Genocidul armean, un veac de tacere dureroasa

Luana Luban,

Ati avut vreodata curiozitatea sa cautati pe Google imagini cu genocidul armean? V-as spune sa nu fiti atat de curiosi pentru ca veti fi instant ingroziti. Dar v-as indemna totusi sa priviti si sa judecati singuri daca o mama omorata cu pruncul in brate sau gropile pline de trupuri firave de copii sau miile de capete infipte in tarusi pot fi considerate doar intamplatoare victime de razboi?

Ziua de 24 aprilie este data care marcheaza inceputul genocidului armean adica un sir lung, sangeros si macabru de crime, petrecut intre 1915-1916, atunci cand doua treimi dintre armenii care traiau in Imperiul Otoman au fost mai intai persecutati, agresati, jefuiti si in cele din urma masacrati. armenii il numesc Medz Yeghern, ,,Marea Catastrofa" sau ,,Raul cel mare", iar pentru istorici nimicirea in masa a armenilor reprezinta primul genocid din istorie cu consecinte ireparabile: in anul 1900 crestinii reprezentau 20% din populatia Turciei, iar la inceputul secolului XXI de abia daca mai sunt 0,1%. Iar genocidul crestinilor continua sa umple cerul cu martiri... pentru ca unii nu mai au loc de ei, de noi pe pamant.

Ziua de 24 aprilie marcheaza deci o comemorare ultra sensibila. Cel care a dat startul este nimeni altul decat Papa Francisc care, cu ocazia celebrarii slujbei inchinate credinciosilor Bisericii Armeniene Catolice (atasata de Roma in 1740), a declarat pe 12 aprilie 2015 ca ,,Primul genocid din secolul al XX-lea a fost cel armean".Papa a pasit pe un camp minat, orice pas riscand sa declanseze o explozie diplomatica fara precedent. Pe de o parte Papa a spus lucrurilor pe nume, pe de alta parte suveranul pontif doreste sa incurajeze maruntele gesturi

http://adevarul.ro/international/in-lume/genocidul-armenianun-veac-tacere-dureroasa-1_553a32a3cfbe376e3582b259/index.html

asa-zis pozitive din partea turcilor, chiar daca acestia, din multe motive si din mult orgoliu, nu sunt pregatiti sa-si recunoasca responsabilitatea miilor de crime comise care vor, nu vor stau la baza fondarii natiunii lor moderne.

Acelasi Papa Francisc a salutat si gestul presedintelui Recep Erdogan care pe 23 aprilie 2014 a prezentat (pseudo)condoleante nepotilor "celor care si-au pierdut viata in circumstantele speciale ale inceputului de secol XX", fara a pronunta insa numele de "armeni". Turcii se apara motivand ca de fapt este vorba de un razboi civil in care si-au pierdut viata intre 300 si 500.000 de armeni si turci, deopotriva, fara a mai lua in calcul si masacrul grecilor pontici si a siriacilor care constituie un genocid complementar. Evident ca atrocitatile comise acum un secol nu se potrivesc cu imaginea promovata in prezent, aceea a turcului ospitalier si generos, nici cu faptul ca republica a fost fondata pe mii si mii de asasinate. Pentru ca, istoria inainte de a fi sangeroasa si nemiloasa, este mai ales parsiva si cred ca aceste condoleante au fost si raman pur si simplu derizorii, ca sa nu spun praf in ochi.

Etapele masacrarii armenilor

De cee Pentru ca genocidul armenilor a fost o succesiune planificata de masacre si deportari petrecute pe teritoriul actual al Turciei, Siriei, Libanului si Irakului (pentru o intelegere mai ampla a acestui eveniment va propun spre lectura complexul Dosar 1915 publicat de revista Observator Cultural. Pentru ca acum o suta de ani Comitetul Central Unionist, organul de guvernamant al grupului ultranationalist numit ,,Junii turci", a decis eliminarea armenilor in mai multe etape. Mai intai barbatii intre 20 si 40 de ani au fost regrupati in sanul celei de-a III-a armate turce, printre care 120.000 de soldati crestini, dezarmati, au fost masacrati pe grupuri restranse incepand cu februarie 2015. Se elimina mai intai forta bratelor si se continua cu elitele si liderii comunitatii armene din Constantinopol care isi gasesc sfarsitul in pogromul petrecut intre 24-25 aprilie 1915. Etapa urmatoare este eradicarea populatiilor crestine din Silicia si Anatolia orientala (iunie-august 1915): satele sunt golite de locuitori in sensul in care acestia sunt fie ucisi pe loc, fie sunt obligati sa marsaluiasca lipsiti de hrana, apa si adapost in deserturile din Siria si Irak, fie sunt torturati si deportati in lagarele de concentrare construite de-a lungul Eufratului, osemintele lor contopindu-se cu nisipul fierbinte al desertului.

In februarie 1916 incepe a doua faza a genocidului cu exterminarea prin diverse metode (infometare, executii, torturi), celor 700.000 de armeni deportati in desert. Patriarhatul Armenian de Constantinopol a dat publicitatii un bilant de 1,3 milioane de victime. Istoricii si mai ales specialistii in studiul genocidelor afirma ca pe baza evaluarii fiecarei comunitati din bisericile vremii si din fiecare regiune, numarul victimelor care in prezent este acceptat (aproape) in unanimitate se ridica mai degraba la 1,5 milioane de morti. Iar in aceste conditii, cu ocazia adevarului istoric rostit raspicat de Papa Francisc, Mevlut Cavusoglu, Ministrul turc al Afacerilor Straine, trimite umanitatii doua tweet-uri in care spune urmatoarele: ,,Declaratia Papei nu are niciun fundament istoric si legal. Este pur si simplu inaceptabila", precum si observatia ca: ,,Slujbele religioase nu sunt locuri unde trebuie alimentate ura si animozitatile, pe baza unor acuzatii fara fundamente". Ma rog, alte chichite diplomatice aruncate din nou ca praful in ochi.

Dar, daca ne-am intoarce cateva clipe cutremuratoare in trecutul Turcieiu Domnul Mevlut Cavusoglu ar afla ca, inca de la inceputul Imperiului Otoman, armenii au fost persecutati si, cu toate ca pe baza tratatului de la Berlin din 1878, imperiul se angaja sa garanteze protectia populatiilor crestine, sultanul Abdulhamid al II-lea a decis sa nu aplice aceste reforme. Astfel, drepturile armenilor nu au fost respectate si triologia masacre, violuri si jafuri

FotoNu-ma-uita. Armenia, la 100 de ani de la genocid.

devine o realitate care suscita reactia armenilor de a crea o miscare nationala si de a forma partide revolutionare in strainatate. Sultanul gaseste astfel pretextul de a declansa masacre importante intre 1894-1896, perioada in care au fost ucisi nu mai putin de 250.000 de armeni.

Situatia se inrautateste tot mai mult iar preluarea puterii de catre grupul ultranationalist ,,Junii Turci" este inceputul sfarsitului, deoarece visul acestora este acela de a crea un nou Imperiu Turc care sa aiba o singura limba si o singura religie: musulmana, rasismul fiind baza ideologiei lor. In aceste conditii, populatia armeana este acuzata ca a destabilizat Imperiul Otoman si in consecinta trebuie anihiliata, altfel viitorul turcilor este amenintat. Iar pentru a-si atinge acest scop ticalos sunt utilizate toate mijloacele de exterminare: armenii crestini de toate varstele au fost torturati, spanzurati, decapitati, infometati, impuscati, agresati, inecati, terorizati, deportati in desert. Un masacru orchestrat mai ales de Mehmet Talat Pacha care declara: ,,Trebuie sa punem capat existentei tuturor armenilor, oricat de criminale sunt masurile care se impun. Nu trebuie sa tinem cont nici de sex, nici de varsta".

Comemorarea genocidului armean FOTO AP

O crima nepedepsita devina ,,legitima" Acum o suta de ani, pe teritoriul Turciei actuale a avut loc masacrul unui milion si jumatate de armeni, in cea mai mare parte femei si copii. Tremur scriind din nou cuvantul copii avand pe retina imaginea acelor trupuri numai piele si os, lipiti de pamantul uscat, agonizand sub soarele torid care din voia lui Dumnezeu rasare insa pe cer si pentru victime si pentru calai. Nu ar fi o idee rea ca cineva sa-i trimita ministrului Mevlut Cavusoglu un tweet in care sa scrie doar cateva nume: Behaeddine Chakir, Mehmet Nazim, Ismail Enver Pacha, Ahmad Djamal Pacha. Cu aceasta ocazie va descoperi ca afirmatiile Papei Francisc au ca fundament insasi istoria Turciei consemnata in documente si marturii irefutabile. Sau poate la scoala tinerii turci invata doar despre momentele de glorie ale stramosilor lor care de-a lungul istoriei au purtat tot timpul o lupta agresiva de