ASOCIAŢIA ARHEO VEST TIMIŞOARA

ARHEOVEST

V1

-IN HONOREM DOINA BENEA-

Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie

Timişoara, 25 noiembrie 2017

JATEPress Kiadó

Szeged 2017

Editor: Sorin FORȚIU (cu mulțumiri pentru ajutorul punctual acordat lui Andrei STAVILĂ, Cristian OPREAN, Adrian CÎNTAR și Simona REGEP) Coordonator: Dorel MICLE DVD-ROM: Adrian CÎNTAR WEB: Sorin FORȚIU și Claudiu TOMA Coperta: Alice DUMITRAȘCU Foto copertă: Tudor VREME-MOSER, http://ideatm.ro/wordpress/ Această lucrarea a apărut sub egida:

© ArheoVest, Timișoara, 2017 Președinte Lorena SMADU

www.arheovest.com

ISBN 978-963-315-358-1 (Összes/General) ISBN 978-963-315-359-8 (I. kötet/volumul)

Avertisment: Acest volum digital este o imagine cât se poate de fidelă a celui tipărit.

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor revine în totalitate autorilor.

DVD-ROMul conține contribuțiile în varianta color precum și imaginile la rezoluția maximă trimisă de autor.

233

MATERIALE ATRIBUITE CULTURILOR COȚOFENI ŞI NOUA DESCOPERITE ÎN HOTARUL ADMINISTRATIV AL

LOCALITĂȚII TĂRTĂRIA (JUD. ALBA)

Octavian Cristian Rogozea*, Dorel Micle**, Remus Dincă*** * Universitatea de Vest din Timișoara; rogozeaoctavian@yahoo.com ** Universitatea de Vest din Timișoara; dorel.micle@e-uvt.ro *** Universitatea “Valahia” din Târgoviște; remusdinca@gmail.com   Abstract. The present study aims to introducing into the scientific circuit some of the archaeological materials, belonging to the final Eneolithic, along with the materials attributed to the Bronze Age, discovered during the archaeological researches carried out in the autumn and winter of 2014 on the administrative border of Tărtăria. From a cultural point of view, these discoveries belong to the Coţofeni culture (Phase I) and the Noua Culture. Keywords: pottery, Tărtăria, Coțofeni culture, phase I, Noua culture.

1. Geografia Situl 9 de la Tărtăria1 se află localizat, din punct de vedere geografic, pe cur-

sul mijlociu al râului Mureș, pe malul stâng al acestuia, acolo unde geomorfologia depresiunii se caracterizează prin terase succesive ce asigurau condiții naturale ideale locuirii umane. Relieful zonei este format dintr-o parte colinară înaltă (400–600 m), fragmentată de văi, dezvoltată cu precădere pe stânga văii Mureşului şi dintr-o câmpie aluvială etajată (190–300 m), alcătuită din luncile şi terasele Mureşului de pe ambele maluri ale acestuia2 (Fig. 1, 2). Panta Mureşului în acest sector este destul de redusă (0,3–0,5 m / km). Având în vedere ponderea mare a aluviunilor grosiere aduse de aflu-enți, pe care Mureşul nu le poate transporta decât când are apele mari, albia sa, în bună parte, este deosebit de stabilă. Mobilitatea mai mare în cadrul albiei se observă numai la for-mele de fund, constituite din nisipuri autohtone3. Pe tot culoarul Orăștiei, fundul albiei râului Mureş este constituit, în cotul activ, de pietrişuri. În mal, peste acestea, se poate observa un nivel de gresii. La contactul dintre gresii şi pietrişul grosier al fundului

1 Numerotarea siturilor corespunde Raportului de cercetare arheologică preventivă pentru proiectul “Reabilitarea liniei de cale ferată Brașov- Simeria, componenta A, coridorului IV pan-european, pentru circulația trenurilor cu viteză maximă de 160 km/h. execuția lucrărilor de construcții și instalații (exclusiv ERTMS, GSM-R, centralizare electronică), secțiunea 3: Coslariu-Simeria, tronsonul Vințu de Jos – Simeria”, Deva, 2014. 2 Ghinea, 1997, p. 209. 3 Ujvári, 1972, p. 312.

234

albiei apar izvoare abundente cu apă potabilă. Sabin Adrian LUCA consideră că acesta este unul dintre motivele pentru care zona a fost locuită încă din vremea neoliticului şi eneoliticului; de asemenea, se poate constata cu ochiul liber că gresiile de la baza malu-lui au fost folosite pentru realizarea râşnițelor descoperite în aşezările limitrofe4.

În lunca Mureşului, media anuală a temperaturii este de 10º C5. În anotimpul cald, vara, în luna iulie, media atmosferică este de 20º C, iar iarna, în luna ianuarie, este de -4º C6. Diferențele de temperatură, sensibile între unele localități, sunt deter-minate – mai ales – de formele variate de relief pe care se află şi de gradul de expunere al terenului la soare (orientarea lui față de punctele cardinale). Vânturile dominante sunt de culoar şi de direcție S–V cu puternice influențe locale de tip foehn sau brize.

Zona de luncă în care se situează culoarul Orăștiei se caracterizează prin forma-țiuni aluvionare cu o structură încrucișată reprezentată prin argile nisipoase, cafenii negre, consistente cu trecere în bază de la nisipuri fine până la grosiere. Zona de terasă se caracterizează prin formațiuni aluvionare cu o structură încrucișată, reprezentate prin: aluviuni grosiere de bolovăniș cu pietriș și nisip în bază cu trecere la pietrișuri cu nisipuri până la nisipuri grosiere spre partea superioară. Terenurile au deci o dublă proprietate, sunt bune pentru cultivarea plantelor și pentru construirea locuințelor, deoa-rece nu rețin apa pluvială. Eroziunea solului pe versanți este de la slabă la excesivă. Solifluxiunea este prezentă pe versanții slab înclinați, expuși îngheț-dezghețului.

Fig. 1. Localizarea Sitului 9 de la Tărtăria pe harta topografică 1:25000.

Fig. 2. Profil perpendicular pe axa văii, cu orientarea NV–SE, în sectorul

Sitului 9 de la Tărtăria.

4 Luca, 2001, p. 38. 5 Mârza et alii, 1980, p. 23. 6 Floca, 1957, p. 18.

235

Situl 9 se află localizat la aprox. 1,26 km E de malul râului Mureș, pe un bot de trasă cu altitudinea medie de 230 m și la aprox. 300 m E de un pârâu fără nume, care curge pe sub coasta terasei pe direcția nord și confluează cu Mureșul la aprox. 2 km de sit. Platoul natural pe care se află situl arheologic este mărginit spre V, către Mureș, de o imensă mlaștină, iar laturile dinspre sud și nord sunt apărate natural de văile adânci ale unor mici afluenți stânga ai Mureșului, văi ce fragmentează terasa și îi oferă o pers-pectivă geostrategică deosebită. De asemenea, pe latura de vest, în malul abrupt al tera-sei există mai multe izvoare de coastă, active și azi, care reprezentau o resursă excelentă de apă potabilă (Fig. 3).

Fig. 3. Localizarea izvoarelor de coastă, active și azi, în latura dinspre

lunca râului Mureș a terasei pe care se află Situl 9 de la Tărtăria.

Noile lucrări de infrastructură feroviară începute în toamna anului 2014 într-o zonă cu potențial arheologic cunoscut, mai exact pe prima terasă a râului Mureș, au determinat și cercetarea arheologică preventivă a zonei. În acest context au fost iden-tificate o serie de locuiri care încep din neoliticul timpuriu, continuă în neoliticul dez-voltat, eneolitic, epoca bronzului, perioada La Tène și se încheie în Evul Mediu7.

2. Materialele atribuite culturii Coţofeni Materiale atribuite eneoliticului, mai exact culturii Coțofeni, și culturii Noua

din epoca bronzului au fost identificate în situl denumit de noi (convențional) Sit-9,

7 Luca, 2016; Craiovan, Micle, 2015, p. 495-508; Ferencz, Roman, 2015, p. 155-168; Rogozea, 2016, p. 121-161.

236

aflat la 2,78 km nord-est de biserica ortodoxă din Tărtăria, la 5,93 sud-vest de biserica greco-catolică din Vințu de Jos, la 10,8 km vest de biserica evanghelică din Sebeș, la 938 m sud-est de cursul actual al râului Mureș în punctul cu coordonatele geografice: 45°57'21.84"N; 23°25'31.38"E (GPS) / 378083.98520; 496356.12705 (Stereo 70) (Fig. 4/1–2).

Fig. 4.1. Amplasarea punctelor arheologice cu materiale Coţofeni pe harta

topografică (scara 1:25000, Direcţia Topografică Militară, 1975); 2. Amplasarea punctelor arheologice cu materiale Coţofeni pe imaginea

satelitară (Google Earth).

237

Fragmentele ceramice descoperite în perimetrul Sitului 9 provin din stratul de cultură de pe panta sud estică a terasei (din carourile 4, 5, 7, 9, 13), de la adâncimea de 0,75–1 m, sau din descoperiri fortuite de pe suprafața sitului. Marea majoritate a acestora aparțin speciei grosiere. Pasta este degresată cu nisip cu bobul mare, supra-fețele sunt netezite, arderea oxidantă (de unde și culorile de brun închis și brun deschis).

Decorurile întâlnite sunt realizate din incizii care compun motive “în căpriori” cu vârful orientat spre baza vasului (Fig. 5/1, 7), incizii frânte (Fig. 5/2), șiruri de alveole ovale (realizate cel mai probabil cu unghia) dispuse orizontal pe vas, în două sau trei șiruri paralele (Fig. 5/3–4, 6), împunsături cu unghia dispuse imediat sub buză în două şiruri, paralele, orizontale (Fig. 5/9) şi brâuri alveolare (Fig. 5/8).

Un singur fragment poate fi atribuit speciei fine. Din punct de vedere al tehno-logiei ceramice această buză evazată a fost modelată dintr-o pastă degresată cu nisip fin, suprafețele au fost lustruite mai atent, arderea realizată într-o atmosferă reducă-toare. Ambele suprafețe au culoarea neagră. Decorul a fost realizat prin executarea unor caneluri paralele puțin adânci dispuse perpendicular, pe suprafața interioară (Fig. 5/5).

Materialele arheologice descoperite în acest punct pot fi atribuite, pe baza carac-teristicilor morfologice, fazei I a culturii Coțofeni. Analogii bune pentru motivele de decor și pastă există în așezările, care aparțin acestei culturi, de la: Aiud8, Cicău-Săliște9, Cugir-Făgețel10, Meșcreac11, Micești12, Petrești13, Răhău14, Șibot-La Baltă/ob. 215, Tăr-tăria-Gura Luncii16, Uioara de Jos-Grui17,Vinerea-Țelina de Sus18; Vinerea-Grădinile din Deal19, Vinerea-În Deal/ob. 320, Vinerea-Tăbărâște21, Vinerea-Țelina de Sus22.

Analiza distribuție spațiale a siturilor Coțofeni atribuite acestei faze din jude-țul Alba indică, în stadiul actual al cercetărilor, o preferință pentru valea Mureșului și o “radiere” a acestora (raportată la cursul Mureșului) spre sud-est – pe valea Cugirului, pe valea pârâului Pianu sau pârâuri mai mici, afluenți ai Sebeșului și implicit ai râului Mureș (în cazul descoperirilor de la Răhău), Uioara de Sus – sau spre est în cazul sitului de la Meșcreac. O desprindere de Valea Mureșului este vizibilă și în nord-vest cu des-coperirile de la Micești ori vest în cazul punctului de la Aiud (Fig. 6).

8 Ciugudean, 2000, p. 47. 9 Ciugudean, 2000, p. 47. 10 Popa, 1995, p. 41. 11 Roman, 1976, p. 38. 12 Ciugudean, 2000, p. 47. 13 Roman, 1976, p. 38; Ciugudean, 2000, p. 47. 14 Ciugudean, 2000, p. 47. 15 Popa, 1998, p. 56-57. 16 Roman, 1976, p. 38; Popa, 1998, p. 65; Luca, 2016, p. 233. 17 Ciugudean, 2000, p. 47. 18 Popa, 1998, p. 62. 19 Popa, 1998, p. 57. 20 Popa, 1998, p. 57-58. 21 Popa, 1998, p. 58-61; Ciugudean, 2000, p. 47. 22 Popa, 1998, p. 61.

238

Fig. 5. 1–9. Fragmente ceramice atribuite fazei I a culturii Coţofeni

descoperite la Tărtăria în perimetrul Sitului 9.

239

Fig. 6. Distribuția punctelor cu descoperiri atribuite fazei I a culturii Coțofeni

din județul Alba.

Menționăm că până în momentul de față au fost cercetați doar 0,25 ha din pre-supusa suprafață a Sitului 9. Numărul relativ mare al complexelor de pe suprafața Sitului 10, în comparație cu absența absolută a acestora din arealul cercetat din Situl 9, ar putea să indice faptul că locuirea Coțofeni principală a existat în zona sitului cu indi-cativul 10. Această ipoteză poate suferi modificări în cazul cercetării mai extinse a Sitului 9.

3. Materialele atribuite culturii Noua Puținele fragmente ceramice (mai exact trei) care pot fi atribuite culturii Noua

au fost descoperite în caroul 107, printre numeroase fragmente ceramice turdășene. Fragmentele sunt modelate dintr-o argilă aleasă atent, degresată cu nisip fin.

Ambele suprafețe sunt lustruite, însă suprafaței exterioare i-a fost aratată o atenție deo-sebită în timp ce suprafața interioară este tratată mai neglijent (cel mai probabil din cauza formei vasului care nu a permis manvrarea spatulei ușoara în interior). La fel ca lustruirea și culorile suprafețelor diferă. Suprafața exterioară are culoarea portocaliu spre deosebire cea interioară care este neagră. Arderea deosebit de bună, oxidantă, a produs o ceramică rezistentă mecanic, dură. Decorul lipsește dar pe vas au fost apli-

240

cate toarte semicirculare dispuse vertical pe vas cu parte superioară ușor înălțată și terminată cu o pastilă. Fragmentele au o grosime cuprinsă între 0,4–0,7 cm. Carac-teristicile morfologice a acestor fragmente ne permit încadrarea lor în specia fină. Cel mai probabil cioburile provin de la un vas bitronconic de tip kantahroi, de mărime mijlocie cu toartele triunghiulare în secțiune și butoni în partea superioară a acestora (Fig. 8).

Vasul descoperit de noi pote fi încadrat, cu rezervele de rigoare, în tipul IIb1 (caracterizat de un pântec rotunjit, aproape globular) din tipologia întocmită de Ion ANDRIȚOIU pentru vasele acestei culturi23.

Cele mai apropiate descoperiri de acest tip sunt cele de la Tărtăria-Gura Luncii și Tărtăria-Valea Rea, din apropiera clădirii haltei24, unde au fost descoperite și cer-cetate de-a lungul timpului șase morminte: patru în dreptul cantonlui, în taluzul șoselei la cca. 1,2 m adâncime de la nivelul vechi al șoselei, cu schelete chircite și cești drept inventar (în cercetările mai vechi)25 și două morminte în cercetările din 2014. Din inven-tarul unui mormânt cercetat recent făcea parte și un vas cu toarte supraînălțate26. În județul Alba descoperiri Noua mai sunt cunoscute la: Aiud-Terasa Garda/Micrioraion III 27, Aiud-Lot I.A.S28, Aiudul de Sus29, Alba Iulia-Partoș30, Băgău31, Blaj-Aleea Vito-rului32, Cîlnic33, Cicău-Săliște34, Gîmbaș-Zona Viilor/Cimitirul Reformat35, Hăpria36, Lopada Veche-Jidovină37, Obreja-Cânepi38, Ormeniș-Gruniul cu Mazăre39, Petrești40, Pianu de Jos-Câmpu de Mijloc41, Sebeș-Podul Pricopului42, Șona43,Teiuș-Sub Drum44, Teiuș-Cetățuiea45, Uioara de Jos-Grui46, Vinerea-Zăvoi/Fânețele Hirizii47, Vințu de

23 Andrițoiu, 1992, p. 65-66, pl. 57. 24 Acest punct se află la numai 1,31 km sud-vest de zona cecetată de noi. 25 Horedt, 1949, p. 57; Andrițoiu, 1986, p. 31-32; Idem, 1992, p. 63, p. 125; RAJB, 1995, p. 182. 26 Luca, 2016, p. 235, fig. 251-252. 27 RAJB, 1995, p. 20. 28 Ciugudean, 1974, p. 45; RAJB, 1995, p. 21. 29 Lazar, 1977, p. 616; RAJB, 1995, p. 21. 30 Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63; RAJB, 1995, p. 30. 31 Ciugudean, 1978, p. 45; RAJB, 1995, p. 53. 32 Soroceanu, 1973, p. 498; RAJB, 1995, p. 59. 33 Andrițoiu, 1992, p. 121. 34 Winkler, Takacs, 1980 , p. 32-36; RAJB, 1995, p. 75. 35 RAJB, 1995, p. 100. 36 Andrițoiu, 1992, p. 63. 37 RAJB, 1995, p. 119. 38 Soroceanu, 1973, p.496-498; RAJB, 1995, p. 131. 39Soroceanu, 1973, p. 499; Ciugudean, 1979, p. 75; RAJB, 1995, p. 138. 40 Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63. 41 Ciugudean, Florea, 1995, p. 65 ; RAJB, 1995, p. 144. 42 Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63, p. 124; RAJB, 1995, p. 167; Popa, Totoianu, 2001, p. 37-38; Idem, 2010, p. 37-38. 43 RAJB, 1995, p. 183. 44 Berciu, Popa, 1965, p. 39-50; RAJB, 1995, p. 188. 45 Horedt, 1953, p. 805-810; Berciu, Popa, 1965, p. 45-46; RAJB, 1995, p. 188-189.

241

Jos-Trei Poduri și Gara CFR48 (Fig. 7).

Fig. 7. Distribuția siturilor cu descoperiri atribuite culturii Noua

în județul Alba.

Această cultură, specifică epocii târzii a bronzului, este întâlnită în Podișul Transilvaniei, Moldova și zona de nord-est a Munteniei, un areal vast, ocupat anterior de culturile Costișa, Monteoru și Wietenberg49. Descoperirile specifice acestei culturi

46 Ciugudean 1994, p. 70; RAJB 1995, p. 196. 47 Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63, 126 ; RAJB, 1995, p. 206. 48 Andrițoiu, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 63, 124; RAJB, 1995, p. 207-208.

242

din sud-vestul Transilvaniei au fost considerate fie puncte izolate fie puncte care mar-chează limita vestică a ariei de răspândire50.

4. Concluzie Semnalarea și introducerea în circuitul științific a acestui lot de materiale com-

pletează harta descoperirilor Coțofeni și Wietenberg din județul Alba și deschid calea pentru noi cercetări în zona Tărtăriei în general și în cazul sitului Sitului 9 în particular.

49 Petrescu-Dâmbovița, 1953, p. 443-486; Andrițoiu, 1986, p. 31; Idem, 1986, p. 32; Idem, 1992, p. 61-63. 50 Andrițoiu, 1992, p. 63.

243

Fig. 8. Fragmente ceramice atribuite culturii Noua descoperite

la Tărtăria în perimetrul Sitului 9.

244

BIBLIOGRAFIE Andriţoiu, 1986

Ion ANDRIŢOIU, Contribuții la cunoașterea culturii Noua în sud-estul Transilvaniei, În: Tharco-Dacica, VII, 1986, pp. 31-45.

Andriţoiu, 1992

Ion ANDRIŢOIU, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca bronzului, Bibliotheca Thracologica, II, Institutul român de tra-cologie, Ed. SC Melior Trading SRL, Bucureşti, 1992, 165 pg. + 76 pl., ISBN 973-95349-3-7.

Berciu, Popa, 1965

Ion BERCIU, Alexandru POPA, Un cimitir de tip Noua la Teiuș, În: Apulum, V, 1965, pp. 39-50.

Ciugudean, 1978

Horia CIUGUDEAN, Noi descoperiri pe teritoriul județului Alba (I), În: Apulum, XVI, 1978, pp. 39-53.

Ciugudean, 1979

Horia CIUGUDEAN, Noi descoperiri pe teritoriul județului Alba (II), În: Apulum, XVII, 1979, pp. 65-86.

Ciugudean, 1994

Horia CIUGUDEAN, Perioada Hallstatt A în centrul Transilvaniei, În: Apulum, XXXI, 1994, pp. 59-73.

Ciugudean, 2000

Horia CIUGUDEAN, Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cul-tura Coţofeni, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, 26, Ed. Mirton, Timișoara, 2000, 282 pg., ISBN 9735851784.

Ciugudean, Florea, 1995

Horia CIUGUDEAN, Ioan FLOREA, Contribuții la repertoriul arheo-logic al localității Pianu de Jos, În: Apulum, XXXII, 1995, pp. 59-66.

Craiovan, Micle, 2015

Bogdan CRAIOVAN, Dorel MICLE, O frescă a habitatului medieval timpuriu de pe valea Mureșului. Locuințele și cuptoarele de la Tărtăria, punct Pietroșița, În: ArheoVest, Nr. III: [Simpozion ArheoVest, Ediția a III-a:] In Memoriam Florin Medeleț, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timișoara, 28 noiembrie 2015, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Asociația "ArheoVest" Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2015, 576 + 490 pg, + DVD, ISBN 978-963-315-264-5; Vol. 1, pp. 495-508.

Ghinea, 1997 Dan GHINEA, Enciclopedia geografică a României, vol. 2 (H–P), Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, 382 pg., ISBN 973-45-0150-X.

Ferencz, Roman, 2015

Iosif Vasile FERENCZ, Cristian ROMAN, Un complex La Téne des-coperit la Tărtăria În: Sargetia, SN, VI (XLXII), p. 155-168.

Floca, 1967 Octavian FLOCA, Regiunea Hunedoara: Ghid turistic, Deva, 1957, 594 pg. + 3 hărți.

Horedt, 1949 Kurt HOREDT, Săpături privitoare la epoca neo și eneolitică. Raport preliminar asupra săpăturilor dela Tărtăria, jud. Alba, În: Apulum, III, 1949, pp. 44-69.

Horedt, 1953 Kurt HOREDT, Cercetări din regiunea Hoghiz-Ura și Teiuș, În: Mate-riale și cercetări arheologice, I, 1953, pp. 785-815.

Lazăr, 1977 Valeriu LAZĂR, Descoperiri arheologice în zona Mureșului Mijlociu, În: Apulum, XV, 1977, pp. 613-629.

Luca, 2001 Sabin Adrian LUCA, Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II): Noi cercetări arheologice la Turdaş-Luncă: I. Campaniile anilor 1992 - 1995, Bibliotheca Mvsei Apvlensis, XVII, Ed. Economică, București, 2001, 272 pg., ISBN 973-590-514-0, 9789735905149.

245

Luca, 2016 Sabin Adrian LUCA, Tărtăria Rediviva, Bibliotheca Brukenthal, LXXI, Ed. Muzeului Național Brukenthal / Ed. Altip, Alba-Iulia, 2016, 332 pg., ISBN 978-606-93765-5-3.

Mârza et alii, 1980

Ion MÂRZA, Petre STOICAN, Zevedei ŞTEF, Mircea VALEA, Bujor VULCU, Hunedoara: Monografie, Seria: Judeţele Patriei, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980, 262 pg.

Petrescu-Dâmbovița, 1953

Mircea PETRESCU-DÂMBOVIȚA, Contribuții la problema sfârșitului epocii bronzului și începutul epocii fierului în Moldova, În: Studii și cer-cetări de Istorie Veche, 1953, 3-4, IV, pp. 443-486.

Popa, 1995 Cristian Ioan POPA, Contribuții la cunoașterea perioadei de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului pe Valea Cugirului (jud. Alba), În: Apulum, XXXII, 1995, pp. 33-58.

Popa, 1998 Cristian Ioan POPA, Contribuții la cunoașterea perioadei de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului în bazinul Cugirului (II), În: Sargetia, XXVII, 1, 1997-1998, pp. 51-76.

Popa, Totoianu, 2001

Cristian Ioan POPA, Radu TOTOIANU, Date noi asupra locuirilor uma-ne de la Sebeș-Podul Pricopului (jud. Alba), În: Patrimonium Apulense, I, pp. 33-54.

Popa, Totoianu, 2010

Cristian Ioan POPA, Radu TOTOIANU, The Late Bronze Age settlement at Sebes-Podul Pripocului (County of Alba), În: Crisia, XXVI, I, 2010, pp. 85-102.

RJAB, 1995 Vasile MOGA, Horia CIUGUDEAN (eds) [et alii], Repertoriul arheo-logic al judeţului Alba, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Bibliotheca Mvsei Apvlensis, II, Alba Iulia, 1995, 271 pg. + 33 Pl. + o hartă.

Rogozea, 2016 Octavian-Cristian Rogozea, Un semibordei atribuit fazei A3 a culturii Vinča descoperit la Tărtăria (com. Săliștea, jud. Alba) , În: ArheoVest, Nr. IV: In Honorem Adrian BEJAN, Interdisciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timișoara, 26 noiembrie 2016, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Universitatea de Vest din Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2016, Vol. 1: pp. 1–532 + DVD, Vol. 2: pp. 533–982, ISBN 978-963-315-310-9 (Összes/General), ISBN 978-963-315-311-6 (Kötet/Vol. 1), ISBN 978-963-315-312-3 (Kötet/Vol. 2); Vol. 1, pp. 121–162.

Roman, 1976 Petre I. ROMAN, Cultura Coţofeni, Biblioteca de Arheologie, XXVI, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1976, 216 pg.

Soroceanu, 1973

Tudor A. SOROCEANU, Descoperirile de Epoca Bronzului de la Obreja (jud. Alba), În: Acta Musei Napocensis, X, 1973, pp. 493-500.

Ujvári, 1972 I[osif]. UJVÁRI, Geografia apelor României, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, 592 pg.

Winkler, Takacs, 1980

Iudita WINKLER, Matilda TAKACS, Săpăturile arheologice de la Cicău (jud. Alba). Descoperirile din epocile bronzului și hallstattiana, În: Apulum, XVIII, 1980, pp. 23-59.