Studiu istoric al comunei Hălchiu_004_sat Satu Nou

BRAȘOV, str. Crișului nr. 6MORPHOSIS Tel. /Fax 0040268310196JO8/1335/1997RO 9829607 STUDIU DE FUNDAMENTARE PRIVIND EVOLU ȚI A ISTORICĂ A COMUNEI HĂLCHIU

CAPITOLUL III. SAT SATU NOU

1. ISTORIC

Despre evoluția localității Satu Nou nu avem prea multe informații, în afara celor cuprinse în documentele de arhivă referitoare la privilegii, hotărniciri și decizii judecătorești.

Prima atestare documentară a localității Satu Nou datează din 1366, când regele Ludovic îi donează lui Petrus, fiul lui Michael de Weidenbach posesiunea Satu Nou (Neudorff) și cere Abatelui Mânăstirii Cisterciene Cârța să-l ia pe acesta sub protecția sa1. Deși din document nu rezultă că ar fi vorba exact despre această localitate, apropierea de Ghimbav a făcut a se presupune că donația s-ar referi la actualul Satu Nou.

În 6 decembrie 1404, voievodul Transilvaniei Iacob Lackfi de Santău donează cu scutire de dări "satele nelocuite Hopsiwen și Newdorff " (Komlos și Satu Nou) situate între cetatea Heltwen și Hyltweschdorf (Hălchiu) din districtul Brașov lui Johannes Sydenswancz, judele Brașovului și lui Antonius Sander, locuitor al Brașovului. În 12 octombrie 1406, donația este confirmată de Sigismund de Luxemburg al Ungariei, iar în 1 septembrie 1412 aceeași donație este confirmată de noul voievod al Transilvaniei, Stibor de Stiboricz2. S-a presupus că sintagma "sate nelocuite" demonstrează o stare proastăa acestor sate în urma invaziilor tătărești, fapt ce ar justifica și scutirea de dări acordată o dată cu actul de donație.

În 21 mai 1414, Sigismund de Luxemburg al Ungariei îl obligă pe Michael, fiul lui Salomon de Nadasd, comitele secuilor, să restituie posesiunile Zerna (Zărnești), Thuhan (Tohan), Vyfalw (Satu Nou) șiKomlos lui Anthonius, fiul lui Michael zis Sandor de Brașov, lui Thomas plebanus și fraților lui precum șiurmașilor lui Nicolai de Codlea- fiul Petrus și nepotul Nicolai. Într-un raport din 13 iulie 1414 al Capitlului din Alba Iulia către Sigismund de Luxemburg se arată că Michael, fiul comitelui secuilor Salomon de Nadasd defuză să se conformeze poruncii regale de restituire a posesiunilor Zărnești, Tohan, Satu Nou și Komlos. La 29 august 1414, regele poruncește ca Anthonius, fiul lui Michael zis Sandor de Brașov, Thomas plebanus și fiii fraților săi precum și urmașii lui Nicolai de Codlea să fie puși în posesia domeniilor Zărnești, Tohan, Satu Nou și Komlos împotriva voinței lui Michael, comitele secuilor3.

În ianuarie 1448, Satu Nou apare din nou într-un document prin care Petrus, fiul lui Anthonnius din Brașov solicită să fie pus în posesia satelor Wyfalw (Satu Nou) și Komlos, care ar fi fost ocupate abuziv de Symon Forro4.

În 2 iulie 1453, Gheorghe Rikalf de Tarcö, vicevoievodul Transilvaniei adeverește că posesiunile Satu Nou și Komlos i-au fost înapoiate lui Petrus Greb, așa cum a poruncit regele Ladislau al V-lea Postumul către Rynoldus de Rozgon, comitele secuilor5.

În 5 noiembrie 1462, regele Matia Corvinul consimte la donația posesiunilor Satu Nou și Komlos de către Petrus, fiul decedatului Anthonius Sander către comunitatea orașului Brașov. În 10 ianuarie 1463,Capitlul din Alba Iulia emite către voievodul Transilvania un raport asupra înstăpânirii orașului Brașov

1 Orbán Balázs- "A Székelyföld Leírása"- Barczaság, cap. XXVI- Ujfalu- Edit. Ráth Mór, Pesta, 1868; digitalizat de "Arcanum Adatbázis Kft.", 2003 la http://mek.niif.hu/04800/04804/html/395.html

2 Serviciul Județean Brașov al Arhivelor Naționale- fond "Primăria orașului Brașov"- Colecția "Privilegii"- Inventarul documentelor pe anii 1353 - 1910 vol. I (1353-1531) ; poz. inv. 1-426 doc. 1-402 , fond nr. 1, partea structurală 1, inventar nr. 515; Brașov, 2011- numită în continuare "Privilegii" vol. I; nr. 30, 34, 39.3 "Privilegii" vol. I, nr. 45, 46, 474 "Privilegii" vol. I, nr. 1115 "Privilegii" vol. I, nr. 122

1/III


asupra proprietăților Satu Nou și Komlos, împotriva voinței nobililor Symon și Nicolaus Forro6. Tot din 1462 datează biserica (azi evanghelică) a satului, care a fost înființată ca filială eclezială a Brașovului.

La sfârșitul lui 1470, Matia Corvinul poruncește autorităților din cele 7 scaune săsești să respecte dreptul de proprietate al lui Georgius Byro din Brașov asupra posesiunilor Șercaia, Satu Nou și Pârâu7.Într-un document emis de Capitlul de Alba Iulia în 6 mai 1471, se adeverește că orașul Brașov a fost înstăpânit în posesiunile Satu Nou și Komlos în prezența vilicilor din Feldioara, Codlea și Hălchiu8.

În 4 ianuarie 1496, Vladislav al II-lea al Ungariei poruncește perceptorilor să-i scutească de impozite pe iobagii din Thohan (Tohan), Zernesth (Zărnești), Wifalu (Satu Nou), Sarkan (Șercaia) și Parrow (Pârâu), întrucât aceste posesiuni au fost donate de către Matia Corvinul Fraternității "Corpus Christi" a Bisericii Sf. Maria din Brașov9.

În 24 iulie 1500, Vladislav al II-lea al Ungariei cere voievodului Transilvaniei Petru de Sfântu Gheorghe şi de Bozin și tezaurierului Johannes Bornemisa să respecte libertățile și privilegiile referitoare la scutirea de taxe regale și obligații militare acordate locuitorilor unor posesiuni din Țara Bârsei, printre care și Vjfalu (Satu Nou)10.

În 11 aprilie 1533, Ştefan Báthori, voievodul Transilvaniei poruncește perceptorilor să respecte privilegiul de scutire de taxe și dări acordat unor sate din Țara Bârsei, printre care și Wyffalw (Satu Nou)11.

În 8 decembrie 1538, localitatea e menționată într-un proces de împărțire a pășunii dintre posesiunile Satu Nou și Țânțari. Procesul se poartă între orașul Brașov și locuitorul Demetrius Mailat din Țânțari și are mai multe etape. O nouă etapă se încheie în 6 decembrie 1536, iar următoarea la sfârșitul lui156812.

În 1561, satul Komlos- menționat până în acest an alături de Satu Nou- este devastat de către brașoveni (motivele nu sunt cunoscute), iar localnicii de aici sunt strămutați în Satu Nou. Din acel moment, Komlos își încetează existența, în urma sa rămânând doar câteva toponime ("Locul Satului", pășunea Hopșu și pârâul Hopșul- de la Hopsiwen). În a doua jumătate a sec. XIX se pare că încă se mai găseau în zona respectivă, în timpul lucrărilor agricole, fragmente ceramice, ornamente murale și unelte din fier13.

În 2 februarie 1688, Mihail Apafi I, principele Transilvaniei scutește de impozit castelul Bran și satele ce-i aparțin, precum și alte 5 posesiuni, printre care și Satu Nou14.

Între 1767 și 1836, localitatea este menționată în diverse documente de hotărnicire cu localitățile învecinate.

După 1835, Satu Nou apare în documente de reglementare a dreptului de moștenire asupra bunurilor iobagilor, iar în 1870- 1871 apare în documentele de hotărnicire a pădurilor și pășunilor urbariale, după reforma prin care moșiile urbariale sunt parcelate și împărțite foștilor iobagi.

6 "Privilegii" vol. I, nr. 157, 163, 163a, 1647 "Privilegii" vol. I, nr. 1948 "Privilegii" vol. I, nr. 1989 "Privilegii" vol. I, nr. 25510 "Privilegii" vol. I, nr. 26711 Serviciul Județean Brașov al Arhivelor Naționale- fond "Primăria orașului Brașov"- Colecția "Privilegii"- inventarul

documentelor pe anii 1353 - 1910 vol. II (1531-1910), poz. inv. 427-944, doc. 403-807, fond nr. 1, partea structurală 1, inventar nr. 546; Brașov, 2011- numită în continuare "Privilegii" vol. II; nr. 415

12 "Privilegii" vol. II, nr. 430, 430/1, 70313 Orbán Balázs- op. cit.14 "Privilegii" vol. II, nr. 689

2/III


2. EVOLUȚIE ECONOMICĂ

Despre evoluția economică a localității în Evul Mediu nu avem informații punctuale. Evident, localitatea a fost atinsă de toate crizele economice care au afectat zona: năvălirile tătărești și invaziile turcești, epidemiile de ciumă, foametea, războaiele. O informație despre starea economică precară a localității ne parvine din donația cu scutire de dări a satelor Komlos și Satu Nou, în 1404 ("satele nelocuite Hopsiwen și Newdorff " )- sintagma "sate nelocuite" sugerând sate devastate (probabil în urma invaziilor tătărești), ceea ce ar justifica și scutirea de dări. De asemenea, o altă înregistrare de ordin fiscal este scutirea de impozite din 1496, acordată de Vladislav al II-lea al Ungariei iobagilor din câteva localități printre care și Wifalu (Satu Nou) - ca posesiuni aparținând unei fraternități religioase din Brașov.O nouă scutire de taxe, precum și de obligații militare este notată în 1500 și întărită în 1533.

De altfel, după 1462, o dată cu trecerea localității în posesia Brașovului, comunitatea locală pierdedreptul de a taxa morile și cârciumile, acest drept revenind Brașovului. Abia în sec. XIX, acest drept este răscumpărat cu suma de 8000 de forinți; tot atunci, date fiind lucrările masive de îndiguiri și desecări careau eliberat suprafețe mari de teren arabil, comunitatea locală cumpără teren de la Codlea (75 iugăre), Hălchiu (10 iugăre), Feldioara (400 iugăre). Din această perioadă datează vechea moară de apă.Cu toate acestea, agricultura nu reprezintă pentru localnici o sursă stabilă de existență, motiv pentru care mulți dintre ei devin meseriași: zidari, dulgheri, olari. Cu precădere olăritul este un meșteșug foarte răspândit în localitate, după cum descrie Orbán Balázs: "În Satu Nou, toate casele sunt ateliere de olărit și în fiecare curte se pot zări grămezile enorme de blide pictate cu finețe; ici-colo, căruțe enorme sunt încărcate cu blide, cu ocazia târgurilor mai importante din Valahia. 10-15 astfel de căruțe transportă o dată 25000-30000 de bucăți o dată, din care sătenii au un venit frumos, deși lutul pentru olărit este cumpărat de la cei din Codlea, căci în Satu Nou lipsește cu desăvârșire"15.

3. DATE DEMOGRAFICE ȘI STATISTICE

Deși cu populație majoritar săsească până în a doua jumătate a sec. XVIII, o dată cu instaurarea regimului absolutist și reforma administrativă a Imperiului Habsburgic, populația localității intră într-un proces de maghiarizare care va continua până în a doua jumătate a sec. XX. În 1849, localnicii - de religieluterană, dar vorbitori de maghiară- solicită trecerea de sub autoritatea luterană sub autoritatea episcopală reformată a Ardealului. În 1868, Orbán Balázs descrie o populație locală de limbă maghiară, dar cu port săsesc și cu ritualuri religioase săsești. De asemenea, menționează prezența în localitate a unor comunitățiromânești și țigănești.

Redăm mai jos o sinteză a evoluției populației în recensămintele din 1850-2002, după etnie (tabel 1), limbă maternă (tabelul 2) și religie (tabelul 3)16. Datele recensământului din 2010 nu sunt disponibile defalcat pe localități.Datele din tabelele de mai jos trebuie privite cu rezervele arătate în Cap. I- "Context regional", pct. 5. "Date demografice".

15 Orbán Balázs- op. cit.16 Varga E. Árpád- "Erdély etnikai és felekezeti statisztikája"- http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002.htm

3/III

http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002.htm


Anul total români maghiari germani alții evrei țigani sârbi slovaci1850 1108 168 872 - 681880 979 167 760 8 44 1890 1012 189 814 8 11900 1035 209 806 20 1910 1064 220 831 13 1920 1049 211 826 12 1930 1092 192 835 6 591941 1057 271 771 14 11966 1236 417 805 7 71977 1303 416 851 4 32

tabel 1- populația localității Satu Nou după etnie, în recensămintele 1850-1977- în număr locuitori

Anul total română maghiară germană alta idiș țigănească

sârbă slovacă

1850 1108 15,2 78,7 6,11869 1116 20,4 79,6 1880 979 17,9 81,2 0,8 0,1 1890 1012 18,7 80,4 0,8 0,11900 1035 20,2 77,9 1,9 1910 1064 20,7 78,1 1,2 1920 1049 20,1 78,7 1,1 1930 1092 17,6 76,5 0,5 5,41941 1057 25,6 72,9 1,3 0,11966 1236 33,7 6,1 0,6 0,61977 1303 31,9 65,3 0,3 2,51992 1033 37,9 60,3 0,2 1,5 1,52002 1074 40,9 53,4 5,8

tabel 2- populația localității Satu Nou după limbă maternă, în recensămintele 1850-2002- în procente

Anul total ortodoxă

greco-catolică

romano-catolică

reformată

evanghelică

unitariană

israelită

altele baptistă

penticostală

adventistă

1850 1108 236 8721857 1148 251 8 1 8881869 1116 228 3 8 877 1880 979 178 2 11 788 1890 1012 190 3 22 797 1900 1035 209 16 5 14 790 1 1910 1064 210 14 6 32 801 1 1930 1092 229 6 35 47 774 1 1992 1033 411 2 24 11 572 7 6 2002 1074 505 17 12 532

tabel 3- populația localității Satu Nou după religie, în recensămintele 1850-2002- în număr locuitori

Azi, Satu Nou numără 382 de locuințe.

4/III


4. CULTURĂ ȘI SOCIETATE

Deși nu dispunem de date care să ateste existența unei școli în Satu Nou în perioada medievală, fără îndoială că o asemenea școală a existat dacă ținem cont de regulamentele școlare săsești valabile în toată Țara Bârsei. Cel mai probabil a existat o școală confesională pe lângă biserica luterană. Trecerea la luteranism- de asemenea ne-atestată cronologic- trebuie să fi avut loc aproximativ în aceeași perioadă cu populația din Hălchiu (1542), dată fiind relația strânsă între cele două localități.

În 1847, comunitatea a construit pe cheltuială proprie o școală nouă "în locul școlii șubrede", școală care a trecut în proprietatea comunei în 1869 pentru ca învățătorul să fie salariat al statului și nu al comunității locale17. Tot în 1869, satul a primit suma de 4500 de florini pentru a construi o nouă școală și o sumă de 300 de florini anual pentru angajarea unui nou învățător, întrucât populația școlară ajunsese la 200 de copii în acea perioadă18. Această școală există încă, fiind sediul școlii gimnaziale de pe str. Laterală nr. 189A.

Școala românească (actuala școală primară de pe str. Mare nr. 28) a fost construită în perioada interbelică, în cadrul programului de construire de școli românești în Transilvania, după Unire.

În prezent, în satul Satu Nou funcționează o școală generală (împărțită în două corpuri de clădire-școală primară și școală gimnazială) și o grădiniță; de asemenea, în sat se află 1 cabinet de medicină generală și 1 cămin cultural19.

În Satu Nou s-a născut scriitorul maghiar Balogh György (1864-1934), primul autor al unei monografii a localității- "Schița vieții mele în linii principale- povestiri, întâmplări, poezii".

5. EVOLUȚIE URBANISTICĂ

Analiza evoluției urbanistice a localității începe cu prima ridicare topografică militară austriacă (1769-1773)- foto 120.

foto 1. Satu Nou în prima ridicare topografică militară austriacă

17 Orbán Balázs- op. cit.18 ibidem.19 cf. http://www.prefecturabrasov.ro/upload/files/HALCHIU.htm și http://www.primariahalchiu.ro/prezentare.php20 sursa hărții: http ://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Josephinische_Landaufnahme_Transylvania.jpg

5/III


Observăm o așezare formată pe sistemul săsesc al "vecinătăților" în sistem decimal. Trama stradală este clară, sunt deja formate principalele străzi, existente și azi: str. Mare, str. Laterală, str. Crizbavului, str. Hălchiului și str. Dumbrăviței. Începuseră a se contura str. Feldioarei și str. Morii.

Ocuparea parcelei este cea obișnuită în așezările săsești: casele sunt dispuse cu latura scurtă spre stradă și cu o latură lungă alipită unei limite a parcelei. Anexele gospodărești închid curțile în spate, separându-le de grădini. Curțile sunt mari și grădinile au, de asemenea, suprafețe mari.Observăm o tendință de creștere a densității construite în jurul bisericii evanghelice (în această fază a localității zona era ocupată cu anexe gospodărești, probabil magazii comune sau alte construcții cu scop comunitar, ca și la Hălchiu). Este interesant faptul că existau două biserici: cea evanghelică din centrul localității și o alta dispusă complet în afara localității. Întrucât nu este semnalată prezența unei a doua biserici evanghelice în acea perioadă și nici a unei biserici reformate sau catolice, iar cea ortodoxă românească - cea cunoscută azi- a fost adusă abia un secol mai târziu, se poate pune întrebarea ce fel de biserică era cea reprezentată în afara localității. Poziția ei, aceeași cu cea a Bisericii Ortodoxe Sf. Dumitrude azi, ne face să credem că este vorba despre o biserică ortodoxă, posibil o mică bisericuță din lemn ce va fi fost ulterior înlocuită cu cea adusă în 1889 din Rășinari. Acest lucru arată că în a doua jumătate a sec. XVIII în Satu Nou se formase deja o comunitate românească suficient de puternică încât să-și ridice această bisericuță. În zona în care se află grădinița de azi este reprezentat un grup de case mărunte.

Următoarea hartă disponibilă este Planul Director de Tragere (aprox. 1916- 1924), executată, așa cum am arătat și în capitolele anterioare, prin copierea unor hărți de la sf. sec. al XIX-lea ( foto 221).

foto 2- Satu Nou în Planul Director de Tragere- 1916-1924

21 sursa hărții: http://earth.unibuc.ro/download/planurile-directoare-de-tragere6/III

http://earth.unibuc.ro/download/planurile-directoare-de-tragere


Observăm aici că se dezvoltaseră și străzile Dumbrăviței, Feldioarei și Morii aprox. la dimensiunile de azi; se formase str. Școlii, iar cimitirul românesc se dezvoltase spre deal. Biserica ortodoxă fusese înglobată în țesut construit. Densitatea construcțiilor crescuse foarte mult în centrul localității, iar o parte din grădini se parcelaseră pentru locuințe- de ex. spre Hălchiu și pe str. Feldioarei unde se conturase și cartierul țiganilor.

Mai putem vedea că exista deja clădirea grădiniței de azi (sau o clădire mai veche ce a fost înlocuită cu aceasta).

Modul de ocupare a parcelelor se menținuse, iar străzile mai noi fuseseră formate în același fel.În cazul localității Satu Nou, diferențierea etnică și confesională a cartierelor nu este atât de evidentă ca încazul Hălchiului, probabil datorită faptului că populația din Satu Nou a fost multietnică încă din primele secole de existență atestată a localității: peste nucleul săsesc s-au așezat refugiații maghiari și români din Komlos, iar procesul de maghiarizare din sec. XIX a diluat populația săsească.

În harta sovietică din anii '60 ai sec. XX (foto 322) observăm că intravilanul localității se menținuseaprox. în aceleași limite ca în 1924, ceea ce înseamnă că Satu Nou nu a cunoscut fenomenul deportării germanilor și cel al colonizării cu populație românească cu aceeași intensitate ca și Hălchiul.Se sistematizase drumul spre Hălchiu și se realizase colectivizarea, iar linia electrică ajunsese din Hălchiupână în Satu Nou, fără a se dezvolta spre Dumbrăvița. De asemenea, se construiseră grajdurile C.A.P. .

foto 3- Satu Nou în harta sovieticădin anii' 60 ai sec. XX

În harta românească din 1970 (foto 4) remarcăm reprezentarea cu mai mare claritate a amenajărilor agricole; str. Hălchiului începuse să ia amploare, fiind ocupată cu construcții ale C.A.P. și S.M.A. Se construise și linia electrică spre Dumbrăvița.Apar clar reprezentate cele două biserici și școala gimnazială. În rondul despărțitor al sensurilor pe str. Crizbavului sunt reprezentate eronat două clădiri pe poziția grădiniței de azi.

22 sursa hărții: http://earth.unibuc.ro/download/hartile-sovietice-50k 7/III


foto 4- Satu Nou în harta din 1970

În fine, ultima hartă analizată estecea din 1982 (foto 5), mai puțin detaliatăîn ceea ce privește intravilanul, dar maidetaliată în ceea ce priveșteinfrastructura. Sunt reprezentatecategoriile de folosință ale terenuriloragricole și toate construcțiile șiamenajările agricole. Drumurilecomunale fuseseră sistematizate.

foto 5- Satu Nou în harta din 1982

8/III


Referitor la trama stradală, remarcăm că și în prezent se menține în anumite zone o tramă de factură medievală, cu fronturile construite retrase de ladrum cu aprox. 10 m (de ex. pe str. Dumbrăviței)- foto 6.Străzile Mare, Feldioarei, Morii și Crizbavului au trotuaremai înguste de o parte și de alta a drumului sau chiardeloc (foto 7, 8, 9,10). Mai sunt și cele două ulicioarefoarte înguste- Școlii și Popii, create din nevoia de accesdirect către anumite obiective- școala și biserica (foto 11,1223).

foto 6- str. Dumbrăviței

foto 7- str. Mare foto 8- str. Feldioarei

foto 9- str. Morii

23 foto 6, 7, 8, 12: Nagy Dani Gábor; sursa foto www.panoramio.com; foto 9, 10- Google Street View.9/III


foto 10- str. Crizbavului

foto 11- ulița Școlii

foto 12- ulița Popii

Observăm că întreaga localitate prezintă fronturi omogene, formate în cea mai mare parte din casele de tip săsesc cu pinion teșit care formează și majoritatea fondului construit din Hălchiu. Această caracteristică este prezentă pe toate străzile localității, fiind încă foarte puține intervențiile noi care afectează continuitatea fronturilor.

10/III


6. MONUMENTE ISTORICE

Pe teritoriul satului Satu Nou se află un monument și un ansamblu înscrise în Lista Monumentelor Istorice24- după cum urmează:

nr. crt.

localitatea cod LMI adresa denumirea datare

769 sat Satu Nou BV-II-m-B-11775

Str. Crizbavului nr. 112

Biserica de lemn "Sf. Dumitru”

1889

770 sat Satu Nou BV-II-a-B-11776

Str. Mare nr. 200

Ansamblul bisericii evanghelice

sec. XIV-XVIII

771 sat Satu Nou BV-II-m-B-11776.01

Str. Mare nr. 200

Biserica evanghelică sec. XIV-XVIII

772 sat Satu Nou BV-II-m-B-11776.02

Str. Mare nr. 200

Zid de incintă sec. XVIII

Zonele de protecție ale monumentelor se descriu aferent fiecărui monument în parte. În cadrul zonelor de protecție este interzisă orice construcție sau amenajare fără avizul DJCPN Brașov. Orice intervenție în interiorul zonelor de protecție se va face doar cu respectarea Regulamentului Local de Urbanism aferent.

6.1. Biserica de Lemn "Sf. Dumitru" - str. Crizbavului nr. 112- cod LMI: BV-II-m-B-11775 (foto 13)

Datează din 1608 sau 1688 (mai probabil 1688- datarea este greu vizibilă pe grinda stângă din pronaos), fiind construită în satul Rășinari dinSibiu, de unde a fost cumpărată în 1889 șistrămutată pe poziția actuală.

Deși există versiunea că biserica ar fifost adusă din Râușor (Țara Făgărașului),această versiune nu se justifică, deoareceRâușorul menține și azi ambele biserici vechi-pe cea din 1698 și pe cea 1760-1793 și nupăstrează în documente sau în memoriacomunității o asemenea strămutare de bisericăspre Satu Nou.

foto 13- Biserica Sf. Dumitru din Satu Nou

Într-un pomelnic nedatat, scris cu litere chirilice pe un triptic găsim inscripția: "S-au înoit această sfântă biserică din Satu-Nou cu cheltuiala dumnealui Dumitru Pitiș și soției dumnealui, Maria, să aibă veșnică pomenire"- unde "înoirea" reprezintă strămutarea din Rășinari în Satu Nou și resfințirea sa pe

24 http://inp.org.ro/monumente-istorice/lista-monumentelor-istorice11/III


poziția din Satu Nou.Clopotul poartă inscripția "a fost făcut de Dumitru Moldovan și soția sa Stanca în anul 1797"; a mai existat un clopot care a fost rechiziționat în timpul războiului- despre acesta nu se știe ce vechime avea.Catapeteasma din lemn pictat datează din sec. XVIII. O icoană reprezentând Sf. Treime, aflată în naos, poarta inscripția: "s-a făcut prin osârdia și toată cheltuiala iubitorilor de Dumnezeu, Kir Vasile Orghidan cu soția lui Maria...leat 1820 iunie 20, de către Sofronie Ieromonahul".Biserica a fost reparată/ restaurată în 1863, 1901, 1983-1984, 2003-200625.

Cimitirul ortodox înconjoară biserica pe părțile sale de sud și vest.În cimitirul ortodox se mai găsesc doar trei exemplare dintr-un tipfoarte interesant de însemn funerar- totemuri din lemn; acestea sunt înmod evident diferite de stâlpii totemici secuiești (din care se găsesccâteva exemplare în cimitirul alăturat, cel reformat)- v. foto 14, 15,1626.

Aceste însemne funerare rare, de origine paleocreștină, trebuieinventariate, cercetate și protejate.

foto 14, 15, 16- cele trei totemuri din cimitirul ortodox din Satu Nou

25 http://www.protopopiatsacele.ro/sematism.php?id=1526 foto 14, 15, 16- Viorel Irașcu; sursa foto: www.plecatdeacasa .net

12/III


6.1.1. Zona de protecție propusă pentru Biserica de lemn "Sf. Dumitru"

Zona de protecție a Bisericii "Sf. Dumitru" s-a trasat astfel încât să fie protejate perspectivele asupra ei din toate direcțiile. Cea mai importantă perspectivă asupra bisericii este din strada Crizbavului, dinspre est; pentru această perspectivă s-a avut învedere protejarea ambianței istorice a monumentului,prin includerea ambelor fronturi ale str. Crizbavuluiîn zona de protecție, precum și a cimitirului reformat.Astfel, zona de protecție a Bisericii "Sf. Dumitru" seva contura astfel: la vest- pe limita vestică a parceleide pe str. Crizbavului nr. 20, pe limita vestică ascuarului despărțitor al sensurilor pe str. Crizbavului,pe limita vestică a parcelei de pe str. Crizbavului nr.135 (uliță); la sud- pe limitele sudice ale curțilorconstrucțiilor de pe frontul sudic al str. Crizbavului;la est- pe str. Laterală și pe limita estică a parcelei depe str. Crizbavului nr. 98; la nord- pe limita nordică acurților construcțiilor de pe frontul nordic al str.Crizbavului, între nr. 98-110, pe limitele cimitiruluireformat și pe limitele terenurilor agricole imediatînvecinate cu curtea bisericii (foto 17).

foto 17- zona de protecție a Bisericii "Sf. Dumitru"

6.2. Ansamblul Bisericii Evanghelice- str. Mare nr. 200- cod LMI: BV-II-a-B-11776

Biserica Evanghelică (foto 18, 19, 20) datează de la jumătatea sec. XV și păstrează încă elemente constructive gotice (altarul poligonal, nișe ogivale, golul ușii sacristiei și chiar pictură murală datând dinaintea Reformei, acoperită ulterior cu tencuială). Turnul bisericii a fost construit în 1786; tot în sec. XVIII a fost construit și zidul înconjurător al incintei, care inițial era mai înalt ca astăzi (v. foto 18).Orbán Balázs descria în 1868 două grinzi inscripționate din casa parohială- una inscripționată cu anul 1672 și o alta- descoperită în timpul unorlucrări de decorare interioară a casei- pe care seafla inscripția: "1451 die 27. maji". Aceastăinscripție ar putea arăta cu destulă precizie anulînceperii construirii bisericii, presupunându-secă s-a început construirea casei parohialeaproximativ în același timp cu biserica.Pe turn este inscripționat anul: 1890 (probabilanul unor reparații importante).

foto 18- intrarea în biserica din Satu Nou- sursa foto: www.siebenbuerger.de

13/III


În 1923 s-a construit portalul de acces în incintă și, probabil, s-a reparat împrejmuirea de zid, aducându-seîn forma pe care o vedem azi. Este posibil ca și casa parohială, în forma în care o vedem azi, să dateze dinacelași an.

foto 19, 20- Ansamblul Bisericii Evanghelice din Satu Nou

6.2.1. Zona de protecție propusă pentru Ansamblul Bisericii Evanghelice

Zona de protecție a Bisericii Evanghelice setrasează luând în considerare perspectivele asuprabisericii; poziția sa centrală face ca biserica să fievizibilă atât de pe str. Mare, cât și de pe străzileînvecinate (Laterală și Hălchiului). Se propuneconservarea ambianței istorice în toate perspectiveleimportante, incluzând capetele de perspectivă.Astfel, zona de protecție s-a conturat după cumurmează: la vest- pe str. Laterală și pe limita vesticăa parcelei de pe str. Crizbavului nr. 97; la nord- pelimitele nordice ale curților construcțiilor de pefrontul nordic al str. Crizbavului, nr. 97-91; la est-pe limitele estice ale curților construcțiilor de pefrontul estic al str. Mari; la sud- pe firul pârâuluiLinceș, între pârâul Ciucaș și str. Laterală (foto 21).

foto 21- zona de protecție propusă pentru Ansamblul BisericiiEvanghelice

14/III


7. ALTE CLĂDIRI CU VALOARE ISTORICO-ARHITECTURALĂ

Identificăm în Satu Nou câteva clădiri importante pentru viața comunității, apărute în diverse momente ale dezvoltării acesteia- clădiri cu valoare istorică/ arhitecturală/urbanistică/ ambientală care documentează momente din evoluția economică și socială a localității; pe lângă acestea, mai identificăm și câteva locuințe din fondul construit vechi al localității (sec. XIX- prima jumătate a sec. XX) care au păstrat în stare bună majoritatea caracteristicilor originale.

7.1. Căminul Cultural- str. Laterală nr. 184A

A fost construit în 1935 ca și Sală Comunală Evanghelică. Volumetria clădirii este asemănătoare Sălii Comunale Evanghelice din Hălchiu- clădiri masive cu săli publice mari, cu arhitectură derivată din cea a locuinței, fără decorațiuni pe fațade.Clădirea este pe parter înalt, cu șarpantă abruptăîn patru ape, cu ferestre mari și un mic foișor deacces dispus în zona centrală a fațadei lungi.Este dispusă cu fațada scurtă spre stradă,asemănător locuințelor. Tâmplăriile din lemn au fost înlocuite cutâmplării PVC, dar se păstrează poarta de lemnasemănătoare cu porțile locuințelor. Se află în stare bună (foto 22).

foto 22- Căminul Cultural din Satu Nou

7.2. Școala cu clasele I-IV- str. Mare nr. 28

A fost edificată în perioada interbelică, în cadrul programului de construire de școli românești în Transilvania, după Unire. Clădirea are parter și etaj și prezintă arhitectura specifică clădirilor școlare din perioada interbelică, fiind singura de acest tip din localitate. În 2009, clădirea avea încă frumoasele tâmplării din lemn, a căror compartimentare și al căror colorit participau la compunerea fațadei; din păcate, acestea au fost înlocuite cu tâmplării impersonale din PVC alb, fapt ce afectează frumusețea fațadei (foto 23, 24).Clădirea este construită din cărămidă, decorată cu ancadramente și profilaturi din tencuială. Învelitoarea este din țiglă plană. Clădirea este întreținută și se află în stare foarte bună.

15/III


foto 23- Școala primară în 2009- foto Nagy Dani Gábor; foto 24- Școala primară azisursa foto www.panoramio.com

7.3. Școala cu clasele V-VIII - str. Laterală nr. 189A

Școala a fost construită în 1869, cu fonduri imperiale (4500 de florini) pentru a înlocui școala construită în 1847 care era deja neîncăpătoare (în 1869, populația școlară a satului număra peste 200 de copii). Tot statul a asigurat fonduri pentru plata învățătorului, în sumă de 300 de florini pe an.

Arhitectura sa amintește de cea a unei locuințe mai dezvoltate. Clădirea este dezvoltată de-a lungulstrăzii, cu acces prin gang în curtea interioară și accese directe dincurte în sălile de clasă (foto 25).În 2009, clădirea încă avea frumoasele tâmplării de lemn cu rulourila partea superioară- tâmplării ce participau la compoziția fațadei(foto 2627, 27).În urma lucrărilor de reabilitare recente, tâmplăriile au fostînlocuite cu tâmplării impersonale de PVC alb.Se află în stare bună.

foto 25- școala- curte interioară (foto din 2009)

foto 26 (stânga)- școala în 2009

foto 27(dreapta)- școalaazi

27 foto 25, 26: Nagy Dani Gábor; sursa foto www.panoramio.com 16/III


7.4. Grădinița- str. Crizbavului nr. 153

După cum am arătat la pct. 5, pe Planul Director de Tragere se poate vedea o clădire având poziția și dimensiunile grădiniței de azi. Întrucât Planul Director de Tragere a fost executat în 1916-1924 prin copierea unor hărți de la sf. sec. al XIX-lea, tragem concluzia că această clădire a fost construită în a douajumătate a sec. al XIX-lea.

Clădirea este din cărămidă pe parter, cu șarpantă înaltă în patru ape, acoperită cu țiglă solz.Fațada este decorată cu ancadramente și profilaturi. O parte din goluri au fost obturate cu zidărie, o altă parte mențineau încă în 2009 tâmplăriile originale din lemn; compartimentarea și coloritul tâmplăriilor participau la estetica fațadei. Din păcate, acestea au fost înlocuite până în 2012 cu tâmplării din PVC alb (foto 28, 29). Starea generală a clădirii e bună; învelitoarea este în stare proastă, necesitând reparații.

foto 28- grădinița în 2009- foto Nagy Dani Gábor; foto 29- grădinița azisursa foto www.panoramio.com

7.5. Moara veche- str. Morii nr. 325

Este un mic ansamblu format din vechea moară și locuința morarului. Aceasta din urmă prezintă o arhitectură simplă cu elemente de tip vilă; moara este o clădire utilitară cu o arhitectură asemănătoare locuințelor simple din localitate. Clădirea morii este în stare proastă, iar cea a locuinței este în stare medie. Recent, s-a construit alături o locuință nouă (foto 30, 31).

foto 30- ansamblul morii în 2009- foto 31- ansamblul morii azifoto: Nagy Dani Gábor; sursa foto www.panoramio.com

17/III


7.6. Sediul Fundației "House of Hope"- str. Mare nr. 349

Este o clădire cu parter înalt, bine dezvoltată în plan, construită în a doua jumătate a sec. XIX. Arhitectura sa sugerează că a fost construită ca și clădire publică, putând să fi avut inițial o funcțiune comunitară- de exemplu, sală comunală evanghelică (actualul Cămin Cultural fiind construit ca Sală Comunală doar în 1935, este posibil ca înaintea acestui an, Sala Comunală să fi funcționat în clădirea de pe str. Mare nr. 349). Aceasta este doar o supoziție,în lipsa unor informații asupra istoricului clădirii.

Clădirea pare a se afla în stare bună, fiindrecent reabilitată; din păcate, împachetarea sa cupolistiren și înlocuirea tâmplăriilor originale delemn cu tâmplării din PVC fac ca imaginea inițială aclădirii să nu mai poată fi cunoscută, iar starea sasă nu mai poată fi evaluată (foto 32).

foto 32- "House of Hope"- Satu Nou

7.7. Prăvălie- str. Mare nr. 203

Este o clădire construită în perioada interbelică, servind ca prăvălie și ca locuință a comerciantului. Arhitectura ei este foarteasemănătoare cu a unei case mai mari, diferențafăcând-o accesul din stradă în prăvălie. Păstreazădecorațiuni discrete deasupra ferestrelor șiobloanele originale din lemn (foto 33).

foto 33- prăvălia de pe str. Mare nr. 203

7.8. Prăvălie- str. Mare nr. 350

Este o clădire pe parter situată la intersecțiastrăzii Mari cu str. Hălchiului. Clădirea este binedezvoltată în plan, servind atât ca prăvălie, cât șica locuință a comerciantului. Păstrează încăînvelitoarea originală de țiglă solz și obloanele delemn. Se află în stare medie.

foto 34- prăvălia de pe str. Mare nr. 350

18/III


7.9. Cimitirul ortodox- str. Crizbavului nr. 112

Cimitirul ortodox înconjoară biserica pe părțile sale de sud și vest, fiind înființat, probabil, o dată cu comunitatea românească. Cert este că în sec. XVIII exista deja aici, alăturat unei biserici mai vechi decât cea actuală, situată în aceeași poziție cu cea actuală (biserică ce se poate vedea pe ridicarea topografică iosefină). Așa cum am mai arătat la pct. 6.1.1., în cimitirul ortodox se mai găsesc doar trei exemplare dintr-un tip de totemuri din lemn, diferite de stâlpii totemici secuiești (foto 14, 15, 16).

Se recomandă inventarierea și protejarea acestor însemne funerare rare, de origine paleocreștină.

Cimitirul este accesibil printr-o poartă detip baroc, construită în perioada interbelică(foto 35).

foto 35- poarta cimitirului ortodox

7.10. Cimitirul evanghelic-luteran- str. Crizbavului nr. 111

Este alăturat cimitirului ortodox, fiind separat de acesta printr-un drum. Formează o incintă închisăcu zid, accesibilă printr-o poartă de factură istoricistă, construită în sec. XIX (foto 36).

În acest cimitir se mai găsesc exemplare de stâlpi totemici secuiești din lemn (foto 37). Tot aici este înmormântat scriitorul maghiar Balogh György (1864-1934), autorul primei monografii a localității Satu Nou- "Schița vieții mele în linii principale- povestiri, întâmplări, poezii". Mormântul său este marcatde un stâlp totemic secuiesc (foto 38).

foto 36- intrarea în cimitirul luteran

19/III


foto 37- totem secuiesc în cimitirul reformat din Satu Nou

foto 38- mormântul scriitorului Balogh György, cu însemnul funerar totemic

În afara acestor construcții și amenajări publice/ comunitare, identificăm în localitate casevaloroase prin vechimea lor, prin prezența lor în cadrul țesutului construit sau prin elementelearhitecturale originale intacte- case pe care le descriem în cele ce urmează.

7.11. Case- str. Crizbavului nr. 135-136

Sunt două case alăturate; cea de la nr. 136 datează din perioada interbelică, iar cea de la nr.135- de la începutul sec. XX. Sunt reprezentative pentru două tipuri de locuință întâlnite atât înHălchiu, cât și în Satu Nou: cea de la nr. 136 este o locuință cu fațadă scurtă spre stradă și pinion teșit,cu brâu de țiglă ce separă registrul parterului de cel al podului, iar cea de la nr. 135 reprezintă tipulmai nou cu fațadă la stradă care înglobează și porțile, și anexa gospodărească. Ambele case păstreazăintacte multe din elementele arhitecturale originale, specifice fiecărui tip în parte: decorațiuni (nr.136), tâmplării (135 și 136), porți (nr. 135)- v. foto 39, 40. Sunt bine întreținute și se află în stare bună.

foto 39- str. Crizbavului nr. 135 foto 40- str. Crizbavului nr. 1367.12. Casă- str. Crizbavului nr. 139

20/III


Este reprezentativă pentru tipul de locuință cupinion teșit, ce formează cea mai mare parte a fonduluiconstruit din Satu Nou și Hălchiu. Păstrează frumoase ancadramente și obloane din lemn.Datează din perioada interbelică.Este bine întreținută și se află în stare bună (foto 41).

foto 41- str. Crizbavului nr. 139

7.13. Casă- str. Crizbavului nr. 141

Este o casă măruntă, simplă, din tipul cu pinion teșit; este foarte bine păstrată și întreținută,având intacte învelitoarea de țiglă solz, tâmplăriile de lemn și gardul din lemn cu poarta încadratăîntre doi stâlpi ciopliți la partea superioară. Poarta șigardul sunt reprezentative pentru împrejmuiriletradiționale din Satu Nou, acestea fiind diferite de celedin Hălchiu: poarta specific locală este încadrată întrestâlpi, neacoperită și este alcătuită din două foi mari,din care una înglobează poarta de persoane (foto 42).Casa ar putea data din prima jumătate a sec. XX.


7.14. Case- str. Crizbavului nr. 144-145-146

Sunt trei case din tipul cu poartă înaltă pentru vehicule, înglobată în fațada casei spre stradă.Deși aparțin aceluiași tip, fiecare casă prezintă elemente de volumetrie care o individualizează: cea dela nr. 144 are coama perpendiculară pe stradă și pinion teșit, cea de la nr. 145 are acoperiș în patruape, iar cea de la nr. 146 prezintă pinion teșit, dar coama paralelă cu strada (foto 43, 44).

foto 43- str. Crizbavului nr. 144 foto 44- str. Crizbavului nr. 145 (prim-plan) și 146

21/III


Casa de la nr. 144 este renovată, întreținută și se află în stare foarte bună, iar celelalte două sunt înstare medie. Toate trei au încă învelitorile originale de țiglă solz, cea mai mare parte a tâmplăriilororiginale, iar cea de la nr. 145 are o frumoasă poartă din lemn.

7.15. Case- str. Crizbavului nr. 149-150

La nr. 149 și 150 se află două case reprezentative pentru continuitatea arhitecturii tradiționale:cea de la nr. 149 datează din perioada 1950-1960, iar cea de la nr. 150- din perioada interbelică.Ambele mențin foarte bine toate elementele de autenticitate specifice perioadei în care au fostedificate: învelitori de țiglă solz, tâmplării din lemn,decorațiuni (ancadramente, cornișă profilată și lesenela nr. 150, registre din tencuială la nr. 149); deasemenea, casa de la nr. 149 păstrează porțileoriginale din lemn. Ambele case se află în staremedie, necesitând lucrări de reabilitare a finisajelor(foto 45).

foto 45- str. Crizbavului nr. 150 (în prim-plan) și 149 (în plansecund)

7.16. Case- str. Crizbavului nr. 155-156-157-158

Este vorba despre o înșiruire de patru casereprezentative pentru arhitectura locală (foto 46).Dintre acestea, casa de la nr. 155 datează din 1933 (cudatarea inscripționată deasupra porții), cele de la nr. 156și 157 ar putea fi interbelice sau ceva mai recente(perioada 1950-1960), iar cea de la nr. 158 datează de laînceputul sec. XX (foto 47, 48, 49, 50).

foto 46- str. Crizbavului nr. 155-158

foto 47- str. Crizbavului nr. 155 foto 48- str. Crizbavului nr. 156

22/III


foto 49- str. Crizbavului nr. 157 foto 50- str. Crizbavului nr. 158

Toate cele patru case păstrează învelitorile de țiglă solz, tâmplăriile originale și porțile de lemn.Casele de la nr. 155-158 sunt din tipul cu portal înalt ce continuă fațada până la nivelul cornișei, iardintre acestea, cea de la nr. 157 are fațada scurtă spre stradă și pinion teșit. Casa de la nr. 158 este din tipul cu pinion teșit și cu porți joase, alăturate casei.

7.17. Casă- str. Crizbavului nr. 104

Este o casă situată în frontul nordic al str. Crizbavului; casa pare a data de la începutul sec. XXși păstrează foarte bine toate elementele de autenticitate: învelitoare de țiglă solzi, tâmplării de lemncu obloane, porți de lemn, decorațiunile fațadei (registre din tencuială).

Casa aparține tipului cu pinion teșit; este înaltă,având parter înalt pe beci, iar porțile sunt din tipul jos,cu poarta pentru persoane acoperită și poartă pentruvehicule descoperită.

Casa se află în stare medie, fiind necesarăreabilitarea finisajelor (foto 51).


7.18. Casă- str. Laterală nr. 164

Este o casă din tipul cu pinion teșit și dateazăde la începutul sec. XX. Păstrează frumoase tâmplăriide lemn și decorațiuni simple (ancadramente șiprofilaturi); învelitoarea de țiglă solz a fost înlocuităcu plăci de țiglă plană, iar poarta de lemn originală afost înlocuită corect cu o poartă nouă de lemn,asemănătoare celor istorice. Casa a fost recentreabilitată în mod corect, fiind bine întreținută și înstare foarte bună (foto 52).

foto 52- str. Laterală nr. 164

23/III



Este o casă simplă din tipul cu pinion teșit șidatează din perioada interbelică. Are ferestre încheiateîn arcadă la partea superioară și obloane de lemn.Păstrează învelitoarea de țiglă solz și porțile de lemn;de asemenea, păstrează grajdul etajat la începutul sec.XX, specific zonei. Este în stare medie (foto 53).



Este, de asemenea, o casă din perioadainterbelică cu pinion teșit și ferestre încheiate înarcadă; menține tâmplăriile originale și învelitoarea dețiglă solz. Grajdul se păstrează în conformarea dinprima jumătate a sec. XIX, ne-etajat. Se află în starerea, necesitând reabilitare (foto 54).



Casa datează din 1926, datarea fiind înscrisăpe pinion. Este o casă din tipul cu pinion teșit; areîncă intacte tâmplăriile de lemn cu obloane,ornamentația fațadei (de factură Art Deco) și poartade lemn. Se află în stare medie (foto 55).


7.22. Casă- str. Mare nr. 194

Este o casă ce datează din perioada interbelică;face parte din tipul cu pinion teșit și are încă intactetâmplăriile de lemn, învelitoarea de țiglă solz,decorațiunea fațadei (lesene) și poarta de lemn. Seaflă în stare medie (foto 56).


24/III


7.23. Case- str. Mare nr. 344-345

Sunt două case alăturate, din tipul cu pinion teșit. Casa de la nr. 344 are ferestre încheiate în arcadă la partea superioară, specifice locuințelor păstratedin perioada interbelică, din localitate. Casa păstrează tâmplăriile originale de lemn, învelitoarea dețiglă solz și decorațiunea fațadei (rezalituri din tencuială), precum și poarta de lemn. Este o casă micăpe o parcelă îngustă, astfel încât nu are anexă spre drum. Este în stare proastă (foto 57).Casa de la nr. 345 prezintă poarta înaltă în planul fațadei, care înglobează și fațada anexeigospodărești aflate la stradă. Anexa arată vârsta reală a casei (perioada interbelică), întrucât areferestrele arcuite la partea superioară. Corpul principal al gospodăriei- locuința- a fost reconstruit saureamenajat în perioada 1950-1970. Anexa de la stradă (transformată în spațiu locuibil) are tîmplăriileoriginale de lemn și obloane. Casa păstrează învelitoarea originală de țiglă solz și poarta înaltă delemn. Este în stare bună, fiind bine întreținută (foto 58).

foto 57 (stânga)- str. Marenr. 344 (în centrulimaginii)

foto58 (dreapta)- str. Mare nr.345

7.24. Casă- str. Mare nr. 340

Este o casă înaltă din tipul cu pinion teșit șipoartă înglobată în fațadă, până la cornișă. Dateazăde la începutul sec. XX; păstrează decorațiunilefațadei (rezalituri din tencuială) și învelitoarea dețiglă solz, dar tâmplăriile de lemn au fost înlocuitecu tâmplării din PVC. Este bine întreținută și se aflăîn stare foarte bună (foto 59).

foto 59- str. Mare nr. 340

7.25. Casă- str. Dumbrăviței nr. 234

Este o casă de înc. de sec. XX, foarte binepăstrată. Are încă tâmplăriile originale de lemn,învelitoarea de țiglă solz și decorațiunile fațadei(rezalituri din tencuială). Este bine întreținută în formasa autentică, fiind recent renovată cu păstrarea tuturorelementelor de autenticitate (foto 60).

foto 60- str. Dumbrăviței nr. 234

25/III


7.26. Casă- str. Dumbrăviței nr. 215

Este o casă din tipul cu pinion teșit, cu ferestreîncheiate cu arcade la partea superioară; datează dinperioada interbelică. Păstrează încă învelitoarea dețiglă solz, tâmplăriile originale de lemn și porțile delemn, dar este în stare foarte proastă (foto 61).

foto 61- str. Dumbrăviței nr. 215

7.27. Case- str. Dumbrăviței nr. 292-298, str. Morii nr. 299-300

Pe frontul sud-vestic al str. Dumbrăviței șiMorii, în zona intersecției cu str. Mare se găsește unfront continuu de case interesante fiecare în parte, daravând și împreună o valoare ambientală deosebită (foto62).

foto 62- str. Dumbrăviței nr. 292-298, Morii 299-300

Casa de la nr. 292 este cea mai veche casă datată cert din localitate: pe pinionul său se maipoate citi anul 1834. Este o casă cu pinion drept, asemănătoare caselor de final de sec. XVIII dinHălchiu. Este bine păstrată în forma originală, chiar dacă finisajele și tâmplăriile originale au fostînlocuite (foto 63).

La nr. 293 se află o casă foarte frumoasă, cu pinion teșit și portal la înălțimea cornișei cesepară parterul de pod. Casa datează din sec. XIX și păstrează intacte toate elementele deautenticitate: învelitoare de țiglă solz, tîmplării de lemn cu obloane, porțile de lemn și frumoaseledecorațiuni de factură barocă. Este în stare medie (foto 64).

foto 63- str. Dumbrăviței nr. 292 foto 64-str. Dumbrăviței nr. 293

26/III


La nr. 294 se află o casă cu fațada lungă dispusă în aliniament; poarta este înglobată în fațadala stradă. Casa ar putea data din perioada interbelică; păstrează tâmplăriile de lemn originale, cuobloane traforate decorative (foto 65). La nr. 295 se află o casă din tipul cu pinion teșit, ce datează,probabil, din perioada 1950-1970; anexa spre stradă datează, probabil, din perioada interbelică. Anexapăstrează obloanele de lemn; mai există și poarta originală de lemn.

foto 65- str. Dumbrăviței nr. 294 foto 66- str. Dumbrăviței nr. 295

Casa de la nr. 296 prezintă un foișor de acces dispus pe centrul fațadei lungi, în curte; acestfoișor este acoperit cu un volum de tip lucarnă, nu cu o prelungire a acoperișului așa cum seobișnuiește în Hălchiu. Casa avea ferestre cu arcadă la partea superioară; din păcate, arcadele au fostdesființate o dată cu înlocuirea tâmplăriilor. Ferestrele cu arcadă și foișorul de acces ar putea situaedificarea casei în a doua jumătate a sec. XIX (foto 67). La nr. 297 se află o casă simplă cu pinionteșit, posibil din perioada 1950-1970, fără altă valoare decât cea ambientală; nici această casă nu maiare tâmplăriile originale (foto 68).


La nr. 298 se află o altă casă foarte frumoasă, expusă spre stradă prin fațadă și portalul înalt; fațadaeste elegant decorată cu elemente Art Deco. Casa datează, probabil, din perioada interbelică.

La nr. 299 (str. Morii) vedem o casă ce datează, probabil, din perioada 1950-1970; casa aretâmplăriile originale de lemn și învelitoarea din țiglă solz. Are valoare ambientală prin relația cu casade la nr. 298 și cu întreg frontul (foto 69).

27/III


foto 69- str. Dumbrăviței nr. 298- str. Morii nr. 299

Așa cum am mai arătat, în Satu Nou se păstrează încă fronturi construite omogene, cu atât maimult cu cât și casele construite în perioada 1950-1970 s-au executat după aceleași tipare tradiționale,generalizate din sec. XIX până în 1940. Deși multe dintre aceste case sunt relativ noi, ele suntconstruite cu respectarea volumelor, tehnicilor și finisajelor tradiționale, astfel încât valoareaambientală a fronturilor este foarte mare. De aceea, este necesară protejarea lor prin elemente deregulament care să ducă la menținerea caracteristicilor specifice, implicit la menținerea valoriiambientale ridicate. Enumerăm în continuare aceste fronturi:

7.28. Front sudic str. Crizbavului

Întregul front sudic al str. Crizbavului (nr.132-158) are o valoare ambientală ridicată, fiindpuține clădiri noi care afectează omogenitatea acestuifront (foto 70).

foto 70- str. Crizbavului, front sudic

7.29. Front nordic str. Crizbavului

O parte a frontului nordic al str. Crizbavului (nr.94-107) prezintă o valoare ambientală ridicată, datorităritmului fațadelor cu pinioane teșite (foto 71).

foto 71- str. Crizbavului, front nordic

28/III


7.30. Front de sud-vest al străzilor Dumbrăviței-Morii

În afara caselor deja enumerate din acest frontexistă case relativ noi, dar cu volumetrie asemănătoarecelor vechi, astfel încât întreg frontul prezintă o valoareambientală ridicată (nr. 291-304)- v. foto 72.

foto 72- str. Dumbrăviței-Morii, front sud-vest

7.31. Front nord str. Dumbrăviței

În frontul nordic al str. Dumbrăviței, grupul decase cuprins între nr. 221-234 prezintă valoare ambientalăridicată (foto 73, 74).

foto 73- str. Dumbrăviței, front nordic

foto 74- str. Dumbrăviței, front sudic

7.32. Fronturi la str. Laterală

Pe str. Laterală, ambele fronturi au valoare ambientalăridicată: front estic- nr. 190-184 și front vestic- nr. 159-219 (foto 75).

foto 75- fronturi la str. Laterală

29/III


7.33. Fronturi la str. Mare

La str. Mare sunt porțiuni de fronturi continue în sectorul nordic al străzii și în cel sudic: nr. 192-195 în cel nordic, nr. 339-347 și nr. 202-206 în cel sudic. Strada Mare este mai puțin omogenă decât celelalte străzi, dată fiind poziția sa centrală (foto 76, 77).

foto 76- sectorul nordic al str. Mari foto 77- sectorul sudic al str. Mari

8. SITURI ARHEOLOGICE

Pe teritoriul satului Satu Nou se află 3 situri arheologice înscrise în Repertoriul Arheologic Național28, după cum urmează:

cod RAN Denumire Categorie Tip Localitate Cronologie

41079.01 Descoperiri neolitice la Satu Nou- Şaua Cetăţii

neprecizată neprecizat Satu Nou

Eneolitic, Epoca bronzului

41079.02 Situl arheologic de la Satu Nou - "Wierem"

locuire civilă

aşezare Satu Nou

Epoca migraţiilor,Latène, Epoca bronzului / VII-VIII

41079.03 Aşezarea Schneckenberg de la Satu Nou - "Varnvok". Pe raza satului

locuire civilă

aşezare Satu Nou

Epoca bronzului

Aceste situri sunt descrise detaliat în studiul arheologic anexat prezentei documentații; de asemenea, sunt descrise zonele lor de protecție. În interiorul acestor zone de protecție este interzisă orice intervenție fără avizul DJPCN Brașov.

28 http://ran.cimec.ro/30/III


9. EVOLUȚIA ARHITECTURII LOCALE

9.1. LocuințaCa și în cazul Hălchiului, în Satu Nou găsim casa tipic săsească din Țara Bârsei, cu două încăperi înșirate (ulterior dezvoltată la trei încăperi), dispusă cu latura scurtă spre stradă. Acoperișul este în două ape, cu coama perpendiculară pe stradă, teșit peste fronton. Tot ca în Hălchiu, casele sunt construite pe pivnițe și au răsuflători pe fațadă. Față de casele din Hălchiu observăm și câteva deosebiri: casele din Satu Nou sunt mai mărunte și mai puțin decorate; sunt foarte puține casele bogat decorate (de ex. casa de pe str. Dumbrăviței nr. 293- foto 64) și lipsesc locuințele de tip vilă sau palat din care găsim exemple în Hălchiu (cu excepția casei morarului de pe str. Morii nr. 325, casă cu o arhitectură simplă, dar cu elemente de tip vilă- v. foto 30, 31). De asemenea, sunt foarte puține în Satu Nou casele cu foișor de acces, care sunt răspândite în Hălchiu și reprezintă un statut social ridicat (de ex. casa de pe str. Dumbrăviței nr. 296- foto 67).

Deși locuințele care există azi sunt, în general, relativ noi (cea mai mare parte a lor datează din sec. XX, o bună parte fiind construite între anii 1950-1970 după cum arată datarea de pe frontoane), aceste câteva locuințe mai vechi atestă faptul că localitatea a perpetuat până în 1970 o tradiție a construiriilocuinței: clădirile noi au reluat fidel toate elementele arhitecturale ale celor vechi- volumetrie, finisaje, porți. Aceasta este o caracteristică ce diferențiază Satu Nou de Hălchiu: după instalarea comunismului, în Hălchiu s-a generalizat tipul de casă "a coloniștilor" cu șarpantă în patru ape, pe când în Satu Nou s-a construit în continuare casa tradițională cu pinion teșit. Acest fapt face ca fronturile construite în Satu Nousă fie omogene pe tot teritoriul localității.

În Satu Nou întâlnim aceleași tipuri de locuințe ca și în Hălchiu. Cel mai răspândit este tipul simplu, cu parter înalt peste beci, cu coama perpendiculară pe drum și cu pinion teșit, cu brâu de învelitoare ce separă registrul parterului de cel al podului. Acest tip de casă este însoțit de porți de lemn simple, joase sau de portal înalt la nivelul brâului de țiglă. Porțile joase, la rândul lor, sunt de două feluri: unele sunt asemănătoare celor din Hălchiu (cu poartă de persoane înglobată într-un mic portal de zid), altele formează o suprafață continuă din scânduri, cu poarta de persoane înglobată în poarta de vehicule.

Acest tip de casă s-a construit din sec. al XIX-lea până în 1970 aproape fără modificări, cu respectarea fidelă a tuturor elementelor volumetrice și de finisaj. Față de casele din Hălchiu ce aparțin acestui tip, mai observăm o diferență: parcelele mai înguste din Satu Nou permit foarte rar existența anexei gospodărești situate la drum, legate de locuință prin porți sau prin împrejmuirea de zid.

Foarte puține exemple mai există din tipul de casă cu pinion drept, răspândit în Hălchiu spre finalul sec. XVIII, iar în Satu Nou- în prima jumătate a sec. XIX (de ex. casa de pe str. Dumbrăviței nr. 292- foto 63).

Un alt tip de casă din care se găsesc exemple în SatuNou este casa pe care o întâlnim la Hălchiu doar în cartierulromânesc, răspândită spre sfârșitul sec. al XIX-lea. Este ocasă asemănătoare cu cele săsești în ceea ce priveștedistribuția spațiilor interioare, dar deosebită de acestea prinînvelitoare: învelitoarea casei românești este în patru ape,pornind direct de peste parter (foto 78).

foto 78- casă specific românească- str. Crizbavului nr. 140

31/III


De la începutul sec. XX au început a se construi și aici casele cu fațada lungă în aliniament, cu portal înalt la nivelul cornișei și poartă de lemn traforat, cu învelitoare în patru ape. Cele mai frumoase exemple de acest tip datează din perioada interbelică (de ex. casa de pe str. Crizbavului nr. 155- foto 47).

Un alt tip de casă răspândit în Satu Nou este casa-tip implementată o dată cu așezarea coloniștilor români în Hălchiu, după 1957: casă simplă, joasă, cu acoperiș în patru ape, cu o singură fereastră pe fațadă. Acest tip de casă se întâlnește cu precădere în capătul de sud al str. Morii, deși exemple izolate se găsesc și pe străzile centrale (foto 79, 80).

foto 79- str. Morii nr. 320-324- case-tip ale coloniștilor români foto 80- casă-tip a coloniștilor români- str. Morii nr. 309

Casele din toate tipurile istorice au- aproape fără excepție- obloane de lemn; casele construite în sec. XIX au, în cea mai mare parte a lor, ferestrele încheiate în arcadă la partea superioară- caracteristică ce le deosebește de casele din Hălchiu, care au în puține cazuri asemenea ferestre.

Relativ puține sunt casele-tip construite după 1970; paradoxal, deși Satu Nou a fost mereu o localitate de standard mai coborât decât Hălchiu, casele de după 1970 sunt, în principal, case masive cu etaj, mai puțin întâlnite în Hălchiu (foto 81, 82, 83, 34, 85, 86). Acestea, deși dispuse în aliniament la fel ca locuințele tradiționale, destructurează fronturile prin regimul de înălțime mare și volumetria excesivă.


foto 82-str. Dumbrăviței nr. 220

foto 83- str. Hălchiului nr. 13

foto 84- str.Hălchiului nr. 15A

32/III


foto 85- str. Mare nr. 33

foto 86- str.Morii nr. 328-329

Tot în perioada comunistă se construiesc case pe parter, cu fațade în aliniament, ale căror volume reduse fac ca ele să se integreze corect în țesutul construit tradițional (foto 87, 88, 89, 90).


foto 88- str.Crizbavului nr. 128

foto 89- str. Crizbavului nr.134

foto 90- str.Mare nr. 210

În unele cazuri se constată preocuparea pentru o arhitectură cu elemente tradiționale- de ex. obloane sau rulouri care amintesc de obloane (foto 82, 83, 85, 88, 90).

După 1990, Satu Nou - ca și Hălchiul- a suferit importul de elemente arhitecturale străine, neadecvate tradiției locale. Totuși, comparativ cu Hălchiul, fenomenul nu s-a manifestat cu aceeași gravitate: noile construcții au destructurat porțiuni mai mici din fronturile stradale, fiind mai puține și cu oprezență mai puțin agresivă. Există și exemple de construcții modernizate cu încercarea de armonizare cu țesutul construit tradițional sau chiar de reabilitare corectă a vechilor locuințe. Totodată, se observă și la Satu Nou fenomenul "reabilitării termice" prin placare cu polistiren și înlocuire a vechilor tâmplării de lemn cu tâmplării noi de PVC, precum și refinisarea vechilor case cu materiale și tehnici noi; din păcate, acest fenomen este foarte agresiv, distrugând orice element de autenticitate și făcând imposibilă vizualizarea stării fizice reale a clădirilor.

Putem distinge trei tipuri de intervenții majore în țesutul construit tradițional, în perioada postcomunistă: construcții noi, mansardări sau extinderi ale construcțiilor vechi, înlocuirea finisajelor construcțiilor vechi.

33/III


Din prima categorie exemplificăm cu case noi inserate în țesutul istoric, cu arhitectură complet diferită de cea tradițională. Sînt clădiri înalte, retrase din aliniament, cu șarpante în două ape. Lipsa teșiturii pe pinion sau a apei spre drum face ca înălțimea lor să fie și mai contrastantă cu țesutul construit în care sunt inserate. Prezintă elemente arhitectonice străine locului (arcade, contrafișe decorative, ferestreteșite) și/ sau finisaje nepotrivite (materiale inadecvate, culori tari)- de ex. casele de pe str. Dumbrăviței nr. 279 (foto 91), str. Dumbrăviței nr. 281 (foto 92), str. Crizbavului nr. 114, str. Mare nr. 201. Acestea două din urmă sunt cu atât mai nepotrivite, cu cât ambele afectează perspective asupra celor două monumente istorice ale localității: casa de pe str. Mare nr. 201, deși are o arhitectură care ar fi corectă în alt context, aici afectează perspectiva dinspre sudul străzii Mari asupra Bisericii Evanghelice (foto 93); casa de pe str. Crizbavului nr. 114 afectează grav perspectiva dinspre estul str. Crizbavului asupra Bisericii Ortodoxe, întrucât înălțimea sa o concurează pe cea a bisericii (foto 94). În afară de acest fapt, casa rupe frontul istoric, fiind retrasă mult din aliniament; totodată, arhitectura sa și coloritul puternic suntcomplet străine tradiției locale (foto 95).


foto 93- str. Mare nr. 201- casă nouă lângă Biserica Evanghelică foto 94- str. Crizbavului nr. 114- casă nouă lîngă Biserica Ortodoxă

foto 95- str. Crizbavului 114

34/III


În afara țesutului istoric, la periferiile localității au apărut în ultimii 15 ani cartiere de locuințe noi, cu arhitectură modernă și fără legătură cu tradiția locală a construirii (foto 96).

foto 96- cartier de locuințe noi la periferia localității Satu Nou, spre Hălchiu

În ceea ce privește modificările de construcții vechi prin mansardare sau extindere, am identificat atât exemple pozitive, cât și exemple negative de asemenea intervenții.

Un exemplu pozitiv, de construcții vechi reabilitate corect este pensiunea de pe str. Dumbrăviței nr. 288. Corpurile de la stradă au fost reabilitate corect în forma originală- atât locuința (o casă din tipul cu pinion teșit ce datează din perioada 1950-1970), cât și anexa gospodărească situată în aliniament. Poarta de lemn a fost înlocuită cu una nouă, tot de lemn, iar anexele gospodărești din interiorul parcelei- fostul grajd etajat și fosta șură- au fost transformate în spații de cazare cu respectarea regimului de înălțime inițial și, în mare parte, a arhitecturii originale. Rezultatul este un ansamblu agreabil, cu o prezență foarte bună în sit și care rezolvă toate cerințele locuirii moderne (foto 97, 98).

foto 97- str. Dumbrăviței nr. 288 foto 98- str. Dumbrăviței nr. 288- anexe transformate în spații de cazare

Un alt exemplu pozitiv de intervenție este locuința de pe str. Mare nr. 40, unde o casă veche a fost consolidată și mansardată cu păstrarea formei învelitorii cu pinion teșit. Rezultă o locuință modernă și încăpătoare, corect integrată în cadrul construit tradițional (foto 99). Un exemplu asemănător se găsește pe str. Crizbavului nr. 92, unde o casă veche a fost mansardată cu păstrarea formei învelitorii cu pinion teșit; de asemenea, a fost păstrat portalul cu porți de lemn, care se leagă de cornișa celei de la nr. 93 (foto 100).

35/III


foto 99- mansardare corectă pe str. Mare nr. 40 foto 100- mansardare corectă pe str. Crizbavului nr. 92

Câteva exemple de mansardări/ extinderi greșite găsim pe str. Dumbrăviței. La nr. 231 se află o anexă gospodărească veche, modificată pentru a adăposti un garaj la parter și un spațiu locuibil la mansardă; prin mansardare și modificarea golurilor, proporțiile clădirii și proporțiile plin-gol ale fațadei se modifică dramatic, rezultatul fiind de slabă calitate vizuală (foto 101). La nr. 239, o anexă gospodărească veche este mansardată prin folosirea unei forme de acoperiș atipice: o învelitoare în două ape cu streșini largi; de asemenea, fereastra mansardei nu mai are rulouri, așa cum au ferestrele vechi ale casei (casa datând din 1950-1970). Deși arhitectura clădirii în sine nu e rea, ea este nepotrivită întregului ansamblu. O învelitoare cu pinion teșit și montarea unui rulou pe fereastra de la mansardă ar fi făcut din acest ansamblu unul de bună calitate (foto 102). La nr. 269, o frumoasă casă de sec. XIX, cu poartă de lemn traforat, cu învelitoare de țiglă solz și ancadramente din tencuială la ferestre a fost reabilitată corect, cu păstrarea tuturor acestor elemente originale. Din păcate, anexa gospodărească situată în aliniament a fost mansardată cu alegerea unei forme discutabile a învelitorii (foto 103). La nr. 287, nevoia de a alipi ungaraj locuinței a dus la modificarea pantei apei dinspre sud a învelitorii, astfel încât să cuprindă și garajul. Această intervenție a dus la distrugerea formei și proporțiilor învelitorii, chiar dacă au fost menținute intacte toate celelalte elemente volumetrice ale casei (foto 104).


36/III



În fine, cel de-al treilea tip de intervenție din perioada postcomunistă asupra țesutului construit istoric este modificarea finisajelor. Exemplificăm aici cu casele de pe str. Mare nr. 34 și nr. 343. La nr. 34 se află o casă ce ar putea data din perioada interbelică sau chiar de la începutul sec. XX, care a primit în zona soclului un placaj de piatră naturală nespecific locului. Totodată, răsuflătorile podului au fost transformate într-o fereastră de formă poligonală, nepotrivită (foto 105). La nr. 343, parterul, soclul și ancadramentele răsuflătorilor podului au fost finisate cu tencuieli incizate în forme neregulate sub forma unui mozaic (foto 106).

foto 105- str. Mare nr. 34 foto 106- str. Mare nr. 343

Totuși, din acest tip de intervenție, cea mai răspândită este "reabilitarea termică" prin placarea cu polistiren și înlocuirea tâmplăriilor de lemn. Dincolo de pierderea autenticității și identității clădirii, marele dezavantaj al acestei intervenții este ascunderea stării fizice reale a clădirii. Astfel, eventualele defecte apărute la nivel structural nu mai pot fi observate, iar intervențiile de consolidare nu se mai pot face în timp util.

9.2. Anexele gospodăreștiȘi în Satu Nou este încă foarte prezentă gospodăria tipică săsească, având o parte din anexele

gospodărești în prelungirea casei (bucătăria de vară, șopul, grajdul); curtea este delimitată de șură, care separă curtea din față de grădină. Există și aici anexele care delimitează curtea de stradă, întorcând spre stradă pereți orbi pe toată lungimea parcelei (de exemplu, pe str. Laterală la nr. 190- v. foto 107).Grajdurile sunt scunde, în general lipsite de etajul locuibil generalizat în Hălchiu în a doua jumătate a sec.XX (foto 108); există, desigur, și exemple de grajduri etajate (foto 109), însă mai puține decât în Hălchiu.

37/III


Cea mai mare parte a șurilor sunt din lemn sau cu parteruldin zidărie și podul închis cu lemn; învelitorile sunt îndouă ape cu frontoane drepte, uneori cu pinion teșit (foto110, 111, 112, 113).Decorațiunile lipsesc pe anexele gospodărești, spredeosebire de anexele din Hălchiu, din care o mare parteau primit decorațiuni asemănătoare celor de pe locuințe.

foto 107- str. Laterală nr. 190- anexele gospodărești delimiteazăcurtea de stradă

foto 108- str. Laterală nr. 218- șură și grajd pe parter foto 109- str. Mare nr. 338- grajd etajat și șură de lemn

foto 110- str. Dumbrăviței nr. 291-293- șuri foto 111- str. Hălchiului nr. 16- șuri

foto 112- str. Laterală nr. 187- șură foto 113- str. Morii nr. 316- șură

38/III


Din analiza fondului construit tradițional se pot trage următoarele concluzii:1. fondul construit din Satu Nou nu păstrează substanță originală anterioară sec. XIX. Atât locuințele, cât și clădirile comunitare sunt relativ noi, iar patrimoniul industrial este inexistent.2. Valoarea arhitecturală a locuințelor și anexelor gospodărești este, în general, mai scăzută decât în cazul Hălchiului, demonstrând o evoluție economică mai lentă a localității Satu Nou, comparativ cu Hălchiul.2. planimetria localității documentează încă destul de clar întreaga sa evoluție, fiind vizibile etapele de apariție și dezvoltare a localității.3. o caracteristică specială ce deosebește fondul construit din Satu Nou de cel din Hălchiu este repetarea modelului tradițional de locuință din sec. al XIX-lea până în 1970, cu copierea întocmai a tuturor elementelor arhitecturale specifice, astfel încât arhitectura unei case construite în jurul anului 1960 nu se deosebește prea mult de cea a unei case din sec. XIX. Acest fapt determină omogenitatea fronturilor stradale, prezentă pe întreg teritoriul localității.

Coroborând aceste concluzii cu observațiile asupra intervențiilor recente în țesutul construit, propunem protejarea omogenității fronturilor prin reglementări de urbanism specifice, precum și protejarea clădirilor valoroase astfel încât să fie evitate intervențiile distructive asupra lor. De asemenea, este necesarăprotejarea clădirilor-monument istoric nudoar punctual peclădire, ci înintegralitatea zonei deprotecție, pentru a fievitate perspectiveleconflictuale asupraclădirilor-monument.

Situația zonelorde protecție propuse șia clădirilor și incintelorvaloroase identificateeste sintetizată în harta alăturată.

Orice construcții și amenajări în interiorul zonelor de protecție ale Bisericii de lemn "Sf. Dumitru"și Bisericii Evanghelice și orice intervenții asupra clădirilor și incintelor valoroase identificate se vor face doar cu respectarea reglementărilor specifice cuprinse în Regulamentul Local de Urbanism și cu avizul DJCPN Brașov.

39/III

Documents

Studiu istoric al comunei Hălchiu_004_sat Satu Nou