01 martie 2011

MARÞISÃPTÃMÂNA A VIII-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Mare Dumnezeu este Domnul: veniþi sã-l adorãm.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Mare Dumnezeu este Domnul: veniþi sã-l adorãm.Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã

Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

ªtim cã partea noastrã moartea ºi prãpãdu-i,Cãci suntem netrebnici, totuºi, sã ne-ngãduiTu, cel de la care toatã mila vine,Rugãciunea noastrã s-o-nãlþãm spre tine.Pleacã-þi blând privirea din lãcaº de slavã,Vezi credinþa noastrã cât e de firavã.Reaprinde-i focul care stã sã moarã,Ca s-alunge bezna ce ne înconjoarã.Tot pãcatul nostru mila ta ni-l spele,Grabnic sã ne rupã lanþurile grele.Pe noi toþi cei care zacem în þãrânã,Doamne, ne ridice-ndurãtoarea-þi mânã.

Marþi, sãptãmâna a VIII-a de peste an2

Cãtre noi îndrepte faþa milostivãCele trei persoane, toate deopotrivã,Veºnica Treime, ea, care în cer nePregãteºte calea gloriei eterne. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Strigarea mea, Doamne, sã ajungã la tine, nu-þiîntoarce faþa de la mine.

Psalmul 101 (102)

Dorinþele ºi rugãciunile celui surghiunitDumnezeu ne mângâie în orice necaz al nostru (2Cor 1,4).

I2 Doamne, ascultã rugãciunea mea *

ºi strigarea mea sã ajungã la tine.3 Nu-þi întoarce faþa de la mine

în ziua suferinþei mele; *pleacã-þi urechea spre mine

în ziua în care te chem, *grãbeºte-te sã mã asculþi.

4 Cãci zilele mele s-au spulberat ca fumul *ºi oasele mele ard ca jarul.

5 Inima mea a fost lovitã ºi se usucã întocmai ca iarba, *încât uit sã-mi mãnânc ºi pâinea.

6 Din cauza geamãtului continuu, *mi s-a lipit pielea de oase.

7 M-am asemãnat cu un pelican în pustiu, *m-am fãcut asemenea cucuvelei din dãrâmãturi.

8 Stau de vegheºi sunt ca pasãrea singuraticã pe acoperiº; †

9 ziua întreagã mã insultã duºmanii; *cei care mã lãudau rostesc numele meu ca blestem.

10 Mã hrãnesc cu cenuºã în loc de pâine *ºi cu lacrimi mi-am amestecat bãutura,

11 din pricina mâniei ºi a urgiei tale; *fiindcã, dupã ce m-ai înãlþat, m-ai îndepãrtat.

Oficiul lecturilor 3

12 Zilele mele sunt ca umbra care trece *ºi eu m-am uscat ca iarba.

Ant. Strigarea mea, Doamne, sã ajungã la tine, nu-þiîntoarce faþa de la mine.

Ant. 2 Priveºte, Doamne, la rugãciunea celui smerit.

II13 Tu, Doamne, rãmâi în veci *

ºi amintirea ta dãinuie din generaþie în generaþie.14 Tu te vei ridica ºi te vei îndura de Sion, †

cãci este timpul sã-þi arãþi bunãvoinþa, *întrucât a venit timpul potrivit.

15 Iatã, servitorilor tãi le sunt dragi pietrele lui *ºi le este milã de ruinele sale.

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului *ºi toþi regii pãmântului de slava sa,

17 pentru cã Domnul a reconstruit Sionul *ºi s-a arãtat în mãrirea lui.

18 El ia aminte la rugãciunea celor sãrmani *ºi nu dispreþuieºte rugãciunile lor.

19 Aceasta sã se scrie pentru generaþiile viitoare *ºi poporul care se va naºte îl va lãuda pe Domnul;

20 pentru cã el a privit din înãlþimi,din locuinþa sa cea sfântã; *

Domnul s-a uitat din cer asupra pãmântului,21 ca sã asculte suspinul celor închiºi *

ºi pentru a-i elibera pe cei condamnaþi la moarte.22 Pentru ca numele Domnului sã fie vestit în Sion *

ºi lauda lui în Ierusalim,23 când se vor aduna împreunã popoarele

ºi împãrãþiile, *ca sã-i slujeascã Domnului.

Ant. Priveºte, Doamne, la rugãciunea celui smerit.

Ant. 3 Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul ºi cerurilesunt lucrarea mâinilor tale.


III24 Mi-a vlãguit pe cale puterea, *

mi-a scurtat numãrul zilelor.Am zis: „Dumnezeul meu, †

25 nu mã lua la jumãtatea zilelor mele; *anii tãi sunt din generaþie în generaþie.

26 De la început ai întemeiat pãmântul *ºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

27 Ele vor pieri, dar tu rãmâi, †ºi toate se vor învechi ca un veºmânt, *ºi le vei schimba ca pe o hainã.

28 Dar tu eºti acelaºi *ºi anii tãi nu se sfârºesc.

29 Fiii slujitorilor tãi vor avea o locuinþã *ºi descendenþa lor va rãmâne în siguranþã în faþa ta”.

Ant. Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul ºi cerurilesunt lucrarea mâinilor tale.V.Ascultã, poporul meu, învãþãtura.R. Pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea lui Iob 3,1-26Plângerea lui Iob

1 Iob a deschis gura ºi a blestemat ziua în care s-anãscut. 2 El a vorbit astfel:3 „Piarã ziua în care m-am nãscutºi noaptea în care s-a spus:«S-a zãmislit un copil!»4 Sã se prefacã în întuneric ziua aceea,sã nu se îngrijeascã Dumnezeu din cer de eaºi lumina sã nu o mai lumineze!5 S-o cuprindã întunericul ºi umbra morþii,nori groºi sã vinã peste ea,ºi neguri de peste zi s-o înspãimânte!6 Noaptea aceea s-o acopere întunericul,sã nu mai fie socotitã în an,sã nu mai fie numãratã în timpul lunii!


7 Da, sã fie pustie noaptea aceea,ºi nici o bucurie sã nu intre în ea!8 Blestematã sã fie de cei ce blestemã zilele,de cei ce ºtiu sã întãrâte Leviatanul;9 sã se întunece stelele din amurgul ei,în zadar sã aºtepte lumina,ºi sã nu mai vadã genele aurorei!10 Cãci n-a închis sânul care m-a zãmislit,nici n-a ascuns suferinþa dinaintea ochilor mei.11 De ce n-am murit în sânul mamei meleºi de ce n-am pierit îndatã dupã naºtere?12 De ce s-au gãsit doi genunchi care sã mã primeascãºi doi sâni care sã mã alãpteze?13 Acum aº sta culcat ºi m-aº odihni, aº dormi în tihnã14 alãturi de regi ºi de cei mari ai pãmântului,care ºi-au zidit morminte falnice,15 sau alãturi de principii care aveau aur din belºugºi care-ºi umpleau casele cu argint.16 N-aº mai fi cunoscut existenþa,asemenea unui copil nãscut mort,asemenea unor copii care n-au vãzut lumina zilei.17 Acolo, cei rãi înceteazã sã se mai agite,acolo se odihnesc cei sleiþi de puteri.18 Acolo, cei captivi sunt lãsaþi în pace,nu mai aud glasul asupritorului;19 ºi cel mic, ºi cel mare sunt totuna acolo,ºi sclavul scapã de stãpânul sãu.20 Pentru ce i se dã luminã celui ce suferãºi viaþã celor cu inima plinã de amãrãciune,21 care aºteaptã moartea ºi nu vine,care o doresc mai mult decât pe o comoarã?22 Ei s-ar bucura ºi ar fi nespus de fericiþidacã ar ajunge în mormânt.23 Pentru ce dã Dumnezeu viaþã unui omcare nu gãseºte nici o ieºireºi pe care îl îngrãdeºte din toate pãrþile?24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele,ºi ca apa se revarsã vaietele mele.


25 De ce mã tem, aceea mi se întâmplã;de ce mi-e fricã, de aceea am parte!26 N-am nici liniºte, nici pace, nici odihnã,ºi mânia ta dã peste mine”.

RESPONSORIUL Iob 3,24-26; 6,13R. În loc de pâine, mã hrãnesc cu suspine ºi gemetele

mele izvorãsc ca apa: de ce mã tem, aceea mi se întâm-plã ºi de ce mi-e fricã, de aceea am parte. * Mânia ta dãpeste mine, Doamne.V. Oare chiar nu este ajutor pentru mine? Tãria mea

s-a îndepãrtat de mine. * Mânia ta.

LECTURA A DOUA

Din Confesiuni, de sfântul Augustin, episcop(Cartea 10, 1.1 – 2.2; 5.7: CCL 27, 155.158)

Tu mã cunoºti, Doamne, aºa cum suntO, te voi cunoaºte pe tine, care mã cunoºti pe mine,

te voi cunoaºte aºa cum am fost ºi eu cunoscut(cf. 1Cor 13,12). Tãrie a sufletului meu, pãtrunde în elºi modeleazã-l dupã mãsura ta, ca sã fie fãrã vreo patãsau rid (Ef 5,27), ca sã þi-l însuºeºti ºi sã-l stãpâneºti.Aceasta este speranþa mea, pentru aceasta vorbesc ºiîntru aceastã speranþã mã bucur atunci când bucuriamea este sãnãtoasã. Cât priveºte însã celelalte bucuriiale vieþii acesteia, cu atât sunt mai puþin vrednice deplâns, cu cât le plângem mai mult, ºi sunt cu atât maivrednice de plâns, cu cât le plângem mai puþin. Iatã, tuiubeºti adevãrul (Ps 50,8), fiindcã acela care face ade-vãrul vine la luminã (cf. In 3,21). Vreau, aºadar, sã facadevãrul, atât în inima mea, prin aceastã mãrturisireînaintea ta, cât ºi înaintea multor martori, prin aceastãscriere a mea.

O, Doamne, abisul conºtiinþei umane este gol în faþaprivirilor tale! Ce ar mai putea oare sã rãmânã ascunsîn mine, chiar dacã nu aº vrea sã-þi mãrturisesc þie? Maidegrabã te-aº ascunde pe tine de mine, decât sã mã


ascund pe mine de tine. Acum însã, când geamãtul meudã mãrturie cât de silã îmi este de mine însumi, tustrãluceºti pentru mine ºi mã placi, tu, care eºti iubit ºidorit de mine, încât îmi este ruºine de mine însumi, mãresping pe mine însumi, ca sã te aleg pe tine; nu vreausã fiu plãcut nici în ochii tãi, nici într-ai mei, decâtpentru tine.

Tu mã cunoºti, Doamne, aºa cum sunt. Am spus dejacu ce scop mã mãrturisesc þie. ªi mã mãrturisesc nuprin cuvinte ºi strigãte trupeºti, ci prin cuvintele inimiiºi prin strigarea gândirii mele, pe care urechea ta opoate auzi. Când sunt pãcãtos, mãrturisirea mea înainteata nu înseamnã altceva decât a-mi fi silã de mine; cândsunt însã bun, mãrturisirea nu înseamnã altceva decâtcã nu-mi atribui mie acest merit, pentru cã tu îl binecu-vântezi pe cel drept, Doamne (Ps 5,13), dar, mai înaintede aceasta, tu îl îndreptãþeºti pe pãcãtos (cf. Rom 4,5).Mãrturisirea mea, pe care o fac înaintea ta, Dumnezeulmeu, are loc ºi în tãcere, ºi în strigãte. Este tãcutã câtpriveºte cuvintele, dar strigã din adâncul inimii.

Tu, Doamne, eºti cel care mã judeci. Desigur, nimenidintre oameni nu cunoaºte ceea ce este în om, în afarãde duhul omului care este în om (1Cor 2,11). Totuºi, înorice om existã ceva pe care nici chiar duhul omului,care este în el, nu-l cunoaºte. Însã tu, Doamne, cunoºtitoate despre el, fiindcã tu l-ai creat. Iar eu, deºi înainteaprivirilor tale mã dispreþuiesc ºi mã consider þãrânã ºicenuºã, cunosc totuºi despre tine un lucru pe care nu-lºtiu despre mine.

Fireºte, acum vedem ca în oglindã, neclar, dar atuncivom vedea faþã în faþã (1Cor 13,12); de aceea, cât timprãtãcesc departe de tine, sunt mai aproape de mine însumidecât de tine, dar ºtiu totuºi cã tu nu poþi fi pângãrit înnici un fel. Nu ºtiu însã despre mine cãror ispite aº fi înstare sã le rezist ºi cãrora nu le-aº putea rezista. Speranþamea stã în faptul cã tu eºti credincios ºi cã nu îngãduisã fim ispitiþi mai mult decât putem îndura, ci, o datãcu ispita, tu ne dai ºi o ieºire, ca sã o putem îndura(cf. 1Cor 10,13).


Voi mãrturisi, aºadar, ceea ce ºtiu despre mine, voimãrturisi ºi ceea ce nu ºtiu despre mine, cãci ceea ceºtiu despre mine o ºtiu fiindcã tu reverºi luminã asupramea, iar ceea ce nu ºtiu nu o voi ºti pânã când întune-ricul meu se va face ca miezul zilei înaintea feþei tale(cf. Is 58,10).RESPONSORIUL Ps 138 (139),1b.2b.7R. Doamne, tu mã observi ºi mã cunoºti; * pãtrunzi

de departe gândurile mele.V. Unde aº putea merge departe de duhul tãu ºi unde

aº putea fugi dinaintea feþei tale? * Pãtrunzi.

Rugãciunea de încheiereDãruieºte-ne, te rugãm, Doamne, ca mersul lumii sã fie

cãlãuzit de orânduirea ta dãtãtoare de pace ºi Biserica tasã cunoascã bucuria de a te sluji în liniºte. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Laudele




IMNUL

Doamne, cu divina forþã creatoare,Ai aprins lumina-n stele ºi în soare.Tu, ce din luminã þi-ai croit veºmântul,În lãcaº de slavã ne ascultã cântul.


Se destramã noaptea, una câte unaStelele pãlit-au, a apus ºi lunaCe-a vegheat pe boltã, blândã ºi mãreaþã,Risipind în noapte beznã, nori ºi ceaþã.Pãrãsim acuma somnul greu ºi patulªi pe Împãratul, Sfântul, Înduratul,Îl slãvim la vremea minunatã când dã,Noaptea izgonind-o, zilei iar izbândã.Se-nteþeºte focul patimilor rele,Nu lãsa, Stãpâne, sã cãdem în ele,Harul tãu le stingã, rãul sã-l distrugã;Iatã ce îþi cerem în smeritã rugã.Nu lãsa mânia sã ne aibã-n mânã,Nici necumpãtarea peste noi stãpânã,Nu lãsa s-ajungem lãcomiei pradã,Bani pe nemuncite ochii nu ne vadã.Sã avem în minte dreapta judecatã,Trupul fãrã patã, inima curatã.Spre Cristos ne fie inima ºi gândul,Paºii noºtri astãzi doar pe el urmându-l.Te rugãm acum, cu fruntea jos plecatã,Ne ascultã ruga, milostive Tatã,Tu, care domneºti cu Fiul cel de-o fireªi cu Duhul care-i flacãrã, iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne; vreausã merg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei.

Psalmul 100 (101)

Hotãrârile unui rege evlaviosDacã mã iubiþi, veþi þine poruncile mele (In 14,15).

1 Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea, *voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne.


2 Vreau sã merg cu înþelepciunepe calea nevinovãþiei; *

când vei veni la mine?Voi umbla în curãþia inimii mele *

înãuntrul casei mele.3 Nu-mi voi îndrepta privirea spre nici un lucru rãu, †

îl urãsc pe cel care face rãul *ºi nu se va apropia de mine.

4 Va fi departe de mine inima perversã; *ºi nu vreau sã-l cunosc pe cel rãu.

5 Pe cel care calomniazã în ascuns pe aproapele sãu *îl voi nimici!

Pe cel cu privirea trufaºã ºi cu inima îngâmfatã *nu-l pot tolera.

6 Ochii mei se vor îndrepta cãtre cei fideli din þarã, †ca sã locuiascã împreunã cu mine. *Cel care umblã pe calea nevinovãþiei,

acela îmi va sluji.7 Nu va locui înãuntrul casei mele

cel care practicã înºelãciunea; *cel care spune minciuni

nu va sta înaintea ochilor mei.8 În fiecare dimineaþã îi voi face sã disparã

pe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt, *ca sã-i stârpesc din cetatea Domnului

pe toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea.

Ant. Voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne; vreau sãmerg cu înþelepciune pe calea nevinovãþiei.

Ant. 2 Nu îndepãrta, Doamne, îndurarea ta de la noi.

Cântarea Dan 3,26.27.29.34-41

Rugãciunea lui Azaria în cuptorul de focFaceþi pocãinþã ºi convertiþi-vã, ca sã fie iertate pãcatelevoastre (Fap 3,19).

Laudele 11

26 Binecuvântat eºti, Doamne,Dumnezeul pãrinþilor noºtri, *

ºi lãudat ºi preamãrit este numele tãu în veci,27 cãci eºti drept *

în toate câte ne-ai fãcut.29 Cu adevãrat am pãcãtuit ºi am sãvârºit fãrãdelege *

ºi am greºit în toate îndepãrtându-ne de tine.34 De dragul numelui tãu te rugãm,

nu ne pãrãsi pentru totdeauna *ºi nu rupe legãmântul tãu,

35 nu îndepãrta îndurarea ta de la noi, †de dragul lui Abraham, prietenul tãu, *ºi al lui Isaac, slujitorul tãu,

ºi al lui Israel, sfântul tãu,36 cãrora le-ai spus cã vei înmulþi seminþia lor *

precum stelele ceruluiºi precum nisipul de pe þãrmul mãrii.

37 Cãci am ajuns, Doamne,mai mici decât toate neamurile *

ºi suntem înjosiþi astãzi pe tot pãmântulpentru pãcatele noastre;

38 ºi nu este în vremea noastrã †nici cãpetenie, nici profet ºi nici conducãtor, *nici ardere de tot, nici jertfã,

nici prinos, nici jertfã de miresme plãcute, †nici loc pentru a aduce pârga înaintea ta, *ca sã putem afla îndurare.

39 Dar cu suflet înfrânt ºi în duh de umilinþã †sã fim primiþi de tine *ca o ardere de tot de berbeci ºi tauri

40 ºi ca zeci de mii de miei graºi.Aºa sã fie jertfa noastrã astãzi înaintea ta, †

iar tu desãvârºeºte-i pe cei ce te urmeazã, *cãci nu vor fi fãcuþi de ruºine

cei care se încred în tine.41 ªi acum te urmãm din toatã inima, *

cãutãm faþa ta ºi ne temem de tine.Ant. Nu îndepãrta, Doamne, îndurarea ta de la noi.


Ant. 3 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou.

Psalmul 143 (144),1-10

Pentru biruinþã ºi paceToate le pot în acela care mã întãreºte (Fil 4,13).

1 Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea! †El îmi deprinde mâinile la luptã *ºi degetele pentru bãtãlie.

2 El este aliatul meu fidel ºi tãria mea, *turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu.

El este scutul meu în care mã încred, *el îmi dã în stãpânire poporul.

3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el, *sau fiul omului cã îl iei în seamã?

4 Omul este ca o suflare, *zilele lui sunt ca umbra care trece.

5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã, *atinge-te de munþi ºi vor fumega.

6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i; *trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã!

7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã, †salveazã-mã de apele cele mari, *din mâna fiilor celor strãini,

8 cãci gurile lor spun minciunã *ºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals.

9 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou, *pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,

10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi, *care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu,

de sabia celui rãu.Ant. Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou.

LECTURA SCURTÃ Is 55,1Voi, care sunteþi însetaþi, veniþi la apã; chiar dacã nu

aveþi bani, veniþi; veniþi ºi procuraþi-vã grâu fãrã bani ºimâncaþi; procuraþi-vã vin ºi lapte, fãrã sã plãtiþi nimic.

Laudele 13

RESPONSORIUL SCURTR.Ascultã glasul meu, Doamne: * în cuvintele tale

mi-am pus speranþa. Ascultã.V.Am luat-o înaintea zorilor ºi am strigat: * în cuvin-

tele tale mi-am pus speranþa. Slavã Tatãlui. Ascultã.Ant. la Benedictus: Din mâna tuturor celor care ne

urãsc mântuieºte-ne, Doamne.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.


Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Din mâna tuturor celor care ne urãsc mân-

tuieºte-ne, Doamne.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Dumnezeu, dãruindu-ne în acest ceas al dimineþiibucuria de a-l lãuda, ne întãreºte speranþa. De aceea, sã-limplorãm cu încredere:

Pentru slava numelui tãu, ascultã-ne, Doamne!Îþi mulþumim þie, Dumnezeule, Tatãl Mântuitoruluinostru Isus,– pentru cunoaºterea ºi pentru nemurirea pe care ni le-ai

dãruit prin el.Dã umilinþã inimilor noastre,– ca sã fim supuºi unii altora, în frica lui Cristos.Revarsã-l pe Duhul Sfânt asupra slujitorilor tãi,– pentru ca iubirea noastrã frãþeascã sã fie fãrã prefãcã-

torie.Tu, care i-ai poruncit omului sã munceascã pentru a stã-pâni pãmântul,– fã ca munca noastrã sã te preamãreascã ºi sã-i sfin-

þeascã pe fraþii noºtri.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule atotputernic, toate câte le-ai creat sunt

bune ºi frumoase. Dã-ne harul sã începem cu bucurie,în numele tãu, aceastã zi ºi sã o împlinim în fapte deiubire faþã de tine ºi faþã de fraþii noºtri. Prin Domnulnostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu,împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cuDuhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Laudele 15

Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 ªtiind acestea, fericiþi veþi fi dacã le veþi face.

Psalmul 118 (119),137-144XVIII (Þade)

137 Tu eºti drept, Doamne, *ºi nepãrtinitoare este judecata ta.

138 Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale *ºi în tot adevãrul.

139 Pe mine zelul mã consumã, *pentru cã duºmanii mei au uitat cuvintele tale.

140 Cuvântul tãu este încercat în foc *ºi slujitorul tãu îl iubeºte.


141 Sunt mic ºi dispreþuit, *dar nu uit învãþãturile tale.

142 Dreptatea ta este dreptate în veac *ºi legea ta este adevãr.

143 Necazul ºi strâmtorarea m-au gãsit, *dar poruncile tale sunt desfãtarea mea.

144 Învãþãturile tale sunt veºnic drepte, *fã-mã sã le înþeleg, ca sã trãiesc.

Ant. ªtiind acestea, fericiþi veþi fi dacã le veþi face.Ant. 2 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, Doamne.

Psalmul 87 (88)

Rugãciunea unui om grav bolnavAcesta e ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53).

I2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, *

zi ºi noapte strig înaintea ta.3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, *

pleacã-þi urechea la strigãtul meu.4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele *

ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, *

sunt ca un om care nu mai are putere.6 Stau întins printre cei morþi, *

ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,de care nu-þi mai aduci aminte *

ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, *

în întuneric ºi în umbra morþii.8 Mânia ta apasã asupra mea *

ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine.Ant. Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, Doamne.

Ant. 3 Spre tine, Doamne, am strigat: nu-þi ascundefaþa de la mine.

Ora medie 17

II9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, *

m-ai fãcut urâciune înaintea lor.Sunt închis ºi nu pot ieºi, *

10 ochii mei s-au stins de suferinþã.Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, *

ºi-mi întind mâinile spre tine!11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? *

Sau se vor scula umbrele sã te laude?12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta *

ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric *

ºi dreptatea ta în þara uitãrii?14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, *

de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine.15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? *

Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; *

sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.17 Peste mine au trecut mâniile tale *

ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã *

ºi toate împreunã se revarsã peste mine.19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin *

ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.

Ant. Spre tine, Doamne, am strigat: nu-þi ascunde faþade la mine.

LECTURA SCURTÃ Dt 30,11.14Aceastã lege, pe care þi-o prescriu eu astãzi, nu este

nici prea înaltã pentru tine ºi nici prea departe de tine.Cuvântul acesta este chiar lângã tine, pe buzele tale ºiîn inima ta, ca tu sã-l poþi împlini.V. Fãclie pentru paºii mei este cuvântul tãu, Doamne.R. ªi luminã pentru cãrãrile mele.


Rugãciunea de încheiereDumnezeule, care i-ai dezvãluit apostolului Petru

gândul tãu mântuitor asupra tuturor neamurilor, fã, înmarea-þi bunãtate, ca faptele noastre sã-þi fie plãcute ºi,prin darul tãu, sã slujeascã planului tãu de iubire ºi demântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele




IMNUL

Creator al lumii, dupã-a ta poruncã,Ziua e menitã toatã pentru muncã;Noaptea truditorul merge sã se culce,Bucuros de tihna ºi de somnul dulce.Lângã noi vegheze duhuri bune, treze,Inima curatã sã ni se pãstreze.Cât timp trupul nostru pe-ntuneric sta-va,Sã nu ne strecoare diavolul otrava.Sufletele caste, albe ca nãmeþiiSã ni le gãseascã zorii dimineþii;Lin ne fie somnul, visele curate,Iatã ce îþi cerem, sfinte împãrate.Te rugãm acuma, cu fruntea plecatã:Ne ascultã ruga, milostive Tatã,Tu, care domneºti cu Fiul de o fireªi cu Duhul care-i flacãrã, iubire. Amin.

Vesperele 19

PSALMODIA

Ant. 1 Dacã te voi uita, Ierusalime, sã mi se usucemâna dreaptã.

Psalmul 136 (137),1-6

La râurile BabilonuluiAceastã robie dupã trup trebuie înþeleasã ca imagine arobiei spirituale (sf. Ilariu).

1 Pe malurile râurilor din Babilonºedeam ºi plângeam, *

când ne aduceam aminte de Sion.2 În sãlciile din þinutul acela *

ne atârnasem harpele.3 Cãci acolo, cei care ne-au dus în robie *

ne cereau cuvintele cântãrilorºi asupritorii noºtri ne cereau veselie: *

„Cântaþi-ne din cântãrile Sionului!”4 Cum sã cântãm noi cântãrile Domnului *

pe un pãmânt strãin?5 Dacã te voi uita, Ierusalime, *

sã mi se usuce mâna dreaptã.6 Sã mi se lipeascã limba de cerul gurii *

dacã nu-mi voi aduce aminte de tine,dacã nu voi face din Ierusalim *

culmea bucuriei mele.Ant. Dacã te voi uita, Ierusalime, sã mi se usuce mâna

dreaptã.

Ant. 2 În faþa îngerilor îþi voi cânta, Dumnezeul meu.

Psalmul 137 (138)

Aducere de mulþumireRegii pãmântului vor aduce mãrirea ºi cinstea lor în ceta-tea sfântã (cf. Ap 21,24).


1 Te laud, Doamne, din toatã inima, †pentru cã ai ascultat cuvintele gurii mele. *Îþi cânt înaintea îngerilor.

2 Mã prostern spre templul tãu cel sfânt,laud numele tãu †

pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta, *cãci þi s-a mãrit faima

prin împlinirea fãgãduinþelor tale.3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat, *

m-ai îmbãrbãtat ºi mi-ai întãrit sufletul.4 Toþi împãraþii pãmântului, Doamne, te vor lãuda,*

când vor auzi cuvintele gurii tale.5 Ei vor cânta cãile Domnului, *

cãci mare este slava Domnului.6 Oricât de sus ar fi Domnul, †

el îl vede pe cel umil *ºi îl recunoaºte din depãrtare pe cel îngâmfat.

7 Chiar dacã trebuie sã trec printr-o mare strâmtorare, †tu mã faci sã trãiesc, *în ciuda mâniei duºmanilor mei;

tu îþi întinzi mâna *ºi dreapta ta mã mântuieºte.

8 Domnul va duce la bun sfârºitceea ce a început pentru mine. †

Doamne, bunãtatea ta este veºnicã. *Nu pãrãsi, Doamne, lucrarea mâinilor tale.

Ant. În faþa îngerilor îþi voi cânta, Dumnezeul meu.

Ant. 3 Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sãprimeascã cinstea ºi gloria.

Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b

Imnul celor rãscumpãraþi4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, *

sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea,pentru cã tu ai creat toate, *

ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã!

Vesperele 21

5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea *ºi sã-i deschizi peceþile,

cãci ai fost înjunghiat †ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu *oameni din toate triburile,

limbile, popoarele ºi naþiunile10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie †

ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, *care vor domni pe pãmânt!

12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, †sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea *ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea!

Ant. Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã pri-meascã cinstea ºi gloria.

LECTURA SCURTÃ Col 3,16Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în voi din plin.

Învãþaþi-vã ºi îndemnaþi-vã unii pe alþii cu toatã înþelep-ciunea în psalmi, în imnuri ºi în cântãri spirituale. Cântaþilui Dumnezeu, mulþumindu-i în inimile voastre.

RESPONSORIUL SCURT

R.Mã vei umple de bucurie * înaintea feþei tale,Doamne. Mã vei umple.V.Desfãtãri la dreapta ta în veci, * înaintea feþei tale,

Doamne. Slavã Tatãlui. Mã vei umpleAnt. la Magnificat: Fã cu noi lucruri mari, Doamne,

cãci eºti puternic ºi numele tãu e sfânt.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *îl preamãreºte pe Domnul

47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *în Dumnezeu, mântuitorul meu,

48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,


49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *ºi numele lui e sfânt.

50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *peste cei ce se tem de el.

51 A arãtat puterea braþului sãu, *i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,

52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;

53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *amintindu-ºi de îndurarea sa,

55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Fã cu noi lucruri mari, Doamne, cãci eºti puter-nic ºi numele tãu e sfânt.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã-l preamãrim pe Cristos, care dã putere ºi tãriepoporului sãu, ºi sã-l rugãm cu suflet deschis:

Ascultã-ne, Doamne, ºi te vom lãuda pururi!Cristoase, tãria noastrã, îndurã-te ºi dã credinþã ºi sta-tornicie– acelora pe care i-ai chemat la adevãrul tãu.Cãlãuzeºte dupã inima ta, Doamne, pe toþi aceia carene conduc:– lumineazã-le mintea, ca sã ne conducã în pace.Tu, care ai sãturat cu pâine mulþimile,– învaþã-ne sã le venim în ajutor cu bunurile noastre

celor flãmânzi.Pe cei ce guverneazã învaþã-i sã nu urmãreascã numaiinteresele naþiunii proprii,– ci sã se preocupe de binele ºi dezvoltarea tuturor

popoarelor.

Vesperele 23

Fraþilor noºtri rãposaþi dãruieºte-le învierea ºi viaþafericitã,– când vei veni pentru a fi preamãrit în toþi aceia care

cred. (Ascultã-ne, Doamne, ºi te vom lãuda pururi!)

Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereRugându-ne în faþa ta, Doamne, implorãm bunãtatea

ta: dã-ne harul sã pãstrãm pururi în inimã laudele pecare þi le înalþã glasurile noastre. Prin Domnul nostruIsus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunãcu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt,în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

CompletoriulV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.



IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.


Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-ampus nãdejdea.

Psalmul 142 (143),1-11Rugãciune la vreme de strâmtorare

Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar princredinþa în Isus Cristos (Gal 2,16).

1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, †pleacã-þi urechea la cererea mea, *rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta!

2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, *cãci nici unul dintre cei vii

nu va fi îndreptãþit înaintea ta.3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, *

îmi calcã viaþa în picioare,m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, *

ca cei morþi pentru vecie.4 Se stinge în mine sufletul *

ºi neliniºtitã este în mine inima mea.5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, †

mã gândesc la toate faptele tale *ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale.

6 Întind spre tine mâinile mele, *sufletul meu este înaintea ta

ca un pãmânt lipsit de apã.7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, *

cã se sfârºeºte duhul meu.Nu-þi ascunde faþa de la mine, *

ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, *

cãci în tine mi-am pus încrederea!

Completoriul 25

Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, *cãci sufletul meu spre tine îl înalþ!

9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, *cãci la tine îmi aflu adãpost!

10 Învaþã-mã sã fac voia ta, *cãci tu eºti Dumnezeul meu.

Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. *11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã.

În dreptatea ta, *vei scoate sufletul meu din strâmtorare!

Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-ampus nãdejdea.

LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9aFiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul,

ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sãînghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,


32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteº-te-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereTe rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta

asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harulsã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la luminazilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnulnostru. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Documents

01 martie 2011