1
ACADEMIA ROMÂNĂ
Institutul de Istoria Artei
„G. Oprescu”, Bucureşti
PLANURILE DE CERCETARE
Anul 2012
I. Secţia Artă medievală
Plan fundamental de cercetare: Enciclopedia artelor în
România
Repertoriul picturilor murale româneşti. Moldova, Ţara
Românească, sec. XIV–XVI
Coordonator proiect: până în aprilie 2011 – Tereza Sinigalia;
din aprilie 2011 – Ioana Iancovescu
Perioada de realizare: 2009 – 2020
În anul 2012: Repertoriul picturilor murale româneşti. Moldova,
Ţara Românească, sec. XVI: Bolniţa Bistriţei, jud. Vâlcea, biserica
mănăstirii Dobrovăţ, jud. Iaşi, biserica mănăstirii Humor, jud.
Suceava – pictura exterioară.
Argument: Repertorierea picturilor murale medievale reprezintă o
obligaţie a cercetării de istoria artei, cu atât mai mult cu cât
degradările ori restaurările neinspirate din ultimii ani au dus la
pierderi irecuperabile. Împreună cu seturi de fotografii cât mai
bogate, cu relevarea inscripţiilor şi însoţite de desfăşurătoare
iconografice, aceste repertorii sunt instrumente de lucru
indispensabile cercetării de istoria artei şi principalul suport al
elaborării de sinteze. Dacă, de exemplu, în Serbia inventarierea
ansamblurilor de pictură a ajuns la sec. XVIII (Les monuments de la
peinture murale serbe, Belgrad: o serie de volume dedicate câte
unui ansamblu mural, cu desenele frescelor, lista temelor
iconografice, releveul inscripţiilor şi text introductiv), dacă în
Austria această activitate aproape s-a încheiat, în România există
doar un singur volum, Repertoriul picturii murale medievale din
România. Sec. XIV-1450, publicat în seria PVAR V şi un altul în
curs de apariţie, Repertoriul picturilor murale brâncoveneşti. I.
Judeţul Vâlcea. Singurele încercări anterioare au fost elaborate în
anii ’20-’30 ai sec. XX: cea a lui P.Henry (Monumentele din Moldova
de nord, Bucureşti, 1984; în versiunea franceză originară Les
églises de la Moldavie du Nord, des origines à la fin du XVIe
siècle, Paris, 1930), sau cele ale lui I. D. Ştefănescu
(L’évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie,
depuis les origines jusqu’au XIXe siècle, Paris, 1929; La peinture
religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines
jusqu´au XIXe siècle, Paris, 1932). Pe lângă handicapul vechimii,
ele reprezintă mai curând o înregistrare primară, selectivă şi
nedetaliată, cu ilustraţie sumară, adesea fără relevee şi de regulă
fără inscripţii. Alte lucrări elaborate după anii ’70 sunt
monografice, tratând câte un monument sau perioadă şi reprezentând
efortul individual al câte unui cercetător. Sarcina repertorierii
revine Institutului, care dacă până acum nu a putut să înscrie în
temele de plan acestă lucrare, nu o consideră mai puţin decât o
obligaţie a sa.
Realizare proiect/cercetători: Proiectul a demarat în 2009 cu 6
cercetători: Ecaterina Cincheza-Buculei – biserica mănăstirii
Cozia, jud. Vâlcea şi biserica rupestră din Corbii de Piatră, jud.
Argeş; Constanţa Costea – biserica mănăstirii Voroneţ, jud.
Suceava, pictura interioară; Tereza Sinigalia – biserica din
Bălineşti, jud. Suceava; Ioana Iancovescu – biserica mănăstirii
Curtea de Argeş, jud. Argeş; Constantin Ciobanu – Imnul Acatist în
bisericile din sec. XVI din Moldova; Vlad Bedros (jumătate de
normă) – programul iconografic al absidelor altarelor din sec. XV,
din Moldova.
Materiale publicate: Mohanu D (Coord.), Corbii de Piatră –
Studiu interdisciplinar (Conf. Univ. Dr. Ecaterina
Cincheza-Buculei, Prezentarea Monumentului, p. 11–56), Ed. UNA,
Bucureşti, 2010; Constantin Ciobanu, Armoniile numerologice ale
Acatistului de la Arbore în Ars Transsilvaniae, XX, 2010, p. 79 –
107
În anul 2010, colectivul s-a diminuat prin ieşirea la pensie a
doi cercetători: Ecaterina Cincheza Buculei şi Constanţa Costea (de
la 1 iunie). Contribuţiile din acest an: Ioana Iancovescu – Bolniţa
Coziei, jud. Vâlcea; Constanţa Costea – biserica mănăstirii
Voroneţ, pictura exterioară; Tereza Sinigalia – Pătrăuţi, jud.
Suceava; Constantin Ciobanu – Lujeni, Ucraina; Vlad Bedros
(jumătate de normă) – programul iconografic al altarelor din sec.
XVI, din Moldova.
Materiale publicate: Ioana Iancovescu, De nouveau sur les
peintures de l’église-bolnitsa du monastère de Cozia, în „Revue
Roumaine d’Histoire de l’Art”, série „Beaux-Arts”, vol. XLVIII,
2011, p. ; Vlad Bedros, The Lamb of God in Moldavian Mural
Decorations, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, vol. XLIX,
2011, p. 53–72
În 2011, Tereza Sinigalia s-a pensionat la 1 mai; a finalizat
fişa programului iconografic de la Pătrăuţi, jud. Suceava.
Contribuţiile celorlalţi cercetători: Ioana Iancovescu – biserica
mănăstirii Tismana, jud. Gorj; Constantin Ciobanu – biserica din
Părhăuţi, jud. Suceava; Vlad Bedros (jumătate de normă) – biserica
mănăstirii Humor, pictura interioară.
Materiale publicate: Constantin Ciobanu, Istoria cercetării
programului iconografic de la Lujeni, în „Ars Transsilvaniae”, XXI,
2011
În anul 2012, proiectul continuă cu trei cercetători, dintre
care unul cu jumătate de normă: Ioana Iancovescu – bolniţa
mănăstirii Bistriţa, jud. Vâlcea, Constantin Ciobanu – biserica
mănăstirii Dobrovăţ, jud. Iaşi, Vlad Bedros – biserica mănăstirii
Humor, pictura exterioară.
Necesar deplasări pe 2012: Vlad Bedros: 3 săptămâni, Constantin
Ciobanu: 3 săptămâni, Ioana Iancovescu: 3 săptămâni
II. Secţia Artă modernă
Proiect 1: Artiştii şi călătoriile în secolele XIX–XX
Coordonator: Ruxanda Beldiman
Participanţi: Virginia Barbu, Ruxanda Beldiman, Irina Cărăbaş,
Olivia Niţis, Corina Teacă, Ioana Vlasiu
Perioadă de realizare: 3 ani (aprilie 2012 – aprilie 2015)
Argument:
Această lucrare îşi propune să dea o perspectivă extinsă,
istorică şi tematică în acelaşi timp, asupra călătoriilor efectuate
de artişti începând cu secolul XIX până în ultimele decenii ale
secolului XX (1990). Călătoria reprezintă un tip de experienţă
alternativă menită să completeze formaţia artiştilor şi să le
lărgească orizontul vizual şi social. Ea este vehicolul impunerii
unor modele, al unor transferuri culturale şi al instituirii unor
relaţii cu spaţii şi culturi mai apropiate sau mai îndepărtate.
Abordarea acestei teme permite reconsiderarea vieţii artistice
locale precum şi a implicării artiştilor români pe scene
internaţionale. Temele corespunzătoare capitolelor mai jos
enumerate au în vedere direcţiile majore ale cercetării
contemporane pe plan internaţional, implicând o problematizare
interdisciplinară. Sunt puse în discuţie subiecte precum identitate
culturală şi naţională, geografie culturală, gust şi
mentalitate.
Predări parţiale în fiecare an la data de 15 noiembrie; predare
finală în 15 aprilie anul următor; predarea întregului proiect
aprilie 2015.
Capitole:
1. Călătorii de studii. De la Paris, la Viena, principalele
destinaţii în sec. al XIX-lea – Ruxanda Beldiman
2. Artişti români la München în jur de 1900 – Ioana Vlasiu:
predare parţială 15 noiembrie 2012; predare finală aprilie 2013
3. Călătorii de studii în perioada interbelică – Virginia Barbu;
Irina Cărăbaş
4. Artişti străini în spaţiul românesc – Ruxanda Beldiman;
Corina Teaca; Virgina Barbu
5. Aşezăminte culturale româneşti în străinătate şi relevanţa
lor în formarea artiştilor (Accademia di Romania, Roma, Institutul
de studii umaniste Nicolae Iorga, Veneţia; Fontenay aux Roses,
Paris) – Ruxanda Beldiman
6. Mirajul Orientului secolul XIX-1914 şi perioada interbelica –
Corina Teaca şi Virginia Barbu)
7. Colonii artistice în spaţiul românesc (Balcic, Şcoala de la
Baia-Mare) – Corina Teacă
8. Exilul artistic postbelic (1945-1989) – Olivia Niţiş
9. Jurnale de călătorii între text şi reprezentare după 1945 –
Olivia Niţiş
10. Călătorii în realitatea socialistă – Irina Cărăbaş
11. Călătorii imaginare reflectate în arta românească – Virginia
Barbu
12. Transferuri culturale. Centru şi periferie în arta
românească – Corina Teacă; Irina Cărăbaş
Proiect 2: Panorama artelor plastice contemporane (1945 –
prezent)
Autor: Pavel Şuşară
Perioada de realizare: 2012 – 2014
Argumentul obiectiv priveşte absenţa din spaţiul cercetării
artei româneşti recente a unei lucrări de sinteză, care să
privească fenomenul ca un tot, care să-i identifice vectorii şi
să-i descrie dinamica. Încercările de până acum sunt fie
secvenţiale, aplecate strict asupra unei perioade (ex. perioada
medievală), fie focalizate asupra unui singur fenomen (ex. barocul
transilvănean, înţeles ca produs istoric, ireductibil). Studiul de
acest gen are tendinţa de a privi propriul subiect ca pe o
realitate în sine, oarecum autonomă, fără a-şi propune o
cartografiere a ansamblului, cu o analiză implicită a mecanismelor
interne care-i asigură vitalitatea şi care predispune la permanente
deschideri. Pe de altă parte, filosofia acestor lucrări şi
eşafodajul lor teoretic sunt cu totul depăşite, rapiditatea şi
radicalitatea cu care s-au schimbat percepţiile noastre, precum şi
conştiinţa de sine, în ultimele decenii, fiind cu totul
neobişnuite. Argumentul subiectiv are două componente: una care
priveşte partea practică, strângerea unui material imens, cca.
2500–3000 de pagini care constituie o materie primă foarte
preţioasă, în ceea ce mă priveşte, iar cea de-a doua se referă la
unghiul de abordare a unei sinteze, care nu este cel istoric, cel
care priveşte fenomenul artistic în diacronie. Din această pricină
am şi optat pentru o descriere panoramică şi nu pentru una strict
cronologică. Din punctul meu de vedere, Istoria, ca formă
intelectuală şi ca instituţie culturală, şi-a epuizat resursele în
secolul XIX şi la începutul sec. XX. Societatea de astăzi nu mai
trăieşte în timpi istorici, iar succesiunea s-a transformat radical
în simultaneitate. Timpul istoric este înlocuit cu timpul real, un
timp comprimat, iar spaţiul de altădată, aproape abstract şi
ireprezentabil, a devenit acum unul global şi perceptibil direct,
chiar la nivelul experienţei individuale. Timpul real şi spaţiul
global împing şi percepţia culturală în simultaneitatea
spaţio-temporală, adică înlocuiesc diacronia cu sincronia.
În încercarea mea de a privi panoramic fenomenul artistic, toate
formele pe care le-am perceput tradiţional în succesiune se
regăsesc în simultaneitate, pe orizontală, fiind relevante şi
necesare într-o actualitate continuă. Nu formele dispar, ci
accentele se redistribuie, iar cronologia autorilor este altceva
decît logica formelor. În această logică a formelor, de exemplu,
Apostu sau Gorduz sînt prebrâncuşieni, nu pentru că ar fi mai
bătrâni cronologic, ci pentru că atitudinea lor faţă de materie, de
spaţiu şi, implicit, faţă de formă, se situează încă în paradigma
clasică a sculpturii, în aceea care înţelege sculptura ca masă, ca
realitate gravitaţională, prag pe care Brâncuşi l-a depăşit
radical.
În mare, acestea sunt justificarea şi perspectiva în care
înţeleg coagularea unei Panorame a artei plastice româneşti 1945 –
prezent, care, în principiu, poate fi extinsă şi spre interbelic
sau chiar spre fondatori. Dar cum interesul meu a fost orientat mai
curînd către contemporaneitatea mea strictă, şi cum sfârşitul celui
de-al doilea război mondial poate fi luat ca un reper, nu însă,
obligatoriu, şi ca o fractură, am preferat intervalul de mai sus.
Reperul 1945 nu înseamnă, în mod rigid, o soluţie de continuitate,
o clivare dramatică a unui proces cu o dinamică viguroasă pînă
atunci, ci doar o redistribuire a intereselor, impunerea unor forme
dominante şi o reformulare a priorităţilor. Altminteri, întervalul
1945, mai exact expoziţia Flacăra, 1948, – 1964 este unul
realist-socialist doar ca interfaţă propagandistică, pentru că, în
esenţă, el este unul în perfectă continuitate cu interbelicul şi,
mai departe, cu finele sec. XIX, începutul sec. XX.
Ceea ce îmi propun, aşadar, să surprind şi, pe cît mă duc
puterile, să demonstrez, nu este ce spun explicit documentele
oficiale, documente ipocrite şi manipulatoare, ci documentul
direct, care este opera de artă însăşi.
Direcţiile mari pe care s-a mişcat arta românească, de la
începuturile ei culte şi până astăzi, rămân, în esenţă,
neschimbate. Schizoidia noastră fondatoare, tentaţia simultană faţă
de oriental postbizantin şi cel pitoresc, pe de o parte, şi faţă de
luminile civilizaţiei occidentale, pe de alta, s-a prelungit şi în
interbelic, şi în perioada realismului socialist, fiind încă activă
şi astăzi. Atunci când Caravaggio folosea cadavrul unei femei
înecate pentru a o reprezenta pe Maica Domnului, el era coerent cu
sine însuşi, programul iconografic eclezial şi realismul
observaţiei fiind perfect compatibile, în vreme ce pictura
bisericească a lui Ionică Grigorescu şi pictura lui de atelier,
departe de a fi compatibile, sînt de-a dreptul schzoide şi
conflictuale.
Aşadar, ceea ce mă interesează în Panorama… pe care o propun, nu
sunt succesiunile de evenimente ale istoriei mici, şi nici
convulsiile cotidianului, ci marile direcţii care nu au suferit
perturbaţii majore:
1. filonul orientalo-postbizantin,
2. filonul meridional,
3. filonul nordic şi central-european,
4. recurenţele academiste şi puseele avangardiste.
Acestea sînt secvenţele pe care le urmăresc în intervalul 1945 –
prezent, tocmai pentru că ele pot fi urmărite şi în ansamblul artei
româneşti, la toate vârstele sale, chiar dacă, de pildă, noţiunea
de avangardă trebuie altfel înţeleasă şi circumstanţiată în sec.
XIX.
Termene de predare:
· octombrie/noiembrie 2012 – capitolul introductiv
· octombrie/noiembrie 2013 – cap. 1-2
· octombrie/noiembrie 2014 – cap. 3-4
III. Secţia Artele spectacolului – Teatru, Cinema
Plan fundamental de cercetare: Enciclopedia artelor în
România
Proiectul nr. 1: Istoria teatrului în România. 1944-1989.
Fasciculul 1 (1944-1960)
Coordonator: Daniela Gheorghe
Perioada de realizare: 1 iulie 2011 – 31 decembrie 2012
Argument: Din literatura de specialitate lipseşte în momentul de
faţă un studiu de sinteză consacrat evoluţiei teatrului românesc în
perioada 1944–1989. Lucrările de profil din epocă (Teatrul românesc
contemporan. 1944–1974, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975; An Abridged
History of Romanian Theatre, Ed. Academiei R.S.R., 1983 ş.a.),
de certă valoare documentară, poartă în schimb – pe alocuri – marca
ideologiei oficiale a vremii. Volumul IV al tratatului Istoria
teatrului în România, realizat, ca şi precedentele, sub coordonarea
Institutului de Istoria Artei şi care acoperea perioada 1945–1980,
nu a putut fi publicat în deceniul nouă din cauza cenzurării a
numeroase pasaje; astăzi, textul este datat.
După 1990, cercetarea în domeniu s-a îmbogăţit cu câteva lucrări
notabile, care însă fie se apleacă asupra unui singur compartiment
al artei teatrale, fie tratează aspecte particulare din istoria
teatrului românesc (Mircea Ghiţulescu, Istoria dramaturgiei române
contemporane, Ed. Albatros, 2000; Miruna Runcan, Teatralizarea si
reteatralizarea teatrului în România. 1920-1960, Ed. Eik0n, Cluj,
2003; Ionuţ Niculescu, Directorii Teatrului Naţional din Bucureşti,
Ed. Nemira, 2002 ş.a.).
În acest context, ne propunem elaborarea unui studiu care să
contureze imaginea de ansamblu a istoriei teatrului din România în
perioada regimului comunist. Lucrarea, structurată cronologic în 4
fascicule (1944-1960, 1960-1970, 1970-1980, 1980-1989), va aborda
creaţia teatrală dintr-o perspectivă modernă, conformă stadiului
actual al cercetărilor istoriografice europene în domeniu. Fără
pretenţia exhaustivităţii, ea va sintetiza un volum important de
informaţii inedite sau puţin cunoscute, punând totodată bazele unei
abordări istorice obiective a fenomenului teatral din epocă.
Colectiv de cercetare: Daniela Gheorghe (D.G.), Iolanda Berzuc
(I.B.), Lucian Sinigaglia (L.S.), Corina Gugu (C.G.), Nicoleta
Dandu (N.D.).
Sumarul fasciculului I (1944-1960):
1. Introducere (D.G.)
2. Organizarea vieţii teatrale (D.G., L.S., I.B.)
3. Creaţia dramatică (D.G.)
4. Arta interpretativă (I.B. şi L.S.)
5. Arta regizorală (C.G., N.D.)
6. Scenografia (L.S.)
7. Istoria şi critica de teatru (D.G., I.B.)
Etapizare:
· iulie-decembrie 2011: documentare, structurarea capitolelor şi
subcapitolelor. Predare fişe documentare: 20 decembrie 2011.
· ianuarie-decembrie 2012: redactarea lucrării. Predare: 20
decembrie 2012.
Proiectul nr. 2: Istoria teatrului radiofonic în România
Autor: Nicoleta Dandu
Perioada de realizare: 1 iulie 2011 – 1 iulie 2013
Argument: Teatrul radiofonic constituie o lume aparte, prin
crearea personajelor cu ajutorul sunetelor, astfel încât imaginile
sonore să creeze atmosfera fiecărei piese puse în scenă.
Ca orice început, şi debutul teatrului radiofonic a fost
dificil, dar este străbătut de acel romantism al entuziasmului
începuturilor.
Lucrarea işi propune să cerceteze evoluţia teatrului radiofonic
românesc până la sfârşitul anilor ’50, după următoarea
structură:
Cap. I Începuturile teatrului radiofonic în România. Figuri
reprezentative ale perioadei.
Cap. II Criterii tehnice şi practice aplicative în emisiunile de
teatru radiofonic.
1. emisiuni în direct
2. emisiuni înregistrate
Cap. III Dramaturgi români în teatrul radiofonic.
Cap. IV Teatrul radiofonic românesc la confluenţa cu dramaturgia
universală.
Cap. V Actualitate şi perspectivă.
Cercetarea se desfăşoară în principal în arhiva şi fonoteca
Societăţii Române de Radiodifuziune, adevărate păstrătoare de
comori scrise şi sonore. Cărţile elaborate în cadrul Societăţii
Române de Radiodifuziune pun accentul pe activitatea radio, cum era
şi firesc, şi nu pe teatrul radiofonic, capitol în istoria
teatrului românesc - tema propusă pentru cercetare.
Predare parţială: iunie 2012 – Capitolele I şi II
Proiectul nr. 3: Un secol de ecranizări în cinematograful
românesc (1911 – 2011)
Autor : Manuela Cernat
Perioada de realizare: 2 ani (iunie 2011 – iunie 2013)
Argument : Lucrarea îşi propune să urmărească permanenta
legătură dintre literatură şi filmul românesc, din prima decadă a
secolului XX şi până astăzi, de la primele scenarii de film semnate
de Liviu Rebreanu şi Alexandru Macedonski, de la experimentul
teatru-cinema, realizat în 1911 la Teatrul Naţional din Bucureşti
de Victor Eftimiu şi Grigore Brezeanu pentru premiera feeriei
„Înşir-te Mărgărite”, de la primele cronici de film semnate de
Tudor Arghezi, Mihail Sorbul şi Constantin Noica şi până
astăzi.
Lucrarea va oferi un tablou cuprinzător al relaţiei scriitorilor
români cu arta a şaptea, analizând nu doar ecranizările ci şi
scenariile, rămase în fază de proiect sau de sinopsis, ale unor
personalităţi emblematice ca Panait Istrati, Barbu Fundoianu, Camil
Petrescu.
Un loc aparte va fi rezervat locului ocupat de ecranizările
marilor clasici în perioada 1961-1989. Pornind de la frecvenţa lor
în filmografia epocii, va fi explicată dubla motivaţie a
fenomenului - culturală şi politică. Abordând texte clasice,
regizorii se refugiau în evocarea nostalgică a trecutului, eludând
ideologia prezentului.
Relaţia scriitorilor români cu arta a şaptea va fi privită
dintr-o perspectivă interdisciplinară, prin contextualizarea
destinelor autorilor şi a filmelor, prin raportarea la concepte şi
teme majore: identitate naţională şi culturală, ideologie şi
contra-ideologie, cenzură, rezistenţă prin cultură.
Capitole:
1. Prezentare generală a temei.
2. Epoca de pionierat
3. Scenariile semnate de Alexandru Macedonski şi Liviu
Rebreanu
4. Programul cultural al societăţii „Filmul de Artă Leon
Popescu”
5. Teatru şi cinema – „Cetatea Neamţului”
6. Mihail Eminescu evocat de Octav Minar
7. Nicolae Iorga
8. Ecranizările în perioada „marelui mut” : Radu Rosetti,
Ranetti Roman, Caragiale.
9. Anii 30 : Rebreanu, Sadoveanu, Caragiale
10. Panait Istrati, Barbu Fundoianu, Mihail Sebastian
11. Scriitori cronicari de film
12. Proiectele culturale ale ONC şi CINEROMIT. Ion
Cantacuzino
13. Anii ’40 : Caragiale, Muşatescu
14. Anii ’50 : ecranizările epocii proletcultiste .
( Termen de predare : Iunie 2012)
15. Anii ’60 . Co-producţiile.
16. Scriitori-scenarişti: Titus Popovici, Mihnea Gheorghiu, Ioan
Grigorescu, Alexandru Ivasiuc etc.
17. Generaţia’70. De la „Nunta de piatră” la „Tănase Scatiu”
18. Anii ’80. Marin Preda, Bujor Nedelcovici, lupta cu
cenzura.
19. De la Epoca de aur la Post-decembrism. Reculul
ecranizărilor.
20. Concluzii
(Termen de predare : Iunie 2013)
IV. Secţia Muzicologie
Plan fundamental de cercetare: Enciclopedia artelor în
România
Proiect 1. Catalogul descriptiv şi analitic al manuscriselor
muzicale în notaţie neumatică bizantină şi postbizantină (psaltice)
păstrate în colecţiile româneşti (1700–1830)
Coordonator: Daniel Suceava
Perioada de realizare: 2009 – 2014
Argument:Proiectul a fost aprobat de Prezidiul Academiei Române
şi a început să se deruleze în anul 2009. Cu ocazia înaintării
proiectului spre aprobare, s-a evidenţiat necesitatea elaborării în
ţara noastră a unui important instrument de lucru în domeniul
muzicologiei, absent până în prezent în România, deşi fondul
grecesc din B.A.R. este unul dintre cele mai bogate din lume, al
doilea după fondurile din Grecia şi unul dintre cele mai valoroase
din punctul de vedere al materialului inedit. În anul 2010 a apărut
(Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din
România) primul fascicul al seriei care va cuprinde 6 volume, la
care se va adăuga un volum de indici. Titlul primului volum:
Catalogul manuscriselor muzicale de tradiţie bizantină din secolul
al XVIII-lea. Fondul grecesc din Biblioteca Academiei Române (ISBN
978-973-42-0580-6).
Cercetători: Ozana Alexandrescu, Daniel Suceava
Etapizare:
vol. I : 2009–2010 (apărut în 2010)
vol. II, partea 1: 2011 – 2012 (predare în octombrie 2012)
vol. II, partea 2: 2013 – 2014 (predare în decembrie 2014)
Proiect nr. 2: Ansambluri instrumentale – camerale orchestrale,
simfonice, româneşti (1918 – prezent). Studiu monografic
Autor: Carmen Popa (jumătate de normă)
Perioadă de realizare: 2012 – martie 2014
Argument:Existenţa dicţionarelor de muzică, termeni muzicali,
operă, impune apariţia unei repertorieri, în primă fază, a
ansamblurilor camerale, orchestrale, simfonice şi, într-o a doua
fază, a celor corale româneşti. Proiectul răspunde programului de
realizare a unei Enciclopedii a artelor în România.
Acest proiect îşi propune să contribuie la elaborarea unui
Dicţionar al ansamblurilor camerale, orchestrale, simfonice
româneşti, în scopul reliefării şi punerii în valoare a activităţii
muzicale susţinute (aflate într-o continuă evoluţie ascendentă) şi
a unei vieţi muzicale dinamice, bogate în evenimente artistice
(acoperind o plajă vastă de genuri şi stiluri) în perioada modernă,
în România.
Etapizare:
· 2012 – ansambluri camerale (predare: decembrie 2012)
· 2013 – ansambluri orchestrale şi simfonice (predare: decembrie
2013)
· martie 2014 – finalizare studiu şi predare proiect
� EMBED MSPhotoEd.3 ���
_1231236980.bin
