ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST I

-IN MEMORIAM LIVIU MĂRUIA-

Interdisciplinaritate în Arheologie şi Istorie

Timişoara, 7 decembrie 2013

*

JATEPress Kiadó Szeged 2013

Editori: Andrei STAVILĂ Dorel MICLE Adrian CÎNTAR Cristian FLOCA și Sorin FORŢIU Coperta: Aurelian SCOROBETE TROI, http://www.reinhart.ro Foto copertă: Ioana CLONŢA Această lucrarea a apărut sub egida:

© Arheo Vest, Timișoara, 2013 Președinte Lorena VLAD

www.arheovest.com

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

191

COPII INHUMAȚI, COPII INCINERAȚI LA GETO-DACI: DESCOPERIRI ARHEOLOGICE ȘI POSIBILE

INTERPRETĂRI

Valeriu Sîrbu*, Diana Dăvîncă**

* Muzeul Brăilei; Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, București; valeriu_sirbu@yahoo.co.uk ** Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, București; ddavinca@yahoo.com Abstract. Overall, the period between the 4th c. BC and the 1st c. AD has yielded 32 sites with 150 complexes, where 159 children had been placed, 130 of which were inhumed and 29 had been cremated. A number of 54 children were found in graves, divided equally among the cremated and the inhumed, whereas another 105 dead, all of them inhumed, are from non-funerary contexts (settlements, fortresses, cult complexes or isolated pits). Except for some clothing accessories, there is little inventory and few offerings. Keywords: Geto-Dacians, children, rites and rituals, inventory, chronology.

1. Introducere În preistorie și antichitate, ca și astăzi, de altfel, moartea copiilor era consi-

derată un fenomen anormal, uneori chiar ca o pedeapsă a zeilor care se răzbunau pe oameni. Familia și comunitatea încercau să compenseze, prin ritualizare, această nenorocire abătută asupra lor.

Ca și la alte popoare antice, descoperirile arheologice atestă faptul că și la geto-daci copiii au avut parte după deces, deseori, de tratamente diferite față de ale maturilor. Ne propunem, deci, să evidențiem trăsăturile esențiale ale descoperirilor ce includ oseminte de copii, fie ele incinerate ori inhumate.

Atunci când nu există analize antropologice, ci doar mențiunea că e vorba de “copii”, ne-a fost, practic, imposibil să includem aceste descoperiri în vreo anume grupă de vârstă. De aceea, descoperirile au fost grupate în trei categorii : Infans I (0-7 ani), Infans II (7-14 ani) și “copii”. De asemenea, uneori se menționează că e vorba de Infans I-II; evident că am fost nevoiți să păstrăm această informație în lipsa unor analize antropolo-gice.

Descoperile de oseminte de copii, în privința locului unde au fost găsite, au fost prezentate în două categorii: a) necropole și b) contexte nefunerare, acolo unde este vorba de așezări, cetăți, gropi izolate, “câmpuri de gropi”, adică acolo unde nu se evidențiază respectarea unei ideologii și a unor norme funerare normale1.

1 Sîrbu, 2003, p. 15-25.

192

Descoperirile de la Stolniceni (Rep. Moldova) și Hunedoara-Grădina Caste-lului, întrucât prezintă o serie de caracteristici insolite, au fost prezentate separat.

2. Arealul geografic Aria geografică avută în vedere include teritoriile de la nord de Balcani,

adică zona locuită de geți și daci (geto-daci). Așa cum era normal, aria de răspândire a descoperirilor ce includ copii este dependentă, pe de o parte, de intensitatea cerce-tărilor dintr-o zonă sau alta, și, pe de altă parte, de numărul analizelor antropologice, determinante în cazul defuncților incinerați.

Cele mai multe descoperiri cunoscute, în actualul stadiu al cercetărilor, sunt situate în zonele joase, de luncă și de câmpie, însă ele sunt prezente și în zonele montane, deci ele ocupă aproape toată aria locuită de geto-daci (Fig. 1).

În total, din sec. IV a.Chr. – I p.Chr. se cunosc 32 de situri cu 150 de com-plexe în care au fost depuși 159 de copii, dintre care 130 au fost inhumați, iar 29 incinerați. Este un număr redus de defuncți în comparație cu al maturilor, dar cauzele acestui fapt vor fi evidențiate în final.

3. Tipuri de situri Descoperirile de oseminte de copii vor fi analizate în funcție de tipurile de

situri și complexe în care au fost găsite pentru a se putea sesiza mai corect și detaliat ideologiile/credințele care au stat la baza riturilor și ritualurilor efectuate pentru aceștia (Fig. 3).

3.1. Necropole În total, au fost identificate 54 de morminte, în 9 situri (Brad, Bugeac, Cos-

logeni, Hunedoara, Olteni, Platonești, Stelnica, Zemplin și Zimnicea), unde s-au descoperit 56 de oseminte de copii.

Din cele 54 de morminte, în 27 s-a practicat inhumația, iar în 27 incinerația, deci se observă că numărul indivizilor inhumați ori incinerați este egal. Dar apre-ciem că actuala evidență nu reflectă situația reală, din două motive: fiindcă, pe de o parte, incinerația a fost ritul predominant practicat de tracii nordici (procentul mor-mintelor de incinerație fiind de peste 90%)2, și, pe de altă parte, deoarece în cazul mormintelor de inhumație deseori s-au pronunțat arheologii, pe baza mărimii și caracteristicilor scheletului, pe când la mormintele de incinerație au evitat acest lucru, deci, numărul defuncților ar trebui să fie mai mare la acest ultim rit; oricum, la incinerați ne putem baza doar pe rezultatul analizelor antropologice.

Vom da ca exemplu necropola de la Stelnica-Grădiștea Mare; astfel, într-o primă sinteză a rezultatelor săpăturilor, arheologii N. Conovici și Gh. Matei apreciau că din 96 de morminte de inhumație 13 erau de Infans I, pe când din restul de 98 de morminte de incinerație se încumetă doar la M. 139 să-l califice “copil”3. Nici pen-tru campaniile următoare nu avem date complete, ci doar informații ocazionale - de

2 Sîrbu, 1993, p. 41-42; 2000, p. 162. 3 Conovici-Matei, 1999, p. 102, 104-105, 110.

193

ex., M. 396 este foetus4 ori că M. 381, M. 383 și M. 388 sunt de vârstă “subadultă”5, astfel că este necesar să așteptăm publicarea rezultatelor analizelor antropologice.

În marea majoritate a mormintelor de inhumație de copii s-a depus câte un singur defunct, dar există și excepții; de exemplu, în M. 338 de la Stelnica copilul a fost înmormântat împreună cu un adult6, iar la Coslogeni, în M. 13 au fost depuși doi indivizi: un Infans II incinerat și un Infans I inhumat7.

În mormintele de incinerație au fost depuși câte un singur defunct în 21 de situații. La Zimnicea, în C10M.119 și în C12M.1, au fost depuse resturile cremate ale câte unui adult și ale unui copil8. La Bugeac, în M. 9 se aflau fragmente de la doi indivizi, unul fiind copil (Infans I-II). Înmormântări duble de copii sunt atestate în necropola de la Bugeac: astfel, urnele funerare din M. 5 și M. 17a cuprindeau resturi cinerare de la doi copii, din grupa de vârstă Infans I9.

În privința poziției scheletelor, pentru mormintele de inhumație avem unele date: în decubit dorsal se aflau copilul din tumulul de la Brad10 și scheletele din M. 303, 32011 și 334 de la Stelnica12; trebuie, însă, precizat faptul că scheletul din M. 303 prezenta urme de violență și părți lipsă, în celelate două morminte amintite de la Stelnica scheletele copiilor fiind incomplete. În decubit lateral stâng, cu craniul aşe-zat pe pieptul adultului, a fost descoperit copilul din M. 338 de la Stelnica13.

În cazul mormintelor de incinerație informațiile se referă doar la faptul că este vorba despre resturi de oase calcinate de copii, lipsind alte detalii.

În poziție chircită au fost depuși copiii din M.13B de la Coslogeni14 și din M. 3 de la Platonești15.

Scheletul copilului din M. 330 de la Stelnica avea oasele amestecate16, iar starea de conservare a scheletelor din M. 349, 354 și 359, din aceeași necropolă, era slabă17.

Nu avem suficiente informații pentru multe cazuri privitoare la orientarea defuncților, dar unde există date situația se prezintă astfel: N–S - 1, S–N - 6, V–E - 1 și E–V - 1, observându-se, deci, preferința de a depune defuncții cu capul spre sud. Situația poate fi, însă, aleatorie datorită numărului mic de descoperiri cu informații complete privind orientarea defuncților inhumați; în plus, pentru defuncții incinerați

4 Babeș et alii, 2012, p. 135. 5 Babeș et alii, 2009, p. 205. 6 Zirra et alii, 2006, p. 337. 7 Sîrbu, 2009, p. 61-62. 8 Alexandrescu, 1972, p. 15-26; 1980, p. 19-126. 9 Irimia, 1968, p. 193-233; 1969, p. 23-42; Nicolaescu-Plopșor, 1974, p. 27-38. 10 Ursachi, 1986, p. 108; Sîrbu, 1993, p. 82. 11 Conovici et alii, 2005, p. 359-362. 12 Zirra et alii, 2006, p. 337-340. 13 Zirra et alii, 2006, p. 337. 14 Sîrbu, 2009, p. 61-62. 15 Rența, 2004, p. 237. 16 Zirra et alii, 2006, p. 337-340. 17 Babeș et alii, 2007, p. 346-349.

194

ar putea fi luată în considerare orientarea gropii, acolo unde aceasta era rectangulară ori ovală.

În privința vârstei, cei de 56 de indivizi, indiferent de rit, proveniți din mor-minte pot fi grupați astfel: “copii” - 20, Infans I - 33 și Infans I-II - 3, evidențiindu-se predominarea evidentă a copiilor mici, în ambele rituri.

Cei 27 de copii din mormintele de inhumație provin din următoarele grupe de vârstă: “copii” - 3; Infans I - 23; Infans I-II - 1, iar cei 29 de indivizi incinerați au fost încadrați în următoarele grupe de vârste: “copii” - 17, Infans I - 10 și Infans I-II - 2.

Inventarul mormintelor, de incinerație ori de inhumație, nu este bogat, el cuprinde piese de podoabă, accesorii vestimentare, fusaiole ș.a. Arme au fost desco-perite la copiii din M. 2 de la Platonești18 și M. 32 de la Hunedoara19. Ofrandele sunt, de asemenea, slab reprezentate.

În ceea ce privește datarea mormintelor, avem următoarea situație (Tab. 1): a) sec. IV – III a.Chr. - 49 de morminte din necropolele de la Bugeac,

Coslogeni, Olteni, Platonești, Stelnica și Zimnicea, b) sec. II a.Chr. – I p.Chr. - 3 morminte de la Zemplin20, c) sec. I p.Chr.: copilul din tumulul de la Brad, d) în intervalul 150 – 51 a.Chr. poate fi încadrat C73M.32 de la Hunedoara. Rezultă, deci, un număr mult mai mare de copii din sec. IV – III a.Chr. - 49, față de cei din sec. II a.Chr. – I p.Chr. - doar 5.

Cronologie Inhumație Incinerație

Sec. V/IV – III a.Chr.

26 morminte: 1 la Coslogeni, 2 la Platonești și 23 la Stelnica.

23 morminte: 5 la Bugeac, 1 la Olteni,

1 la Stelnica și 16 la Zimnicea

Sec. II a.Chr. – I p.Chr.

─ 3 morminte la

Zemplin Sec. I p.Chr. 1 mormânt la Brad ─

150 – 51 a.Chr. ─ 1 mormânt la Hunedoara

Tab. 1. Cronologia mormintelor.

3.1. Contextele nefunerare În contexte nefunerare au fost identificate 98 de complexe cu 105 copii, în

24 de situri21. În toate aceste complexe s-a practicat exclusiv inhumația. S-a apreciat că la Ocnița, în sectorul șanțului nordic, s-ar fi găsit două morminte de incinerație, dintre care unul de la un copil de opt-zece ani, cu un inventar bogat22, dar în lipsa

18 Rența, 2004, p. 237. 19 Sîrbu-Roman, 2013. 20 Budinský-Krička, Lamiová-Schmiedlová, 1990, p. 245-354. 21 Sîrbu, 1994, p. 39-58; 1997, p. 196-202; 2006, p. 138-152. 22 Berciu, 1981, p. 118-119.

195

unei analize antropologice ne exprimăm îndoiala asupra acestei descoperiri, astfel că nu am inclus-o în analiza noastră.

3.1.1. Așezări și cetăți Au fost repertoriate 36 de complexe cu 40 de copii, în 18 situri. În privința tipurilor de contexte, descoperirile pot fi grupate în mai multe

categorii. a. Locuințe - 4 copii, câte unul în fiecare caz, identificați la Cățelu

Nou, Celei23, Chirnogi și Unirea24, cu precizarea că, dintre acestea, descoperirile de la Cățelu Nou25 și Chirnogi26 provin din bordeie.

b. Șanțuri/valuri - 1 copil, identificat sub valul așezării de la Celei, jud. Dolj27.

c. Gropi - 31 de complexe cu 35 copii, descoperiți în 14 situri, anume în cele de la Berea, Căscioarele, Cetățeni, Cîndești, Drobeta-Turnu Severin, Grădiștea, Ocnița, Orlovka, Pietroasa Mică-Gruiu Dării, Crăsanii de Jos-Piscul Cră-sani28, Poiana29, Popești30, Răcătău și Sighișoara-Albești.

Pentru 15 din cele 36 de complexe cu depuneri de copii din așezări sau cetăți nu avem informații cu privire la forma gropilor.

Gropile cu depuneri de copii din așezări ori cetăți sunt de formă: a) ovală (Căscioarele, Celei, Cățelu Nou, Gr. 138 de la Grădiștea, Orlovka), b) tronconică (Drobeta-Turnu Severin, Gr. 84, Gr. 110, Gr. 116 de la Grădiștea și Sighișoara-Albești), c) circulară (Cândești, Ocnița, Răcătău și Unirea) și d) pătrată (Berea, Chirnogi). La Cetățeni, jud. Argeș, groapa a fost amenajată între peretele abrupt al muntelui și câteva stânci mari31.

La Grădiștea, jud. Brăila, Gr. 84, 110 și 116 aveau fundul plat32, în timp ce groapa de la Berea, jud. Satu Mare, avea fundul săpat în pantă33. De asemenea, în Gr. 110 de la Grădiștea au fost aruncate resturi incadescente de la foc34.

În ceea ce privește locul copiilor în groapă informațiile sunt puține. Astfel, la Berea, cei patru copii erau la baza gropii, pe când ceilalți 12 indivizi (copii, ado-lescenți și maturi) erau în partea mai înaltă a gropii35. Din așezarea dacică de la Cetățeni provin trei schelete de copii (Infans I), toate cu urme de ciopârțire, așezate pe un pavaj de pietre și sub un bloc de piatră, în apropierea lor fiind descoperite 23 Sîrbu, 1993, p. 89. 24 Sîrbu, 1993, p. 93. 25 Sîrbu, 1993, p. 89. 26 Trohani-Georgescu-Udrescu, 1972, p. 123-127. 27 Sîrbu, 1993, p. 88-89. 28 Sîrbu, 1993, p. 91. 29 Vulpe et alii, 1951, p. 177-216; 1952, p. 141-190. 30 Vulpe-Gheorghiță, 1979, p. 95-104, pl. I. 31 Rosetti, 1969, p. 93. 32 Sîrbu, 1996a, p. 45, 63; Sîrbu-Anastasiu, 1987, p. 159-160; Sîrbu, 1993, p. 89-91. 33 Zirra, 1980, p. 68-69; Sîrbu, 1993, p. 94. 34 Sîrbu, 1996a, p. 45, 63; Sîrbu, 1993, p. 89-91. 35 Zirra, 1980, p. 68-69; Sîrbu, 1993, p. 94.

196

vetre de foc36. La Drobeta Turnu Severin scheletul copilului a fost acoperit cu un strat de pământ de 0,50 m, peste care au fost puse pietre37. La Sighișoara-Albești pe fundul gropii s-a găsit un craniu, aşezat cu faţa în jos, iar deasupra şi împrejurul lui oase de la un individ de talie mică; în jurul oaselor se afla o amenajare de lespezi din piatră, iar deasupra o altă lespede peste care a fost depus Scheletul nr. 238. De obicei, copii erau așezați pe fundul gropii ori imediat după aceea, în cazul când era doar câte un singur individ, și la diverse nivele din gropi când erau mai mulți.

Deseori informațiile privitoare la dimensiunile, umplutura sau scopul săpării gropilor ce conțineau schelete sau părți de schelete umane sunt sumare. În nume-roase cazuri umplutura lor este de tip “menajer”, astfel că e dificil de stabilit ce este în nemijlocită legătură cu defunctul și ce a ajuns acolo întâmplător39.

Numărul scheletelor umane depuse în gropile din așezări/cetăți variază de la 1 la 16; astfel, în 22 de complexe s-a înmormântat câte un copil, în 4 complexe au fost depuși câte doi indivizi, fie adult și copil, fie câte doi copii (la Poiana, jud. Galați), iar în 8 complexe au fost înmormântați câte trei indivizi; doar la Cetățeni aceștia au fost toți copii40. La Berea, jud. Satu Mare au fost îngropați, în cuprinsul aceleași gropi, 16 indivizi41.

Patru dintre scheletele de copii descoperite în așezări și cetăți erau în decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp. Scheletul nr. 1 din groapa din incinta fortificată de la Pietroasele-Gruiu Dării, jud. Buzău se afla întins pe spate, dar avea oasele deran-jate42; scheletul copilului din Gr. 116 de la Grădiștea, jud. Brăila, depus în decubit dorsal, avea genunchii ridicați, mâna dreaptă pe lângă corp, cea stângă era lipsă, iar din craniu mai rămăsese doar mandibula43; de asemenea, Scheletul 3 din groapa des-coperită sub valul așezării de la Celei, jud. Dolj, era așezat pe spate, cu piciorul drept întins, iar cel stâng era îndoit de la genunchi44.

Chirciți au fost înmormântați trei copii: pe stânga Scheletul nr. 2 și Scheletul nr. 3 de la Orlovka-Cartal, Ucraina45, și pe dreapta copilul din groapa din afara incintei fortificate de la Pietroasele-Gruiu Dării, ce avea piciorul drept flexat, cu mâna dreaptă îndoită din cot și cea stângă pe lângă corp46.

Cele mai multe schelete, însă, se aflau în poziție chircită, iar altele neanatomic (13 indivizi). Craniul copilului din așezarea de la Sighișoara-Albești,

36 Rosetti, 1969, p. 91-96. 37 Sîrbu, 1988-1989, p. 76. 38 Sîrbu, 1993, p. 95. 39 Sîrbu, 1993, p. 86-100. 40 Rosetti, 1969, p. 91-96. 41 Zirra, 1980, p. 68-69; Sîrbu, 1993, p. 94. 42 Dupoi-Sîrbu, 2001, p. 62-63. 43 Sîrbu-Anastasiu, 1987, p. 159-160; Sîrbu, 1993, p. 89-91; Sîrbu, 1996a, p. 45, 63. 44 Sîrbu, 1993, p. 88-89. 45 Sîrbu, 1993, p. 95-96. 46 Dupoi-Sîrbu, 2001, p. 62-63.

197

jud. Mureș, a fost descoperit cu fața în jos, împrejurul acestuia aflându-se oase din schelet47.

Cu scheletul incomplet erau copilul de 3-4 ani de la Căscioarele48, Scheletul nr. 2 din groapa din incinta fortificată de la Pietroasele-Gruiu Dării49 și copilul des-coperit în locuința din așezarea de la Unirea-Rău, jud. Călărași50. Din copilul descoperit în Gr. 110 de la Grădiștea, jud. Brăila, a mai rămas doar craniul51.

Schelete cu urme de ciopârțire sau de lovituri sunt atestate doar la Cetățeni, jud. Argeș52.

O situație aparte o reprezintă protejarea corpului defunctului cu fragmente de vase ceramice. Această practică o întâlnim în așezarea de la Bordușani, jud. Ialo-mița, unde scheletul copilului descoperit sub Locuința nr. 2, pe lângă o piatră mare, așezată în zona bazinului, era parțial protejat cu jumătatea unei fructiere53. La Gră-diștea, jud. Brăila, copilul din Gr. 138 a fost depus pe un fund de borcan54.

Analogii în ceea ce privește depunerea defuncților în/pe vase/fragmente de vase ceramice avem în sec. II–III p.Chr. la populația locală din spațiul carpato-danu-biano-pontic: la Enisala (județul Tulcea), trei copii aveau corpul sau părți din acesta protejat cu jumătăți de vase ceramice dacice, “tăiate” longitudinal. În alte patru cazuri copiii fuseseră introduși, fiecare, în câte un recipient ceramic55. La Soporu de Câmpie (județul Cluj) scheletul copilului din M. 29 a fost acoperit cu jumătățile unui vas mare, dacic56. Copilul din M. 142 de la Obreja a avut corpul protejat cu jumă-tatea unui vas de factură romană57; de aceeași proveniență este și vasul ceramic în care a fost înmormântat copilul din M. 42 de la Locusteni58.

Revenind la tema principală a studiului menționăm că pentru 24 din cei 40 de copii descoperiți nu avem date privind orientarea; ceilalți 16 erau orientați astfel: N–S - 5; S–N - 5 și V–E - 6, desigur cu deviații, deci nu se observă vreo preferință spre vreun punct cardinal; totuși, depunerea cu capul spre est nu pare a fi atestată.

Ca vârstă, 26 erau “copii”, iar 14 au fost încadrați la Infans I. Inventarul funerar descoperit în gropile cu depuneri de copii nu include

seturi de piese care să indice vreo normă rituală; de altfel, el este foarte sărac.

47 Sîrbu, 1993, p. 95. 48 Sîrbu, 1993, p. 88. 49 Dupoi-Sîrbu, 2001, p. 62-63. 50 Sîrbu, 1993, p. 93; Sîrbu-Oprea-Pandrea, 1995, p. 148. 51 Sîrbu, 1993, p. 89-91. 52 Trohani-Georgescu-Udrescu, 1972, p. 123-127. 53 Sîrbu, 1988-1989, p. 76; Sîrbu, 1993, p. 86. 54 Sîrbu, 1996a, p. 45, 63; Sîrbu-Anastasiu, 1987, p. 159-160; Sîrbu, 1993, p. 89-91. 55 Babeș, 1971, p. 27; Mănucu-Adameșteanu, 1984, p. 31-39; Irimia, 1988, p. 41; Protase, 1976, p. 76. 56 Protase, 1976, p. 23. 57 Protase, 2002, p. 132. 58 Popilian, 1980, p. 58.

198

Podoabe au fost descoperite în depunerile cu copii de la Cândești, jud. Vrancea59, Ocnița, jud. Vâlcea60, în toate cele trei gropi descoperite la Răcătău, jud. Bacău61, la Sighișoara-Albești62, iar accesorii vestimentare (fibule) au fost găsite la Cândești63 și în Gr. 84 de la Grădiștea64. S-au găsit și fusaiole.

În ceea ce privește ofrandele, este de subliniat faptul că cele de carne sunt prezente în doar șase depuneri: la Cetățeni65, la Chirnogi66, în Gr. 138 de la Grădiș-tea67, la Ocnița68 și la Orlovka-Cartal69. Dar și în aceste cazuri nu există certitudinea că acestea sunt nemijlocit în legătură cu ritualurile îngropării defuncților.

De asemenea, vasele ceramice întregi din gropile cu oseminte umane, în care să fi fost puse ofrande, aproape că lipsesc (maximum trei cazuri). Cantitatea de fragmente de vase din aceste gropi, câteodată de la vase reîntregibile, este mare; de precizat, însă, că doar în puține cazuri legătura implicită dintre defuncți și acestea poate fi presupusă, deoarece, cel mai adesea, ele au ajuns întâmplător în umplutura gropii.

Alte categorii de materiale găsite în umplutura gropilor sunt reprezentate de lipitură arsă, vetre și fragmente de vatră, cenușă și cărbune.

Cronologic, descoperirile pot fi grupate astfel (Tab. 2):

Sec. IV – III a.Chr.

9 complexe la Căscioarele, Orlovka, Poiana, Unirea

Sec. III – II a.Chr. 3 complexe la Berea, Celei și Chirnogi

Sec. II – I a.Chr.

11 complexe la Cățelu Nou, Cetățeni, Dulceanca, Drobeta Turnu Severin, Pietroasele-Gruiu Dării,

Crăsanii de Jos-Piscul Crăsani și Popești, Grădiștea

Sec. I – II p.Chr. 1 complex la Cândești

Tab. 2. Cronologia descoperirilor din așezări și cetăți.

3.1.2. Gropi izolate La Dulceanca, jud. Teleorman, unde, într-o groapă de formă tronconică, cu

pereții arși, a fost depus un copil într-o poziție nefirească, vertical, aproape “pliat”.

59 Florescu-Florescu, 1983, p. 85-86. 60 Berciu, 1983, p. 32-38; Necrasov-Bălteanu, 1983, p. 39-44; Sîrbu, 1993, p. 84-85, 91. 61 Sîrbu, 1993, p. 92. 62 Sîrbu, 1993, p. 95. 63 Florescu-Florescu, 1983, p. 85-86. 64 Sîrbu, 1993, p. 89-91. 65 Trohani-Georgescu-Udrescu, 1972, p. 123-127. 66 Trohani-Georgescu-Udrescu, 1972, p. 123-127. 67 Sîrbu, 1993, p. 89-91. 68 Berciu, 1981, p. 118-119; Berciu, 1983, p. 32-38; Necrasov-Bălteanu, 1983, p. 39-44; Sîrbu, 1993, p. 84-85, 91. 69 Sîrbu, 1993, p. 95-96.

199

Ca mobilier funerar s-a descoperit partea inferioară a unei căni modelată la roată și resturi osteologice de la un porc. Se datează în sec. II–I a.Chr.70.

3.1.3. “Câmpuri de gropi” Dintre numeroasele gropi ale acestor tipuri de situri, doar în unele s-au des-

coperit oseminte umane, iar cele 23 de schelete copii au fost identificate în 9 gropi, din 4 situri (Brad, Orlea, Sf. Gheorghe și Sighișoara-Wietenberg). Numărul indivi-zilor variază de la unu (în 6 gropi) la opt (în Gr. 1 de la Orlea). Doar la Brad, în Gr. 2371, și la Sf. Gheorghe-Bedehaza, în Gr. 372, au fost înmormântați doar câte 4 copii, în celelalte situații copiii erau depuși împreună cu indivizi adulți.

Deși autorul cercetărilor, V. Ursachi, plasează gropile de la Brad în așe-zare73, prin faptul că ele sunt grupate și se află la marginea acesteia ne face să apre-ciem că, în realitate, a fost vorba de un “câmp de gropi”, locuirea extinzându-se, mai apoi, în zonă.

În ceea ce privește forma gropilor, pentru 6 dintre ele nu avem date; Gr. 1 de la Orlea a fost purificată prin ardere74, iar Gr. 3 de la Sf. Gheorghe-Bedehaza avea o treaptă75.

În decubit dorsal se aflau cei trei copii din Gr. 23 și copilul din Gr. 16 de la Brad76, precum și copilul din Gr. 3 de la Sf. Gheorghe-Bedehaza77. Alți doi copii, de la Brad și de la Orlea, erau chirciți; părți de schelet au fost identificate în Gr. 8 de la Orlea, Gr. 3 de la Sf. Gheorghe-Bedehaza și Gr. 11 de la Sighișoara-Wietenberg. La Orlea, în Gr. 2, au fost depuși doi copii, unul șezând pe marginea fundului gropii, celălalt în decubit dorsal78.

În privința orientării, pentru 13 copii nu avem date; ceilalți aveau următoa-rele orientări: N–S - 1; S–N - 2; E–V - 2, V–E - 2, deci aproape egal spre toate punctele cardinale. Rezultă că nu erau norme preferențiale de depunere a copiilor spre un anume punct cardinal; situația aceasta a putut fi determinată și de forma gro-pilor, în majoritatea cazurilor rotunde și de dimensiuni reduse.

Ca vârstă, 10 indivizi au fost încadrați în categoria “copii”, iar 13 în grupa de vârstă Infans I.

Inventarul funerar este extrem de redus cantitativ, cuprinzând puține piese de port: un buton din fier, mărgele, verigi din bronz, pandantive-căldărușă, cercei și fibule. Ofrandă de carne este cert documentată doar în Gr. 1 de la Orlea, unde s-a găsit un schelet complet de oaie79.

70 Dolinescu-Ferche, 1974, p. 50-51; Sîrbu, 1993, p. 94-95. 71 Ursachi, 1986, p. 112-116, 122-123; Botezatu-Miu, 1989, p. 297-304; Sîrbu, 1993, p. 86. 72 Horedt, 1956, p. 10-13; Sîrbu, 1993, p. 98. 73 Ursachi, 1986, p. 112-116, 122-123, pl. XIV-XXIX; Botezatu-Miu, 1989, p. 297-304. 74 Sîrbu, 1993, p. 97; Comșa, 1972, p. 65-78. 75 Horedt, 1956, p. 10-13; Sîrbu, 1993, p. 98. 76 Botezatu-Mitu, 1989, p. 297-304; Ursachi, 1986, p. 112-116, 122-123; Sîrbu, 1993, p. 86. 77 Horedt, 1956, p. 10-13; Sîrbu, 1993, p. 98. 78 Comșa, 1972, p. 65-78; Sîrbu, 1993, p. 97. 79 Comșa, 1972, p. 65-78; Sîrbu, 1993, p. 97.

200

Sec. II – I a.Chr. 10 complexe la Orlea și Sighișoara-Wietenberg Sec. I a.Chr. 1 complex la Sf. Gheorghe-Bedehaza Sec. I p.Chr. 6 complexe de la Brad

Tab. 3. Cronologia descoperirilor din “câmpuri de gropi”.

3.1.4. Complexe de cult? Stolniceni (Rep. Moldova) La Stolniceni, în T. 3, au fost descoperiți 14 indivizi, printre care și un copil,

orientat SV–NE, ușor chircit, având un inventar divers, anume un vârf de săgeată din bronz, un cuțit și o seceră din fier, o cute, mărgele din sticlă, fusaiole, iar ca ofrande vase ceramice80. Încadrarea sitului de la Stolniceni într-o categorie sau alta de situri e dificilă, datorită tipurilor de vestigii descoperite. În esență, e vorba de o incintă înconjurată de două valuri și două șanțuri, în interiorul căreia s-au găsit tumuli în care erau numeroase schelete umane, cu orientări și în poziții variate, în diferite stadii de conservare, databile în sec. IV–III a.Chr. Prin inventarul descoperit în tumuli, unde sunt și importuri grecești, este evident că ele pot fi atribuite geților.

Hunedoara-Grădina Castelului Întrucât descoperirile de aici au mai fost prezentate cu diverse prilejuri,

monografic81 sau în studii speciale82 acum ne vom referi, în afara prezentării desco-peririlor de copii, doar la câteva considerații de ordin general, întrucât vestigiile de aici sunt de o deosebită importanță pentru practicile funerare ale geto-dacilor.

Pe Platoul din Grădina Castelului s-au identificat 34 de depuneri de ose-minte umane, 7 depuneri de obiecte și 5 depuneri/aglomerări de oseminte de animale. Cele 34 de complexe cu depuneri umane au conținut 57 de indivizi, 9 incinerați și 48 inhumați.

Toate mormintele de incinerație se pot data de la sfârșitul sec. IV a.Chr. până la mijlocul/al treilea sfert al sec. I a.Chr. și, cu o excepție, nu sunt copii mici, adică Infans I.

Toți copii mici inhumați aici (Infans I - 38) erau copii sub 7 ani, iar 20 dintre aceștia aveau mai puțin de un an. Cei databili cu certitudine sunt doar din sec. I p.Chr.

Se poate concluziona, pe baza descoperirilor de până acum, că doar în sec. II–I a.Chr. aici au fost utilizate ambele rituri – incinerația și inhumația –, cu preferințe evidente în funcție de vârstă, sex și ocupație/statut social83.

În 26 de complexe au fost identificați 38 de copii: în 11 complexe a fost depus câte un singur defunct (Complexele 9, 13, 15, 19, 35, 43, 44, 45, 50, 51, 52), iar în alte 10 complexe depunerile au fost duble, fie doi copii (în 5 complexe), fie adult și copil (în 5 complexe) (Tab. 4).

80 Sîrbu-Arnăut, 1995, p. 378-400; Arnăut-Naniu-Ursu, 2010, p. 31-40. 81 Sîrbu et alii, 2007a. 82 Sîrbu et alii, 2006, p. 187-204; 2006, p. 176-177; Sîrbu et alii, 2007b, p. 155-157; Roman-Luca, 2012a, p. 75-89; Roman-Luca, 2012b, p. 73-88; Sîrbu, 2013; Sîrbu-Roman, 2013. 83 Sîrbu-Roman, 2013.

201

Număr complex

Copil + copil Copil + adult

6 X 8 X

10 X 11 X 14 X 16 X 47 X 53 X 68 X 69 X

Tab. 4. Depuneri duble de defuncți în complexe la Hunedoara-Grădina Castelului.

În C26 au fost depuși 3 indivizi (2 copii și un adult), iar în C7 și C17 au fost depuși câte patru copii.

Privitor la vârsta defuncților, doar Scheletul 2c din C7 a fost încadrat drept “copil”, toți ceilalți fiind Infans I (Tab. 5):

Vârsta Total 0-12 luni 19 1-2 ani 6 2-4 ani 5 5-6 ani 4 0-7 ani 3 “copil” 1 Total 38

Tab. 5. Vârsta defuncților inhumați de la Hunedoara-Grădina Castelului.

Cu excepția a 12 indivizi, ceilalți defuncți au avut piese de inventar, fie accesorii vestimentare (fibule, verigi), fie podoabe (mărgele, pandantive de tip căl-dărușă sau de alt tip, cercei) (Tab. 6), ceea ce indică că la înmormântarea lor s-au respectat o serie de ritualuri, bazate pe o anume ideologie/concepție privitoare la “lumea de dincolo”. În plus, prezența unor fibule cu o datare mai restrânsă a asigurat o încadrare cronologică mai fină a complexelor84.

84 Sîrbu et alii, 2007a.

202

Defunct Inventar Ofrande Obs.

Nou-născut

3 a Fără inventar Fără ofrande

9 a Verigă de bronz Fără ofrande

13 b Fibulă de bronz Fără ofrande

15 b Fără inventar Fără ofrande

1-5 luni

2 b Mărgică Fără ofrande

2 c Fără inventar Fără ofrande

5 a Pandantiv din melc Fără ofrande

6 a Amuletă pandantiv Fără ofrande

12 a Fibulă și inel fragmentar Fără ofrande

12 b Fără inventar Fără ofrande

6 luni

4 Mărgică Oase

8 Fibulă, 2 pandantive și 3 mărgele Fără ofrande

12 c Fără inventar Fără ofrande Cu oase lipsă

12 d Fără inventar Fără ofrande Cu oase lipsă

16 b Pandantiv-căldărușă Oase

19 Verigă Fără ofrande Cu oase lipsă

22 a Mărgică Oase

28 a 2 pandantive și un cercel Fără ofrande

6-12 luni

23 Mărgică Fără ofrande

29 a Fibulă și un cercel Fără ofrande

1-7 ani 1 a Pandantiv-căldărușă Fără ofrande 1 b Fără inventar Fără ofrande

2 a Pandantiv și mărgică Fără ofrande

2 f Fără inventar Fără ofrande 5 b Fără inventar Fără ofrande 6 b Fără inventar Fără ofrande 9 b Fără inventar Fără ofrande 10 Instrument de bronz Fără ofrande Fără cap 11 a Fibulă, ac, piesă de fier Fără ofrande 14 Fibulă Fără ofrande

203

15 a Fibulă Fără ofrande 20 Fără inventar Oase 21 Fără inventar Fără ofrande Groapă amenajată24 Pandantiv-amuletă Fără ofrande 25 Mărgică Fără ofrande 26 a 2 fibule, 2 cercei și 3 mărgele Fără ofrande 26 b Fără inventar Fără ofrande 30 Fără inventar Oase

Tab. 6. Defuncții de la Hunedoara-Grădina Castelului: vârsta, inventarul și ofrandele.

Importanța deosebită a necropolei de la Hunedoara-Grădina Castelului constă în faptul că, deocamdată, este singura în care există înmormântări de la sfârșitul sec. IV a.Chr. până la sfârșitul sec. I p.Chr., deci se pot evidenția concret schimbările esențiale ale obiceiurilor funerare din lumea geto-dacilor85, sesizabile aici de la sfâr-șitul sec. II a.Chr. și pe deplin afirmate în sec. I p.Chr., veac din care avem aici cu precădere, dacă nu exclusiv, doar copii mici inhumați. Problema este dacă în sec. I p.Chr. – perioadă în care se pot data, cu certitudine, doar inhumările de copii mici –, aici a fost o necropolă sau o incintă sacră. Unde sunt restul defuncților - adolescenți, maturi, bătrâni?

4. Considerații finale În cele 150 complexe identificate și cercetate în 32 de situri au fost înmor-

mântați, în total, 159 de copii. Dintre aceștia, 97 au fost încadrați în grupa de vârstă Infans I, 3 în grupa Infans I-II, iar 59 au fost considerați “copii”, cu vârsta nepre-cizată. Așa cum se poate constata, acolo unde vârsta exactă a copiilor a fost precizată, defuncții au fost, aproape în totalitate, Infans I.

Din datele pe care le avem acum la dispoziție, 130 de copii au fost inhumați, iar 29 incinerați. Această disproporție evidentă între riturile practicate pentru copii e posibil să nu reflecte situația reală întrucât, așa cum am mai afirmat deja, în lipsa unor analize antropologice, a fost, practic, imposibil pentru arheologi să aprecieze corect vârsta defuncților în cazul osemintelor incinerate.

INHUMAȚIE INCINERAȚIE Grupa de vârstă Total Grupa de

vârstă Total

Infans I 87 Infans I 10 Infans I-II 1 Infans I-II 2 “copii” 42 “copii” 17 TOTAL 130 TOTAL 29

Tab. 7. Grupe de vârstă în funcție de rituri.

 

85 Sîrbu, 1986, p. 89-126; Sîrbu, 1993, p. 21-45; Babeș 1988, p. 3-32.

204

Cronologie INHUMAȚIE INCINERAȚIE Sec. IV–III

a.Chr. Căscioarele, Coslogeni, Orlovka, Platonești, Stelnica, Stolniceni și

Unirea

Bugeac, Olteni, Zimnicea, Hunedoara Grădina Castelului

(C75) Sec. III a.Chr. –

I p.Chr. Poiana ─

Sec. III–II a.Chr. Celei ─

Sec. II–I a.Chr.

Cățelu Nou, Drobeta Turnu Severin, Dulceanca, Grădiștea,

Ocnița, Orlea, Pietroasele-Gruiu Dării, Crăsanii de Jos-Piscu

Crăsani, Popești, Sf. Gheorghe-Bedehaza, Sighișoara -

Wietenberg

─

Sec. I a.Chr. – I p.Chr.

Hunedoara-Grădina Castelului, Răcătău și Sighișoara – Albești

Zemplin

Sec. I p.Chr. Brad Sec. I–II p.Chr. Cândești ─

150–51 a.Chr. ─ Hunedoara-Grădina

Castelului

Tab. 8. Cronologia generală a descoperirilor pe tipuri de situri.

Asupra modului cum s-a procedat la decesul copiilor la alte popoare și în diferite epoci există o bogată bibliografie86, iar rezultatele analizelor evidențiază o serie de aspecte particulare față de adulți, atât în privința riturilor și a ritualurilor, cât și a mobilierului depus ori a locului de înmormântare.

Fără îndoială, atunci când, pe lângă datele arheologice necesare, vom avea și numeroase analize antropologice se vor putea evidenția mult mai detaliat o serie de aspecte privitoare la modul cum au procedat geto-dacii la moartea copiilor lor, în funcție de circumstanțele decesului acestora.

86 Blaizot-Alix-Ferber, 2003, p. 49-77; Duday-Laubenheimer-Tillier, 1995, p. 9-146; Fabre, 1995a, p. 403-414; Fabre, 1995b, p. 137-154; Norman, 2002, p. 302-323; Norman, 2003, p. 36-47.

205

206

207

208

BIBLIOGRAFIE

Alexandrescu, 1972

Alexandrescu, Al. D., 1972, Mormintele din perioada mai târzie a necropolei getice de la Zimnicea, județul Teleorman, în Crisia, 2, p. 15-26.

Alexandrescu, 1980

Alexandrescu, Al. D., 1980, La nécropole gète de Zimnicea, în Dacia, NS, 24, p. 19-126.

Arnăut-Naniu-Ursu, 2008

Arnăut, T., Naniu-Ursu, R., 2008, Stolniceni – a new aspect of the funerary ritual at the getic population, în Sîrbu, V., Ştefănescu, R. (ed.), Funerary Practices in Central and Eastern Europe (10th c. BC – 3rd c. AD), Proceedings of The 10th International Colloquium of Funerary Archaeology, Tulcea, 10-12 October 2008, Editura Istros, Brăila-Braşov, 224 p.

Babeș, 1971 Babeș, M., 1971, Necropola daco-romană de la Enisala, în Studii și Cercetări de Istorie Veche, 22, 1, p. 19-45.

Babeș, 1988 Babeș, M., 1988, Descoperirile funerare şi semnificaţia lor în contextul culturii geto-dacice clasice, în Studii și Cecretări de Istorie Veche și Arheologie, 39, 1, p.3-32.

Babeș et alii, 2007

Babeș, M., Ganciu, A., Matei, Gh., Rențea, E., Muja, C., 2007, Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița. Punct: Grădiștea Mare, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2006, p. 346-349.

Babeș et alii, 2009

Babeș, M., Ganciu, A., Muja, C., Matei, Gh., Rențea, E., 2009, Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița. Punct: Grădiștea Mare, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2008, p. 204-205.

Babeș et alii, 2012

Babeș, M., Ganciu, A., Matei, Gh., Rențea, E., Laquay, L., 2012, Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița. Punct: Grădiștea Mare, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2011, p. 134-136.

Berciu, 1981 Berciu, D., 1981, Buridava dacică, 1, Ed. Academiei R.S.R, Bucureşti, 287 p.

Berciu, 1983 Berciu, D., 1983, Morminte de înhumaţie la Ocniţa-Buridava, în Thraco Dacica, 4, 1-2, p. 32-38.

Blaizot et alii, 2003

Blaizot, F., Alix, G., Ferber, E., 2003, Le traitement funéraire des enfants décédés avant un an dans l’Antiquité: études de cas, în Bulletins et Mémoires de la Société d’Anthropologie de Paris, n.s., t. 15, 1-2, p. 49-77.

Botezatu-Miu, 1989

Botezatu, D., Miu, C., 1989, Studiul scheletelor din mormintele de la Brad aparţinând perioadei dacice, în Carpica, 20, p. 297-304.

209

Budinský-Krička-Lamiová-Schmiedlová, 1990

Budinský-Krička, V., Lamiová-Schmiedlová M., 1990, A Late 1-st Century B. C. – 2nd Century A. D. Cemetery at Zemplin, în Slovenska Archeologia, Nitra, 38, 2, p. 245-354.

Comşa, 1972 Comşa, E., 1972, Contribuţie la riturile fuunerare din secolele II-I î.e.n. din sud-estul Olteniei (Mormintele de la Orlea), în Apulum, 10, p. 65-78.

Conovici et alii, 2004

Conovici, N., Ganciu, A., Matei, Gh., 2004, Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița. Punct: Grădiștea Mare, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, p. 315-317.

Conovici et alii, 2005

Conovici, N., Ganciu, A., Matei, Gh., 2005, Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița. Punct: Grădiștea Mare, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2004, p. 359-362.

Conovici-Matei, 1999

Conovici, N., Matei, Gh., 1999, Necropola getică de la Stelnica – Grădiștea Mare (jud. Ialomița). Raport general pentru anii 1987-1996, în Materiale și Cercetări Arheologice, Serie nouă, I, p. 199-244.

Dolinescu-Ferche, 1974

Dolinescu-Ferche, S., 1974, Aşezări din sec. III şi VI în sud-vestul Munteniei. Cercetările de la Dulceanca, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 157 p.

Duday et alii, 1995

Duday, H., Laubenheimer, Tillier, F. A.-M, 1995, Sallèles-d’Aude. Nouveau-nés et nourrissons Gallo-Romains, în Annales Littéraires de l’Université de Besançon, Centre de Recherches d’Histoire Ancienne, vol. 144, p. 9-146, Paris, Les Belles Lettres.

Dupoi-Sîrbu, 2001

Dupoi, V., Sîrbu, V., 2001, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele – Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Ed. ALPHA, Buzău, 228 p.

Fabre, 1995a Fabre, V., 1995, L’inhumation des enfants en milieu domestique comme critère d’identification culturelle, p. 403-414, în Duday, H. and Laubenheimer, F. (eds), L’Identité des populations archéologi-ques, Actes de XIV Rencontre Internationale d’Archéologie et d’Histoire d’Antib, Besançon, Édition APDCA, Sophia Antipolis.

Fabre, 1995b Fabre, V., 1995, Foetus et nouveau-nés préhistoriques: études et problèmes d’interprétation, în Bulletin du Musée d’Anthropologie Préhistorique de Monaco, 28, p. 137-154.

Florescu-Florescu, 1983

Florescu, A. C., Florescu, M., 1983, Aspecte ale civilizaţiei traco-getice în zona de curbură a Carpaţilor Răsăriteni, în Studia Antiqua et Archaeologica, p. 72-93.

210

Horedt, 1956 Horedt, K., 1956, Aşezarea de la Sf. Gheorghe – Bedehaza, în Materiale și Cercetări Arheologice, 2, p. 7-39.

Irimia, 1968 Irimia, M., 1968, Cimitirele de incinerație geto-dacice de la Bugeac-Ostrov, în Pontica, I, p. 193-234.

Irimia, 1969 Irimia, M., 1969, Noi cercetări arheologice în cimitirul II geto-dac de la Bugeac, în Pontica, 2, p. 23-42.

Mănucu-Adameşteanu, 1984

Mănucu-Adameşteanu, M., 1984, Necropola daco-romană de la Enisala, com. Sarichioi, jud. Tulcea, în Peuce, IX, p. 31-39.

Mirčev, 1965 Mirčev, M., 1965, La nécropole Thrace à tumuli au vill. de Dobrina, în Izvestija Varna, 1 (XVI), p. 33-70.

Morintz, 1961 Morintz, S., 1961, Săpăturile de la Bârsești, în Materiale și Cercetări Arheologice, VII, p. 201-207.

Necrasov-Bălteanu, 1983

Necrasov, O., Bălteanu, C., 1983, Caracteristicile antropologice a 2 schelete dacice, datate din La Tène (sec. II î.e.n.) descoperite la Ocniţa (judeţul Vâlcea), în Thraco Dacica, 4, 1-2, p. 39-44.

Nicolaescu-Plopşor, 1974

Nicolaescu-Plopşor, D., 1974, Studiul antropologic al osemintelor incinerate din necropolele geto-dacice de la Bugeac, în Pontica, 7, p. 27-38.

Norman, 2002 Norman, N., 2002, Death and burial of Roman children: the case of the Yasmina Cemetery at Carthage - Part I, Setting the stage, în Mortality, vol. 7, no. 3, p. 302-323.

Norman, 2003 Norman, N., 2003, Death and burial of Roman children: the case of the Yasmina Cemetery at Carthage - Part II, The Archaeological evidence, în Mortality, vol. 8, no. 1, p. 36-47

Popilian, 1980 Popilian, G., 1980, Necropola daco-romană de la Locusteni, Craiova.

Protase, 2002 Protase, D., 2002, Obreja. Aşezarea şi cimitirul daco-roman, sec. II-IV, Cluj-Napoca.

Rența, 2004 Rența, E., 2004, Platonești, com. Platonești, jud. Ialomița. Punct: Platoul Hagieni-Valea Babii, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2003, p. 236-237.

Roman-Luca, 2012a

Roman, C., Luca, S. A., 2012, Incinerated Knights from Hunedoara-Grădina Castelului (Plateau) (Hunedoara County) (The Archaeolo-gical Campaigns from 2008 and 2009), în Brukenthal. Acta Musei, VII, 1, p. 75-89.

Roman-Luca, 2012b

Roman, C., Luca, S. A., 2012b, Cavaleri incinerați la Hunedoara-Grădina Castelului (Platou), jud. Hunedoara (Campaniile anilor 2008-2009), în Suceava, XXXIX, p. 73-88.

Rosetti, 1969 Rosetti, D. V., 1969, Au fost amazoane în Dacia?, în Magazin Istoric, 11, p. 91-94.

Sîrbu, 1986 Sîrbu, V., 1986, Ritualuri şi practici funerare la geto-daci, în Istros, 4, p. 89-126.

211

Sîrbu, 1988-1989

Sîrbu, V., 1988-1989, A. Despre semnificaţia unor gropi din aşezări şi complexe de cult geto-dacice. B. Noi observaţii şi ipoteze privind riturile, ritualurile şi practicile funerare ale geto-dacilor în sec. II î.e.n. - I e.n., în Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, V-VII, p. 65-82.

Sîrbu, 1993 Sîrbu, V., 1993, Credinţe şi practici funerare, religioase şi magice în lumea geto-dacilor, Brăila, Biblioteca Istros, 253 p.

Sîrbu, 1994 Sîrbu, V., 1994, Incinte şi locuri sacre cu sacrificii şi depuneri de ofrande în lumea geto-dacilor, în Pontica, XXVII, p. 39-58.

Sîrbu, 1996 Sîrbu, V., 1996, Dava getică de la Grădiştea, judeţul Brăila, vol. I, Ed. Istros, Brăila, 308 p.

Sîrbu, 1997 Sîrbu, V., 1997, Sacrifices humains et pratiques funéraires insolites dans l´aréal thrace du Hallstatt et du La Tène, în Actes du Colloque International Premier Âge du Fer aux Bouches du Danube et dans les régions autour de la Mer Noire (Tulcea, septembre 1993), Tulcea, p. 193-221.

Sîrbu, 2000 Sîrbu, V., 2000, Credinţe şi practici funerare şi sacrificiale la geto-daci (sec. V a. Chr. – I p. Chr.), în Istros, X, p. 158-189.

Sîrbu, 2003 Sîrbu, V., 2003, Arheologia funerară şi sacrificiile: o terminologie unitară / Funerary archaeology and sacrifices: an unifying termi-nology, Ed. Istros, Brăila, 123 p.

Sîrbu, 2006 Sîrbu, V., 2006, Oameni și zei în lumea geto-dacilor / Man and Gods in the Geto-Dacian World, Ed. C2 Design, Brașov, 280 p.

Sîrbu, 2008 Sîrbu, V., 2008, Ritual Inhumations and „Deposits”of Children among the Geto-Dacian, în E. M. Murphy (ed.), Deviant Burial in the Archaeological Record, Oxbow Books, Oxford, p. 71-90.

Sîrbu, 2009 Sîrbu, V., 2009, Observații privitoare la un ritual funerar insolit la tracii nordici din sec. V-III a. Chr., în Istros, XV, p. 47-80.

Sîrbu, 2013 Sîrbu, V. 2013, A Double Cremation Grave (C75) from Hunedoara – Grădina Castelului, Hunedoara County (Scientific Re-Assessement), în Istros, XIX, 2013 (sub tipar).

Sîrbu-Anastasiu, 1987

Sîrbu, V., Anastasiu, F., 1987, Cercetările arheologice din „dava” de la Grădiştea (jud. Brăila) – Campania 1986, în Istros, 5, p. 159-173.

Sîrbu-Arnăut, 1995

Sîrbu, V., Arnăut, T., 1995, Incinta fortificată de la Stolniceni r. Hâncești, Republica Moldova, în Cercetări Arheologice în Aria Nord -Tracică, 1, București.

Sîrbu et alii, 1995

Sîrbu, V., Oprea, V., Pandrea, S., 1995, Cercetările arheologice din aşezarea getică de la Unirea – „Rău”, judeţul Călăraşi (campania 1991), în Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, 13-14, p. 147-166.

Sîrbu et alii, Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece, S., Diaconescu D.,

212

2006 2006, Dacian settlement and children necropolis of Hunedoara. An unique discovery in the Dacian World. Archaeological approach, p. 187-207, în Luca, S. A, Sîrbu,V. (ed.), The Society of the Living, the Community of the Dead (from Neolithic to the Christian Era), Proceedings of the 7th International Colloquium of Funerary Archaeology, Sibiu, 17-17 October 2005, Sibiu, Editura ALTIP.

Sîrbu et alii, 2007a

Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman C., Purece S., Diaconescu, D., Cerişer, N., 2007, Vestigiile dacice de la Hunedoara/The Dacian Vestiges in Hunedoara. Grădina Castelului: necropolă şi/sau incintă sacră?/necropolis and/or sacred enclosure? Dealul Sânpetru: aşezarea/the settlements, Editura Altip, Alba Iulia, 300 p.

Sîrbu et alii, 2007b

Sîrbu, V., Luca, S. A., Roman, C., Purece S., 2007, Tombs of Dacian Warriors (2nd-1st c. BC) found in Hunedoara-Grădina Castelului (Hunedoara county), p. 155-177, în Sîrbu, V., Luca, S. A. (ed.) Funerary practices in Europe, before and after the Roman conquest (3rd century BC-3rd century AD), Proceedings of the 8th International Colloquium of Funerary Archaeology), Sibiu, 4th-7th Octomber.

Sîrbu-Roman, 2013

Sîrbu, V., Roman, C., 2013, Cremation Graves and Item Deposits (4th – 1st C. BC) in Hunedoara – Grădina Castelului, Hunedoara County (Romania), în The Thracian and their Neighbors in Bronze and Iron Ages, vol. II, Proceedings of The 12th International Congress of Thracology, Târgoviște, 10th-14th September 2013 (in print).

Trohani et alii, 1972

Trohani, G., Georgescu, L., Udrescu, M. Şt., 1972, O descoperire funerară în aşezarea geto-dacică de la Chirnogi, în Studii și Comunicări de Antropologie, 9, p. 123-127.

Ursachi, 1986 Ursachi, V., 1986, Rituri şi ritualuri de înmormântare la populaţia dacică din cetatea de la Brad, com. Negri, jud. Bacău, în Memoria Antiquitatis, Acta Musei Petrodavensis, 12-14, p. 105-151.

Vulpe, 1951 Vulpe, R., 1951, Activitatea şantierului arheologic Poiana – Tecuci, în SCIV, II, I, p. 176-216.

Vulpe, 1952 Vulpe, R., 1952, Şantierul Poiana, în Studii şi comunicări de istorie veche, 3, p. 141-190.

Vulpe-Gheorghiţă, 1979

Vulpe, Al., Gheorghiţă, M., 1979, Şantierul arheologic Popeşti, com. Mihăileşti, jud. Ilfov. Raport preliminar asupra rezultatelor din campania anilor 1976-1977, în Cercetări Arheologice, 3, p. 95-104.

Zirra, 1980 Zirra, Vl., 1980, Locuiri din a doua epocă a fierului în nord-vestul României (Aşezarea contemporană cimitirului Latène de la Ciumeşti şi habitatul indigen de la Berea, jud. Satu-Mare), în

213

Studii și Comunicări Satu Mare, 4, p. 39-78. Zirra et alii, 2006

Zirra, Vl. V., Ganciu, A., Matei, Gh., Muja, C., 2006, Stelnica, com. Stelnica, jud. Ialomița. Punct: Grădiștea Mare, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2005, p. 337-340.