Upload
independent
View
2
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
“ Metoda este drumul, calea care conduce la găsirea
adevărului. “ ( I. Cerghit, 1976). În procesul de
învăţământ , învăţătorul şi elevii acţionează prin
intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare.
În viziunea principiului didactic al participării
conştiente şi active a elevilor la propria lor instruire,
metodele de învăţământ constituie elemente de lucru cu
ajutorul cărora elevii dobândesc cunoştinţe, priceperi,
deprinderi, fie sub îndrumarea directă a învăţătorului, fie
în mod independent, dezvoltându-ţi potenţialul creator.
Atfel spus, metoda desemnează o cale pe care
învăţătorul o urmează pentru a ajuta elevii să găsească ei
înşişi o cale proprie de parcurs în vederea aflării
( descoperirii) unor noi adevăruri, consemnate în noi
cunoştinţe, în forme comportamentale.
După cum acţiunea de predare sau cea de învăţare
cuprinde mai multe operaţii ordonate într-o anumită logică,
tot astfel, metoda include în componenţa ei o suită de
procedee care pot însoţi fiecare operaţie.
2
De aceea « metoda mai poate fi definită şi ca un
ansamblu organizat de procedee » ( I. Cerghit, - metode de
învăţământ1976).
Relaţia între metodă şi procedeu este dinamică şi
anume : metoda poate deveni procedeu în contextul altei
metode sau, un procedeu poate fi ridicat la rang de metoda
Funcţiile metodelor
Funcţiile metodelor de învăţămant sunt:
-funcţia instrumentală se referă la utilizarea metodelor ca
instrumente de instruire ;
-funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de
cunoaştere şi achiziţii pentru elevi ;
-funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe
în exersarea capacităţilor intelectuale,afective şi
volitive.
Oricare ar fi metoda de învăţămant utilizată,ea trebuie
să activeze elevii ,adică să-i antreneze la elaborarea
conceptelor sau noţiunilor geografice fie prin activitatea
intelectuală în grup,fie prin îmbinarea acesteia cu cea
practică.
“Sarcina perfecţionării metodelor-subliniază I.
Cerghit- nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor
ştiinţifici propriu-zişi ;fiecare învăţător poate să facă
din clasa de elevi cu care lucrează un adevărat laborator de
3
încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale
metode şi procedee de predare.”
Clasificarea metodelor de învăţămant
O prima clasificare are în vedere un criteriu
istoric,de raportare a metodelor la cerinţele de ieşiri şi
de astăzi ale învăţămantului departajandu-le în două mari
grupe:
a)metode vechi,denumite “tradiţionale”sau “clasice-
dogmatice” ori “didaticiste”,în esenţă care fac apel la
comunicarea directă,în curs de transformare şi ele,şi :
b)metode noi sau “moderne”,expresie a celor mai recente
inovaţii pedagogice,cu accent pe dezvoltarea personalităţii
elevului.
Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a
modurilor de clasificare a metodelor de învăţămant între
care ,redăm mai jos cateva dintre ele:
1.Metode explozive :
a) povestirea;
b) descrierea geografică;
c) explicaţia.
2.Metode conversative sau dialogate:
a) conversaţia ;
b) discuţia colectivă;
c) comparaţia ;
4
d) problematizarea
3.Metode bazate pe utilizarea textului scris:
a) folosirea manualului şi dicţionarului ;
b) utilizarea lecturilor geografice ;
c) folosirea tablei ;
d) metoda de lucru cu harta şi globul
geografic ;realizarea unor machete,planuri,hărţi,grafice.
4. Metode de explorare şi descoperire :
a) metode de explorare nemijlocită cum sunt:observarea
sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor
geografice;lucrările experimentale cu caracter practic;
b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură.
5. Metode de explorare a realităţii geografice prin
intermediul substitutelor acesteia:
a)folosirea,demonstrarea şi realizarea materialului
intuitiv:tablouri,fotografii,albume tematice şi metodica
utilizării lor(tehnica de colectionare,clasare,depozitare);
b) utilizarea proiecţiilor luminoase , a casetelor
video ,televiziunii şi filmului didactic;
c) metoda modelării.
6.Metode bazate pe acţiune:
a) exerciţiul;
b) metoda algoritmizării;
c) jocul didactic.
“Metodele noi ,spune J.Piaget,sunt cele care ţin seama
de natura proprie copilului şi fac apel la legile
5
constituţiei psihologice a individului ,la legile
dezvoltării lui”.
Permanent,în activitatea pe care o desfaşoară
învăţătorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea
urmatoarelor probleme prin studiul geografiei patriei:
a) ce predau elevilor şi ce expun în faţa acestora?
b) ce obiective urmaresc să realizez prin predarea
subiectului respectiv?
c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea
însuşirii cu uşurinţă a noului material?
d) ce material didactic ajutător pot să prezint în
vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării
priceperilor şi deprinderilor la elevi?
Alegerea metodelor de predare nu se face la
întamplare,ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum
sunt:logica internă a ştiinţei geografice,legile pedagogiei
ale fenomenului învăţării etc.,cat şi de factorii
subiectivi;
personalitatea învăţătorului,psihologia elevului sau
psihologia clasei privită ca grup de lucru.
In viziunea modernă metodele de predare trebuie
concepute în aşa fel încat să-l introducă pe elev cat mai
mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de
descoperire ştiinţifică.Prin urmare a instrui şi a educa pe
copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul
nostrum,ci,să-i dezvoltăm propria gandire dezvoltandu-i
6
imaginaţia pană la gandirea noastră.Aceasta înseamnă că
locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe
metodele euristice, mijloacele moderne de învăţămant(audio-
vizuale,televiziunea,filmul etc.).Numai îmbinand în
predare,cuvantul viu (povestirea,explicatia,
demonstratia),cu cel scris (lectura geografica,materialul
didactic etc.) şi introducand imaginea vizuală sub
diferitele ei forme (zone geografice-munţi,dealuri,podişuri
si campii cu ajutorul diafilmului,sau
diapozitive,televiziune etc.) atunci învăţătorul poate
realiza un învăţămant modern care să răspundă cerintelor tot
mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă
le ridică în faţa şcolii romaneşti.
In predarea geografiei la clasele primare se folosesc
metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta,ca,spre
exemplu:expunerea orală a materialului nou este însoţită de
demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor;cu
conversaţia sau dialogul,cu folosirea tablei,a graficelor,a
schiţelor etc.In afară de aceste metode generale,în predarea
geografiei se folosesc şi metode specifice ca,spre
exemplu,metoda lucrului cu harta şi cu globul.Astfel,se
folosesc în primul rand metode axate pe intuirea directă a
obiectelor şi fenomenelor geografice pe baza observaţiilor
direct în cadrul excursiei,pe explicarea fenomenelor private
pe desen,fotografii,tablouri,mulajelor geografice etc.O
largă folosire o are la această clasă munca cu
7
manualul(formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile
principale din lecţia de geografie).
Aplicarea metodelor în predarea-învăţarea geografiei în
ciclul primar
1.Metode de transmitere şi însuşire a noilor
cunoştinţe.
a)metode expositive euristice
Metodele expozitive euristice oferă
informaţii,determină urmărirea conţinutului logic şi
sugerează căile pentru a ajunge la adevăr.Această metodă se
desfaşoară sub diferite modalităţi:
-expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii
verbale;
-convorbiri sau dialog învăţător-elev
-elev-învăţător;
-prelegere şcolară şi povestire descriptivă
Aceste metode asigură conducerea de către învăţător a
lecţiei.In şcoală, în clasele primare (a III-a şi a IV-a)
elevii au puţine cunoştinţe despre diverse obiecte şi
fenomene,cuvantul învăţătorului constituind principalul
izvor de cunostinţe pentru elevi.
In funcţie de materialul ce se predă,metoda expunerii
orale capătă diferite forme:explicarea noului material de
către noul învăţător,povestirea,descrierea,prelegerea
şcolară.
8
b) expunerea sistematică constituie o metodă de bază în
predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a
conţinutului ştiinţific al lecţiei.
c) explicaţia este metoda prin care se urmăreşte
lămurirea şi clarificarea unor noţiuni,principii.
Ex: La tema “Munţii Carpaţi”se explică modul de formare
a munţilor prin încreţire şi prin izbucnirea vulcanilor.
d)povestirea,este o altă formă expunerii cu caracter de
naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate
fapte,evenimente şi întamplări îndepărtate în spaţiu,feomene
ale naturii,peisaje geografice,fenomene economice,călătorii
geografice etc.,pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel.In
timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în
diferite secvenţe ale lecţiei,care au rolul să trezească
imagini vii,intuitive şi să starnească interesul pentru
lecţie.
2. Metode conversative sau dialogate.
a) conversaţia este una dintre metodele active cel mai
frecvent folosită în învăţămantul primar,inclusiv în
predarea geografiei la toate tipurile de lecţii.Eficienţa ei
depinde de modul cum este concepută şi utilizată pe
parcursul desfăşurării fiecărei lecţii.
Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog
între învăţător şi elev prin care se dirijează învăţarea,se
stimulează activitatea de cunoaştere făcand parte din
9
categoria metodelor fundamentale ale învăţămantului,fiind
utilizataîincă din antichitate (metoda Socratică)
b) comparaţia-în predarea geografiei are o deosebită
însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări
si deosebiri care există între obiectele şi fenomenele
geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale
acestora.Astfel,ea contribuie la formarea reprezentărilor şi
noţiunilor geografice constituind operaţia de gandire.
c) problematizarea-constă în aplicarea unor procedee
prin care se urmăreşte creearea situaţiilor-problemă care
antrenează şi dirijează gandirea elevilor în activitatea de
rezolvare a acestora.
3) Metode de explorare şi descoperire
a)observarea geografică.
Constituie metoda esenţială în procesul de formare a
reprezentărilor şi noţiunilor geografice,însoţind celelalte
metode de învăţămant.
Pe baza percepţiei directe,cu ajutorul observaţie
elevii participă activ la procesul cunoaşterii.Copiii
privesc lumea înconjurătoare,văd obiectele şi fenomenele
dar,nu ştiu să observe, să sesizeze ceea ce au comun şi ceea
ce le deosebeşte.De aceea, invăţătorul este acela care
formează la elevi perceperea şi deprinderea de a observa.
4) Metoda demonstraţiei.
Demonstraţia, ca metoda de învăţămant constă în
utilizarea unor obiecte,procese sau reproduceri,mai mult sau
10
mai puţin schematice ale acestora,în vederea acumulării de
informaţii despre ele şi a familiarizării cu executarea
corectă a soluţiilor respective
5) Metode bazate pe acţiune.
a) exerciţiul constituie o metoda didactică
fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau
intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul
automatizării şi interiorizării unor modalităti sau tehnici
de lucru de natură motrică sau mintală.
A efectua un exerciţiu înseamnă “a executa o acţiune
în mod repetat şi conştient,a face un lucru de mai multe ori
în vederea dobandirii unei îndemanări,a unei deprinderi”
In funcţie de conţinutul lor se pot delimita două
categorii principale de exerciţii: motrice şi operaţionale.
După funcţiile îndeplinite există exerciţii:
-de iniţiere, de bază (de fixare şi consolidare),
corective, aplicative, recapitulative, de evaluare şi
verificare, operatorii, de observare şi analiză, de
asociaţie,de exprimare concretă(desen,de orientare ), de
exprimare abstractă,-de creaţie(descrieri şi compuneri
geografice).
b) metoda algoritmizării constă în elaborarea şi
aplicarea unor scheme constituită dintr-o succesiune de
secvenţe sau operaţii,în vederea rezolvării unor probleme
tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor
11
concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale
corespunzătoare.
Rolul jocului didactic în activităţile de
cunoaştere a mediului
Jocul este activitatea care dă specific
preşcolarităţii dar este cu mult succes întrebuinţată şi la
nivelul ciclului primar . El îşi găseşte motivaţia şi
împlinirea în sine însuşi. Spre deosebire de învăţare, nu
ţinteşte în mod explicit obţinerea de noi cunoştinţe sau
alte produse ale învăţării iar în comparaţie cu munca, jocul
nu are ca finalitate obţinerea unor bunuri materiale.
Jocul apare la toţi copiii şi, co o frecvenţă mai
mică şi o semnificaţie întrucâtva diferită, este prezent şi
la adulţi. Dar, dacă pentru aceştia din urmă jocul
constituie cel mai adesea o formă de divertisment, pentru
copil el nu este nicidecum distracţie. El este în esenţă o
modalitate de investigaţie şi de cunoaştere a lumii reale, o
pre-învăţare (Vâgotski, Piaget, Wallon), un spaţiu de
satisfacere a dorinţei fireşti de manifestare a
independenţei (Freud), un mijloc de comunicare (Bateson)
implicarea copilului în joc este deplină; el îşi antrenează
spontan şi voluntar toate potenţialităţile fizice,
intelectuale, afective, jocul reprezentând astfel un mijloc
de realizare a sinelui (Claparede) şi de formare a eu-lui
12
(Chateau). Unul din mijloacele folosite din ce în ce mai
frecvent în cadrul procesului de instruire şi educare şi a
cărui eficienţă a fost dovedită printr-o serie de studii sau
cercetări de specialitate este jocul didactic.
Rolul şi importanţa jocului didactic constă în
faptul că el facilitează procesul de asimiliare, fixare,
consolidare şi verificare a cunoştinţelor, iar, datorită
caracterului său formativ, influenţează dezvoltarea
personalităţii copilului.
Prin joc, copilul învaţă cu plăcere, devine
interesat de activitatea care se desfăşoară; cei timizi
devin cu timpul mai activi, mai curajosi şi primesc mai
multă încredere în propriile capacităţi, mai multă siguranţă
şi rapiditate în răspunsurile pe care le elaborează.
Datorită conţinutului şi a modului de desfăşurare,
jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a
întregului colectiv, dezvoltând spiritul de echipă, de într-
ajutorare; de asemenea, se formează şi se dezvoltă unele
deprinderi practice elementare şi de muncă organizată.
Fiind o metodă activă de învăţare, prin joc copiii
reuşesc să se integreze în climatul socio-afectiv al
mediului în carese desfăşoară procesul de învăţare. Faptul
că între ei se creează o stare de competiţie îi determină
să-şi amplifice dorinţa de cunoaştere. Jocul didactic îl
13
conduce pe copil la descoperirea unor adevăruri printr-un
efort care, datorită formei atractive, pare mult mai mic,
are rolul de a dinamiza gândirea, imaginaţia, creativitatea
copiilor precum şi viaţa afectivă, oferindu-le un randament
sporit de învăţare. Copilul participă activ la propria
formare, achiziţionând cunoştinţe, formându-şi aptitudini şi
comportamente.
Copiii învaţă să utilizeze bine informaţiile,
timpul, spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se
dezvoltă capacitatea anticipativ – preductivă, divergenţa şi
convergenţa gândirii.
Jocul didactic trebuie să aibă un conţinut şi o
structură bine organizate, subordonate particularităţilor de
vârstă şi sarcini didactice, să se desfăşoare după anumite
reguli sub directa supraveghere a educatoarei/ învăţătoarei,
rol important căpătând latura instructivă, elementele de
distracţie nefiind decât meditatori ai stimulării
capacităţilor creatoare. El poate fi folosit şi ca moment
pentru fixarea cunoştinţelor la sfârşitul unei lecţii. În
acest caz, problema care se ridică este aceea a timpului
dedicat efectiv dimensiunii ludice a activităţii, dat fiind
faptul că accentul cade adesea pe secvenţa de dobândire
nemijlocită a noilor cunoştinţe.
Deseori, jocul didactic este folosit cu succes în
acele tipuri de activităţi care sunt dedicate recapitulării,
14
constituind şi un reper de evalare pentru educatoare,
evaloare pe care elevii o conştientizează mai puţin decât în
cazurile stricte de evaluare anunţate.
Practic, în toate situaţiile, pentru ca jocul
didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile
esenţiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de
joc, acesta impune cadrului didactic respectarea anumitor
etape şi cerinţe metodice. Prioritar, este vorba despre
exigenţele legate de proiectarea şi organizarea jocului,
despre explicarea şi fixarea regulilor de joc, precum şi
despre desfăşurarea propriu-zisă a jocului didactic. O
problemă mult discutată în literatura de specialitate este
accea a finalizării acţiunilor instructiv – educative care
sunt focalizate structural pe ideea de joc didactic,
respectiv problematica recompenselor oferite copiilor ca
participanţi la joc. În unele situaţii se obişnuieşte să se
condiţioneze primirea unor recompense de obţinerea unor
rezultate bune în joc. Acest fapt însă, poate duce la
modificarea caracterului jocului didactic, deoarece o mare
parte dintre copii vor urmări obţinerea recompensei, fapt ce
influenţează negativ scopul pentru care a fost creat şi
facilitează apariţia unor interese momentane, înguste din
punct de vedere valoric.
Jocurile geografice constituie una din activităţile
instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul
15
predării unor noţiuni geografice, prin al căror conţinut
completează pregătirea elevilor şi le spoeresc interesul
pentru georgrafie, ajutând, totodată, pe învăţător în
cunoaşterea capacităţilor elevilor. Astfel de jocuri se
folosesc îndeosebi în cadrul activităţilor cercului
geografic şi în excursii.
Jocul geografic lărgeşte orizontul elevilor,
dezvoltă dragostea lor pentru frumuseţile patriei, pentru
realizările în turism, industrie etc.
Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii,
menţionăm : „ Harta de contur”, „Lanţul geografic ”, „ Din
ce direcţie bate vântul”, „ Scrierea denumirilor
geografice”, „ Loto geografic” etc.
Să luăm, de exemplu, jocul: „ Lanţul geografic”. Tehnica
jocului: se alege tema jocului ( munţi, ape curgătoare,
localităţi)
Tehnica jocului: se alege tema jocului, de exemplu, munţi, ape
curgătoare, localităţi, ţări, capitale, insule, etc.. Elevii
sunt obligaţi să denumească munţi, râuri, localităţi, etc.
potrivit temei alese ţinând mereu seama de denumirea
precedentă, în aşa fel ca iniţiala denumirii următoare să
înceapă cu ultima literă a denumirii precedente. Nu se face
deosebire între literele „î” şi „j”, „s” şi „ş”, „t” şi „ţ”.
Fiecare nume se arată pe hartă. Prima denumire este dată de
persoana care conduce jocul. Aceasta indică pe unul dintre
16
participanţii la joc pentru continuare. Elevul indicat arată
pe hartă obiectivul respectiv şi spune repede numele
următor. Nu este voie să se repete aceeaşi denumire în
lanţul respectiv. Pentru fiecare răspuns se stabileşte, de
la început, numărul de puncte câştigat. Pentru fiecare
cuvânt în plus faţă de minimum de cuvinte stabilit, se va
obţine un număr dublu de puncte.
Jocul are două etape: în prima etapă se
desfăşoară lanţul ale cărei denumiri se notează de către
conducătorul jocului, arătându-se pe hartă obiectivele
respective; în a doua etapă se face descrierea elementelor
şi se formulează unele consideraţii, se arată unele
evenimente importante din literatura geografică legate de
tema jocului.
Câştigă grupa de elevi care a dat cele mai multe
răspunsuri corecte. Prin acest joc, elevii îşi adâncesc
cunoştinţele, învaţă să citească şi să interpreteze o hartă,
înţeleg mai profund fenomenele în corelaţia şi
complexitatea lor.
Exemple : Tema „Râuri din România”: Dunărea –
Argeş – Someş – Siret – Trotuş – Sebeş – Strei – Ialomiţa –
Arieş – Someşul Mic – Crişul Alb – Bistriţa – Ampoi – Jiu –
Uz – Zeletin – Nehoi etc.
Tema “Oraşele României”: Galaţi – Iaşi – Ineu –
Urziceni – Isaccea – Arad – Deva - Abrud – Drobeta Turnu
Severin – Năvodari – Ianca, etc.
17
HARTA DE CONTUR – ajută foarte mult la formarea
deprinderilor de orientare pe hartă, la cunoaşterea unor
probleme din geografia României sau a altor ţări sau
continente. Harta poate fi confecţionată de către elevi din
carton. Harta de contur care rămâne după scoaterea
şablonului se aplică pe o altă foaie de carton. Şablonul
scos este decupat în judeţe, ţări, etc. Elevii
confecţionează, de asemenea, diferite semne convenţionale
din carton. Una din condiţiile jocului constă în aceea că pe
harta de contur, şabloanele nu se pun la întâmplare, ci se
stabileşte un punct de plecare şi apoi se aşează regiunile
vecine.
Tehnica jocului: Pot participa la joc de la 4 la 8
elevi. Se alege un arbitru care notează pe o foaie de hârtie
numărul participanţilor. Judeţele sau ţările se aşează în
ordinea strictă a vecinătăţii. Un elev joacă până la prima
greşeală; în acest caz, urmează al doilea ş.a.m.d. Se
fixează de la început de câte ori va fi completată harta (4-
5 ori). La sfârşit se calculează punctajul. Câştigă elevul
care a întrunit cel mai mare număr de puncte.
a) Formarea reprezentarilor si notiunilor despre
cunoasterea mediului prin activitati didactice cu privire la
orizontul local
Orizontul local cuprinde o suprafaţă convenşională sau
unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau
18
urbane unde elementele cadrului geographic natural se îmbină
cu componentele social-economice, respective omul şi
activitatea sa.
Orizontul local constituie “ laboratorul geografic” cel
mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a
obiectelor şi a fenomenelor , le intuiesc la “ faţa locului
însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni
ştiinţifice despre lumea înconjurătoare.
Manualul “ Introducere în geografie” pentru clasa I
secundară din anul 1937, elaborate de Simion Mehedinţi şi
Vintilă Mihăilescu- întemeietorii geografiei moderne şi
iluştri pedagogi are ca motto: “ Orizontul locului este
unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Cu cele
văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre alte ţări”.
Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local
accesibilizează trecerea de la gţndirea concretă la cea
abstractă şi invers, constituind locul cel mai efficient
pentru exemplificare şi experimenatre, pentru înţelegerea
cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. Se
realizează stări affective, trăiri emoţionale şi sentimente
de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Marele
geograf George Vîlsan afirma despre orizontul local : “
orizontul local este cea dintâi patrie a copilului…”
Începând cu primele reprezentări şi noţiuni geografice
cuprinse în capitolul
19
“ Noţiuni de orientare” ( orizontul, linia
orizontului,punctele cardinale, mijloace de orientare în
spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din
preajma şcolii pentru a se realiza imaginea, conţinutul
concret, corect şi durabil al noţiunilor respective. Se vor
face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în
evidentă trăsăturile comune, dar şi cele diferite care
definesc elementele geografice. De exemplu: pentru formarea
noţiunii de orizont, observaţiile vor urmări linia
orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată,
cât şi într-un loc mai înaltcu deschidere largă ( movilă,
deal sau chiar un câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu
comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect
şi convingător. Elevii vor sesiza cu uşurinţă că linia
orizontului este restrânsă restrânsă când o văd dintr-o zonă
joasa şi se lărgeşte considerabil când vizibilitatea este
mare dintr-un spaţiu deschis sau pe un loc ridicat.
Aplicaţiile practice se pot realiza la orice temă: formele
de relief, elemente ale vremii şi climei, ape, plante şi
animale, aşezările omeneşti şi ocupaţiile locuitorilor,
studiu ecologic al mediului înconjurător etc.
Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în
cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt:
drumeţia, vizita, excursia.
Drumeţiile, vizitele şi excursiile constituie forme
organizate ale procesului de învăţământ în natură sau la
20
diferite instituţii culturale sau economice, în vederea
realizării unor scopuri instructiv-educative legate de o
serie de teme prevăzute în programa şcolară.
Observarea dirijată a obiectivelor şi fenomenelor în
condiţii naturale sau în expoziţii, muzee, case memoriale,
grădini botanice sau zoologice şi altele, permit elevilor
formarea unor reprezentări bogate despre cele observate, să-
şi consolideze cunoştinţele, o serie de deprinderi şi
sentimente.
Prin caracterul lor intuitiv, atractiv şi plăcut,
drumeţiile, vizitele şi excursiile prilejuiesc trăiri adânci
a unor sentimente patriotice, de preţuire şi protecţie a
frumuseţilor naturale sau a celor realizate de om.
În organizarea şi desfăşurarea drumeţiilor, vizitelor
şi excursiilor se va ţine cont de itinerariul sau locul unde
se vor efectua, data, scopul şi obiectivele urmărite.
Din punct de vedere didactic pot fi:
a) preliminare sau introductive;
b) de dobândire de cunoştinţe;
c) finale sau de consolidare şi fixare a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor.
Această clasificare a activităţilor în afara clasei vizează
scopuri generale, darn u poate exclude caracterul de
complementaritate didactică, în sensul că într-o acţiune cu
scop introductive sau preliminary pentru a stârni interesul
sau iniţierea unei teme sau capitol, se face simultan şi o
21
dobândire de noi reprezentări, noţiuni, deprinderi de lucru
sau consolidarea altora deja formate.
Proiectarea activităţii didactice Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu
de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor,
conţinutului, strategiilor de predare-învăţare, a
modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute, precum şi
a relaţiilor dintre acestea.
Proiectarea didactică presupune:
1. Studierea programelor şcolare;
2. Elaborarea planificărilor calendaristice anuale şi
semestriale;
3. Proiectarea unităţilor de învăţare;
4. Proiectarea lecţiilor.
1. Programa şcolară este un document care cuprinde
obiectivele ( ţintele de atins prin activitatea didactică),
conţinuturile şi activităţile de învăţare.
Obiectivele cadru, obiective cu un grad ridicat de
generalitate şi complexitate se referă la formarea unor
capacităţi şi atitudini specifice disciplinei de-a lungul
mai multor ani de studiu.
Din obiectivele cadru derivă obiectivele de referinţă
ce specifică rezultatele aşteptate ale învăţării şi urmăresc
22
progresia în achiziţia de competenţe şi cunoştinţe de la un
an de studiu la altul.
Pentru realizarea obiectivelor propuse pot fi
organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare.
Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de activităţi,
pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte. Exemplele de
activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să
pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se
integreze unor strategii didactice adecvate contextelor
variate de învăţare.
Programa Clasa I- Cunoaşterea mediului
Obiectivele cadru ale disciplinei Cunoaşterea mediului:
1. Dezvoltarea capacităţilor de observare, explorare şi
înţelegere a realităţii din mediul înconjurător;
2. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea în comunicare a
unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate
în mediul înconjurător;
3. Formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul
înconjurător prin stimularea interesului faţă de păstrarea
unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de
îngrijire şi ocrotire a acestuia;
Obiectivele de referinţă
1. Dezvoltarea capacităţii de observare, explorare si
înţelegere a realităţii din mediul înconjurător
La sfârşitul clasei I elevul va fi capabil:
23
1.1. sa descrie caracteristici ale mediului social si
cultural;
1.2. sa identifice caracteristici ale corpurilor din
mediul fizic;
1.3. sa enumere caracteristici specifice ale unor
vieţuitoare din mediul apropiat;
1.4. sa observe si sa denumească fenomene din mediul
înconjurător;
1.5. sa indice unele fenomene din mediul înconjurător.
2. Cunoaşterea , înţelegerea si utilizarea in comunicare a
unor termeni specifici, pentru a descrie fenomene observate
in mediul înconjurător
2.1. sa utilizeze un limbaj specific ştiinţelor naturii
in descrierea unor vieţuitoare, fenomene din mediul
înconjurător;
2.2. sa formuleze întrebări in legătura cu fenomenele
observate;
2.3. sa utilizeze simboluri si informaţii referitoare
la fenomene observate in mediul înconjurător.
3. Formarea unei atitudini pozitive fata de mediul
înconjurător, prin stimularea interesului fata de păstrarea
unui mediu echilibrat si exersarea unor deprinderi de
îngrijire si ocrotire a acestuia
3.1. sa identifice cai prin care poate contribui la
menţinerea unei vieţi sănătoase a plantelor si a
animalelor;
24
3.2. sa participe la acţiuni de îngrijire si protejare
a vieţuitoarelor;
3.3. sa precizeze câteva reguli de igiena a corpului si
a alimentaţiei pe baza informaţiilor primite.
Conţinuturile învăţării- clasa I
• Elemente ale mediului social şi cultural:
- Obiective sociale din cartier, localitate;
- Obiective culturale din cartier, localitate.
• Plante şi animale:
- Observarea unor plante/ unor animale din mediul apropiat
al copilului şi/ sau de la colţul viu al clasei;
- Recunoaşterea părţilor componente ale unei plante (ale
corpului unui animal);
Didactica ştiinţelor şi a cunoaşterii mediului în
învăţământul primar şi preşcolar
Proiectul pentru Învăţământul Rural 95
• Fenomene ale naturii:
- Fenomene ale naturii: ploaie, ninsoare, vânt, fulger,
tunet- recunoaşterea în natură sau cu ajutorul unor
materiale didactice;
- Anotimpurile: denumire, caracteristici, lunile
anotimpurilor.
• Educaţie pentru sănătate:
- Igiena corpului;
- Igiena alimentaţiei;
- Programul zilnic al şcolarului.
25
• Mediul înconjurător şi protejarea lui:
- Acţiuni ale copiilor care dăunează plantelor şi
animalelor;
- Contribuţia copiilor la protejarea mediului.
1. Planificarea calendaristică
Realizarea planificării calendaristice ( anuală şi
semestrială) este o operaţie de anticipare a activităţii
didactice care presupune o viziune clară, de ansamblu a
obiectului de studiu, cunoaşterea obiectivelor cadru şi de
referinţă, specifice disciplinei, cunoaşterea
conţinuturilor.
PLANIFICARE CALENDARISTICĂ
NR.CRT.
UNITATEADE
ÎNVĂŢARE
OB.DEREF.
CONŢINUTURI NR.ORE SĂPT. OBS
.
SEMESTRUL I1. Mediul social
şi cultural1.1;1.2;2.1.
Locuinţa mea Şcoala în care învăţ Localitatea mea
4 I-IV
2. Plante şi animale
1.3;2.1;2.2;3.1;3.2.
Grădina de legume Livada Plantele din câmp Pădurea Animalele domestice Animalele sălbatice Grădina şcolii şi „Colţul viu”
8 V-XII
26
3. Fenomene ale naturii
1.4;1.5;2.1;2.2;
Ploaia. Fulgerul şi tunetul 1 XIII
4 2.3. Recapitulare 1 XIV
SEMESTRUL al II-lea
Fenomene ale naturii
Ninsoarea. Vântul Anotimpurile Calendarul naturii
3 XV,XVI,XVII
4. Anotimpurile 1.4;1.5;2.1;2.2;2.3.
Toamna Roadele toamnei Iarna Bucuriile iernii Primăvara Activităţi de primăvară Vara Recoltele verii
8 XVIII-XXV
5. Educaţie pentru sănătate
1.1;1.2;3.3.
Să ne păstrăm sănătatea Ce mâncăm? Cum mâncăm? Ce pot face într-o zi
3 XXVI-XXVIII
6. Protejarea mediului
3.1;3.2.
Să protejăm natura Să ocrotim animalele şi plantele
4 XXIX-XXXII
7. Recapitulare finală
1.4;1.5;2.1;2.2;2.3;3.1;3.2;3.3.
Povestire după imagini. Drumul pâinii
Lecturi suplimentare Exerciţii de completare a unor texte lacunare
Iniţierea unor dialoguri pe diverse teme
2 XXXIII-XXXIV
Proiectarea lecţiilor de Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale naturii
Lecţia reprezintă componenta operaţională a unităţii de învăţare.
27
Proiectarea lecţiilor permite afirmarea creativităţii cadrului
didactic. Proiectarea lecţiei se realizează prin parcurgerea
următoarelor etape:
1. Identificarea obiectivelor de referinţă din programă şi
corelarea lor cu activităţile de învăţare şi conţinuturile;
2. Selectarea şi structurarea logică a conţinutului presupune
identificarea elementelor fundamentale, absolut necesare pentru
înţelegerea conţinuturilor. Predarea ştiinţelor are ca scop
transmiterea unui mod de gândire ştiinţific prin implicarea
elevilor în activităţi experimentale şi nu memorarea unor
informaţii ştiinţifice.
3. Stabilirea obiectivelor operaţionale
Operaţionalizarea obiectivelor presupune respectarea a trei
condiţii:
a) descrierea comportamentului (observabil, măsurabil) al elevului cu
ajutorul verbelor de acţiune: “a identifica”, “a enumera”, “a
completa”, “a recunoaşte”, “a distinge”, “a aplica”, “a utiliza”,
“a analiza”, “a argumenta”, “a valida”, etc.
b) precizarea condiţiilor în care se va desfăşura acţiunea respectivă-
prezentarea situaţiei în care vor fi puşi elevii pentru a proba
asimilarea comportamentelor (ex. “având la dispoziţie”, “cu
ajutorul”, “după prezentarea”)
c) performanţa- stabilirea criteriului folosit pentru evaluarea
performanţei elevilor.
4. Alegerea tipului şi a variantei de lecţie- se realizează în
funcţie de natura conţinutului şi de caracteristicile obiectivelor
28
propuse, de particularităţile de vârstă ale elevilor şi de
mijloacele de învăţământ existente.
5. Stabilirea strategiilor didactice presupune organizarea şi
conducerea procesului de predare- învăţare- evaluare, pe baza
îmbinării eficiente a metodelor şi mijloacelor de învăţământ
folosite pentru realizarea obiectivelor propuse, în raport cu un
anumit conţinut.
Caracterul experimental al disciplinelor Cunoaşterea mediului/ Ştiinţe ale
naturii necesită folosirea unor metode centrate pe elev ca:
experimentul, învăţarea prin descoperire, problematizarea,
modelarea, etc.
Mijloacele de învăţământ, în calitate de instrumente de acţiune sau
purtătoare de informaţie, intervin direct în procesul de instruire,
sprijinind eforturile de învăţare ale elevilor.
Cele mai eficiente sunt mijloace de exersare şi formare a
priceperilor şi deprinderilor cu care se efectuează experienţe şi
lucrări practice pentru că stimulează gândirea şi imaginaţia.
6. Elaborarea proiectului de lecţie
Proiectul de lecţie trebuie să ofere o perspectivă de ansamblu
asupra lecţiei, să fie simplu şi operaţional, să fie flexibil
lăsând posibilitatea de intervenţie, de autoreglare pe parcursul
lecţiei.
În practică, se utilizează diferite modele de proiecte de lecţie.
PROIECT DE LECŢIE
DATA:
29
CLASA a IV-aARIA CURRICULARĂ: Matematică şi ştiinţeDISCIPLINA: Ştiinţe ale naturiiSUBIECTUL: Medii de viaţăTIPUL LECŢIEI: Lecţie de recapitulare
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:1.2. – să explice relaţii între sisteme din mediul înconjurător;2.1. – să interpreteze succesiunea fenomenelor şi a proceselor dintr-un mediu apropiat
SCOPUL LECŢIEI: Recapitularea şi consolidarea cunoştinţelor referitoare la mediile de viaţă.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:a) cognitive: O1 – să enumere mediile de viaţă studiate; O2 – să identifice plante şi animale specifice fiecărui mediu de viaţă; O3 – să clasifice animalele în funcţie de modul lor de hrănire; O4 – să precizeze acţiuni ale omului care pun în pericol viaţa plantelor şi a animalelor; O5 – să argumenteze importanţa şi utilitatea mediilor de viaţă; O6 – să aplice cunoştinţele despre mediile de viaţă, realizând postere pentru fiecare;b) psiho – motorii: - să decupeze corect imagini sfecifice fiecărui mediu de viaţă;
- să aplice imagini pe posterul realizat;- să deseneze imagini pe poster.
c) afective: Dezvoltarea sentimentului de dragoste şi ocrotire pentru mediul înconjurător. Cultivarea interesului pentru frumos.
STRATEGII DIDACTICE:Metode şi procedee: cadranul, conversaţia, explicaţia, exerciţiul,
30
problematizarea, turul galeriei, jocul didacticMijloace şi materiale: ghicitoare, imagini cu plante şi animale specifice fiecărui mediu de viaţă
Bibliografie : M.E.C.T. – « Curriculum pentru clasa a IV-a », Bucureşti , 2004 Piţilă T, Mihăilescu C., Ghimbaş I. – « Stiinţe ale naturii » – manual
pentru casa a IV-a , Ed. Aramis, 2006 Pârâială V , Pârâiala D – Ştiinte ale naturii - auxiliar Pintilii A –Natura –prietena mea –Ed. Aramis, 2000 M.E.C. "Ghid metodologic de aplicare a programei şcolare de ştiinţele
naturii la clasele a III-a şi a IV-a”, Bucureşti 2001 Anina Bădescu - Suport didactic, Ed. Aramis V. Pârâială, D. Pârâialâ, Carmen Filoti - Ştiinte ale Naturii, auxiliar
pentru elevi, cadre didactice şi părinţi, Ed. Euristica, Iaşi, 2002 Cucoş, C. (coord.) – „Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice”, Ed. Polirom, 1998.
31
MOMENTELELECŢIEI
OB ELEMENTE ESENŢIALE DECONŢINUT
STRATEGII DIDACTICE EVALUAREMETODE MIJLOACE
Momentorganizatoric
Captareaatenţiei
Anunţarea temei
Recapitulareaconţinutului
O1
O2
Voi asigura condiţiilenecesare desfăşurării lecţieiîn bune condiţii. Elevii voravea pe bancă instrumentele şimaterialele necesare orei deştiinţe.
Voi spune o ghicitoare :« Ştiu o cetate verde, Adâncă, doinitoareCu umbră şi răcoare,Cu păsări cântătoare,Cu urşi şi cerbi şi mure.Cetatea-i o ……. » (pădure)Ce este pădurea ?Ce alte medii de viaţă mai
cunoaşteţi ? Astăzi vom recapitula
cunoştinţele pe care le avemdespre mediile de viaţă pe carele-am studiat.
Se scrie titlul pe tablă.Se împarte tabla în patru
cadrane. În fiecare cadran se
Jocul didactic
Conversaţia
Cadranul
Explicaţia
Ghicitoare
Imagini cu plante şi
Chestionare orală
32
O2O3
O6
O5O4
scrie un mediu de viaţă.Elevii sunt împărţiţi în
grupe de câte patru membri.Unul dintre membrii echipei vaalege un jeton pe care esteprezentată imaginea unei plantesau vieţuitoare sfecifice unuimediu de viaţă. Astfel fiecareechipă va prezenta un mediu deviaţă. Elevii trebuie să scriecâteva informaţii despre mediulde viaţă respectiv şi săîmbogăţească posterul cuimagini corespunzătare.
Fiecare echipă va precizace fel de mediu este cel desprecare trebuie să realizezeposterul şi ce animale şiplante sunt prezente înrespectivul mediu de viaţă. Deasemenea vor clasificaanimalele în funcţie de modullor de hrănire.
În timp ce elevii lucreazăla realizarea posterelor eu îivoi îndruma pe cei care au
Problematizarea
Exerciţiul
Jocul didactic
animale spesifice fiecărui mediu de viaţă
Imagini
Evaluare orală
Aprecieri orale
33
Aprecieri finale
nevoie de ajutor.După ce vor termina de
realizat posterele le vor afişala tablă şi vor interpreta ostrofă dintr-un cântec care săaibă legătură cu mediul deviaţă respectiv.
După ce toate echipele îşivor fi afişat posterele vorscrie în caiete schema lecţiei.
Vor avea loc discuţii înlegătură cu importanţa şiutilitatea mediilor de viaţăprecum şi despre măsurile deprotejare a acestora.
Voi face aprecieri oraleatât pe parcursul orei cât şila sfârşitul acesteia.
Se va realiza turulgaleriei pentru evaluareaposterelor.
Turul galeriei
Posterele realizate
Aprecieri oraleEvaluarea posterelorrealizate
34
Exemple de itemi de evaluare scrisaProbele scrise sunt des folosite pentru realizarea
evaluarii formative deoarece în predarea-învăţarea acestor
discipline domină învăţarea prin acţiune. Elevii sunt
obişnuiţi cu munca independentă, atât în etapa de dobândire,
dar şi în etapa de aplicare. Prin aceaastă metodă de
evaluare se cunosc cunoştinţele, deprinderile, capacităţile
şi atitudinile elevului.
Ca şi în folosirea chestionării orale, şi în elaborarea
probelor scrise de evaluare formativă trebuie urmărite toate
categoriile de obiective, pot fi folosite fişe de evluare cu una
sau mai multe sarcini pentru fiecare secvenţă de învăţare şi
astfel se evaluează realizarea obiectivului propus pentru
această etapă sau fişe de evaluare finală a obiectivelor stabilite
pentru o lecţie sau un capitol. Exemplificăm variante ale
acestor fişe de evaluare formativă :
Exemple de itemi de evaluare scrisă pentru disciplina
Geografie :
2. Răspunde la întrebări:
a) Cum se numesc muntii din tara noastra?
.........................................................
.........................................................
........................ b)Care sunt cele trei ramuri
carpatice?
…………………………………………………………………………………………
36
c) Care este diferenţa dintre deal şi podiş?
…………………………………………………………………………………………
d) Ce sunt Subcarpaţii?
.........................................................
.........................................................
........................
e) Care sunt cele trei grupe ale Subcarpaţilor?
.........................................................
.........................................................
........................
2.Alege varianta corectă:
- Cel mai înalt vârf muntos ( 2544 m) este:
a) Omu
b) Moldoveanu
c) Negoiu
- Gazul metan se extrage din:
a) Depresiunea Maramureşului
b) Dealurile de Vest
c) Depresiunea Transilvaniei
- Între Dunăre şi Marea Neagră se află:
a) Podişul Dobrogei
b) Podişul Moldovei
c) Câmpia Română
37
3.Stabileste legatura prin sageti:
*unitatile de relief si vegetatia caracteristica:
Campia Romana
vegetatie de lunca
Carpatii Orientali
paduri de stejar
Subcarpati
paduri de conifere
Podisul Getic
stepa si silvostepa
Delta Dunarii
paduri de fag
4. Notează cu A ( adevărat) sau F ( fals) următoarele
afirmaţii:
a) – Munţii Carpaţi reprezintă un lanţ muntos. …..
b) – Munţii vulcanici din ţara noastră se află în Carpaţii
Occidentali. …..
c) – Din Munţii Hăşmaş izvorăsc Mureşul şi Oltul.
…..
d) – Carpaţii Meridionali sunt cei mai înalţi munţi din ţara
noastră. …..
e) – Cele mai multe cutremure din ţara noastră se produc în
Subcarpaţii Getici. …..
38
f) – Râul Prut desparte Podişul Moldovei de Republica
Moldova. …..
g) – Sulina este singurul braţ al Dunării pe care pot naviga
vapoarele mari. …..
h) – Cel mai mare aeroport din ţara noastră se află la
Constanţa. …..
5.Taie raspunsurile necorespunzatoare:
Localitatea mea se afla in zona de:
a) munte
b) deal
c) campie
d) delta
Baraganul este o parte a:
e) Campiei de Vest
f) Campiei Jijiei
g) Campiei Romane
h) Campiei Transilvaniei
Intre Dunare si Marea Neagra se afla:
a) Podisul Dobrogei
b) Podisul Getic
c) Podisul Moldovei
d)
6.Incercuieste litera/literele corespunzatoare
variantei/variantelor corecte:
*Podisul Moldovei este:
39
a) destul de neted b) traversat de Olt
c) o importanta regiune agricola
*Campia de Vest este traversata de raurile:
a) Crisuri b) Arges
c) Somes
*La sud de Depresiunea Transilvaniei se afla:
a) Carpatii Orientali b) Carpatii Meridionali
c) Carpatii Occidentali
*Podisul Sucevei este parte a:
a) Depresiunii Transilvaniei b) Podisului Getic
c) Podisul Moldovei
40