. HN 53 16,3 3,8 4,3 1,1

Lăţimea medie a limbului a fost relativ constantă (3,1 − 3,5 cm). Raportul

lungime/ lăţime are valori de 5,3−5,8 cm., iar lungimea medie a peţiolului are valori

apropiate (1,3-1,5 cm).

Comparând aceste valori medii ale frunzelor nectarinului dwarf cu cele ale

nectarinului standard V.T.-HN-53, constatăm că acesta are limbul mai scurt şi mai lat

decât frunzele formelor dwarf şi raportul L / l are valoare mai mică (4,3). Peţiolul

este mai scurt (1,1 cm).

108

6.2.6.3 Analize chimice la frunze

Analiza peroxidazei

Peroxidaza este un marker izoenzimatic utilizat tot mai frecvent-alături de

caracterele morfologice- pentru a completa şi aprofunda informaţiile referitoare la

genotipurile nou create sau cele stabilizate genetic.

La plante, studiul izoenzimelor s-a dovedit a fi de un real folos în sprijinul

geneticienilor privind :

marcajul biochimic al genomurilor, cromozomilor şi genelor;

identificarea originii genomurilor, caracterizarea soiurilor şi decelarea unor

markeri pentru caractere importante, markeri folosiţi în programele de ameliorare

studiul unor relaţii filogenetice între diverse genuri şi specii.

În conturarea polimorfismului enzimatic, o tehnică avantajoasă şi rapidă o

reprezintă electroforeza în diferite sisteme şi diverse medii suport. Dintre avantajele

majore ale electroforezei izoenzimelor faţă de evaluarea morfologică, se pot

enumera: capacitatea de discriminare a surselor genetice analizate, rapiditatea,

reproductibilitatea, folosirea unei cantităţi reduse de material. Spectrele

electroforetice ale izoenzimelor sunt, de regulă, controlate de alele codominante şi

moştenite în raporturi mendeliene monogenice.

Numărul benzilor polimorfice ale unor enzimograme este dependent de

numărul de loci, de numărul alelelor per locus şi de structura cuaternală a enzimei.

Date recente din literatură ilustrează aplicarea polimorfismului izoenzimatic

în precizarea unor relaţii interspecifice (Byrne, 1993) sau în fundamentarea unor

studii genetice Monet şi Gibault, 1991; Monet şi colab., 1994) în studiile efectuate la

piersic.

S-a încercat conturarea polimorfismului peroxidazei (EC 1.11.1.7) din frunze

aparţinând unor genotipuri de piersic şi aceste studii preliminare au fost corelate cu

alte caracteristici de interes ca înălţimea plantei, forma fructului şi altele. De la 25

genotipuri de piersic (Tabel nr.40) s-au recoltat şi analizat frunze mature provenite de

la S.C.D.P. Constanţa. Evaluarea enzimogramei s-a făcut conform recomandărilor

Comisiei Europene privind nomenclatura enzimelor, în care cu numărul 1 s-a notat

izoenzima cu mobilitatea electroforetică cea mai mare, dinspre anod (polul pozitiv al

migrării).

Profilele electroforetice s-au stabilit pe baza numărului, mobilităţii şi

intensităţii izoenzimelor evidenţiate. Numărul izoperoxidazelor a variat între trei şi

cinci. Pentru cele 25 surse genetice analizate s-au precizat şase tipuri de

enzimograme.(Fig. nr.5)

Tipul I de enzimogramă (Fig.5a) trei izoenzime, cu activitate echilibrată şi

aparţine genotipului R IV P 10.

Tipul II de enzimogramă a relevat patru izoenzime şi după numărul de

genotipuri inclus în acest tip, poare fi considerat majoritar. Acest profil (Fig.5b) a

fost specific următoarelor 15 genotipuri: V.T. F.sel.89 P.O., V.T.-G.D.-P11 sel.90,

109

V.T.-G.B.-sel.86 NO, Autumn R15 P4-9sel.86 , V.T.84-G-08, V.T. 83 – B -01, V.T.

83 – A-R10P4 sel89, V.T. 84- N – 05.

Tabel nr. 40.

Genotipurile analizate şi tipurile de enzimograme evidenţiate

Nr.

crt. Genotipul Tipul Tipurile de enzime

I II III IV V VI

1 V.T. F.sel.89 P.O. P.O.Dw *

2 V.T.-G.D.-P11 sel.90 P.Dw *

3 V.T.-G.B.-sel.86 NO N.Dw *

4 Autumn R15 P4-9sel.86 P.Dw *

5 V.T.84-G-08 P.Dw *

6 V.T.84-M-R10P11 N.Dw *

7 V.T. – G – 20 P.Dw *

8 V.T. 83- A – 20 P.Dw *

9 V.T. 83 – B -01 N.Dw *

10 V.T. 83 – A-R10P4 sel89 P.Dw *

11 V.T. 84- N – 05 N.Dw *

12 V.T. 84 – N -08 N.Dw *

13 H.92-1,51-20P11L.P.P.17 P.Dw *

14 H.92-1,51-20P11L.P.P.21 P.Dw *

15 H.92-H.251168APR2P10 N.Dw *

16 RI-ARK(sd)P6-V.T.83A.06.P1 P.Dw *

17 RIVP10-1,47-13P1 N.Dw *

18 P.dw-87 P.Dw *

19 Brugnona P1(semidwarf) N.SDw *

20 Redhaven P1-C.C.95 P.Std *

21 Catherine P4-C.C.95 C.Std *

22 Excelsior P1-C.C.92 C.Std *

23 C2R6T178P1- C.C.92 P.tt *

24 N.J.F.2 – V5RIP1.C.C.95 P.tt *

25 ARK 85 TP1.C.C. 92 N.tt *

Tipul III de enzimogramă a fost alcătuit tot din patru izoenzime dar cu

mobilitate diferită şi activitate enzimatică mai intensă comparativ cu tipul anterior

(Fig. 5c ). În această categorie au fost incluse cinci genotipuri : RI-ARK(sd) P6-

V.T.83A.06.P1, Redhaven P1-C.C.95, Catherine P4-C.C.95, C2R6T178P1- C.C.92

şi N.J.F.2 – V5RIP1.C.C.95.

Tipul IV de enzimogramă a aparţinut genotipului V.T. 84 – G-20,

izoenzimele rapide fiind foarte intense (Fig. 5d).

110

Fig.nr. 5 - Tipuri de enzimograme ale peroxidazei din frunzele de piersic

111

Tipul V de enzimogramă cu acelaşi număr de izoenzime ca şi cel anterior (Fig.

5e) a relevat fracţiile rapide cu activitate extrem de redusă; acest profil a aparţinut

genotipului P. Dw. – 87.

Tipul VI de enzimogramă s-a deosebit total de celelalte tipuri prin prezenţa

izoperoxidazelor cu activitate remarcarcabilă (Fig. 5f) . Această imagine s-a

evidenţiat la genotipurile V.T.84-M-R10P11 şi V.T. 83- A – 20 .

Concluzii :

1. Pentru cele 25 genotipuri de piersic analizate s-au conturat

şase tipuri de enzimograme.

2. Numărul izoperoxidazelor a variat între trei şi cinci, cu

intensităţi şi mobilităţi diferite.

3. Caracterul de „dwarf” sau „semidwarf” nu s-a reflectat în

profilele electroforetice ale peroxidazei din frunze.

6.2.6.4 Biometria ramurilor mixte

Piersicul şi nectarinul dwarf rodesc predominant pe ramuri mixte, care se

deosebesc faţă de ramurile mixte ale piersicului şi nectarinului standard printr-o serie

de caractere.

Au fost măsurate câte 25 ramuri din fiecare variantă dwarf şi standard şi s-au

calculat mediile, pentru ca datele să fie mai concludente (Tabel nr. 41).

Tabel nr. 41

Numărul mediu de muguri vegetativi şi floriferi pe ramura mixtă şi la metru

liniar, lungimea acesteia şi a internodiilor la piersicul dwarf

Varianta

Ramura mixtă Număr muguri / m.l. Lungime

medie a

unui

internod

(cm)

Lungime

(cm)

Nr.

muguri

vegetativi

Nr.

muguri

floriferi

Vegeta-

tivi

Flori-

feri

%

muguri

floriferi

din total

1 V.T.sel.89P.O. 11,3 17,6 14,8 156 131 46 0,57

2 V.T.GDP11sel90P 10,0 15,8 5,0 158 50 24 0,49

4 Autumn R15P4-9 12,4 16,2 21,0 131 169 56 0,62

5 V.T.84-G-08 16,1 11,4 6,4 71 40 36 0,66

7 V.T.84-G-20 14,2 8,0 12,0 56 84 60 0,72

8 V.T.83-A-20 16,4 23,2 12,2 141 74 34 0,65

10 V.T.83-A-R18P4 10,0 12,4 18,5 124 185 60 0,47

Piersic standard

1 Redhaven 64,7 22,6 24,8 35 38 52 2,26

Cele mai mici valori dintre genotipurile de piersic dwarf le au V.T.GD

P11sel.90P şi V.T.84-N-08 (10,0 cm) ca şi V.T.F. sel.89 P.O. (11,3 cm. lungime).

Cele mai mari valori le au V.T.84-G-08 (16,1 cm.) şi V.T.83-A-20 (16,4 cm.).

La soiul Redhaven valoarea medie a lungimii ramurii mixte este de 64,7 cm. Deci

ramura mixtă a piersicului dwarf este de 3,9-6,5 ori mai mică decât cea a piersicului

standard. (Foto nr.17).

112

Lungimea medie a unui internod oscilează între 0,47 cm (V.T.83-A-R18P4) şi

0,72 cm (V.T.84-G-20) şi este de circa 3,8 ori mai mică decât lungimea medie a

internodului la ramura piersicului standard ( 2,26 cm.). (Foto nr.18)

S-a determinat numărul mediu de muguri vegetativi şi floriferi de pe ramura

mixtă şi s-a constatat că el variază şi constituie un caracter de soi. Cel mai mic număr

de muguri vegetativi / ramură mixtă îl au genotipurile de piersic dwarf V.T.84-G-20

(8,0 muguri) şi V.T.84-G-08 (11,4 muguri) , iar cel mai mare număr îl are genotipul

V.T. 83-A-20 (23,2 muguri). Media mugurilor vegetativi / ramura mixtă a soiului

Redhaven este 22,6.

Foto nr.17 – Ramura de rod la piersicul dwarf comparativ cu

martorul standard (soiul Redhaven)

Foto nr.18 – Lungimea internodiilor la genotipurile de piersic dwarf,

comparativ cu martorul standard

113

În ceea ce priveşte mugurii floriferi, ei variază între 6,4 (V.T.84-G-20) şi 21,0

(Autumn R15P4-9), în timp ce media mugurilor floriferi pe ramura mixtă a soiului

standard este de 24,8.

Raportând numărul de muguri vegetativi şi floriferi la metru liniar de ramură,

proporţiile se schimbă în favoarea pomilor pitici.

Numărul mediu de muguri floriferi / m.l. este cuprins la piersicul dwarf între

50 (V.T.GD-P11sel.90-P)şi 185 (V.T.83-A-R18P4), în timp ce la piersicul standard

există în medie, 38 muguri floriferi / m.l..

Procentul de muguri floriferi din totalul mugurilor oscilează între 24%

(V.T.GD-P11sel.90-P) şi 60% (V.T.84-G-20 şi V.T.83-A-R18P4), în timp ce la

piersicul standard este de 52%.

La nectarinul dwarf lungimea medie a ramurii mixte a oscilat între 10,9 şi

16,0 cm., fiind de circa 4,5-6,6 ori mai mică decât lungimea medie a ramurii mixte a

nectarinului standard V.T.-NH-53, a cărei valoare este de 71,8 cm.(Tabel nr. 42).

(Foto nr.19)

Foto nr.19 – Ramura de rod la nectarin dwarf comparativ cu

martorul standard (V.T. HN53)

114

Lungimea medie a unui internod a oscilat între 0,56 cm. (V.T.84-N-08) şi 0,84

cm.(V.T.-83-B-01), faţă de 2,21 cm. la nectarinul standard. Se constată că nectarinul

dwarf are internodul de circa 3,4 ori mai scurt decât nectarinul standard. (Foto nr.20)

Foto nr.20 – Lungimea internodiilor la genotipurile de nectarin dwarf,

comparativ cu martorul standard

Tabel nr. 42

Numărul mediu de muguri vegetativi şi floriferi pe ramura mixtă şi la

metru liniar, lungimea acesteia şi a internodiilor la nectarinul dwarf

Varianta

Ramura mixtă Număr muguri / m.l. Lungime

medie a

unui

internod

(cm)

Lungime

(cm)

Nr.

muguri

vegetativi

Nr.

muguri

floriferi

Vegeta-

tivi

Flori-

feri

%

muguri

floriferi

din total

3 V.T.GBsel.86NO 12,3 14,0 4,8 114 39 25 0,61

6 V.T.84MR10P11 10,9 9,6 3,2 88 29 25 0,57

9 V.T83-B-01 16,0 13,2 7,0 83 44 35 0,84

11 V.T.84-N-05 12,1 14,6 7,0 121 58 32 0,67

12 V.T.84-N-08 12,1 19,2 4,2 159 35 18 0,56

Nectarinul standard

1 V.T.HN 53 71,8 25,2 24,4 35 34 49,2 2,21

Numărul mediu de muguri vegetativi de pe ramura mixtă este cuprins între 9,6

(V.T.-84 MR10P11) şi 19,2 ( V.T.-84-N-08), comparativ cu nectarinul standard, la

care este de 25,2.

Mugurii floriferi / ramura mixtă oscilează între 3,2 (V.T.84-MR10P11) şi 7,0

(V.T.83-B-01 şi (V.T.-84 MR10P11), în timp ce numărul mediu de muguri floriferi /

ramura mixtă la nectarinul standard este de 24,4.

115

Raportat la metru liniar, numărul mediu de muguri vegetativi oscilează între 83

la V.T.83-B-01 şi 159 la V.T.84-N-08, iar la nectarinul standard este de 35.

Numărul mediu de muguri floriferi pe metru liniar la nectarinul dwarf este

cuprins între 29 (V.T.-84 MR10P11) şi 58 (V.T.84-N-05) , iar la nectarinul standard

aceasta este de 34.

Procentul mugurilor floriferi din totalul mugurilor, constituie un caracter de soi

şi el oscilează la nectarinul dwarf între 18% la V.T.84-N-08 şi 35% la V.T.83-B-01,

iar la standard el este de 49,2%.

Menţionăm că majoritatea genotipurilor de piersic şi nectarin dwarf prezintă şi

buchete de mai. În număr mare, buchete de mai au genotipurile V.T.84-G-20 de

piersic şi genotipurile V.T.84-M-R10P11, V.T.83-B-01, V.T.84-N-05 şi V.T.GB

sel.86N.O. de nectarin.

6.2.7. Arhitectonica sistemului radicular la piersicul dwarf, comparativ cu

cel standard

Studiul sistemului radicular s-a efectuat prin metoda Prof. Oscamp-Dragavţev.

Paralel cu rândul de pomi, la distanţă de 1,00 m de trunchi s-a săpat un tranşeu

lung de un metru, lat de 40 cm şi adânc de 80 cm. Pe peretele interior s-a efectuat un

caroiaj din 10 în 10 cm care s-a reprezentat grafic pe hârtie milimetrică, prin semne

distincte, în funcţie de grosime, locul fiecărei rădăcini. (Foto nr.21)

Foto nr.21 – Studiul sistemului radicular – metoda tranşeului –Prof. Oscamp-

Dragavţev

S-a determinat numărul de rădăcini pe categorii de grosime şi adâncimi şi s-au

comparat datele obţinute la piersicul dwarf şi la cel standard. (Tabel nr.43 )

Rădăcinile au fost grupate în patru clase de grosime: <1 mm, 1-3 mm, 3-10 mm

şi >10 mm. S-a obţinut astfel o prezentare clară a răspândirii sistemului radicular pe

adâncime (Fig. nr. 6).

116

Tabel nr. 43

Numărul de rădăcini pe categorii de grosime şi adâncimi

a) piersic dwarf: VT-F- Sel.89 PO

Diame-

trul

rădăcinii

(mm)

Adâncimea profilului (cm): Total rădăcini

0-10 10-20 20-30 30-40 40-50 50-60 60-70 70-80 Nr. %

< 1 mm 8 30 28 39 22 17 19 15 178 87

1-3 mm 1 1 4 8 3 - 4 - 21 10

3-10 mm - - - 2 - - - - 2 1

>10 mm - - - - - 1 2 - 3 2

TOTAL 9 31 32 49 25 18 25 15 204 100

% 4 15 16 24 12 9 12 8 100 x

b) piersic standard: Redhaven < 1 mm 31 50 67 51 54 37 28 22 340 85

1-3 mm 7 9 12 5 3 3 4 3 46 11

3-10 mm 1 2 2 4 2 1 1 1 14 3

>10 mm - 1 1 - - - - - 2 1

TOTAL 39 62 82 60 59 41 33 26 402 100

% 10 15 20 15 15 10 8 7 100 x

Din analiza datelor rezultă că numărul de rădăcini este de 204 la piersicul

dwarf şi aproape dublu (402) la soiul standard, Redhaven.

Atât la dwarf cât şi la standard predomină rădăcinile cu grosimea sub 1 mm.

Acestea sunt în număr de 178 şi reprezintă 87% din totalul rădăcinilor la piersicul

dwarf.

La standard, rădăcinile cu grosimea mai mică de 1 mm sunt în număr de 340 şi

ele reprezintă 85% din totalul rădăcinilor.

Distribuţia rădăcinilor este diferită la cele două tipuri de piersic analizate, atât

pe categorii de adâncime, cât şi ca mărime a lor. La piersicul dwarf majoritatea

rădăcinilor sunt repartizate între 20 şi 50 cm adâncime în timp ce la piersicul

standard, majoritatea rădăcinilor se regăsesc la nivelul de adâncime de 10-60 cm.

Se observă că sistemul radicular este mult mai dezvoltat la piersicul standard

comparativ cu cel al piersicului dwarf în situaţia în care s-a utilizat acelaşi portaltoi,

piersicul franc. Se poate concluziona că soiul dwarf are o influenţă puternică asupra

portaltoiului, reducând aproape la jumătate volumul rădăcinii.

117

Piersic dwarf V.T. F Sel.89 PO/piersic franc

frecvenţa (%)

Piersic standard REDHAVEN/piersic franc

frecvenţa (%)

LEGENDA

grosimea rădăcinilor

< 1 mm

o 1-3 mm

∆ 3-10 mm

10 mm

Fig. nr.6 Repartizarea rădăcinilor pe adâncime (metoda transeului)

118

6.3 PRODUCTIVITATEA SOIURILOR DE PIERSIC ŞI NECTARIN

Productivitatea, sau capacitatea de producţie, este o însuşire biologică foarte

complexă a plantelor pomicole şi de cele mai multe ori a constituit, obiectivul

principal a majorităţii programelor de ameliorare. În mod cert, productivitatea

depinde atât de baza ereditară a soiurilor şi hibrizilor, cât şi de condiţiile de mediu

(natural şi artificial) în care aceştia cresc, se dezvoltă şi produc, condiţii ce pot

favoriza sau defavoriza manifestarea unor însuşiri ereditare.

Baza ereditară este aceea care determină apariţia, într-o anumită proporţie,

pentru fiecare soi şi hibrid, a elementelor de productivitate, cum sunt: intensitatea

înfloritului, gradul de legare şi intensitatea căderii fiziologice a fructelor la pomii

fructiferi (Ardelean M.,1986 ).

În aceleaşi condiţii de climă şi sol, soiurile realizează producţii diferite. Se

poate afirma că productivitatea pomilor este determinată genetic şi ea constituie un

carcter de soi.

Productivitatea genotipurilor de piersic este grupată în cinci clase:

1. producţie foarte slabă

2. producţie slabă

3. producţie medie (10-15 kg. pom )

4. producţie mare

5. producţie foarte mare

În general, genotipurile pitice genetic sunt productive şi foarte productive.

6.3.1 Producţia de fructe pe pom

S-a analizat producţia media de fructe realizată de genotipurile de piersic pitic

în perioada 1998 – 2002. Menţionăm că din cauza condiţiilor climatice nefavorabile

culturii, în anii 1999 şi 2000, producţia de fructe a fost afectată. (Tabel nr. 44)

Tabel nr. 44

Producţia medie de fructe realizată pe pom la piersicul dwarf


Varianta Producţia de fructe kg / pom

1998 1999 2000 2001 2002 Media

1 V.T.sel.89 P.O. 6,4 5,5 4,2 15,0 15,2 9,3

2 V.T.GD. P11 sel.90 P 3,8 3,7 5,5 8,3 9,7 6,2

4 Autumn R 15P4 7,5 5,8 5,3 12,5 14,5 9,1

5 V.T. 84 –G-08 5,8 5,7 5,6 12,3 16,3 9,1

7 VT 84-G-20 4,9 5,3 3,8 15,4 15,7 9,0

8 V.T. 83-A-20 6,8 5,2 3,7 14,3 15,9 9,2

10 V.T. 83-A-R18 P4 6,3 6,7 5,3 15,2 17,5 10,2

Piersic standard X = 8,9

1 Redhaven 8,5 10,5 14,3 25,2 25,0 16,7

119

Producţia medie de fructe din perioada 1998-2002 a oscilat între 6,2 kg./pom

(V.T.-GD-P11 sel. 90 P) şi 10,2 kg./pom (V.T. 83-A-R18 P4). În medie, la

genotipurile dwarf ea a fost de 8,9 kg./pom fiind de 1,9 ori mai mică decât producţia

realizată de piersicul standard ( 16,7 kg./pom).

Raportând producţia la unitatea de suprafaţă, datorită densităţilor diferite la

plantare, se constată că producţia piersicilor pitici este de 19,8 to/ha, iar a piersicului

standard este de 13,9 to /ha, deci genotipurile de piersic pitic produc cu circa 6 tone

fructe mai mult la hectar decât cele standard.

La genotipurile de nectarin pitic studiate, producţia medie realizată în intervalul

1998-2002, a oscilat între 6,9 kg./pom (V.T.-GB-sel.86 NO) şi 11,2 kg./pom (V.T.84-

N-08).

Media experienţei la nectarinii pitici a fost de 9,6 kg./pom, comparativ cu

nectarinul standard, care a realizat în aceeaşi perioadă 12,7 kg./pom, deci a fost de 1,3

ori mai mică decât producţia medie a standardului. (Tabel nr.45)

Tabel nr.45

Producţia medie de fructe realizată pe pom la nectarinul dwarf


Varianta Producţia de fructe kg / pom

1998 1999 2000 2001 2002 Media

3 V.T. GB sel. 86NO 5,0 5,6 4,2 9,7 10,1 6,9

6 V.T.84 M R10 P11 6,9 6,3 4,6 12,6 18,5 9,8

9 V.T.83-B-01 5,7 5,2 5,5 18,3 19,7 10,9

11 V.T.84-N-05 6,4 5,9 4,7 13,2 16,0 9,2

12 V.T.84-N-08 7,7 6,7 5,8 17,6 18,1 11,2

Nectarin standard X = 9,6

1 V.T. HN 53 7,8 10,3 12,0 16,5 16,8 12,7

Analizând producţia pe pom în corelaţie cu densitatea de plantare, se constată

că nectarinii pitici realizează în medie 21,3 tone/ha, în timp ce standardul produce

10,6 tone/ha, deci este un raport favorabil pomilor pitici, care produc cu 10,7 tone mai

mult la hectar, adică dublu.

6.3.2. Producţia de fructe la unitatea de suprafată

Datele de producţie culese în perioada 1998-2002 au fost prelucrate şi

interpretate statistic.

La piersicul pitic, media experienţei a avut valori cuprinse între 10,6 t/ha în

anul 2000 şi 33,2 tone/ha în anul 2002 , media anilor 1998-2002, fiind de 19,7 to./ha.

(Tabel nr. 46)

În anul 1998, varianta V2 a avut valori semnificativ negative (o), iar varianta

V4 a avut valori semnificativ pozitive (*).

În anul 1999, varianta V2 şi-a menţinut semnificaţia, în timp ce varianta V10 a

avut valori semnificativ pozitive (*).

În anul 2000, o singură variantă, V8, a avut o semnificaţie negativă (o).

În anii 2001 şi 2002, V2 a avut valori distinct semnificativ negative (oo), lucru

care a rămas constant şi pentru media anilor 1998-2002.

Tabel nr. 46

Asigurarea statistică a producţiei de fructe (to/ha)

la piersicul dwarf în perioada 1998-2002

Nr.

var. Varianta

1998 1999 2000 2001 2002 Media

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

1 V.T.sel.89 P.O. 14,2 +1,1 12,2 +0,2 9,3 -1,3 33,3 +3,8 33,7 +0,5 20,5 +0,8

2 V.T.GD. P11 sel.90 P 8,4 -4,7 º 8,2 -3,8 º 12,2 +1,6 18,4 -11,1ºº 21,5 -11,7ºº 13,7 -6,0ºº

4 Autumn R 15P4 16,6 +3,5 * 12,9 +0,9 11,8 +1,2 27,8 -1,7 32,2 -1,0 20,3 +0,6

5 V.T. 84 –G-08 12,9 -0,2 12,7 +0,7 12,4 +1,8 27,3 -2,2 36,2 +3,0 20,3 +0,6

7 VT 84-G-20 10,9 -2,2 11,8 -0,2 8,4 -2,2 34,2 +4,7 34,9 +1,7 20,0 +0,3

8 V.T. 83-A-20 15,1 -2,0 11,6 -0,4 8,2 -2,4 º 31,8 +2,3 35,3 +2,1 20,4 +0,7

10 V.T. 83-A-R18 P4 13,9 +0,8 14,9 +2,9* 11,8 +1,2 33,8 +4,3 38,9 +5,7 22,7 +0,3

Media X 13,1 12,0 10,6 29,5 33,2 19,7

DL 5 % = 3,5 2,6 2,4 8,3 7,3 3,6

1 % = 5,4 3,9 3,7 11,1 11,0 5,5

0,1 % = 8,7 6,3 5,9 17,9 17,7 8,8

Piersic standard

1 Redhaven 7,1 x 8,7 x 12,0 x 21,0 x 20,8 x 13,9 x

121

Tabel nr.47

Asigurarea statistică a producţiei de fructe (to/ha)

la nectarinul dwarf în perioada 1998-2002

(densitatea = 2222 pomi/ha )

Nr.

var. Varianta

1998 1999 2000 2001 2002 Media

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Tone/

hectar

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

3 VT GB sel. 86 NO 11,1 -2,9 12,4 -0,8 9,3 -1,7 21,6 -10,1 22,4 -14,2 15,4 -5,9

6 V.T. 84-M R10 P11 15,3 +1,3 14,0 +0,8 10,2 -0,8 28,0 -3,7 41,1 +4,5 21,7 +0,4

9 V.T. 83-B-01 12,7 -1,3 11,6 -1,6 12,2 +1,2 40,7 +9,0 43,7 +7,1 24,2 +2,9

11 V.T.84-N-05 14,2 +0,2 13,1 -0,1 10,4 -0,6 29,3 -2,4 35,6 -1,0 20,5 -0,8

12 V.T.84-N-08 17,1 +3,1 14,9 +1,7 12,9 1,9 39,1 +7,4 40,2 3,6 24,8 +3,5

Media X 14,0 13,2 11,0 31,7 36,6 21,3

DL 5 % = 4,0 2,2 2,6 14,0 14,8 6,5

1 % = 6,7 3,7 4,3 23,3 24,6 10,9

0,1 % = 12,5 7,0 8,0 43,6 46,0 20,4

Nectarin standard ( densitatea 833 pomi/ha )

1 VT HN 53 6,5 x 8,6 x 10,0 x 13,7 x 14,0 x 10,6 x

122

În decursul celor cinci ani, s-au obţinut valori pozitive ori negative faţă de

media experienţei, dar valorile fiind foarte apropiate, nu a existat nici o corelaţie

semnificativă.

Comparând valorile producţiei (to/ha) realizate de genotipurile de nectarin

pitice (21,3 to/ha) cu valorile standardului (10,6 to/ha), observăm vă producţia de

fructe la hectar este dublă la nectarinul pitic, diferenţa fiind de 10,7 tone/ha.

6.3.3 Valoarea indicelui de productivitate la piersicul şi nectarinului dwarf Indicele de productivitate reprezintă raportul dintre producţia realizată de pom

în Kg., şi suprafaţa secţiunii trunchiului, exprimată în cm.².

Pornind de la producţia de fructe realizată în perioada 1998-2002, şi ţinând

cont de suprafaţa secţiunii trunchiului, s-a putut calcula indicele de productivitate al

piersicilor pitici (Tabel nr. 48). Valoarea medie a indicelui de productivitate a oscilat

între 0,08 în anul 1999 şi 0,21 în anii 2001 şi 2002.

De la un an la altul, au existat diferenţe, atât în ceea ce priveşte valoarea

indicelui experienţei. De exemplu, în anul 1998, diferenţa faţă de medie a avut valori

pozitive la două din cele şapte genotipuri analizate şi a fost negativă la celelalte.

Genotipurile V.T.F.sel.89 P.O. şi Autumn R15 P4-9 sel.86, au fost semnificativ

pozitive (*). Acest fapt s-a menţinut şi în anul 1999.

În anul 2000, genotipul V.T.-G.D.-P11sel.90P. a fost distinct semnificativ

pozitiv (**), faţă de media experienţei, în timp ce genotipul V.T.83-A-20, a fost

semnificativ negativ (o).

În anii 2001 şi 2002, genotipul V.T.F.sel.89P.O. a fost distinct semnificativ

pozitiv (**), iar genotipul V.T.G.D.P11-sel.90 P. , a fost semnificativ negativ (o).

Analizând media anilor 1998-2002, constatăm că genotipul V.T.83-A-R18P4

are aceiaşi valoare a indicelui de productivitate cu media experienţei (0,15), în timp

ce genotipul V.T.F.sel.89.P.O. (0,21), a fost distinct semnificativ pozitiv (**), iar

genotipul V.T.83-A-20 (0,12), a fost semnificativ negativ (o).

Comparativ cu piersicul standard, Redhaven, care a avut valoarea medie a

indicelui de productivitate de 0,32, constatăm că valoarea medie a aceluiaşi indice

este de 2,13 ori mai mică la formele dwarf de piersic.

La nectarinul pitic, valoarea medie a indicelui de productivitate a oscilat între

0,09 în anul 2000 şi 0,24 în anul 2002, media experienţei pentru perioada 1998-2002

fiind de 0,17 (Tabel nr. 49).

În anul 1999, nu au fost diferenţe semnificative faţă de media experienţei.

Varianta 6 a avut aceiaşi valoare cu media experienţei (0,18), variantele 3 şi 9 au avut

valori negative, iar variantele 11 şi 12 au avut valori pozitive.

În anul 1999, varianta V9 (V.T.83-B-01) a fost semnificativ negativă (o), în

timp ce variantele V3 şi V6 au avut aceiaşi valoare cu media experienţei (0,14), iar

variantele V11 şi V12 au avut valori pozitive.

În anii 2000 şi 2001, numai varianta V12 (V.T.84-N-08) a fost semnificativă

(*), iar în 2002, varianta V3 a fost semnificativ negativă.

Analizând media anilor 1998-2002, se constată că numai varianta V12 are o

semnificaţie pozitivă (*) faţă de media experienţei (0,17).

Tabel nr. 48

Valoarea indicelui de productivitate ( kg./cm² secţiune trunchi) şi asigurarea statistică

la piersicul dwarf în perioada 1998-2002

Nr.

var. Varianta

1998 1999 2000 2001 2002 Media

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnif

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnif

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnif

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnif

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnif

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnif

1 V.T.sel.89 P.O. 0,23 +0,08 * 0,15 +0,04 * 0,10 +0,02 0,30 +0,09** 0,28 +0,07** 0,21 +0,06**

2 V.T.GD. P11 sel.90 P 0,12 -0,03 0,10 -0,01 0,12 +0,04** 0,15 -0,06 º 0,16 -0,05 º 0,13 -0,02

4 Autumn R 15P4 0,22 +0,07 * 0,14 +0,03 * 0,10 +0,02 0,20 -0,01 0,21 0,00 0,17 +0,02

5 V.T. 84 –G-08 0,14 -0,01 0,11 0,00 0,10 +0,02 0,20 +0,01 0,23 +0,02 0,16 +0,01

7 VT 84-G-20 0,11 -0,04 0,10 -0,01 0,06 -0,02 0,21 0,00 0,20 -0,01 0,14 -0,01

8 V.T. 83-A-20 0,13 -0,02 0,08 -0,03 º 0,05 -0,03 º 0,17 -0,04 0,17 -0,04 0,12 -0,03 º

10 V.T. 83-A-R18 P4 0,14 -0,01 0,11 0,00 0,07 -0,01 0,22 +0,01 0,20 -0,01 0,15 0,00

Media X 0,15 0,11 0,08 0,21 0,21 0,15

DL 5 % = 0,07 0,03 0,03 0,06 0,05 0,03

1 % = 0,11 0,04 0,04 0,09 0,07 0,05

0,1 % = 0,17 0,07 0,07 0,14 0,12 0,09

Piersic standard

1 Redhaven 0,25 x 0,27 x 0,29 x 0,43 x 0,36 x 0,32 x

124

Tabel nr. 49

Valoarea indicelui de productivitate ( kg./cm² suprafaţa secţiunii trunchiului) şi asigurarea statistică

la nectarinul dwarf în perioada 1998-2002

Nr.

var. Varianta

1998 1999 2000 2001 2002 Media

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

Secţ .

trunch

Kg/cm²

Diferenţa

faţă de

medie

Semnific

3 V.T. GB sel. 86 NO 0,15 -0,03 0,14 0,00 0,09 0,00 0,18 -0,05 0,15 -0,09 º 0,14 -0,03

6 V.T. 84-M-R10 P11 0,18 0,00 0,14 0,00 0,09 0,00 0,21 -0,02 0,27 +0,03 0,18 +0,01

9 V.T. 83-B-01 0,12 -0,06 0,09 -0,05 º 0,08 -0,01 0,23 0,00 0,24 0,00 0,15 -0,02

11 V.T. 84-N-05 0,21 +0,03 0,16 +0,02 0,10 +0,01 0,26 +0,03 0,28 +0,04 0,20 +0,03

12 V.T. 84-N-08 0,25 +0,07 0,16 +0,02 0,11 +0,02* 0,30 +0,07* 0,28 +0,04 0,22 +0,05*

Media X 0,18 0,14 0,09 0,23 0,24 0,17

DL 5 % = 0,08 0,05 0,02 0,07 0,09 0,05

1 % = 0,14 0,08 0,03 0,13 0,15 0,09

0,1 % = 0,27 0,15 0,07 0,24 0,29 0,17

Piersic standard

1 V.T. HN 53 0,22 x 0,23 x 0,21 x 0,26 x 0,23 x 0,23 x

125

Comparativ cu nectarinul standard, la care valoarea medie a indicelui de

productivitate este de 0,23, se constată că valoarea acestui indice la nectarinul pitic

este de 1,35 ori mai mică.

6.3.4 Valoarea indicelui de producţie în anul 2000

Indicele de producţie reprezintă raportul dintre producţia de fructe realizată,

exprimată în kg. şi volumul coroanei, exprimat în m³.

La genotipurile de piersic pitic analizate, valoarea indicelui de producţie a

oscilat între 1,42 kg/m³ la varaianta V8 şi 7,86 kg./m³ la varianta V2, media

experienţei fiind de 3,82 kg./m³. (Tabel nr. 50 şi Grafic nr.7).

Tabel nr. 50

Valoarea indicelui de producţie ( kg./ m³ volum coroană) şi asigurarea statistică

a acestuia la piersicul dwarf în anul 2000

Nr.

var. Varianta

Indicele de

producţie

Kg / m³ vol. cor.

Diferenţa faţă de

media experienţei Semnificaţia

1 V.T.sel.89 P.O. 5,00 +1,18 -

2 V.T.GD. P11 sel.90 P 7,86 +4,04 *

4 Autumn R 15P4 3,98 +0,16 -

5 V.T. 84 –G-08 4,00 +0,18 -

7 VT 84-G-20 1,81 -2,01 -

8 V.T. 83-A-20 1,42 -2,40 -

10 V.T. 83-A-R18 P4 2,64 -1,12 -

Media X 3,82

DL 5 % = 2,87

1 % = 4,34

0,1 % = 6,97

Piersic standard

1 Redhaven 1,62 x x

Diferenţa faţă de media experienţei scoate în evidenţă faptul că o singură

variantă şi anume V2 (V.T.GD-P11sel.90P) este semnificativ pozitivă.

Comparativ cu piersicul standard (1,62 kg./m³) valoarea medie a indicelui de

producţie la genotipurile pitice este de 2,35 ori mai mare.

La genotipurile de nectarin pitic, în anul 2000, valoarea indicelui de producţie a

fost cuprinsă între 2,58 kg./m³, varianta V9 şi 6,30 kg/m³ la varianta V12

(Tabel nr. 51 şi Grafic nr.8).

Media experienţei a fost de 3,90kg/m³ şi valorile variantelor fiind foarte

apropiate, nu există nici o semnificaţie statistică.

Comparativ cu nectarinul standard, care are indicele de producţie este de

1,13kg./m³, valoarea medie a genotipurilor pitice este de 3,45 ori mai mare.

126

0

2

4

6

8

V.T.

F.sel.89

PO

V.T. GD

P11

sel.90

AUTUMN

R15P4-9

sel.86

V.T. 84-

G-08

V.T. 84-

G-20

V.T. 83-

A-20

V.T. 83-

A-R18P4

sel.89Grafic nr. 7 - Valoarea indicelui de producţie

(kg/mc volum coroană) la piersicul dwarf în anul

2000

Tabel nr. 51

Valoarea indicelui de producţie ( kg./ m³ volum coroană) şi asigurarea statistică

a acestuia la nectarinul dwarf în anul 2000

Nr.

var. Varianta

Indicele de

producţie

Kg / m³ vol. cor.

Diferenţa faţă

de media

experienţei

Semnificaţi

a

3 V.T.GB sel.86NO 4,42 +0,52 -

6 V.T. 84 M R10 P11 2,75 -1,15 -

9 V.T. 83 –B-01 2,58 -1,32 -

11 V.T. 84-N-05 3,46 -0,44 -

12 V.T.-N-08 6,30 +2,40 - Media X 3,90

DL 5 % = 2,67

1 % = 4,42

0,1 % = 8,27

Nectarinul standard

1 V.T. HN 53 1,13 x x

127

6.3.5 Principalele caracteristici fizico-chimice ale fructelor

S-au efectuat măsurători biometrice asupra fructelor în anii 1998,1999,2001 şi

2002, la variantele dwarf analizate, ca şi la soiul standard Redhaven (Tabel nr. 52)

astfel încât valorile medii obţinute să se poată compara între ele.

Tabel nr. 52

Valoarea principalelor caracteristici fizico-chimice ale fructelor la

piersicul dwarf în perioada 1998-2002

Nr.

var. Varianta Anul

Caracteristici fizice Caracteristici chimice

Greutate

fruct

( g )

Greutate

sâmbure

( G )

Sâmbure

( % )

Substanţa

uscată

( % )

Aciditate

g % acid

malic

0 1 2 3 4 5 6 7

1 VT F sel 89

PO

1998 63,0 7,2 11,4 11,0 0,60

1999 70,0 8,5 12,1 11,0 0,69

2001 64,0 7,8 12,2 11,0 0,66

2002 71,0 7,0 9,9 9,0 0,48

Media 67,0 7,6 11,4 10,5 0,61

Fermitatea pulpei = 3,12 Kg f / cm²

Densitatea pulpei = 0,82 g / cm ³

Vitamina C

6,60 mg %

128

0 1 2 3 4 5 6 7

2 VT GD P11

sel 90 P

1998 195,0 8,1 4,2 10,5 0,60

1999 145,0 7,5 5,2 10,0 0,43

2001 102,0 7,3 7,2 10,0 0,45

2002 151,0 8.5 5,6 12,0 0,48

Media 148,2 7,8 5,5 10,6 0,49

Fermitatea pulpei =1,03 Kg f / cm²


Vitamina C

6,65 mg %

0 1 2 3 4 5 6 7

4 Autumn

R15 P 4 - 9

1998 97,0 7,0 7,2 10,0 0,51

1999 88,0 6,5 7,8 12,2 0,75

2001 120,0 9,0 7,5 9,0 0,65

2002 165,0 11,0 6,7 8,0 0,63

Media 116,2 8,3 7,3 9,8 0,63



Vitamina C

7.03 mg %

5 VT 84 G 08

1998 98,0 9,4 9,6 10,5 0,64

1999 93,0 9,0 9,7 11,5 0,70

2001 121,0 14,0 11,6 10,0 0,89

2002 160,0 9,0 5,6 9,5 0,83

Media 118,0 10,3 9,1 10,4 0,76



Vitamina C

8,60 mg %

7 VT 84 G 20

1998 123,0 6,2 5,0 11,0 0,90

1999 100,0 6,0 6,0 12,0 0,80

2001 115,5 6,5 5,6 11,0 0,89

2002 105,0 9,1 8,7 9,5 0,73

Media 110,9 6,9 6,3 10,9 0,83



Vitamina C

7.00 mg %

8 VT 83 A 20

1998 156,0 6,0 3,8 10,0 0,63

1999 98,0 7,0 7,1 9,5 0,60

2001 128,0 7,3 5,7 12,0 0,82

2002 92,0 6,5 7,1 10,0 0,70

Media 118,5 6,7 5,9 10,4 0,69



Vitamina C

6,60 mg %

10 VT 83

AR18P4

1998 88,0 5,2 5,9 10,0 0,58

1999 85,0 5,8 6,8 9,7 0,73

2001 93,0 6,5 7,0 10,0 0,56

2002 101,0 7,5 7,4 10,0 0,87

Media 91,7 6,2 6,8 9,9 0,68



Vitamina C

6,90 mg %

Piersic standard

1 Redhaven 1998 120,0 7,0 5,8 10,7 0,70

1999 115,0 7,0 6,1 10,0 0,77

2001 120,0 7,3 6,1 10,5 0,75

2002 107,0 9,5 8,9 10,5 0,61

Media 115,5 7,7 6,7 10,4 0,71

129

În ceea ce priveşte greutatea medie a fructului (realizată ca medie a celor patru

ani), se constată că patru din şapte genotipuri dwarf au valori mai mari decât soiul

standard Redhaven (115,5 g.).

Cele mai mari valori le au genotipurile V.T.-G.D.-P11sel.90P. (148,2 g.),

V.T.83-A-20 (118,5 g.) şi V.T.84-G-08 (118,0 g.).

Greutatea medie a unui sâmbure, oscilează la formele dwarf între 6,2 grame

(V.T.-83-A-R18P4) şi 10,3 grame (V.T.84-G-08) , în timp ce greutatea medie a unui

sâmbure a soiului standard este de 7,7 grame.

Raportul sâmbure/fruct a avut valori cuprinse între 5,5 % ( V.T. G.D.

P11sel.90P) şi 11,4 % (V.T.-F.sel.89 P.O.) iar la soiul Redhaven, a avut valoarea de

6,7 %.

Fermitatea pulpei a avut valori cuprinse între 1,03 kg f /cm² (V.T.-GD P11

sel.90P) şi 3,53 kgf/cm² (V.T.84-G-08).

Densitatea pulpei a avut valori medii care au oscilat între 0,82 g/cm³

(V.T.Fsel.89P.O.) şi 0,95g/cm³ (V.T. GD P11 sel.90P), deci au fost valori apropiate.

Carcteristicile chimice ale fructelor de piersic dwarf analizate au fost

„substanţa uscată”(exprimată refractometric) , „aciditatea” (grame % acid malic) şi

„vitamina C” (mg %).

Substanţa uscată a avut valori cuprinse între 9,8 % (Autumn R15 P4-9) şi 10,9

% (V.T.84-G-20) , asemănătoare cu valoarea medie a soiului Redhaven (10,4 %).

Aciditatea a oscilat între 0,49 g % (Autumn R15 P4-9) şi 0,83 g%(V.T.84-G-

20) faţă de 0,71 g% la piersicul standard.

Conţinutul fructelor în vitamina C a fost cuprins între 6,60 mg% (V.T.F.sel.89

P.O. şi V.T. 83-A-20 ) şi 8,60 mg% ((V.T.84-G-20).

Propietăţile fizice ale genptipurilor de nactarin dwarf (tabel nr.53) analizate

comparativ cu nectarinul standard V.T.H.N.53 scot în relief următoarele aspecte:

− greutatea medie a fructelor are valori mai mari la cele cinci genotipuri de

dwarf comparativ cu standardul (82 grame). Greutatea oscilează între 85,5 grame la

V.T.84 MR10 P11 şi 113,5 grame la V.T.84-N-08;

Tabel nr. 53

Valoarea principalelor caracteristici fizico-chimiceale fructelor la nectarinul

dwarf în perioada 1998-2002

Nr.

var. Varianta Anul

Caracteristici fizice Caracteristici chimice

Greutate

fruct

( g )

Greutate

sâmbure

( G )

Sâmbure

( % )

Substanţa

uscată

( % )

Aciditate

g % acid

malic

0 1 2 3 4 5 6 7

3 VT GB

Sel 86 NO

1998 90,0 5,6 6,2 10,0 0,52

1999 100,0 9,0 9,0 12,0 0,67

2001 87,0 8,5 9,8 11,0 0,6

2002 90,0 9,3 10,3 13,0 0,40

Media 91,7 8,1 8,8 11,5 0,55



Vitamina C

8,10 mg %

130

0 1 2 3 4 5 6 7

6 VT 84 M

R10 P11

1998 70,0 4,5 6,4 11,0 0,70

1999 100,0 8,5 8,5 11,5 0,73

2001 88,0 6,0 6,8 12,5 0,89

2002 84,0 6,0 7,1 10,0 0,97

Media 85,5 6,2 7,2 11,2 0,82



Vitamina C

8,50 mg %

9 VT 83 B 01

1998 128,0 6,5 5,1 11,0 0,60

1999 95,0 6,5 6,8 10,0 0,65

2001 95,0 6,5 6,8 10,5 0,60

2002 103,0 8,5 8,2 10,0 0,56

Media 105,2 7,0 6,7 10,4 0,60



Vitamina C

8,20 mg %

11 VT 84 N 05

1998 102,0 5,8 5,7 10,0 0,40

1999 98,0 6,0 6,1 11,5 0,70

2001 84,0 6,8 8,1 10,5 0,62

2002 105,0 5,5 5,2 10,5 0,36

Media 97,2 6,0 6,3 10,6 0,52



Vitamina C

8,70 mg %

12 VT 84 N 08

1998 123,0 6,8 5,5 11,0 0,37

1999 100,0 6,0 6,0 10,5 0,50

2001 96,0 8,3 8,6 12,0 0,38

2002 135,0 7,0 5,2 10,5 0,50

Media 113,5 7,0 6,3 11,0



Vitamina C

7,90 mg %

Nectarin Standard

1 VT 84 HN 53

1998 92,0 4,0 4,3 14,3 0,49

1999 80,0 3,5 4,4 15,0 0,46

2001 80,0 4,0 5,0 13,0 0,55

2002 76,0 5,5 7,2 11,5 0,50

Media 82,0 4,2 5,2 13,4 0,50

− greutatea medie a unui sâmbure oscilează între 6,0 grame (V.T.84-N-05) şi

8,1 grame (V.T.G.B.sel.86N.O.) , iar la standard valoarea medie este de 4,2 grame;

−fermitatea pulpei oscilează între 4,15 kgf/cm² (V.T.84-N-08) şi 3,28 kgf/cm²

(V.T.G.B.sel.86-N.O.). Se constată că fermitatea pulpei este mult mai mare la

nectarinul dwarf , comparatic cu piersicul dwarf;

−densitatea pulpei a avut valori cuprinse între 0,94 g/cm³ (V.T.83-B-01) şi 1,04

g/cm³ (V.T.84 MR10 P11), iar aceste valori sunt mai mari decât în cazul fructelor de

piersic dwarf.

Caracteristicile chimice la nectarinele dwarf au permis ca valorile medii să

poată fi analizate şi comparate cu cele de la nectarinul standard, cât şi cu cele de la

genotipurile de piersic dwarf.

Substanţa uscată a oscilat între 10,4% (V.T.83-B-01) şi 11,5 %

(V.T.G.B.sel.86-N.O.), în timp ce standardul are media de 13,4%. Valorile la

nectarinul dwarf sunt mai mari decât la piersicul dwarf.

131

Aciditatea a avut limite cuprinse între 0,43g% acid malic (V.T.84-N-08) şi 0,82

g%( V.T.84-M-R10P11), în timp ce martorul standard a avut valoarea de 0,50 g %.

Aciditatea a avut valori semnificative atât la piersicul cât şi nectarinul dwarf.

Vitamina C a oscilat între 7,90 mg% (V.T.84-N-08) şi 8,70 mg% (V.T.84-N-

05) şi aceste valori au fost mai mari decât cele din fructele de piersic dwarf.

6.4 COMPORTAREA FAŢĂ DE ATACUL PRINCIPALELOR BOLI

Rezistenţa la boli şi dăunători constituie unul din cele mai stringente obiective

de ameliorare a plantelor . Chiar şi la speciile horticole la care combaterea chimică a

bolilor şi dăunătorilor este eficientă, crearea de soiuri genetic rezistente duce la

serioase economii de muncă şi materiale, la o depoluare a mediului înconjurător prin

sistarea tratamentelor chimice sau prin reducerea lor (Ardelean M., 1986).

Cel mai important beneficiu pe care îl aduc pomiculturii soiurile rezistente la

boli şi dăunători, este stabilitatea producţiilor de la un an la altul. Soiurile rezistente

vor da producţii constante în fiecare an , indiferent de intensitatea atacului bolilor şi

dăunătorilor sau de posibilităţile de combatere chimică a acestora.

Rezistenţa este condiţionată atât de ereditatea speciei gazdă cât şi de ereditatea

agentului patogen sau dăunător, precum şi de interacţiunea acestora cu condiţiile de

mediu.

La unele soiuri rezistenţa faţă de o anumită boală este determinată monogenic,

la altele este determinată poligenic, iar altele au determinism atât mono cât şi

poligenic.

Piersicul şi nectarinul pitic, ca şi piersicul şi nectarinul standard sunt afectaţi de

numeroase boli, care pot fi de natură virotică, bacteriană, sau micotică.

Pentru că în condiţiile ţării noastre cele mai mari probleme le ridică bolile

micotice, vom face referire la câteva dintre ele:

-Băşicarea frunzelor, produsă de ciuperca „Taphrina deformans” este o boală

păgubitoare, care atacă frunzele şi lăstarii tineri, în timpul primăverii, iar uneori atacă

şi fructele, în luna iulie. Boala este favorizată de primăverile umede şi reci. Frunzele

par băşicate, sunt deformate, încreţite, groase, devin brun-violacee, casante şi cad

când vremea devine caldă şi uscată. Producţia este diminuată din cauza defolierii şi

debilitării pomilor.

Pentru combaterea acestei boli se recomandă atât măsuri de igienă culturală

(strângerea şi arderea organelor atacate , ori îngroparea lor, în scopul diminuării

rezervei biologice) cât şi măsuri de combatere chimică. Se recomandă efectuarea

tratamentelor cu zeamă bordeleză 2%, sau polisulfură de bariu 6% , aplicate toamna,

după căderea frunzelor şi primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie. Un alt tratament

cu zeamă bordeleză, cu concentraţia de 1 % sau cu Turdacupral 0,5 % se aplică la

umflarea mugurilor floriferi. După scuturarea petalelor se aplică 2-3 tratamente cu

Captadin, Merpan 0,25 % sau Vandozeb 0,2 %, Folpan 0,25 % , Cuprozin 50 PU-0,2

% etc.

-Făinare piersicului produsă de ciuperca „Sphaerotheca pannosa” este o boală

răspândită în Romania. Atacul se declanşează din luna iunie , pe ambele feţe ale

132

frunzelor; pe acestea apar pete albicioase cu aspect pulverulent, care iniţial sunt

izolate şi apoi confluează.

Frunzele rămân mici, se răsucesc, se brunifică şi cad. Pe lăstari , petele, iniţial

albicioase, devin păsloase, şi lăstarii se debilitează, vârfurile lor se îndoaie şi se usucă.

Pe fructe apar pete păsloase, mai mari ,ori mai mici, iar atacul este mai frecvent

la nectarine.

Apariţia şi dezvoltarea făinarei este favorizată de temperatura de circa 20 ºC şi

de umiditatea atmosferică relativă ridicată (90-100 %).

Se recomandă atât metode de igienă culturală cât şi tratamente chimice aplicate

în perioada creşterii lăstarilor şi a formării fructelor, care se repetă la 10-12 zile cu

sulf muiabil 80-0,4%, Karathane- 0,1%, Nimrod 0,05 %, preventiv şi 0,1 %,curativ,

Metoben 70 PU-0,1%, Afugan 0,1%, Anvil 5 Sc-0,04%, Bumper 250EC-0,03%

(Antonia Ivaşcu,2002).

-Ciuruirea frunzelor, produsă de ciuperca „Stigmina carpophila” (Lev), sin.

„Coryneum beijerinckii”, atacă frunzele, lăstarii în creştere şi fructele. Boala este

favorizată de primăverile ploioase, iar perioada de incubaţie este de 4-14 zile de la

producerea infecţiei.

Ciuperca germineză de la o temperatură de 2 ºC, iar optimul pentru dezvoltarea

ei este 19-20 ºC (Silvia Murg,1999, citată de Antonia Ivaşcu, 2002).

Se recomandă măsuri de igienă culturală toamna şi primăvara, în plantaţii,

precum şi aplicarea tratamentelor chimice.

Toamna, după căderea frunzelor, ca şi primăvara, la dezmugurit, se recomandă

stropiri cu zeamă bordeleză 2% sau Dithane M-45, sau Captadin 0,25%.

În timpul vegetaţiei, se recomandă stropiri repetate cu Rovral 50 PU-0,15%,

Bayleton 25 W P-0,05%, Metoben 70 PU-0,07%, Dithane M-45-0,02% sau Captadin

50 WP-0,25%, Rubigan 0,04%, sau Benlate 0,07%.

Pentru combaterea ciuruirii frunzelor şi a moniliozei , Valerian Severin (1999)

recomandă efectuarea de tratamente cu Cuprozin 50 PU-0,2% sau polisulfură de bariu

1%.

-Monilioza, produsă de „Monilinia laxa” şi „Monilinia fructigena”, atacă

piersicul şi nectarinul dwarf în special în anii cu multe precipitaţii şi temperaturi

scăzute, în perioada înfloritului şi a maturării fructelor.

Conform metodologiei „Descriptor-I.P.G.R.I., Roma,2000, rezistenţa fată de

atacul ciupercii Monilinia sp. se face în cinci clase, acordându-se un punctaj pentru

pentru fiecare clasă :

- Clasa I soiuri rezistente,

- Clasa II soiuri puţin sensibile,

- Clasa III soiuri intermediare,

- Clasa IV soiuri sensibile,

- Clasa V soiuri foarte sensibile .

Menţionăm că nectarinul pitic este ceva mai sensibil la monilioză, el

încadrându-se în clasele I-III , comparativ cu piersicul pitic, care se încadrează în

clasele I-II.

O mare importanţă în combaterea acestei boli o are igiena culturală, care constă

în adunarea şi arderea fructelor mumifiate şi a lăstarilor atacaţi. Desigur, este necesară

133

şi efectuarea unei combateri chimice viguroase, efectuate în momentul cheie, la

avertizare

Alte boli de natură micotică care atacă piersicul şi nectarinul sunt „ uscarea

ramurilor şi a lăstarilor” produsă de Cytospora cincta, „cancerul uscat al piersicului”,

produs de Fusicoccum amygdali, şi „boala plumbului” produsă de Stereum

purpureum.

La piersicul şi nectarinul pitic genetic , primele două boli ,menţionate mai sus ,

apar foarte rar, iar boala plumbului nu a fost identificată.

La S.C.D.P. Constanţa, s-au efectuat experimental infecţii artificiale cu

inoculul „Cytospora cincta” ( M.Trandafirescu, 1996). Prin această metodă s-au putut

selecta genitori cu rezistentă şi / sau toleranţă faţă de acest agent patogen şi totodată s-

au câştigat 3-4 ani faţă de posibilitatea selecţiei acestora în condiţiile naturale, de

câmp, în anumiţi ani, în care atacul acestui agent patogen ar fi fost foarte puternic.

Dintre dăunătorii piersicului şi nectarinului amintim păduchii de frunze

(Myzodes persicae), molia vărgată (Anarsia lineatella) etc.

Pentru cultura piersicului, combaterea chimică a bolilor şi dăunătorilor este

strict necesară. Tratamentele trebuie făcute la avertizare şi în momentul cheie, atât în

perioada de repaus, cât şi în vegetaţie, cu cele mai eficiente produse, în concentraţiile

indicate de specialişti. Alăturat anexăm un model de combatere chimică a

principalelor boli şi dăunători (Tabel nr.54 )

Pentru condiţiile din Dobrogea, Marioara Trandafirescu recomandă efectuarea

următoarelor tratamente pentru protejarea piersicului, pe fenofaze:

Repaus profund

-Zeamă bordeleză 2 %

-Polisulfură de bariu 6 % +

-Carbetox 1 % sau Oleocarbetox ori Oleoekalux sau US-1,toate 1,5 %.

Umflarea mugurilor

-Zeamă bordeleză 1 %

Buton roz

Tabel nr. 54

Schema de tratamente la piersic (după Antonia Ivaşcu,2002)

Fenofaza Bolile şi dăunătorii

de combătut

Produsul

recomandat

Conc.

%

1 2 3 4

Repaus

vegetativ

-Coccide

-Ouă de : afide, acarieni, insecte defoliat.

-Forme de rezistenţă la majoritatea bolilor

-Oleoecalux 3 CE

-Oleocarbetox

-Polibar 45 PU

1,5

3

6

Umflarea

mugurilor

-Băşicarea frunzelor (Taphrina def.)

-Ciuruirea frunzelor (Stigmina carpophila)

-Uscarea ramurilor (Cytospora cincta)

-Monilioze (Monilinia sp.)

-Rapăn (Venturia carpophila)

-Ciuruirea bacteriană a frunzelor

(Xantomonas campestris pv.pruni)

-Cuprozir 50 PU

-Turdacupral 50 PU

0,3

0,3

134

1 2 3 4

Dezmugurit

(buton verde)

-Băşicarea frunzelor

-Ciuruire micotică şi bacter. a frunzelor

-Uscarea ramurilor

-Ouă de acarieni

-Cuprozir 50 PU

-Turdacupral 50 PU

-USI-92%

0,3

0,3

1,5

Buton roz -Băşicarea frunzelor

-Monilioze


-Uscarea ramurilor

-Rapăn

-Molia piersicului (Anarsia lineatella)

-Ziradin 75 PU

+

-Sumilex 50 PU

-Talstar 10 EC

-Sumithion 50 EC

0,4

0,1

0,04

0,1

10-15 % din

flori au

început să-şi

scuture

petalele


-Monilioze


-Uscarea ramurilor

-Rapăn

-Molii (Anarsia lineatella şi Cydia molesta),

afide, insecte defoliatoare

-Merpan 50 WP

-Folpan 50 WP

-Dithane M 45

-Ziram 75 PU

-Cascade 5 EC

-Fastac 10 EC

0,25

0,2

0,2

0,4

0,05

0,015

Fructul cu Ø

de 0,5-1

cm.(la

avertizare)



-Uscarea ramurilor

-Rapăn

-Molii , afide, insecte defoliatoare

-Merpan 50 WP

-Folpan 50 WP

-Dithane M 45

-Ziram 75 PU

-Sonet 100 EC

-Ekalux S

0,25

0,2

0,2

0,4

0,05

0,075

Fructul cu

Ø 1,5-2,0

cm. ( la

avertizare)


-Făinarea


-Uscarea ramurilor

-Rapăn

-Păduchele din San Jose, molii, afide, etc.

-Systhane 12,5

-Score Top 20 WG

-Punch 40 EC

-Ekalux S

-Reldan 40 CE

0,04

0,025

0,005

0,075

0,15

Fructul cu

Ø 2,5-3,0

cm. ( la

avertizare)


-Făinarea (Sphaerotheca pannosa,var.p.)

-Uscarea ramurilor

-Rapăn

-Păduchele din San Jose, molii , afide, etc.

-Acarieni

-Merpan 50 WP

-Folpan 50 WP

-Bumper 250 EC

-Karathane LC

-Actellic 5 EC

-Decis 2,5 EC

-Mitac EC

-Demitan 200 CE

-Nissorun WP

0,2

0,3

0,03

0,05

0,2

0,05

0,2

0,05

0,03

Fructul de

mărime

normală-

pârgă ( la

avertizare)


-Monilioza

-Făinarea

-Molia orientală

-Sumilex 50 WP

-Rovral 50 PU

-Microthiol special

-Saprol 190 CE

-Dimilin 25 WP

0,1

0,1

0,4

0,125

0,03

30 % frunze

căzute



-Uscarea ramurilor

-Coccide

- afide, insecte defoliatoare etc.

-Cuprozir 50 PU

-Turdacupral 50 PU

-Carbetox 37 EC

-Sinoratox 35 CE

0,3

0,3-0,4

0,5

0,2

95-100 %

frunze căzute



-Uscarea ramurilor, etc.

-Cuprozir 50 PU

-Turdacupral 50 PU

0,3

0,4

135

-Tiuran 0,5 %

-Ziram 0,5 % sau zeamă bordeleză 0,5 %

Scuturarea petalelor

-Dithane M 45 0,2 %

-Captadin 0,25 %

-Derosal 50 0,25 %

-Systhane 12 EC 0,04 %

În poligonul experimental al S.C.D.P. Constanţa, din cauza numeroaselor soiuri

şi genotipuri existente (numai în colecţia naţională există 841 genotipuri de piersic,

pavii şi nectarine) tratamentele se sistează odată cu intrarea în prepârgă a soiurilor

extratimpurii şi timpurii, şi se reiau abia în toamnă, după recoltarea ultimelor soiuri.

S-au făcut studii privind sensibilitatea unor genotipuri de piersic pitic faţă de

atacul pricipalelor boli (Tabel nr. 55).

La Taphrina deformans, din cele şapte genotipuri analizate, patru au note de 0-

1, fiind fără atac sau foarte puţin atacate şi trei au avut notarea 0-2, fiind mediu

atacate.

Menţionăm că soiul martor, Redhaven, a fost notat cu 0-1, a avut frecvenţa de

41,7 % şi intensitatea atacului 1,7 % fiind comparabil cu valorile piersicilor pitici.

La Sphaeroteca pannosa, care produce făinarea piersicului, toate cele şapte

variante de piersic pitic au avut note între 0-1, frecvenţa a oscilat între 57,1 %

(V.T.84-G-20 ) şi 85,7 % (V.T.83-A-R18 P4 ), în timp ce intensitatea a avut valori

cuprinse între 0,7 şi 1,6 % . Martorul a avut note 0-1 , frecvenţa 83,3 % şi intensitatea

de 1,7 %, valori asemănătoare cu cele deţinute de piersicii dwarf.

La Coryneum beijerinckii, patru variante au note de 0-1 şi trei au fost notate cu

0-2, iar soiul standard a avut notarea 0-2. Frecvenţa oscilează la formele pitice între

42,8 % (V.T.84-G-20) şi 70,6% (V.T.83-A-20). Intensitatea a avut valori cuprinse

între 0,8 % (V.T.84-G-20) şi 2,1 % (Autumn R15 P4-9). Soiul Redhaven a avut

frecvenţa de 76,0 % şi intensitatea de 2,3 %, fiind doar mai sensibil la ciuruirea

frunzelor, comparativ cu piersicii pitici.

La nectarinul dwarf, sensibilitatea faţă de atacul ciupercii Taphrina deformans

este notată cu 0-2 la patru din cele cinci genotipuri analizate. Cea mai rezistentă este

varianta V12 ( Tabel nr.56). Frecvenţa a avut valori cuprinse între 35,7% (V.T.84-M-

R10P11) şi 93,7 %( V.T.93-B-01), iar intensitatea a oscilat între 1,4 şi 2,7 %.

Martorul a fost notat cu 0-1, frecvenţa a avut valoarea 50,0%, iar intensitatea1,0%. La

acest agent patogen, nectarinul pitic este mai sensibil decât piersicul pitic analizat.

La Sphaeroteca pannosa ,nectarinul pitic este destul de rezistent, notele

acordate au fost de 0-1. Frecvenţa atacului a fost cuprinsă între 33,3 % (V.T.84-N-05)

şi 66,7 % (V.T.GB-sel.86 NO.), iar intensitatea a fost cuprinsă între 0,7 % la varianta

V11 şi 1,3 % la varianta V3.

Nectarinul standard a avut valori ceva mai mari ale frecvenţei (72,2 %) şi ale

intensităţii (1,4 %).

La Coryneum beijerinckii, două din cele cinci variante au fost notate cu 0-1

(V9 şi V12 ), iar trei din ele au fost notate cu 0-2. Frecvenţa a fost cuprinsă între

Tabel nr.55

Sensibilitatea piersicului dwarf faţă de atacul principalior agenţi patogeni

Nr.

var Varianta

Taphrina Deformans Sphaeroteca Pannosa Coryneum Beijerinckii

Intensitate-note F

%

I.

%

Intensitate-note F

%

I.

%

Intensitate-note F

%

I.

% 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

1 V.T.Fsel.89PO 33.3 0,7 58,0 1,2 66,7 1,3

2 V.T.GD P11sel.90P 71,4 2,1 71,4 1,4 57,1 1,1

4 Autumn R15 P4-9 50,0 1,0 75,0 1,5 75,0 2,1

5 V.T.84-G-08 92,3 2,2 76,9 1,5 53,8 1,5

7 V.T.84-G-20 78,6 2,6 57,1 1,1 42,8 0,8

8 V.T.83-A-20 64,7 1,3 82,3 1,6 70,6 1,7

10 V.T.83-A-R18 P4 64,3 1,3 35,7 0,7 50,0 1,0

Piersic Standard

1 Redhaven 41,7 1,7 83,3 1,7 75,0 2,3

137

43,7% (V9) şi 66,7 % (V11), iar intensitatea a oscilat între 0,9% (V9) şi 2,0%(V11).

Martorul standard a fost notat cu 0-2, a avut frecvenţa 61,1% şi intensitatea de 1,5 %.

6.5. COMPORTAREA GENITORILOR FAŢĂ DE TEMPERATURILE

SCĂZUTE DIN TIMPUL IERNII

În condiţiile climatice ale anului 1997, an nefavorabil pentru cultura piersicului

(din cauza îngheţurilor târzii care au survenit în fenofaza de înflorire şi de legare a

fructelor) au putut fi puse în evidenţă o serie de genotipuri dwarf, dintre cele aflate pe

„rod” care au legat şi au produs de la 3kg/pom în sus (Tabel nr. 57).

La acestea, începutul înfloritului s-a produs între 23-29 aprilie, iar sfârşitul

înfloritului s-a eşalonat între 7 şi 12 aprilie.

Intensitatea înfloritului a avut valori minime (1) la genotipurile: 1,47-13P16-

R18P11 şi 1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17. Printre genotipurile care au avut valori

maxime (5) ale înfloritului enumerăm:

6,65-120P10-A.P.-C.H.P6 şi 1,51-20P11-L.P.-C.H.P5 şi trei hibrizi complecşi

obţinuţi prin autopolenizarea genotipului H25 11 68 P2 AP ( P1,P6 şi P7 din câmpul

de hibrizi).

Întărirea sâmburelui a fost relativ grupată , între 13 iunie (Garden Beauty;

H251168 P3) şi 18 iunie ( 2,44-5P18 CH; 2,44-5B CH-P6; 1,51-20P11-L.P.-C.H.-

P17)

Diferenţe mari în fenologie apar la intrarea în pârgă şi la maturitatea de

recoltare a fructelor. Din cele 28 genotipuri analizate, se constată că 12 au avut

maturarea fructelor în august şi 16 în septembrie, deci toate sunt de epocă mijlocie-

târzie şi târzie.

Analizele fizico-chimice asupra fructelor au pus în evidenţă faptul că

genotipurile analizate au avut fructe de mărimi diferite, de la 40g. la 155g. (Tabel

nr.58 ). Numai 3 din cele 28 genotipuri au fructe de peste 100 grame :

H 25.11.68 P3-R8P5 ( 155,0 g),

H.25.11.68 R13P8 ( 150,0 g.),

1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17 ( 108,0 g.).

În cea ce priveşte greutatea medie a unui sâmbure, aceasta a oscilat între 3,0 şi

10,3 grame, în timp ce procentul de sâmbure a avut valori cuprinse între 2,58 %, la

hibridul 251168 P3-R8P5 şi 13,53 % , la soiul Garden Beauty.

Substanţa uscată a avut valori cuprinse între 8 şi 15 %. Cu cel mai ridicat

procent de substanţă uscată s-au remarcat următoarele genotipuri :

H251168P2−AP−CHP7 (15%), Bonanza P8CH şi Garden Beauty (14%),

H251168 P2−AP−CHP6 (13,5%) etc.

Aciditatea, exprimată în mg. % acid malic, a oscilat între 0,36 şi 1,01.

Cele mai mari producţii le-au realizat hibrizii : 2,44−5LP−CHP2 (7kg./pom ,

respectiv15,5 t/ha), ARK(SD) P10−R16P8 (6kg/pom, 13,3 t/ha) şi 1,51−20

P11−LP−CHP5(5kg/pom, 12,2t/ha). Aceştia vor fi folosiţi în continuare în lucrările

de ameliorare, ca genitori cu rezistenţă la îngheţurile de revenire.

În anul 1997 s-au continuat observaţiile fenologice asupra celor 12 genotipuri

de piersic şi nectarin dwarf din cultura de concurs înfiinţată în anul 1994 şi s-a

Tabel nr. 56

Sensibilitatea nectarinului dwarf faţă de atacul principalior agenţi patogeni

Nr.

Var Varianta

Taphrina Deformans Sphaeroteca Pannosa Coryneum Beijerinckii

Intensitate-note F

%

I.

%

Intensitate-note F

%

I.

%

Intensitate-note F

%

I.

% 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5 0 1 2 3 4 5

3 V.T.GB.sel.86 NO. 60,0 1,9 66,7 1,3 53,3 1,9

6 V.T.84-M-R10 P11 35,7 1,4 50,0 1,0 64,3 1,6

9 V.T.83-B-01 93,7 2,7 43,7 0,9 43,7 0,9

11 V.T.84-N-05 66,7 1,7 33,3 0,7 66,7 2,0

12 V.T.84-N-08 85,7 1,7 42,9 0,9 64,3 1,3

Nectarin Standard

1 V.T. HN. 53 50,0 1,0 72,2 1,4 61,1 1,5

139

Tabel nr.57

Principalele date fenologice la câteva genotipuri de piersic şi nectarin dwarf

Valu lui Traian, 1997

Nr.

crt.

Soiul, Hibridul ori

Selecţia

Anul

plantării

Începutul

dezmuguririi

Înfloritul Intensitatea

înfloritului

Întărirea

sâmburelui

Intrarea în

pârgă

Maturitatea

de recoltare Început Sfârşit

1 Garden Beauty 1987 21.IV 26.IV 12.V 2-3 13.VI 9.IX 15.IX

2 Silver prolific 1987 22.IV 27.IV 9.V 2 17.VI 9.VIII 15.VIII

3 ARK (SD) R17 P8 1988 20.IV 27.IV 7.V 2-3 17.VI 8.VIII 12.VIII

4 H.25.11.68 R18P11 1988 21.IV 29.IV 8.V 2 17.VI 1.VIII 5.VIII

5 ARK (SD) P10-R16P8 1990 21.IV 26.IV 9.V 2 16.VI 2.VIII 6.VIII

6 1,47-13P16-R18P11 1990 21.IV 26.IV 7.V 1 17.VI 3.VIII 8.VIII

7 ARK (SD)P7-R17P6 1990 21.IV 26.IV 8.V 2-3 17.VI 1.VIII 6.VIII

8 ARK (SD)P10-R16P20 1990 21.IV 26.IV 9.V 3 17.VI 1.VIII 6.VIII


10 H 25.11.68 P3-R8P19 1990 21.IV 27.IV 8.V 2 13.VI 1.VIII 8.VIII

11 H 25.11.68 P3-R8P5 1990 22.IV 26.IV 8.V 2 13.VI 1.VIII 5.VIII

12 6,65-120P10-R10P1 1990 21.IV 26.IV 9.V 2-3 17.VI 3.VIII 8.VIII


14 1,51-20P11-C.H.P24 1992 20.IV 25.IV 10.V 3 17.VI 12.IX 18.IX

15 Bonanza-P8C.H. 1992 22.IV 25.IV 10.V 4-5 17.VI 12.IX 18.IX

16 H 25.11.68P2-A.P.-C.H.P7 1992 22.IV 26.IV 12.V 5 16.VI 12.IX 18.IX

17 H 25.11.68P2 A.P.-C.H.P6 1992 22.IV 26.IV 12.V 5 16.VI 10.IX 18.IX

18 Floria P1 C.H. 1992 22.IV 27.IV 12.V 3 17.VI 12.IX 20.IX

19 2,44-5P18C.H. 1992 22.IV 25.IV 12.V 3 18.VI 13.IX 18.IX

20 2,44-5 P7C.H.-P6 1992 21.IV 25.IV 11.V 4 18.VI 1.IX 6.IX

21 H 25.11.68.P2-AS.P.-C.H.P1 1992 22.IV 26.IV 12.V 5 17.VI 11.IX 18.IX

22 6,65-120P10-A.P.-C.H.P6 1992 22.IV 27.IV 11.V 5 18.VI 30.VIII 3.IX

23 2,44-5P2 C.H. P3 1992 21.IV 26.IV 10.V 2 16.VI 11.IX 18.IX

24 2,44-5 L.P.C.H.-P2 1992 20.IV 24.IV 9.V 4 16.VI 13.IX 18.IX

25 1,51-20P11-L.P.-C.H.P5 1992 18.IV 23.IV 12.V 5 18.VI 30.VIII 5.IX

26 2,44-5L.P.-C.H.-P6 1992 21.IV 25.IV 10.V 2 17.VI 1.IX 4.IX

27 1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17 1992 19.IV 24.IV 9.V 1 17.VI 14.IX 18.IX

28 2,44-5P4-C.H.-P1 1992 19.IV 24.IV 10.V 3 18.VI 1.IX 5.IX

140

Tabelul 58

Analize fizico-chimice şi producţia realizată la câteva genotipuri de piersic şi nectarin dwarf

Valu lui Traian,1997

Nr.

Crt.

Soiul, Hibridul ori

Selecţia

Anul

plantării

Greut. medie a

fructului (g)

Greut. medie a

sâmburelui (g)

% de

sâmbure

Substanţa

uscată-%

Aciditate -acid

malic (mg %)

Producţia

Kg / pom To / ha

1 Garden Beauty 1987 66,5 9,0 13,53 14,0 0,55 3 7,3

2 Silver prolific 1987 76,0 6,0 7,89 11,0 0,46 3 7,7

3 ARK (SD) R17 P8 1988 66,5 4,2 6,30 12,0 1,01 3 6,6

4 H.25.11.68 R18P11 1988 150,0 5,5 3,66 11,0 0,68 3 6.6

5 ARK (SD) P10-R16P8 1990 85,0 4,0 4,70 9,0 0,50 6 13,3

6 1,47-13P16-R18P11 1990 67,8 4,0 5,89 10,0 0,64 3 6,9

7 ARK (SD)P7-R17P6 1990 78,0 4,5 5,76 8,0 0,46 3 6,6

8 ARK (SD)P10-R16P20 1990 40,0 3,2 8,00 9,0 0,91 3 7,7

9 2,44-5P2-R2P14 1990 75,0 5,0 6,66 10,0 0,53 3 7,6

10 H 25.11.68 P3-R8P19 1990 45,0 4,2 9,33 8,0 0,93 3 8,2

11 H 25.11.68 P3-R8P5 1990 155,0 4,0 2,58 8,0 0,42 3 7,7

12 6,65-120P10-R10P1 1990 72,0 5,0 6,94 10,0 0,82 3 6.6

13 2,44-5P2-R1P7 1990 97,0 5,0 5,15 9,5 0,55 3 6.6

14 1,51-20P11-C.H.P24 1992 85,0 4,5 5,29 12,0 0,36 3 7,3

15 Bonanza-P8C.H. 1992 60,0 6,0 10,00 14,0 0,60 3 7,7

16 H 25.11.68P2-A.P.-C.H.P7 1992 60,0 4,5 7,50 15,0 0,80 4 9,6

17 H 25.11.68P2 A.P.-C.H.P6 1992 50,0 6,2 12,65 13,5 0,67 3 7,6

18 Floria P1 C.H. 1992 88,0 6,2 7,04 13,0 0,61 3 8,2

19 2,44-5P18C.H. 1992 61,5 6,0 9,75 10,0 0,68 3 7,7

20 2,44-5 P7C.H.-P6 1992 54,0 3,5 6,48 11,0 0,36 3 7,3

21 H 25.11.68.P2-AS.P.-C.H.P1 1992 60,0 6,5 10,83 11,5 0,72 3 8,0

22 6,65-120P10-A.P.-C.H.P6 1992 86,0 3,5 4,06 9,5 0,78 3 8,7

23 2,44-5P2 C.H. P3 1992 91,0 6,0 6,59 8,5 0,52 3 7,7

24 2,44-5 L.P.C.H.-P2 1992 74,0 4,0 5,40 10,0 0,82 7 7,0

25 1,51-20P11-L.P.-C.H.P5 1992 56,0 3,0 5,35 10,5 0,75 5 12,2

26 2,44-5L.P.-C.H.-P6 1992 80,0 3,0 3,75 10,5 0,65 3 7,3

27 1,51-20P11-L.P.-C.H.-P17 1992 108,0 10,3 9,53 9,5 0,50 3 7,7

28 2,44-5P4-C.H.-P1 1992 60,0 6,0 10,00 12,0 0,69 3 6.6

141

Tabel nr. 59

Fenologie şi date de producţie

Cultura de concurs cu piersic şi nectarin dwarf-1994 Valu lui Traian, 1997

Nr.

crt.

Soiul, hibridul,

ori selecţia

Grupa * Înfloritul Intensitatea înfloritului Intrarea în

pârgă

Maturitatea de

recoltare

Producţia

Început Sfârşit Kg/pom To/ha **

1 V.T-F.sel.89 P.O. P.O. 27.IV 10.V 4-5 20.IX 27.IX 3,5 7,7

2 V.T-GD–P11 sel.90 P 28.IV 13.V 3 15.VII 23.VII 2,0 4,4

3 V.T.-GB-sel.86 NO N.O. 26.IV 12.V 5 10.IX 15.IX 3,5 7,7

4 Autumn R 15 P(4-9) sel.86 P 27.IV 7.V 4-5 2.VIII 9.VIII 4,5 9,9

5 V.T.84-G-08 P 26.IV 10.V 4 2.VIII 6.VIII 3,5 7,7

6 V.T.84-M- R10P11 N 27.IV 8.V 5 13.VIII 22.VIII 5,0 11,1

7 V.T.84-G-20 P 26.IV 10.V 5 3.VIII 8.VIII 2,5 5,5

8 V.T.83-A-20 P 27.IV 7.V 5 1.VII 10.VIII 4,5 9,9

9 V.T.83-B-01 N 29.IV 8.V 3 30.VII 5.VIII 4,0 8,8

10 V.T.83-A-R18P4 P 26.IV 9.V 3 1.VIII 4.VIII 3,0 6,6

11 V.T.84-N-05 N 24.IV 7.V 4-5 10.VIII 14.VIII 4,5 9,9

12 V.T.84-N-08 N 25.IV 7.V 4 11.VIII 15.VIII 5,5 12,2

* P = piersic; N = nectarin; O = caracter ornamental

* Producţia în to / ha a fost calculată pentru o densitate de 2222 pomi / ha ( 3 / 1,5 m)

142

constatat că începutul înfloritului a avut loc între 24-29 aprilie, iar sfârşitul înfloritului

s-a produs între 7-13 mai , fiind grăbit de condiţiile meterologice nefavorabile (Tabel

nr. 59).

Intensitatea înfloritului a fost apreciată cu nota 3 la genotipurile V.T.-GD-

P11sel.90 , V.T. 83-B-01 şi V.T. 84-A-R18P4. Intensitatea maximă, notată cu nota 5,

au avut genotipurile V.T.-GB-sel.86NO , V.T.84-M-R10P11 , V.T.-84-G-20 şi

V.T.83-A-20 .

Maturitatea de recoltare s-a manifestat între 23 iulie ( V.t.-GD-P11 sel.90) şi 27

septembrie (V.T.F.sel.89P.O.), majoritaea selecţiilor având coacerea fructelor în luna

august.

În ceea ce priveşte producţia de fructe, care s-a realizat în acest an nefavorabil,

se poate afirma că a fost mulţumitoare. Pomii au produs între 2,0Kg./pom (V.T.-GD-

P11sel.90) şi 5,5 kg/pom(V.T.84-N-08) . Pentru densitatea de 2222 pomi/ha,

producţia a oscilat între 4,4 şi 12,2 tone/ha, în condiţiile în care şi producţia

piersicului şi nectarinului standard a fost puternic afectată.

6.6. REZULTATE PRIVIND CREAREA DE NOI SOIURI DE PIERSIC

ŞI NECTARIN DWARF

6.6.1. Studiul şi alegerea genitorilor

Programele de ameliorare a speciei piersic au avut în decursul anilor diverse

obiective, dar în permanenţă s-a pus accent pe calitatea fructelor, productivitatea

pomilor, rezistenţa la boli, dăunători, ger şi alţi factori de stres.

Studiile minuţioase, făcute an de an în colecţia naţională de piersici, pavii şi

nectarine, în câmpurile de alegere a hibrizilor, în microculturi şi culturi de concurs, au

făcut posibilă selectarea unor genitori valoroşi, care au fost apoi utilizaţi ca “mamă”

ori ca “tată” în hibridările dirijate.

Deoarece genotipurile dwarf existente la S.C.D.P. Constanţa au în general

maturarea fructelor mijlocie şi târzie, s-au ales, în general, ca genitori materni soiuri

standard extratimpurii şi timpurii, pentru a putea lărgii conveerul varietal al piersicilor

şi nectarinilor pitici.

6.6.2. Comportarea genitorilor în procesul polenizării

Biologia înfloritului

Piersicul şi nectarinului dwarf reacţionează pozitiv atât la polenizarea dirijată

cât şi la polenizare liberă.

Condiţiile climatice influenţează mult legarea fructelor. Temperaturile

scăzute şi umiditatea ridicată, vânturile, brumele şi îngheţurile târzii, reduc procentul

de legare a fructelor şi determină chiar căderea fiziologică a acestora.

Coeficientul de fertilitate, prin libera polenizare şi prin autopolenizare se

studiază când pomii sunt în plină producţie.

143

Fertilitatea naturală a unui soi s-a determinat astfel : s-au numărat 500

flori/pom, în momentul deschiderii lor, care au fost repartizate pe patru şarpante şi s-

au etichetat ramurile şi şarpantele respective. (Foto nr.22)

După căderea fiziologică a

fructelor, la circa 30 zile de la

scuturarea petalelor, fenofază care

coincide cu legarea fructelor, s-a

făcut numărarea fructelor existente

pe şarpante şi ramurile marcate şi

apoi calculul procentual. Cifra

obţinută s-a comparat cu valorile

minime, teoretice, pentru

coeficientul de fertilitate naturală (

15-20%).

La piersicul dwarf,

coeficientul de fertilitate naturală a

avut valori medii,

multianuale,(1997-2002), cuprinse

între 12,7 % (Autumn R15P4-9 ) şi

51,8% (V.T.83-A-R18P4). Deci, cu

excepţia variantei V4, constatăm că

toate genotipurile de piersic dwarf

au un coeficient bun de fertilitate

naturală (Tabel nr. 60 )

Tabel nr.60

Potenţialul de fertilitate la piersicul dwarf

(limite multianuale 1997-2002)

Valu lui Traian

Nr.

Var.

Soiul sau

hibridul

Fertilitatea naturală ( % ) Autofertilitatea ( % )

Min. Max. Media Min. Max. Media

1 V.T.-F.sel.89 P.O. 10,4 50,8 30,6 20,2 52,2 36,2

2 V.T.-G.G.P11sel.90P. 12,4 47,0 29,7 24,6 38,2 31,4

4 Autumn R15 P4-9 7,6 17,8 12,7 8,3 12,5 10,4

5 V.T.84-G-08 31,7 70,0 50,9 7,8 51,2 29,5

7 V.T.84-G-20 25,2 67,2 46,2 26,5 63,8 45,2

8 V.T.83-A-20 15,5 86,6 51,1 10,4 79,6 45,0

10 V.T.83-A-R18P4 37,0 66,6 51,8 14,9 65,8 40,4

Min. admis 15-20% Min. admis 10-12 %

Foto nr.22 – Coeficientul de fertilitate

prin libera polenizare (Fertilitatea

naturală)

144

La nectarinul dwarf, s-au efectuat observaţii privind fertilitatea naturală în

perioada 1997-2002 şi s-au obţinut valori medii ale coeficientului de fertilitate

cuprinse între 44,6% ( V.T.84-M-R10P11) şi 51,9% ( V.T.84-N-08) (Tabel nr. 61).

Autofertilitatea. La piersic, majoritatea soiurilor sunt autofertile, şi se

cunoaşte un singur soi autosteril (J.H. Hale) al cărui polen este steril.

Autofertilitatea poate fi mare sau mică, ea constituind un caracter de soi şi

are un determinism genetic.

Ea s-a determinat astfel: s-au confecţionat pungi din hârtie pergament cu care

s-a făcut izolarea bobocilor florali, înainte de deschiderea lor. S-au numărat şi s-au

împungit circa 500 flori la fiecare soi, pe 3-4 şarpante. (Foto nr.23) La două

săptămâni de la legarea fructelor s-au desfăcut pungile la partea lor superioară (pe

vârfurile ramurilor) pentru ca frunzele şi fructele existente să beneficieze de aer,

lumină şi soluţiile cu care urmau să se execute tratamentele fitosanitare.

Foto nr.23 – Coeficientul de fertilitate prin autopolenizare (Autofertilitatea)

Tabel nr. 61

Potenţialul de fertilitate la nectarinul dwarf

(limite multianuale 1997-2002)

Valu lui Traian

Nr.

Var.

Soiul sau

hibridul

Fertilitatea naturală ( % ) Autofertilitatea ( % )

Min. Max. Media Min. Max. Media

3 V.T. GB.sel.86-N.O. 38,0 56,0 47,0 17,5 43,8 30,7

6 V.T.84-M-R10P11 35,3 53,8 44,6 27,2 51,8 39,5

9 V.T.83-B-01 28,6 63,3 46,0 23,5 55,1 39,3

11 V.T.84-N-05 33,5 60,0 46,7 14,4 54,8 34,6

12 V.T.84-N-08 48,4 55,3. 51,9 17,7 46,9 32,3

Min. admis 15-20% Min. admis 10-12 %

La 3-4 săptămâni de la legarea fructelor, după ce s-a produs căderea fizilogică,

s-au numărat fructele obţinute prin autopolenizarea forţată şi s-a făcut calculul

145

procentual. Cifra obţinută s-a comparat cu valorile minime teoretice pentru

coeficientul de autofertilitate (10-12 %).

La piersicul dwarf, valoarea medie a coeficientului de autofertilitate, în

perioada 1997-2002, a fost cuprinsă între 10,4% (Autumn R15 P4-9) şi

45,2%(V.T.84-G-20). Ca şi în cazul indicelui de fertilitate naturală, varianta V4 este

la limita inferioară admisă (Tabel nr.62)

La nectarinul dwarf, coeficientul de autofertilitate are valori cuprinse

între30,7% (V.T.GB.-sel.86NO.) şi 39,5% (V.T.84-M-R10 P11).

Constatăm că toate genotipurile de nectarin au un coeficient de autofertilitate

bun, ele fiind productive (Tabel nr.63).

6.6.3. Particularităţile florilor la piersicul şi nectarinul dwarf

Majoritatea genotipurilor pitice şi semipitice aflate în fondul de germoplasmă

de la S.C.D.P. Valu lui Traian, au flori simple, de tip rozaceu. Există şapte genotipuri

cu flori involte şi din acestea unul singur are flori de tip campanulat (H 1,51-71 P2).

Menţionăm că pentru fiecare genotip în parte, floarea are anumite caractere şi

particularităţi proprii.

Florile pot furniza unele date despre fructele hibrizilor studiaţi şi aflaţi la

prima înflorire, înainte chiar de formarea (legarea) acestora.

Astfel, dacă interiorul caliciului este portocaliu (oranj), fructele vor avea pulpă

galbenă, iar dacă acesta este galben-verzui, fructele vor avea pulpa albă.

Dacă gineceul (în special ovarul şi stilul) este pubescent, fructul va fi piersică

ori pavie, iar dacă este lucios (glabru), fructul va fi nectarină ori brugnonă.

Dacă stigmatul este sub nivelul staminelor, ori la acelaşi nivel cu ele, florile

respective sunt înclinate spre autopolenizare.

Dacă stigmatul este deasupra staminelor, florile sunt pregătite pentru polenizare

cu polen străin, deci polenizare încrucişată, etc.

Descrierea florilor la câteva genotipuri de piersic şi nectarin pitice :

V1 – V.T. F. Sel.89 P.O. (PAUL) – are floarea rozacee, involtă cu 16-24

petale, roşu-frez. Diametrul florii are 3-4 cm. Ovarul este pubescent. Stigmatul este la

nivelul staminelor şi uneori uşor deasupra lor.

Caliciul are 8-9 sepale, de culoare maronie şi culoarea din interiorul lor este

galben-verzuie.

Prezintă numeroase stamine cu mult polen. Intensitatea înfloritului este

maximă, iar periodic de înflorire este lungă.

Are valoare ornamentală deosebită şi este recomandat pentru parcuri, grădini,

dar şi pentru balcoane şi terase, în cultură containerizată.(Foto nr.24)

V2. V.T. – G.D. P11 sel.90

Floarea este de tip rozaceu, simplă, de mărime mijlocie, roz-deschis; caliciul

are 5 sepale maronii în exterior şi oranj în interior; corola este formată din 5 petale, cu

formă rotunjită.

Ovarul este pubescent. Stigmatul este la nivelul anterelor, iar staminele au mult

polen.

Este decorativ prin înflorirea bogată. (Foto nr.25).

146

V3 - V.T. G.B. sel. 86 N.O. (DAN)

Florile sunt de tip rozaceu, involte, mijlocii, de circa 4 cm în diametru, roşu-

frez.

Caliciul este format din 5-7 sepale, maron în exterior şi oranj în interior.

Corola este formată dintr-un număr variabil de petale (circa 14-20), de

dimensiuni diferite, mari spre exteriorul florii şi mici spre centrul ei. Marginile sunt

uşor gofrate şi recurbate spre centrul florii. Unele petale sunt rotunjite la vârf, iar

altele sunt înguste şi alungite.Ovarul este glabru, lucios, stilul este lung, iar stigmatul

este situat deasupra staminelor, care conţin mult polen.

Florile formează adevărate „manşoane” pe ramuri şi au un efect decorativ

deosebit.(Foto nr.26)

V4 – Autumn R15P4-9 sel.86 – floarea este rozacee, simplă, cu cinci petale

roz-închis, rotunde şi gofrate, cu marginea uşor ondulată şi recurbată spre centrul

florii. Diametrul florii este cuprins între 2,5-3,5 cm. Stigmatul este mult deasupra

nivelului staminelor, stilul fiind foarte lung. Ovarul este pubescent. Prezintă

numeroase stamine, cu mult polen.

Caliciul are 5 sepale şi este de culoare oranj în interior.

Intensitatea înfloritului este maximă (notate cu 5). Florile, foarte numeroase,

îmbracă ramurile, soiul având aspect decorativ.

V5 – V.T. 84-G-08 (CECILIA)

Floarea este de tip rozaceu, simplă, de mărime mijlocie-mare, cu petale roz-

intens.

Caliciul este format din 5 sepale maron în exterior şi oranj-închis în interior, iar

corola are 5 petale rotunjite, de mărime mijlocie mare.

Ovarul este pubescent; stigmatul este foarte lung şi amplasat mult deasupra

staminelor, iar anterele au mult polen.(Foto nr. 27)

V6 – V.T. 84-M-R10P11 (LIVIU)

Floarea este de tip rozaceu, simplă, mare, roz-intens; caliciul are cinci sepale

maron la exterior şi oranj în interior iar corola are cinci petale mari, rotunjite la vârf.

Ovarul este lucios, glabru, stilul este lung şi situează stigmatul deasupra

staminelor; anterele au mult polen.

Florile fiind mari şi înflorirea abundentă, acest genotip are şi caracter

ornamental.(Foto nr.28)

V7 – V.T. 84-G-20

Floarea este rozacee, simplă, cu cinci petale rotunjite la vârf, mari-foarte mari,

colorate în roz intens.

Caliciul are 5 sepale maronii în exterior şi oranj în interior, iar ovarul este

pubescent; stilul este lung, iar stigmatul este amplasat mult deasupra

staminelor.;anterele au mult polen. (Foto nr.29)

V8 – V.T. 83-A-20

Floarea este rozacee, simplă, mare-foarte mare.

Caliciul este format din cinci sepale maron la exterior şi oranj în interior; iar

corola este formată din cinci petale rotunjite, mari, roz-intens.

Ovarul este pubescent. Stilul este lung, iar stigmatul depăşeşte nivelul

anterelor. Staminele au mult polen. (Foto nr.30)

147

V9 – V.T. 83-B-01

Este un genotip semidwarf cu flori de tip rozaceu, simple, mari, colorate roz-

intens.

Caliciul are cinci sepale maronii la exterior şi oranj în interior iar corola are

cinci petale mari, rotunjite la vârf

Ovarul este lucios, iar stigmatul depăşeşte nivelul staminelor. Anterele prezintă

mult polen.(Foto nr. 31)

V10 – V.T. 83-A-R18P4 sel.89 (PUIU)

Floarea este de tip rozaceu, simplă, mare. Caliciul este format din cinci sepale

maronii în exterior şi galben în interior iar corola este formată din cinci petale mari,

rotunjite la vârf, de culoare roz-intens.

Ovarul este pubescent, stilul este lung, iar stigmatul depăşeşte nivelul

staminelor şi anterele sunt bogate în polen.

Este un genotip cu valoare ornamentală.(Foto nr.32)

V11 – V.T. 84-N-05

Floarea este rozacee, simplă, mijlocie spre mare, de culoare roz-violaceu,

deschis.

Caliciul are cinci sepale maron-deschis la exterior şi oranj în interior, iar corola

are cinci petale mari, rotunjite la vârf

Ovarul este glabru, iar stigmatul se ridică deasupra nivelului staminelor;

deasemenea anterele prezintă mult polen.

V12 –V.T. 84-N-08 (MELANIA)

Floarea este rozacee, simplă, mare, roz-violacee.

Caliciul are cinci sepale maron-roşcat la exterior şi oranj în interior iar corola

este formată din cinci petale mari, rotunjite la vârf. Ovarul este glabru, iar stigmatul

este deasupra staminelor.

Anterele prezintă mult polen.

V.T. 84-N-02 ( Sin. 1,51-71 P2 )

Floarea este de tip campanulat, involtă, mică-mijlocie, roz-violacee.

Caliciul este format din 9-10 sepale mici,de culoare maronie în exterior şi

portocalie în exterior iar corola are 13-16 petale alungite, de dimensiuni diferite.

Ovarul este pubescent, stilul este foarte lung, iar stigmatul este mult deasupra

anterelor.

Floarea are numeroase stamine cu mult polen. Este un genotip ornamental.

(Foto nr.33)

Roz-involt (P/6 – P2

Este un genotip semipitic, cu flori de tip rozaceu, involte, mari, roz-intens.

Florile au 3,5-4 cm în diametru.

Caliciul este format din 5-6 sepale de culoare maron-roşcat la exterior şi

galben-verzui în interior, iar corola are circa 20 petale, de diferite dimensiuni, mari

către exterior şi din ce în ce mai mici (înguste) către centrul florii. Petalele sunt

rotunjite la vârf, recurbate spre interior şi cu vârfurile uşor gofrate.

Ovarul este pubescent. Stilul şi stigmatul se află sub nivelul staminelor la

desfacerea florii, ca apoi să se dezvolte şi la înflorirea deplină depăşesc cu mult

nivelul anterelor.

148

Floarea are numeroase stamine, care lasă mult polen.

Este un hibrid cu valoare ornamentală deosebită, care urmează să fie înscris la

testare. (Foto nr.34).

Foto nr. 24 – V.T. F sel.89 P.O. Foto nr. 25 – V.T.- G.D.P11 sel.90

Foto nr. 26 – V.T.- G.B. sel.86 N.O. Foto nr. 27 – V.T. 84 G 08

Foto nr. 28 – V.T. 84 M R10P11 Foto nr. 29 – V.T. 84 G 20

149

Foto nr. 30 – V.T. 83-A-20 Foto nr. 31 – V.T. 83-B-01

Foto nr. 32 – V.T. 83-A-R18P4 sel.89 Foto nr. 33- V.T. 84-N-08

Foto nr. 34- V.T. 84-N-02

150

Foto nr. 35- Roz involt

(P/6 P2)

începutul înfloririi

Foto nr. 36- Roz involt (P/6 P2)

înflorirea deplină

6.6.4. Obţinerea soiurilor noi la piersic şi nectarin

La piersic şi nectarin hibrizii se pot obţine prin :

- hibridare sau polenizare încrucişată

- autopolenizare

- liberă polenizare

Soiuri noi se pot obţine şi prin efecturea selecţiilor clonale

Cauze care au influenţat negativ rezultatele lucrărilor de hibridare:

- condiţiile meteorologice din perioada efectuării hibridărilor:

vânturile puternice, care rup pistilele florilor castrate şi usucă stigmatele;

gerurile de revenire, polei şi zăpadă pe pomii aflaţi în fenofaza de înflorire

(ex. 13-15 aprilie 1995);

brume târzii care au distrus florile şi fructele abia legate (1997-1999-2000);

grindini survenite în lunile iunie şi iulie, care au calamitat producţia de fructe

parţial şi/sau total, care implicit au afectat fructele hibride.

- alte cauze care au condus la obţinerea unui număr mic sau foarte mic de

hibrizi sunt:

polenul folosit la unele combinaţii hibride a fost de 2 ani sau mai vechi şi a

avut o viabilitate scăzută (ex. în 1985, polenul din California, în anul 2000 şi 2001

polenul din R.P. China);

soiurile standard timpurii care au fost folosite ca genitori materni au avut

embrionii imaturi sau chiar sâmburi seci.

Modalităţi de scurtare a timpului de obţinere a soiurilor noi

O metodă modernă de scurtare sau de reducere a duratei de obţinere a soiurilor

noi o constituie embriocultura prin folosirea ei câştigându-se 1 până la 2 ani.

Renunţarea la microcultură şi înfiinţarea direct a culturilor de concurs conduce

la realizarea unui câştig de 3 până la 5 ani şi la economisirea de bani.

La S.C.P.P Constanţa, au fost întreprinse studii embriologice asupra celor mai

bune soiuri şi selecţii de piersic şi nectarin extratimpurii şi timpurii, rezultatele fiind

151

folosite ulterior la alegerea celor mai buni genitori în vederea ameliorării soiurilor

actuale.

Foto nr. 37 – Embrioni de piersic extratimpuriu

Foto nr. 38 – Inocularea emrbionilor pe mediul de cultură

S-a încercat şi practicat cultura de embrioni imaturi "in vitro" în anii 1984-1985

la S.C.P.P. Constanţa; în perioada 1987-1989 atât la Constanţa cât şi la I.C.P.P.

Piteşti-Mărăcineni; în 1991 numai la I.C.P.P. Piteşti-Mărăcineni, iar în 1993 s-a reluat

embriocultura la Constanţa. (Foto nr. 37) şi Foto nr.38)

Această tehnică presupune pe lângă priceperea şi specializarea amelioratorilor

şi lucrări de investiţii: clădiri, aparatură, sticlărie, instrumentar de laborator, reactivi,

medii de cultură, consum foarte mare de energie electrică, etc.

Iniţial s-au făcut improvizaţii privind spaţiul de lucru, aparatura şi altele, apoi

cu timpul s-a reuşit amenajarea unui laborator de embriocultură necesar în

ameliorarea piersicului.

În final prin această tehnică au fost obţinuţi doi hibrizi din anul 1985 (Hardired

x Silver prolific şi Vezuvio x ARK sd. nr.1), 27 hibrizi din anul 1989 şi 29 hibrizi din

anul 1993, toţi regăsindu-se în câmpul de hibrizi de la Valu lui Traian şi constituind

material iniţial pentru programele de ameliorare.

152

6.6.4.1.Obţinerea hibrizilor prin hibridări dirijate

În majoritatea cazurilor au fost aleşi drept genitori materni soiuri standard de

piersic, nectarin şi pavii, cu o calitate superioară a fructelor (mărime, aspect, gust,

aromă) şi ca genitori paterni s-au utilizat soiuri, hibrizi şi selecţii de piersic şi nectarin

dwarf (Tabel nr. 63) (Foto nr.39, 40, 41).

Deoarece genotipurile dwarf aflate în colecţie, câmpuri de hibrizi şi culturi de

concurs, la Valu lui Traian, au maturarea fructelor mijlocie şi târzie au fost utilizate

ca “mamă”, în mare parte, soiuri standard extratimpurii şi timpurii.

Unele combinaţii hibride au fost executate într-un singur an, iar altele au fost

repetate de două sau mai multe ori (ex.: Hardired x Silver Prolific, în anii

1983,1984,1985; Hardired x Bonanza în 1983,1985,1986 şi 1987; Gold Gem x

Bonanza şi Gold Gem x Silver Prolific în 1985, 1986 şi 1987).

Foto nr.39 – Genitori materni standard şi genitori paterni dwarf

Foto nr.40 – Genitori materni semidwarf

Tabel nr. 62

Situaţia hibridărilor efectuate cu material dwarf şi semidwarf la

S.C.D.P. Constanţa în perioada 1983-2001

Valu lui Traian, 2002

Nr.

crt.

Combinaţia hibridă

genitori ♀ şi ♂

Anul

executării

hibridării

Număr

flori

castrate

Număr

flori

polenizate

Număr

fructe

legate

Număr

fructe

hibride

recoltate

Număr

sâmburi

hibrizi

semănaţi

Nr.puieţi hibrizi rezultaţi

Răsăriţi

în an I

Rasăriţi

în an II

Total

puieţi

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1 Hardired x Bonanza 1983 500 399 180 63 48 12 13 25

2 Harvester x Stark Sumburst 1983 155 95 36 29 29 3 11 14

3 Hardired x Silver Prolific 1983 350 270 206 87 73 10 33 43

4 Veen Juli El. x Silver Prolific 1983 350 233 181 24 24 8 7 15

5 Veen Juli El. x Bonanza 1983 700 449 312 163 156 43 59 102

6 Merill 4925 x Silver Prolific 1983 240 158 29 10 10 2 6 8

7 Merill 4925 x Bonanza 1983 403 249 74 32 32 11 10 21

8 Fire Time 703-14 x Silver Prol 1983 550 490 114 66 61 23 31 54

9 Fire Time 703-14 x Bonanza 1983 550 357 145 58 58 17 23 40

10 ARK 141 N x Bonanza 1983 500 321 119 50 50 16 19 35

11 ARK 141 N x Silver Prolific 1983 487 216 104 69 69 27 22 39

12 Sunhaven x Bonanza 1983 950 465 317 119 119 29 32 61

13 Sunhaven x Silver Prolific 1983 640 312 253 198 190 54 97 151

14 Sunhaven x Stark Sumburst 1983 450 273 116 64 64 21 23 44

15 Silver Prolific x Bonanza 1983 450 413 111 73 73 12 15 27

16 Bonanza x Silver Prolific 1983 500 477 207 109 109 34 20 54

17 Stark Sumburst x Silver Prol 1983 500 483 181 66 53 19 17 36

18 Stark Sumburst x Bonanza 1983 500 464 160 68 51 7 21 28

1 ARK 141 N x IF 6910168 (Calif.) 1984 200 153 43 2 2 - - -

2 ARK 141 N x 54P455 and its sel. 1984 250 154 101 43 13 - - -

3 ARK 141 N x Silver Prolific 1984 400 351 93 17 6 - - -

4 Harvester x IF 6910168 (Calif.) 1984 350 236 39 11 11 - 1 1

154

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

5 Harvester x 54P455 and its sel 1984 735 500 87 27 9 - - -

6 Harvester x Silver Prolific 1984 810 600 223 119 87 9 12 21

7 Veen Juli El. x Silver Prolific 1984 650 534 210 133 121 23 19 42

8 Hardired x 54P455 and its sel 1984 550 435 79 25 20 - - -

9 Hardired x Silver Prolific 1984 1150 900 756 78 78 21 10 31

10 Fire Time 703-14 x Silver Prolific 1984 200 175 39 5 5 2 - 2

11 Sunhaven x Silver Prolific 1984 400 295 244 70 47 - - -

12 H6,65-120 P 12 x H 25.11.68.P1 1984 450 383 127 57 57 22 9 31

13 H 2,44 – 5 P3 x Silver Prolific 1984 400 381 109 73 73 31 6 37

1 Hardired x Bonanza 1985 1500 1264 790 195 195 83 - 83

2 Hardired x Silver Prolific 1985 600 485 369 190 190 64 - 64

3 Redskin x ARK d110 (WF ) 1985 250 200 121 45 45 3 8 11

4 Redskin x Bonanza 1985 300 270 184 41 40 11 13 24

5 Redskin x Silver Prolific 1985 275 220 191 82 82 25 34 59

6 Red Top x ARK d110 (WF ) 1985 175 140 93 25 25 9 7 16

7 Vezuvio x Bonanza 1985 200 160 114 36 36 22 - 22

8 Vezuvio x ARK sd. nr.1 1985 350 290 224 55 55 34 - 34

9 Dixigem x Bonanza 1985 200 150 139 115 113 41 10 51

10 Rochester x Bonanza 1985 200 150 97 76 76 18 28 46

11 Pocahontas 601-1 x Bonanza 1985 250 204 134 69 69 20 17 37

12 Golden Jubilee x Bonanza 1985 250 210 171 111 107 72 - 72

13 H 1,47 – 13 P1 x 25.11.68. P3 1985 500 472 203 113 113 44 29 73

14 Golden Gem x Bonanza 1985 370 306 249 136 121 53 - 53

15 Golden Gem x Silver Prolific 1985 200 160 114 36 36 22 - 22

16 Superbă de toamnă x Silver Prol. 1985 350 290 224 55 55 34 - 34


2 Fairlane x Bonanza 1986 680 545 360 168 153 44 37 81

3 Starking Delicious x Silver Prolific 1986 630 570 383 206 190 37 49 86

4 Crimsgold x ( ST x SP ) 1986 300 256 191 117 117 33 27 60

155

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

5 Golden Gem x Bonanza 1986 565 500 217 20 20 6 - 6

6 Golden Gem x Silver Prolific 1986 650 532 397 50 50 11 20 31

7 Greensboro x ARK sd. nr.2 1986 435 400 181 8 8 3 2 5

8 Starking Delicious x ARK sd. nr.2 1986 130 105 66 2 2 - - -

9 Greensboro x Bonanza 1986 545 500 192 13 13 4 3 7

10 2,44 – 5P3 x ARK (SD) P6 1986 300 273 117 84 84 21 33 64

11 ARK (SD) P6 x 2,44 – 5P3 1986 250 211 94 53 53 17 21 38

12 ARK (SD) P3 x 1,47-13 P1 1986 375 360 203 107 107 32 30 62

13 H6,65-120 P 12 x H 25.11.68.P1 1986 430 393 120 63 51 20 9 29

14 H 2,44 – 5 P3 x Silver Prolific 1986 400 381 109 73 73 31 6 37

15 H 1,47 – 13 P1 x 25.11.68. P3 1986 500 472 203 113 113 44 29 73

16 25.11.68. P1 x 25.11.68. P3 1986 400 384 174 88 81 39 - 39

1 Fairlane x Bonanza 1987 250 213 111 16 16 2 6 8

2 Fire Time 703-14 x (Silv.Prol x Bon) 1987 150 98 56 6 6 1 1 2

3 Starking Delicious x ARK sd. nr.2 1987 100 71 44 3 3 - 1 1

4 Golden Gem x Silver Prolific 1987 100 87 51 8 8 2 1 3

5 Golden Gem x Bonanza 1987 250 209 90 1 1 - - -

6 Starking Delicious x Silver Prolific 1987 100 82 30 1 1 - - -


1 Nectaheart x H 25.11.68 P1 1988 600 560 171 8 8 1 3 4

2 Nectaheart x 1,51-20 P11 1988 400 350 183 20 20 5 7 12

3 Băneasa 1 Turtite x Silver Prolific 1988 385 360 101 3 3 - 1 1

4 Băneasa 1 Turtite x Bonanza 1988 460 425 212 7 7 1 1 2

5 Crimsgold x (Firetime x Silver Prol) 1988 390 356 104 2 2 - 1 1

6 Crimsgold x x 1,51-20 P11 1988 400 358 211 20 20 3 9 12

1 Springold sel.645-1 x 6,65-120 P12 1989 570 520 139 38 38 12 9 21

2 Springcrest x (1,51-20P11 + 6,65-120P12) 1989 615 585 197 89 81 14 23 37

3 Stark Delic.x (1,51-20P11 + 6,65-120P12) 1989 550 503 111 102 102 32 42 74

1 ARK(SD) P6 x Harmony 1990 100 64 31 5 5 2 - 2

2 2,44-5P12 x Hilland 1990 155 102 47 10 10 2 6 8

3 6,65-120 P12 xNectared 4 1990 200 157 93 12 12 6 3 9

156

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

4 6,65-120 P10 x ARK 134 1990 150 88 42 4 4 2 1 3

5 D2R42T191 P1 şi 2 x NJ 265 1990 100 79 - - - - - -

6 D2R42T191 P3 şi 4 x HC R10 P10 1990 100 74 - - - - - -

7 D2R42T191 P5 şi 6 x Nectared 4 1990 300 166 - - - - - -

8 D2R42T191 P7 şi 8 x ARK 141 1990 100 71 - - - - - -

1 ARK 125 (P1 şi P2) x 2,44-5 P8 1991 450 430 44 19 4 3 1 4

2 ARK 125 P3 x 1,47-13 P1(Nectarin) 1991 400 380 57 35 13 5 4 9

3 ARK 134 (P1 şi P2) x 2,44-5 P8 1991 350 336 98 53 23 11 8 19

4 ARK 134 (P3 şi P4) x 6,65-120 P12 1991 545 506 168 98 46 22 19 41

5 ARK 109 (P1 şi P2) x 6,65-120 P8 1991 420 393 114 63 15 9 2 11

6 ARK 109 (P3 şi P4) x 2,44-5 P8 1991 470 458 108 76 40 17 12 29

7 ARK 90 (P1,2şi 3) x 2,44-5P12 1991 455 442 34 7 7 2 5 7

8 ARK 90 (P4 şi 5) x 6,65-120 P5 1991 500 479 28 7 7 4 - 4

9 ARK 141(P1şi P2) x 1,47-13 P9 1991 200 175 1 - - - - -

10 ARK 141(P3şi P4) x 2,44-5 P12 1991 350 285 7 - - - - -

1 Suntree Nectarine x 1,47-13P9 1992 420 350 215 28 28 7 8 15

2 May Fire Nectarine x 6,65-120P12 1992 210 175 118 96 93 22 39 61

3 ARK 125 x 6,65-120P12 1992 500 420 140 140 124 39 23 62

4 Hardired x (Hardired x Silver Prol Em.C) 1992 170 150 31 2 2 - 1 1

5 Hardired x 1,47-13P1 1992 450 370 149 7 7 1 2 3

1 H81.22.15(SD) x Suntree Nectarine 1993 380 338 191 53 53 17 10 27

1 ARK d 110WFP58 x Gold Crest 1994 620 500 168 63 63 12 23 35

2 Piersic / 3- P4 x Gold Crest 1994 670 500 204 24 24 9 1 10

3 Piersic / 6 –P2 x NJF 2 1994 145 110 61 9 9 2 2 4

1 NJF 6 x H81.22.15(SD) N 1996 1370 1200 719 55 55 13 23 36

1 C 2 R6 T 178 x H81.22.15(SD)N 1997 2220 2100 844 58 58 10 14 24

2 Catherine x H81.22.15(SD) N 1997 1500 1451 617 64 64 17 23 40

3 Excelsior x H81.22.15(SD) N 1997 810 750 287 11 11 3 3 6

1 C 2 R6 T 178 x Nr. 1 dwarf 1998 200 144 83 11 11 4 4 8

2 C 2 R6 T 178 x Nr. 2 dwarf 1998 200 153 60 3 3 1 - 1

157

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

3 Catherine x Nr. 1 dwarf 1998 250 193 79 43 43 12 9 21

4 Catherine x Nr. 2 dwarf 1998 200 165 57 23 23 3 5 8

5 Excelsior x Nr. 1 dwarf 1998 200 180 81 73 73 20 19 39

6 Excelsior x Nr. 2 dwarf 1998 230 195 77 18 18 6 2 8

1 Băneasa 1 Turtite x ARK(SD) P6/92 1999 200 158 72 7 7 2 1 3

2 11 / 4 OZ / P1s x ARK(SD) P6/92 1999 200 167 59 3 3 - 1 1

3 C 2 R6 T 178 x ARK(SD) P6/92 1999 200 172 61 5 5 2 - 2

4 A 130 P x ARK(SD) P6/92 1999 250 185 96 4 4 1 - 1

5 ARK 85 T x 1,47 13 P1 N 1999 400 357 203 8 8 2 1 3

1 Catherine x ARK(SD) P6/92 2000 300 246 39 2 2 - - -

2 Catherine x 1,47 13 P1 N 2000 350 292 63 9 9 - 3 3

1 ARK 85 T clon 29 x 1,47 13 P1 N 2001 2200 2137 1007 24 24 9 - 9

2 R. IV Cc 92- P2 x Ch. 17 / 99 2001 100 79 31 3 3 1 - 1

3 R. IV Cc 92- P8 x Ch. 17 / 99 2001 100 72 40 5 5 2 - 2

4 R. IV Cc 92 – P9 x N(Ch.4+Ch.3) 2001 135 101 32 2 2 1 - 1

5 R.VIICc92 P3 x C 2 R6 T 178 2001 150 106 49 - - - - -

6 R.VIICc92 P7 x N(Ch.4+Ch.3) 2001 110 93 37 3 3 1 - 1

7 R I / Cc 92 P2 x C 2 R6 T 178 / 2001 2001 255 230 21 - - - - -

8 H P dw. (pg) x C 2 R6 T 178 2001 480 453 67 - - - - -

9 H P (fl.camp.inv.) x Cais dw.Ch/99 2001 60 52 13 - - - - -

TOTAL 54.335 45.750 3.101

158

Foto nr.41 – Genitori materni dwarfi

Tabel nr.63.

Situaţia sâmburilor hibrizi obţinuţi prin autopolenizare şi liberă polenizare a

formelor dwarf de piersic şi nectarin la S.C.D.P. Constanţa în perioada 1984-

2002

Nr.

Anul

efectuării

Număr de genotipuri care

au fost supuse:

Numărul de sâmburi hibrizi

obţinuţi prin:

Total

sâmburi

crt. autopoleni

zării şi/sau

libei

polenizări

Autopole-

nizării

Liberei

polenizări

Autopole-

nizare

Liberă

polenizare

hibrizi

obţinuţi

1. 1984 1 1 52 23 75

2. 1985 10 8 106 184 290

3. 1986 21 6 693 57 750

4. 1987 29 2 591 2 593

5. 1988 20 8 23 235 258

6. 1989 12 11 117 2.398 2.515

7. 1990 - 16 - 585 585

8. 1991 3 23 75 634 709

9. 1992 5 - 72 - 72

10. 1993 16 14 1.414 289 1.703

11. 1994 29 25 733 245 978

12. 1995 13 7 548 387 935

13. 1996 10 12 388 968 1.356

14. 1997 3 6 43 815 858

15. 1998 5 3 107 21 128

16. 1999 11 9 344 73 417

17. 2000 7 6 211 16 227

18. 2001 5 5 176 209 385

19. 2002 5 4 198 83 281

Total 205 166 5.891 7.224 13.115

159

În unii ani (1983, 1984, 1985, 1986, 1993, 1994 şi 2001) au fost folosite

genotipuri dwarf şi semidwarf ca mamă, iar soiuri standard ca tată.

În anul 1988 s-au efectuat două combinaţii hibride folosind ca mamă genotipul

de piersic cu fructul plat Băneasa 1. În anii 1996, 1997, 1998, 1999 şi 2001 s-au

efectuat şi alte combinaţii în care au fost folosite ca mamă genotipuri valoroase de

piersic şi nectarin cu fructul plat. Până în prezent în câmpurile de hibrizi nu deţinem

plante dwarf cu fructe plate.

În anii 1997, 1998 şi 2000 s-au efectuat combinaţii hibride în care genitori

materni au fost soiuri şi genotipuri standard, clingstone sau pavii. Ca şi în cazul

precedent aşteptăm să obţinem rezultatele scontate în următorii 12-15 ani.

În general s-au efectuat combinaţii hibride simple, dar uneori s-au folosit şi

combinaţii complexe: Crimsongold x (Superbă de toamnă x Silver Prolific),

combinaţie efectuată în anul 1986; Firetime 703-14 x (Silver Prolific x Bonanza) în

1987; Crimsongold x (Firetime x Silver Prolific) în anul 1988; Hardired x (Hardired x

Silver Prolific - embriocultură 1985), în 1992, etc.

Uneori, pentru a obţine rezultate mai sigure la polenizare s-a folosit un amestec

de polen: Springcrest x (1,51-20P11 + 6,65 - 120P12) şi Stark Delicious x (1,51-

20P11 + 6,65 - 120P12) realizată în anul 1989; sau:

RIV C.c. 92-P9 x (Ch.4 + Ch.3) şi RVII C.c. 92-P7 x (Ch.4 + Ch.3) în anul

2001.

Sintetizând activitatea de hibridare realizată în perioada 1983-2001 putem

afirma că au fost efectuate cca. 100 combinaţii hibride. S-au castrat în vederea

polenizării peste 54.000 flori şi s-au polenizat 45.750 flori.

Au fost obţinuţi 5.675 sâmburi hibrizi, procentul de legare fiind de 12,4%.

S-au obţinut 3.101 puieţi hibrizi de diferite vârste. Procentul de răsărire a fost

de 54,6%, dar raportând numărul hibrizilor obţinuţi la numărul de flori polenizate se

obţine un procent foarte mic de 6,8%.

Deci hibridarea presupune un volum foarte mare de muncă desfăşurat pe un

număr foarte mare de ani, iar rezultatele obţinute sunt încă modeste.

6.6.4.2. Obţinerea hibrizilor prin autopolenizare şi prin libera polenizare

Altă metodă de obţinere a soiurilor noi este autopolenizarea. în perioada

1984-2002 la Constanţa au fost autopolenizate cca.200 de genotipuri de piersic şi

nectarin (Tabel nr. 64) şi s-au obţinut 5.891 sâmburi din care au rezultat 1.193 hibrizi.

Procentul mediu de răsărire a fost de 20,3%.

Prin libera polenizare s-au obţinut în aceeaşi perioadă de timp, de la cca.166

de genotipuri 7.224 sâmburi hibrizi. în urma semănării lor au răsărit din aceştia un

număr de 1.561 hibrizi. Procentul mediu de răsărire a fost de 21,6%.

În concluzie între anii 1983-2002, s-au obţinut 5.855 hibrizi din care:

- 3.101 hibrizi obţinuţi prin hibridare;

- 1.193 hibrizi obţinuţi prin autopolenizare;

- 1.561 hibrizi obţinuţi prin liberă polenizare.

6.6.4.3. Selecţiile clonale

În ultimii 20 de ani, la S.C.D.P. Constanţa , numărul hibrizilor pe rădăcini

proprii şi cel al pomilor pitici altoiţi a crescut , astfel că a fost posibilă efectuarea unor

160

selecţii clonale. Au fost selectate clone valoroase, din soiurile şi hibrizii existenţi în

colecţie.

S-au recoltat din pomii marcaţi, ramuri altoi şi au fost înmulţite în pepinieră ,

prin altoire pe portaltoi piersic franc.

Cu selecţiile clonale respective s-au infiinţat culturi comparative de concurs şi

s-au întocmit dosare pentru testarea lor la Institutul de Stat pentru Testarea şi

Înregistrarea Soiurilor din România.

Asfel, în cultura de concurs înfiinţată în anul 1994, la S.C.D.P. Constanţa şi la

U.S.A.M.V. Bucureşti, Facultatea de Horticultură (disciplina de Pomicultură), din

cele 12 genotipuri, trei sunt selecţii clonale:

- Floria – sel. clonală efectuată în 1989,

- Garden Beauty - sel. clonală efectuată în 1986,

- Autumn R 15 P 4-9 - sel. clonală efectuată în 1986.

De asemenea, în anul 1990 a fost identificată o variaţie mugurală spontană a

soiului american Genetic Dwarf. Această mutaţie naturală a fost înmulţită prin altoire

şi introdusă în cultura de concurs mai sus menţionată. Este vorba de Genetic Dwarf

P11 – sel. 1990.

Putem afirma că în bogatul fond de germoplasmă existent la Valu lui Traian se

evidenţiază clone valoroase, aproape anual, iar foarte rar şi numai întâmplător se

evidenţiază o variaţie mugurală.

6.6.5.Studiul hibrizilor în câmpul de alegere; selecţia hibrizilor

Hibrizii obţinuţi au fost plantaţi în câmpurile de alegere a hibrizilor , unde au

primit îngrijirile necesare. Asupra lor a fost efectuată an de an o selecţie severă , în

funcţie de rezistenţa la ger şi îngheţurile târzii de primăvară , secetă, principalele boli

şi dăunători etc.

Aceasta este o selecţie negativă, deoarece se exclud toate formele nerezistente

la agenţii menţionaţi mai sus.

Hibrizii şi selecţiile clonale care au manifestat rezistenţă şi/sau toleranţă la

principalii agenţi patogeni şi dăunători ai speciei, rămân în câmpurile de alegere

Selecţia după rezistenţa la boli este o verigă importantă a lucrărilor de

ameliorare şi creare a noilor soiuri.

Referitor la comportamentul la boli, a soiurilor şi hibrizilor de piersic dwarf, în

condiţiile climatice ale anului 1987, au fost efectuate observaţiile privind frecvenţa şi

intensitatea de atac a agenţilor patogeni Ascospora beijerinckii, Sphaerotheca panosa

şi Cytospora cincta.

Aceste observaţii au privit frecvenţa organelor atacate din numărul total de

organe observate (100 din fiecare repetiţie) şi intensitatea atacului, pentru care s-au

dat note în scara 0−4 ; observaţiile s-au efectuat la manifestarea pregnantă a fiecărui

agent patogen pe organele plantei gazdă. În urma acestor observaţii soiurile şi hibrizii

de piersic dwarf au fost clasificate în grupe şi clase de rezistenţă. Astfel, din analiza

tabelului nr.64, rezultă că soiurile şi hibrizii de piersic dwarf au prezentat o

sensibilitate scăzută faţă de agenţii patogeni pentru care s-au făcut observaţii.

Majoritatea soiurilor şi hibrizilor au fost încadraţi în clasele de rezistenţă „foarte slab

atacată”(F.S.A.), „slab atacat”(S.A.) sau „fără atac”(F.A.). La acestea, frecvenţa

161

atacului (F%) a fost cuprinsă între 0−11% , iar intensitatea (I) a fost notată cu

plus(+).

Tabel nr.64.

Comportarea soiurilor şi hibrizilor dwarf din fondul de germoplasmă

faţă de atacul principalelor boli

Nr.

crt

Soiul /

hibridul

Manifestarea bolii

Ascospora beijerinckii Spharotheca pannosa Cytospora cincta

F % I

Aprec.

rezistenţ

ei

F % I

Aprec.

rezisten-

ţei

F %

Aprec.

rezisten-

ţei

1 ARK SD-P6 5 0 − + F.S.A. 5 0 F.S.A. 5 F.S.A

2 H 25.11.68 5 0 − + F.S.A. 3 0 − 2 F.S.A. 10 S.A.

3 Sil.Pr. x Sup.de toamnă 10 0 − 1 S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

4 ARK SD-P7 5 0 − + F.S.A. 5 0 − 3 S.A. 0 F.A.

5 ARK d110 WF 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A 0 F.A.

6 ARK SD W F nr.1 5 0 − + F.S.A. 3 0 − 2 F.S.A. 5 F.S.A

7 2,44-5 2 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

8 1,51-71 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

9 1,45-63 5 0 − + F.S.A. 5 0 − 1 F.S.A. 30 P.A.

10 6,45-13 20 0 − 2 M.A. 25 0 − 3 M.A. 5 F.S.A

11 81.22.15 10 0 − 1 S.A 15 0 − 2 M.A. 0 F.A.

12 Floria 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

13 1,56-54 10 0 − 2 S.A 0 0 F.A. 10 F.A.

14 1,51-20 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 2 F.S.A

15 6,65-120 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 2 F.S.A

16 1,47-13 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

17 82-40-48 5 0 − + F.S.A. 10 0 − 3 M.A. 10 S.A.

18 82-20-49 10 0 − 1 S.A. 5 0 − 3 M.A. 10 S.A.

19 81-22-14 5 0 − + F.S.A. 3 0 − 2 F.S.A. 10 S.A.

20 82-20-25 3 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

21 D2 R42 T191 25 0 − 2 M.A. 5 0 − 2 S.A. 0 F.A.

22 Bonanza I AP 10 0 − 1 S.A. 5 0 − + S.A. 0 F.A.

23 Bonanza II AP 10 0 − + S.A 5 0 − 1 S.A. 0 F.A.

24 Redskin 10 0 − + S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

25 Fairetime 703-14xSP 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

26 Silver Prolific AP 10 0 − + S.A. 0 0 F.A. 10 S.A.

27 Redskin AP 10 0 − + S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

28 Sil. Pr. X Sup. T II 3 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

29 Bonanza 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 5 F.S.A

30 Silver prolific 5 0 − + F.S.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

31 Garden Beauty 25 0 − 2 M.A. 0 0 F.A. 0 F.A.

32 Floria AP 10 0 − + S.A. 0 0 F.A. 10 F.A.

F.A = fără atac; F=0;I=0;

F.S.A.= foarte slab atacate ; F=0,1 −5% ; I = + ;

S.A. = slab atacate ; F = 5,1−11%; I = + ;

M.A. = mijlociu atacate ; F = 11,1−25% ; I = + ;

P.A. = puternic atacate ; F = 25,1−50% ; I = + − 4;

F.P.A. = foarte puternic atacate ; F = 50,1−100 % ; I = + − 4.

162

Dintre soiurile cu rezistenţă la cele trei boli studiate amintim ARK SD, H

25.11.68, Floria , 81-22-14, 82-20-25, Fairtime 703-14 x Silver Prolific, Silver

Prolific x Superba de toamnă , Bonanza etc.

Având în vedere faptul că aceste soiuri şi hibrizi de piersic întrunesc şi alte

caractere pozitive conform obiectivelor urmărite, acestea vor fi utilizate în programele

de hibridare în vederea obţinerii de noi soiuri dwarf rezistenţe la boli.

Foto nr. 42 Foto nr. 43 - stânga – soiul Southland,

dreapta – selecţie de piersic dwarf

Foto nr. 44 Foto nr. 45 – Hibrid V.T. 1,47-13

Foto nr. 46 – H 251168 Foto nr. 47 – Productivitate ridicată

163

Pe hibrizii selecţionaţi se efectuează, din momentul intrării pe rod, şi o selecţie

pozitivă, în urma căreia se reţin numai exemplarele valoroase.

Selecţia pozitivă se face după calitatea fructelor (Foto nr.42, 43, 44, 45, 46),

productivitatea pomilor (Foto nr.47) şi precocitatea de rodire (Foto nr.48, 49).

La formele ornamentale se evidenţiază aspectul ornamental deosebit: flori

involte mari, culori vii, înflorire abundentă şi de lungă durată, etc.

Foto nr. 48 – Precocitate de rodire

(anul II de la plantare- piersic

dwarf)

Foto nr. 49 – Precocitate de rodire

(anul II de la plantare- nectarin dwarf)

Pe hibrizii din generaţia F1 au fost efectuate autopolenizări masive, folosind

pungi din hârtie pergament şi cuşti tifonate.(Foto nr.50, 51)

Foto nr. 50 – Aspect - câmp de alegere

al hibrizilor Foto nr. 51 – Segregarea caracterelor

S-au obţinut, în acest mod, segregări ale caracterelor, în limitele aşteptărilor (¾

hibrizi standard şi ¼ hibrizi dwarf.

În 1987, de exemplu s-a produs segregarea caracterelor în urma

autofecundării-prin autopolenizare forţată a genotipului ARK d 110 WF, provenit din

S.U.A.

164

Din cei 73 puieţi hibrizi rezultaţi, 57 au fost standard şi 16 au fost dwarf. Deci

78,1 % din hibrizi au fost standard şi 21,9 % au fost dwarf. Aceştia au fost plantaţi în

câmpul de alegere.

Cele mai bune forme dwarf au fost încrucişate pentru a se obţine descendenţe

100% dwarf.

Aproximativ la 12-15 ani câmpurile de alegere ale hibrizilor se defrişează, după

ce s-a selectat din ele tot materialul valoros pentru ameliorare. Deci, câmpurile de

alegere ale hibrizilor conţin de la un an la altul un număr diferit de hibrizi.

6.6.6. Omologarea noilor soiuri de piersic şi nectarin

Hibrizii selectaţi din câmpul de alegere, ca şi selecţiile clonale şi varietăţile

mugurale valoroase descoperite se altoiesc şi cu pomii rezultaţi se înfiinţează

microculturile, respectiv culturile de concurs, în reţeaua Institutului de Stat pentru

Testarea şi Înregistrarea Soiurilor.

Crearea se desfăşoară pe un număr mare de ani, pe un material biologic foarte

bogat, care presupune un volume enorm de muncă, multă atenţie şi responsabilitate,

iar rezultatele sunt foarte mici şi foarte rare. Ele se concretizează prin omologarea

celor mai buni hibrizi şi selecţii, care devin noile soiuri.

Acestea sunt înscrise în Catalogul Oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de

cultură din România, indicându-se denumirea soiului, anul înregistrării, anul

reânscrierii sau al radierii.

Soiurile care se regăsesc în catalog, au fost testate atât din punct de vedere al

distincţiei, stabilităţii şi omogenităţii (testul D.S.O.), cât şi din punct de vedere al

valorii agronomice şi tehnologice (testul V.A.T.).

Înscrierea soiurilor în catalog, pe grupe de specii, se face în ordine alfabetică,

indicându-se şi grupa de maturitate.

Soiurile se menţin în listă timp de 10 ani, după care se radiază dacă nu se

solicită reânscrierea lor.

Reînscrierea în catalog se poate face numai la solicitarea autorului sau

propietarului soiului, pentru perioade succesive de 5 ani, printr-o cerere ce trebuie

depusă la I.S.T.I.S., înainte de expirarea termenului de menţinere în catalogul oficial.

Pentru soiurile la care reânscrierea nu s-a solicitat la timp, aceasta se va face

numai după reexaminarea prealabilă timp de 2 ani (pentru pomi, arbuşti ornamentali,

viţă de vie şi şi speciile dendrologice) pe plantaţia menţinătorilor şi contra cost,

conform tarifelor în vigoare.

Materialul săditor din soiurile radiate mai poate fi certificat şi comercializat în

următorii 3 ani după radiere, în vederea lichidării stocurilor. După expirarea perioadei

respective, soiurile se scot definitiv din catalog.

După omologare soiurile trebuie să fie introduse şi extinse în producţie, căci

asta le este menirea, urmând să constiuie o sursă importantă de venituri pentru

cultivatori, prin schimbarea sortimentului şi îmbunătăţirea lui.

Noile soiuri autohtone trebuie să fie competitive cu cele mai bune pe plan

mondial şi să contribuie la revigorarea pomiculturii româneşti.

165

6.7. SITUAŢIA POMILOR ALTOIŢI - PIERSIC ŞI NECTARIN DWARF

ŞI SEMIDWARF - OBŢINUŢI LA S.C.D.P.-CONSTANŢA ÎN PERIOADA

1983-2002

Altoirea a fost executată în pepinierea unităţii, vara (luna august) şi uneori

chiar toamna, deoarece ramurile tipurilor dwarf se coc mult mai târziu decât cele ale

piersicului standard. S-a practicat altoirea în “ochi dormind”.

În general portaltoiul folosit a fost piersicul franc. S-au mai testat ca portaltoi,

diferite tipuri de piersic cum sunt T16, Tomis 1, şi Tomis 79, create la S.C.D.P.

Constanţa, ca şi P / 1s, cel mai viguros portaltoi de piersic, creat la I.C.D.P.

Mărăcineni.

De asemenea, s-au altoit soiuri de piersic şi nectarin dwarf şi semidwarf pe

zarzăr, migdal şi corcoduş. Prinderea a fost bună, sau satisfăcătoare pe toate tipurile

de portaltoi testaţi.(Foto nr.52, 53, 54, 55)

Când portaltoiul a fost de vigoare prea mare (ex. Soiul Floria, altoit pe

portaltoiul P/1s), pomii au pierit după trei- patru ani de viaţă în plantaţie.

Tabel nr. 65.

Situaţia pomilor altoiţi ─ piersic şi nectarin dwarf şi semidwarf

la S.C.D.P. Constanţa în perioada 1983- 2002 Valu lui Traian

Nr.

crt.

Anul Nr. genotipuri

altoite

Nr. puieţi

altoiţi

Nr. pomi

obţinuţi

Prinderea

la altoire

%

1 1983 6 182 40 22,0

2 1984 4 170 103 60,6

3 1985 5 223 131 65,5

4 1986 10 446 242 54,3

5 1987 10 500 271 54,2

6 1988 12 1.115 626 56,1

7 1989 12 645 378 58,6

8 1990 10 142 83 58,5

9 1991 30 543 232 42,7

10 1992 15 2.427 1.555 64,1

11 1993 9 418 263 62,9

12 1994 12 997 683 68,5

13 1995 15 1.154 768 66,6

14 1996 4 225 148 65,8

15 1997 2 905 591 65,3

16 1998 6 1.870 1.434 76,7

17 1999 8 1.092 575 52,6

18 2000 8 306 200 65,4

19 2001 7 964 433 44,9

20 2002 4 608 ─ ─

Total ─ ─ 14.932 8.756 min. 22,0 %-1983

max.76,7 %-1998

166

Pomii altoiţi pe corcoduş suferă din cauza drajonilor care apar în număr foarte

mare şi tind să înăbuşe pomul, (ori cât de des sunt înlăturaţi, ei drajonează, refăcându-

se continuu).

Procentul de prindere la altoire al dwarfilor este în jur de 58%, cea mai slabă

prindere la altoire s-a înregistrat în 1983 (22,0 %), iar cea mai bună prindere s-a

produs în 1998 (76,7 %) (Tabel nr. 65).

În decursul anilor, numărul genotipurilor altoite a variat în funcţie de diferiţi

factori: număr de soiuri şi hibrizi introduşi din străinătate şi de la I.C.D.P. Piteşti-

Mărăcineni, necesitatea înmulţirii unor genotipuri pentru înfiinţarea unor culturi de

concurs, loturi demonstrative, etc. Asfel, s-au altoit două genotipuri în anul 1997 şi 30

genotipuri în anul 1991.

În ceea ce priveşte utilizarea pomilor altoiţi, cea mai mare parte din pomii

dwarf obţinuţi se regăseşte plantată în diferiţi ani (1984, 1987, 1988, 1990, 1992,

1994), în poligonul experimental al unităţii.

Pe terenurile în pantă din comuna Crucea, jud. Constanţa a fost înfiinţată în

1992 şi există o microplantaţie cu câteva genotipuri de piersic şi nectarin dwarf, care

s-a adaptat bine condiţiilor pedoclimatice din zona respectivă.

În anul 1994 a fost înfiinţată o cultură de concurs cu 12 elite şi selecţii dwarf,

atât la S.C.D.P.Constanţa, cât şi la Facultatea de Horticultură−Catedra de

Pomicultură, din cadrul U.S.A.M.V.-Bucureşti.

Piersici şi nectarini dwarf au fost daţi şi altor Universităţi Agricole din ţară

(Craiova, Cluj-Napoca, Iaşi ), ca material didactic.

Genotipuri de piersic şi nectarin dwarf au fost date unor Staţiuni de cercetări

pomicole din ţară (Oradea, Cluj, Iaşi), I.C.D.P. Piteşti- Mărăcineni, S.C.C.P.N.

Dăbuleni, ca şi la Grădina Botanică din Iaşi.

În ultimii ani au fost vândute cantităţi tot mai mari de piersic şi nectarin dwarf,

un număr tot mai mare de cultivatori solicitându-i pentru grădinile de lângă casă.

Foto nr. 52 – Aspect din

pepinieră

piersic dwarf comparativ cu

standard

Foto nr. 53 – piersic dwarf în

pepinieră

Foto nr. 54 – piersic

dwarf la scoaterea din

pepinieră

167

Piersicul dwarf ornamental îşi face loc şi în decorul parcurilor şi grădinilor,

completând gama plantelor dendrologice care înfloresc, primăvara devreme.(Foto

nr.56, 57).

Foto nr. 55 – Diferite soiuri de

piersic şi nectarin dwarf

Foto nr. 56 –Dwarf în grădină

Foto nr. 57 – Dwarf în decorul

parcurilor

Foto nr. 58 – Necesitatea răririi

fructelor

6.8 TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A PIERSICULUI ŞI

NECTARINULUI DWARF

Tehnologia de cultură a piersicului şi nectarinului pitic este în mare măsură

asemănătoare tehnologiei de cultură a piersicului şi nectarinului standard.

Există însă anumite caractere speciale ale plantelor respective, care

determină modificarea unor verigi tehnologice.

6.8.1. Cultura în câmp

Pregătirea terenului şi fertilizarea de bază sunt identice cu cele prevăzute

în tehnologia înfiinţării unei livezi de piersic obişnuit;

168

Pichetarea terenului se realizează la distanţa de 3 x 1,5 m revenind o

densitate de 2222 pomi/ha, sau la 2 x 1,5 m pentru o densitate de 3333 pomi/ha;

Dacă terenul a fost desfundat este suficient ca gropile să aibă

dimensiunea de 0,6 x 0,6 x 0,6 m sau chiar 0,5 x 0,5 x 0,5 m;

În general, partea aeriană a pomilor nu se fasonează în vederea plantării;

această lucrare este necesară la cel mult 10% din pomi şi constă în rărirea ramurilor

din coroană şi suprimarea celor bazale, cu scopul de a forma trunchi;

Se fasonează rădăcinile pomilor şi se mocirlesc înainte de plantare ; este

bine ca mocirla să fie consistentă, şi să conţină, pe lângă apă şi pământ obişnuit şi

pământ galben (care măreşte ulterior aderenţa pământului din groapă la rădăcinile

pomului) şi balegă proaspătă de vacă (care conţine enzime ce vor stimula rizogeneza

si activitatea rădăcinilor)

Pomii se repartizează şi se plantează avănd grijă ca punctul de altoire să

rămână la circa 10 cm. deasupra solului, pentru că pomii pitici au trunchiul foarte

scurt; de aceea , pe fundul gropii se face un muşuroi, pe care se aşează rădăcina; de

asemenea, tasarea pământului trebuie făcută foarte bine pentru a se evita putrezirea

rădăcinilor (Figura nr.9)

Imediat după plantare, pomii vor fi udaţi abundent (în două treceri

succesive), apoi se vor muşuroi (în cazul când plantarea se face toamna, ori primăvara

foarte devreme) sau li se va presăra pământ bine mărunţit şi reavăn, în ligheane,

pentru a evita capilaritatea şi pierderea apei prin evaporare;

Pomii se vor uda săptămânal şi abundent până la pornirea în vegetaţie,

apoi udarea se va face în funcţie de condiţiile climatice;

coroana

punctul de altoire

rădăcina

muşuroi de pământ

Figura nr.9 – Schiţa de

plantare a piersicului dwarf

Se vor efectua tratamente fitosanitare, la avertizare, pentru ca plantaţia să

fie sănătoasă; datorită habitusului redus al pomilor, se folosesc cantităţi mici de

insecto-fungicide şi tratarea se face uşor;

Solul se menţine curat de buruieni prin efectuarea de praşile mecanice pe

intervalul dintre rândurile de pomi şi ierbicidarea solului dintre pomi pe direcţia

rândului( daca acestia au mai mult de 5-6 ani de la plantare), ori se vor executa prasile

manuale intre pomi pe rand.

10 cm

169

Pomii dwarf nu necesită tăieri de formare a coroanelor şi de fructificare, ca

cei standard: acestea sunt foarte sumare şi se referă la corectarea poziţiei unor ramuri,

eliminarea celor care sunt amplasate foarte aproape de sol, sau care îndesesc prea

mult coroana şi tăierea celor uscate; aceste operaţiuni se realizează foarte uşor

datorită taliei reduse a pomilor;

Pomii reacţionează bine la fertilizarea fazială cu îngrăşăminte organice şi

chimice; dintre acestea, cele mai indicate, sunt cele foliare, care se administrază uşor,

cu pompa, “îmbăind” coroana pomilor, în cursul perioadei de vegetaţie; îngrăşarea

extraradiculară este foarte eficientă dacă se repetă de 3-4 ori, la un interval de 15 zile;

Din momentul în care pomii intră pe rod economic (anul III de la plantare),

fiind foarte productivi (Foto nr.58), necesită efectuarea unei răriri severe a fructelor,

pentru ca cele rămase pe ramuri să aibe spaţiul necesar de creştere şi să atingă

dimensiunile dorite; rărirea fructelor trebuie făcută înainte de întărirea sâmburilor,

căci după această fenofază, rarirea fructelor nu mai este eficienta;

Recoltarea fructelor se realizează cu efort minim, datorită dimensiunilor

reduse ale pomilor, neefiind necesară existenţa scărilor ori a platformelor de recoltare.

(Foto nr.59).

Foto nr.59 – Cultura piersicului dwarf în câmp

6.8.2 Cultura în containere

Piersicul şi nectarinul pitic constituie o noutate pentru pomicultura practicată

pe spaţii mici

Ne putem bucura de florile şi fructele unui dwarf şi atunci când nu dispunem

de o grădină, deoarece el poate fi cultivat şi într-un volum redus de pământ, în

containere, găleţi, ciubere (de 15-20 kg. capacitate) , într-o curte, pe o terasă sau chiar

în balcon.(Foto nr.60, 61)

Pentru că rădăcinile piersicului nu suportă apa stagnantă, caz în care se

produce asfixia radiculară, este recomandat ca vasele de cultură să aibă orificii pentru

170

scurgerea apei şi pe fundul vasului să se pună un strat de 3-5 cm cu nisip de râu ori

pietriş, care va asigura un drenaj bun.

Iată câteva amestecuri de pământ care pot fi folosite la plantare:

a pământ de grădină- 3 părţi

1. b. mraniţă – o parte

c nisip – o parte

a pământ de ţelină – o parte

2. b pământ de grădină ( de muşuroi) – 2 părţi

c mraniţă foarte bine descompusă – o parte

d nisip – o parte

a pământ de pădure sau de frunze – 2 părţi

3 b mraniţă – o parte

c nisip – o parte

Foto nr. 60 – Piersic şi nectarin dwarf

în fenofaza de înflorire

Foto nr. 61 - Piersic şi nectarin dwarf

în fenofaza de maturare a fructelor

Se pot folosi şi diferite amestecuri de pamant pentru flori, care se găsesc de

cumpărat în florării.

Este bine ca amestecul de pămînt să fie dezinfectat chimic înainte de plantare

ori sterilizat termic pentru a evita contaminarea rădăcinilor şi a plantei cu diferite boli

şi dăunători.

Plantarea propiu-zisă se execută astfel: se fasonează rădăcinile pomişorului şi

se mocirlesc; în vasul de cultură, deasupra stratului de drenaj se pune circa 1/3

pământ ori amestec de pământ (Figura nr.10) şi se aşează rădăcinile astfel încât

punctul de altoire să fie deasupra nivelului solului cu circa 10-15 cm ; se adaugă

restul de pământ şi se tasează foarte bine, astfel încât să nu existe spaţii cu aer la

rădăcini; se umplu vasele astfel ca să rămână o diferenţă de nivel de cel puţin 5 cm

între nivelul solului şi cel al vasului, spaţiu util pentru udarea pomului.

Se udă bine pomul după plantare şi se aplică udări la 2-3 zile, până când acesta

porneşte în vegetaţie. Apoi se udă săptămânal sau după nevoie, în funcţie de

171

temperatură, grad de insolaţie etc. Se recomandă, ca vara, udarea să se execută

dimineaţa, devreme, ori spre seară şi niciodată în toiul zilei.

Pomii din containere

reacţionează favorabil la

fertilizările faziale Acestea se

pot realiza cu îngrăşăminte

complexe(N/P/K), în dozele

menţionate pe ambalaje, ori cu

îngrăşăminte naturale (bălegar

de vacă foarte bine descompus,

must de bălegar în proporţie de 1

: 10 părţi apă).

Pomişorii din containere

reacţionează favorabil şi la

îngrăşările foliare sau

extraradiculare, aplicate de 3-4

ori în timpul perioadei de

vegetaţie la un interval de 10-15

zile.Acestea se pot reliza cu unul

din produsele: Agroleaf,

Nitrophoska, folosind 3-5 grame

la litru de apă, Murtonik,

Atonik, sau alte îngrăşăminte

foliare care se vor aplica ţinând cont de prospectele care le însoţesc.

Tratamentele chimice se vor aplica contra bolilor şi dăunătorilor diferenţiat :

- în repaus se poate folosi zemă bordeleză 2%,polisulfură de bariu 6%, ulei US 1

– 1,5 % etc.,

- în vegetaţie: zeamă bordeleză 0,5% (la buton roz), Systhane 12EC- 0,04% (la

scuturarea petalelor),Rovral 50 WP-0,1%, Ronilan 50 WP- 0,1%, Sumilex 50 WP-

0,1% etc.

Deosebit de eficientă este efectuarea unui tratament preventiv cu Euparen

Multi, în concentraţie de 0,15%, care are un spectru larg şi protejează plantele de

agenţi patogeni specifici

Pentru combaterea dăunătorilor recomandăm efectuarea unui tratament cu

produsul Confidor, în concentraţie de 0,05%. Acesta este un insecticid sistemic

(similar cu produsul Calipso, dar mai performant). Poate fi pulverizat pe plantă, dar

se poate aplica pe trunchiul pomului prin pensulare, ori prin stropirea solului de sub

coroană.

În general combaterea bolilor şi dăunătorilor este similară cu cea aplicată

piersicului obişnuit.

Tăierile sunt reduse, limitându-se numai la ramurile uscate.

Din doi în doi ani, toamna, după căderea frunzelor, ori primăvara devreme,

înainte de ponirea în vegetaţie, este bine ca pomişorul să fie transplantat într-un vas

mai mare, cu un amestec de pământ proaspăt.

10-15 cm

10-15 cm

Figura nr.10 – Plantarea pomului dwarf în

container

172

Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Constanţa

poate furniza pomi altoiţi din cele mai valoroase genotipuri de piersici si

nectarini dwarf create aici sau aduse de peste hotare, care au fost studiate în

condiţiile pedo-climatice din sud-estul României.

6.9 EFICIENŢA ECONOMICĂ

Calculul economic s-a efectuat pentru suprafaţa de un hectar plantaţie

pomicolă, în determinarea cheltuielilor efectuate şi a veniturilor realizate folosindu-se

preţurile medii de achiziţie a materiilor prime , carburanţilor, a tarifelor de lucrări

manuale şi mecanice şi a preţurilor de valorificare de la nivelul anului 1998.

Diferenţele de cheltuieli între piersic şi nectarin, atât la standard cât şi la dwarf

au fost nesemnificative şi de aceea s-a folosit câte un singur deviz tehnologic valabil

şi pentru piersic dar şi pentru nectarin, unul pentru standard şi unul pentru dwarf.

Tabel nr. 66.

Cheltuieli de înfiinţare (mii lei /ha) a unei plantaţii de piersic şi nectarin

standard


Denumirea lucrării U/M Cantitatea Mii lei

/U.M.

Valoare

(mii lei)

Lucrări manuale

Confecţionat picheţi mii buc. 0,833 60,5 50,4

Pichetat pe teren plan ha 1,0 130,0 130,0

Săpat gropi pentru plantare buc. 833 4,7 3915,1

Fasonat pomii şi mocirlit mii buc. 0,833 225,0 187,4

Repartizat pomii la gropi mii buc. 0,833 235,0 195,8

Adus gunoi de grajd la gropi mii buc. 0,833 575,0 479,0

Plantat pomi-lucrare completă buc. 833 3,8 3165,4

Udat pomii după plant. de 2 ori buc. 1666 1,1 1832,6

Paza plantaţiei ore 700 12,5 8750,0

TOTAL - - - 18705,7

Lucrări mecanice

Dezinfecţie sol cu Sinoratox ha 1,0 95,0 95,0

Admin. îngrăş. chimice ha 1,0 150,0 150,0

Admin. îngrăş. organice ha 1,0 300,0 300,0

Arat terenul ha 1,0 650,0 650,0

Discuit terenul (două treceri) ha 2,0 225,0 450,0

Transport apă cu cisterna ore 36 80,0 2880,0

TOTAL - - - 4525,0

Materiale

Materialul pomicol buc 833 45.0 37485.0

Gunoi de grajd to 50 200.0 10000.0

Îngrăşăminte chimice Kg. 300 7.1 2130.0

Pesticide Kg. 30 60.0 1800.0

Carburanţi litri 130.0 5.0 650.0

Alte materiale - - - 1204,3

TOTAL - - - 53269,3

TOTAL GENERAL - - - 76500,0

173

Din compararea cheltuielilor efectuate cu înfiinţarea plantaţiilor de piersic şi

nectarin standard (Tabel nr.66) pe de o parte şi dwarf (Tabel nr.67) pe de altă parte

reiese că pentru înfiinţarea unui hectar de standard se cheltuiesc 76,5 milioane lei, iar

pentru un hectar de dwarf circa 148,5 milioane lei, ceea ce reprezintă o cheltuială cu

94 % mai mare la înfiinţarea unui hectar de piersic sau nectarin pitic.

Această cheltuială mai mare este determinată în primul rând de cheltuiala cu

materialul săditor, care este mai mare cu 62,5 milioane lei (de 2,6 ori mai mare ca la

standard), datorat densităţii de 2222 pomi la plantare la dwarf faţă de 833 pomi la

standard.

Deasemenea, sunt ceva mai mari şi cheltuielile ocazionate cu forţa de muncă

manuală, fiind necesar un număr aproape de trei ori mai mare de gropi şi manoperă la

plantat.

Tabel nr. 67.

Cheltuieli de înfiinţare (mii lei /ha) a unei plantaţii de piersic şi nectarin dwarf



/U.M.

Valoare

(mii lei)

Lucrări manuale

Confecţionat picheţi mii buc. 2,222 60,5 134,4

Pichetat pe teren plan ha 1,0 130,0 130,0

Săpat gropi pentru plantare buc. 2222 2,7 5999,4

Fasonat pomii şi mocirlit mii buc. 2,222 225,0 500,0

Repartizat pomii la gropi mii buc. 2,222 235,0 522,2

Adus gunoi de grajd la gropi mii buc. 2,222 575,0 1277,7

Plantat pomi-lucrare completă buc. 2222 1,8 3999,6

Udat pomii după plant. de 2 ori buc. 4444 1,1 4888,4


TOTAL - - - 26201,7

Lucrări mecanice

Dezinfecţie sol cu Sinoratox ha 1,0 95,0 95,0


Admin. îngrăş. organice ha 1,0 300,0 300,0

Arat terenul ha 1,0 650,0 650,0


Transport apă cu cisterna ore 70 80,0 5600,0

TOTAL - - - 7245,0

Materiale

Materialul pomicol buc 2222 45.0 99990,0

Gunoi de grajd to 50 200.0 10000.0


Pesticide Kg. 30 60.0 1800.0

Carburanţi litri 130.0 5.0 650.0


TOTAL - - - 115053,3


Cheltuielile de întreţinere, în anii I şi II, până la intrarea pe rod sunt ceva mai

mici (cu 10%)la piersicul şi nectarinul dwarf (Tabel nr.68) faţă de standard (Tabel

174

nr.69) cauzele fiind în principal volumul mult mai redus sau chiar inexistent al

tăierilor de formare la dwarf şi cantităţile mai mici de substanţe fitosanitare

administrate ( ¾ din total) la dwarf faţă de standard raportat la suprafaţa desfăşurată.

Tabel nr. 68.

Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii anul I de piersic şi

nectarin dwarf la nivelul anului 1998


/U.M.

Valoare

(mii lei)

Lucrări manuale

Pregătit soluţie ptr. stropit-8 tr. mii litri 9.0 10,0 90.0

Prăşit cu sapa pe rând x 3 ori

(25% din suprafaţă)

ha 0,75 1500,0 1125,0

Irigat prin brazde-4 udări a

800m3/ha

ha 4 300,0 1200,0


TOTAL - - - 11165.0

Lucrări mecanice

Stropit plantaţia x 8 ori ha 8,0 95,0 760,0



Deschis rigole ptr. irigat ha 1,0 72,0 72,0

Arat terenul toamna ha 1,0 650,0 650,0

TOTAL - - - 2082,0

Materiale


Pesticide Nr.tr. 8 375.0 3000,0

Carburanţi litri 160 5.0 800,0


TOTAL - - - 7378.0

TOTAL GENERAL - - - 20625.0

La fel, şi cheltuielile de întreţinere şi exploatare a livezilor pe rod sunt mai

reduse la piersicul şi nectarinul dwarf (Tabel nr.70) faţă de standard (Tabel nr. 71)

pentru aceleaşi motive: tăieri de rodire mai puţine şi cantităţi mai reduse de substanţe

fitosanitare la dwarf faţă de standard.

În privinţa veniturilor obţinute, având în vedere producţiile medii realizate la

hectar, valorificate la un preţ mediu unic, apar diferenţe semnificative (Tabele nr.72 şi

73) între variantele experimentale atăt la piersic cât şi la nectarinul dwarf.

Astfel la piersicul dwarf se remarcă variantele 2, 5 dar şi 3 şi 10 care au dat

producţii mai mari sau egale cu piersicul standard Redhaven de 12 tone fructe la

hectar şi un venit total de peste 60 milioane lei, cu o rată a rentabilităţii cuprinsă între

150-165%.

La nectarinul dwarf se remarcă variantele 6, 9, 11 şi 12 care au dat producţii

mai mari decât nectarinul standard- VT HN 53 de 10 tone fructe la hectar şi au

realizat un venit total între 50 şi 68 milioane lei, cu o rată a rentabilităţii între

125-173 %.

175

Tabel nr. 69

Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii anul I de piersic şi nectarin

standard la nivelul anului 1998


/U.M.

Valoare

(mii lei)

Lucrări manuale

Tăieri de formare coroană Mii buc 0,833 1500,0 1249,5

Strâns ramuri în grămezi ha 1,0 95,0 95,0

Pregătit soluţie ptr. stropit-8 tr. mii litri 12,0 10,0 120,0



ha 0,75 1500,0 1125,0


800m3/ha

ha 4 300,0 1200,0


TOTAL - - - 12539,5

Lucrări mecanice






TOTAL - - - 2082,0

Materiale


Pesticide Nr.tr. 8 500,0 4000,0



TOTAL - - - 8378,5


Având în vedere rentabilitatea ridicată a unor variante de piersic şi nectarin

dwarf, apreciem că într-un interval de 5 ani de la intrarea pe rod se pot recupera

cheltuielile mai mari efectuate cu înfiinţarea acestor plantaţii, rămânând anual şi un

profit de circa 10-15 % pentru compensarea oscilaţiei preţurilor şi dezvoltarea

afacerii.

176

Tabel nr.70

Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii pe rod de piersic şi nectarin

dwarf la nivelul anului 1998


/U.M.

Valoare

(mii lei)

Lucrări manuale

Tăieri de rodire-20 % din pomi Buc. 444 3,5 1554,0

Adunat ramuri în grămezi ha 1,0 95,0 95,0




ha 0,75 1500,0 1125,0


800m3/ha

ha 4 300,0 1200,0

Rărit fructe-25 % pomi 555 3,2 1776,0

Recoltat fructe +sortat to 10,0 360,0 3600,0


TOTAL - - - 18190,0

Lucrări mecanice






TOTAL - - - 2082,0

Materiale





TOTAL - - - 7730,0


177

Tabel nr. 71

Cheltuieli de întreţinere (mii lei /ha) a unei plantaţii pe rod de piersic şi nectarin

standard la nivelul anului 1998


/U.M.

Valoare

(mii lei)

Lucrări manuale

Tăieri de rodire Buc. 833 3,5 2915,5

Adunat ramuri în grămezi ha 1,0 95,0 95,0




ha 0,75 1500,0 1125,0


800m3/ha

ha 4 300,0 1200,0

Rărit fructe-50% pomi 416 3,2 1331,2

Recoltat fructe +sortat to 10,0 360,0 3600,0


TOTAL - - - 19136,7

Lucrări mecanice






TOTAL - - - 2082,0

Materiale





TOTAL - - - 8811,3


Tabel nr. 72

Eficienţa economică la piersicul dwarf în anul 2000

Nr.

var. Hibrid

Producţi

a

realizată

kg/ha

Cheltuieli

totale

Lei/ha

Costul de

producţi

e lei/kg

Venituri

totale

lei/ha

Profitul

obţinut

lei

Rata

rentabi-

lităţii

%

1 VT sel 89 PO

9300 23163132 2491 49383000 26219864 113

2 VT GD P11 sel 90P

12200 24750976 2029 64782000 40031024 162

4 Autumn P14

11800 24582032 2083 62658000 38075968 155

5 VT 84 G 08 12400 24835448 2002 65844000 41008552 165

7 VT 84 G 20 8400 23146008 2755 44604000 21457992 92

8 VT 83 A 2 8200 23061536 2812 43542000 20480464 88

10 VT 83 A R18P4

11800 24582032 2083 62658000 38075968 155

Piersic STANDARD

1 Redhaven 12000 25954725 2162 63720000 37765275 145

Preţ mediu de vânzare al fructelor = 5.310 lei/kg

178

Tabel nr.73

Eficienţa economică la piersicul dwarf în anul 2000

Nr.

Var.

Hibrid Producţi

a

realizată

kg/ha

Cheltuieli

totale

lei/ha

Costul de

producţie

lei/kg

Venituri

totale

lei/ha

Profitul

obţinut

lei

Rata

rentabi-

lităţii

%

3 VT GB

sel.86 NO

9300 23163132 2491 49383000 26219868 113

6 VT 84 M

R10P11

10200 23906256 2344 54162000 30255744 126

9 VT 83 B 01 12200 24750976 2029 64782000 40031024 162

11 VT 84 N 05 10400 23990728 2307 55224000 31233272 130

12 VT 84 N 08 12900 25046628 1941 68499000 43452372 173

Nectarin STANDARD

1 V.T. HN 53 10000 25110005 2511 53100000 27989995 111

Preţ mediu de vânzare al fructelor = 5.310 lei/kg

179

CAPITOLUL VII.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

7.1 CONCLUZII

În urma cercetărilor efectuate şi a rezultatelor obţinute în perioada 1986-2002

la S.C.D.P. Constanţa-Valu lui Traian, cu privire la crearea şi cultivarea piersicului şi

nectarinului dwarf sau pitic genetic, se conturează următoarele concluzii:

1. Condiţiile pedo-climatice din zonele în care s-a experimentat – S.C.D.P.

Constanţa şi U.S.A.M.V Bucureşti – sunt dintre cele mai favorabile culturii

piersicului şi nectarinului. Singura problemă rămâne apa care trebuie suplinită prin

irigare. Temperatura medie anuală de 11,0oC, fără variaţii foarte mari la sfârşitul

iernii, insolaţia puternică şi frecvenţa scăzută a brumelor târzii de primăvară, sunt

factori stimulatori pentru cultura piersicului şi nectarinului.

2. Desfăşurarea principalelor fenofaze de vegetaţie şi fructificare are loc în

strânsă legătură cu genotipul analizat, dar este influenţată şi de condiţiile climatice ale

fiecărui an de cultură. Nu există diferenţe prea mari la fenofazele de dezmugurit,

înflorit şi chiar la întărirea sâmburelui, dar apar diferenţe foarte mari în ceea ce

priveşte suma gradelor de temperatură activă, necesară maturării fructelor. Din cele

12 genotipuri selectate:

- unul se maturează în luna iulie,

- nouă se maturizează în luna august,

- două în luna septembrie, din care unul îşi prelungeşte coacerea chiar până în

decada I a lunii octombrie,

Majoritatea soiurilor şi hibrizilor de piersic şi nectarin dwarf au coacerea

mijlocie şi târzie, suma gradelor de temperatură activă necesară, având valori cuprinse

între 2652 şi 3385oC la piersic şi între 2548 şi 3378

oC la nectarin, mult superioare

celor necesare soiurilor standard utilizate ca martor (2180oC la Redhaven şi 1464

oC la

V.T.-HN-53).

3. Vigoarea pomilor, exprimată prin valorile secţiunii trunchiului şi sporul

mediu anual de creştere, constituie un caracter de soi şi a scos în evidenţă că cea mai

mică vigoare au avut-o genotipurile de piersic V.T.-F sel.89 PO şi V.T.-GD-P11

sel.90 P şi de nectarin V.T. 84-N-08.

4. Cu cea mai mare vigoare s-au evidenţiat genotipurile de piersic: V.T. 83-A-

R18P4 şi V.T. 83-A-20 şi de nectarin: V.T. 83-B-01.

Este interesant de menţionat că în urma măsurătorilor efectuate şi a prelucrării

datelor din perioada 1997-2000, rezultă că cinci din cele şapte genotipuri de piersic

pitic au avut valori ale suprafeţei secţiunii trunchiului mai mari decât ale martorului

Redhaven.

La nectarinul pitic analizat, a existat un singur genotip cu valori mai mari ale

suprafeţei secţiunii trunchiului decât ale martorului V.T. –HN-53.

180

Sporul de creştere anual a fost diferit de la un genotip la altul, iar în cadrul

aceluiaşi genotip, el a fost mai mare în tinereţe (creşterea intensivă a pomilor) şi mai

mic la maturitatea pomilor.

5. Înălţimea pomilor este alt element al vigorii acestora. Atât înălţimea, cât şi

ritmul de creştere al ei au fost diferite de la un soi la altul şi în funcţie de vârstă, în

cadrul aceluiaşi soi.

Cele mai mici valori ale înălţimii le-au înregistrat genotipurile de piersic: V.T.-

F sel.89 PO (93,8 cm) şi V.T.-GDP11 sel.90 (94,0 cm) şi de nectarin: V.T.-GB-sel. 86

NO (99,8 cm) şi V.T. 84-N-08 (105,9 cm).

Cele mai mari valori ale înălţimii le-au avut genotipurile de piersic: V.T. 84-G-

20 (151,6 cm) şi V.T. 83-A-20 (149,6 cm) şi de nectarin: V.T. 83-B-01 (144,0 cm) şi

V.T. 84 M-R10P11 (125,0 cm).

6. Indicele de vigurozitate al pomilor calculat la nivelul anului 2000 a pus în

evidenţă că din cele şapte genotipuri de piersic analizate, patru au avut valori negative

faţă de medie, deci sunt de vigoare mică, iar trei au avut valori pozitive faţă de medie.

Atât piersicul cât şi nectarinul pitic au un indice de vigurozitate de 2,7,

respectiv 3,2 ori mai mare decât al piersicului şi nectarinului standard (martor).

7. Cercetările privind extinderea coroanelor pe rând şi perpendicular pe

direcţia rândului, au scos în evidenţă faptul că, la şase ani de la plantare, pomii pitici

valorifică mai bine spaţiul nutritiv comparativ cu cei standard. Astfel, la distanţele de

plantare de 3 x 1,5 m, pomii pitici îşi ating ori îşi întrepătrund puţin coroanele, iar

între rândurile de pomi, intervalul rămas este suficient de mare pentru ca lucrările

mecanice şi manuale să se desfăşoare cu uşurinţă.

8. Volumul mediu al coroanelor este de 5,6 ori mai mic la piersicii pitici

comparativ cu martorul Redhaven, dar exprimând volumul coroanei la unitatea de

suprafaţă rezultă că că ea este de 2,1 ori mai mică decât a standardului.

La nectarinii pitici, media volumului coroanei este de 7,5 ori mai micã decât

valoarea standardului. La unitatea de suprafaţă, ţinând cont de densitatea de plantare

(2222 pomi/ha la pitici şi 833 pomi/ha la standard), volumul coroanei/ha este de 2,8

ori mai mic la pitici, faţă de standard.

9. Dinamica de creştere a lăstarilor este diferită de la un soi la altul şi creşterea

medie a lăstarilor la piersicii pitici a fost de 7,9 cm, faţă de 25,5 la martorul standard.

La nectarinii pitici, media creşterilor lăstarilor a fost de 8,5 cm, comparativ cu

martorul, care a avut o valoare de 20,8 cm.

10. Analizele chimice cu referire la peroxidaze efectuate pe frunzele a 25

genotipuri de piersic şi nectarin standard şi dwarf au dus la obţinerea următoarelor

rezultate :

- pentru cele 25 genotipuri de piersic analizate s-au conturat şase tipuri de

enzimograme,

- numărul izoperoxidazelor a variat între trei şi cinci, cu intensităţi şi mobilităţi

diferite,

- caracterul de „dwarf” sau „semidwarf” nu s-a reflectat în profilele

electroforetice ale peroxidazei din frunze.

11. Studiul efectuat asupra ramurilor mixte, a pus în evidenţă că:

181

- valoarea medie a ramurii mixte la piersicii pitici este de 3,9-6,5 ori mai mică,

decât a piersicului standard, iar cea a nectarinilor pitici este de 4,5-6,6 ori mai mică

decât a nectarinului standard;

- numărul mediu de muguri floriferi/m.l. este cuprins la piersicul dwarf între 50

şi 185 în timp ce la martorul standard valoarea lui medie este de 38 muguri

floriferi/m.l.;

- majoritatea genotipurilor de piersic şi necatrin dwarf prezintă şi buchete de

mai.

12. Studiul privind arhitectonica sistemului radicular la piersicul dwarf,

comparativ cu cel standard a pus în evidenţă faptul că soiul dwarf manifestă o

influenţă puternică asupra portaltoiului, reducând aproape la jumătate volumul

rădăcinii, în situaţia în care, ca portaltoi a fost utilizat în ambele cazuri, piersicul

franc.

13. Productivitatea soiurilor are un determinism genetic. Producţia medie de

fructe în perioada 1998-2002, la genotipurile de piersic pitic a fost de 8,9 kg/pom,

fiind de 1,9 ori mai mică decât cea realizată de piersicul standard (16,7 kg/pom). În

aceeaşi perioadă, genotipurile de nectarin pitic au realizat o producţie medie de 9,6

kg/pom, de 1,3 ori mai mică decât a martorului standard (12,7 kg/pom).

14. La unitatea de suprafaţă, din cauza densităţilor diferite a pomilor/ha, se

constată că piersicii pitici realizează 19,7 tone/ha, comparativ cu 13,9 tone/ha, cât

produce martorul standard.

Nectarinii pitici realizează în medie 21,3 tone/ha, în timp ce martorul standard

produce 10,6 tone/ha, deci producţia piticilor este dublă.

15. Indicele de productivitate, a avut valori medii, în perioada 1998-2002, de

2,13 ori mai mici la piersicii pitici (10,15 kg/cm2 suprafaţă secţiune trunchi),

comparativ cu soiul standard Redhaven (0,32 kg/cm2 suprafaţă secţiune trunchi) şi de

1,35 ori mai mici la nectarinii pitici (0,17 kg/cm2 suprafaţă secţiune trunchi),

comparativ cu nectarinul standard-martor (0,23 kg/cm2).

16. Valoarea indicelui de producţie la genotipurile de piersic pitic, media

experienţei a fost de 3,82 kg/m3 coroană, ea fiind de 2,35 ori mai mare decât cea a

piersicului standard (1,62 kg/m3).

La nectarinii pitici, media indicelui de producţie a fost de 3,90 kg/cm3, fiind de

3,45 ori mai mare decât a martorului standard (1,13 kg/m3 coroană).

17. Principalele caracteristici fizico-chimice ale fructelor au scos în evidenţă

următoarele :

- la patru din cele şapte genotipuri de piersic pitic analizate, greutatea medie a

fructului este mai mare decât cea a soiului Redhaven (martor).

- la toate genotipurile de nectarin pitic , greutatea medie a fructelor este

superioară celei a martorului standard.

18. Fermitatea pulpei are valori cuprinse între 1,03-3,53 kgf/cm2 la fructele

piersicilor pitici şi între 3,28-3,62 kgf/cm2 la fructele nectarinilor pitici.

19. Densitatea pulpei a avut valori de 0,82-0,95 g/cm3 la piersicii pitici şi 0,94-

1,04 g/cm3, la nectarinii pitici.

20. Substanţa uscată la piersicii pitici a avut valori cuprinse între 9,8%

(Autumn R15P4-9) şi 10,9% (V.T. 84-G-20), asemănătoare cu valoarea medie a

182

soiului Redhaven (10,4%). La nectarinii pitici, valorile acestea au oscilat între 10,4%

(V.T. 83-B-01) şi 11,5% (V.T.-GB-sel.86 NO), comparativ cu martorul standard, care

a avut o valoare medie de 13,4%.

Comparativ cu piersicii pitici, nectarinii au valori mai ridicate ale substanţei

uscate din fructe. Aceeaşi afirmaţie se poate face şi în legătură cu conţinutul fructelor

în vitamina C.

21. Fructele piersicilor şi nectarinilor dwarf selectaţi şi aflaţi în culturi

comparative de concurs, sunt competitive cu cele ale soiurilor standard, gustoase şi

aspectoase.

22. Studiul privind comportarea faţă de atacul principalelor boli arată că pomii

dwarf nu sunt mai sensibili la boli, comparativ cu cei standard. Ei au nevoie de

aplicarea unor tratamente, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în repaus, în momentele

cheie şi la avertizare.

23. Studiul multianual (1997-2002) privind coeficientul de fertilitate naturală a

arătat că şase din cele şapte genotipuri de piersic dwarf au un coeficient bun de

fertilitate naturală. Toate variantele au un coeficient bun de autofertilitate.

La nectarinul pitic, atât valoarea coeficientului de fertilitate naturală, cât şi cea

a coeficientului de autofertilitate, sunt ridicate, deci sunt genotipuri foarte productive.

24. Rezultatele privind crearea noilor soiuri de piersic şi nectarin dwarf :

- activitatea de creare de piersici şi nectarini pitic genetic, s-a desfăşurat la

S.C.D.P. Constanţa, Valu lui Traian, începând din anul 1983. În decursul a 19 ani, au

fost castrate 54.335 flori, polenizate 45.750 flori, semănaţi 5.675 sâmburi hibrizi,

obţinuţi 3.101 hibrizi (de diferite vârste, simpli, dubli şi complecşi).

- au fost realizate peste 100 combinaţii hibride.

- prin autopolenizare, în perioada 1984-2002, din circa 200 genitori s-au

obţinut 5.891 sâmburi, din care au rezultat 1.193 hibrizi.

- prin liberă polenizare a circa 166 de genotipuri în perioada 1984-2002, s-au

obţinut 7.224 sâmburi şi respectiv 1.561 hibrizi.

- în anii 1983-2002, s-au obţinut la S.C.D.P. Constanţa 5.855 hibrizi care au

fost îngrijiţi, supuşi lucrărilor de selecţie şi cei mai buni au fost utilizaţi în programele

de ameliorare.

- au fost înfiinţate culturi de concurs cu genotipuri de piersic şi nectarin dwarf

în anii 1990, 1992 şi 1994.

- din ultima cultură de concurs, înscrisă în reţeaua I.S.T.I.S. şi plantată la Valu

lui Traian şi la U.S.A.M.V. Bucureşti, care conţine 12 genotipuri dwarf (din care

şapte de piersic şi cinci de nectarin), în anul 2000 au fost omologate şase soiuri : două

de piersic, două de nectarin şi două ornamentale, conform anexei.

-ulterior au fost inregistrate inca cinci soiuri, din care: doua de piersic; doua de

nectarin si un semidwarf ornamental.

- sunt în curs de omologare şi alte genotipuri de piersic şi nectarin pitic.

25. În perioada 1983-2002, la S.C.D.P. Constanţa au fost altoite cele mai

valoroase şi interesante genotipuri de piersic şi nectarin pitic (pentru fructe ori pentru

aspectul lor ornamental) – şi s-au obţinut peste 8.750 pomi.

26. Au fost elaborate tehnologiile de cultură ale piersicului şi nectarinului

dwarf pentru cultura în câmp şi în containere.

183

27. Studiile de eficienţă economică au scos în evidenţă faptul că:

- pentru înfiinţarea unui hectar de piersic şi nectarin standard se cheltuiesc 76,5

miliarde lei, iar pentru un hectar cu piersic şi nectarin dwarf, cifra este de 148,5

miliarde lei.

Deşi, cheltuielile de înfiinţare sunt cu 94% mai mari la formele pitice, din

cauza cheltuielilor cu materialul săditor (2222 pomi/ha faţă de 833 pomi/ha plus

cheltuielile mai mari cu manopera), având în vedere producţiile mari date de unele

genotipuri de piersic şi nectarin pitic, care au deci o rentabilitate ridicată, apreciem că

într-un interval de cinci ani de la intrarea pe rod, se pot recupera toate cheltuielile,

rămânând anual şi un profit de 10-15%, pentru compensarea oscilaţiei preţurilor şi

pentru dezvoltarea afacerii.

7.2. RECOMANDĂRI

Piersicul şi nectarinul pitic genetic posedă anumite calităţi agrobiologice şi

tehnologice care se caracterizează prin:

precocitate de rodire (intră pe rod din anul II de la plantare);

productivitate ridicată (6-20 kg/pom, necesită rărirea fructelor);

calitatea fructelor este similară cu a fructelor produse de piersicul şi

nectarinul standard;

pretabilitate pentru înfiinţarea livezilor superintensive ;

nu necesită tăieri anuale, cum solicită piersicul şi nectarinul standard.

datorită habitusului redus, se facilitează tratamentele contra bolilor şi

dăunătorilor, şi se obţine economie de produse insecto-fungicide ;

se recoltează uşor;

din aceleaşi considerente poate pune în valoare suprafeţe foarte mici de

teren din grădinile familiale;

având un aspect ornamental, prin flori şi port ,este indicat pentru plantarea

în spaţiile verzi, cultivat fie în grupuri mici (3-5 pomi), sau izolat, pe peluze ori în

combinaţie cu alte plante care înfloresc primăvara devreme (Forsythia);

poate fi cultivat în containere şi amplasat în locuri însorite pe terasă,

balcoane şi grădini.

Rezultatele obţinute justificã introducerea în cultură a celor mai valoroase

soiuri de piersic şi nectarin dwarf, care au fost create la S.C.D.P. Constanţa şi au fost

omologate în anul 2000 şi 2003 de către Institutul de Stat pentru Testarea şi

Înregistrarea Soiurilor din România.

Pentru fructele de calitate superioară şi productivitatea ridicată, recomandăm

introducerea în cultură:

– a soiurilor de piersic: „Cecilia” ; „Puiu”; „Vasilică” şi „Crăiţa”

– a soiurilor de nectarin pitic: „Melania” ; „Liviu”; „Valerica” şi „Năică”.

Pentru aspectul ornamental deosebit, (florile roşu-frez, involte, înflorirea

abundentă şi de lungă durată; circa 2-3 săptămâni), recomandăm soiurile pitice „Dan”

şi „Paul”, ca si soiul semidwarf „Livia”(care are o inflorire spectaculoasa, de lunga

durata si flori involte, mari, de culoare roz intens.

Noile soiuri sunt descrise in Anexe.

184

185

A N E X E

186

187

188

CECILIA

- Soi de piersic dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul

2000. A fost obţinut prin hibridarea genotipului matern 2,44-5 P3 cu Silver

Prolific.

Autori: Liana Melania DUMITRU şi Vasile COCIU

Caracteristici biologice:

Pomul este pitic, cu

creştere erectă. Ramura de rod

are internodii scurte şi muguri

floriferi deşi.

Soiul este autofertil şi

productiv(15,0 kg/pom).

Maturarea fructelor este

mijlocie (5-15 august).

Fructele au cca. 110 grame, pulpa galbenă-portocalie, cu gust plăcut.

Caracteristici tehnice:

Distanţele de plantare recomandate sunt de 3/1,5 m - 2222 pomi/ha şi de 2/1,5 m,

revenind o densitate de 3333 pomi/ha.

Se poate cultiva şi în grădini, livezi, dar şi în containere, pentru balcoane şi terase.

Se pretează atât la consumul direct, cât şi la procesare (gem, nectar).

Are şi aspect ornamental, decorând prin flori şi port.

189

PUIU

- Soi de piersic dwarf, creat la

S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul

2000 A fost obţinut prin autofecundarea

unui hibrid F1.

Autori: Liana Melania DUMITRU şi

Gheorghe INDREIAŞ


Pomul este pitic, ramurile de rod

prezintă internodii scurte, frunze mari şi intens

colorate.

Soi autofertil, cu potenţial productiv bun

(15-17 kg/pom).

Înflorirea este abundentă.

Maturarea fructelor are loc în decada I

a lunii august.

Fructele au 85-90 grame, pulpa galben-

portocalie, dulce, aromată.


Distanţa de plantare recomandată este de

3/1,5 m revenind o densitate de 2222

pomi/ha, sau de 2/1,5 m, densitatea fiind

de 3333 pomi/ha.

Se poate cultiva şi în containere, pentru

balcoane, grădini mici şi terase.

Este ornamental prin flori şi port.

190

191

MELANIA

- Soi de nectarin dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2000 A

fost obţinut în 1986 în urma hibridării dintre genitorii dwarf:

1,47-13P7 x H. 251168 P3

Autor: Liana Melania DUMITRU


Pomul este pitic genetic, cu creştere erectă. Ramura anuală are o densitate

mare a mugurilor floriferi şi internodii scurte.

Soi autofertil, precoce (rodeşte din anul II de la plantare), productiv (15,0-17,0

kg/pom).

Maturarea fructelor: ultima decadă a lunii august. Fructele au 90-100 grame; sunt

colorate în roşu intens; pulpa este galben-oranj, fermă, aromată, de calitate; sâmburele

este mic şi neaderent.


Nu necesită tăieri de formare şi de rodire; necesită tratamente contra bolilor şi

dăunătorilor în perioada de repaus şi în timpul vegetaţiei.

Recomandat pentru consum direct şi pentru procesare (dulceaţă şi compot).

192

LIVIU

- Soi de nectarin dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa, şi omologat în anul

2000. A fost obţinut din combinaţia:

6,65-120P12 x 25.11.68.P1 ambii genitori fiind nectarin dwarf



Pomul este pitic, de 1,00-

1,25 m; are creştere erectă. Ramura

anuală prezintă internodii scurte şi o

densitate mare a mugurilor de rod.

Soi autofertil, precoce, cu

potenţial productiv de până la 18,5

kg/pom.

Maturarea fructelor se

produce între 4-22 august.

Fructele au 70-100 grame,

pulpa galbenă, neaderentă la

sâmbure.


Se plantează la 3/1,5 m sau

la 2/1,5 m. Suportă cultivarea în

container, trebuie udat mai des şi

fertilizat în perioada de vegetaţie

activă.

Nu necesită tăieri, dar rărirea

fructelor este obligatorie.

Se pretează la consum direct

şi la procesare (dulceaţă şi compot

din feliuţe de fruct).

193

194

PAUL

- Soi de piersic dwarf ornamental, obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi

omologat în anul 2000.

Autori: Liana Dumitru şi Vasile

Cociu

Caracteristici biologice Pomul este pitic, având înălţimea de

1,00-1,20 m.

Coroana este globuloasă, cu frunziş

bogat.

Înflorirea este abundentă şi durează 16-

19 zile.

Florile sunt involte, roşu-frez,

parfumate.

Soi autofertil, produce fructe de 60-70

g.

Maturarea este tardivă (decadele II

septembrie - I octombrie), pulpa albă şi

aromată.

Caracteristici tehnice Se plantează în parcuri şi grădini, solitar

sau în grupuri mici (3-5 pomi), pe peluze

sau de-a lungul aleilor de acces.

Se cultivă şi în containere.

195

DAN

- Soi de nectarin pitic genetic (sinonim V.T. –GB sel.86-N.O.) – a fost creat

la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2000.

- Este o selecţie valoroasă a soiului dwarf american Garden Beauty.

Autori: Liana Melania DUMITRU şi Vasile COCIU


Pomul este pitic, înălţimea de 1-1,20 m. Coroana este globuloasă, compactă, cu

frunziş bogat.

Înflorirea este abundentă şi tardivă, durează aproximativ 12-19 zile.

Florile sunt involte, roşu-frez, iar pomul are un aspect ornamental deosebit, atât

prin flori cât şi prin portul său.

Este un soi autofertil, fructele sunt nectarine cu maturare în septembrie.


Se plantează în parcuri şi grădini, constituind un punct de atracţie în fenofaza

de înflorire.

Se pretează şi la cultura în containere.

196

197

VASILICĂ

Soi de piersic dwarf obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2003.



Pomul este pitic, cu înălţimea de cel mult 1,00 m. Ramura anuală are internodii

scurte şi prezintă o densitate mare a mugurilor de rod.

Soiul este autofertil şi precoce.

Maturarea fructelor are loc în decadele a II-a şi a III-a a lunii august.

Fructele au între 140-300 grame şi pulpa galbenă.


Se plantează în câmp la 3/1,5 m sau la 2/1,5 m.

Se pretează la consum direct şi la procesare (gem şi compot sub formă de feliuţe).

VASILICĂ

198

199

CRĂIŢA

Soi de piersic dwarf obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în 2003.



Pomul este pitic (1,20-1,50

m).

Ramura de rod are internodii

scurte şi o densitate mare a

mugurilor de rod.

Soiul este autofertil, precoce şi

foarte productiv (15,0-18,0

kg/pom).

Maturarea fructelor are loc în

decada a III-a a lunii iulie şi este

cel mai timpuriu soi de piersic

dwarf, în condiţiile din S-E-ul

României.

Fructele au 110-125 grame şi

pulpa galbenă.


Se plantează în câmp, la

distanţa de 3/1,5 m sau 2/1,5 m.

Rărirea fructelor este obligatorie.

Se pretează la consum direct şi la prelucrarea industrială.

200

201

VALERICA

Soi de brugnonă (nectarină cu pulpa cauciucată, specială pentru dulceaţă şi

compot) creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în anul 2003.



Pomul este semidwarf, având înălţimea de 1,50-1,80 m. Ramurile de rod au

internodiile scurte şi o densitate mare a mugurilor floriferi.

Soiul este autofertil, precoce,

productiv (18-20 kg/pom).

Maturarea fructelor are loc în a

II-a decadă a lunii august.

Fructele au între 95-130

grame, sunt sferic-alungite, foarte

atractive. Pulpa este fermă, nu se dezintegrează la fierbere şi are culoarea galben-

portocalie.


Se plantează la 3/1,5 m. Necesită rărirea fructelor.

Se pretează la consum direct şi procesare (dulceaţă şi compot din feliuţe de

fruct).

VALERICA

202

203

NĂICĂ

Soi de nectarin dwarf, creat la S.C.D.P. Constanţa şi omologat în 2003.



Pomul este pitic, circa 1,10

m – 1,25 m, cu ramuri scurte şi

multe ramificaţii de ordinul II şi

III.

Soiul este autofertil, precoce

şi productiv (circa 15 kg/pom).

Maturarea fructelor se

produce în luna august decadele a

II-a şi a III-a).

Fructele au între 85-105

grame, pulpa galbenă şi sunt intens colorate în roşu.


Se plantează în câmp la distanţa de

3/1,5 m ori la 2/1,5 m.

Se poate cultiva şi în containere.

Se pretează la consum direct şi la

prelucrare industrială (gem, nectar,

etc.).

204

205

LIVIA

(sin. H V.T. – roz-involt)

Soi de piersic semidwarf ornamental, obţinut la S.C.D.P. Constanţa şi înregistrat în

anul 2007 de către I.S.T.I.S. Bucureşti

Autor: Liana-Melania Dumitru


Pomul este semidwarf, cu înălţimea cuprinsă între 1,20-1,80 m şi are portul

erect, coroana este compactă cu multe ramificaţii de ordinul II şi III, scurte, cu

internodii foarte scurte.

Florile sunt rozacee, mari, involte, de culoare roz intens.

Înflorirea este abundentă şi de lungă durată (15-19 zile), iar epoca de înflorire

este târzie (a III-a decadă a lunii aprilie şi I decadă a lunii mai).

Fructele sunt comestibile, de calitate mediocră, micuţe, galben-crem la exterior

fără culoare acoperitoare; pulpa este galbenă, iar epoca de coacere este târzie

(septembrie).


Se poate planta la distanţa de 3/1,5 m ori la 2/1,5 m pe peluze, singur ori în

grup de 3-5 plante, ori de-a lungul aleilor, ori în combinaţii cu alte plante

dendrologice.

Este recomandat pentru decorarea parcurilor şi grădinilor, dar se poate utiliza şi

pentru decorarea teraselor şi balcoanelor, în cultură containerizată.

Îmbogăţeşte gama plantelor ornamentale care înfloresc primăvara.

206

207

B I B L I O G R A F I E

1. AMZĂR Valentina,

IVAŞCU Antonia, 2003 Ghid de identificare şi combatere al principalelor

boli şi dăunători la speciile pomicole. Editura

MEDRO, Bucureşti.

2. ARDELEAN, M. 1986 Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică

experimentală

Tipo Agronomia Cluj-Napoca

3. BARGIONI,G.,

LORETI,F.,

PISANI, P.L. 1993

Performance of peach and nectarine in a high

density system in Italy

Hortscience Vol.. 18 (2) Italy

4. BASI D., NEGRI,P

SANSAVINI S., SELLI R.

1991

Il miglioramento genetico del pesco all’Univesita

di Bologna:obiettivi e risultati finora conseguiti. Estratto da:Agricoltura e ricerca n.119

5. BELLINI E. 1981 Introduzione e valutazione comparati di nueve

cultivar di pesco e nettarini in coltura protteta.

Frutticoltura vol.XLIII,nr.9,

6. BELLINI E., BINI G.,

1976 Contributo allo Studio delle Cultivar di

Pesco Toscane a Maturazione Tardiva.

Consiglio Nazionale delle Ricerche, Firenze- Italy

7. BORDEIANU, T.,

ŞTEFAN,N., SONEA,V.,

1961

Pomicultura specială,

Editura Agrosilvică,Bucureşti

8. BORDEIANU,T.,

ŞTEFAN N., MODORAN,

I., LIACU, A,

TUDOSESCU O., 1984.

Pepiniera de pomi

Editura Agrosilvică Bucureşti.

9. BORDEIANU, T.,

ŞTEFAN, N., 1964

Pepiniera de pomi

Editura Agrosilvică Bucureşti

10. BORDEIANU, T.,

CONSTANTINESCU, N

ŞTEFAN, N., COCIU,V.,

MIHĂESCU, GR., 1967

Pomologia R.S.R.,vol V –Caisul şi piersicul

Editura Academiei R.S.R.-Bucureşti

11. BOTU I., BOTU, M., 1997 Metode şi tehnici de cercetare în pomicultură. Editura CONPHYS.

12. BRANISTE, N., 1984 Îmbunătăţirea metodologiei de cercetare

genetică şi ameliorarea soiurilor de pomi

Mapa documentară I.C.P.P. Piteşti.

13. BRANISTE, N., 2000 Ghid pentru pomicultori.

Editura CERES Bucureşti

14. BRANIŞTE N., 2000 Modernizarea sortimentelor pomicole, de arbuşti

fructiferi şi de căpşun. Rev. Agricultorul român

nr.5, Bucureşti.

208

15. BRANISTE, N., 2001 Obiective şi metode de cercetare în ameliorarea

principalelor specii pomicole.

Buletin ştiinţfic I.C.P.P. Piteşti nr.65(21),

(Sinteză din lucrările Conferinţei Mondiale a

horticultorilor -Roma, 1988.).

16. BRANIŞTE N., ANDRIEŞ

N., IVAŞCU Antonia,

2003

Tehnologia obţinerii de soiuri de pomi cu

rezistenţă genetică la boli şi dăunători. Editura

MEDRO, Bucureşti.

17. BREVIGLIERI,N., 1950 Peschicoltura

Roma –Italy

18. BUDOI,Gh.,

PENESCU,A. 1995 Agrotehnica


19. BUDOI Gh., 2000 Agrochimie – Solul şi planta. Editura Didactică şi

Pedagogică, R.A. Bucureşti

20. C CAPELLINI,P.,DELLA

STRADA,G.,

FIDEGHELLI C.,

QUARTA Roberta, 1979

Parametri morfo-fisiologici di selezione nane di

pesco.

Ann Inst. Sperimentale frutticoltura10,19-24.

21. CACHIŢA COSMA

Dorina, 1987 Metode “in vitro” la plantele de cultură.

Editura CERES, Bucureşti.

22. CAILLAVET,H.,

SOUTY,J 1950. Monographie des principales varietes de pechers

Bordeaux-France

23. CAREŢU Georgeta, 2000 Cercetări privind eficacitatea îngrăşămintelor

chimice aplicate în cultura containerizată a

plantelor dendrologice. Teză de doctorat,

U.S.A.M.V. Bucureşti

24. CĂBULEA, I., 1975 -Metode statistice pentru analiza componentelor

genetice ale variabilităţii continue. Probleme de

genetică teoretică şi aplicată, vol. VII, 6, 391-420.

25. CAZACEANU,I.,

GEORGESCU,M.,

ZAVOI,A., 1982

Ameliorarea plantelor horticole şi tehnică

experimentală.

Ed. Did. şi Ped. –Bucureşti

26. CEAPOIU, N., 1975 Ereditatea poligenică a caracterelor cantitative.

Probleme de genetică teoretică şi aplicată vol.

VII,5,309-316.

27. CEAPOIU, N., 1986 Metode statistice aplicate în experienţele

agricole şi biologice

Edit. Agrosilvică , Bucureşti

28. CEPOIU,N., Monica

MURVAI, 1988 Pomicultură specială Îndrumător de lucrări practice

29. CEPOIU, N., DUMITRU

Liana, CHIRA Lenuţa,

INDREIAŞ Gh., 1998

Piersicul şi nectarinul dwarf în atenţia

pomicultorilor din ţara noastră. Sesiunea

omagială “50 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de

Horticultură” Bucureşti.

30. CEPOIU, N., 2001 Pomicultura aplicată.

Editura ştiinţelor Agricole, Bucureşti.

31. CHIRA A., CHIRA

Lenuţa, MATEESCU Fl.,

2000

Pomii fructiferi – Lucrările de înfiinţare şi de

întreţinere a plantaţiilor.

Editura M.A.S.T. Bucureşti.

209

32. CHIRA Adrian,IVAŞCU

Antonia, BĂLAN Viorica

1998

Aspects concerning the fruit quality at peach and

nectarine and apricot in relation with some

technical measurementspre and post harvest

Eucarpia Congress Viterbo-Italia

33. CHIRA Adrian,IVAŞCU -

Antonia, CHIRA Lenuţa

MURVAI Monica, 1995

Influenţa momentului de recoltare şi a

condiţiilor de păstrare, asupra calităţii

fructelor unor soiuri de piersic şi nectarin

Lucrări ştiinţifice, IANB, sertia B XXXVIII

34. CHIRA Lenuţa,

DUMITRU Liana, 1998 Aspecte privind fertilitatea unor soiuri şi hibrizi

de piersic şi nectarin dwarf în condiţiile de

cultură din zona Bucureşti.

Sesiunea omagială “50 de ani de la înfiinţarea

Facultăţii de Horticultură” Bucureşti.

35. CHIRA Lenuţa, 2000 Cultura arbuştilor fructiferi. Editura M.A.S.T.,

Bucureşti.

36. CIOBANU, I., 1971 Morfologia plantelor. Editura Didactică şi

Pedagogică Bucureşti.

37. CLARON O.Hesse

1975 Advances in fruit breeding Peaches

Purdue University Press

38. COCIU,V. şi colab.

1972 Contribuţii la ameliorarea prunului, caisului şi

piersicului-Sinteză Sesiunea ştiinţifică A.S.A.S.,Bucureşti

39. COCIU V., 1977 Realizări în ameliorarea pomilor şi arbuştilor

fructiferi în România. Editura CERES, Bucureşti.

40. COCIU,V., 1978 Fruit Research Institute Piteşti-Roman Peach

Culture, cultivars and breeding Romania.

Estern Europe p.209-212.In:”The peacworld

cultivars to marketing” U.S.A

41. COCIU,V., 1978 Programul şi metodele de cercetare în genetica şi

ameliorarea soiurilor de pomi, căpşuni şi arbuşti

fructiferi. I.C.P.P. Piteşti.

42. COCIU,V., 1981 Contribuţii la îmbogăţirea sortimentului de piersic

pentru zona Bărăganului. Lucrările ştiinţifice ale

I.C.P.P. Piteşti-vol.IX,,p.225

43. COCIU,V.,MIHAESCU

Gr., MANESCU Creola

LENINA Val.,NAGY,M.

1981

Cultura piersicului.


44. COCIU,V., 1985 -Genetica anului 2000

(traducere după Sergio Tondini “Della genetica il

del 2000”- “ Terra e Vita” nr.26, 30 .06-6.07. 1984)

Mapa documentară I.C.P.P. Piteşti,nr. 7.

45. COCIU V., 1986 Programul şi metodele de cercetare în genetica şi

ameliorarea soiurilor de pomi, căpşuni şi arbuşti

fructiferi. I.C.P.P. Piteşti.

46. COCIU,V., 1988 Unele aspecte privind ameliorarea genetică la

pomi, în Franţa.

Mapa documentară O.C.P.P. Piteşti

210

47. COCIU,V.,OPREA Şt.,

1989 Metode de cercetare în ameliorarea plantelor

pomicole. Editura Dacia, Cluj-Napoca.

48. COCIU,V., 1993 Cultura piersicului în gospodărie.


49. COCIU,V. 1993 Caisul.


50. COCIU,V.,IONESCU,

Pr., DUMITRU Liana,

IVAŞCU Antonia, 1995

Fondul de germoplasmă al speciei piersic I.C.P.P. Pitesti.

51. COCIU,V.,BOTU,I.,

SERBOIU,L., 1999 Progrese în ameliorarea plantelor

horticole din RomaniaPomicultura,vol.I.

Editura Ceres Bucureşti.

52. CONSTANTINESCU, N.

SONEA,V., BORDEIANU

T., IONITA, C., 1955

Regiunile pomicole din R.S.R, cu previziunile

pentru dezvoltarea în perspectivă a pomiculturii

Editura Academiei Române Bucureşti

53. CRACIUN, T., 1970 Genetica

Ed. Did. şi Ped. –Bucureşti

54. CRACIUN T., 1972 Ameliorarea specială a plantelor.

Editura Sibiu.

55. DAVIDESCU Velicica,

COSTEA Gabriela,

MADJAR Roxana,

STĂNICĂ F., CAREŢU

Georgeta, 2001

Substraturi de cultură.

Editura CERES, Bucureşti

56. DELIAN Elena, 2001 Fiziologia plantelor. Editura RAO Bucureşti.

57. DOSBA Francoise, 1992 Les maladies a mycoplasmes – L’arboriculture

fruitiere, nr.454

58. DUMITRU Liana, 1991 Studiul unor soiuri şi selecţii noi de nectarine în

vederea completării sortimentului în partea de

sud a ţării. Lucr.ştiinţifice ale I.C.D.P. Piteşti-

Mărăcineni

59. DUMITRU Liana, 1992 Contribuţii la îmbunătăţirea sortimentului de

nectarine pentru condiţiile din Dobrogea.

Lucr.ştiinţifice ale I.C.D.P. Piteşti-Mărăcineni

60. DUMITRU Liana, 1993 Embriocultură şi aplicaţiile ei în pomicultură.

I.C.P.P. Piteşti-Mărăcineni –Utilizarea

biotehnologiei pentru înmulţirea speciilor pomicole

pentru culturi de ţesuturi, 31 mai.

61. DUMITRU Liana, 1993 Câteva consideraţii asupra piersicului pitic

genetic. Apărut în ziarul “Cuget liber” – Constanţa,

3 iulie, singur autor.

62. DUMITRU Liana, 1996 Piersicul dwarf – o noutate pentru grădinile

noastre. Simpoyionul “Zilele caisului şi piersicului”

S.C.P.P. Constanţa.

63. DUMITRU Liana, 1997 Piersicul pitc în grădinile de lângă casă şi în

decorul spaţiilor verzi. Revista Alianţa Agricolă

Constanţa

211

64. DUMITRU Liana,

IVAŞCU Antonia, SPIŢĂ

V., 1997

Present and perspective situation of the dwarf

peach tree in Romania. Al IV-lea Simpozion

internaţional al piersicului – ISHS – INRA,

Bordeaux, France.

65. DUMITRU Liana, SPIŢĂ

V., INDREIAŞ Gh., 1998 Căteva consideraţii privind actualul sortiment de

nectarin existent la S.C.P.P. Constanţa. Sesiunea

omagială 50 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de

Horticultură Bucureşti.

66. DUMITRU Liana, HOZA

D., STĂNICĂ F., 1998 Piersicul cu fructul plat – piersicul mileniului III.

Sesiunea omagială 50 de ani de la înfiinţarea

Facultăţii de Horticultură Bucureşti.

67. DUMITRU Liana,

TRANDAFIRESCU

Marioara, INDREIAŞ

Alexandra, 1998

Dwarf peach – The Pigmy of the Garden.

Acta Horticulturae et Regiotecturae, Nitra, Slovacia,

p. 115-116.

68. DUMITRU Liana-Melania,

1999 Piticii livezilor-piersicul şi nectarinul dwarf.

Revista Fermierul, 8/1999 – Bucureşti.

69. DUMITRU Liana,

CEPOIU N,CARETU

Georgeta , STANICA,F.,

2001

New ornamental dwarf peach tree varieties in

Romania.

Al V-lea Simpozion Internaţional al piersicului,

Davis,California,S.U.A.

70. DUMITRU Liana,

CARETU Georgeta,

GAVAT Corina 2001

Creation and introduction of the ornamental

peach tree in parks and gardens .

Lucrări ştiinţifice U.S.A.M.V.-Bucureşti seria B,vol.

XLIV.

71. DUMITRU Liana,

CARETU Georgeta. 2001 Piersicul ornamental şi rolul său în decorarea

spaţiilor verzi.

Lucrări ştiinţifice, anul XXXXIV-vol.I(44), seria

Horticultură-extras-Ed.”Ion Ionescu de la Brad-

Iasi

72. DUMITRU Liana,

CEPOIU N., STANICA,F,

2001

-New dwarf peach tree varieties registrated in

2000 by The Fruit

Research Station Constanţa, Romania.

Al V-lea Simpozion Internaţional al

piersicului,Davis,California,S.U.A..

73. DUMITRU Liana,

HAGIMA Ioana, CHIRA

Lenuţa, HOZA,D. 2001.

The polimorphism of peroxidaze from

peach tree leaves Lucrări ştiinţifice U.S.A.-M.V.Bucureşti,

seria B,vol. XLIV.

74. DUMITRU Liana,

NEGOITA Mioara,

ALEXE Constanţa, 2001

Soiuri noi de fructe pretabile la industrializare

Sesiunea omagială”50 de ani de la înfiinţarea

Facultăţii de Horticultură-Iaşi.

75. DUMITRU Liana,

NEGOITA Mioara,

CATANA Luminiţa,2001

Cercetări privind valorificarea prin

industrializare a unor soiuri noi de piersici.

Sesiunea ştiinţifică anuală a I.C.D.I.M.P.H.-

Horting Bucureşti.

76. DUMITRU Liana, 2002 Plantaţi piersici pitici

Revista “Casa de vacanţă”

212

77. DUMITRU Liana,

CEPOIU N., GAVAT

Corina, STANICA,F.,

2002

Some researches concerning the peach clingstone

assortment at the Fruit Research Station

Constanţa, Romania.

The XXVI-th International Horticultural Congres

and Exibition(IHC 2002)- Horticulture: Art and

Science for Life.Toronto-Canada

78. DUMITRU Liana, SPITA,

V., 2002 Nectarinele-fructele sănătăţii.

Sesiunea ştiinţifică anuală a I.C.D.I.M.P.H.-

Horting Bucureşti.

79. DUTU AL., PARNIA,P .,

MAZILU, Cr., 1987 Realizări şi perspective în domeniul ameliorării

portaltoilor.

Mapele documentare nr.14 (partea I-a) şi nr.15

(partea a –II-a ) a I.CP.P. Piteşti

80. DUTU, I., 1992 Stadiul actual privind ameliorarea portaltoilor

vegetativi pentru speciile sâmburoase.

Mapa documentară I.C.P.P. Piteşti, nr 28.p.1-14

81. DUTU, I., 1994 Cercetări privind ameliorarea portaltoil

vegetativi pentru prun,cais , piersic şi migdal.

Teză de doctorat A.S.A.S. Bucureşti.

82. DUTU AL., PARNIA,P

1997 Elemente de calcul pentru determinarea valorii

de înlocuire a plantaţiilor de pomi, arbuşti

fructiferi, căpşuni şi viţă de vie.

Revista Hortinform 12/ 64.p.13-17

83. DUŢU I., ŞTEFAN I.,

INDREIAŞ Alexandra,

STĂNOIU T., 1997

Ameliorarea portaltoilor pentru piersic, migdal şi

cais. “Contribuţii româneşti la ameliorarea genetică

a soiurilor şi portaltoilor de pomi, arbuşti fructiferi

şi căpşuni” (1951-1996) “30 de ani de activitate”

(1967-1997). Piteşti-Mărăcineni, : 109-114.

84. DVORNIC Valentina,

1976 Cercetări referitoare la rezistenţa la iernarea

piersicului.

Teza de doctorat

85. FIDEGHELLI, C.,

STRADA G.Della,1980 Programma di miglioramento genetico delle

nettarine del Istituto Sperimentale per la

Frutticola

“L„informatore Agrario“, Verona XXXVI

86. FIDEGHELLI, C.,

RIGO,G., 1995 - Modelli di impianto e forme di allevamento del

pesco.

L’informare Agrario,nr.30

87. FLEURENT M., 1964 L’art de creer et de soigner un jardin.Ed. Georges

LANG- Paris France.

88. FRACCAROLI, S.

BARGIONI,G.,FEBI,A.,

2000.

La peschicoltura Veronese alle soglie del

Verona – Italy.

89. GHERGHEI A.,

IORDĂCHESCU C.,

BURZO I., 1979

Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în

stare proaspătă. Editura Tehnică, Bucureşti.

213

90. GHIDRA,V.,SESTRAS

R.- STRAULEA,M., 1996 Variabilitatea unor caractere ale vigorii pomilor

şi productivităţii existente în fondul de

germoplasmă la păr.

Sesiunea anuală I.C.P.P. Piteşti.

91. GRUMEZEA N.,

ALEXANDRESCU I.,

IONESCU Pr., 1979

Tehnica irigării culturilor horticole.


92. GUERRIERO Rolando,

LORETI Filiberto,

MATTEUCCI Mario,

1989.

Prove comparative tra nuove selezioni e

portinnesti del pesco di diversa origine genetica. Revista di FRUTTICOLTURA nr. 819.

93. HANSCHE,E.P.,1987 Heritability of fruit quality in peach and

nectarine breeding stocks dwarfed by the Dw.

gene In : “The peach world cultivars to marketing”

U.S.A 117-118

94. HANSCHE, P.E., BERES,

W., DARNELL, R., 1988

Yield Potential Of Trees Dwarfed By The Dw.

Gene. The Peach World cultivars to marketing-

S.U.A

95. HOZA, D., 2000 Pomologia, Editura “Prahova” S.A. Ploieşti.

96. ILIESCU Ana-Felicia,

2002 Cultura arborilor şi arbuştilor ornamentali, Editura CERES, Bucureşti

97. INDREIAS, Alexandra

1995 Contribuţii privind obţinerea de noi portaltoi

pentru piesic.

Teză de doctorat Universitatea Craiova.

98. INDREIAŞ Alexandra,

1996 Comportarea unor selecţii de portaltoi pentru

piersic în pepinieră în condiţiile ecopedologice

din Dobrogea. Lucrările celei de a IV-a Sesiuni

ştiinţifice CSIOS, Cluj-Napoca; :264-272.


1997 Arhitectonica sistemului radicular la soiul

Springcrest altoit pe 6 portaltoi. Lucr.şt., Volum

omagial (1977-1997), Constanţa, 18-20 iulie 1996;

:203-210.


1998 Cercetări privind comportarea în livadă a unor

portaltoi generative pentru piersic. Lucr.şt.,

Volum omagial (1977-1998), Băneasa-Bucureşti;

:224-228.


1998 Rezultate privind crearea de noi hibrizi portaltoi

pentru piersic “50 de ani de la înfiinţarea

Facultăţii de Horticultură-Bucureşti”. (1948-

1998). Sesiunea omagială. Lucr. Şt.; :323-326.


TRANDAFIRESCU

Marioara, DUMITRU

Liana Melania, 1998

Behaviour like seed-mothers of some rootstock

selections for peach tree. Acta Horticulturae et

regiotecturae, Nitra Slovacia, 23-24 sept.1998,

:109-110.


2001 Influenţa portaltoilor asupra creşterii şi

fructificării unor soiuri de piersic. „50 de ani de

învăţământ horticol la Iaşi”. Lucrări şt. USAMV

Iaşi, vol.I, : 227-230.

214


2001 New Generative Rootstocks for Peach Tree.

Scientifical Papers USAMV Bucureşti, Seria B,

XLIV, Horticulture, : 246-249.


2002 The Breeding Program of Peach Rootstocks at

Fruit Research Station Constanta, Romania.

First International Symposium on Rootstocks for

Deciduous Fruit Tree Species, 11-14 iunie,

Zaragoza, Spania.


DUŢU I. And ŞTEFAN I.,

2002

Peach Rootstocks Created and Used in Romania.

First International Symposium on Rootstocks for

Deciduous Fruit Tree Species, 11-14 iunie,

Zaragoza, Spania.

107. ION N., 1994 Curs de Tehnică experimentală horticolă.U.S.A.-

Bucureşti.

108. IONESCU Pr., 1976 Studiul privind efectul irigării piersicului, în

condiţiile din Dobrogea. Teză de doctorat, A.S.A.S.

Bucureşti.

109. IONESCU, Pr.,

DUMITRU Liana, 1995 Grupa soiurilor de piersic cu fructul plat,

sortiment de mare perspectivă pentru consum în

stare proaspătă şi pentru industrializare.

Horticultura nr. 9

110. IONESCU, Pr.,

DUMITRU Liana, 1996 Sortimentul de perspectivă al speciei piersic în

atenţia marilor şi micilor producători. Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti.

111. IONESCU, Pr.,

DUMITRU Liana, 1999 Noutăţi în sortimentul de soiuri la specia piersic.

Revista Hortinform, Nr.5/81

112. ISAC Il., WAGNER Şt.,

PARNIA Cornelia, 1985

Tăierile de vară la pomii fructiferi. Red. De

propagandă agricolă MA – Bucureşti.

113. ISAC Il.,2001 Ghidul micului pomicultor.

Editura Pământul, Bucureşti.

114. IVASCU Antonia, 1985

Obţinerea soiurilor pitice de pomi-traduceredin

L’Informatore Agrario 5,ianuarie 1984, nr.1 .

Mapa documentară nr.10 I.C.P.P.Piteşti.

115. IVASCU Antonia,

BERESIU Ileana, 1986 Cercetari privind comportarea unor soiuri de

piersic destinate industriei.

Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti.

116. IVASCU Antonia, 1991 Studiul şi stabilirea sortimentului de soiuri de

nectarin în condiţiile staţionale,pedoclimatice din

zona de sud a ţării,în vederea îmbunătăţirii

zonării pe teritoriul Romaniei şi crearea de noi

soiuri.

Teză de doctorat U.S.A-M.V. Bucureşti

117. IVASCU Antonia , 2002 Să redescoperim piersicul.

Edit. Universitas Company-Bucureşti.

118. JACKSON,K.E. 1978 Symposium on hight density planting.

In : Acta Horticulture,65

119. JANICK,J. 1975 Advances in fruit breeding Purdue Universty Press. West Lafayette-Indiana-U.S.A.

215

120. KESTER,D.,E.,1978 Variety improvement and genetic problems-

Almond och. mang. Univ. of California. In : The

Tree ,10- 24.

121. KOHLHEPP Wolfgang

2001.

Bonsai pentru grădini şi terase. Edit. M.A.S.T.-

Bucureşti.

122. KOLESNIKOV,V. 1966 Fruit biology

Vir. Publishers, Moscow.

123. LAPINS,K.O., 1980 Mutation breding.

J.Amer.Soc. Hort. Sci. p. 74-99.

124. LENINA Valentina, 1976 Studiul comportării piersicului în partea de vest

a României.

Teza de doctorat – I.A.N.B. Bucureşti.

125. LENINA Valentina, 1981 Sortimentul de piersic pentru consum în stare

proaspătă în condiţiile de la Oradea.

Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti,vol.IX, p.241

126. LUPESCU,Fl.,

MILIŢIU,I.,1967 Pomicultură şi pomologie.

Editura Didactică şi Pedagocică Bucureşti.

127. MANOLE V., ION

Raluca-Andreea,

PETRACHE A., IOSIF D.,

2002

Diagnosticul de marketing pe filiera de produs în

agricultură.Editura Evenimentul Românesc,

Bucureşti

128. MANOLIU M., PARVU

Teodora, 1975 Curs de genetică.

Lito-I.A.N.B. Bucureşti.

129. MARIN,N.F.Cristian, 2001

Understanding The Way Rootstocks Dwarfing

Fruit Trees.

Traducere şi adaptare( din “HorticulturResearch

Internaţional Annual Report1996-1997,p.32-35

Buletin ştiinţific I.C.P.P.Piteşti,nr.65(21).

130. MAXIM A., ISAC Maria,

ZAGRAI I., PAPP Judit,

2002

Virusologie pomicolă.


131. MĂNESCU Creola ,

BACIU Eugenia, COSMIN

Silvia, 1975.

Controlul biologic în pomicultură.


132. MEHLENBACHER S.,

SCORZA R., 1986 Inheritance of Groth Habit in Progenies of

“Com-Pact Redhaven” Peach.Rev. Hort. Sci. Vol.

21 (1). February.

133. MIHAIESCU Gr. 1981. Pomicultura specială. Editura CERES Bucureşti

134. MIHĂIESCU Gr., 1998 Necesitatea şi tehnica răririi fructelor la piersici.

Revista Hortinform nr.5/69

135. MIHĂIESCU Gr., 2002 Cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi în

grădinile orăşeneşti.

Revista Hortinform nr7/119

136. MINOIU N., LETTER

Gh., 1987

Bolile şi dăunătorii speciilor de sâmburoase.

Editura CERES vol.II-Bucureşti.

137. MINOIU,N., MURG Silvia

1994 Comportarea prunului şi piersicului la infecţiile

cu virusuri. Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P.Piteşti,

vol.XVII,p.119

216

138. MOHACSY,M. 1951. Cultura piersicului-Budapesta. I.D.T. Bucureşti.

139. MONET,R., SALESSES

G, 1975. Un Nouveau mutant de nanisme chez lepecher

Ann Amelior. Plantes 25,p. 353-359.

140. MONET,R., 1978 Il miglioramento genetico del pesco, Prunus

persica(L.) Batsch.

Notiziario technico-INRA Bordeaux- France.

141. MONET,R., 1988 Varietes nouvelles de nectarines et brugnones

L’Arboriculture fruittiere,nr. 412.

142. MONET,R., 1990 Orientation actuelles des programmes de creation

varietale du pecher. Journees Peches et

Nectarines.10-11.01.Moissac

143. MONET,R., 1992 Le pecher-“Amelioration des especes vegetales

cultivees objectifs et criteres de selection.

Ed. A. Gallais; H. Bannerot-INRA Paris-France p.

595-604

144. MURVAI Monica, 1979 Contribuţii la studiul unor soiuri de nectarine pentru

R.S. Romania. Teza de doctorat I.A.N.B.

145. MURVAI Monica, 1995 Pomologie – Curs U.S.A.- Bucureşti. Facultatea de

horticultură. (Curs litografiat).

146. NEAGU, M., 1967. Ameliorarea plantelor horticole. Editura

Agrosilvică Bucureşti.

147. NEAGU, M., 1973. Probleme actuale ale ameliorării plantelor

horticole.

Sesiunea ştiinţifică ASAS Bucureşti.

148. NEAGU, M., 1975. Ameliorarea plantelor horticole– Producerea

seminţei şi a materialului săditor.


149. NEAGU,M., STEFAN

Livia GEORGESCU,M.,

CANARACHE Viorica ,

1976

Ameliorarea plantelor decorative.


150. NICA Stelian, 1998. Prezent şi perpectivă în cultura caisului, piersicului

şi nectarinului în România. Rev. “Hortinform” nr.

9/73.

151. O‟BRIEN M., CARGILL

B., FRIDLEY R., 1983 Principles and practices for harvesting and

handling fruits and nuts. Editura AVI

PIBLISHING COMPANY INC Westport,

Connecticut-U.S.A.

152. PANFIL, C., 1974. Genetica. Editura Didactică şi Pedagogică

Bucureşti.

153. ŞTEFAN, N. ,IL. ISAC,

A., ŞUTA, GH.

PETRE,1993

.Contribuţia staţiunii Voineşti la stabilirea şi

generalizarea sistemelor de cultură modern în

pomicultură.

S.C. AGRIS-Redacţia Rev. Agricole. S.A.

154. ŞTEFAN, N. , 1962. Probleme noi în legătură cu livezile intensive.

Rev.”Grădina,Via, şi Livada”,nr.8.

155. PARNIA,P.,STANCIU,

N., DUTU,I.,MLADIN,

Gh. ONEA,I., 1984.

Pepiniera pomicolă.

Editura CERES Bucureşti.

217

156. PARNIA,P.,DUTU,I.

1994.

Un nou portaltoi generativ de perspectivă pentru

piersic şi migdal. Revista Horticultura nr. 10, p. 23-

25.

157. PARNIA,C.,PARVAN

1999. POMICULTURA pentru amatori şi practicieni


158. PĂLTINEANU,Cr.,

MIHAILESU,Fl.,

SECELEANU,I., 2000

- Dobrogea- condiţiile pedoclimatice,consumul şi

necesarul apei de irigaţie ale principalelor

culturi agricole.

Editura EX PONTO,Constanţa.

159. POPESCU,M.,MILITIU,

I.,MIHAIESCU, Gr.,

CIREASA , GODEANU,

I.,DROBOTA,G. 1982

. Pomicultura generală şi specială.


160. POPESCU,M.,MILITIU I.

ROPAN,G., PARNIA,P.,

CIREASA ,V.,GODEANU

I.,DROBOTA,G.,CEPOIU

N., 1992.

Pomicultura generală şi specială.


161. POPESCU,M.,MILITIU I.

ROPAN,G., PARNIA,P.,

CIREASA ,V.,GODEANU

I.,DROBOTA,G.,CEPOIU

N., 1993.

Pomicultura generală şi specială.


162. RAICU P., 1983 Ingineria genetică-realizări şi perspective.

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

163. REABOV.I.N., 1956. Selekţia persika v iujnoi zone S.S.S.R.- Selekţ-

Kost.,Kultur.

Selhozghiz,Moskva.

164. RENAUD,R.BERHARD

R.,GRASSELLY,Ch

DOSBA,F., 1986

- Diploid plum x Peach Hybrid rootstocks for stone

fruit trees.

Hort. Sci. vol.23(1) p. 115-117.

165. ROM.C.R. 1989 - Peach taxonomy and nomenclature.

The Peach World Cultivars to Marketing by

Norman F. Childers and Wayne S.Sherman, U.S.A.

166. ROM.C.R. 1989 -The peach : it’s history and future .

The Peach World Cultivars to Marketing by

Norman F. Childers and Wayne S.Sherman , U.S.A.

167. ROMAN Ana-Maria,

DUMITRU Liana Melania,

s.a., 1998

Testing the Dynamic Model of Chilling Portions

in the Extreme South-East Part of Romania.

Japonia-Agricultural Information in Asia and

Oceania.

168. SCHMID Hainer, 1999 Pomii şi arbuştii fructiferi. Edit. M.A.S.T.- Bucureşti.

169. SCHMID Hainer, 1999 Pomii fructiferi-Metode de altoire.

Edit. M.A.S.T.- Bucureşti.

170. SHOJI MURASE,

KATSUYUKI SUZUKI

TOSHIHIKO

YAMAZAKI, 1988

Studies on dwarfing rootsocks of peach inJapan.

The Peach World cultivars to marketing-S.U.A.

218

171. SONEA V., ECHIM

I.,JIDAV L., VOICAN V.,

1983

Mică enciclopedie de Horticultură.Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.

172. STĂNICĂ Fl., 1996 Cercetări experimentale privind fertilizarea în

livezi. Teză de doctorat, USAMV Bucureşti.

173. STĂNICĂ F., 1999 Microînmulţirea plantelor horticole şi alte tehnici

de cultură “in vitro”.Editura Grand, Bucureşti.

174. STEFAN,N.,POPA,P.

1964. Cultura piersicului în formă de palmetă italiană

şi lucrările necesare în primii ani.

Grădina ,via şi livada ,nr. 7, Bucureşti.

175. ŞTEFAN ,N. şi col. 1972. Indrumătorul pomicultorului.


176. ŞTEFAN N., CVASNI D.,

MODORAN I., ŞUTA

Victoria, 1972

Îndrumătorul pomicultorului. Editura CERES,

Bucureşti.

177. ŞTEFAN N., CVASNI D.,

MODORAN I., ŞUTA

Victoria, 1972

Îndrumătorul pomicultorului. Editura Ceres,

Bucureşti.

178. STEFAN,I. 1989 - Comportarea în livadă a unor selecţii de portaltoi

pentru piersic la S.C.P.P. Bihor.

Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti, vol XIII p.

211.

179. STEFAN,I., STEFAN

Monica, 1989. Comportarea piersicului altoit cu intermediar

dwarf în pepinieră şi livadă.

Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti,vol XIII, p.

253.

180. STEFAN,I. 1994. . Cercetări privind obţinerea de noi genotipuri de

portaltoi pentru cais şi piersic.

Teza de doctorat- USA-MV Bucureşti.

181. STEFAN,I., STEFAN

Monica, 1996.

- Rezultate parţiale cu privire la obţinerea de

portaltoi de talie mică la cais şi piersic.

Lucrările ştiinţifice ale I.C.P.P. Piteşti,vol XIII. p.

227.

182. STOICULESCU Elena ,

2000

-Soiuri şi portaltoi noi de pomi şi arbuşti fructiferi

omologaţi pentru producţie.

Rev.” Agricultorul român” nr. 9 / 2000.

183. SUCIU,Z., GOIAN,M.,

DRAGANESCU,E. ,

PALAGEŞIU,I.,

LACATUŞU,N., 1983.

- Grădina de lângă casă.

Edit.” Facla” Timişoara.

184. TOPOR Elena, 1995 Cercetări privind îmbunătăţirea sortimentului de

cais în Dobrogea. Teză de doctorat, A.S.A.S.

Bucureşti.

185. TRANDAFIRESCU

Marioara, 1995 Cercetări privind biologia, ecologia şi combaterea

ciupercii Stereum purpureum la cais şi piersic.

Teză de doctorat, Universitatea Agricolă

„Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.

219

186. TRANDAFIRESCU

Marioara, DUMITRU

Liana Melania, INDREIAŞ

Alexandra, 1998

The sensitivity of some peach tree varieties and

hybrids to the attack of the fungus Taphrina

deformans (Berk) Tull. The First Horticulture

Scientific Conference Nitra.

187. TRANDAFIRESCU

Marioara, 2000 The estabrishement of the biochemical

particulaties of some peach varieties resistant at

the attack of the fungus Chondrostereum

purpureum (Pers ex Fr) Pouz.Second Balkan

botanical Congres-Istanbul-Turkey

188. TRANDAFIRESCU

Marioara, 2002 A rapid test to to evaluate peach varieties with

genetic resistance to Cytospora cincta Sacc. XXVI

– International Horticulture Congress-Toronto.

189. TUDOR. A. T. 1994. Lucrările practicela disciplina deTehnologia

valorificării produselor horticole.

U.S.A.-M.V. – Bucureşti.

190. VLADUT,M., POPESCU

Adelina, 2000. Evaluări agricole, metode şi date tehnice utile.

A.N.C.A.- Bucureşti.

191. VOICULESCU N., 1990 Resursele minerale ale solului, cu rol major în

nutriţia speciilor pomicole. Colecţia OIDAIA

Pomicultura

192. VOICULESCU, M.

CEPOIU,N.,LECA,M.

2001

Bazele ecopedologice ale nutriţiei speciilor

pomicole. Editura “Muntenia & Leda, Constanţa

193. VOICULESCU N., HOZA

D., LECA M., LAZĂR C.,

2002

Poluarea în pomicultură “procese-efecte-daune”.

Editura GNP inischool-Bucureşti

194. WAGNER Şt., 1985

Alternanţa de rodire a pomilor şi aprecierea

intensităţii acestora. Revista Horticultura nr.8.

195. *** Anuarul statistic F.A.O. 1992



198. *** Anuarul F.A.O. statistiques 1997 serie nr. 135-

Roma

199. *** Anuarul statistic al Agriculturii Naţionale

U.S.D.A.-1997-SUA

200. *** Anuarul statistic F.A.O. 2000,vol 1,No 2

201. *** Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de

plante de cultură din România. Ediţiile 2000-2012

Bucureşti

202. *** Codexul produselor de uz fitosanitar omologate

pentru a fi utilizate în România, București, 1999.

Documents

L i a na -M e l a ni a D u m i t r u STUDII ŞI CERCETĂRI PRIVIND CREAREA ŞI CULTIVAREA PIERSICULUI ŞI NECTARINULUI DWARF