director : A L E X A N D R U MACEDONSKI ! prim-redactor : CJNCJNAT PAVELESCU

II

Povestea Sinistră

le cât-va t imp se m u t a s e r ă lange mine don! oameni a cit-'Wisf'ror înfăţ işare e ra bizară . Unul , e ra lung şi pleşuv, cu n a -<ş|> sul în tors ca ciocul papagalului , î nb t ăca t cu o r edengo tă

'!' ce fusese odin ioră neg ra şi pe cap eu o pălăr ie ' na l t a , j igăr i tă ca pelea unu ï câine r ì ios. Gel-alt , e ra scur t , gros, cu perul roşu şi cu ba rba de aceiaşi colóre ; nasul , îl avea mic Ş tur t i t ; îmbrăcămintea lui, cos tum complect , cenuş iu la început , e ra a c u m roşcată ca şi ba rba şi p e r u l lui . Pă lă r ia ce pur !a , cu marg ine scur te , înfăţişa u l t ima şi ridicolă modă cu care revolu-ţ iunea francesă a înzes t ra t secolul al X I X .

«Dar ce fixa maî mul t băgarea de sema e ra c iuda tu l lor mer s . Gel lung , de câte ori făcea un pas, părea un cocor ale că ru i p i -cióre se în t indeau şi se des t indeaü ca doue r e so r tu r i . Gel scur t , pă rea din pot r ivă o minge .

«Apucă tu r i l e lor, e raü şi mai c iudate . O s i n . m ă da tă pe di eşau din casă. Şi a tunc i , a inèndoi , cu p recau ţ iun î nespuse , î n ­chideau uşa . In oraş nu în tâ rd iau de cât o j u m ă t a t e oră. I a r când se în torceau , inspec tau cu a m e n tui tu] , brósca. In urrnfy as igura ţ i , r id icau capul cu un dimbet . I n t roduceau chiăia, deş/-cbideaü, i n t r a u şi pene a doua di n u mai daü semn de viaţă.

Dar în diua urmatóre, la aceiaşi oră, punctuali şi cu aceleşî precauţiun'i, re-eşeau. In oraş, r e - s t a ü obicinuita jumëtate ora. iar când se în torceau, r e - in spec t aü cu aceleşî a m ă n u n t e uşa . p i m b e t u l re-apărea a tunc i pe fala lor. Ghiaia o r e - i n t r o d u c e a u , r e - i n t r a ü şi pene io dina u rma tó re n u r e - apä reaü .

«La început , r egu la r i t a t ea lor chroraometrică n u 'mî a t rase a t e n ţ i u n e a . Cu înce tu l şi aprópe fără voie, o c u r i o s i a t e se deş teptă în m i n e . Ce făceau óre aceşt i douî omeni în tot 1 impui cât r iu ' ï maï vedea n imen i şi ce făceau ei a tunc i când se perdeaü in midîJeou] sgomotu lu î şi mulţime! '?

cdntr 'o nóp te când, p r e c u m şi în cele-l 'al te mi se în tâmplase de la u n r â n d de v r e m e , m e culcasem obsedat de acesta ideie: «ce făceau óre bizari o m e n î ? me seulaiti, şi încet-încet, cu piciórele góle, o p r i n d u - m ï resuflarea, n ie a p rop i am de usa mysteriósa. I n i m a ' m î bătea, me ui ta iü pe gaura chiaieï. Ense n u vediiiü n imic . Audean i cu tóte-aces te un sgomot ne-expl icabi l . E r a ca a scu ţ i rea mnăbuş i t ă a imu'î oţel. Puse iü m â n a pe c lanţă , in t ra iu . Făcuîu cà te-va păsur i p r in odaie. Da r de -oda tă ,—mâin i nevëdute , inii compr i m a ră buzele , imi opr i ră gra iu l . In acelaşi m o m e n t , më simţi iü r id ica t de la pâmen t .

Gând më desmetiei iü , më aflam în t ins de-a lungu l şi in i m ­posibi l i ta te de a face vro-o mişcare , pe o masă d e m a r m o r ă negră .

Repede priviiü i n p r e j u r : « E r a m îutr'o odaie luneca tă ile u m b r e fantast ice. O s ingură

lampă, înprăş t ia o lumină îndoiosă. De o cam dată, de a l t -ceva nu 'mî dete iu sema. Mal tardili , ochi mi se înve ţa râ cu sensa-

. ţ iunea p e n u m b r e i . Si vëduiû : «Grozavi fiorì më p e t r e c u r ä , — vëduscm n iş te cape te de morţi. «Cu tó te -aces te , t r ep ta t se desluş i ră d i n t r e ele şi doue al te

capete : «Eraü ale vecinilor mei , b izar i omenî care p u n c t u a l i de câte

ori eşeau şi reintraţi urmau a se as igura că mys te ru l le r o m â n e in tac t .

«Un rinjet le demonisa chypul . In mài ni ţ ineau u n s c a l p e l ; şo r ţu r i ca ale măcelar i lor saü ch i ru rg i lo r opera tor i le acoperea bus tu l şi picioreîe .

«Şi amêndouï vorbeau. Gel înalt elicea : — Ha ! Eată că n e - a m ajuns scopul . In sfârşit vom putea face

exper ien ţe p e un om viti. — «Da dise cel-l'alt şi r ìse lung. Apoi, adaogă : — «O sé a r ë t ë m iumeï u imi te că şi idei a ca şi cre ieru l n u

este de cât ma te r i e» . Aci se opr i poves tea t ènëru lu ï care , cu pë ru l vulvoiat se

p l imba de d imine ţa péne séra p r i n cu r t ea ja ln iculu i ospiciu.

MIRCEA P i l a t .

ruf*-/ A-.< i

T I S « Amicului mea Tlie-idur Ciupea,

st/t/sr// J/ S ti/e// cc/z/Z/a/,

' ^ ' / t i e e e m - Jş c m cz< ncJ/ftct-y/t-*? /

c e i / / / ' ? j ' y / / / ' </// / ' • " / / , .

/•///// //'// / '/// a //ica c/àsta/'tc.

////'/'"// ///// • /// ' • " / ' ' / / / " " / / / / / / / ? " ' / '///•/ '•/////

o j t / i / c / ' - o / ' û é t r t // a-nece- d////i/v

i4tä-r// c/v/iid-e ioJe à///// '/y

.'cz zece//// /sic-is/ic/t/

/// /•"/•'• j ' / ' - ' -a /nca/f/z/e.

^^i/('/^V/,/e/û'//'/c /}•/ '•// /

////////y/"'///' '/' '///" /,

• / / / / / / - ' / ' / I >/'//'/ ///////'/-l'//'/

J 2 % i / 'f.j/'/ -///// //?r/~ a//eJc

• '//'//i>'/'// iesyeJe

â / / / t e / o / z / e ////// " / " / .

'// of/-c<r ////£/////// f/c /Jr'V

O/Z'rî //// ' " / / / ' '• tC/////?y

S / ' / / / / ' ' / ' / ' / y / ' ' / / / " " / " .

/ / ' / / / ' / ' ' / / / " '//y.

/ , / / • / . / / , .j/////////yf///.j////t

7 e à/es//~ c /ce////// d/er-tcr/na/er-.

G ^ / ^ e - e / e e c d / - c e o//i,

cPec/ea///. c- /a/ne ///e //// a/o/??,

• /// c/e'-cc •'//////, ////// /•////,

J///rl "///<•/s//////.) ei//t /er ///ie////

'///c ou-ce c/n och/ it/i a/edmet/z-

///////d/e A /, ///'.,/////<•/' 'ee.

////?// ce/a/s///~ c/c/e/Zce/c

/?// c///e tede c/r/eYe}//,

(2^//?c?s/ee ////'//, p/'d c/////dy

^'ck/], ce////1 z'/' / //ic/e •*/'////,

fe> ced/e/-// cd/^z/ee e/e //?cì/nc///

/////ce/Je y////'//////////// c///d.

^c//////ce/d/////cYe&.

• V/ .» '/// .J'////////A /

/r-//// ////;//////;/y/////'//// '"/e,

/zel/?/// de cy/ec /////'/"//,... CCK- /> //•> /7 /? .

c // j / y ///e y//////////y/ce

/y tV/s ce//?////// ecce ////ete/e/.

'J892, Sinaia.

CINCINAT P a v e l e s c u .

. ; » • « • »

( S a s a , î n juuduC curtet, se desjăşura maiestucsă în h&i ta

îutuuereciifuï. olar de ş i , dosnica ş i trciemtă stifj zăpada, pustie era. Pcrhfe curtea, încfoiss, z à v o i e a n cu străşnicie, Iscie^e'sca c-difsuă a îuprejninireî, S ) a r flfudreï 'Kicescu, moştenitor de curând aü musi auerï, —tenet ai j t u i n c s i n wiclifocuf efipseï de aur a o-cjfiudeï, ——se precptea ss s|irse'scă aiiiif ueeuml nitre Isulefcefe de şampanie afe nneï petreceri de prieteni. tOZtistăţile safe, micï ş i Sfciide, cu telati ascuţite pe transparenta cfsupufuï sen de maseuf prcspët, către asalturi mc l i a i t de isofuptàîï. SJeaătura,, af&ă în-prejurul fuciosufnî atifer, domcfsa nălucirea scfsiuteieicre a pep-tarufnî cămăşet, cu nuanţa eî inocentă ds muselină petjidă.

0:efe, fa pendula de afsai tss , sunau tiu-spre-dece cu o antică sofemnilale. ' S i c e s c u , se cjrafn ss îufjrace redeuaota, adună de pe masă o risipă de aur, îşi uinpfu cu ea posuuarefe.

3)ar ciudat, un sejeinct ttuiiuă ìncpijitórea finiste a casei'. tarsali, fcisitï inuăfsuşite, cu tote acesls, slăruilors.

^Ine-orî, acef saomet iupruuuita f-rutafe tonalităţi: eia ca o spar­gere de uşă.

G l e e s e n , din n e m e ş a modernă, 1111 jusese atins de cât de a

petrecerifer u s c t e , neincsă din spumă de şampanie şi petafe de (tandajirî: Spintisi, ptiu u r i n a r e , nu era. Undată î ş i dete se'ma de îuprejtuărî : nu puteau se Jie de cat |ăceton dersit. Sermion de cu se'ra, ii coucedtase ; Jereshefc mcrmêutate sul matasea slcnfrifcr, înfăţişau casa mòrta de lumină, eluptejmuirea, fesiie putea se j ie

crezută pustie. ËPar, ne-faolărat fa început, sacmotnf, caştiqa temeiii, sltă-

lătea iu odaie cu insolentele afirmări afe imeï sfărâmăii de scâu-

duri, vece a femmiltii viofat in eclatfifsuif ajinitătet fui mofe-cufare. Tiu maî încăpea mdoiafă : eraü

Şi în adevër, uşa ce da în arădtnă, căduse despicată s 11 fs te-penia nicjică.

Si deja, prin depăttatefe coridôre, paaurï de vestii necunoscute

se lunqean. ''lina dupe atta, uşife, ialite de perete, «s trânteau. ED iti aafa de mancate, stit-păn de arainlanï, zănoăneau ca

teca de jet in mid/ilocuC nmiï incendili. (Sate-va secunde ancë, şi ténëznf, descoperit in odaia sa, airea

sé pfăiească scump csefsuea sociafă dintre omeni. ènee Gleesen, dinaintea colindei, păţea mărmurit mir o ne­

păsare vizară. 'I/lacră, paliditatea smaură, vestea mişcări aujleteşcî repedï. filini trecu, şi uşa cddieî vecine, jertată si ea, detună în-I î o cădere nimicitôre. ottuncï, dat ict ne-lurlnuat, Sfott­

ei tiC tener păşi către itn scaun. %{n domino,—-mătase sanaerie, şi o mască,— Satfcau crrirnf, aruncate zăceau acefo. ^ . a ßafiif

din a|ttn, 'ißicescu, eu efe aaverfise în veinicescuf o ad ai verstei rese, cuiaeri anostiţi de serapfsice sijmploonu.

§v pse când, în odaia de-afăttirî, scrinuri ai dnfapurî, versati pie ccccre avutefe tame afe ceprinsefe ef, vfciidiit tener, înfsracă mantia, vesltnént de areză.

dpoï, cu masca pe cira», apătea, demon întrupat, în pracjuf uşeî deszăvcrite.

Siriaăte trei, şi răpăitere păsuri de vestii, prefnnauă saometuf 1er de-a (tiuauf ccridc'refcr şt se tnuăfmşira stinse de zăpada aflăs-frie ce vătuia curtea.

este că printre c'meiu, suprema putere, este masca.

ALEXANDRU M a c e d o n s k i .

P O E M A

Mătuşei mele, EVA FARCAŞEANU

;4 II •f .

S Icova pr in unghiur i , în u m b r ă se 'nnecă ; Ear luna porneşce vii r ade , se trecă P r in g re le perdele de palid brocar t Topite în aur , uşor se inpa r t , Se perd prin pologul de ii ne re ţe le Ce-acopër gelóse, o dîna, sub ele. — Elfrida, s ta tuă de m a r m u r ă rosă, Cu ochi î n cearcăn, lup tând sub nevrosă. Sub simţul ce-o vreme câ- î stins a cred ut : Pe Ervin sub pleoape pictat ' 1 - a vëdut. . . . Por t re t ce apr inde cu tonur i b ru t a l e Iubi r i corosive şi patimi fatale. — Zadarnic închide nervós 'a eî pleópe, Sub ele po r t r e tu l fatal s e i ingrópe : Din punc tu r î se 'nbină pe negru l cel mat, Ovalul cu pe ru l ca griul , buclat . . . Sprâncene arcate şi gene stufóse, Sub care rîd tainic privir i lacrimóse Un nas cu 'ngri j ire uşor arcuit O gură pr in care Amor a d imbi t Cu forme athle te a rhauge l , t r e sa re . — Ea, simte pe buze, pe git şi pe sîn Ga fierul ce a rde , adânca s tygmare Ce-o lasă-n sërutul pe s imţuri s tăpân, — Şi 'n t inde cu poftă şi dorur i nebune l lo tundele b ra ţ e , — lascive vipere ;— D'à eï vëduvie credènd së-sï r e sbune , î ngână :

— «Voiü sânge,.. . se mor sub plăcere! . . . . l i c lânţăne dinţi , rësufletu'ï cresce, In ochi'ï un fulger ţisniucl.. s'a şi st ins l i t r e m u r ă t rupul . . . recade învins.. . . Cu ochi în spaţiu perduti . . . se sfârşeşce. Şi când se deşteptă şi 'n ju ru l eî cată, Se vede de visu-î, amar înşelată . .. Şi plânge şi s inul în mâuile- î s t rânge , Şi perul pe fală şi ' 1 s t rânge şi plânge. — Zadarnic iubirea t recută şi-o ch iama; Iubi rea cea nouă d 'acum va së geamă In sinul ei vergin,—-de ani ce-au s b u r a t , — De când castelanii superb a plecat. — Din ochi-î veninul în nervi şi în sânge S a s t râns la vederea poe tu lu i . — Plânge Acum nebunia orgiei t recute ; Cântăr i le ha rpe i a tâ t de plăcute. —

Zadarnic închide vederea de jar , Şi somnul mola tec îl chiama 'n zadar ; — Căci varga de flăcări nesomnu- î -o lasă Pe f rante , şi craniul cumpli t i'l apasă. —-S e ' n n a l ţ a . . . pălită ca Luna ce cată Pe faţa eî, b rună , de dor înnora tă . — Cu ochi în spaţiu fixaţi ca 'n extaz, Lunatecă pa re în mersul u ş u r e ; Din buze spasmotic îi scapă m u r m u r e , Ce fac ca rose la së- ï u rce 'n obraz. — Alunecă 'n noapte , nespusa minune : U n t rup d 'a labastru ro tund , svelt şi j une P r in pânza subţ i re t r anspa re sfîcs ; P e umer i se lasă un për undulos ; Piësar doue s inur ï ce par rësvrat i te , Catànd së s 'arate vedereï uimite ; Căci .e le r ë su re în vìrf p î rguesc ,— Şi roşii petale zăpada mijesc. — Dar ochi se 'nchidem, că s ó r d e st inge, Şi sóre le-ascunde cămaşa de in, Că t r u p u l Elfr ide! se pare virgin. —

Condusă de-o mână fatală, s t răbate P r in vechi coridóre, de nópte 'ncărcatc , Cu bra ţe le 'nt inse, cu peptul sbătend.— In j u r lilieci, cu frică sburând, ii i lutură peru l cu negre aripe ; E l , ceasuri d 'acuma par iutile clipe.... Dar etă din negur i pe palida-î faţa, A nopţe i reg ină lumina-ş î res ta la P r in gotbice gemur i bă tend d in t r ' un nor . — Pe cale, Ell'rida păşeşce uşor, Şi u m b r a pe ziduri innallă descreşce... . Cobora pe dale albind.. . . se lăţeşce.— Ce-î pasă de ceasul când umbre le -apa r , Din vecliile cadrur î eşind toa te ,—afar ; Calând se-şî apr indă t recu tu l î n min te , Mişcând albe buze... . dar fără cuvinte. — Ea trece... . mici flăcări din cadrur î sticlesc : La nora lui, p r i n ţu l se ' nc run tă se pare. . . . Pr in s tampe fiorul de viaţă t r e s a r e ; Şi d 'aur pervaze s'aud cum trosnesc. — E vên tu l ce in t ră pr in săli cu pu te re . Voind së îa par te la sfinte mystère .—

(Va urma). MIRCEA D i m i t r i a d e .

' w w o l o n e l u l G. Bo teanu ne comunică p e n t r u Literatorul u r -" S j ^ m ă t o r e a vers iune fran cesa a frumoseï sale satyre Pămentul. J l p k E a a fost publ ica tă in o rev is tă î n semna tă franeesă ce a

' însot i t 'o cu măgul i tó rea i n l ê m p i n a r e de maî jos. S u n t e m fericiţi că înscr iem pe colonelul Bo teanu p r i n t r e c o ­

laborator i noş t i i , şi a r lì de dor i t ca scr i i tor i r o m â n i de valóre sé cau te de asemeni a face cunoscu tă l i t e r a tu ra nòs t ra in F r a n ţ a şi a l te t e r n :

Cette cur ieuse légende a l légor ique est la t r aduc t ion , faite pa r l ' i iuteur l u i - m ê m e à I n t e n t i o n de nos lec teurs , d 'une poésie en langue r o u m a i n e de M-le colonel Bo teanu ; on ne saura i t m a n q u e r d 'en appréc ie r ] 'or iginal i té_et la por t ée ph i losophique .

IL,.A. T B R H E S u r son t rône de gloire d o u c e m e n t ba lancée dans le ciel , l 'E­

t e rne l est assis. Sa ma in caresse sa longue b a r b e et , d 'un air satisfait, il con t emp le tous les as t res qui lui font cor tège en tou rnoyan t dans l 'espace. S a t u r n e , Venu«*, Uranus , appara i s sen t dans tou te l eu r sp lendeur ; N e p t u n e , Gérés et Pal las se pré lassent au soleil et, p j r m i tou tes ces sphères , c'est a pe ine si l 'on a-perçoi t dans le lointain u n petit, point obscur . L ' é te rne l le voit, cependan t , et tout é tonné , il d e m a n d e à ses q u a t r e chance l ie rs si, p a r hasa rd , un t rou se serai t ouver t dans le ciel, ou si c 'est u n e tâche qui S3 p r é sen té ainsi à ses yeux sous la forme d ' u n e étoile.

— Je ne me l'appelle pas, di t - i l , d 'avoir jamais créé r i en d 'aussi pet i t ma i? pu i sque ce corps exis te il faut b ien que je me r e n d e compte de sa n a t u r e et que je sache si c'est u n monde qui é -ch;ippe à ma m é m o h e . Il dit , et aussi tôt sa in t P i e r r e accour t tout essoufflé, a r m é d 'une l ongue -vue . Tou te s les ma ins se t e n d e n t à la fois vers l ' i n s t rumen t , on s ' empresse , on se succède, mais p e r ­sonne ne d i s t ingue qu ' un point cé les te . L 'un p ré t end que c'est de la fumée, u n a u t r e opine p o u r des cendres ; le t ro i s i ème se g ra t t e l 'oreille en se déc la ran t pour une éponge, u n e be t te rave ou u n chou. . .

Le P é r e é te rne l les laisse d i re et res te plongé dans la médi ta t ion . «Le point que vous apercevez, dit le Fi l s en in te rvenan t , c 'est

la T e r r e . Là, jadis , en voulant r é p a n d r e la l umie re de la vraie foi, j ' e s suya i l ' insul te et je souffris le m a r t y r e . Là, des c r éa tu r e s infirmes, des ê t res faibles, ma i s pé t r i s d 'orguei l sous le m a s q u e de l 'hyocrisie , se c ro ien t les déposi ta i res de ta g râce et, d é n a t u ­r a n t ' t e s ordres , m e t t e n t sur leur front des couvounes et bo iven t en ton nom, dans des coupes d'or, le sang de l eu r s frères.

«Si, insignif iants qu ' i ls sont, ils ne p e u v e n t . m ê m e pas se l ' imaginer , ils sont g rands dans leur é g a r e m e n t car ils a n i -

ven t dans le m ^ n i e c o m m e des lonps affamés et ils t r e m p e n t avec délices dans tout ce que le péché peu t avoir de c h a r m e pour eux. Jadis , ils se sont c réé des idoles et des p r o p h è ­tes, et leur Dieu d'or, dans sa soif pa ïenne , l eu r m e t t a n t le couteau en ma in et la haine dans l 'âme, l eu r a p romis le ciel s'ils s 'ent regorgeaient . . . .

«Je l eu r ai fait conna î t r e ta volonté , je l eu r ai p r ê c h é la vér i té , l ' amour de la jus t ice et de l ' éga l i t é ; mais , en l'ace d 'une n a t u r e égoiste et sourde , j ' a i t rouvé bien p lus sourd l ' homme qu i n e peut pas e n t e n d r e .

Accablés pa r leur pus i l lan imi té et acha rnés dans u n e lu t te d é ­sespérée , ils ne basent leur ex is tence que sur l 'aveugle b o n h e u r d ' un in s t an t ou d ' un jour , car ils ont tout r en i é : àme , ciel et Toi m ê m e !

«C'est ainsi qu ' en p e r d a n t le droi t chemin ils se sont noyés p o u r toujours dans la p lus profonde des n u i t s et se sont effacés complè t emen t de ta m é m o i r e ...

C o ! o n e l GEORGES R o t e a n o .

— - — t- .^a».^,—

w w m , m m m m w w m ,

— Dupe Maurice Rol l ina t —

Nu lacrime exteriôre !

Se fiî martyr mysteriös :

Ascunde-te de curios

Cu aspirar! inferióre.

In tainele interiore

lncldde-ţl visul dureros;.. Nu lacrime exteriôre ! Se fii martyr mysteriös.

Innăbuşeşce cât te dore Chiar spleenul, *} gând întunecos, Acela este merilos Ce sufere pene când mòre...

Nu lacrime exteriôre !

Paris, 1892. C A T O N T h e o d o r i a n .

\) Spleenul se eiteşce splinul.

In t re P i reü şi Atliena, hemi-cercual , un golf, desfăşură ţ e r m u r î de a r ­gint : este Pha le ru l , reşedinţa de vară a ar is tocraţ ie i capitalei. O r o m a n ­tică şosea s t răbate pr in t re vile şi duce la P i reü . In depă r t a re , spre stânga, fabrica de hăr t ie , case şi stâncile sëlbatice ale vechiului Phaler . Acolo, Demosthene, îşi în temeia puterea voceî cercând să 'nnăbuşescă mugetu l valurilor.

Vara, când sórele în apus, difusioneză o magie de aur peste Câmpie, munţi d inpre juru l Athen eî sunt fulgeraţ i de un galben cald ; dar t r e p ­tat, dènsi , se azureză, colorile suave ale Atticei catiieleză cestele, şi, — cu t r en saü t ramvay, — indolent i avuţi sosesc a'şî lua recori tórele băî .

Luna , odată cu electricitatea ce înflăcăra felinarele, ro tundă şi roşie, r ă ­sare de-asupra Hymetu lu î .

Athenianele , languide, es atunci la p reumbla re . Ochi lor negr i par d iamante .

Dar pe lângë mesels res tauran te lor de pe ţermî, flisvul valurilor o n d u -leză pe nesipul lucios. Lumea, pe platforma ba lus t rada tă ce înaintcză în mare , se pl imbă, a tunci când v re -un ba l improvisât n'o aVentă i n vâr te­jul lui musical.

Gâte-o barcă, — pânze înt inse ca aripe de pasere gigantică, — alunecă din când în când, şi desprinsă de te rm, duce cu ea o fericire ce n ' a r i n -căpe-o lumea.

Dar, d in t r ' un thea t ru m o d e r n , — t h e a t r u subvenţ ionat de societatea căi­lor ferate, — vèntul serei, propagă une ori, meschinele arii a le câte une i operete francese. Clasicitatea privelişte! , expiră ast-fel. Adio P h a l e r ! I u -preună cu mare ie poet Parasco îrnî voiü expr ima ind ignarea :

Opereta , lange mormèntu l luì Karaiskaki , — pe câmpia unde zac ose­mintele mar i lor eroi cari aü consfinţit cu sanare l ibertatea Greciei în noaptea de 24 Aprilie 1827!

C H R I S T I A N D i m o p o l .

- - - • v r — . ' • ••

Iâlf Ailï llillA PE MAL DE RÎD SCĂLDAT ÎN SÓRE VISEZ 0 HORA DE NAIADE, FERMECATÓRE, DÎMBITÔRE, Aü FRUNDE VERŞI ÎN CINGETÓRE ŞI BUZE ROŞII DIN BALADE... — VISEZ 0 HORA DE NAIADE.

NESIPUL PARE LAC DE AUR PE MAL DE RÎU SCĂLDAT ÎN SOARE... AU GENE LUNGI PE OCHI DE MAUR DAR SÎNUL LOR E BLOND THESAUR, 0 TROIENIRE DE NINSOARE PE MAL DE RÎU SCĂLDAT ÎN SOARE.

ŞI VÊNTUL BATEN UNSA CLARA, NESIPUL PARE LAC DE AUR, E PRIMA-VARA, PRIMA-VARA ! NATURA FACE SE TRESARĂ SUB »'OLÜPTATEA EI DE TAUR NESIPUL ROŞU, LAC DE AUR.

1892 C I N C I N A T P a v e l e s c j i .

I I P I i l l ţ l l â ¥11111 Hintruluï meü prieien d. V. A. UREGHIÄ.

jjacä este së spun drept , viaţa de Bucureşt i nu 'mî place, tliea-j / t r u l n u më atrage, la Capsa nu më duc .

C a d , cum aţi voi să më rabd în celebra cofetărie a l ă tu r i cu fiul de cârciuinar care 'şî dă ifos şi a lă tur i cu fiul de boier

care nu mal pote së şi '1 d e a ? Cât despre thea t ru e altă vorbă : Nu este în firea mea së më amestec

p r in t r e t ineri do «bon- ton»; vènator de zestre nu s u n t ; decoltările cu-cónelor, sprâncenele Iov cele câ te-odată prea negre , dinţ i lor cel câte­odată prea albï, nu më farmecă de cât in margini le cuviinţei.

Din viaţa de Bucureşti , ce mi -a r plăcea cel mul t , ar fi së më adun ànce , aşa precum făceam odiniorrt, cu câţî-va. t ineri , — prieteni b u n i , — inte l igenţe eutezătore, şi, cu eî înpreui iă , së pun la cale pămentu l şi cerul . Ense tòte sunt meni te së t recă . Dintre ce! de odinioră, uni , ba t astădî apa in piuă, îşi ingusteză periferia intelectuală, vorbesc de sus, se cred saü sun t ajunşi, in sfârşit, nu më bagă în s e ină ; alţi s 'aü r i s ip i t : d ispăruţ i s:.ui morţi", eî şciu ce mal sun t căci lumea nu şcie de eî nimic. P e de-asupra , am ìuba t rèn i t iar cuuoscinţe n o i a n 'am făcut. La ce aspir astădî , este la odihno. Şi fără se fiii misanthrop , m'a coprins un desgust nemărgini t , nu de lume, d i r cel puţin de acésta n m e r a b i l a viaţă a capitalei ce me cercuiesce de douë-decï şi doni ani .

O h ! la o b i r i e r ă o r ï -ca re ar fi ea, pe deal sau pe vale, nimic de cât o colibă, douë-t re ï odăi sub coperişul cu s t raşină lată, câţî-va salcâmi' inpre jur , câţî-va pomî în care së cânte paserile, un ga rd viu de mără ­cini verdi , de l emn câinesc înflorit, o stavilă cât de vremelnică în t r e mine şi prăpastia ce mi-a înghiţ i t t inereţea şi Husiile ! Së nu- 'mî mal fure oraşul lărgimea şi adâncimea albastră a ceru lu i ! Sé nu 'mì maï l u re omul put inţa de a më cufunda în s inul î n t r e m ă t o r al n a l u r e i ! Së pot së cânt, së r id saü së plâng în deplină voie '• Eurna , së nu zăresc p r in t r e gemuri le îngbie ţa te , in loc de acest cer către care më simt răpit , coşurile caselor, t imehiaua s u i ţigla coperîşuri lor . Pr imăvara , së 'ini n ingă pe f runte flori albe de sulcâm, fiorì pembe de migdal !

M 'aş mu l ţumi cu pat ru pogóne, cu doue, cu u n u l ; m'aş mul ţumi şi cu o jumë ta t e , numa ï së pot së 'mî recuceresc l iber ta tea , se sparg ce r ­cul care më înconjoră.

Din nenoroci re , sunt orăşau : ini se tăgăduesce d rep tu l de a cere şi obţ ine pâment . Ca. şi cum, asupra acestui păment , din care am eşit to ţ i , in care ne ducem toţî, nu t rebue së avem, fie-care, aceleşî d r e p ­t u r i , acelésï datori i .

Căcî, orî-ce mi s'ar spune, mie şi al tora, nu potè se nu ne fie milă când vedem că podurile Bucureşt i lor mişniesc fie omeni care vor se muncească dar cari sunt osândiţ i se bată petrele , se umple cafenelele, se mòra de tome pe la colţurile de uliţ î .

Dupe părerea mea, asemenea lucruri nu s'ar vedea, dacă p ă m e n t u l a r fi al tu tu lor şi al n imëuuï . In tot caşul, d rep tu l la muncă , ar fi atunci al tutulor .

— Dar, îmî va spune domnul ore-cine, ce-aï face dumnea ta , domnu le dacă aï fi minis t ru '?

— Fă -me , domnule , min is t ru , şi aï vedea ce aş face. — Cum o së te fac minis t ru , domnule '? ar fi ìn tèmpinarea . —• F â c è n d u - m e deputa t , domnule , a r fi r ëspunsu l . — Cum o se te fac deputat , domnu le ? — I n ţ e l egendu- ţ î d reptur i le de cetăţean, domnule ! Gând indu-mô ènse bine, sunt silit së măr tur i sesc că venirea orï-cuï

la minis ter , nu ne -a r înainta mul t pe tei r a m u l ideilor progresis te . S ingurul midîloc ar fi potè, së descoper, eü saü al tul , vechia, faimósa

comoră a lui Decebal, al cărei aur , ale cărei d i aman te , îşi perd s t r ă ­lucirea zadarnic, sub nemern ica albie a Oltului. Ce nu s 'ar tace, Domne ce nu s'ar face, cu acesta b ine-cuveuta tă c o m o a r a ? Şi pen t ru a începe, nimic n ' a r inpedica pe fericitul descoperi tor , së cumpere pe p re ţu r i fie în t re i t e , fie chiar inpătr i tc , pogon cu pogon, tot pămentu l Românesc . Acest pâment odată cumpërat , s'ar iegiui că, p ropr ie ta r asupra lu i nu este ni inerii, dar că, fie-care, este în d rep t se 'l a re şi së muncească, ne - luându- i - se în schimb altă chirie, de cât o dijmă î n na tu ră , alt-fel dis, o decime a produsului bru t .

De acesta comoră, era să dau eü iu 1882, (cu prilejiul Însărc ina­r e ! ce mi se pusese se inspectez monumen te l e istorice din ţa ră în ca­li tate de comisar ex t r a -o rd ina r a l min is te ru lu i Cultelor şi ins t ruc ţ iune! publice), — dar n ' am dat.

Cu tote aceste, din misiunea de a tunc i , tot m'am ales cu ceva : cu acest titlu mul t maî lung de cât modul cum l 'am obţ inu t ; (in dilele minister iale ale lui Urechiă) .

T r e b u e ènse, së spun, că cu d. min i s t ru e ram cer ta t foc, că pe d. minis t ru nu ' l salutam, — acesta, din pricină că s 'apucase puţ in îna in te së'mï laude ca membru în comitetul t héâ t r a l T e r s u r i l e comediei mele „Iadeş", da r së 'mï céra în schimb, së daü „Femeii" un alt caracter .

Aşa dar , cu tò te că : „Ministru se află Urechie"

„Prin carte om de vremea noue, prin inimă de vremea vechie".

Dumnealui më isbi, cu un Bene-merenti cât tò te dilele (de clasa â n -tèiu, së n u vë fie cu superare) .

In acelaşi t imp : «Scumpe poete, s'apucă së 'mï scrie, Maiestatea Sa Regele , a bine-voi t

«se'ţî recunoască, ş. c. 1. Vino dar , de şi eşti supëra t pe mine , vino së «dejunăm înpreună>>.

Eü , nicî una, nicî doue, iaü condeiul şi 'î r e spund : «Excelenţă, (acest t i t lu nu e nicî odată de prisos când vorbeseï cu ceî

«mari) , aşi veni së dejunez cu dumnea ta , dar din costumul de gală,- n ' am «de cât fracul ; îmî lipsesc pr in u r m a r e accesoriile».

Ministrul, avu spiritul së n u insiste şi dejuna singur. Ense , dupe câ te­va dile, scotoci în buget , şi 'mî născoci însărc inarea de ma î sus.

Ca mul ţ i se r id icară în potrivă-mî, nu e nici vorbă. Dar, eü în acéstii inspecţ iune, mă duceam vesel, obicinui t cum eram de pe a tunc i ance, cu legendele ce o par te a diaristiceî căuta së 'mï creeze, cu furtunile eï î -t r ' u n pahar cu apă. Ş'apoî,— nu plecam eü, se descoper fairnósa cornoră a lui Decebal, iar descoperind'o, ar maî fi fost om lăudat ca mine , poet mare ca mine ?

A! Domnule Urechie ! domnule Urechie ! nu ' ţ î pot er ta că 'ţî-aî dat dimisia îna in te de a găsi eü acesta b ine-cuventa tă comoră ! (Căci, cum am fi schimbat noi înp reună şi ì np reuna cu noi alţi, faţa lucrurilor)'? ] ) a l - a ş a , — eü, am r e m a s cu o biată medalie pe care nu pot nlcî măcar s'o amanetez ; dumneata , cu şi maî puţ in , cu un tit lu : cel de fost m i n i s t r u .

A. M a c e d o n s k i .

L E THYM EMBAUME LA C O L I N E , LA S O U R C E C H A N T E L ' E S P É R A N C E , E L L E S 'ÉCOULE CRISTALINE. . . J E T E R E V O I S O MON E N F A N C E .

D A N S UN CIEL P O U R P R E L ' A L O U E T T E E G R E N E UN HYMNE D ' A L L É G R E S S E , H A R D I E E T S V E L T E S I L H O U E T E J E T E R E V O I S O MA J E U N E S S E .

H É L A S , H É L A S . MAIS L E VAIN L E U R R E E M B R A S S E À P E I N E U N E S E C O N D E , R Ê V E P E R F I D E QUI M ' E F F L E U R E D E SA T E N D R E S S E R O S E E T B L O N D E .

A L E X A N D R E M a c é d o n s k i .

— -AA/Vv .

Ti t lu l de mai jos cred n e m e r i t sé'I dau extractului ' u r m ă t o r . E l a apă ru t in Revista Nouă No. 6—7 -1892. In No. v i i tor al Literatorului, voiü vorbi maî pe larg p e n t r u àn tê ia óre în fai­rnósa ces t iune Eminescu . De o cam dată, p e n t r u ca r â n d u r i l e d- luî Hasdeü se fie înţelese, m ë m u l ţ u m e s c a s p u n e că de c u ­rând a a p ă r u t in Ber l in un p r e t i n s s tudiu a supra l i t e r a t u r e ! nos t re , în ca re t end in ţe l e nòs t re la t ine s imt bat jocori te si în care , d -n i Maiorescu, Iacob Neg ru ţ i , Eminescu si tòta céta, s u n t deificati. S tudiu l în ces t iune , a eşit de sub typa r s u b p a t r o n a ­rea min i s t e ru lu i I n s t ruc ţ i une î publ ice d in Ber l in şi m u l ţ u m i t ă subven ţ iona re : a tâ t a min i s t e ru lu i g e r m a n cât şi a° min i s t e ru lu i

Cultelor şi I n s l ruc ţ i une i pubi , din Român ia , Es te a d e v ë r a t că in t impu l când s'a dat subven ţ iunea , min i s t ru , la noî, e ra T i t u Maiorescu, afară nu maï dacă, n u va li fost c r e a t u r a sa, Theodor Mosetti. A . M a c e d o n s k i .

S F  R Ş I T U L . U N E I L E Œ E N D E

Aşa numi ta Nouă Direcţie care caută p r in t r ' énsa a se res taura , cel puţ in în t raducere , simţi ea ènsësï că prea s'a î n v e c h i i ş i s ' a d e o c h i a t originalul , maï ales de când l'a maï găur i t pe rde rea lui Alexandr i . Dar înainte de-a r ecu rge la s trăinătate , se încercă maï ân tè iû cu chiù cu vai a se r e s t au ra în ţară prin prin umbra lui Eminescu. Dar u m b r a e tot u m b r a ori cât ar fi de l u n g i t ă ş i l ă r g i t ă , orï-cât de d i s p r o p o r ­ţ i o n a t ă când o privesce cine-va de depar te . Deificarea posthumă a n e ­norocitului poet cădut victimă morală şi intelectuală a veninului pesimist cu care '1 înbuibase tocmai Noua Direcţie, — o mumă lacomă de a moşteni averea copilului o m o r â t de ea ênsësî, acesta d e i f i c a r e a ajuns deja la r i d i c o l ş i e s t e î n p r e d j u a d e a p l e s n i c a b r ó s c a d i n f a b u l ă . Nic î -un f e t i ş nu dureză. O r e a c ţ î u n e f i r e s c ă nu va în târdia se tăgăduiască bietului Eminescu pene şi m u l t - p u ţ i n u l cât i se cuvine cu drepta te , făcendu'l ast-fel, pen t ru a doua óre, jertfă inconscientă a aceleiaşi cârdăşii.

B . P . H a s d e û .

•

s t u f i l i i n l i â t t i i a i i L a N o u v e l l e R e v u e , marea revistă Par is iană la care, am colaborat

un moment , pres intă un in teres urcă tor . Dómna Julieta Adam, i lustra eî d i rectóre , a bine-voit së'rnï comunice pr in o graţ iosă .sensóre că priir mesce schimbu' cu Literatorul. Deosebita onore ce se face revistei mele. este o nouă şi puternică dovadă că străini nu sunt cei de p e . u r m ă car i se'şî dea sèma de publicaţiunile m e r d ó s e d in a l te f e r r i . Se scie i n ade-vër că La Nouvelle Revue nu face schimbul cu nicî-un alt diar sau revistă din România . To t de o dată, strălucita romancieră universal cu­noscută pr in del icateţa eî de styl şi de simţiri îm i a t rage a tenţ iunea p r in recenta s e n s ó r e ce'rnî adreseză, că n u m ë r u l de la 15 Decemvrie va co­pr inde un r o m a n de P i e r r e L o t t i : „ E x i l a t a " . Cel care a fost óspele Augustei d ine a Peleşuluî , nu 's î uită pr ie ten i , şi este nobil din parte-î. Orî-c ine , in „ E x i l a t a " , va recunósce pe regina pe care èusu-mï , mul t t imp, n ' am sciut s'o pre ţuesc : De altă par te , tot în La Nouvelle Revue dar cu începere de la 1 Ianuar ie 1893, d. R o b e r t S c h e f f e r , f o s t u l s e c r e t a r a l ì¥l. S . R e g i n e i R o m â n i e i , va publica u n roman de mare sensa ţ iune sub t i t lu l : „ M i s e r i e R e g a l ă . " Aceşti eminen ţ i scr i i tor i , aü fost ambi in secretele (leilor. Ne aşteptăm Ia pagine, curióse, şi la t imp, citi tori Literatorului, vor fi ceï ântè iû cari le vor afla.

f G e o r g e S i o n , eminen tu l fabulist, m e m b r u al Academiei r o m â n e , şi vechili colacorator al Literatorului, a înceta t din viaţă. Poe tu l , lasă în u r m a sa un volum de prosă : Amintiri,— ce'l clasifică p r in t re principi con-

cleiului: Om de caracter şi de inimă, pr ie ten bun , în viaţa publică şi pri­vată p rob şi imparţ ia l , Sion se duce regre ta t de toţî. Eü mal a les , cari am avut fericirea fiü in t imul sëu, pe rdu r i venerabil pr ieten şi un p r e ­ţios colaborator . .

T i m p u l , se supera pe u rmă to ru l a n u n ţ a l Literatorului:

«Congo este săpunul prin excelenţă b u n «Căcî spală şi albesce obrazele pătate «Si numai mul ţumi tă ce lebru lu i săpun «Sun t ad i conservatori cu feţele r.uratc».

Tot o-dată, Timpul, t raduce pseudonymul Marlial prin A. Maced-onski. P rocedarea c necorectă . Dacă sunt eü saü nu Marlial, më pr i -vesc Q , dar diarul conservator se miră de geaba când se în t rebă de când m'ara făcut l i b e r a l ? E şciut că sub conservator i n ' am ocupat nicî-o tunc-ţ iune, şi Timpul şcie iar, c ă n u e x i s t ă c o n s e r v a t o r i a f a r ă d e c e i î n s l u j b ă . Dar së consimt a rëspunde şi la î n t r e b a r e a : de când m'ara făcut liberal ?

Etă : De c â n d o p a r t e î n s e m n a t ă a c e l o r d i n g u v e r n a û Î n t o c ­

m i t c o l e c t i v i t a t e a c o n s e r v a t ó r e -*

C o l a b o r a t o r u l Literatorului, d. loan Livescu a pres in ta t T h e n t r u -luî Naţional o nouă piesă a sa iu versur i . In t r ' ènsa , d. Livescu îşi va face debutu l dramat ic .

I i urez tot succesul la care ta len tu l scii îî dă drept . *

S c h i ţ e f i a m i n t i r i s In u l t imul momen t pri imesc u n volum ast-fel int i tulat . Autorul este locot. Vasile Pe t rcscu din Craiova. Coprinsul , pe cât am pu tu t să 'mî dau sema i n grabă , dovedeşce mul t ta len t şi s imţire , î n t r ' u n No. viitor voiü vorbi maî pe larg.

* B a n c h i e t Ţ ă r ă n e s c . P r i n iniţiativa comitetului pen t ru cul tura l ë r a -

nilor, î n f runtea cărui se află valorosul deputat Dobrescu-Argeş, în co­m u n a Muşeteş t î -Argeş , in diua 8 Noemvrie , s'a inaugura t pr ima typo-grafie şi legatorie de cărţi care a funcţionat vre-o dată in t r 'o comună ru ra lă . Nu më îndoiesc că acesta typografîe va ajunge în scur tă v reme u n focar al poporului . De acolo, va eşi probabil , adevërata lumină meni tă së r idice nivelul cu l tura l şi sent imente le na ţ iona le ale obşteî. Mi s'a fă­cut onórea së fiü invi tat la banch ie tu l ţ e r rănesc al i n a u g u r a r e ! şi r e g r e t că n 'am putu t së part icip de cât cu in ima la acesta memorabi lă serbare . Tr imi t ènse fraţilor mei ţ e r r an î urăr i le melp căldurose î n p r e u n ă cu ale colabora tor i lor L i t e ra to ru lu i , şi luì Dobrescu-Argeş , in i ţ ia torul marc i idei , o s t r ângere de mână prietenescă.

Persónele cari aù biue-voit sé prlméscâ Revista sunt rugate cu stăruinţă së ne adreseze de ur­genţă costul abonamentului ; Calea Dorobanţi­lor No. 75.

A . M a c e d o n s k i .