1

MĂSURI DE PROTECȚIE A VIEȚII PRIVATE ÎN SECTORUL COMUNICAȚIILORELECTRONICE

RUSU IRINA

Noiembrie 30, 2015

Abstract

  L'histoire humaine peut être considéré e comme l'histoire des droits et des libertésfondamentales de l'homme. Les droits de l'homme sont élucidés par les tendances versune vie de dignité, un niveau de vie décent, dans le but de satisfaire les nécessitésmatérielles et spirituelles. La stimulation et la protection des droits qui ont pénétrépratiquement dans tous les secteurs, sont actuellement une préoccupation inhérente dela société humaine.

Cuvinte cheie: Drept Fundamental, Viață Privată, Măsuri de Protecție, ComunicațiiElectronice

1.Conceptul și reglementarea juridică a dreptului la viață privată în acte normativenaționale și internaționale

Istoria omenirii poate fi considerată ca fiind istoria drepturilor și libertăţilorfundamentale ale omului. Drepturile sunt elucidate prin tendințele omului spre o viaţădemnă, spre un nivel de trai decent, în scopul satisfacerii necesitaţilor materiale șispirituale. Stimularea și protecția drepturilor care au penetrat practic orice sector,actualmente reprezintă o preocupare inerentă a societăţii umane.

În The Age Of Rights1 Lenkin menționa, pe bună dreptate, că drepturile omului suntacele libertăți, imunități și beneficii stabilite în conformitate cu valorile contemporane,pe care orice ființă umană este îndreptățită să le pretindă de la societatea în caretrăiește. Libertățile și imunitățile se referă cu precădere la protecția împotrivaautorităților publice în sfera privată (întreaga sferă a drepturilor civile și a dreptului de aface). Ele presupun, în același timp, garanții în sensul acțiunii pozitive a statului în

1Lenkin, Louis (1990) ’’The Age of Rights ’’ New York, Columbia University Press, p.38

2

scopul realizării unor drepturi de natură economică, socială și culturală. Libertățile șiimunitățile protejează întreaga sferă a drepturilor negative și pozitive.

Definiția lui Lenkin subliniază că baza acestor drepturi se regăsește în valorilecontemporane1 acceptate de întreaga comunitate internațională fără nici o discriminareîntre diferite civilizații sau culturi, ori privilegii ale ,,națiunilor civilizate’’. Cu ușurințăputem observa că, particularitatea acestor drepturi de a reprezenta o clasă specială dedrepturi subiective, pe care orice ființă umană, în virtutea acestei calități și prin simplulfapt al nașterii, le deține2. Doctrinele drepturilor omului stabilesc astfel o echivalențăîntre a avea drepturile omului și a fi uman: ,, În afara valorificării drepturilor omului,perosana devine, afirmă Donnelly, alienată față de propria sa natură. Astfel, drepturileomului sunt inalienabile, nu numai în sensul că persoanei nu i se poate refuzasatisfacerea acestor drepturi dar și în sensul că pierderea acestor drepturi este moralimposibilă: nu se pot pierde aceste drepturi și trăi în același timp ca ființă umană’’3.

Dreptul la viaţă privată este unul din drepturile fundamentale ale persoanei, consfinţitîn legislaţia naţională, precum și în tratatele internaţionale la care Republica Moldovaeste parte.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948)4 în art.12 consfinţește dreptul laviaţă privată: ’’Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, înfamilia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, nici al unor atingeri ale onoarei saureputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel deimixtiuni sau atingeri ’’.

Pactul Internaţional privind drepturile civile și politice (1966)5, oferă practic aceeașiformulă întru asigurarea respectării dreptului la viaţă privată, astfel, art.17 prevede:

a)’’Nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţaparticulară, în familia, domiciliul sau corespondenţa sa, nici la atingeri ilegale aduseonoarei și reputaţiei sale’’.

b)’’Orice persoană are drept la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sauatingeri’’.

1 Doctrina apreciază că, de fapt nu există drepturi fundamentale ci valori fundamentale protejate dedrepturi. Este vorba de acele valori, cum ar fi demnitatea, libertatea, non-discriminarea, tratamentul egaletc., înafara cărora nici nu poate fi concepută viața omului.2 Suport de curs ’’ Protecția Europeană a Drepturilor Omului ’’, Universitatea ’’Alexandru Ioan Cuza’’ – Iași,Centrul de Studii Europeene3 Donnelly, J.(1989) ’’Universal Human Rights in Theory and Practice’’ , London, Cornell University Press,p.17

4 Adoptată la 10 decembrie 1948 la New York ( Republica Moldova a aderat prin Hotărîrea ParlamentuluiRM nr.217-XII din 28.07.90);5 Adoptat la 16 decembrie 1966. Ratificat prin Hotărârea Parlamentului RM nr.217-XII din 28.07.90;

3

Protecţiei intimităţii în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului i se acordă oatenţie particulară. art.8, întitulat ’’Dreptul la respectarea vieţii private și familiale’’,prevede :

a)’’Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private și de familie, adomiciliului său și a corespondenţei sale’’.

b)’’Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decâtîn măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care,într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţapublică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale,protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăţilor altora’’.

Această dispoziţie a Convenţiei Europene este reiterată și detaliată prin conţinutulRezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1165 (1998) ”Dreptul larespectarea vieţii private”.

Statul trebuie să respecte și să ocrotească viaţa intimă, familială și privată, acestfapt fiind indicat expres în Constituția Republicii Moldova1. Sub incidenţa acesteiprevederi cad toate persoanele aflate sub jurisdicţia statului, fără niciun temei dediscriminare și în baza prevederilor constituţionale, conform cărora toţi sunt egali în faţalegii și toți au dreptul de a se adresa în justiţie în cazul violării drepturilor lor.

Respectă și ocrotește, prin aceste două verbe laconice, legiuitorul a așezat alăturidouă obligaţii care privesc statul, și nu persoanele care au dreptul la viaţa intimă,familială și privată. Formula constituţională sugerează prezumţia că persoanele deja auaceste drepturi, că există o coabitare între aceste drepturi și funcţiile statului și nu estenevoie de a face o constatare sau o declaraţie în acest sens. Intenţia legiuitorului estede a pune limite la imixtiunile posibile ale statului și-l obligă să respecte, o obligaţiepasivă, și să ocrotească, o obligaţie activă, viaţa intimă, familială și privată apersoanelor.

Prevederile concrete stipulate în Legea Supremă în acest sens, sunt următoarele:art.28 ’’Statul respectă și ocrotește viaţa intimă, familială și privată’’; art.29 ’’Domiciliul șireședinţa sînt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau înreședinţa unei persoane fără consimţămîntul acesteia’’. Se poate deroga prin lege de laultima prevedere menționată, în următoarele situaţii: a) pentru executarea unui mandatde arestare sau a unei hotărîri judecătorești; b) pentru înlăturarea unei primejdii careameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane; c) pentru prevenirearăspîndirii unei epidemii. ’’Percheziţiile și cercetările la faţa locului pot fi ordonate șiefectuate numai în condiţiile legii. Percheziţiile în timpul nopţii sînt interzise, în afară decazul unui delict flagrant’’. Art.30 ’’Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, alaltor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale decomunicare’’. Se poate deroga prin lege de la această prevedere, în cazurile cîndaceastă derogare este necesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economicea ţării, ordinii publice și în scopul prevenirii infracţiunilor.

1 Adoptată la 29 iulie 1994. Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 18.08.1994.

4

Din conţinutul dispoziţiilor citate mai sus deducem concluzia că autorii textelornormative naţionale și internaţionale nu propun o definiţie a vieţii private. La fel șiCurtea Europeană a Drepturilor Omului, nedefinind dreptul la viaţă privată, se limiteazăla constatarea faptului dacă a avut loc sau nu o imixtiune în exercitarea de cătrepersoane a dreptului la viaţă privată. Prin urmare, viaţa privată este un termen ce poatefi interpretat extinctiv, ce cuprinde diferite sfere a vieţii persoanei, fapt demonstrat și dejurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Mai mult ca atât, Curtea a constatat”Curtea nu consideră posibilă o determinare exhaustivă a conceptului ”viaţa privată”1.

Totodată, în doctrină, de exemplu în lucrările juristului rus I. Kanina putem observatentative soldate cu success întru definirea vieţii private și anume, drept una din sferelede activitate vitală individuală a persoanei care este reglementată atât de normelejuridice, precum și de normele morale, ce include în sine toate aspectele interne șiexterne ale vieţii sale, pe care și le stabilește ea și trebuie să fie protejată de forţacoercitivă a statului, neîncălcînd prin aceasta drepturile și libertăţile altor persoane.

La momentul de faţă, dreptul la inviolabilitatea vieţii private, în calitatea sa de dreptfundamental, presupune:

- Viaţa privată este o sferă de activitate vitală a persoanei, aflată în afara controluluistatului și societăţii;

- Dreptul la viaţă privată presupune posibilitatea de a trăi în conformitate cu propriiledorinţe, care, însă, nu vor intra în contradicţie cu interesele sociale, normele de drept șimorale acceptate de societatea respectivă și stabilește limitele de inviolabilitate a vieţiiprivate. Dreptul la inviolabilitatea vieţii private instituie interdicţia oricăror forme deimixtiune arbitrară în viaţa privată din partea statului și garantează protecţia statului dela asemenea imixtiune din partea persoanelor terţe2.

Prin urmare, fiecare persoană are propria opinie despre conţinutul vieţii private șiaceastă impresie depinde de trăsăturile psihologice ale fiecărei persoane în parte și denormele, tradiţiile care există într-o societate la o anumită etapă istorică3.

Din ansamblul obiectelor de protecţie ce cad sub incidenţa conţinutului dreptului laviaţă privată, în capitolul ce urmează va fi examinată cu precădere cele ce interfereazăsectorul comunicațiilor electronice.

2.Conceptul de comunicații electronice, cadrul legal și instituțional privindreglementarea relațiilor din domeniul telecomunicațiilor

Sectorul tehnologiei informaţiei și comunicaţiilor (TIC) este unul dintre puţineledomenii ale economiei, unde Republica Moldova înregistrează progrese semnificative.Astfel, în ultimii ani, Guvernul Republicii Moldova a recunoscut tehnologia informației șicomunicațiile (TIC) drept un domeniu prioritar pentru viitorul țării, catalizator pentrudezvoltarea economică și socială. Iar în anul 2012 autoritățile competente au adoptat

1 Cazul Niemietz vs. Germania, 19922 Manualul judecătorului pentru cauze civile, Ediția II, Chișinău 20133 Кужукеева Г. Право на частную жизнь и право на свободу выражения: проблемы соотношения;http://medialaw.asia/node/4318

5

Strategia de dezvoltare națională – Moldova 2020 care pune la baza dezvoltării,creșterea economică calitativă ca mijloc de reducere a sărăciei, contribuind la edificareaunui stat prosper cu nivel înalt de viață al cetățenilor.

Sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor este unul complex, format din patruindustrii, din care industria tehnologiei informației (TI) este vârful lanțului valoric, iarcelelalte trei (comunicațiile, producerea și vânzarea echipamentelor) fiind industrii desuport pentru TI.1

Evoluţia explozivă a comunicaţiilor electronice a generat, însă, cea mai importantăschimbare: prăbușirea graniţelor dintre industrii, graniţe care – până nu demult – păreauimpenetrabile. Privind în viitor, se poate anticipa accentuarea convergenţei dintrediferitele industrii pe fondul redefinirii și reorganizării pieţelor în structuri care vorcombina bunuri și servicii din sectoare diferite de activitate. Comunicaţiilor electronice,ca și întregul sector al tehnologiei informaţiei, au avut o evoluţie dinamică, caracterizatăprin restructurare, privatizare și liberalizare, pe fondul unor evoluţii tehnologicespectaculoase.2

Din punct de vedere conceptual, comunicațiile electronice reprezintă oricetransmitere, emiterea sau recepția de semnale, semne, scris, imagini sau sunete, orinformații de orice natură prin cablu, radio, optice sau alte sisteme electromagnetice.3

Sectorul telecomunicaţiilor este un motor important al creșterii și inovării în cadrulsocietăţii informaţionale, transformând Republica Moldova într-o economie bazată pecunoaștere.4 Pentru ca noile tehnologii să aibă un efect benefic la nivelul economieinaţionale, în general, și al organizaţiei sau companiei, în special, trebuie îndeplinitecâteva condiţii de bază, legate de existenţa unei legislaţii specifice care săreglementeze mediul digital. În acest sens, guvernele trebuie să elaboreze un cadrulegal adecvat și eficient privind reglementarea comunicaţiilor electronice.

Legea telecomunicaţiilor nr. 520-XIII, aprobată în anul 1995, a creat condiţiile detranziţie de la un monopol istoric la liberalizarea totală a sectorului. Totodată, în bazaacesteia, în anul 2000 a fost constituită Agenţia Naţională pentru Reglementare înTelecomunicaţii și Informatică (ANRTI), cu statut de autoritate publică de reglementarea comunicațiilor electronice.Urmând condiția de aromonizare a cadrului legislativ al Republicii Moldova cu Acquis-ulComunitar, un pas important în acest sens a fost adoptarea în anul 2007 a Legiicomunicaţiilor electronice nr. 241- XVI. Această lege corespunde, parțial, cu cele cincidirective din Pachetul de Directive EC din 2002 pentru comunicaţiile electronice șianume: Directiva 2002/21/CE (Directiva cadru), Directiva 2002/20/CE (Directiva privindautorizarea), Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), Directiva 2002/22/CE

1 Strategia de Creștere a Competivității Industriei Tehnologiei Informației, MTIC2 Regulation Systems Of Electronic Communications And The Development Of Marketing Tools, Ec. DAJAlexis-Ion, Editura Universităţii Transilvania, Brașov, 20103 International Telecommunication Regulations, Article4 Promovarea intereselor utilizatorilor finali în sectorul comunicaţiilor electronice. Aspecte dereglementare Gasnaș Iurie

6

(Directiva privind serviciul universal), Directiva 2002/58/CE (Directiva asupraconfidențialității și comunicațiilor electronice).

Legea comunicaţiilor electronice a înlocuit Legea telecomunicaţiilor nr. 520-XIII șieste unul din cele mai importante acte legislative, care guvernează domeniul decomunicaţii electronice. Legea stabilește principalele reguli și condiţii de activitate îndomeniul comunicaţiilor electronice civile, cadrul general al politicii și strategiei dedezvoltare a domeniului și cel de reglementare. Deasemnea găsim definite atribuţiileministerului și autorităţii de reglementare, drepturile și obligaţiile statului, furnizorilorreţelelor și serviciilor de comunicaţii electronice și a utilizatorilor.Totodată, în anul 2008, în baza Legii comunicaţiilor electronice, ANRTI a fostreorganizată în Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice șiTehnologia Informaţiei (ANRCETI).

Păstrarea datelor de telecomunicaţii interferează în mod evident cu dreptul laprotecţia datelor cu caaracter personal, astfel în acest sens a fost adoptată în anul 2007,Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal nr. 17-XVI ce are drept scopprotecţia drepturilor și libertăţilor cetăţenilor în domeniile legate de prelucrarea datelorcu caracter personal, efectuată de persoane juridice și fizice, inclusiv a protecţieidrepturilor la inviolabilitatea vieţii private, la secretul personal și familial.

Urmând recomandările organismelor internaţionale, precum si exemplul ţărilorUniunii Europene, cadrul instituţional din Republica Moldova a parcurs câteva etape dedezvoltare și restructurare. În anul 1993 au fost separate funcţiile de politici și dereglementare de cele de operare, a fost separată activitatea poștală de cea detelecomunicaţii. Aceste separări au fost urmate de restructurarea întreprinderilor sielaborarea cadrului legal și de reglementare.

În consens cu tendinţele internaţionale, în anul 2000 s-a realizat următoarea etapa dereformă structurală a domeniului: funcţiile de reglementare au fost separate de funcţiilede politici prin crearea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii șiInformatică (ANRTI).În anul 2001 a fost creat Departamentul Tehnologii Informaţionale (DTI), subordonatdirect Guvernului. Cu toate că din cauza existenţei în paralel a două organe de politici însectorul TIC − Ministerul Transporturilor și Comunicaţiilor și Departamentul TehnologiiInformaţionale au existat suprapuneri de atribuţii, crearea DTI a jucat un rol pozitiv încatalizarea procesului de dezvoltare a Societăţii Informaţionale. În anul 2005, ca rezultatal implementării prevederilor Strategiei Naţionale ”Moldova Electronică”, a fost creatMinisterul Dezvoltării Informaţionale, ulterior − Ministerul Tehnologiilor Informaţionale șiComunicaţiilor, în prezent − Ministerul Tehnologiei Informaţiei și Comunicaţiilor.

Ministerul Tehnologiei Informaţiei și Comunicaţiilor este organul central despecialitate (Ministerul), care elaborează, promovează și realizează politica Guvernuluiîn domeniul comunicaţiilor electronice și stabilește strategia de realizare a politicii îndomeniul comunicaţiilor electronice. Ministerul elaborează proiecte de legi din domeniu,

7

colaborează și reprezintă Guvernul în organismele internaţionale de specialitate.

Întreprinderea de Stat „Centrul Naţional pentru Frecvenţe Radio” este o subdiviziunea Ministerului Tehnologiilor Informaţionale si Comunicaţiilor.

Comisia de Stat pentru Frecvenţe Radio este o comisie instituită de Guvern, încomponenţă căreia este inclusă conducerea de vârf a ministerelor și organelor de forţădin Republica Moldova.

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice și TehnologiaInformaţiei (Regulator, ANRCETI) este autoritatea care reglementează activitatea îndomeniul comunicaţiilor electronice și al tehnologiei informaţiei, asigură implementareastrategiilor de dezvoltare a domeniilor menţionate și supraveghează respectarealegislaţiei în domeniul comunicaţiilor electronice de către furnizorii de reţele și/sauservicii de comunicaţii electronice.Regulatorul este o autoritate publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor îndomeniul comunicaţiilor electronice și al tehnologiei informaţiei, este o persoanăjuridică, structural separată de Minister și alte structuri de stat, cu buget autonom,independentă de furnizorii de reţele și/sau servicii, de producătorii de echipamente decomunicaţii electronice. Reglatorul este condus de Consiliul de administraţie, membriiConsiliul de administraţie sunt numiţi de Guvern. Divizarea funcţiilor între Minister șiReglator sunt stabilite în articolele 7 și 8 al Legii comunicaţiilor electronice.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (ANPC) este a autoritatepermanentă a administraţiei publice, care are drept scop promovarea politicii statului șiîntreprinderea măsurilor orientate spre protecţia și dezvoltarea concurenţei și limitarea,reprimarea activităţii monopoliste, precum și efectuarea controlului asupra executăriilegislaţiei cu privire la protecţia concurenţei.

Centrul de Guvernare Electronică (E-Government) este o instituţie publică aflată însubordinea Cancelariei de Stat, dispune de autonomie administrativă și financiară și aredrept scop reformarea sectorului public și îmbunătăţirea calităţii actului de guvernareprin aplicarea intensă a tehnologiilor informaţionale și de comunicaţii.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului este o autoritate publică autonomă, estereprezentantul și garantul interesului public în domeniul audiovizualului, autoritatearesponsabilă pentru implementarea și respectarea Codului Audiovizualului, a tratatelorinternaţionale în domeniul audiovizualului la care Republica Moldova este parte.

3.Mijloacele juridico-penale de protecție a vieții private în sectorul comunicațiilorelectronice

Reţelele de comunicaţii prezintă un potenţial sporit de interferenţă cu sfera personalăa utilizatorilor, deoarece acestea oferă posibilităţi tehnice suplimentare de ascultare șiexaminare a comunicaţiilor efectuate în astfel de reţele. Prin urmare, au fost

8

considerate necesare realizarea unor mijloace și reglementări speciale privind protecţiadatelor personale, pentru a evita riscurile la care sunt supuși utilizatorii de servicii decomunicaţii și a exclude imixtiunea în viața privată a acestora din partea terților.

În acest sens, Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova instituie o serie degaranţii în sensul protecţiei dreptului la viaţă privată, astfel, art.15 prevede:

’’Orice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieţii private, la confidenţialitatea vieţiiintime, familiale, la protejarea onoarei și demnităţii personale. În cursul procesului penal,nimeni nu este în drept să se implice în mod arbitrar și nelegitim în viaţa intimă apersoanei.

La efectuarea acţiunilor procesuale nu poate fi acumulată fără necesitate informaţiedespre viaţa privată și intimă a persoanei. La cererea organului de urmărire penală și ainstanţei de judecată, participanţii la acţiunile procesuale sînt obligaţi să nu divulgeasemenea informaţii și despre aceasta se ia un angajament în scris.

Persoanele de la care organul de urmărire penală cere informaţie despre viaţa privatăși intimă sînt în drept să se convingă că această informaţie se administrează într-ocauză penală concretă.

Persoana nu este în drept să refuze de a prezenta informaţii despre viaţa privată șiintimă a sa sau a altor persoane sub pretextul inviolabilităţii vieţii private, însă ea este îndrept să ceară de la organul de urmărire penală explicaţii asupra necesităţii obţineriiunei asemenea informaţii, cu includerea explicaţiilor în procesul-verbal al acţiuniiprocesuale respective.

Probele care confirmă informaţia despre viaţa privată și intimă a persoanei, lacererea acesteia, se examinează în ședinţa de judecată închisă.

Prejudiciul cauzat persoanei în cursul procesului penal prin violarea vieţii private șiintime a acesteia se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare’’1.

Deasemenea, Codul de Procedură Penală asigură protecţia anumitor aspecte alevieţii private prin intermediul prevederilor stipulate în art.12 ’’Inviolabilitatea domiciliului’’precum și în art.14 ’’Secretul corespondenţei’’( Dreptul la secretul scrisorilor, altelegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloacelegale de comunicare este asigurat de stat. În cursul procesului penal, nimeni nu poatefi lipsit sau limitat în acest drept. Limitarea se admite numai în baza unui mandatjudiciar emis în condiţiile Codului de Procedură Penală.)

Suplimentar, Codul Penal al Republicii Moldova2 protejează aspecte ale dreptului laviaţă privată în contextul comunicațiilor electronice, în articolele 177, 178, 179 și anumesunt interzise următoarele acţiuni:

a) Culegerea ilegală sau răspîndirea cu bună-știinţă a informaţiilor, ocrotite de lege,despre viaţa personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fărăconsimţămîntul ei;

b) Culegerea ilegală a informaţiilor menţionate fără consimţămîntul persoanei, cu

1 Codul de Procedură Penală adoptat la 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 104-110 din 7.06.20032 Adoptat la 18.04.2002, publicat la 14.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 72-74 art Nr : 195

9

utilizarea mijloacelor tehnice speciale;c) Răspîndirea informaţiilor menţionate într-un discurs public, prin mass-media; sau

prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu;d) Violarea dreptului la secretul scrisorilor, telegramelor, coletelor și altor trimiteri

poștale, al convorbirilor telefonice și înștiinţărilor telegrafice, cu încălcarea legislaţiei;e) Pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul sau în reședinţa unei persoane fără

consimţămîntul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum și percheziţiile șicercetările ilegale.

Din cele expuse mai sus, rezultă că problema crucială în contextul comunicaţiilorelectronice este interferenţa cu autorităţile publice, întrucât ultimele să nu facă abuz deîmputernicirile de serviciu puse la dispoziție și să încalce dreptul vieții private în / prinintermediul sectorului telecomunicațiilor. Astfel, mijloacele de supraveghere sauinterceptare a comunicaţiilor, cum ar fi dispozitivele de ascultare sau de înregistrare,sunt permise numai în cazul în care acest lucru este prevăzut prin lege și constituie omăsură necesară într-o societate democratică, în interesul: protejării securităţii statului,siguranţei publice, intereselor monetare ale statului sau suprimării infracţiunilor penaleori al protecţiei persoanei vizate sau a drepturilor și libertăţilor altora.

Codul de Procedură Penală conține prevederi cu privire la măsurile speciale deinvestigații, prin urmare în vederea descoperirii și cercetării infracțiunilor se efectueazăspre exemplu următoarele măsuri speciale de investigații ce țin nemijlocit de sectorulcomunicațiilor electronice: monitorizarea conexiunilor comunicațiilor telegrafice șielectronice, colectarea informației de la furnizorii de servicii de comunicații electronice,identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicațiielectronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic1 etc.

Monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice și electronice și a altorcomunicări constă în accesul și verificarea fără înștiinţarea expeditorului saudestinatarului a comunicărilor ce au fost transmise instituţiilor care prestează serviciide livrare a corespondenţei electronice sau a altor comunicări și a apelurilor de primireși ieșire ale abonatului. Aceasta se dispune dacă sînt temeiuri verosimile de apresupune că acestea conțin sau pot conține informații despre circumstanțele fapteicare urmează a fi probate.

Instituţiile care prestează servicii de livrare a corespondenţei electronice, a apelurilorde intrare și ieșire sau a altor comunicări informează ofiţerul de urmărire penală sauprocurorul despre aflarea în posesia lor a comunicărilor ce urmează a fi supuseverificării. Ofiţerul de urmărire penală sau procurorul ia cunoștinţă imediat, dar nu maitîrziu de 48 de ore din momentul recepţionării informaţiei, de conţinutul comunicării șiadoptă o decizie privind ridicarea acesteia sau transmiterea ei pentru livrare ulterioară,cu fotografierea, copierea sau fixarea prin alt mijloc tehnic a conținutului comunicării.

Colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice și a

1 Codul de Procedură Penală adoptat la 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 104-110 din 7.06.2003

10

traficului de date computerizate constă în colectarea de la instituţiile detelecomunicaţii, de la operatorii de telefonie fixă sau mobilă, de la operatorii de interneta informaţiilor transmise prin canale tehnice de telecomunicaţii (telegraf, fax, paging,computer, radio și alte canale), fixarea secretă a informaţiilor transmise sau primite prinintermediul liniilor tehnice de legături de telecomunicaţii de către persoanele supusemăsurii speciale de investigaţii, precum și obţinerea de la operatori a informaţieideţinute despre utilizatorii serviciilor de telecomunicaţii, inclusiv de roaming, și despreserviciile de telecomunicaţii prestate acestora, la care se atribuie:

1) posesorii numerelor de telefon;2) numerele de telefon înregistrate pe numele unei persoane;3) serviciile de telecomunicaţii prestate utilizatorului;4) sursa de comunicaţii (numărul de telefon al apelantului; numele, prenumele și

domiciliul abonatului sau utilizatorului înregistrat);5) destinaţia comunicaţiei (numărul de telefon al apelatului sau numărul la care apelul

a fost rutat, redirecţionat; numele, prenumele, domiciliul abonatului sau utilizatoruluirespectiv);

6) tipul, data, ora și durata comunicaţiei, inclusiv tentativele de apel eșuate;7) echipamentul de comunicaţii al utilizatorului sau alt dispozitiv utilizat pentru

comunicaţie (imei al telefonului mobil, denumirea locaţiei Cell ID);8) locul aflării echipamentului mobil de comunicaţii de la începutul comunicaţiei,

locaţia geografică a celulei.

Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de comunicaţiielectronice ori al unui punct de acces la un sistem informatic constă în solicitarea de laun furnizor de servicii electronice de a identifica abonatul, proprietarul sau utilizatorulunui sistem de telecomunicaţii, al unui mijloc de telecomunicaţii ori al unui punct deacces la un sistem informatic sau de a comunica dacă un anumit mijloc de comunicaţiisau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau este activ ori a fost folositsau a fost activ la o anumită dată.

Furnizorii de servicii sînt obligaţi să colaboreze cu organele de urmărire penalăpentru executarea ordonanţei procurorului și să pună de îndată la dispoziţia acestorainformaţiile solicitate.Persoanele care sînt chemate să colaboreze cu organele deurmărire penală au obligaţia de a păstra secretul operaţiunii efectuate. Încălcareaacestei obligaţii este pedepsită conform Codului penal.

Persoanele care au acces la datele cu caracter personal ale persoanei supusemăsurii speciale de investigaţii sînt obligate să păstreze confidenţialitatea datelorrespective.1

În cazul posedării calității de persoană protejată (martor, parte vătămată, victimă,bănuit, învinuit, inculpate, condamnat) Legea cu privire la protecția martorilor și altorparticipanți la procesul penal, instituie un set de măsuri, precum: urgente -

1 Legea Nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigaţii, Publicat: 08.06.2012 în MonitorulOficial Nr. 113-118, art Nr : 373, Data intrarii in vigoare : 08.12.2012

11

 interceptarea comunicărilor a persoanei protejate în condiţiile Codului de procedurăpenală; de protecție - schimbarea numărului de telefon prin modificarea numărului detelefonie fixă sau mobilă al persoanei protejate etc1.

3.Alte garanții ale protecției vieții private în sectorul comunicațiilor electronice(constituționale, contravenționale etc.)

Legea Supremă la fel conține garanții ale protecției vieții private în sectorulcomunicațiilor electronice, astfel avem următoarele prevederi: art.28 ’’Statul respectă șiocrotește viaţa intimă, familială și privată’’; art.29 ’’Domiciliul și reședinţa sînt inviolabile.Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul sau în reședinţa unei persoane fărăconsimţămîntul acesteia’’; art.30 ’’Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, alaltor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale decomunicare’’2. Derogararea de la această prevedere este posibilă, în cazurile cînd estenecesară în interesele securităţii naţionale, bunăstării economice a ţării, ordinii publiceși în scopul prevenirii infracţiunilor.

Codul Contravențional al Republicii Moldova reglementează un întreg capitol privinddomeniul comunicațiilor electronice, comunicațiilor poștale și al tehnologiei informației,prin urmare sunt calificate drept contravenții următoarele acțiuni: art.246 - Furnizareaneautorizată a reţelelor sau a serviciilor de comunicaţii electronice, de comunicaţiipoștale sau de tehnologie a informaţiei; art.247 - Nerespectarea condiţiilor de autorizaregenerală (Nerespectarea condiţiilor de autorizare generală de către furnizorii de reţelesau de servicii de comunicaţii electronice, poștale sau de tehnologie a informaţiei );art.248 - Utilizarea fără licenţă și fără permis tehnic a canalelor, a frecvenţelor radio, aresurselor de numerotare; art.249 - Nerespectarea condiţiilor prevăzute în licenţele deutilizare a canalelor, a frecvenţelor radio, a resurselor de numerotare; art.250 -Nerespectarea reglementărilor și a normelor tehnice din domeniul comunicaţiilorelectronice, poștale și al tehnologiei informaţiei (Utilizarea sau conectarea la reţelele decomunicaţii electronice a echipamentelor de comunicaţii electronice sau poștale carenu sînt însoţite de declaraţia de conformitate emisă de producător, reprezentantul săuautorizat ori importator în baza certificatului de conformitate ori a rapoartelor deîncercări, sau care nu sînt marcate conform reglementărilor tehnice aplicabile /Instalarea sau utilizarea neautorizată a echipamentelor de radiocomunicaţii de emisie înmijloacele de transport / Crearea și operarea neautorizată a mijloacelor de comunicaţiielectronice sau poștale susceptibile să cauzeze prejudicii sănătăţii oamenilor carelocuiesc în zona lor de influenţă; Încălcarea regulilor de protecţie a liniilor și instalaţiilorde comunicaţii); art.251 - Încălcarea normelor de emisie electromagnetică și deperturbaţii industriale admisibile pentru radiorecepţie, împiedicarea recepţionăriiprogramelor audiovizuale sau funcţionării echipamentelor și liniilor de comunicaţii

1 Legea Nr. 105 din 16.05.2008 cu privire la protecţia martorilor și altor participanţi la procesul penal,Publicat: 27.06.2008 în Monitorul Oficial Nr. 112-114 , art Nr : 434, Data intrarii în vigoare : 27.09.20082 Adoptată la 29 iulie 1994. Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1 din 18.08.1994

12

electronice; art.252 - Conectarea neautorizată sau admiterea conectării neautorizate lareţelele de comunicaţii electronice (Conectarea neautorizată sau admiterea conectăriineautorizate a echipamentelor terminale sau a altor mijloace de comunicaţii electronicela reţelele de comunicaţii electronice, inclusiv la liniile de abonat); art.253 - Refuzulneîntemeiat al furnizorului autorizat de reţele sau de servicii de a conecta la reţele saula servicii un alt furnizor autorizat de reţele sau de servicii; art.254 - Executarea lucrărilorîn domeniul comunicaţiilor electronice sau poștale fără acordul proprietarului terenuluisau al unui alt bun imobil ori în lipsa hotărîrii judecătorești privind executarea acestorlucrări; art.255 -Deteriorarea intenţionată a liniilor, instalaţiilor, echipamentelor decomunicaţii electronice și poștale; art.256 - Francarea trimiterilor poștale cu mărcipoștale utilizate sau neautorizate; art.257 - Confecţionarea pentru desfacere oridesfacerea cu bună știinţă de mărci poștale false, de clișee ale mașinilor de francaresau de sigilii poștale; art.258 - Predarea spre expediere a obiectelor care prezintăpericol sau a obiectelor cu caracter obscen; art.259 - Refuzul neîntemeiat de a furnizaservicii publice în domeniul comunicaţiilor electronice, poștale și al tehnologieiinformaţiei; art.260 - Discriminarea la prestarea serviciilor publice în domeniulcomunicaţiilor electronice, poștale și al tehnologiei informaţiei; art.261 - Proiectarea sauproducerea fără scop de comercializare, deţinerea sau utilizarea ilegală a mijloacelortehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei, și art.262 - Încălcarea regulilorde import, export, proiectare, producere și comercializare a mijloacelor tehnice specialepentru obţinerea ascunsă a informaţiei, nerespectarea altor condiţii de licenţiere1. [16contravenții]

Prin Politica de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova2 șiStrategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale - “Moldova electronică”3 seurmărește un scop bine stabilit - consolidarea contribuţiei semnificative a tehnologiilorinformaţiei și comunicaţiilor (TIC) la performanţa economiei naţionale. Potrivitprevederilor documentelor de politici menţionate mai sus „Societatea informaţionalăeste o formă nouă a civilizaţiei umane, mult mai perfectă, în care accesul egal șiuniversal la informaţie, în corelaţie cu o infrastructură informaţională și de comunicaţiidezvoltată, contribuie la o dezvoltare social-economică durabilă, reducerea gradului desărăcie, îmbunătăţirea calităţii vieţii, la integrarea în Uniunea Europeană.

Practica internaţională demonstrează impactul pozitiv al infrastructuriiinformaţionale și de comunicaţii asupra dezvoltării societăţii contemporane, careconstă în diversificarea posibilităţilor de acces la informaţie și la resurseleinformaţionale publice în toate domeniile de activitate umană: guvernarea electronică,economia electronică, comerţul electronic, învăţămîntul electronic, cultura electronică,medicina electronică etc., precum și în creșterea nivelului de ocupaţie a populaţiei prin

1 Lege Codul Contravențional al Republicii Moldova nr.218 – XVI din 24.10.2008, Monitorul Oficial nr.3-6/15din 16.01.20092Hotărârea Guvernului „Despre aprobarea Politicii de edificare a societăţii informaţionale în RepublicaMoldova”. Nr. 632 din 8 iunie 2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 18.06.2004, nr. 96-99 (789)3 Hotărârea Guvernului „Privind Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale - “Moldovaelectronică””. Nr. 255 din 9 martie 2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 25.03.2005, nr. 46-50(336)

13

crearea a noi locuri de muncă.”

Legea nr. 241/2007 este construită pe premisa că o piaţă deschisă și competitivăoferă cele mai bune mijloace de promovare a inovaţiei și a libertăţii de alegere autilizatorului. Admiţând însă posibilitatea ca fenomenul de concurenţă în sine să nu fiesuficient pentru a satisface necesităţile tuturor cetăţenilor și pentru a proteja drepturileutilizatorilor, abordarea cadrului bazată pe concurenţă este completată de dispoziţiispecifice care protejează drepturile utilizatorilor (inclusiv a consumatorilor), precum șidatele cu caracter personal ale acestora.

În conformitate cu art. 8 alin. (6) din Legea nr. 241/2007, Agenţia Naţională pentruReglementare în Comunicaţii Electronice și Tehnologia Informaţiei (ANRCETI), încalitate de autoritate publică centrală de reglementare a pieţei serviciilor în domeniulcomunicaţiilor electronice, are ca obiectiv promovarea intereselor utilizatorilor finali prin:a) sporirea nivelului de protecţie a utilizatorilor finali în relaţiile cu furnizorii, în specialprin asigurarea existenţei unei proceduri de soluţionare a litigiilor de către un organindependent de părţile implicate în litigiu; b) ridicarea nivelului de protecţie a datelor cucaracter personal; c) furnizarea de informaţii clare, în special prin impunereatransparenţei tarifelor și a condiţiilor de utilizare a serviciilor de comunicaţii electronicepublice; d) canalizarea eforturilor asupra satisfacerii necesităţilor păturilor socialmentevulnerabile, în special ale persoanelor cu handicap; e) asigurarea de către furnizori asecurităţii și integrităţii reţelelor publice de comunicaţii electronice; f) garantareaaccesului tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul Republicii Moldova la serviciuluniversal.

Direcţiile sus-menţionate pe care trebuie să le îndeplinească ANRCETI în vedereapromovării drepturilor utilizatorilor finali sunt conforme cu dispoziţiile art. 8 alin. (4) dinDirectiva privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele și serviciile decomunicaţii electronice1.

ANRCETI este abilitată cu funcţii de protecţie a consumatorilor / utiizatorilor, înspecial, prin: a) elaborarea de reglementări privind asigurarea protecţiei utilizatorilor; b)examinarea și soluţionarea petiţiilor utilizatorilor; c) colaborarea cu organizaţiile cereprezintă interesele utilizatorilor; d) furnizarea organizaţiilor ce apără intereseleutilizatorilor, precum și utilizatorilor informaţia necesară referitoare la activitateafurnizorilor de reţele și/sau servicii de comunicaţii electronice publice, exceptîndcazurile în care această informaţie este confidenţială.

Din analiza prevederile legale, menţionate mai sus, se poate constata că autoritateade reglementare în sectorul comunicaţiilor electronice – ANRCETI – are ca misiune în

1 Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind un cadru de reglementare comunpentru reţelele și serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru). Nr. 21 din 7 martie 2002. În:Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, 24.04.2002, nr. L 108

14

domeniul protecţiei utilizatorii finali ai serviciilor publice de comunicaţii electronice de acrea un cadru de reglementare care să permită acestora să-și exercite cu încrederedrepturile, care decurg din calitatea de consumatori ai serviciilor publice de comunicaţiielectronice și ca, atunci când ceva nu merge bine, ei să se poată baza atât pe aplicareaefectivă a acestor drepturi, cât și pe accesul facil la măsuri reparatorii eficiente. Aceastaimplică crearea de către ANRCETI, prin activitatea sa de reglementare, a unui mediu încare utilizatorii finali, prin educaţie, informare și sensibilizare, să știe cum să navighezepe piaţa serviciilor publice de comunicaţii electronice, astfel, încât să beneficieze decele mai bune oferte de produse și servicii din sector.

Necesitatea de a reglementa prin norme specifice protecţia consumatorilor /utilizatorilor din sectorul comunicaţiilor electronice este dictată de noile provocări dinsocietate, care au căpătat mai multă importanţă, cum ar fi complexitatea sporită a luăriideciziilor (supraîncărcarea cu informaţii; o mai mare responsabilitate transferată cătreconsumatori după liberalizare sectorului; produse, servicii și publicitate tot maielaborate), necesitatea de a evolua spre modele de consum mai sustenabile,oportunităţile și ameninţările aduse de dezvoltarea digitalizării, o creștere a excluziuniisociale și a numărului de consumatori vulnerabili, precum și îmbătrânirea populaţiei.

Încrederea utilizatorilor finali în piaţa comunicaţiilor electronice depinde de existenţaconvingerii că problemele cu care se confruntă la achiziţionarea serviciilor pot fisoluţionate în mod eficient. În acest sens, art. 8 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 241/2007pune în sarcina ANRCETI întreprinderea acţiunilor în vederea sporirii nivelului deprotecţie a utilizatorilor finali în relaţiile cu furnizorii, în special prin asigurarea existenţeiunei proceduri de soluţionare a litigiilor de către un organ independent de părţileimplicate în litigiu.

Potrivit considerentului (47) din Directiva privind serviciul universal și drepturileutilizatorilor cu privire la reţelele și serviciile electronice de comunicaţii1, denumită încontinuare Directiva 2002/22/CE: „În contextul unui mediu concurenţial, opiniile părţilorinteresate, inclusiv ale utilizatorilor și consumatorilor, ar trebui luate în considerare decătre autorităţile naţionale de reglementare atunci când abordează aspectele referitoarela drepturile utilizatorilor finali. Ar trebui puse la dispoziţie proceduri eficiente pentrusoluţionarea litigiilor dintre consumatori, pe de o parte, și întreprinderile care furnizeazăservicii de comunicaţii accesibile publicului, pe de altă parte. Statele membre ar trebuisă ia pe deplin în considerare Recomandarea privind principiile aplicabile organismelorresponsabile pentru rezolvarea extrajudiciară a litigiilor consumatorilor.”2.

1 Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciul universal și drepturileutilizatorilor cu privire la reţelele și serviciile electronice de comunicaţii (directiva privind serviciuluniversal). Nr. 22 din 7 martie 2002. În: Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, 24.04.2002, nr. L 108.2 Recomandarea a Comisiei privind principiile aplicabile organismelor responsabile pentru rezolvareaextrajudiciară a litigiilor consumatorilor. Nr. 257 din 30 martie 1998. În: Jurnalul Oficial al ComunităţilorEuropene, 17.04.1998, nr. L 115

15

În acest sens ANRCETI a aprobat Regulamentul privind procedura de soluţionare alitigiilor din domeniul comunicaţiilor electronice1, care oferă posibilitatea desoluţionarea alternativă a litigiilor, contribuind astfel la promovarea accesuluiutilizatorilor finali la modalităţi de soluţionare rapidă, ieftină și eficace a litigiilor, fiind omodalitate de conferire a mai multor prerogative utilizatorilor finali și de plasare aacestora în centrul pieţei de comunicaţii electronice.

Ritmul rapid al schimbărilor tehnologice și globalizarea au transformat profundmodul în care este colectat, accesat, utilizat și transferat volumul tot mai mare de datecu caracter personal. Noile modalităţi de a face schimb de informaţii prin intermediulreţelelor sociale și stocarea unor cantităţi mari de date la distanţă au devenit o parte avieţii a majorităţii populaţiei din Republica Moldova, din care considerent ANRCETIurmează să contribuie la ridicarea nivelului de protecţie a datelor cu caracter personal –art. 8 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 241/2007.

Din păcate, Legea nr. 241/2007 a creat doar un cadru juridic pentru Directiva privindprelucrarea datelor personale și protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilorpublice2, denumită în continuare Directiva 2002/58/CE, nefiind transpusă integral înaceasta, din care motiv 371 utilizatorii finali nu beneficiază de cerinţe specifice deprotecţie a datelor cu caracter personal și a confidenţialităţii, în contextul noilortehnologii digitale avansate, ce sunt introduse la ora actuală în reţelele publice decomunicaţii electronice.

Potrivit preambului Legii privind protecţia datelor cu caracter personal3, aceasta atranspus exclusiv Directiva privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveșteprelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulaţie a acestor date4, or, dreptulUniunii Europene prescrie ca statele membre să implementeze în sistemul juridicnaţional norme specifice pentru sectorul telecomunicaţiilor referitoare laconfidenţialitate – considerentele (1)-(4) din Directiva 2002/58/ CE. Iată de ce suntnecesare amendamente la Legea nr. 241/2007, care să transpună Directiva 2002/58/CE,de o așa manieră cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului

1 Hotărârea Consiliului de administraţie al ANRCETI „Pentru aprobarea Regulamentului privind procedurade soluţionare a litigiilor din domeniul comunicaţiilor electronice”. Nr. 15 din 23 septembrie 2008. În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 28.10.2008, nr. 193-194 (576)2 Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind prelucrarea datelor personale șiprotejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (Directiva asupra confidenţialităţii șicomunicaţiilor electronice). Nr. 58 din 12 iulie 2002. În: Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene,31.07.2002, nr. L 2013 Legea privind protecţia datelor cu caracter personal. Nr. 133 din 8 iulie 2011. În: Monitorul Oficial alRepublicii Moldova, 14.10.2011, nr. 170-175 (492)4 Directiva a Parlamentului European și a Consiliului privind protecţia persoanelor fizice în ceea ceprivește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulaţie a acestor date. Nr. 46 din 24octombrie 1995. În: Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, 23.11.1995, nr. L 281

16

European și a Consiliului1, denumită în continuare Directiva 2009/136/CE, încât cadruljuridic naţional să conţină norme moderne, coerente și uniforme, care să oferedestinatarilor securitate juridică și să reducă sarcina administrativă la minimum aîntreprinderilor ce activează în sector, asigurând un nivel ridicat de protecţie a datelor cucaracter personal.

4.Concluzii

În prezent, tehnologiile avansate permit atît societăţilor private, cît și autorităţilorpublice să utilizeze date cu caracter personal la o scară fără precedent, iar oamenii îșifac publice informaţiile personale fără a fi pe deplin conștienţi de riscurile implicate.

Conceptele de „viaţă privată” și „protecţie a datelor cu caracter personal” cunosc oevoluţie rapidă, la fel ca și factorii care pot ameninţa siguranţa acestor date. Astfel,domeniul tehnologiei informaţiei și comunicaţiilor (TIC) oferă posibilităţi extraordinarede prelucrare automatizată a datelor cu caracter personal care vizează aproape oriceaspect al vieţii noastre – modul în care muncim, ne distrăm, socializăm sau învăţăm, înansamblu ele fiind considerate esenţiale pentru economia informaţională de astăzi șipentru societate în general. Apreciind numeroasele avantaje ale acestor tehnologii,totuși trebuie să recunoaștem că, în cazul utilizării incorecte, acestea pot cauzaconsecinţe grave.

Soluţionarea problemelor menţionate impune stabilirea unui set de obiective,domenii prioritare de acţiune și măsuri pentru realizarea viziunii strategice privinddezvoltarea domeniului protecţiei datelor cu caracter personal. Realizarea acestoranecesită implicare și eforturi susţinute din partea tuturor părţilor interesate. Uneleplanuri de acţiuni concrete, precum și elaborarea unui cadru normativ mai solid și maicoerent privind protecţia datelor cu caracter personal în Republica Moldova, împreunăcu o aplicare riguroasă a normelor în acest domeniu, vor permite societăţii și economieidigitale să se dezvolte, facilitînd persoanele să deţină controlul asupra propriilor date cucaracter personal, vor consolida securitatea juridică și practică pentru agenţii economiciși autorităţile publice și vor determina promovarea culturii de protecţie a datelor cucaracter personal în cadrul instituţiilor publice și private, fapt ce va contribui în final laîmbunătăţirea guvernării.2

Dezvoltarea accelerată a tehnologiilor informaţiei și de comunicaţii moderne ridică laun alt nivel abordarea ameninţărilor, riscurilor și vulnerabilităţilor într-o societateinformaţională. În prezent, la nivel mondial, atacurile cibernetice capătă o frecvenţă, ocomplexitate și o amploare din ce în ce mai mari, aducînd pagube enorme sectorului

1 Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2002/22/CEprivind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele și serviciile de comunicaţiielectronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidenţialităţii însectorul comunicaţiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintreautorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului.Nr. 136 din 25 noiembrie 2009. În: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 18.12.20009, nr. L 3372 Strategia Națională în domeniul protecției datelor cu caracter personal pentru anii 2013-2018, AnexaNr.1

17

guvernamental, celui privat și cetăţenilor, ca urmare a caracterului lor asimetric.Accesarea neautorizată a reţelelor și serviciilor de comunicaţii electronice, modificarea,ștergerea sau deteriorarea neautorizată de date informatice, restricţionarea ilegală aaccesului la aceste date și spionajul cibernetic constituie constrîngeri la nivel global.Ameninţările și riscurile, atacurile și incidentele cibernetice, precum și alte evenimentesurvenite în spaţiul cibernetic se materializează prin exploatarea vulnerabilităţilor denatură umană, tehnică și procedurală. Prejudiciile economice provenite din exploatareaunor asemenea vulnerabilităţi sînt destul de semnificative.

În conformitate cu Programul national de Securitate cibernetică a Republicii Moldovapentru anii 2016-2020, conceptul securităţii cibernetice se bazează pe mai multeprincipii, printre care este reliefat și protecţia drepturilor și libertăţilor fundamentale aleomului. În acest sens, asigurarea securităţii cibernetice poate fi adecvată și eficientădoar în cazul în care se bazează pe drepturile și libertăţile fundamentale ale omului,inclusiv pe valorile general umane. Nici un proces de transfer, procesare sau stocare dedate, inclusiv cu caracter personal, comercial și confidenţial, nu poate fi asigurat fărăutilizarea sistemelor informaţionale, a reţelelor și serviciilor de comunicaţii electronicesecurizate. Orice tratare a informaţiilor efectuată în scopul asigurării securităţiicibernetice trebuie să fie conformă cadrului legal și tratatelor la care Republica Moldovaeste parte.

Programul national de Securitate cibernetică a identificat problema de bază, șianume – lipsa unui sistem de management al securităţii cibernetice, în cadrul căruia săse efectueze coordonat planificarea și utilizarea resurselor disponibile, identificareavulnerabilităţilor și riscurilor în urma auditului de securitate cibernetică, a intervenţiilornecesare pentru diminuarea impactului dăunător al criminalităţii, atacurilor șiincidentelor cibernetice asupra dezvoltării sigure a societăţii informaţionale. Acestsistem urmează să fie extins în toate sferele vieţii sociale, economice și politice. Acestatrebuie să fie creat și implementat de către entităţile vizate din domeniul public și celprivat.

Persistă o serie de probleme specifice ce ţin de asigurarea securităţii cibernetice aRepublicii Moldova și care sînt părţi componente ale problemei de bază identificate maisus:

1) nu este asigurată siguranţa deplină la procesarea, stocarea și accesarea datelorpublice, indiferent de clasificarea acestora;

2) securitatea și integritatea reţelelor și serviciilor de comunicaţii electronice nusînt ajustate la standardele și recomandările Uniunii Europene, Uniunii Internaţionale aTelecomunicaţiilor, la prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova șiUniunea Europeană;

3) nu există capacităţi suficiente de prevenire și reacţie urgentă la nivel naţional(CERT), ţinînd cont de caracterul asimetric al atacurilor și incidentelor cibernetice;

4) cadrul legislativ-normativ naţional nu este armonizat integral la prevederileConvenţiei Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, instituţiile vizate nudispun de competenţe clare privind asigurarea securităţii cibernetice;

5) dispunem de capacităţi reduse de apărare cibernetică ca urmare a caracterului

18

asimetric al atacurilor cibernetice;6) nu sînt asigurate educaţia, formarea și informarea continuă în domeniul

securităţii cibernetice;7) există o insuficienţă a cooperării și interacţiunii internaţionale privind

identificarea riscurilor, vulnerabilităţilor, altor evenimente survenite în spaţiul ciberneticglobal și prevenirea ameninţărilor și atacurilor cibernetice transfrontaliere.

Soluţionarea problemei de bază, inclusiv a problemelor specifice, presupuneintervenţii în cadrul legislativ și instituţional, în cadrul normativ și tehnico-normativ, înpregătirea continuă și certificarea specialiștilor în domeniul securităţii cibernetice,auditului de securitate cibernetică a entităţilor care deţin infrastructuri cibernetice,sisteme informaţionale și reţele de comunicaţii electronice, inclusiv a celor careprestează servicii informatice și de comunicaţii electronice.

Totodată este necesar de menționat faptul că, soluţionarea problemeloridentificate este în concordanţă cu obiectivul general orizontal privind asigurareasecurităţii cibernetice stipulat în Strategia naţională de dezvoltare a societăţiiinformaţionale „Moldova Digitală 2020”1, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.857 din31 octombrie 2013, cu prevederile Acordului de Asociere între Republica Moldova șiUniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014, precum și cu nouaviziune a Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova.

Obiectivul principal al Programului este crearea și implementarea unui sistem demanagement al securităţii cibernetice a Republicii Moldova. Realizarea acestuia înconformitate cu problemele specifice identificate, se va produce prin realizareacomplexă a 7 obiective specifice:

1) procesarea, stocarea și accesarea în siguranţă a datelor, inclusiv a datelor deinteres public;

2) securitatea și integritatea reţelelor și serviciilor de comunicaţii electronice;3) dezvoltarea capacităţilor de prevenire și reacţie urgentă la nivel naţional

(reţeaua CERT naţională);4) prevenirea și combaterea criminalităţii informatice;5) consolidarea capacităţilor de apărare cibernetică;6) educaţia, formarea și informarea continuă în domeniul securităţii cibernetice;7) cooperarea și interacţiunea internaţională în sferele ce ţin de securitatea

cibernetică.

Obiectivul specific „Securitatea și integritatea reţelelor și serviciilor de comunicaţiielectronice” va fi realizat prin armonizarea legislaţiei din domeniul comunicaţiilorelectronice la directivele-cadru UE din domeniu, stabilirea măsurilor minime desecuritate ce trebuie luate de către furnizori pentru asigurarea securităţii și integrităţii

1 H O T Ă R Î R E cu privire la Strategia naţională de dezvoltare a societăţii informaţionale “MoldovaDigitală 2020” nr. 857  din  31.10.2013,Monitorul Oficial nr.252-257/963 din 08.11.2013

19

reţelelor și serviciilor de comunicaţii electronice, raportarea incidentelor cu impactasupra acestor reţele și servicii, aplicarea la nivel naţional a standardelor europene șiinternaţionale ce ţin de protecţia și securitatea reţelelor de comunicaţii electronice,executarea altor măsuri, conform Planului de acţiuni1.

În definitiv, orice persoană trebuie să poată beneficia de o ,, speranță legitimă ,,2 deprotecție și de respect a vieții sale private3 în sectorul comunicațiilor electronice.Reiterez în acest context că statele au o obligație pozitivă de protecție a vieții private întemeiul Convenției. Această obligație este cu atât mai puternică cu cât progresul tehnicde înregistrare și de reproducere a datelor personale ale unui individ impun vigilențăsporită în cee ace privește respectarea vieții private.4

*RUSU IRINA

1 Hotărîre cu privire la Programul naţional de securitate cibernetică a Republicii Moldova pentru anii 2016-2020 nr. 811 din 29.10.2015, Monitorul Oficial nr.306-310/905 din 13.11.20152 J.F. Renucci, Tratat de drept european, al drepturilor omului, Editura Hamangiu, București, 20093 Fărcaș Augustin Vasile, Fărcaș Lică, Aspecte privind protecţia drepturilor omului, EdituraUniversul Juridic, București, 2012, p. 79-834 Fărcaș Augustin Vasile, Fărcaș Nicoleta, Drept civil. Persoanele, Editura Universul Juridic,București, 2012