10099 - Oglinda Literară · 2017-05-25 · Luxul este opusul bogăţiei unui popor. De aceea, luxul sărăceşte şi devine groapa popoarelor. 8820. Ce-i de făcut cu Andi Angheluş?

10098 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Laurian Stănchescu, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducAdministraţie: Mircea GhintuialăTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se poate procura de la sediul re-dacţiei şi de la chioşcul Muzeului Litera-

turii Române Bucureşti şi sediile filialelor Uniunii Scriitorilor din România.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adi SfintesAdriana MoscickiAlensis De NobilisAlice NicolaeArmina Flavia AdamAurel ContuAureliu GociBogdan C. DogaruBogdan UlmuCarl Michael

BellmanCezar IvănescuConstanţa CornilăCorneliu VasileCristina BîndiuDeac SuzanaDenisa LepădatuDumitru AnghelEugen EvuFănuş NeaguFlora BrovinaFlorentin PopescuFlorentin

SmarandacheFlorina DinuGeorge PetrovaiGeorge PopaGeorgeta RestemanGheorghe Buzatu Gheorghe NeaguHéctor Martinez

SanzIgor UrsencoIoan Mazilu

CrângaşuIoan ToderiţăIoana PârvulescuIon CojaIon Ionescu-BucovuIon P.TatomirescuIon Popescu-

BrădiceniIonel BitoleanuIonel Necula

Isabela Vasiliu-Scraba

Iulia Maria IosifLilia VasileLina CodreanuLiviu ComşiaLiviu PendefundaLucian- Zeev

HerşcoviciMaria Andreea

BocsaMaria SavaMariana Vicky

VârtosuMarin IfrimMarius ChelaruMihai EminescuMioara BahnaMony ConstantinMuhammed

Bahadirhan Dinçaslan

N.GeorgescuNerva HodoşNicolae SteinhardtNina VoiculescuOana DuganPetrache PlopeanuPetre BarbuPetru AbabiiPuiu RaducanRadu EnacheRaluca Bâra-IacobSpiridon PopescuŞtefania OproescuTheodor CodreanuTudor CicuVeronica SerbanVictor MihăilescuVictor SteromVirgil Stan

Coperta: Pictură de Pino Daeni & Vladimir Volegov

10099www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Să zicem că vrei să te scoli dimineața, să bei cafeaua în timp ce citești „Gazeta”. Adică, vrei la fel ca în toate timpurile, să afli ce se petrece în jurul tău. Gazeta, se „deschide” acum mai mult pe internet. Care internet, trebuie să recunoaștem, are părțile lui bune, în sensul modului rapid de informare din orice zonă a globului.

„Nu știu alții cum sunt”, vorba hâtrului moldovean, dar știu, mai bine zis văd amarnic de bine, cum suntem noi. Este suficient un click pe o știre, că te trezești invadat din toate laturile ecranului de reclame care se suprapun, pe unele poți să le alungi, altele nu pleacă decât când vor ele sau deloc. Până ajungi la o știre, s-a terminat cafeaua, cu tot cu răbdarea ta. Ajungi în sfârșit, citești câteva rânduri, după care ești trimis pentru continuare la o altă publicație. Deschizi și o iei de la început cu dansul, vin reclamele și se înmulțesc precum gândacii de bucătărie.

Chiar a fost o vreme, când, dintr-o fereastră laterală, un gândac te îndemna să-l urmărești. Nu l-am urmărit, nu știu ce vroia. Într-o zi, am tresărit când, m-a izbit din difuzor un strigăt disperat: Maamaaaa ! Strigătul s-a repetat și, a urmat, bineînțeles, o reclamă. Mai este iată, loc de mai rău. Acuma, fie și-așa, până la urmă; „dacă vrei cu adevărat poți”, că tot vorbim de reclame. Dar, mai este un dar. Nu vorbesc de presa tabloidă, pe care nu înțeleg cine și cum o mai suportă. Deși, recoltăm ce-am cultivat în ultima vreme. Însă și presa care se vrea serioasă, numită pe bună dreptate de Liviu Papuc „presa de toată mâna”, atunci când comentează știrea cu nemaipomenita descoperire a fotografiei lui Ion Creangă, numind-o „o fanfaronadă de cea mai joasă speță”, această presă, fără nicio jenă afișează titluri care provoacă indigestie. O invazie de cuvinte menite să atragă atenția, sub care apar texte goale de conținut. Cu regret redau câteva, doar ca să se înțeleagă despre ce este vorba: Halucinant, Terifiant, Înfiorător, Stupefiant, Uluitor, Îngrozitor, Incredibil, Cumplit, Fantastic, Dezastru, Panică, Profeție șocantă…

Cuvântul Șoc nu mai satisface, apare triplat: Șoc! Șoc !Șoc!

Nu le deschizi. Bine ! Există însă riscul ca generația care vine din urmă, să se educe în acest gen de lectură. Nu mai vorbim de rafinamente, de mesaje subliminale, ci de agresarea în mod direct a receptorului. Vedem cum violența coboară spre vârste tot mai mici. O fi vreo legătură? N-o fi ? Manifestul către români lansat recent de prof. acad. Dinu C. Giurescu, punctează între alte îngrijorări și problema educației. Mai controlăm oare educația ?

Afară de cuvintele „alese”, culese cu tot dinadinsul din dicționarul nostru cu scopul de a amplifica dezordinea, limba noastră mai este perforată și de cuvinte de import sau limbaj internaut, cu prescurtări cărora trebuie să le cunoști cheia. Poate n-o fi treaba noastră ci a generațiilor viitoare. Însă, prea adevărată pare zicerea lui Somadeva Suri. Această invazie a frivolităților perturbă energiile pozitive. Atunci, era vorba despre zvonuri. Acum sunt realități.

Revin la o carte despre care am mai vorbit. Cuvânt împreună despre rostirea românească a lui Constantin Noica. Spune autorul în prefață: „Dar ne suntem datori nouă, ca purtători ai limbii acesteia și lucrători în ea. Până ce va veni ceasul de judecată al limbilor în care e despicată lumea, noi gândim și creăm în cuvintele noastre, încă”. Acest încă e ca o ghilotină. Mă înfrigurează. Bănuia filosoful ceva?

În tableta de weekend nr. 62 a lui Sergiu Găbureac, sub titlul Cum ajuns Casa Poporului – Casa Hoților, autorul amendează cei 70 de ani însumați din „doctrina totalitară și lichelismul postdecembrist. Atenționează că: „Analfabetismul a luat proporții de masă. Aproape jumătate din populația României nu mai înțelege corect un mesaj simplu”. Tableta merita alăturată tuturor afișelor electorale. Dar, nu vorbim oare degeaba ? „Când cu zgomote deșarte/ vreme trece, vreme vine”/?

Expansiunea frivolităților

Ştefania Oproescu

Am tot mai acut sentimentul că strădaniile înaintașilor noștri de a ne lăsa o limbă și o conștiință, sunt obturarte în prezent de zbuciumul răvășitor al mijloacelor media de comunicare. Informații neverificate sau special inventate, imagini și cuvinte, reclame și tentații ieftine, duc un război dur, însângerând granița spre tărâmul edenic al gândului. Da, time is money. Iar lupta pentru bani, mai mult ca oricând ne devorează timpul și ne tulbură mințile.

„Nu știu alții cum sunt”, vorba hâtrului

moldovean, dar știu, mai bine zis văd amarnic de

bine, cum suntem noi. Este suficient un click

pe o știre, că te trezești invadat din toate laturile

ecranului de reclame care se suprapun, pe

unele poți să le alungi, altele nu pleacă decât

când vor ele sau deloc. Până ajungi la o știre, s-a terminat cafeaua, cu tot cu răbdarea ta.

Ajungi în sfârșit, citești câteva rânduri, după

care ești trimis pentru continuare la o altă

publicație. Deschizi și o iei de la început cu dansul, vin reclamele

și se înmulțesc precum gândacii de bucătărie.

„De obicei, oamenii zăpăciți de zvonuri nu sunt în stare să judece”Somadeva Suri, călugăr italian, sec X


8804. Pentru întâia oară în istoria Europei Kant a plasat, convingător, ştiinţa în rândul valorilor umane. De ce atunci nu a fost abolită şi schisma ştiinţă-artă?

8805. Toate simţurile au un ce comun: reflexia. Există materie doar ca reflexie. Fiinţa trece în existenţă ca reflexie.

8806. Eroarea comună de a confunda reflexia cu simpla îndoire. Orice reflexie este întreire. Acest fapt l-a înţeles, în chip genial, deci divin, creştinismul primitiv prin dogma Sfintei Treimi.

8807. Descoperirea şi proclamarea triadei nu duce la desluşirea întreirii. De aceea, triada a premers creştinismului. De ce triada n-a ajuns la Treime? Fiindcă în orice triadă ne seduce diada. Act clar de narcisism, vorba lui Ion Barbu.

8808. 20 mai. Aerul e mai suportabil, dar solul este ultima victimă şi cea mai importantă a radioactivităţii. Nimeni nu ştie care-i situaţia reală. De spaimă, mai multe zile la rând vacile au

fost mulse şi laptele aruncat. Ne dăm seama de grozăvia faptului? Dar statul n-a vrut să piardă nici de astă dată. Se spune că laptele a fost transformat în telemea spre a fi vândută, mai târziu, populaţiei, în speranţa că radiaţiile scad. Oricum, elita nu va consuma decât produse de import.

8809. Categoriile filosofice – ipostaze ale oglindirii. Ele ţin de structura diadică a fiinţei-ca-fiinţare şi de aceea riscă să rămână antinomii netransfigurate.

8810. Filosofii (dar nu numai ei) au adus diverse explicaţii posibilităţii intercomunicării umane. Unii s-au iluzionat cu perfecta adecvare a lucrurilor la conştiinţă, alţii au căutat existenţa unui spirit universal care cunoaşte în fiece om, izvor, după Kant, al conştiinţei în genere, pe când alţii au pronosticat relativismul simţurilor şi, deci, imposibilitatea comunicării adecvate etc. Dar dacă omul adună în sine toate virtualităţile universului, fiind, adică, o oglindă totalizantă a lui, este firesc ca orice fiinţează să găsească ecouri în nenumăratele conştiinţe umane şi, totodată, să nu le găsească, dacă împrejurările o impun.

8811. Trebuie să recunosc că sunt din alt timp. De aceea, nici nu-mi pot influenţa în vreun fel contemporanii.

8812. Din nou, ca martor, la procesul lui Angheluş cu fosta soţie. O măcinare de forţe psihice de câţiva ani buni la aceşti oameni. Toate ar fi cum ar fi, dar Angheluş e într-o stare din ce în ce mai gravă a sănătăţii. La un ultim control medical, a mai fost depistat şi cu diabet. O familie din care se alege praful. Toate i-au surâs, la un moment dat, lui Andi. Vălul mayei, ar spune indianul. Angheluş devine din ce în ce mai mult un „personaj” tragic.

8813. Îmi întrerup lucrul pentru o lectură a pieselor lui Eugen Lumezianu. Sunt cum le şade mai bine: acceptabile.

8814. Adevărata problemă filosofică nu e cauza mişcării (altminteri, şi aceasta rămasă nesoluţionată), ci ceea ce se opune mişcării şi o atenuează, pentru ca universul şi viaţa să fi devenit posibile.

8815. Cele mai multe opere premiate sau lăudate sunt nişte clişee nedevelopate. Abia developate îşi arată faţa.

8816. Fiecare dintre noi are vârsta universului.8817. Nu e de imaginat ceva mai plin decât vidul. Şi totuşi o mică „defecţiune” încearcă să-l

golească, scoţându-l, adică, din sine însuşi spre a rămâne în sine: reflexia în oglindă. Oamenii au înţeles că Narcis e prada unui viciu.

8818. Cei vechi aveau dreptate: tăria şi longevitatea unui popor stau în moralitatea lui.8819. Luxul este opusul bogăţiei unui popor. De aceea, luxul sărăceşte şi devine groapa

popoarelor.8820. Ce-i de făcut cu Andi Angheluş? E într-o stare fizică şi psihică din ce în ce mai alarmantă.

Există chiar bănuiala de cancer la colon, nemaivorbind de ficat. Cât de voinic şi cât de fragil a devenit poetul!

8821. 24 iunie. Ieri, drum la Iaşi cu directorul Gheorghe Hoha, la Spitalul Sf. Spiridon, unde este internat Angheluş, la clinica profesorului Strat, etajul I, rezerva 7. Nu mi-am închipuit că un om de vitalitatea lui poate să ajungă o epavă în agonie, într-un timp record, după explozia de la Cernobâl, care, am intuiţia, i-a grăbit degradarea. Ochiul încearcă să refuze zguduitoarea realitate. Cancerul i-a atacat violent ficatul şi pancreasul. Zilele lui Andi sunt numărate. L-am văzut înstrăinat, stins, apatic, încercând să-şi păstreze demnitatea, ceea ce mi se pare ca venind dintr-o forţă lăuntrică pe care puţini o au în faţa morţii. Poate e şi un dram de speranţă în faţa „imposibilei întoarceri”. Moartea a venit la el hoţeşte, găsindu-l nepregătit, comiţând o nedreptate revoltătoare.

8822. Este un fleac ca omenirea să fie oprită de la dezastru. Şi totuşi civilizaţiile dispar dintr-un fleac.

8823. Kant cere efort îndelungat pentru a fi pătruns. Poate şi din cauza interpretărilor kantiene grăbite să apere, de fiecare dată, pe alt Kant decât cel real.

8824. Un gând pierdut şi „reîntors” nu mai este niciodată acelaşi.8825. Kant a cioplit antinomiile, iar Hegel le-a pus la treabă.8826. Lucrul în sine kantian nu este o idee. De aceea, Kant a putut fi răstălmăcit.8827. O moarte nu este decât opera unui exces de viaţă.

î

(urmare din numărul anterior)

NUMERE ÎN LABIRINT1

I. IANUARIE – DECEMBRIE, 1986

Theodor Codreanu

8828. Chiar şi spaţiul tridimensional este creaţia timpului.

8829. Impresia stranie că filosoful de la Königsberg mereu se fereşte de ceva, mereu îl ocoleşte, cu o acută intensitate a gândului. E chiar problema problemelor – lucrul în sine.

8830. Angheluş adus la spitalul din Huşi, semn că nu au ce să-i mai facă. Diagnosticul: neoplasm hepatic secundar cu metastază cerebrală generalizată. Afluenţă de vizitatori. Are tot mai dese momente de pierdere a contactului cu realitatea.

8831. Privind spectacolul morţii, îţi piere cheful de a-i atribui atâtea înmiresmate cununi pe care le-au imaginat poeţii şi filosofii. Singură viaţa rămâne minunea. Pe care n-ai cum o preţui dacă n-ai învăţat ce este moartea. A învăţa să mori, cum spune Eminescu, înseamnă să înveţi cu adevărat să trăieşti.

8832. Nu afectele exacerbate dau preţ vieţii, ci dobândirea liniştii, semn al sănătăţii şi puterii creatoare. Ceea ce au tot mai puţin contemporanii noştri.

8833. Liviu Pendefunda face demersuri pe lângă fiica mai mare a poetului, Carmen, să devină executor testamentar al manuscriselor şi corespondenţei prietenului său. Rămâne promisiunea, lăudabilă, de valorificare editorială a manuscriselor. Părerea mea e că manuscrisele lui Angheluş ar trebui să rămână familiei sau să fie donate Bibliotecii din Huşi. Dar va prima farmecul personal al lui Liviu, căruia Carmen nu-i va putea rezista. El vorbeşte de o „prietenie astrală”, mai presus de cele pământeşti, care ar legitima intrarea în posesia averii spirituale angheluşene. Dea Domnul să fie aşa!

8834. Marii gânditori au depăşit, de fiecare dată, limitele logicii timpului lor. Chiar şi Aristotel nu este, peste tot, prizonierul logicii aristotelice.

8835. Deşi Kant a mânuit cu extraordinară fineţe logica antinomiilor, el a fost captiv al logicii noncontradicţiei, ratând transfigurarea lor. De aici eşecul său în faţa lucrului în sine.

8836. Conştiinţa în genere crede a salva limitele conştiinţei individuale. Adevărul e că natura croieşte minţi cu diverse grade de acuitate şi cu cât o minte este mai neîntinată, cu atât posibilităţile cunoaşterii sunt mai mari, apropiindu-se de exigenţele conştiinţei în genere. Geniul este o asemenea apropiere. Schopenhauer nu greşea atribuindu-i domeniul reprezentării, ratat de minţile comune. Cum omul modern este din ce în ce mai „poluat”, şi acuitatea conştiinţei sale se întinează. De aici marele pericol al dispariţiei geniului, ceea ce va echivala cu degenerarea şi dispariţia speciei umane, în pofida aparenţelor unui progres fără limite. Altminteri, în ochii noului curent cultural, postmodernismul, conceptul de geniu s-a devalorizat. Noroc că există biblioteci şi computere în stare să stocheze enorme cantităţi de informaţie.

8837. Cu cât în artă se-nmulţesc „profesioniştii”, cu atât sunt pe cale să dispară geniile.

8839. În sport, există controlul anti-doping. În artă, nu poate fi impus, dar asta nu înseamnă că falsele performanţe, obţinute în transă, nu trebuie sancţionate de critică.

8840. Kant face un îndelungat efort de a elimina problema ontologică a intermediarelor platoniciene. Şi o face coborând Ideea din empireu în raţionalitatea conştiinţei în genere.

8841. Kant rămâne, probabil, cel mai dificil filosof al lumii, scăpând de ispita prolixităţii hegeliene. Pe cât de obscur este apriorismul


î

kantian. Poate că enigma e descifrabilă în ontologia oglinzii, pe care Kant a respins-o cu atâta hotărâre, dar, în fond, aprofundând-o inegalabil.

8857. Kant a dat atâta bătaie de cap întrucât gândeşte simultan în două planuri de referinţă, ceea ce e deja o depăşire a logicii aristotelice. Şi totuşi, la fiecare pas, el încearcă răbdător să se dezică de orice contradicţie. El nu a ieşit din Aristotel, dar de înţeles nu mai poate fi înţeles prin logica Stagiritului.

8858. Desigur, nu încape contradicţie, fiindcă el judecă pe rând în referenţialul fenomenalului şi al inteligibilului. Însă jocul alternanţei de oglinzi a derutat şi poate duce la disperarea de a-l acuza de confuzie, de stil greoi etc. În fapt, nici Kant nu putea prevedea efectele acestui dans filosofic, în ciuda extraordinarei rigori în măsurarea paşilor făcuţi.

8859. Un geniu ca Eminescu a înţeles repede jocul alternanţelor kantiene. A profitat admirabil, depăşindu-şi maestrul prin câteva intuiţii. În primul rând, el abandonează iluzia kantiană că nu putem cunoaşte prin simţuri. Eminescu a înţeles intermediarul-oglindă dintre conştiinţa individuală şi conştiinţa în genere.

8860. Kant a ştiut să ne înveţe a privi în două oglinzi deodată. De ce să-l învinuim pentru eşecul nostru de a nu-l fi putut a-l urmări până la capăt? Urmaşii au continuat să privească pe rând în oglinzi, întrucât mintea obişnuită e croită astfel. Nu e de mirare că unii au redus kantianismul la transcendental, alţii la transcendent.

8861. Mi-au trebuit aproape cincisprezece ani ca să înţeleg Critica raţiunii pure. Am evitat, astfel, dezamăgirea ultimă.

8862. Tinerii părinţi nu sunt pregătiţi să crească şi să înţeleagă copiii. E nevoie de răbdarea bunicilor, care au dobândit geniul înţelegerii şi al iubirii.

8863. C. Antoniade e de părere că lucrul în sine i-a fost total inutil lui Kant în Critica raţiunii pure, folosul rămânând pentru Critica raţiunii practice, fără de care nu s-ar fi născut imperativul categoric. În ce sens? Asta presupune că noumen-ul are deja atributele perfecţiunii incoruptibile. Dar asta nu e întoarcere la Ideea lui Platon? Lucrul în sine ar dicta raţiunii practice legea morală. Nu se abate Kant de la agnosticism? Dacă nu cunoşti lucrul în sine, cum poţi şti ce-i util şi ce-i inutil pentru cele trei Critici? Limpede e că fără noumen nu există kantianism.

8864. Despre artistul care se dedă plăcerilor: iubeşte mai mult moartea decât arta.8865. Cafeaua este ca îngrăşămintele chimice pentru pământ: dă câţiva ani roade din abundenţă,

deşi cu gust artificial, dar, până la urmă, secătuieşte puterile spiritului.8866. Duminică, 20 iulie 1986. Abia ajuns la Murfatlar cu familia, la fratele Dumitru, de unde

trebuie să mergem la Jupiter, am primit telefon de la Huşi că s-a stins năprasnic Ion Alex. Angheluş. A murit sâmbătă, 19 iulie, la ora 4. În acel ceas, eram în acceleratul de Mangalia.

8867. 21 iulie. Las pe Lina şi pe copii să plece la Jupiter, iar eu mă întorc la Huşi pentru înmormântare, răvăşit peste poate.

8868. 22 iulie, marţi. Ultimul drum al lui Andi. În cortegiul funerar, rude, prieteni, numeroşi huşeni. Stranietatea de nepătruns a trupului lipsit de viaţă. În drum spre cimitir, s-a pornit o ploaie torenţială cum n-a mai fost demult în Huşi. Şi ne-am adus aminte că în ultimele clipe de luciditate şi-a dorit o astfel de ploaie la înmormântare. Angheluş era, într-adevăr, „un om al pădurii şi al apelor”, cum se autodefineşte într-o poem. Nu l-am văzut niciodată purtând umbrelă. Avea o bucurie nestăvilită să meargă prin ploaie fără umbrelă. A avut această bucurie şi la ultima plecare. Şi ce ironie! În chiar ziua înmormântării avea un nou termen la judecătorie cu Odorica, fosta nevastă. Cum se vede, viaţa i-a fost încărcată până în ultima clipă.

8869. În Sistemul naturii, D’Holbach face afirmaţia, caracteristică pentru materialismul veacului său, că gândirea este un produs al creierului. Ar fi avut dreptate dacă ar fi gândit simultan: creierul este un produs al gândirii.

8870. Aţi băgat de seamă că superlativul relativ absolutizează, pe când superlativul absolut relativizează? Afirmaţia „cel mai mare poet” are iz de dogmă, pe câtă vreme „un poet foarte mare” lasă locul şi altora „foarte mari”.

8871. Spaţiul şi timpul pot fi gândite separat, deşi sunt inseparabile. Le putem separa la 0 absolut.

8872. Noul Roman Francez a dus obiectivitatea până la ultimele consecinţe: adică până la a nu mai fi obiectivitate.

8873. Gumele lui Alain Robbe-Grillet e un roman ingenios, bine construit, dar oedipianismul lui Wallas are o doză de artificiu inerent oricărui policier. Finalul romanului pune pe gânduri, ceea ce nu-i puţin lucru, însă n-are mai nimic din forţa tragediei antice.

8874. Tot ce e măreţ şi profund e la un pas de ridicol. Aşa se şi cuvine, pentru ca măreţia să nu fie accesibilă oricui.

8875. Destinul este totuşi o aruncare de zar. Omul joacă, zarul decide. Însă nu chiar la întâmplare.8876. 8 august. Izolaţi de restul lumii la Soveja, unde am mas de vreo săptămână. Aici am

încheiat capitolul început la Jupiter, din noua mea carte despre Ontologia oglinzii. De două zile nu mai lucrez. În schimb, am citit Gumele lui Robbe-Grillet şi Husarul de pe acoperiş, de Jean Giono.

8877. Decid în favoarea lui Giono, care nu ignoră pulsaţia vieţii. Husarul de pe acoperiş e un labirint-coşmar al iniţierii, în care Angelo Pardi urmează, cu o seninătate regală noul fir al Ariadnei, care se întâmplă să coincidă cu acela al Paulinei.

8878. Cred că răutatea anunţă întotdeauna o alterare a unui organ intern, alterare presimţită întâi de creier.

8879. Ontologia, gnoseologia şi logica, Sfânta Treime a unei gândiri complete. Desăvârşirea: adunarea lor într-un tot dinamic.

8880. 12 august. De la Soveja la Mândreşti, Galaţi. E o secetă năbuşitoare aici. Au pierit bălţile şi iazurile de altădată. Omul se mândreşte, ca un criminal, că este „cuceritor” al naturii, pustiind totul în cale.

8881. Vidul este virtualitate pură, oglindă. Ieşirea din vid cere limita (peras). Or, oglinda este simultan vid şi limită, infinit şi finit.

raţiunii pure, pe atât de benefic în consecinţe s-a dovedit.

8842. Izbânda lui Kant este a minţii neîntinate de droguri.

8843. Kant nu-şi face nici o iluzie. Totul trece prin cenzura raţiunii pure. Dacă nu cumva aceasta este marea lui iluzie.

8844. Pentru Kant, cunoaştere adecvată a lucrurilor nu există decât în măsura în care lucrurile nu sunt decât reprezentări, opere ale raţiunii. În atare privinţă, el face parte din categoria rară a sfărâmătorilor de iluzii: Copernic, Darwin, Marx, Freud.

8845. Unul dintre cei mai inteligenţi continuatori ai lui Kant, în secolul nostru, este Gaston Bachelard. În plus, are claritatea specifică spiritului francez.

8846. Numai conştiinţa ignoranţei proprii – spune Kant – provoacă, inevitabil, căutarea adevărului.

8847. Cocoloşirea copiilor este cel mai mare rău pe care-l pot face părinţii. Din nefericire, această meteahnă pseudo-umanistă se infiltrează tot mai mult şi-n învăţământul modern.

8848. Dar dacă s-a făcut prea mare zarvă în jurul lui Kant?

8849. Izolarea raţiunii de corp, de simţuri, poate fi o mare seducţie, dar asta n-o împiedică să fie profund eronată.

8850. Kant are toate viciile gândirii europene. El pătrunde în ontologic dinspre gnoseologic. De altfel, marele său merit ţine de teoria cunoaşterii. Paradoxal, căci de la el purcede agnosticismul care a dus la înfundătura pozitivismului comtean.

8851. Salutar efortul lui Schopenhauer de a duce o mică transfuzie de gândire orientală în kantianism. Schopenhauer are seducţia artistului care-şi armează bine cenzura stilistică. Scriitura lui Kant e a unui sfinx imposibil de clintit. Schopenhauer, în schimb, dă frâu liber umorilor, sufletul său vibrează muzical, se îndoieşte până la cel mai negru pesimism, deşi se străduieşte, la rându-i, să pară stăpân desăvârşit pe uneltele sale. Nu mă miră că Eminescu l-a abandonat pe Kant, preferându-l, în cele din urmă, pe Schopenhauer. Kant e numai raţiune pură, Schopenhauer e şi suflet.

8852. În felul său, Schopenhauer riscă să iasă din filosofie, să eşueze într-un moralist strălucitor, ca în aforisme, deşi, în realitate, marele moralist rămâne Kant.

8853. Minunea pe care a înfăptuit-o Kant în istoria filosofiei e de a fi ridicat rigoarea imperativului categoric la rang de onto-gnoseologie. Este măsura revanşei sale în faţa neputinţei de accede la noumen. Dumnezeu substituit cu imperativul categoric. Dar nu cumva e „riscul” întoarcerii la tabla legilor lui Moise?

8854. Dacă ne gândim bine, nu altceva făcuse Platon, urmat de stoici. Doar că aceştia încă mai păstrau aroma Binelui coroborat cu Frumosul, ca supremă înţelepciune (sophía). În schimb, la Kant, totul e distilat până la a nu mai rămâne nici un „ingredient”. Înţelepciunea devine atât de înalt speculativă, încât atinge cota cea mai de sus a impersonalităţii, vecină cu obscuritatea. De aici stilul său puţin ispititor, care dă atâta bătaie de cap cititorilor şi comentatorilor.

8855. Nimic mai străin de Ideea platoniciană decât lucrul în sine, deşi descinde de acolo. Altminteri, i s-a reproşat lui Kant că, prin noumen, a făcut concesie materialismului. Şi totuşi lucrul în sine este de neatins, de necunoscut, pe când Platon are optimismul cunoaşterii Ideii.

8856. E ceva enigmatic în „neutralismul” (continuare în nr. viitor)


din România în perioada comunistă. Istoricul Jean Ancel şi cercetătorul Cabalei, profeorul Moshe Idel, au devenit cunoscuţi în România. Au fost şi cazuri de scriitori şi istorici emigraţi în Israel care au revenit în România.

Prezenţa unui număr mare de lucrători români în Israel, ca şi a unor salariaţi şi oameni de afaceri israelieni în România, a unor studenţi şi cercetători români în Israel şi a unor studenţi şi cercetători israelieni în România, a unor turişti numeroşi, precum şi prezenţa unor trupe de teatru şi a unor actori români pe scenele israeliene şi a unor oameni de teatru israelieni în România a influenţat asupra folosirii limbii române şi a culturii române în Israel. O importanţă mare are existenţa Institutului Cultural Român (ICR) la Tel Aviv, acest Institut contribuind mult la păstrarea limbii şi culturii române în Israel. Mai mult decât atât: limba română a început să fie studiată sub auspiciile acestui Institut în cadrul Universităţilor din Tel Aviv şi Ierusalim, bineînţeles în funcţie de numărul studenţilor, uneori cu intermitenţe. A fost publicat şi un ghid de conversaţie ebraic-român destinat israelienilor interesaţi să înveţe limba română, de subsemnatul, la editura Zack din Ierusalim. În prezent, în Israel apare un ziar săptămânal în limba română (”Jurnalul săptămânii”, editat de Doina Meiseles), câteva reviste-magazin săptămânale în limba română (”Expres magazin”, ”Revista familiei”, ”Revista mea”), un lunar (”Maximum”, cu adresă dublă, la Tel Aviv şi la Bucureşti, editat de Teşu Solomovici), o revistă de spiritualitate indiană (”Chemarea”, editată de Viorica Weissman şi difuzată atât în Israel, cât şi în România), o revistă literară, ”Izvoare”, organ al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limba Română, precum şi câteva ziare locale în limba română, printre care cele publicate la Beer Sheba şi la Natzereth Illit. Desigur, despre unele reviste se poate spune - vorba lui Caragiale – ”apare când poate”. Dar putem menţiona şi existenţa unei edituri de cărţi în limba română, ”Editura Familia”, la Rishon-le-Zion, condusă de Dragoş Nelersa, precum şi a unei emisiuni de radio zilnice în limba română, de 15 minute, în cadrul postului de radio de stat ”Kol Israel”, secţia ”Radio Reka” (în limbi străine, destinat integrării imigranţilor). Mult timp, programul în limba română a fost condus de ziaristul Noam Jaffe; astăzi este condus de ziariştii Yoni Tuvya şi Yael Bat Yosef. Nu trebuie trecute cu vederea nici conferinţele publice în limba română, organizate la Tel Aviv, Ierusalim şi Haifa în cadrul Cercurilor Culturale existente, precum şi în cadrul organizaţiei Bene Berith. Printre conferenţiarii cunoscuţi, oameni de cultură, litere şi ştiinţă vorbitori de limba română s-a aflat şi profesorul universitar Moshe Idel, specialist de talie mondială în mistica iudaică. Trebuie menţionată şi contribuţia unor autori israelieni în publicaţii româneşti electronice, pe Internet, precum şi posibiltatea vizionării unor programe româneşti de televiziune prin cabluri. Din păcate numai pentru o perioadă scurtă a funcţionat şi un program săptămânal de televiziune israeliană în limba română – o jumătate de oră – redactat de ziaristul Sergiu Klein.

Poziţia limbii române în Israel a fost prezentată recent într-un studiu scris de subsemnatul, publicat de profesorul universitar Marina Cap-Bun în volumul ”Studiile româneşti în lume în 2008”.

Ce va urma ? Desigur, este o întrebare. Populaţia israeliană vorbitoare de limba română este în curs de îmbătrânire. Este un proces natural. Totuşi, ar putea fi făcute eforturi pentru păstrarea şi promovarea limbii şi culturii române în această ţară. Poate că o soluţie ar fi atragerea spre acest domeniu a generaţiei a doua şi a treia a originarilor din România. Pentru ca limba română să nu fie uitată, nici contribuţia scriitorilor evrei la literatura română de-a lungul generaţiilor. Poate că ar fi necesare mai multe cursuri de limba română, precum şi burse tinerilor interesaţi. Să sperăm: ceva se va putea face şi va reuşi.

Termenul ”scriitori israelieni de limba română” avea un carácter parţial apologetic, de scuză şi regret: sunt scriitori israelieni, care tratează teme israeliene, dar nu se pot exprima în limba ebraică şi atunci nu le rămâne decât să scrie în limba lor maternă, româna. În anul 1973 a fost întemeiată ”Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limba Română” (ASILR), condusă de poetul Shaul Carmel, până la încetarea lui din viaţă, în anul 2011. Această asociaţie continuă să funcţioneze şi în prezent, sub conducerea scriitorului G. Mosari (=Mosari Goldenberg). Dintre numeroasele ziare apărute în anii 50-70 în limba română, menționăm cotidianul ”Viaţa noastră” şi săptămânalul ”Adeverul” (de fapt ”Adevărul”, dar care păstra tradiţia titlului renumitului cotidian românesc interbelic); ele au rezistat câteva zeci de ani. Ulterior s-a remarcat lunarul ”Minimum”, redactat de scriitorul Alexandru Mirodan până la încetarea lui din viaţă. Dintre istoricii şi documentariştii care au scris în limba română în Israel menţionăm pe Theodor Loewenstein-Lavi, Eliezer Ilan (=Lazăr Rosenbaum), David Şafran (foşti arestaţi politici sionişti în România), Dora Litani, Bela Vago, Simon Schafferman. La Tel Aviv a fost întemeiată ”Asociaţia Culturală Mondială a Evreilor Originari din România”, condusă de istoricul şi scriitorul Şlomo Leibovici-Laiş, precum şi ”Asociaţia Mutuală a Israelienilor Originari din România”, care şi-a propus întemeierea unui muzeu de istorie al evreimii române în Israel. Unele opere ale unor scriitori israelieni de limba română, ca şi ale unor scriitori evrei din România şi ale unor scriitori români au fost traduse în limba ebraică. Printre traducătorii literari din română în ebraică s-au remarcat Abraham B. Joffe, Ezra Fleischer (anterior arestat politic sionist în România, ulterior profesor de literatură ebraică medievală la Universitatea din Ierusalim) şi, mai recent, Yotham Reuveni. La Biblioteca Naţională a Israelului, precum şi la Centrul pentru Studierea Evreimii Române din cadrul Universităţii Ebraice, la Ierusalim, sunt păstrate numeroase cărţi în limba română (apărute în Israel, în România şi în alte ţări în Diaspora românească), precum şi traduceri ebraice ale unor cărţi româneşti, ca şi unele manuscrise româneşti şi cărţi de istorie a evreilor din România şi a României, în limba ebraică, dar bazate pe bibliografie şi izvoare în limba română.

Situaţia limbii române în Israel s-a schimbat în bine după revoluţia din România din luna decembrie 1989. Porţile României intelectuale s-au redeschis în faţa scriitorilor din Diaspora românească, printre care şi cei din Israel. Unii scriitori de limba română au început să publice cărţi în România, precum şi să colaboreze la reviste din această ţară. Scriitori ca Leon Volovici, Shaul Carmel, Alexandru Sever, Iosef Eugen Campus, Alexandru Mirodan, Iţhac Schechter (=Igor Şerbu), Marius Mircu, Otto Starck, Bianca Marcovici, Luiza Carol, Madeleine Davidsohn, Baruch Tercatin, Costel Safirman, Carol Feldman, Şlomo David, Rodica Grindea, G. Mosari, Getta Berghoff, Josef Wasserman şi alţii au reintrat în circuitul literaturii române. Ei au fost reintroduşi în istoria literaturiii române, din care fuseseră şterşi deoarece emigraseră

Limba Română în Israel

Lucian- Zeev Herşcovici (Israel)(urmare din numărul anterior)

De ce se bat potcoave cailor?Daca pãmântul se învârteste, cum de nu

cãdem de pe el?-Nu se învârteste decât Pãmântul, asfaltul

nu se învârteste. (6 ani)-Pãmântul este rotund. Noi nu cãdem de

pe el, pentru ca strãzile sunt drepte, ele nu sunt rotunde. (8 ani)

-Pãmântul are forma rotunda, noi nu cãdem de pe el, ca noi nu mergem acolo unde se face el rotund. (7 ani)

Ce este Biblia?Biblia este o carte lãsatã de Dumnezeu, ca

sa se afle despre viitor. In ea scrie ca vor fi douã

rãzboaie mondiale si amândouã vor fi câstigate de cãtre romani si chiar asa s-a si întâmplat. (6 ani)

Ce este acela un secret?-Secretul este atunci când nu trebuie sa stie

militia. (6 ani)-Secretul este un om, care ii spune secretar

de partid. (6 ani)

La ce foloseste steagul?

Steagul foloseste, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu stiau peste ce tara veneau si atunci noi le arãtam steagul si dupã aia ei stiau. (7 ani)

De ce ne spãlam cu sãpun?Noi ne spãlam, ca sa dam sãpun în ochi la

microbi. (5 ani)

Ce este injectia?-Injectia foloseste ca sa moara microbii.

Serul ala are în el otrava de microbi. Serul se duce la tot roiul de microbi, ei zic ca aia e carne si mãnâncã si moare. (8 ani)



Căci va fi casa mea”Ultimul vers împacă

stingerea cu viaţa, printr-un perpetuum mobile universal.

Poezia care dă titlul cărţii “Eneida fantasmelor” antrenează cititorul la meditaţie invitându-l într-un “abur” poetic aparte, ca un spectacol.

“Umbra-mi receptor de neiertat

Suflând petale alb-argintii spre ceruri

… Pe vremea când aerul era

diafanCu galben eminescianDin lan se înalţă spre zareIat-o floare”(pag. 30)Astfel “Eneida fantasmelor” devine un mit în urma unei

călătorii în rai, pe căi valorice, în pofida stingerii spirituale rămân conservate de umbră, de gând, de univers, e lucru ştiut. Vorbind despre dragoste, conturul ei apare în forme diferite, metamorfozate într-o permanentă mişcarea sufletului, uneori neînţeles de trup.

“DecorulCabană veche pictată în arome de creion.În aerul ce nu cunoaşte oxigenul… Aşteptam să mă resuscitezi.”(Resuscitare pag. 51)

Viaţa însăşi cu episodul dragostei înşelătoare pare un inevitabil joc de sah cu inevitabilul învins şi învingător.

“Şi tu aştepţi să mă întorc la tineCu pete de sânge, călcată de cabalinul adversŞi te aştepţi să te mai iubescDupă ce mai demult ai jurat că-ţi protejezi

regina”(Şah pag. 52)Testamentul pentru viaţă ar putea rivaliza cu

poezia însăşi în care râsul şi plânsul conturează o prezenţă discretă a iubirii.

“Voi renaşte din suferinţăÎmbrăcată în versuriŞi-mi voi face din lacrimiHohote de râs”(Testament pentru viaţă pag. 75)Nu pot trece peste “Palma ceasului” care vine

cu un delicat avertisment ce-l aduce pe cel iubit într-un prezent apropiat, pregătit pentru unire.

“Dar ai uitat că în ceas eram eu,fereşte-te,căci am păstrat prezentulpentru tine”(pag. 76)Ultima poezie “Chemare” (pag. 80) e ca o plutire serafică a

unui înger în care s-a cuibărit însăşi poeta, care devine în final, doar un imperativ.

“VinoÎn lipsa zâmbetului,Mi s-au răcit şi respiraţia şi strigătulAtât de rece…Nu te mai pot chemaDoar vino!”Volumul de debut “Eneida fantasmelor” semnat de Marina

Raluca Baciu devine o coroană de stele pusă pe fruntea autoarei reflectând o lumină atât de necesară pentru calea pe care a ales-o.

Îi doresc succes şi uşi deschise spre cât mai inedite imagini poetice! Drumul nu e uşor şi nu lipsit de capcane (nu e obligatoriu).

Succes!

Constanţa Cornilă

Poezia identificată cu un “Un sărut adus umanităţii”, poate şi va fi reflectată întotdeauna de sufletul omenesc în toatele etapele existenţei, de la naştere, până la amurg…

Marina Raluca BACIU, cu volumul “Eneida fantasmelor” apărut la editura Armonii culturale, aduce un plus al imaginilor poetice de multe ori originale, imagini ce o definesc ca pe o iubitoare de emoţii şi suspans specifice vârstei sale. Poezia oglindeşte fragezimea dragostei, natura cu evantaiul său ciclic, meditaţia uneori surprinzătoare; toate acestea reuşind să creioneze acel cumul inedit al tristeţii şi bucuriei deopotrivă.

Lectorul parcurge cu plăcere poezia Ralucăi BACIU, se încarcă cu o energie ermetică şi de ce nu, imperativă; un exemplu edificator este tabloul selenar, pictural, cu un suflu tânăr:

“Luna îşi sărută mirelePe care şi-l schimbă în fiecare noapteCu o altă stea.Infidelă lună, şi somnulMi l-a furat.” (Amurg pag. 10)Dragostea lunii se prelungeşte în sufletul poetei, care nu mai

are apetit pentru odihnă.Pentru Raluca Baciu copilăria devine un

laitmotiv bine conturat, motivat de un suflet de artist al cuvântului şi al imaginii grafice.

“Mâine e ziua în care plângÎnzecit cu lacrimi de argintUitând de mine, uitând de tineCopilărie”(Copilărie în lacrimi pag. 23)Despărţirea de copilărie devine un preludiu

al adolescenţei care presupune o inocentă circumspectă.

“Cântec de leagăn printre ruine.Încerc să dormCopilăria mă trezeşte”(Somn dulce)Îmbrăţişând versul alb, poeta se simte liberă

în spaţiul poetic respirând aerul răcoritor al unei permanente dimineţi.

În “Curcubeu paginat” se întrevede fiorul sentimentului pur al adolescentei ce-şi apără fiinţa de “Hoţul de inimi”

“Hoţul de inimiAre doar carte de colora.Roşul e inima furată de proprii săi ochiGalbenul e suferinţa o simteAlbul e inima saCare aparţine altuia”(pag. 27)Alegând subiecte simple la prima vedere, Raluca Baciu ştie să

le facă mai profunde, filozofând pe marginea lor:“A fost odată şi încă tot mai este”(pag. 28)“Când lumea se va terminava mai exista într-o steaşi va lumina ani”…“Algăverdea mea!Molipseşte-mă de viaţă-n zâmbeteŞi treci în stea

Eneida fantasmelor – o invitaţie la un spectacol poetic


De regulă, nu obişnuiesc să fac asemenea gesturi literare. Dar, autorul volumului de faţă, îmi este drag fie şi numai pentru că ne-am tocit coatele în aceeaşi clasă de liceu, fiind legaţi de multe şi felurite întâmplări, mai mult sau mai puţin existente în amintirea noastră târzie.

Sunt convins că, orice prezentare a volumului poate fi rodul acestor legături adolescentine. Iată de ce am în vedere că, în orice prefaţă se încearcă o punere în valoare a lucrării şi nu o judecată.

Îmi este greu să vorbesc despre volumul domnului Tit Tihon. Trebuie să-i spun domn pentru că aşa şi este. A excelat dintotdeauna în arta ştiinţelor exacte şi, întotdeauna sub învelişul de matematician valoros exista o karmă de visător. Stau mărturie încercările sale de a tipări reviste, bineînţeles cu caracter ştiinţific, ce nu i-au adus întotdeauna o încununare a strădaniilor sale romantice. I-au adus însă simpatia adolescentină a tinerilor din liceul Roman Vodă. Am văzut acest lucru de facto, participând la unul din congresele sale de sofistică avansată, la care au participat chiar cercetători de mare anvergură din domeniul ştiinţelor astrale, dacă se poate spune şi aşa.

Trăiesc şi astăzi sub impresia entuziasmului, ce plutea deasupra participanţilor ca o aură, de la dascăl la elev. De aceea, nu mă surprinde că volumul începe cu dezvăluirea unor date despre Canada, prin grija domnului Andrei Hâncu. Treptat, autorul îşi pune amprenta asupra paginilor ce urmează acestor mizanscene, dezvăluindu-ne furtunos cu o frescă a cascadei Niagara, pe care o simţi cum palpită sub condeiul autorului. Talazurile cascadei trec peste orice oprelişti de limbaj, captivând cititorul înlăuntrul naraţiunii.

Şi brusc, autorul ne duce pe uscat, atenţionându-ne că în Canada nu se fumează nici măcar pe stradă. Şi cum îi stă bine unui profesor cu îndelungate state de serviciu în slujba elevului, domnul Titt Tihon ne invită în lumea şcolii canadiene cu un prim insert. Aflăm astfel că statul îi împrumută pe elevi pentru a-şi plăti studiile, pentru că toate şcolile sunt private. Statul are doar şcoli pentru toţi tinerii cu probleme speciale. Nici nu nu-ţi vine a crede că un student la stomatologie a muncit în toate zilele facultăţii adunând odată cu diploma şi o casă proprietate personală. De fapt, proprietatea personală este destul de rară în conceptul canadian. Dar să nu anticipăm.

Mai aflăm că un profesor are un salariu de la o sută de mii la o sută cincizeci de mii dolari pe an. Iar meditaţiile îi costă pe elevi între o sută până la o sută cincizeci de dolari. Şi ne mai spune domnul profesor că, exigenţa din şcoli este foarte mare, elevul putând fi exmatriculat cu foarte multă uşurinţă chiar şi după două abateri. Entuziasmul pe care autorul o are faţă de asemenea severitate, mă face să mă întreb, dacă nu cumva a uitat de năstruşniciile, pe care le făceam adeseori împreună: de la fumatul în WC, unde ne prindea profesorul Cojocaru şi până la firele de păr alb pe care i le scoteam doamnei diriginte Apăteanu, în anii devenirii noastre intelectuale.

Sincer, nu împărtăşesc entuziasmul autorului faţă de asemenea severitate. Dar sunt cu totul de acord cu sloganul: „Ştii, promovezi, nu ştii, înveţi până ştii”. Dar aş adăuga şi bani,adică plăteşti orice corigenţă până când iei nota care ţi se cuvine. Şi, se pare că în Canada, notele se dau corect, fără sistemul lui nenea Iancu valabil şi astăzi în România.

Urmează un capitol de prezentare a Canadei in extenso de pe internet, pregătind cititorul pentru emoţia revederii. Se pare că autorul este sincer atunci când îşi întâlneşte familia după care a tânjit cu adevărat. Nu mă miră când găseşte de cuviinţă să aştearnă în pagină impresii personale despre viaţa canadiană semnalându-ne cu năduf că taxa pe valoarea adăugată este doar între nouă şi treisprezece procente. Ca o curiozitate aflăm că primul ministru îşi alege senatorii din cele patru partide existente în mai toate provinciile cu capitale de sine stătătoare. Şi tot ca o particularitate este şi faptul că senatorii pot lucra până la 75 de ani. De altfel domnul Tihon ne dă imaginile siglelor şi drapelelor provinciilor, fără să precizeze dacă avem de-a face cu un stat confederativ sau nu. Dar parcă mai are importanţă? Un capitol special este rezervat oraşului Toronto, unde plurilingvismul este la el acasă. Interesante sunt şi fotografiile puse la dispoziţia cititorului, după cum interesantă este şi remarca de fin observator al autorului cu privire la faptul că la televiziune se face reclamă specială pentru copii. Domnul Tihon nu se zgârceşte cu informaţii legate de campania electorală, de strângerea elegantă a fecalelor canine, ajungându-se până la un studiu comparativ legat de preţul ţigărilor. Dar n-am să dezvălui din toate paginile şi capitolele, chiar toate informaţiile şi am să vă las plăcerea de a descoperiri atunci când veţi trece cu privirea peste paginile bogat ilustrate.

Şi pentru ca autorul nu poate trăi multă vreme departe de misia sa de dascăl, întâlnim din nou date referitoare la relaţiile interumane, ce se nasc în mod firesc între instituţia şcolii şi societate. Aşa aflăm că părinţii plătesc pentru copii taxa de participare a odraslelor la una, două competiţii, chiar dacă ei nu vor participa la niciuna. M-am oprit acestui sistem de susţinere a activităţilor competiţionale, pentru că tare l-aş fi vrut şi la noi. Un demers auctorial interesant este acela prin care domnul Tihon ne descrie o zi canadiană, unde după zgomotul intens de autovehicule ce se aude la ora şapte, se stinge treptat încât la ora nouă se mai aude doar zgomotul maşinii de tuns iarba, urmat în etape de curăţirea spaţiilor verzi. „Totul pare pustiu, totul pare părăsit, spune autorul, în jurul orei 12. Apoi ne introduce în viaţa blocului cu 16 scări şi 320 de apartamente a câte 1 – 2 camere, unde seara se aprind luminile la toate ferestrele, până la orele 23. Sunt interesante şi amănuntele legate de dotările hoteliere din incinta apartamentelor, după cum sunt interesante şi datele legate

Gheorghe Neagu

Canada văzută de aproape

de strângerea gunoiului sau mărimea nisipului de pe marginea piscinelor. Ca om politic – pentru că după ştiinţa mea profesorul a fost şi om politic în urbea romaşcană – nu se poate abţine să nu spună cu jale „de două mii de ani nu s-a făcut nimic …” Interesantă parabola grătarului făcut pe pajiştea canadiană unde mirosul – acelaşi, adună şi pe canadieni aidoma românilor gata de socializare în jurul deja celebrilor mici recunoscuţi până şi de Uniunea Europeană. Spre cinstea lui, găsim pentru prima dată un orar destul de cuprinzător al elevului canadian, după cum găsim şi elemente de viaţă ale copilului canadian până la detaliu. Nimic nu-i scapă autorului. Ne vorbeşte până şi despre facerea pâinii de casă şi despre programele televiziunilor. În capitolul „Nu daţi firimituri pescăruşilor” descrie un picnic ciudat, terminat din nefericire cu amendarea autorului. Parcă prea multă severitate! Nu mă mai miră alienarea unor suflete supuse mereu unor rigori aproape cazone. Dar poanta cu pescăruşii, mie cel puţin mi s-a părut hazoasă.

În alte capitole, aflu că o aripioară costă 2,5 dolari, că se folosesc lingurile de lemn şi se acordă mare atenţie obiectelor de unică folosinţă. Interesant este finalul acestei cărţi unde autorul îşi anagramează numele în Nioth de parcă n-am şti că este vorba tot despre Tihon matematicianul. Pornit parcă spre a ne îmbunătăţi pe noi cititorii şi cu o zestre materială, domnul Nioth ne dă o formulă de îmbogăţire la jocurile de noroc. Sincer, am sărit peste acest capitol; mi-a ajuns îmbogăţirea spirituală dată cu largheţe sufletului meu pierdut în viaţa canadiană, unde nu prea cred că o să mai ajung vreodată. Iată de ce se cuvine să preţuim genul acesta de exprimare literară, pentru că, prin ochii autorului suntem părtaşi la toate desfăşurările sale pe marele întinderi canadiene. Iar atunci când autorul o face şi cu umor, cititorul nu are decât de câştigat. Umorul lui Titt Tihon este trist poate şi pentru faptul că autorul este nevoit să se întoarcă la realitatea românească, purtând în suflet experienţa canadiană.

Cititorul va fi mai puţin răpus de farmecul vieţii canadiene, fie şi prin faptul că autorul a fost pe post de filtru selector în periplul acestei peregrinări.

Cartea este interesantă, stilul este alert, iar pamfletul din când în când transpare prin rigoarea matematicianului aşezat la masa de scris.


INEDIT

VRĂBII-FLUTURE

Umbra zilelor de-atunci nu mai e perfectibilă. Şi totuşi mă recunosc în ele. Iulie, Bunica Tasica şade pe o carpetă scoasă-n curte, cu coatele sprijinite pe două scăunele, mănâncă smochine tescuite şi numără urşi, adică tălmăceşte vise. Alături, îngenuchiată în praf, dada Măcrina care, noaptea, a visat unşpe îngeri scăldând unşpe mânji albi în vadul Dunării mici.

- Măcrino, pe tine, as-noapte, te-au lătrat câinii. Eu n-am văzut mânz alb din tinereţe, şi tu, hop, dintr-odată cu unşpe! Păi nu sunt unşpe mânji albi în toată câmpia! Da-n vis, merge. Deci, mânji albi, scăldaţi de îngeri de vei visa înseamnă că intră în portul Brăila vasul cu măsline greceşti.

Dada Măcrina e năpădită de o bucurie năvalnică. Pe vasul ăla lucrează un marinar grec cu care s-a avut bine, mai demult. De fiecare dată, când vine la Brăila, grecul îi aduce răşină de mestecat.

În dreapta bunicii, pe o rogojină, eu bat un pachet de cărţi de joc şi-ncerc să-mi servesc o chintă regală. Nu izbutesc, o iau de la capăt şi, plin de speranţă, muşc din aerul cald ca dintr-un fagure. În iulie, suculenţa luminii atinge punctul din care ţâşnesc rebeliunile. O lumină grea, argintie şi foarte gustoasă pluteşte în coroanele celor trei mesteceni sub care ne-am adăpostit, singurii din sat, dacă nu chiar din câmpie. Nişte copaci minunaţi mestecenii, dar, în comparaţie cu salcâmii, se lasă prea uşor învinşi de viaţă. Trag o carte. Valetul de treflă.

- Mamaie, cu cine seamănă grăsanul ăsta?- Cu frate-tu mai mic, cu George. Auzi,

Măcrino, ieri l-a suit pe frate-su în spinarea câinelui, i-a legat picioarele cu o sfoară şi a luat câinele la bice, vrând să-l facă să se strecoare, cu povară cu tot, printr-o spărtură a gardului livezii.

- Am plătit: m-a croit bunicul cu cârja de frasin.

În clipa aia apare frate-meu, George. Este el, de la gât şi până la călcâie, dar capul nu i se vede. Capul e ascuns într-o oală cu toartă.

- Mă, strigă mamaia, scoate capul din oală, zevzecule!

- Nu pot. L-am vârât în oală, ca să mi se dogească vocea şi acum nu mai pot să-l scot.

- Te ajut eu.Părăsesc pachetul de cărţi, îl iau de mână

pe George şi-l duc lângă peretele casei. Miroase a caş întins pe acoperiş ca să-l dospească soarele. Caşul, înconjurat de mănunchiuri de mărar, are culoarea aluatului pentru cozonaci când îl frământă mama cu braţele goale. Peste o săptămână o s-avem făină nouă.

- Lasă gâtul moale! îl sfătuiesc pe George şi, brusc, îl izbesc cu capul de perete.

Oala se face ţăndări, fruntea lui George sângerează, dar el râde şi nu-mi dă voie să fărâm şi buza oalei care i-a rămas zgardă de gât. Cedez, cu gândul cine ştie, poate mai încolo-l duc în lesă.

Mă întorc la cărţi şi trag din pachet un popă. Tot de treflă. Îl aşez, la distanţă de-o palmă, în dreapta valetului – locul dintre ei îi este destinat damei, nu? – şi încep să râd: George, la spatele dadei Măcrina, închipuie, călcând pe loc,

(continuare în nr. viitor)

2 lei Spiriduşul3 lei Drăcuşorul

mersul ei de femeie şchioapă. - Ce-i cu tine? se răsteşte bunica. Te

bucuri ca şi cum ai fi spart un rând de geamuri din trupul şcolii.

- Am văzut o vrabie-fluture. - De-atâta căldură, zice dada Măcrina,

omul căpiază ca oaia! şi scoate din buzunarul fără fund al şorţului negru o sticlă de lichior de coacăze.

- Bogdaproste! zice mamaia, iar dada Măcrina, care nu mă are la lingurică, pentru că i-am aşezat două lumânări aprinse la cap, când am găsit-o dormind în ci-mitir, nu scapă prilejul să mă beştelească.

- Băiatul ăsta, zice, e soi rău. Alaltăieri, oamenii care treieră grâu la batoza din spatele viei lui Lascu-sanitarul l-au trimis cu căruţa la Dunărea Mică să le-aducă un butoi cu apă de băut. S-a întors vârât până la gât în butoi. Dacă puneam mâna pe el...

- Tărăboiul, mamaie, încerc eu să schimb cârma, s-a iscat când au dat de George stând ghemuit pe fundul butoiului şi jucându-se c-o ştiucă.

- George! strigă mamaia, cu mânie prefăcută, căci George-i e mai drag decât mine.

- Nu m-au prins în butoi, mamaie, nu te speria!

Şi-ncepe să se-mbrobodească în vorbe nepereche, pe care eu le ascult, plin de încântare, ca pe nişte unde de sunet fermecat. (Şi nici o adiere nu însufleţeşte căldura!).

Şi George:- Tocmai când se pregătea să mă înşface

de ceafă şi să mă tragă afară de u-rechi fata lui Neculai Branga, sluga dracului, soarele a schimbat în aburi vreo trei căldări de apă rămasă pe fundul butoiului şi aburul m-a ridicat într-un nor.

Între timp, eu aşez dama de treflă între valet şi popă. Dama asta e fata care-a curs într-o luntre, pe Dunărea mică, mânând spre Tulcea, la vânzare, cincizeci de butoaie pe care oamenii din satul ei le înecaseră în marginea fluviului, pentru ca apele să le cureţe de mirosul de varză acră. Bunicul, care pe atunci era tânăr, a azvârlit cangea, a tras luntrea la mal, a suit-o pe fată pe un snop de grâu şi-a dus snopul în casă.

- Tot urcându-mă eu la cer, se laudă George, mi-am julit genunchii pe treptele norului.

Năuceală! Ameţeli! Peste lume, stigmatul pelinului. Bat cu deştul cartonul cu chipul popii şi zic:

- Seamănă nemaipomenit cu bunicul. A fost hoţ în tinereţile lui bunicul?

- Cel mai mare! Hoţul hoţilor!- Şi de ce nu-l arestau?- Nu-i lăsam eu să-l bage la temniţă. Cu

toate că şi pe mine mă furase. - Nu-i lăsai, se amestecă George, fiindcă te

ducea la baluri. Cum era la un bal, pe vremuri, mamaie?

- La bal, oricare băiat care vrea să te invite la dans se înclina în faţa ta şi zicea: ”poftim o floare, domnişoară”. Şi din mână-i ţâşnea o floare pe care n-o avusese acolo.

- Unde-o ţinea?- Nicăieri.

- Şi atunci? - Nu mai puneţi atâtea întrebări, sare dada

Măcrina, c-o s-ajungeţi spioni, vai de capul vostru! Sau măcar unul din voi o s-ajungă. E-he, ce-o să vă mai ţiuie gloanţele pe la urechi!

George, care n-o suferă pe dada Măcrina din ziua când l-a pârât pe Aliuţă Panait-ţiganul pescarilor că le dijmuieşte, noaptea, vârşele înecate în baltă, iar ăştia, făcând pândă, l-au prins şi l-au îndopat cu peşte crud, de-a zăcut ţiganul trei zile pe moarte, nechează tremurat şi începu să cânte fudul, cântecul cu care se ameţeau Fusulache, Şterpelache şi Vili Gâtilici, elevi la un liceu din Brăila şi vecinii noştri:

Păi, în gură c-o ţigară,Să tragi chiulul pe la gară, Păi, asta-i viaţa de elev... - Încetează! se răsteşte mamaia şi dă-te

mai aproape să văd dacă nu miroşi a tutun.Gura unui copil care a mâncat vreo zece

pere din cele vreo câteva sute strânse în lăzi, pentru vânzare, e un complot al miresmelor. Bunica îl sărută, lăsându-i în creştet o pată uleioasă de lichior de coacăze.

- Mamaie, rosteşte George, fericit ca-nşelat-o, azi dimineaţă am întrebat o salcie: cum ţi-a venit în gând să te faci salcie, fetiţo?

- Şi ea ce ţi-a răspuns?- N-a găsit timp să-mi răspundă, fiindcă

sunt prea scund. Cu Petruş le place lor să vorbească.

- Răbdare, o să te lungeşti şi tu în curând.George surâde bucuros, ca şi cum s-ar fi

suit cu adevărat la ceruri şi s-ar fi întors de-acolo cu un sac plin cu ştiuci şi cu un braţ de cimbru violet, care-i mâncarea spiriduşilor.

Tăcere albă. Se aude numai sfârâitul deştelor mele, căutând după asul de treflă. Căldura, pulsând flexibil, a mistuit parcă toată vlaga din noi. Capul meu e al unei vrăbii-fluture în care fierbe o bâlbâială încâlcită: zilele astea de vară, năucitoare, se duc grămadă într-o altă vară, necunoscută nouă! Oare ce le-or fi spunând despre noi oamenilor cuprinşi în vara aia de neatins cu viaţa?

- Poveşti! rosteşte mamaia, care, fără nici o îndoială, e vrăjitoare.

Deodată, din linia cu mori a satului se porni o adiere cu miros amar de lişiţă friptă (se îmbuibau ticăloşii de morari). Păducelul din fundul curţii, slut, strâmb, ţepos, chipul decepţiei, în două vorbe, colcăia de vrăbii-fluture. Zăpuşeala ne sorbise toate simţurile şi intrasem într-o părăsire confuză. În această zi ca un puf de piersică, zeii mărunţi ai câmpiei, cei cu geniul lacrimei, uneltiră să ne dăruiască un ceas de viaţă măgulitoare.

Fănuş Neagu


Sunt o cetate

Sunt o cetate invechită de vreme Şi mă prăbuşesc zid cu zid De secole carnea-mi infloreşte prin vene Şi mi-e sufletul scufundat în vid

De o vreme încoace picioarele nu le mai simt Am rămas răstignit pe-o stânca Trupul mi-e sfartecat de timpŞi arcaşii,spre mine săgeţile-şi aruncă

Într-un moment al învierii

Sunt omul care zideşte gânduri efemere şi pe umerii căruia noaptea naşte vise întruchipate sunt omul care şi-a zidit iubirea pe cea mai înaltă culme a mântuirii

Sunt doar un om ce-şi duce crucea vieţiipe drumul Golgotei într-un moment al invierii

Sunt singur pierdut în palmele vremiişi nu aud cântecul maicii în surdină cântat în pântecele cerului

DE-AR FI...

De-ar fi să mă descopăr dintr-o urmăDe lujer smuls din rădăcini şi ruptCând gândurile-n tâmpla clipei scurmăŞi-nnoadă-n franjuri visul întrerupt

De-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruriDe tânără fecioară-n miez de varăCu jar de maci în suflet, cu onoruriDe lied-uri lin şoptite de-o vioară

Aş şti s-adun din unduirea ierbiiDoar adierea blândului zefirPrivind la râu cum se adapă cerbiiSă-nlătur spini din rug de trandafir

Înmiresmat, în sângeriu veşmântDe taine prinse-n trena nopţii slute Apoi să-mi iau tainul din cuvânt Îngenunchind în clipele durute

Pe lacrimi reci din roua dimineţiiCu pumnii strânşi dar sufletul deschisStrivind în gând amărăciunea vieţiiDar pribegind prin colţul meu de vis...

MI-E DOR

Mi-e dor de-un colţ de ţară, liniştit,De tinda-n care m-am simţit copilDe floarea de salcâm, de fân cositPrin care-ades’ mă furişam tiptil

Spre râu... unde visam la nesfârşitLa câte, Doamne, nu visam atunciMi-e dor de satul meu cel primenitDe roua munţilor, de maci din lunci

De umbra deasă, mărul de la drumŞi de alunul drag, lângă fântânăMi-e dor... atât! În jur e numai scrumMi-e gândul la măicuţa mea bătrănă

Ce stă la poartă şi-şi aşteaptă prunciiNu i-a văzut demult...inima-i plânge„Din gard s-au rupt încet, încet ulucii...”Îşi zice-n gând şi mâinile îşi frânge.

Măicuţă dragă, chiar plecaţi în lumeNoi te purtăm în suflet cu mândrieÎn munţi cerniţi sau mările cu spumeCăci rupţi am fost de astă tristă glie

Muncim, pribegi, străini, fără simbrieDe la cicoii noi ce ne-o pângărescNe este dor de-o altă RomânieDe adevăr şi suflet românesc!

Georgeta RESTEMANLANURI

Lanuri de cocori îmi taie ale cerului oceane. Dintre toate, biciul ploii îmi izbeşte carnea udă, Timpul nonşalant mă strigă dintr-un vis de baracudă, Năpădind suflarea stearpă, cu-ale verdelui liane.

Nici nu ştiu, sub umbra vieţii, când am rătăcit cuvinte, Unde le-am lăsat să-și ţipe somnul încrustat în brumă... Port în mine stropi de piatră, pescăruşi sculptaţi din humă, Zborul lor îmi plouă-n palme vraja soarelui fierbinte.

Am uitat să leg de clipe turla morţii pământie,S-o îngrop în crâng de apă, printre degete să-mi scape, Pumnul ce-a crescut din ploaie, capul şarpelui să-l crape, Să picteze peste inimi muguri de copilărie.

Mă trezesc în prag de vară, cu cireşe-mi ninge-n plete, Am dormit, a câta oară, veacurile unui înger,Timpul şi-a-nlemnit durerea pe o ramură de sânger-Inima i-au ciugulit-o puii galbeni de sticlete.

Am dormit un veac sau zece, moartea nu mai ştiu s-o număr, Mă preschimb în ploi albastre, vieţii netezindu-i drumul,De ţi-am fost cândva minune, iartă-mă, rămas-a scrumul-Doar tăcerea marmorată stropi mi-aruncă peste umăr.

RONDELUL VIEŢII

E viaţa toată o-ntâmplareSau ne-am născut că ne-a fost scrisŞi-n basmul nostru circumscrisNe ţinem gândul sub tipare?

Când cernem clipa-n contemplare, Traseul nostru nu-i decis...E viaţa toată o-ntâmplare,Sau ne-am născut că ne-a fost scris?

Ne-ascundem după măşti hilare, În cercul strâmt şi prea concis, Zâmbind a toamnă, imprecis,Cu visu-n prag de mutilare. Nu-i viaţa toată o-ntâmplare!

DUMNEZEU VENEA SPRE MINE

ŞCHIOPĂTÂND

Dumnezeu venea spre mine şchiopătânddeşi nu stabilisem timpul cândsă ne vedem să-i spun ce am de spusdespre păsări mirări dezertări şi apusPe umăr avea un sac fără toartedin care curgea un fir de lumină pietrele se dădeau la o partegreierii se ascundeau în sulfinăRăsăritul se prelungea părea nesfârşitDumnezeu păşea desculţ prin nisipparcă El crease lumea în alt senspe-aici se zbenguie zeii unui alt Universiar copiii Lui au devenit mesageri ciudaţicu ochi de fiare de suflete emasculaţişi l-am văzut pe Dumnezeu nefericitm-a privit lung neînţeles dezamăgitÎntr-un târziu m-a îmbrăţişat ca pe-un fratepietrele au strigat şi s-au dat la o partea întins între noi nevăzutul amurgşi a plecat Dumnezeu şchiopătând

armina FLAVIA ADAM

COMISARU

Adi Sfintes

POEZIE


Am avut marea onoare si bucurie sa fiu prezenta duminica 18 mai, ora 11.00 in Sala Mica a Teatrului National Bucuresti (TNB) la o noua editie a Conferintelor Teatrului National, in cadrul carora au loc din doua in doua saptamani prelegeri ale unor personalitati marcante ale culturii romane, temele fiind diferite, scotand in evidenta valoarea si cultura literaturii si poporului roman.

In aceasta editie, invitatul special a fost cunoscutul scriitor Norman Manea. Domnia Sa a sustinut o conferinta pe tema “Limba exilata”, pornind de la volumul “Plicuri si portrete”, editia a II-a, revazuta si adaugita, carte aparuta recent la Editura Polirom.

In prima parte, autorul a citit pasaje memorabile din cartea sa, a vorbit despre exil, trauma, limba, re-nastere spirituala, prietenii literare, etape si perioade dramatice din viata sa.

In partea a doua a avut loc un interesant dialog cu publicul, adresand intrebari: Magda Carneci, Angela Baciu, Radu F.Alexandru, Marius Ghilezan, urmati de mai multi medici si iubitori de literatura aflati in sala. Temele dezbatute au fost legate de anii copilariei, nostalgii si emotii, perioada de la Falticeni, despre exil, rabdarea si puterea de a rezista, despre schimbari si timpuri, despre religii si singuratate.

Fireste, a urmat o sedinta de autografe si fotografii.Intalnirea cu publicul de la Teatrul National incheie, de fapt,

turneul scriitorului Norman Manea in Romania (turneu ce a avut loc in perioada 30 aprilie – 18 mai 2014).

O intalnire plina de istorie, captivanta si emotionanta.

Norman Manea (n. 1936 in Suceava, Judetul interbelic

Suceava), este scriitor si om de cultura nascut in Romania, evreu care traieste in Statele Unite ale Americii, unul dintre cei mai apreciaţi si cunoscuti prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi „writer in residence” la Bard College, New York.

De la debutul din 1966 şi pînă în 1986, cînd a plecat din ţară, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). În 1992 a primit Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur, în 1993 Biblioteca Naţională din New York l-a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei de „Literary Lion” al bibliotecii, în 2002 i s-a

atribuit Premiul internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006, Premiul Médicis Étranger pentru Întoarcerea huliganului.

În 2010 a primit distincţia „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres” din partea guvernului francez, iar în 2011, prestigiosul premiu literar Nelly Sachs. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Naţional pentru Literatură.

La Editura Polirom a publicat: Întoarcerea huliganului (ed. I, 2003; ed. a II-a, 2006, 2008, 2011), Plicuri şi portrete (ed. I, 2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005, 2011), Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul (ed. a II-a, 2005; ed. a III-a, 2013), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005, 2010), Plicul negru (ed. a IV-a, 2007, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010), Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010), Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein, 2011), Captivi (ed. a II-a, 2011), Cartea fiului (ed. a II-a, 2012) şi Zilele şi jocul (ed. a II-a, 2012).

Este unul dintre cei mai tradusi romancieri romani, fiind considerat totodata unul din marii scriitori romani din exil.

Bucuresti, 18 mai 2014

Norman Manea în RomâniaAngela Baciu


După dispariţia lui Marin Sorescu şi a lui Ion Băeşu, după momentul mai mult stresant decât evoluţionist denumit „revoluţie”, după ce scriitori de mâna a treia au plecat la Hollywood iar Paul Everac s-a retras în munţi, dramaturgia românească - şi aşa genul cel mai sărac din literatura actuală - a devenit aproape inexistentă. S-a reinventat la Paris, cu mare ecou, Matei Vişniec, plecat de aici ca prozator, şi s-au întors pe plaiuri mioritice nişte scriitori apatrizi, care nu au mai rupt gura târgurilor

dâmboviţene. În degringolada climatului favorizant, ar fi fost momentul şi unui schimb de generaţii, care, însă, nu s-a mai produs, între diferite categorii de pensionari.

După atâtea experienţe, se poate vedea şi mai clar că noi nu avem - sau avem numai cazuri excepţionale - dramaturgi, dramaturgi pur şi simplu, ci scriitori polivalenţi, dintre care unii, fără condeie ruginite, se încearcă şi în textul teatral.Poeţi, prozatori, publicişti, chiar şi critici literari se încearcă şi în dramaturgie, pentru că teatrul activează instant mecanismul notorietăţii. Ca să scrii teatru trebuie să fii „om de teatru”, să deţii o funcţie, de la director la pompier sau portar, să baţi coridoarele şi să fumezi la intersecţiile sediilor cunoscute. Dramaturgul este personajul cel mai străin de teatru, pentru că protagonistul teatrului rămâne actorul. Actorul, nu autorul textului, actorul, martirizat şi marketizat, care umple scena cu fizicul lui ultrapopularizat, este personajul principal al instituţiei teatrului. Autorul textului - fără de care, cel puţin , de la Commedia dell Arte şi până astăzi, teatrul nu ar fi posibil - este cel mai puţin vizibil actant al spectacolului, deşi omul absolut al teatrului- Shakespeare - care era şi regizor, şi actor, şi scenograf, se prezenta la sfârşitul spectacolului drept autor al textului nescris încă.

Pentru orice critic atent şi performant devine imediat evident că dramaturgia înseamnă vocaţia originară a lui Horia Gârbea, poliscriptor postmodern care scrie, deopotrivă - ierarhia preferinţelor nu e secretă şi se poate constata prin cantitatea biografică - proză, critică, poezie, fără teamă că abundenţa diversităţii ar putea genera suspiciunea facilităţii, cel mai bun exemplu fiind volumul „Divorţ în direct” (editura Palimpsest, 2006).

Spirit lucid, dominat de inteligenţă („inteligenţă” provenind de la „intellegere” - „a înţelege”), Horia Gârbea înţelege profund relaţiile conexiunile, interferenţele care apar între diferitele genuri, specii, formule, tehnici literare şi le amestecă, le distilează, le resemnifică într-o creaţie nouă.

Formula personală e o subtilă „ars combinatoria” în care domină principiile decompoziţiei şi reconstrucţiei postmoderniste, exercitate cu ironie albă şi sarcasm dezvăluind umorul negru şi spiritul ludic auctorial. Filosofia gratuităţii stă în repetiţia disarmonică şi entropică, care nu este o spargere a stereotipurilor, ci o reutilizare ironică şi mimetică a tehnicii dramatice a absurdului, pentru că se poate face literatură originală tricotând ori bricolând clişee, convenţii şi structuri conformiste.

Textul literar este un modul alcătuit din mai multe componente, aşa cum istoriografia postmodernă regrupează şi alambichează diverse micro-istorii oferind o „creaţie” în care nu se mai elucideată componentele.

Regula civismului se subînţelege, iar textele reci, scuturate de orice sentimentalitate, produc o emisiune scripturală parcă

HORIA GÂRBEASAU

SPIRITUL CLASIC DINCOLO DE FRONTIERA ABSURDULUIrezultată după glaciaţiune. Textul, epurat de sentimente, ca şi de prejudecata „rădăcinilor” străluceşte în soare ca un lucru nou-nouţ construit perfect, inginereşte, dar oricum, respectând ceea ce s-a legiferat în postmodernism: „…emoţia este dincolo de aritmetică” (E.E.Cumming).

Leonida XXI este un vârf al inventivităţii scripturale, o „piesă” revoluţionară, un metatext dramaturgic; scris la 150 de ani de la naşterea lui I.L.Caragiale pentru revista Drama la solicitarea directorului acesteia, Mircea Ghiţulescu, acesta se constituie în exclusivitate din replici aparţinând lui Nenea Iancu. Evident, creativitatea auctorială mizează preponderent pe conştiinţa de critic teatral, pe abilitatea de a identifica, defini şi manipula arhetipurile teatrului caragialesc.

Procedeul de a concentra întregul univers dramatic sau chiar dramaturgic al operei lui Caragiale nu e un lucru nou. Marin Preda a alcătuit o ediţie a operei adunând la un loc toate piesele de teatru, dar şi proza specifică, schiţele bazate pe dialog şi monologurile cu aparent de dizertaţie epică. Iată însă cum sunt prezentate „Personajele” din Leonida XXI: „Leonida (care ia toate înfăţişările omului aşezat şi conformist din Caragiale - Dumitrache, Farfuridi etc. dar şi pentru momente scurte, altele). Tipologic este însă „majoritar” Leonida. Efimiţa (care ia toate înfăţişările matroanei din Caragiale: Veta, o Zoe mai vârstnică, Tarsiţa văduva etc.) Rică Venturiano ( care ia înfăţişările tineretului „progresist” din Caragiale, precum Coriolan Drăgănescu, Leonică, Leonida Condeescu, Lt. Mişu, Tipătescu, dar şi Chiriac sau Coriolan devenit procuror etc).

Grupul de agitaţie -Poporul/Boborul în toată diversitatea de vârste, sexe, profesii, numeros cât îşi permite teatrul cu director, plasatoare şi maşinişti cu tot. Acesta poate fi substituit şi prin efect sonor, holograme sau altfel.”

„Însănătoşirea de ei înşişi” este obsesia şi tema din Bolnavul încercuit, un mic dialog dramatic, performant în evaziunea onomastică şi delirul în cuplu. Toate indicaţiile autorului se reduc la „Personajele: El şi Ea. Locul şi timpul: în locuinţa lor, oricând”.

Originalitatea textelor lui Horia Gârbea constă în faptul că împacă spiritul teatrului absurdului cu rădăcinile lui clasice, sau, altfel spus, mediază sau reconciliază între Eugene Ionesco şi Caragiale-Tatăl. Un spirit de o „rinocerizare” în masă a tuturor personajelor. Mai mult, într-un fel de mişcare browniană, dramatică, protagoniştii se metamorfozează grotesc, fac rocada identităţilor, îşi contaminează discursurile cunoscute.

Autorul, face avangardă teatrală cu materialul clasicilor şi mai mult decât atât, invită cititorul performant să colaboreze, să adauge sau să elimine replici din partitura clasică.

Principala facultate cognitivă a autorului rămâne luciditatea dar, cum spunea Camil Petrescu, „câtă luciditate, atâta dramă”. E vorba de drama autorului din text şi a autorului insinuat uneori ca personaj. Categoria sa tipologică este foarte rară ca poligraf şi poliscriptor în zona exclusivă a ficţionalului. Trebuie adăugat că Horia Gârbea trece peste exeperineţe ca şi Eugene Ionesco, ca şi Matei Vişniec sau Teodor Mazilu, care conexau absurdismul la vechea şi (eterna) sursă, Caragiale. În raport cu nenea Iancu, textele nu reprezintă o re-scriere, o reformulare, ci, până la un punct, un sequel, cum se zice la Hollywood, o urmare cu mixajul personajelor şi redistribuirea tipologiilor specifice.

De fapt, „textele pentru teatru” sunt, ca să spunem aşa, o „coproducţie” între critică, proză şi poezie - genurile pe care individual Horia Gârbea le cultivă superperformant, cu entuziasmul inteligenţei. Este un fel de program asumat care promovează sincronismul estetic al genurilor literare, nu neapărat cu intenţionalitate experimentală sau de avangardă explicită.

Aureliu Goci


Era pe 28 iunie, îmi amintesc précis, data o stiu de la orele de istorie, ziua in care ruşii ne luaseră Basarabia. Anul nu-l mai ţin minte, oricum la vre-o doi, trei de la loviluţie, că aşa-mi place mie să-i zic. Lăsasem baltă facultatea şi mă bătea gândul să o tai in Occident. Făcusem déjà de câteva ori Turcia, să strâng ceva parai, dar acum eram in pană de inspiraţie şi frecam mandurul printre cohortele de ruşi care îşi scoseseră marfa la vânzare in Piaţa Gorbaciov, undeva la marginea oraşului meu natal. Simţind ocazia de a se pricopsi, edilii acestuia, imprejmuiseră locul cu un gard de plasă, puseseră câteva mese de beton şi il botezaseră mai nou Bazar cum auziseră ei că se spune la turcaleţii din Istanbul. Acum ruşii plăteau taxă

să vândă, noi plăteam taxă să intrăm şi afacerea mergea ca pe roate.-Bă, ăştia ne ocupă a doua oară, i-am dat un cot lu’ Gipsy, prietenul

meu de bagabonţeală, ca pe vremea lui Molotov. Ăla cred că nici nu m-a auzit, i se invârteau ochii in cap ca un girofar, abia astepta sa se amestece in mulţime şi să facă ţapţarap.

- E nasol nenică, i-am auzit vocea ingrijorată, ăştia ne-au băgat la ţarc, dacă mă prinde vreunu’ cu jula, nici nu mai pot să mă uşchesc.

Cu ăsta făcusem impreună şcoala generală, era chiar ţigan, dar mai albit, de la mine din cartier. Ştiam cu ce se ocupă, da’ nu-mi păsa. Lăsase de câteva ori câte o geantă plină, cu fermoarul trasin garsoniera mea.Venea-pleca, după cum îl tăia capul dar cât timp nu-mi lipsea nimic şi găseam pe masă câte o sticloanţă de Stolicinaia, lăsată ca amintire, mă durea în pix.

Era mai către prânz, începuse să ne potopească zăduful şi lumea toropită incepuse să se tragă la umbra celor câţiva salcâmi piperniciţi sau pe lângă ziduri. Venise un autocar cu ucrainieni, pe tarabe apăruse proaspătură, pături mongoleze şi ceva electronică din ţările baltice, şi oamenii se mai invioraseră. Gipsy dispăruse şi el prin vecini la ciordeală.

Rămas singur, am decis că venise momentul să-mi exercit puţinele cunoştinţele de rusă, pe care profii mă obligaseră să le deprind, mai mult cu sila, in liceu.

Nu departe de mine două hazeaice trupeşe , rumene-n obraji , aşezaseră de ochii lumii pe o Pravdă hărtănită, nişte fleacuri, vreo două vaze de porţelan, câteva discuri de vinil, o matrioska si cam atât . Una dintre ele cea mai tânără şi mai frumoasă, s-a uitat atentă împrejur, a băgat mâna în sân, a scos o punguţă dolofană de piele din care a extras o pereche de cercei filigranaţi pe care cea vârstnică a ajutat-o să şi-i prindă la urechi. Tăşcuţa rămăsese la vedere , ţinută strâns la piept. Ştiam acum care era adevărata lor marfă , şi-o clipă am regretat, că Gipsy nu era pe aproape, să încercăm să dăm un tun. Oricum nu voiam sa pierd ocazia.

M-am apropiat agale, să nu atrag atenţia, am luat la întâmplare un disc de pe care John Lenon mă privea curios prin ochelari, apoi am intrebat de-a dreptul:

-Zoloto esti?-Daaaa esti, mi-a confirmat cea cu cerceii, intorcându-şi capul

mândră ca să îi admir, haroşâi zoloto, paisprezece karate a desenat ea cu degetul cifra in podul palmei.

-Skoliko? am vrut să incep tocmeala. Când mi-au spus primul preţ, mi-am dat seama că marfa nu era de mine, astea ori stiau să ceara sau chiar aveau aur de calitate. Am dat şi eu un preţ, la vrăjeală, m-au refuzat de două ori energic, niet, niet, şi am dat să plec, când am simţit o atingere

uşoară in dreptul cotului. M-am intors rapid, asta ar fi fost culmea, să fie cineva care sa incerce să mă „opereze” tocmai pe mine.

Alături, privindu-mă candid, cu ochii săi de un albastru-spălăcit, de sub basmaua inflorată, era o băbuţă.

-Maică, mi-a prins ea, braţul gol cu mâna ei bătătorită de munca pământului, iartă-mă rogu-te, da văd că ştii ruseşte. Intreabă-le pe ’mnealor, dacă nu au praf de purici, că m-au omorât blestemaţii.

Am rămas cu gura căscată, la orice mă aşteptam să mă intrebe, numai la asta nu. Am dat să neg, imi venea să şi râd , iaca na, ce-i trece babii ăsteia prin cap să cumpere, dar ca din senin mi-am văzut prietenul in apropiere , cu o pătură mare în braţe, pe care sigur o „imprumutase” de undeva. Mi-a facut uşor semn cu capul să continui, şi s-a apropiat de rusoaice. Am inteles că le pusese gând rău şi eu trebuia să-i fiu un fel de paravan.

-Hai maică nu intrebi,m-a rugat iar băbuţa. Atunci mi-a venit ideea:-Mamaie, de ce dai matale banii pe prostii şi nu faci ca bunica -mea.

Mata esti de la ţară, tre’să ai pe acasă nişte chicuş?-Am cum să nu, s-a lăudat ea incântată, da spirt, nu-i bun?- Nuu, musai chicuş, că-i mai tare.Cam o juma’ de litru. Spirtu-i

bun pentru puricii de la oraş, cei de la sat sânt mai vânjoşi. Iei apoi o bucată de cărămidă de aia roşie, că se vede mai bine şi o fărâmi, până se face mică de tot, aproape praf şi o amesteci cu chicuşul intr-o sticlă. Pui după trebuinţă, depinde de cât de mulţi purici ai.

M-am uitat, cu coada ochiului si l-am văzut pe Gipsy tocmindu-se. Avea un sul de verzişori la vedere în mână, numai cei de-deasupra erau buni, restul de abureală traşi la xerox. Lângă mine se opriseră doi curioşi, aşa că m-am grabit sa termin. Mămăica aştepta şi ea „reţeta”cu mâna pusă la gură.

-Seara când te culci, agiţi umplutura bine, te dai pe tot corpul cu chicuş şi te bagi în pat. Puricii se îmbată, se iau la bătaie cu bucătile de cărămidă,îşi sparg capul şi mor.

M-am oprit din povestit râzând. Cei doi gură cască, au inceput să râdă şi ei inveseliţi, numai bătrânica se uita prostită, la mine.

-Maică, şi-a făcut ea o cruce mare cât o zi de post, mă uit la tine că eşti om tânăr şi cu carte şi te-ai găsit să-ţi baţi joc de mine, fimeie bătrână şi fără şcoală. Apăi ruşine săţi fie!

S-a indepărtat bolborosind. Locul se golise.Râdeam incă, atunci,când le-am auzit pe rusoaice ţipând ascutit:

-Ţapţarap, miliţia,ţapţarap.! Am ştiut imediat ce se întâmplase.In loc să plătească, Gipsy le

aruncase pătura in cap, smulsese pe bâjbâite punga şi o rupsese la fugă. Am auzit un fluierat, începea să se strângă lumea, aşa că mi-am

aprins o ţigară şi am dat-o cotită spre ieşire. Dintr-o boxă, pusă la maxim, cele două”Andrele” mă persiflau de la distanţă:

Moşule ce tânăr eşti...

1 iulie Focsani, prima variantă.

PRAF DE PURICI

Mony Constantin

Amintiri din comunism


Nu e nici un secret că Liviu Rebreanu a fost unul dintre rarii scriitori interbelici care trăia - foarte bine - din scris. în jurnalul său de maturitate (1927-1935*) preocupările financiare apar numai prin exceptie, în timp ce la ceilalti exceptia este atunci cînd acestea nu apar. De altfel si datoriile lui sînt datorii de om bogat, care nu-si face griji pentru cîteva sute sau pentru cîteva mii de lei, ca semenii săi cu mai putin succes de librărie. în timp ce Camil Petrescu se plînge, în 1929, că «abia a scos de la editură 5.000 de lei», iar în 1931, desi publicase deja un roman bun, trebuie să amîne plata apei care era de 333 de lei, pe Rebreanu, în aceeasi perioadă, editurile se bat, cu avansuri enorme si cu oferte menite să le asigure exclusivitatea. în 1932, anul Răscoalei, băncile (Rebreanu lucrează cu mai multe) nu ezită să-i împrumute sume cu patru-cinci zerouri. Aristide Blank, spune o consemnare din octombrie 1931, i-a dat pe loc 100.000 de lei si a fost «de o amabilitate fără pereche». Scriitorul are automobil si sofer, lucru care nu trece neremarcat. în 1934-35, casa lui de la tară se transformă într-o adevărată fermă: găini si un cocos Susex, gîste, curci si curcani, porci Mangalita si York, vite, porumb, dovleci, lucernă pentru animale, vită-de-vie, alese flori ornamentale. Ca amănunt anecdotic e de remarcat că Rebreanu tine, pe la 50 de ani, împreună cu Fanny, si un regim de slăbire, de altfel foarte confortabil (nu e însă primul scriitor român care are o asemenea preocupare: Maiorescu îl precedă). Pe lîngă succesul financiar, prozatorul are succes de public si succes social. Cărtile lui, cu tiraje de 10.000 de exemplare si două-trei editii succesive, se vînd în numai cîteva luni. Primeste premiul cel mai important al Academiei, Năsturel-Herescu, Premiul National si este propus chiar pentru Premiul Nobel. Pe lîngă această ultimă perspectivă, multele functii oficiale care i se oferă si pe care le acceptă după destule rugăminti aproape că nu mai contează. Aceasta este persoana publică Liviu Rebreanu. îndărătul fatadei se află însă un om fără prieteni. Pentru colegii de breaslă reprezintă «o functie»: cînd Presedintele SSR, cînd seful Directiei Educatiei Poporului si protejatul lui Maniu, cînd Directorul Teatrului National. La usa si la telefonul lui Rebreanu se dau asalturi permanente, interesate, iar în gazete se dau atacuri periodice, «dezinteresate». Omul de succes trebuie folosit si distrus.

Am o sumedenie atît de mare de dusmani, cum nici nu-mi dau seama. în realitate as putea zice că n-am decît dusmani si toti numai din pricină că am ajuns într-o situatie morală si materială atît de înaltă, încît îi supără pe toti... Nu-i de făcut nimic. Ar trebui să nu mai scriu, să nu mai am nici un succes, ca să multumesc pe amicii mei. Plăcerea asta însă mi-e imposibil să le-o fac. (Duminică, 7 septemvre 1930 [Valea Mare]).

Rebreanu si-a creat mari dusmănii ca director al Teatrului National. în preajma lui 1930 era una dintre functiile cele mai rîvnite în lumea scriitoricească de la noi. De omul care conducea cel mai important teatru din Bucuresti depindeau destine. Să fii jucat la National aducea faimă, bani, dragoste. între războaie mai toti marii nostri scriitori (inclusiv Rebreanu), precum si o seamă de condeieri mărunti au scris piese de teatru, îngropate definitiv astăzi. Pînă si bancherul Aristide Blank si-a încercat talentele literare scriind o piesă pe care i-a dat-o lui Rebreanu să o citească. Dar importanta teatrului tinea si de viata personală a scriitorilor, căci mai toti erau legati sufleteste de cîte o actrită: Leny Caler e iubită de Sebastian, Nelly e sotia lui Ion Vinea, sotia lui Eftimiu e actrită, Victor Ion Popa se va căsători cu Maria Mohor, actrită la National, Rebreanu însusi e căsătorit cu o fostă actrită, Fanny Rădulescu. Chiar înteleptul si în genere obiectivul Galaction e implicat, prin fiica lui Elena, actrită, în intrigile teatrale, si supărat foc pe Rebreanu - e drept, la al doilea directorat al acestuia, în 1941. «Amici si cititori ai mei, pe cari vă văd ascunsi în amfiteatrul tainic al viitorului - scrie Galaction cu o mînie pe cît de naivă, pe atît de autentică - aflati că prietenul si colegul meu, scriitorul meu Liviu Rebreanu, m-a jignit, în fiica mea, cum nu m-a jignit nimeni, de cînd sunt cine sunt!» Cauza este o promisiune neonorată, că fata lui va obtine un rol într-o piesă.

Nici în anii ‘30 situatia nu era mai bună. Jurnalul consemnează tesătura deasă de sfori care se trag de către toată lumea încă înainte de propunerea noului director al teatrului. Contracandidatul principal este Victor Eftimiu, autorul poemului dramatic însir’te mărgărite si un vesnic pretendent la functii, iar Minulescu, si el autor dramatic din cînd în cînd, pare sustinătorul principal al lui Rebreanu. După ce, la sfîrsitul unui soi de tragi-comedie, Rebreanu obtine totusi postul, cînd nu si-o mai dorea deloc, încep adevăratele probleme: manuscrise de citit si de ajustat (autorii acceptau orice, doar să fie jucati), interventii pentru rolul lui X sau Y, lupte de culise. Unul dintre multele scandaluri o are în centru pe Leny Caler, la premiera piesei franceze Amorul veghează. Actrita, în plină ascensiune, nu făcea parte din trupa Nationalului, dar Rebreanu o distribuise totusi într-un rol. înaintea premierei e avertizat că studentii (?) vor protesta, apoi zvonul e dezmintit. Totusi, la intrarea actritei în scenă, un individ de la parter strigă: «Afară jidanca de la National» si sînt aruncate «fiole cu gaze puturoase». Se

JE EST UN AUTRE:Scriitori, intrigi si sfori de Ioana Pârvulescu

JE EST UN AUTRE:Scriitori, intrigi si sfori de Ioana Pârvulescu

creează o mică învălmăseală la care directorul teatrului, care recunoaste în jurnal că n-a fost prea viteaz, se retrage strategic într-o încăpere alăturată. Episodul devine subiect de senzatie în ziare: «Scandalul se întinde. Circulă zvonul că autorii morali ar fi P...I...[text degradat în manuscris]. Niculae Gherant, Victor Eftimiu, Corneliu Moldovanu etc. Directorul Sigurantei îmi spune că si Eftimiu. [...] Froda [sotul actritei, n.m.]se agită. Leny asemenea. Kiritescu ar profita să iasă el director. [...] Suspend reprezentatiile duminecă si luni. Celelalte le garantează ministrul si politia. Azi primesc o scrisoare în care mă amenintă cu devastarea casei si împuscarea. Am trimis-o Sigurantei. în familie agitatie.» (Miercuri, 26 decemvre 1929).

Adevăratul scandal pe care îl are de înfruntat Rebreanu în anii ‘30 îl vizează însă direct si este pornit de gazetari în frunte cu Seicaru si Crainic. Este vorba de scoaterea la iveală a unor episoade nefericite din tineretea lui Rebreanu si de publicarea amprentelor scriitorului, luate dintr-un dosar penal. în jurnal justificarea (reluată partial apoi în Spovedanii) este dată încă din 1930: «Parcă as avea crime în trecutul meu! De cînd tot vreau să-l scriu odată întocmai cum a fost, mărunt, neînsemnat pentru cei d-afară; o sărmană neglijentă de băiat tînăr, pedepsită si ispăsită, vai, atît de cumplit. Pentru că am pierdut vreo mie de coroane, am cunoscut demisia din armată, darea în judecată, arestarea aici si patru luni de asteptare la Văcăresti, extrădarea si expulzarea, trei săptămîni de închisoare preventivă la Gyula, care au fost socotite expirate cu preventia - si apoi, pata groaznică pentru toată viata, teama permanentă că mi se va arunca în public rusinea...» (Luni, 19 mai 1930). Desi nu-l doboară, aceste lovituri îl fac vulnerabil: impresionează la acest om puternic (impunea si ca statură) consemnarea momentelor de teamă si emotie: cînd prezidează una dintre adunările scriitorilor are bătăi de inimă să nu se iste iarăsi corul acuzelor, să nu fie din nou tinta atacurilor.

Viata publică si zbuciumul mare pentru lucruri mici îl împiedică pe prozator de la scris (cum se stie, Rebreanu scria greu si aproape numai noaptea). Jurnalul său, adesea telegrafic si continînd numai zgura zilei, este si un orar al orelor pierdute cu zeci de obligatii: discutii cu autori, editori, traducători ai romanelor sale, turneuri de conferinte în tară, emisiuni la radio, implicarea în consolidarea Radiodifuziunii, a cinematografiei, a departamentului educatiei si al artelor (cîteva primiri la Carol al II-lea sînt consemnate în detaliu). Societatea Scriitorilor - cu banchete si aniversări, cu vizite ale unor oaspeti străini, cu inaugurări si probleme omagiale (monumentul Săulescu de la Predeal), cu orgolii de scriitori si cu premii anuale - înghite putinul timp rămas. Din fericire, ideea că trebuie să scrie si că are un talent care nu trebuie irosit îi dă prozatorului tăria să se smulgă periodic din vîrtejul nimicurilor si să-si pună pe hîrtie romanele pe care mai întîi le purta în minte. Pe lîngă toate acestea, Rebreanu a mai găsit răgazul să înfiinteze, în 1932, o revistă: România literară.

Seara telefon de la Camil Petrescu. Iată cum vede el redactia: Sebastian, cărtile; Eugen Ionescu poezia; Cicerone Teodorescu, teatrul; Jebeleanu, revistele; Andrei Tudor, muzica. Pentru rest vom mai vorbi mîine la 12 1/2, la «Corso» (Joi 28 ianuarie 1932).

Camil Petrescu notează în treacăt, în jurnalul său, că i-a ajutat pe tineri să se afirme, pentru ca apoi să fie părăsit de toti. însemnările lui Rebreanu confirmă acest lucru. într-adevăr, Camil Petrescu reuseste să-i impună viitorului director un grup de tineri prea putin formati si afirmati, abia trecuti de 20 de ani, la care se vor adăuga, ceva mai tîrziu, Octav Sulutiu, Ion I. Cantacuzino si caricaturistul Neagu (Rădulescu). Eugen Ionescu, de pildă, avea 22 de ani cînd i se încredintează rubrica de poezie; el însusi abia debutase ca poet, cu volumul Elegii pentru fiinte mici, care apăruse de vreo lună. Rebreanu si Camil Petrescu, căruia directorul României literare îi acordă calitatea de prieten sigur, stabilesc regulile nescrise ale revistei: va fi o revistă a tinerilor, cu conditia ca acestia să respecte cîteva tabu-uri: Goga, Arghezi, Sorbul (prieten apropiat cu familia Rebreanu) si, desigur «Camil si eu». Criticii deja importanti, Lovinescu, Pompiliu Constantinescu si Călinescu se arată bucurosi să colaboreze la revista tinerilor. Există si o strategie de atac, care vizează «punerea la punct» a tuturor colaboratorilor Gîndirii, mai ales Cezar Petrescu (un alt scriitor cu urias succes de librărie între războaie), Nichifor Crainic (vesnicul adversar si nu întotdeauna «ortodox» al lui Rebreanu), Dianu, Dragnea si chiar Blaga sau Gib Mihăescu. Viata literară pune probleme României literare încă din faza de proiect. Despre Liviu Rebreanu la sfîrsitul anilor ‘30, în episodul următor.

* Liviu Rebreanu, Jurnal, I, Text ales si stabilit, studiu introductiv de Puia Florica Rebreanu. Addenda, note si comentarii de Niculae Gheran, Editura Minerva, 1984.

Ioana Pârvulescu


Frate, frate, totul era numai strigăteSare de vânzare, aglomerare de pâine palpitând, Pieţele din cartierul meu ArguellesCu statuia sa ca o călimară palidă între pereţi,Uleiul ajungea în polonice,O profundă palpitare de picioare şi mâini umplea străzileMetrii, litrii, esenţe tari ale vieţii, peşte îngrămădit,Totalitatea acoperişurilor sub soarele rece în care Săgeata oboseşteDelirant fildeş fin de cartofi, roşii,Care se repetă până la mare…

Şi într-o dimineaţă totul ardea Şi într-o dimineaţă rugurile ţâşneau din pământDevorând oamenii.

Iar de atunci, pulbereIar de atunci, de atunci sânge,Bandiţi cu avioane, bandiţi cu inele şi turcoazeVeneau pe cer să omoare copii, Iar pe străzi sângele copiilor curgeaPur şi simplu cu sânge de copil.

Şacal pe care şacalul l-ar respinge, Pietre pe care ciulinul uscat le-ar muşca scuipând,

Vipere pe care viperele le-ar urîOameni, la voi am văzut sângele SpanieiSculându-se pentru a se aduna Într-un singur val de mândrie şi cuţite Generali, trădătorilor, priviţi …Casa mea moartă, priviţi Spania ruptă…Din fiecare casă moartăVa ţâşni metal arzând în loc de floriVa ţâşni Spania.Care vor găsi într-o zi locul inimii.

Explic câteva lucruri

O să vă povestesc tot ceea ce mi se întâmplăLocuim într-un cartier din MadridCu clopote, cu ceasuri, cu pomi,În care se vedea chipul uscat al CastilieiCa un ocean de piele.

Casa mea se numea casa florilor!Acea casă cu crini şi copiiRâul îţi aminteşti?Îţi aminteşti Rafael, Federico,Îţi aminteşti de sub pământ?Îţi aminteşti de casa mea cu balcoaneCând lumina de iunie sufoca florile în gura ta?

Fiind consacrată aproape exclusiv dragostei, poezia lui Dan Siderman înglobează aproape tot ce e reprezentativ pentru câmpul semantic al sentimentului: visuri, renunţări, temeri, iertări, amintiri, gânduri răvăşite în buchet, amăgiri, rugăminţi, promisiuni, mângâieri etc., iar dacă toate acestea – şi încă altele – nu sunt suficiente pentru a cuprinde preaplinul sufletesc, poetul mai are o speranţă: Mă rog umil pentru o altă viaţă / În care să încep doar cu iertarea, /Dar niciodată, niciodată renunţarea.

Accentele meditativ-nostalgice sporesc în volum, cu fiecare nou poem adăugat, până când, în final, reiterând celebrul titlu proustian, În căutarea timpului pierdut, în cea mai amplă confesiune din carte, poetul construieşte o imagine alegorică a vieţii, ca târg de ani, din care, de pe tarabele tocite şi murdare, se pot cumpăra, la preţuri infernale, vârste, investiţie zadarnică şi aceasta, până când, într-o zi, / Un muritor de rând va

reuşi /Să ţină-n loc pământul în drumul lui prin galaxii, încât să dispară speranţa sau regretul, odată cu viitorul şi cu trecutul care le nasc.

După cum menţionam la începutul acestor rânduri, actul scrisului este pentru Dan Siderman o formă de împlinire spirituală şi, implicit, o continuă tentativă de autocunoaştere, începută discret, cartea fiind dată la tipar cu timiditatea omului care este obişnuit să înfăptuiască totul cu temeinicie, dar demonstrând că trăirea autentică, asociată cu sinceritatea constituie factori sine qua non de care are nevoie talentul artistic spre a putea ieşi la iveală, mai ales când cel care scrie nu aface acest lucru pentru a se afirma, ci, pur şi simplu, pentru a ieşi din sine, spre a le oferi apropiaţilor, în primul rând, posibilitatea de a accede la zone ale gândului său, probabil, nebănuite. Aşa se pot înţelege şi cuvintele doctorului-poet de pe coperta a patra a cărţii, unde mărturiseşte, în legătură cu volumul său de versuri:

Voiam să-i spun doar / Carte fără nume, / Poveşti, răstălmăciri, /Joc de cuvinte şi fraze uzuale. / Este însă şi bucuria unei împliniri, /Este iluzia că, totuşi, poţi iubi / Şi cheia unui suflet pe care-l poţi descoperi.

Cu vreo trei ani în urmă, când am aflat că dr. Dan Siderman scrie, nu am fost deloc surprinsă, prezenţa medicilor (chiar mari specialişti, ca în cazul de faţă) printre scriitori nemaifiind de mult ieşită din comun, destui confraţi ai Domniei Sale alegând să trăiască (şi) astfel starea de catharsis. De aceea, volumul de versuri Şoapte de iubire – Editura SemnE, Bucureşti, 2013, cu o Prefaţă semnată de Iulian Neacşu – nu trebuie văzut decât ca un exerciţiu de normalitate, într-o lume care pare a face eforturi obstinate să evină anormală.

În cartea de faţă, Dan Siderman aduce crâmpeie de suflet în care, în mod cât se poate de firesc, iubirea e suverană. Scrise în vers liber, majoritatea poemelor care alcătuiesc volumul traduc în imagini artistice, în primul rând, eterna dramă – de care sunt conştiente mai ales spiritele hipersensibile – a incompatibilităţii dintre aspiraţie şi posibilitate şi, de aceea, totul e receptat ca fiind superlativ: visul e prea frumos, chiar dacă somnul, prea urât, încât, în acest context, până şi sufletul e prea strâmt şi, percepând, în consecinţă, invincibilitatea zădărniciei, până şi gesturile îndrăgostiului au conturul iluziei: Din piatra spumelor de mare /Voi construi palate, iar din nisip, /Statui şi diamante.

Pendulând între secvenţele timpului, duşmanul cel mai de emult al omului, poetul remarcă, la fel ca şi alţi semeni, inadecvarea acestuia la ritmul lăuntric, al sufletului: Ce poate fi mâine, / Când astăzi este prea devreme, / Şi mâine prea târziu...,căutând, în van, răgaz pentru iubire, când Răcoarea sufletului a secat în visuri şi se simte rănit definitiv de nepăsarea zilei care trece, trece...

Antidotul la tot marasmul contondent pe care-l identifică poetul e strigătul-certitudine te iubesc şi, luându-l ca punct de plecare, în versurile sale, făureşte scenarii, atestate de prezenţa propoziţiilor circumstanţiale condiţionale şi a verbelor la condiţional-optativ: Dacă într-o dimineaţă /Te-aş invita la dans...; dacă părul ţi-e răvăşit, /Leagă-l cu un fir de vânt...

Poezia lui Dan Siderman mixează, adeseori, ecouri neoromantice, simboliste, creând un imaginar poetic rafinat, nimbat însă de astrul zilei, când Soarele îţi atingea ogiva / De pămînt, de braţele mele ori când Verdele frunzelor s-a topit, totul traducând dorinţa de a transpune în vers un univers lăuntric din care lasă la vedere florile adormite-n culori şi prea mult albastru, fundalul manifestărilor îndrăgostitului, care, într-un elan sentimental, promite: Şi nu uita, voi fi punctual, /La a cincea rază de soare, şi-i dezvăluie tandru iubitei că ochii-mi asfinţeau peste / Ochii şi buzele tale /Care se închideau ca o geană / De soare.

Dan Siderman – adieri de gând

Mioara Bahna

Pe numele său adevărat Nefteli Ricardo Basoalte, în 1924 publică primele douăzeci de poeme cu pseudonimul Pablo Neruda. Cunoaşte o faimă deosebită în 3 ipostaze semnificative: 1. ca poet al dragostei cu cele douăzeci de poeme; 2. ca poet al distrugerilor cu volumul – Reşedinţă pe pământ – şi 3. ca poet şi om politic începând cu „Spania în inimă” (1937) şi mai ales în „Cântarea generală” (1950). Publică numeroase alte volume cu care ia diferite premii: Premiul municipal al literaturii din Chile (1944); Premiul naţional pentru literatură (1945); Premiul Lenin pentru pace (1953) şi altele, culminând cu Premiul Nobel pentru literatură (1971). Pablo Neruda s-a bucurat de aprecieri înalte din partea confraţilor, mai ales din partea marelui poet spaniol Federico Garcia Lorca, cum şi din partea poeţilor Alberti, Alexandro, Leon Fillipe, Miguel Hernandez odată cu descoperirea profundei sale vocaţii de poet şi mai ales de om. În fine, cuvântul în poemele sale, capătă înălţimea şi lumina spiritului, intensitatea şi persuasivitatea critică exuberanţa cognitivă şi ritmul tuturor speranţelor.

Victor Sterom

Pablo Neruda (1904-1973)

Traducere: Alexandru Ciocioi


î

Ionuţ Caragea, Omul din cutia neagră, versuri, prefaţă: M. Chelaru, postfaţă: Adrian Erbiceanu, Editura Fides, Iaşi,

2007, 96 p.

Un Dicţionar de mitologie slavă

Ilie Danilov, autor cu origini tulcene, a pornit de la ideea de a „acoperi principalele repere ale mitologiei slave”, domeniu care, în general, este mai puţin familiar cititorului român.

Cartea începe cu o introducere intitulată „Mitologia slavă sau plăsmuirile metafori ce ale omului primitiv”. Autorul invită cititorul la o călătorie în istoria triburilor slave (cu direcţiile lor de expansiune, răspândire), din vremurile în care credinţa lor era politeistă, apoi a încercărilor de unificare a ruşilor sub sceptrul marelui cneaz al Kievului, Vladimir Sveatoslavici, care a dorit să creeze un „panteon slav comun”. Acestea au eşuat (şi datorită lipsei de unitate a acestor credinţe populare). În anul 988, cneazul, a ordonat creştinarea ruşilor, mai cu voie, mai cu forţa, conştient fiind că religia poate fi un element de bază al coeziunii pe care o dorea.

În finalul acestei părţi introductive, înainte de începutul dicţionarului propriu-zis, Ilie Danilov analizează câteva

dintre miturile/ credinţele populare slave, panteonul slav cu cele „cinci niveluri”, de la zei la nimfe, vampiri, vrăjitoare ori titani ş.a.

Articolele din dicţionar, spune autorul, cuprind atât „biografiile imaginare sau funcţiile îndeplinite în mitologia slavă de divinităţile ori personajele legendare”, cât şi mituri/ simboluri care se pot întâlni, în variante diferite, la mai multe popoare.

Ilie Danilov, Dicţionar de mitologie slavă, Editura Polirom, Iaşi, 2007, 288 p.

cetăţeanul nimeni

Editura Tipo Moldova a lansat de ceva timp un proiect interesant care presupune publicarea, în colecţia Opera Omnia, a unui număr semnificativ de autori români contemporani de poezie.

Discutând cu editorul, am înţeles că ideea este de a oferi cititorului un cât mai cuprinzător tablou al poeziei române contemporane, aşa cum este el, poate şi nu foarte strict legată de „culoarele” stabilite de critica de specialitate.

Semnalăm una dintre cărţile apărute în această serie, antologia lui Sorin Roşca, cetăţeanul nimeni. Antologia cuprinde poeme din volumele: iubirea în rostogolire, cetăţeanul nimeni, şoaptă de pulbere, stele de pâslă, şi o secţiune de grupaje de micropoeme şi haiku, în versiunile română şi engleză, traduse de Oana şi Eduard Rosentzveig, Alexandra Flora Munteanu.

Sorin Roşca este un poet căruia îi place muzicalitatea, construieşte „lumi” în poemele sale, în care realul merge la pas cu visul, iubirea cu veşnicia, între versuri despre nelinişte, nostalgie, tristeţe, căutare/ aşteptare etc..

Desenează în imagini din cuvinte, lăsându-se purtat de valul metaforelor, poeme despre iubire, despre frumos, despre prieteni, într-un univers al său, colorat în nuanţele emoţiei, ale frumosului, şi, uneori, ale ironiei.

Încheiem cu un fragment din poemul cetăţeanul nimeni: „Mi-am decupat dintr-un vis aripi surîzătoare,/ sînt cetăţeanul nimeni/ în zbor razant,/ Liber mereu/ cad prin umbra mea lacomă/ cum m-aş întoarce-n pîntecul mamei/ din care-am fost plecat odată/ să adîncesc singurătatea din Levant”.

Sorin Roşca, cetăţeanul nimeni, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 296 p.

Poemele iubirii

Unul dintre marii poeţi ai literaturii turce este Yûnus Emre (1240/1241-1320/1321).

Considerat fondatorul liricii anatoliene de expresie turcă, şi prototip al poetului prin excelenţă, a fost o personalitate emblematică, cu viaţa învăluită în legendă. Se consideră că a iniţiat un curent poetic cu profunde implicaţii în spaţiul de limbă turcă, folosind o limbă foarte muzicală, identică cu cea vernaculară vorbită de populaţia oğuzo-turcmenă în Anatolia secolelor XIII-XIV. Creaţiile lui s-au păstrat doar prin intermediul cópiilor – mă refer la un dîvân (antologie de poezie), în care sunt inserate,

Pentru acest număr al revistei „Oglinda literară” am ales să prezentăm succint cărţi ale unor autori născuţi în Dobrogea, unii trăitori aici toată viaţa, alţii, din varii motive, plecaţi pe alte meleaguri.

Domnişoara 1

Dincolo de a căuta vinovăţii, de a încerca să explicăm dorinţa de a sta în altă ţară decât cea în care te naşti, a judeca „contextul istoric”, impactul/ rolul „istoriei imediate”, nu trebuie uitat că mulţi scriitori de limbă română/ născuţi în România, vieţuiesc azi în alte ţări. În Israel, tărâm mângâiat de răsuflarea lui Dumnezeu, se scrie în ebraică, dar şi în română, ladino, rusă ş.a. În Ţara Sfântă sunt cca. 500.000 de evrei, adică aproximativ 10% din populaţie, veniţi din România.

Unul dintre aceştia este Carol Feldman, actor, regizor, conferenţiar, publicist şi scriitor, născut la Tulcea. Pentru

locuitorii zonei, pentru cei care cunosc oraşul, poate fi cu atât mai mult o lectură interesantă prin felul în care transpare atmosfera, felul în care arătau atunci locurile.

În romanul Domnişoara autorul reuşeşte să reînvie în sufletul cititorului atmosfera acestui oraş al României în preajma şi în timpul celor trei dictaturi succesive (carlistă, legionară, antonesciană), când treburile nu erau tocmai limpezi şi oamenii încercau să rămână în continuare oameni, să iubească, să fie prieteni, să înţeleagă ce li se întâmplă, dacă se putea. Azi poate sunt greu de înţeles, fie şi empatic, pentru cei care nu au trăit acele vremuri, aceste drame, căci, nu-i aşa, am devenit mai… „occidentali”, măcar în a „interpreta” totul prin „înlăturarea asperităţilor” „incomode”, confirmând, parcă, ce scria Voltaire: cu trecerea timpului adevărul se diluează.

Ei bine, pentru autor nu este aşa. Domnişoara este un roman de atmosferă dar şi de introspecţie, în care oraşul, cu oamenii, întâmplările, dramele şi bucuriile lui pare a fi un loc deosebit. La început, oamenii cred că nu-i poate atinge uraganul din jur (pe care o vreme parcă îl simţeau numai prin zvonuri, calea prin care pătrundeau, mai cu seamă, „ştirile” „din afară”), într-atât li se păreau de statornice toate. Este şi o cronică a oraşului. O galerie impresionantă de personaje, unele creionate atent, altele abia schiţate, dar credibile, re-trezesc parcă la viaţă lumea tulceană de atunci – începând cu familia lui Motl Herşcovici, în care se naşte Tina, personajul central, Şulem Goldman, Dinu legionarul, doctorul Schwartz, „nemţoaica” Matilda, moaşa Maria, Florică, ucenicul, apoi asociatul lui Motl, Sorin Feingold ş.a. ne apropie de acest loc rămas, parcă, într-un straniu illo tempore.

Carol Feldman a construit o carte în care Tina este menită a fi personajul principal, dar la fel de bine oraşul ar putea avea acest rol. Este un roman al unor caractere, unor timpuri grele, un roman care convinge, odată în plus, că se scrie frumos, se scrie bine în limba română şi în afara României.

Carol Feldman, Domnişoara, roman, Editura Cronica, Iaşi, 2007, 422 p.

Omul din cutia neagră

„Să îl catalogăm/ analizăm pe Ionuţ Caragea (de loc din Constanţa) în funcţie de faptul că trăieşte în Canada (să spunem, ca „poet al exilului”) ar fi dificil, din mai multe puncte de vedere, dincolo de conotaţia strictă a cuvântului exilat. Probabil cel mai semnificativ ar fi că „înstrăinarea” este în poezia lui altceva – „convertită” mai ales într-un anume fel de a percepe pe „a fi departe” sau „a fi singur” („numai singurătatea îţi poate aduce profund împlinirea”)”. (Spuneam toate acestea când autorul vieţuia peste Ocean. Acum s-a reîntors în ţară.)

Este greu să definim poezia lui punând faţă în faţă modul cum se scrie în România (a pornit pe calea poeziei – despre care spunea, de pildă, că „e o trecere de pietoni între viaţă şi moarte” publicând constant pe net, în contact permanent cu site-urile de poezie românească), ori că s-a „adaptat”, acceptând/ adoptând ce înseamnă tematica, felul de a scrie în Canada sau, extinzând, America de Nord (tendinţe/ trenduri ş.a.). Deşi sunt elemente care îl apropie de acest spaţiu, cu preocupările/ angoasele lui (suferinţa/ singurătatea/ lipsa de comunicare/ o doză de superficialitate a relaţiilor, în oarecare măsură alienarea şa.), acest fapt este destul de puţin vizibil, atât în ce priveşte construcţia poetică, cât şi maniera de alcătuire a tropilor.

Poate cel mai bine s-a definit pe sine şi creaţia lui în versurile: „nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă/ au rămas doar cârligele familia mea/ şi-au luat cu toţii hainele au plecat/ fără să lase nici măcar un petec”, dar şi în „m-am născut pe Google/ am deschis ochii şi am privit printr-o fereastră/ către cealaltă lume căreia probabil trebuia să-i spun Mamă”.

În loc de încheiere (amintind că, se poate spune, a pornit să-şi definească un drum întru vers, pe care îi dorim să-l afle curând), păstrăm imaginea a trei direcţii, trei poli între care pot să graviteze căutările/ versul lui: viaţa, femeia, fericirea: 1. „viaţa este ca un joc de cărţi/ în care-ţi licitezi anii/ mizând pe nişte atuuri/ şi cel puţin o strigare/ dar până la urmă totul depinde/ numai de cel care face cărţile”; 2. „nu poţi privi niciodată/ în universul interior al unei femei/ acolo unde dumnezeu/ se joacă mereu de-a v-aţi ascunselea”; 3. „fericirea este gaura cheii/ prin care tragi cu ochiul/ la ceea ce numai visul poate atinge”.

Marius Chelaru

Cu pasul, sufletul şi cartea prin Dobrogea

__________________________1 Variante ale tuturor acestor texte au fost publicate iniţial fie în română numai în, fie şi în română şi turcă ori engleză, în cazul altora, în „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Kadō”, Review of Euro-Asiatic Poetry, Poetic Culture and Spirituality” etc.


fără nici un fel de explicaţie, poeme ale diverşilor epigoni. A scris şi un tratat cu tentă didactică, în genul care se practică în epocă, şi în spaţiul arabo-persan, numit Risaletü ’n-Nushyye (Cartea poveţelor), pentru că acest titlu apare în versurile de început. În versiunea stabilită de Mustafa Tatçi poemul cuprinde circa 600 de distihuri.

În 1991 apărea la noi Yûnus Emre, Güldeste; „traducerea şi adaptarea” în versuri fiind semnată de către de Enver Mahmut, Nedret Mahmut şi Liliana Botez – cei care au ales titlul în română Poemele iubirii –, prefaţa: Namîk Kemal Zeybek, şi studiul „Viaţa şi personalitatea poetului” de Sevgi-Ayvaz Gökdemir. În 2004 Nedret Mahmut şi Enver

Mamut publică volumul Yunus Emre, poetul iubirii. Structura cărţii: 1. Povestea copilăriei, 2. Poetul iubirii, 3. Litanii. Ilahiler,

Postfaţă, indice de nume şi glosar.Despre viaţa lui Yunus Emre se ştiu puţine. Mai mult a scris despre alţii,

vorbind despre sine mai mult printre rânduri. Din versurile lui ne dăm seama că s-a întâlnit cu Jalaluddin Rumî (Celâleddin/ Gelaledin Rumî) în anul 1273. În textul din ediţia apărută la Kriterion, Sevgi Ayvaz Gökdemir scrie că, din poemele lui, pare că poetul a fost instruit, ar fi studiat araba, persana, ştiinţa şi istoria islamului, probabil şi în Konya, un mare centru cultural/ ştiinţific atunci. Deci e posibil să se fi întâlnit cu Rumî.

Delicii de Casă

Florii şi un Festival al Scrumbiei mai anemic decât în alţi ani, ba chiar şi o ameninţare, mai zvonită prin presa locală, mai evidentă, deja, din manifestările prezente, că la anul care vine…

O expoziţie culinară pe care o degustai numai cu privirile, asupra căreia organizatorii au pus caraulă să nu cumva să o vernisezi şi cu papilele gustative, (că pesemne, alţii nu mai aveau ce vernisa după!...) o mare de oameni dornică, la fel ca în alţi ani, să guste minunile prezentate pe câteva nivele, sub egida Primăriei Municipiului Galaţi, a UE şi a unui

nisetru umplut, ce trona fără pic de ruşine, cu un rânjet specific speciei şi clasei sale de „hrăpitoare”. În atare condiţii, pe viitor, oameni buni, filmaţi-o şi puneţi-o pe plasme 3D, ca virtualul să fie complet!

Desigur, atracţia, spre care au fost pohtite şi „gurile flămânde” ale poporului sau „maselor populoase”, doritoare de o îmbucătură „pă gratiz”, că „doar tot din banii noştri e totul făcut, maică”, au constituit-o concursurile de bucătărit – amatori (viitori bucătari) şi profesionişti. Numai

că, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, dar se pare că nici nu dă, şi mai o pălmuţă ştearsă de Necuratul în ziua Floriilor, mai o scăpare majoră a organizatorilor, concursul ce trebuia să ia maul degustătorilor de ocazie a dat-o-n bară, curentul electric (sursa focului sacru la care să se perpelească delicatesele profesioniştilor) căzând iremediabil taman spre finalul concursului de gătit. Intenţia nobilă a organizatorilor, (ca să nu mai punem

la socoteală cheltuiala – cuptoare cu plite suprapuse, cratiţe Peterhoff, spatule din lemn de calitate superioară sau chiar bambus, dar produse ARO! – să faci din rahat bici şi nu alta!) a surescitat la maximum nervii bucătarilor.

Dacă nu pe ai celor în devenire, cel puţin pe cei ai profesioniştilor, care din start şi-au văzut visele culinare năruindu-se sub calitatea îndoielnică a produselor şi a ustensilelor. Noroc că fiecare şi-a adus „la purtător” „lada cu scule” de calitate superioară, din care să irumpă măiestria. Şi i-am văzut la lucru, titiriţi, migăloşi, serioşi şi nefericiţi într-un final, când desertul nu s-a mai închegat, peştele nu s-a mai fript, legumele nu s-au „mai tras” şi totul era mai să se năruie şi când doar echipele feminine au fost „gata” cu toate,

Oana Dugan

Florii cu iz de Festival al Scrumbieică deh, nu-i aşa că dacă nu crea Dumnezeu femeia, Adam masculul murea de foame?... Garantat ar fi murit, fiindcă atunci când căzuse curentul, doar echipele feminine montau platourile, aranjau mesele cu petale de flori (că doar sunt Floriile, ne-au spus „şefele” (femininul de la „Chef!” luaţi aminte!) de la Gossip - cuisine française! – şi aşa au şi gătit, după tipicul bucătăriei-regină a Apusului! – cu boules de neige ca final al unei mese de peşte cu borş de influenţă deltaică la început, crap dunărean cu legume en plat principal şi o scordolea de toată frumuseţea balcanică în entrée.

Personal mi-a părut rău de „băieţii” de la Union Jack. Cei mai dotaţi din punct de vedere al „sculelor” (când şi le-au pregătit, la începutul concursului, am avut deja înaintea ochilor imaginea examenului lui Louis

de Funès pentru postul de „adjutant chef” din Jandarmul se însoară!). Cu idei pe măsura lor, aceştia şi-au văzut (ca mai toate echipele, de altfel) osteneala dusă de râpă când curentul nu a mai încălzit nici măcar la nivel de „călâu” fundul tigăilor, lăsându-i cu buza umflată şi deznădejdea în colţurile ochilor. Păcat de tarta cu mere, ciocolată şi căpşuni. Însă ideile (pentru cine a ştiut să vadă) au fost abundente, cu mere coapte în aluat fin, cu deserturi de choux à la

crème pe pat de ciocolată şi crème patissière, la unii, cu un delicios quatre quarts cu morcov la maeştrii de la Viva, servit cu un coulis de căpşuni şi o decoraţie de caramel, că doar, nu-i aşa, la Porţile Levantului, cofeturile frânce să trăiască!

Şi a luat maul gurilor jinduinde paella cu fructe de mare (prea fierte, chiar şi pentru ideea de gust! – aici deja-l aud pe simpaticul Ismail zicându-mi „Siktir!”) a lui „Crazy chef” Nicki de la Dunărea. Om cu inimă la fel mare ca şi făptura lui, Chef Nick a dat reţeta tuturor celor care au gustat minunea culinară a Spaniei, gătită, însă, din păcate, într-o tigaie românească din fontă de aluminiu, cu bordul prea înalt, pe un foc care numai nu a caramelizat „ les sucs de cuisson”, dar în care s-au lăfăit ardeii, ceapa, orezul şi şofranul din abundenţă, aducând un strop de Mediterană pe malul stâng al Dunării.

Scrumbii perpelindu-se la grătare, de la 10 la 15 lei bucata, în ţiple de aluminiu, pentru a nu scoate fum abundent, mici balcanici rumenindu-se frenetic, ca în post, la capetele unui târg al distracţiei şi al unui bâlci al deşertăciunilor!

Pohtă mare! (de viaţa românească şi de Neamul Nevoii!)

Poate pentru că se ştiu atât de puţine despre poet, Nedret Mahmut şi Enver Mamut încep volumul cu o naraţiunea romanţată despre copilăria lui, încheiată cu unele consideraţii. Cei doi descriu pe bunicul poetului cum îi povesteşte despre plecarea de pe meleagurile strămoşeşti, după ce au cerut sfatul lui Ahmed Yesevi1, sosirea în Turcia, pe atunci în Imperiul Selgiucid. Cei doi autori/ traducători ai poemelor, povestind despre copilăria poetului, şi-au dorit să re-creeze atmosfera acelor vremuri, felul de a fi, de a gândi, cu obiceiurile, deprinderile oamenilor.

Despre poezia lui Yûnus Emre s-a scris şi în Turcia, şi în alte ţări, subliniindu-se diferitele aspecte ale creaţiei sale, felul în care sunt şi azi cântate de popor, faptul că reprezintă o epocă, unul dintre momentele fundamentale ale existenţei şi devenirii poporului turc, culturii acestuia.

Avem aşadar, încă o carte în limba română despre un mare poet, Yunus Emre, care cuprinde şi poeme din opera sa.

Nedret Mahmut, Enver Mamut, Yunus Emre, poetul iubirii, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2004, 186 p.

______________________Hoca Ahmet Yesevî (? - 1166); poet mistic, întemeietorul unei secte care-i poartă numele. S-a născut în oraşul Saydam. Orfan de la 7 ani, el şi sora lui s-au stabilit la Yese, capitala hanatului Oğuz. A studiat la Buhara, atunci centru cultural şi ştiinţific, apoi a revenit la Yese, unde a stat până la sfârşitul vieţii. Doctrina lui a ajuns până în Dobrogea.


Volumul de versuri „Primăvara fără sigiliu”, Editura InfoRapArt, Galaţi, 2013, 88 de pagini, semnat de poeta Denisa Lepădatu, adună 75 de poeme, fără vreo repartizare tematică pe capitole, unitare însă printr-un timbru uşor enigmatic, autentic prin imaginaţia febrilă şi-un lirism cristalizat, gata, gata să plesnească de o tensiune lăuntrică, echilibrat de o veselie lucidă şi un plus de graţie, gestionate şi împlinite artistic de poetă, care nu are nici 12 ani.

Într-adevăr, Denisa Lepădatu, un copil-poet, scrie versuri sau proză într-un fel de transă nativă, necenzurată de rigori şi norme de vreun fel, exprimându-se pe sine printr-un dialog cu lumea din jur, cu generaţia sa, pe portative de adaptare la un univers

ipotetic, şi-şi pliază exercţiul liric şi artistic pe un ludic manifest, de-o seriozitate şi gravitate, care parcă i-ar anula aura de naivitate şi puritate, cu trimitere spre un tip de suspiciune şi mirări mai mult de circumstanţă decât de… „luare în serios”!

Rămâne, aşadar, un autor de literatură, care n-a depăşit pragul copilăriei, dar are toate datele creatorului de frumos artistic în domeniu, dintr-un impuls primar, uşor inconştient, suav şi ardent, direcţionat spre performanţă, din motive şi cauzalităţi, pe care probabil nici nu şi le explică, dar o face cu graţia şi puterea de convingere a celebrului personaj al lui Molière, care nu ştia… că face proză!

Denisa Lepădatu provoacă nedumeriri, pune întrebări, produce suspiciuni de tot felul dar şi o necesară acceptare a sufletului său impetuos şi cald, deşi parcă nici n-ar fi foarte preocupată de ceea ce spun oamenii mari despre ea, deoarece curăţenia sufletească, nevoia de joc, ludic, gândurile senine şi o mare, mare bucurie de a spune că există, că trăieşte şi că scrie proză şi poezie este destul!

Parcă ar încerca-o un fel de… orgoliu bine temperat şi îşi acceptă „povara” succesului ca pe un premiu I cu coroniţă şi cu aplauze la scenă deschisă, deoarece tânăra poetesă s-a obişnuit cu ideea succesului încă de la debutul publicistic, proză scurtă şi poezie, din revista „Boema”, august 2012, urmat de colaborări la revistele literare „Oglinda literară”, „Dunărea de Jos”, „Axis Libri”, „Ateneu”, „Cafeneaua Literară” şi „Conexiuni” (revistă on-line, New York), şi i-au adus o salbă impresionantă de premii şi medalii la Concursurile de creaţie literară, din ţară şi străinătate (Italia).

Debutul editorial se produce rapid şi convingător cu volumul „Şoapte de catifea”, Editura InfoRapArt, Galaţi, septembrie 2012, proză scurtă, urmat la scurt timp de o carte de versuri, „Şoapte esenţiale”, în martie 2013, la aceeaşi editură, şi, peste câteva luni, în mai 2013, o carte de proză, „Vampirii din poveste”, în colaborare cu mentorul său cultural, scriitorul Petre Rău.

Cu „Primăvara fără sigiliu”, o carte de versuri fluente, cu o somptuoasă muzică lăuntrică, Denisa Lepădatu se fixează pe dialogul cu muza elegiei, Erato, şi a poeziei, Polymnie, iar un prim reper liric este Cronos, ca o fixaţie a fiinţării sale, a ivirii sale pe Pământ, un timp guvernat de o autosugestie sentimentală: „guri din văzduh / muşcă / din ziua aceasta / flămânde / sărută / minute şi ore / netrăite încă” („Prin ochii răsăritului de viaţă”, pag. 7).

Un existenţialism timpuriu, precoce şi tulburător, cu întrebări deconcertante, de o anume crispare şi, mai ales, cu răspunsuri venite din universul miraculos al jucăriilor, al păpuşilor: „întrebările mele nerostite / erau atât de multe”, toate acestea capătă dimensiunea unor dileme grave pentru un răsfăţ al vârstei: „aşezându-se lângă visele albe / … / îndemnându-le / să accepte alintul / … / cu zâmbete diafane / de licurici” („Păpuşile întrebărilor mele”, pag. 9).

Pe canavaua Timpului, pe un sentimentalism melodios şi în acordurile unui Preludiu la pian de Rahmaninov, ca un spectacol cu adieri de poezie şi un voluptos experiment stilistic, al unor sentimente, care dau buzna „în toate ungherele inimii”, poeta constată, cu uimiri în afara oricăror forme de demitizare, „că sunt invitată / la un bal mascat”, unde „mi-aşez

pliurile fustiţei / (…că doar nu are decât... aproape 12 ani!) şi-alerg să nu întârzii / la petrecere / ţin în palmă / emoţia sau / doar invitaţia” („Balul sentimentelor”, pag. 12).

Idealurile de toate nuanţele şi de toate speranţele, pe care le nutreşte poeta, se află sub semnul benefic al nemuririi poetului nepereche, într-o perioadă nefastă a Şcolii româneşti contemporane, când Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Marin Preda, Zaharia Stancu sau Mihail Sadoveanu abia dacă mai au loc în „programele şcolare”. Într-o poezie cu dedicaţie, „lui Mihai Eminescu”, poeta afirmă: „mă sfătuieşte azi / teiul îmbrăţişat de amintiri / să nu uit / când voi creşte / s-ascult poemele de dor / revărsate / peste nopţile / când luceafărul / ţesea / eternitatea” („Ai sculptat nemurirea”, pag. 13). Iar „Lecţia de bunătate” (pag. 17) reprezintă cea mai onestă, mai pertinentă şi mai elegantă atitudine programatică în materie de poezie, o veritabilă „ars poetica”, cu sugestii morale, de etică a artei literare, sculptate în cuvinte, ca în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a unei Divinităţi a artei cu viziuni mai luminoase: „am învăţat să fiu bună / fără să iau notiţe / … / mi-am aşezat visele / în cuiburi de vulturi / … / să-mi urc sufletul la cer / şi să strig / … sunt a voastră pentru că / mi-am făcut lecţiile” mai ales că poeta, de nici 12 ani, poate da şi altfel de lecţii multor condeieri de toate capacităţile şi de toate ifosele…

Există în poezia Denisei Lepădatu o stranie, o inexplicabilă influenţă de mixaj… sentimental, de parcă cineva, din afară, i-ar controla gândurile, sentimentele, atitudinile, reacţiile artistice şi le-ar deturna spre o… maturitate… uşor nelalocul ei şi i-ar răvăşi toată fiinţă ei de copil cuminte şi talentat, determinând-o să-şi plieze atitudinea, elegantă şi respectuoasă, pe un exerciţiu poetic, prin care îşi exibă aprehensiunile de tot felul, ca să găsească o cale de drenaj, de comunicare şi de conciliere: „pictează-mi / umbra / pe oglinda timpului / să afli / cu ochii închişi apoi / unde sunt / … / caută-mă / în duioşia / sufletului / atinge-mi gândul / şi vino / să-ţi arăt / jocul / răsfăţului” („Umbra mea pe oglinda timpului”, pag. 33).

S-ar putea vorbi şi de o poezie de dragoste în lirica Denisei Lepădatu, deşi mi se pare că ar trebui să iau în consideraţie doar impresia, aserţiunea că sentimentul real este mai aproape de fascinaţie decât de pasiune şi să reţin pe acest palier tematic doar exerciţii de lectură, de calitate, evidente influenţe livreşti, puse în pagină ca un joc de-a adolescenţa rebelă: „Te-am văzut / plimbându-te / prin sufletul / meu / păşeai încet / să nu-mi strici / tulburarea” („Te-am văzut”, pag. 41).

Şi chiar înclin să-mi dau dreptate, pendulând între manierism şi pitoresc intelectual ori între ludic ironic şi graţie savuroasă, acceptând punctul de vedere al poetesei-copil: „pe cerul visurilor mele / încolţesc

priviri / jucăuşe / de copii ghiocei / prinşi în inimioare rătăcite /… / pitite / între iluzii / diafane” („Copiii ghiocei”, pag. 43). Îmi iau măsuri pentru imixtiunea riscantă, făcându-mi mea culpa, şi accept replica Denisei: „am înmuiat peniţa în iubire / şi-am scris fără să-mi fie teamă / că cineva nu-mi va înţelege scrisul” („Am scris fără teamă”, pag. 54).

Există în poezia din volumul „Primăvara fără sigiliu” o magie a lucrurilor neîmplinite, nevenite din vreun orizont al cunoaşterii, încât singura soluţie, unica poziţie, ultima decizie alunecă spre nonadeziune: „când se deschide cerul / m-ascund în spatele nopţii / scriu fricii mesaj”, ca un refuz al unui destin nemeritat, iar salvarea vine din alternanţa eşecului nopţii cu izbânda dimineţii, ca un început de drum al speranţei revigorate: „împingându-mi dorinţele / spre scobitura necioplită / a dimineţii” („Noaptea ielelor”, pag. 58).

Îşi menţine opţional speranţa dinspre temporal (noaptea – dimneaţa) spre dimensiuni spaţiale, direcţionate spre puncte cardinale ale unor izbânzi posibile, dorite,

sperate: „prinde-mi aripile / între poemele / scuturate / din copacul / trăirilor / … / spre răsăritul / cuminte / al călătoriei / mele” („Răsăritul călătoriei mele”, pag. 60).

Şi, ca „totul să poarte un nume”, un destin împlinit dintr-o soartă visată mai mult decât predestinată, pe fondul optimist către un drum lung şi o cale întinsă de iluzii: „cresc anii / în mine / făcându-mă / să tresar / în / fiecare zi / … / şi / oferindu-mi / iluzii / din poemele / inocenţei” („Cum îmi petrec destinul”, pag. 63).

Dar şi un poem autoportret, un poem-curriculum vitae, ca o ars poetica, incredibil de orgolios, de matur, ca o sfidare a nerăbdării, ca un protest al unei anatomii tumultuoase: „mi-am desfăcut aripile / înălţându-mă / puţin câte puţin”, apoi, cu încrâncenarea unui foc mistuitor: „fără să vreau / am strivit cu un genunchi / o floare şi-am plâns”, după care „…într-o zi am primit o scrisoare / de la două frunze”, ca simbol vegetal al reînvierii şi al împlinirilor, pentru ca „să ne naştem din nou / pe altă planetă” („Reîntâlnirea”, pag. 66), ca o magie a idealului împlinit.

La cei 12 ani ai săi, Denisa Lepădatu parcă ar avea încă vreo alţi 12 de experienţă de viaţă, şi de experienţă literară, poezie şi proză, şi declară ritos, matur, cu convingeri ferme şi „cu mâna pe inimă!”: „odihneşte-te inimă / să-nţeleg / de ce zâmbetele / înflorite / ale primăverii / pot colora / veşnicia / când voi afla / îţi voi scrie / un gând / prins / în coada unui / zmeu înălţat / deasupra / viselor ocrotite…” („Odihneşte-te inimă”, pag. 68), ca nişte agasante capricii de copil răsfăţat şi o demonstraţie de inteligenţă, pe partitura unor Capricii de Paganini la limita de avarie a unei corzi de vioară.

RECENZIE

PRIMĂVARA FĂRĂ SIGILIU

Dumitru Anghel


Cam după, aproape, două veacuri, îl avem pe Pietro Aretino (1492-1556), supranumit „Il flagello dei principi” (biciul principilor). În afară de opera diversă, există cele şapte volume de scrisori, în care ni se revelează ca un cinic pur şi critic acerb al decăderii moravurilor.

Un alt cinic de mare anvergură în istoria Italiei a rămas Niccoló Machiavelli (1469-1527). Ca istoric îl avem cu „Istoriile Florentine”, ca literat (dramaturg) îl avem cu „Mandragora” (Mătrăguna), iar ca politician de geniu se prezintă în

„Il Princepe” (Princepele). Această lucrare l-a situat printre cei mai profunzi cinici ai Evropei, dar francezii, în mijlocul cărora a trăit mulţi ani ca trimis al Republicii Florenţa la curtea regelui Franţei, François al II-lea (1515-1547), au scornit substantivul comun „machiavellism”, după numele florentinului care le cam stătea în gât. După cum recunoaşte majoritatea exegeţilor evropeneşti, marea lui dragoste pentru patria mumă, Republica Florentină, ca şi pentru Italia (despre care spunea, încă de pe atunci, cât de necesară i-ar fi unitatea); mijloacele diplomatice folosite cu briantă inteligenţă în apărarea intereselor patriei sale l-au determinat, în prezenţa stranierilor, să folosească mijloace la marginea... cinismului, caracterizat de francezi ca... „machiavellic”.

Istoria, anecdotică sau nu, ne prezintă două personaje sau personalităţi intrate în legendă: Giovanni Giacomo Casanova (de Seignal), 1725-1798), şi spaniolul Don Juan. Pe când primul beneficiază de o existenţă reală, cel de al doilea, Don Juan (Tenorio) este progenitura literară a lui Tirso de Molina (1583-1648), cu unele fapte care ar putea atesta existenţa fizică a eroului, şi anume, cf. Cronicii din Sevilla, care vorbeşte despre el, Don Juan Tenorio, ca ucigaş al comandantului acestui oraş pentru a-i răpi fiica. Don Juan (Tenorio) a devenit supereroul unui Moliére, Mozart, Byron... Este tipul curtezanului bogat, mândru, uşuratic şi fără scrupule, aşadar un demn urmaş al lui Diogene din Sinope.

Nu putem ocoli şcoala românească (nu filosofică) de cinism.Avem la dispoziţie suficiente modele literare de necontestat,

modele de cinici puri, ca şi cele de cinici mordanţi (pentru a folosi un eufemism, dar, dacă pentru însuşi semenul său, omul este lup, de ce nu ar fi hienă pentru o altă fiinţă?). Printre cei puri, îl avem pe omul şi scriitorul Nicolae Filimon, ca şi pe contemporanul său, Anton Pann („fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb...”), pe Ion Budai Deleanu, Pantazi Ghica şi Leon Donici, pe Mateiu I. Caragiale şi pe Ion Marin Sadoveanu şi însuşi Ion Creangă, în romantismul „Amintirilor” sale, povestitor... băsmos, care, la întrunirile „Junimii”, arunca câte un neaoşi dubiu, producând o oarecare nelinişte printre P.P. Carp & Co., dar fericindu-l pe „bădiţa Mihai”.

Faptul că majoritatea celor de mai sus au „produs” tipuri de cinici lipsiţi de scrupule, de la Dinu Păturică la Pirgu, trecând prin Iancu Urmatecu (dar nelipsindu-ne de Lică trubaduru’ al H.P. Bengescu), aceştia şi-au „depăşit” condiţia de cinic (după preceptele lui Antisthenes), fiind, pur şi simplu, nişte lichele care insuflă o groasă lehamite.

Ion Luca Caragiale (om pe care poetul Ion Barbu îl dispreţuieşte din rărunchi) este sensibil de „expus”. Comediograful era un personaj extrem de greu de mulţumit, un egoist, un avar şi un vindicativ. Sarcasmul său, în public, era virulent, fiind anturat şi „cinstit” de persoane mai mult sau mai puţin cunoscute, cu scopul (naiv) de a-i „dilua” veninul; ori, după antipatii şi simpatii, a fi satisfăcuţi, ca apoi să poată colporta... caragialismele!

Noi, românii, atât de încântaţi de a ne vedea „în carne şi oase” pe scândura numită scenă, am jubilat de la bun început la comediile lui Nenea Iancu, precum şi la nenumăratele replici, apariţii, jonglerii verbale atribuite (şi în creştere...) domniei sale, plăcându-ne chiar să ne confundăm cu personajele comediografului. Este necesar de adus aminte, sau de revelat, celor care nu ştiau că orice popor de pe această planetă, Terra, îşi are miticii, tipăteştii, joiţicele ad jusdem farinae, altfel nu ar mai fi existat Moliére, Gogol ş.a.

Toată lumea (românească) ştie că I.L. Caragiale a fost cel mai

bun prieten al lui Mihai (sau Mihail, cum scrie N. Iorga) Eminescu, dar foarte puţini cunosc jignirea de moarte adusă iubirii marelui poet, Veronica Micle, ca şi cinismul condamnabil faţă de fiul său, Mateiu I. Caragiale şi, evident, nici mama lui Mateiu (Maria Constantinescu, fostă femeie de serviciu) nefiind ocolită de astfel de umilinţe din partea celui care i-a fost... ce oare?... „Nenea Iancu” îşi punea cele mai mari speranţe în cei doi fii ai săi, dar... iepurele sare unde vrea el (!). Nu, pe „Nenea Iancu” nu-l putem înnobila înfigându-i la butonieră floarea violetă a cinismului pur. Cinismul d-sale, dacă era (a fost) ţinea (ţine) de cel mai glacial cinism, totul izvorât din umorile propriei d-sale persoane, dură şi vindicativă. La gestul făcut cândva de Mihai Eminescu, de a-şi dărui fularul unui biet cerşetor într-o noapte de iarnă grea, prietenul I.L. Caragiale, într-un elegant palton cu guler de lutru şi căciulă de astrahan, ar fi sărit să oprească gestul „prostesc” al poetului ori, poate, să râdă...homeric (!).

„Nenea Iancu” îşi dosea cinismul sub un fel îndoielnic de „comme il faut!”. Faptul că acesta depăşea cu mult limitele cinicului îl elimină din această categorie, înălţându-l (sau coborându-l) în miezul şcolii lui Diogene din Sinope.

Pentru a ne întoarce, după această prezentare (sumară) a tipului de cinic, la completarea şi finalul acestui eseu succint dorim să reiterăm sensibilitatea pe care cinicul şi-o ferecă în spirit şi numai acolo, şi doar în intimitate descătuşând-o, „stând de vorbă” cu ea, consfătuindu-se cu argumente reciproce, nu rareori rămânând peste noapte fără să-şi... vorbească!

Cinicul, din lehamite, dar şi din plăcerea (şi necesitatea) colocviilor cu sine însuşi, din pasiunea lecturilor din Cicero („Filipicelor”, „Catinliarelor”), din Machiavelli („Il Princepe”), din Monsieur de Voltaire („Corespondenţa”) sau mai ştiu eu care (poate Swift, Gogol, Wilde, Show...), din rudele sale spirituale şi tipologice (neposedând, poate, altele...), se înviorează, capătă „sânge” şi, fiind rar văzut în public, însă des la concerte sau spectacole de teatru clasic, îşi desfăşoară firul vieţii în linişte exterioară şi nelinişte interioară.

Din nefericire, cinicul nu este un creator, fiind spontan, capacitatea sa de creaţie se comprimă într-o observaţie sau replică de profundă (sau mai puţină...) rezonanţă, având, parcă, deviza: „trăieşte clipa!”

În public (nu prea numeros) el se amuză şi se întristează, fiind o fiinţă care trăieşte în bună vecinătate cu această stare, tristeţea, cu coborâri în cavele tragicului. Cinicul pare a fi desprins din minunatul vers eminescian: „Totu-i praf, lumea-i cum este şi ca dânsa suntem noi”.

Trebuie să recunosc că nu întotdeauna cinicul se simte bine în propria-i piele, dar, neavând alta la schimb, se resemnează printr-o autoapostrofare... cinică!

De aceea, cinicul pur este izolat; cel vulgar este aplaudat!

A fi cinic!(urmare din numărul anterior)


Ioan M. Crângaşu


î

Semnat la Moscova pe 4 iulie 2003, „Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare” dintre ţara noastră şi Federaţia Rusă, numit generic şi “Tratatul politic de bază”, a fost adus spre ratificare în Senatul României, pe 3 noiembrie în acelaşi an. Cu o săptămană în urmă, pe 27 octombrie 2003, la dejunul de lucru pe care Ion Iliescu l-a avut la Washington cu secretarul Apărării SUA, Donald Rumsfeld, dintr-o „greşeală de protocol”, în dreptul preţedintelui României era înfipt pe masă, steagul Rusiei, amănunt care nu a scăpat presei. „Acest moment va avea o implicaţie deosebită asupra viitorului relaţiilor româno-ruse”, aprecia Ministrul de Externe. Revista

„22″ titra în stilul „Scânteia” anilor ‘50: „Normalizarea relaţiilor cu Moscova”, ignorând esenţialul, pentru a fi pe placul succesorilor K.G.B.: Basarabia, Bucovina, Maramureşul istoric, Ţinutul Herţa, Insula Şerpilor, Tezaurul României, drepturile românilor din România mică şi teritoriile ocupate de U.R.S.S., consecinţele Tratatului Hitler-Stalin, cu toate fuseseră expediate într-o „anexă” a Tratatului. Nu întâmplător, la şedinţa din Senat, votarea fusese lăsată ultima, pentru ca discuţia pe marginea documentelor de la Moscova să ocupe un timp strict limitat. Singurul care s-a ridicat la tribuna Senatului pentru a salva onoarea României şi a oferi o magistrală lecţie de istorie trepăduşilor Moscovei - în ciuda hărţuielii neîncetate a acestora - a fost senatorul si istoricul Gheorghe Buzatu. Neobositul profesor luptător pentru adevăr a reprodus acest pasaj important din istoria recentă a României într-una dintre cele mai recente lucrări ale sale: „Paradigme ale Tragediei Basarabiei”. Publicăm stenograma unei incitante dar triste confruntări cu trecutul, prezentul şi viitorul nostru, aceasta reamintind poziţia geopolitică a României: „Suntem prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu!”

Dezbateri pe marginea Tratatului Româno-Rus

- Şedinta Senatului din 3 noiembrie 2003 -

Ghiorghi Prisăcaru: Venim să vă informăm că în şedinţa din 16 septembrie, Comisia pentru politică externă a Senatului a luat în dezbatere proiectul de lege, iar în urma examinării proiectului de lege, membrii comisiei au apreciat că prin semnarea acestui tratat de către preşedinţii celor două ţări, după un îndelungat şi laborios proces de negociere, se creează cadrul juridic de natură a garanta normalizarea şi relansarea relaţiilor româno-ruse, intrarea acestora într-o nouă etapă după un deceniu de stagnare. Asigurând un cadru politic favorabil, tratatul pune bazele unei cooperări deschise şi constructive româno-ruse în toate domeniile de interes comun, atât în cadru bilateral, cât şi în cadru regional şi internaţional. Document fundamental al cooperării bilaterale, tratatul reprezintă, totodată, din punct de vedere politic un pas important pentru abordarea şi configurarea unor relaţii noi, într-o lume în transformare, între România şi Federaţia Rusă. Probleme sensibile cum sunt sistemele de alianţă, sistemele de valori şi opţiunea comună pentru modernizare prin asimilarea valorilor europene îşi găsesc în cuprinsul tratatului o expresie modernă, în consens cu evoluţiile pe plan internaţional. De altfel, domnul ministru de externe, domnul Geoană, s-a referit pe larg la aceste aspecte. Aş dori să vă mai informez că membrii comisiei au salutat voinţa politică de care au dat dovadă guvernele de la Bucureşti şi Moscova pentru soluţionarea unor probleme care împiedicau normalizarea relaţiilor românoruse şi au apreciat că atât prevederile tratatului, cât mai ales declaraţia comună reprezintă o formulă echilibrată, de compromis, care permite găsirea unui răspuns politic modern, pragmatic la problemele trecutului. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de lege. S-au primit avize favorabile din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări şi a Comisiei economice. Doresc să vă mai informez, totodată, că tratatul şi declaraţia politică au fost puse la dispoziţia Comisiilor pentru politică externă, a presei şi a societăţii, în general, imediat după semnarea acestora. Luând în consideraţie cele de mai sus, Comisia pentru politică externă a hotărât cu majoritate de voturi şi unul împotrivă avizarea favorabilă, fără amendamente, a proiectului de act normativ şi propune ca acesta să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Senatului. Vă mulţumesc.

Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Stimaţi colegi, declar deschise dezbaterile generale. Vă rog să exprimaţi punctul

de vedere al grupurilor parlamentare. Grupul parlamentar P.S.D. Domnul senator Prisăcaru, aveţi cuvântul.

Ghiorghi Prisăcaru: Domnule preşedinte de şedinţă, Domnule ministru al afacerilor externe, Stimaţi colegi, Stimate colege, Doamnelor şi domnilor, Ca urmare a negocierilor politico-diplomatice care au durat peste 10 ani, la 4 iulie anul curent, preşedinţii Ion Iliescu şi Vladimir Putin au semnat la Moscova Tratatul politic de bază dintre România şi Federaţia Rusă. Azi ne revine nouă, senatorilor, răspunderea de a ratifica acest important document internaţional. Subliniez de la bun început că Grupul P.S.D. din Senat va vota pentru ratificarea Tratatului, cu convingerea că acesta serveşte intereselor de perspectivă a celor două ţări, colaborării şi stabilităţii în zonă. Desigur, poate fi pusă o întrebare. De ce un Tratat politic de bază cu Federaţia Rusă? Sunt necesare mai multe răspunsuri. În primul rând, pentru că relaţiile româno-ruse se aflau de mai mulţi ani într-o stare nefirească, la un nivel extrem de scăzut, şi aceasta în condiţiile în care viaţa internaţională a fost dezideologizată, fiind dominată de pragmatism. Relaţiile româno-ruse erau în prea mare măsură grevate de trecut, un trecut în care au existat deopotrivă şi lucruri bune, şi rele, cu inerente suişuri şi coborşuri. Semnarea tratatului reprezintă o expresie a dorinţei de proiectare a unei noi imagini a relaţiilor dintre România şi Rusia, depşindu-se numeroase inerţii şi prejudecăţi, manifestate de ambele părţi, care au viciat normalizarea şi dezvoltarea acestora. În aceste condiţii, noi trebuie să pornim de la realitate, de la ceea ce reprezintă Rusia în zilele noastre şi de la locul României într-o viitoare Românie unită şi parte a alianţei transatlantice. Rusia este pe cale să iasă întărită dintr-un deceniu de dezordine, ca urmare a căderii comunismului şi dizolvării Imperiului sovietic. Rusia redevine un actor stabil şi fiabil al echilibrului la scară mondială, este o putere nucleară impresionantă, membru fondator al Naţiunilor Unite şi membru permanent al Consiliului de Securitate, dar mai ales este posesoarea unor imense resurse naturale spre care se îndreaptă cu interes marii giganţi economici. Nu încape îndoială că „Era Putin” marchează stabilizarea vieţii economice ruseşti şi afirmarea Rusiei într-o nouă dinamică pe plan internaţional. Nimeni nu-şi poate permite azi să ignore Rusia, inclusiv România, a cărei istorie este legată de evoluţiile în plan politic ale marelui vecin de la răsărit, chiar dacă este ceva mai îndepărtat. De aceea, prin semnarea tratatului cu Rusia, România a dovedit că este în măsură s-şi asume cu demnitate şi curaj trecutul, dar să privească şi în perspectivă. În convorbirile de la Moscova, preşedintele Putin afirma că: „Negocierile pentru semnarea tratatului s-au prelungit nu numai datorită clarificării unor aspecte tehnice, ci a fost nevoie - spunea el - şi de crearea condiţiilor politice necesare”. Într-adevăr, putem afirma cu certitudine că în ultima perioadă relaţiile politice, schimburile la nivel guvernamental, conlucrarea pe plan internaţional la ONU, Consiliul Europei şi OSCE s-au dezvoltat continuu. Nu putem omite faptul că şi relaţiile pe linie parlamentară, ramarcabil de active, au contribuit şi la crearea unui nou climat politic, favorabil desfşurării cu succes a negocierilor pentru semnarea tratatului. În al doilea rând, soluţiile convenite în tratat pentru reflectarea unor momente dificile din istoria relaţiilor bilaterale, precum Pactul Ribbentrop-Molotov, din 23 august 1939, şi crearea Comisiei comune româno-ruse asupra tezaurului românesc, dar şi posibilitatea fiecărei ţări de a-şi realiza propriile angajamente de securitate dovedesc voinţa politică, pentru ca prin eforturi comune să fie puse bazele unor noi relaţii între România şi Rusia. Aceste probleme au împiedicat parafarea tratatului în 1995 cu prilejul prezenţei la Bucureşti a ministrului rus din acea perioadă, Evgheni Primakov. Partidele parlamentare au considerat atunci că este inacceptabil ca problematica tezaurului şi a Pactului Ribbentrop-Molotov să nu-şi găsească reflectarea într-o formă convenabilă ambelor părţi într-un document bilateral. La rândul său, Rusia a refuzat pur şi simplu să facă referire la acestea. De aceea, între 1996-2000 discuţiile au fost complet blocate. Este meritul factorului politic, dar şi al diplomaţiei că s-a găsit, în final, o formulă care satisface ambele părţi, respectiv Declaraţia comună semnată de miniştrii de externe Mircea Geoană şi Igor Ivanov şi care reprezintă un document politic onest anexat tratatului. Celor care critică tratatul le evoc spusele unui diplomat englez, şi anume: „În politica externă, o ţară nu face ceea ce vrea, ci doar ceea ce poate”. Oricum, vă reamintesc, stimaţi colegi, că România a fost ultimul stat din Europa Centrală şi de Est care a semnat un asemenea tratat cu Federaţia Rusă. Vă mai reamintesc, totodată, că înaintea parafării tratatului, Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a avut o consultare cu liderii partidelor politice parlamentare, care şi-au dat acordul la textul acestui tratat. Abia ulterior acestei consultări tratatul a fost parafat la Bucureşti de miniştrii de externe şi apoi a fost semnat la Moscova.

Doamnelor şi domnilor senatori, Revoluţia din Decembrie 1989 a marcat o reorientare de fond a politicii externe româneşti. Ţara noastră şi-a exprimat opţiunea ireversibilă nu numai pentru valorile democratice, ci şi pentru structurile europene şi euroatlantice. Aceasta înseamnă

Paradigme - „Suntem prea aproape de Rusia si prea departe de Dumnezeu!”

Gh. Buzatu


o orientare clară spre Vest, spre valorile democratice occidentale. Dar într-o perioadă în care trebuia să dezideologizăm relaţiile bilaterale pentru a fi în pas cu vremea, cu evoluţiile din planul vieţii internaţionale, mulţi ani după Revoluţia din Decembrie, acestea au fost ideologizate şi politizate. În aceste condiţii, am pierdut imensa piaţă rusească în care România exporta o mare varietate de bunuri. Nu ştim dacă acest lucru s-a întâmplat numai din cauza noastră, din cauza ambelor părţi sau, poate, din cauza altora care ne-au dat pur şi simplu la o parte. Cert este că România trebuie să recupereze această pierdere şi încrederea noastră este că semnarea Tratatului politic de bază va deschide şi perspectiva dezvoltării relaţiilor economice, va stimula refacerea legăturilor dintre agenţii economici din cele două ţări. În convorbirile de la Moscova dintre cei doi preşedinţi, ca şi în discuţiile Preşedintelui Iliescu cu premierul Kasianov au fost relevate pe larg perspectivele pentru relansarea schimburilor economice. Subiectul a fost abordat în mod concret şi de oamenii de afaceri care l-au însoţit pe Preşedintele Ion Iliescu şi cu prilejul Forumului oamenilor de afaceri desfşurat la Moscova. Aşadar, ne exprimăm convingerea că tratatul va exprima şi un salt în ceea ce priveşte relaţiile pe linie economică, inclusiv între judeţele din România şi regiunile Federaţiei Ruse, care dispun de o largă autonomie economică. Îmi exprim încrederea că România va fi în măsură să fructifice aceste noi oportunităţi, iar P.S.D.-ul este decis să fructifice aceste posibilităţi. În încheiere, doresc să felicit echipa de negociatori care a finalizat textul tratatului şi care ne-a pus la dispoziţie un document echilibrat pe deplin acceptabil. Se ştie clar că, în mod tradiţional, europenii au definit diplomaţia ca fiind „arta de a echilibra câştigurile şi costurile”. Într-o negociere nu poţi aduce atingere intereselor naţionale, dar nici nu poţi avea numai cştiguri, punându-l pe partener în situaţia de a fi perdant. De aceea, Tratatul cu Rusia este încă o confirmare a spuselor fostului secretar de stat american, Kissinger, precum că „Diplomaţia este arta de a concilia divergenţele”. Vă invit, aşadar, onoraţi colegi senatori, să votaţi în favoarea ratificării tratatului. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar P.S.D.)

Doru Ioan Tărăcilă: Vă mulţumesc, domnule senator. Îl invit la tribună pe domnul senator Gheorghe Buzatu. Aveţi cuvântul, domnule senator.

Gheorghe Buzatu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor senatori, am ascultat cu deosebit interes ultima parte a expunerii domnului ministru de externe, Excelenţa Sa domnul Mircea Geoană, şi, de asemenea, intervenţia colegului nostru, senatorul Ghiorghi Prisăcaru. Documentul care se supune atenţiei noastre astăzi este foarte interesant, eu l-aş numi cardinal pentru definirea relaţiilor externe ale României. Este oarecum surprinzător faptul - dar asta este ordinea pe care noi o aprobăm la început de şedinţă -, că acest document este supus atenţiei noastre, aşa, la un sfârşit de şedinţă, trebuind să mergem mai repede, trebuind să fie aprobat astăzi sau data viitoare şi trebuind ca discuţiile să fie, într-un fel, comprimate. Cu toate acestea, având în vedere importanţa materiei, cred că acest document merită mai multă înţelegere din partea noastră, merită o dezbatere ceva mai largă şi nu cred că această jumătate de oră care ne-a mai rămas este suficientă pentru studiul atent al acestui document. O primă constatare. Am în faţă documentul primit la casetă. Deci, mai mult decât scrie în ordinea de zi, este Legea pentru ratificarea Tratatului de către Camera Deputaţilor şi Senatului. O primă surpriză este următoarea (citez din text): „Parlamentul României adoptă prezenta lege. Art. 1 - Se ratifică Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi Art. 2 - Declaraţia comună a miniştrilor afacerilor externe.” Deşi în expunerea de motive se precizează un lucru cât se poate de clar, că această declaraţie, din punct de vedere juridic, nu reprezintă o anexă a tratatului... Atunci de ce este inclusă în acest proiect de lege? Pentru că aici este şi eficienţa hotărâtoare, radicală, cardinală, a acestui proiect de lege. De vreme ce Tratatul privind relaţiile prieteneşti conţine prevederi - în articolele sale, 19 sau 20, câte sunt aici - care pot fi întâlnite în orice documente de această natură, ei bine, această Declaraţie comună, semnată tot la 4 iulie anul acesta la Moscova, ridică importante probleme referitoare la trecut, la prezent şi la viitor. Orice am spune noi, este greu de crezut că Federaţia Rusă, din momentul în care s-a semnat tratatul, îşi va schimba politica. De 300 de ani politica Rusiei a fost şi va rămâne aceeaşi. Ne gândim la ce va fi Rusia democrată de mâine. Rămâne de văzut, dar marile puteri, aşa cum a explicat foarte bine un cunoscut om politic britanic, „nu au sentimente, ci ele au numai interese”. Şi mie îmi este foarte greu să cred că din acest moment, din 4 iulie, dintr-o dată, Rusia îşi schimbă politica faţă de România. Eu cred că în vederea semnării tratatului la 4 iulie - şi a declaraţiei la care m-am referit - în primul rând, era bine ca Rusia să fi dat dovadă de nişte acte de bunăvoinţă faţă de România. Spre exemplu, mă gândesc că Rusia a tratat cu atâta indiferenţă situaţia celor trei camarazi ai senatorului Ilaşcu, care au fost arestaţi încă în 1992 şi sunt deţinuţi în „Republica” Transnistreană. Cum este posibil? Fiindcă noi cunoaştem cuvântul decisiv pe care îl are Rusia în a determina o atitudine clară a „guvernului” de la Tiraspol în problema respectivă. Din alt punct de vedere, Rusia nu şi-a precizat atitudinea foarte clară în ceea ce priveşte relaţiile cu Basarabia, Republica

Moldova, cum i se spune în mod oficial. Ea este prezentă pretutindeni, acolo este implicată în toate acţiunile pe care le desfşoară Chişinăul şi, totuşi, dacă vedeţi dumneavoastră, firele - ceea ce s-a constatat şi în declaraţiile politice de astăzi - sunt toate canalizate de guvernanţii actuali de la Chişinău spre Bucureşti. România este vinovată de cutare situaţie, de cutare gest, acum şi de fondurile culturale care/cum sunt orientate sau ar trebui orientate, pe viitor, spre Chişinău şi aşa mai departe... Toate acestea în momentul când ştim sigur că jocul, acolo, îl face Rusia. Dar, aici, nici nu trebuie argumente prea multe, pentru că vorbesc realităţile înseşi. Este vorba şi de realităţi istorice care sunt constatate în zeci şi zeci de lucrări ştiinţifice. Nu mă refer la lucrările care aparţin unor geografi şi istorici români, mă refer la cele care sunt datorate unor reputaţi specialişti străini şi care încă includ acest spaţiu în spaţiul rusesc.

Avem vreo declaraţie a Rusiei din care să rezulte, anume, că Moscova se leapădă, - ăsta e termenul - totuşi, de statul moldovenesc, de Republica Moldova? Nu avem. Rusia este - mă rog, orice comparaţie şchioapătă - este prezentă, dar ea nu se amestecă. Ştiţi dumneavoastră cum stă situaţia... S-a obţinut ceva concret în această privinţă? Nu s-a obţinut nimic! Ruşii sunt foarte atenţi în ceea ce priveşte circulaţia şi manevrarea documentelor lor, pentru a explica politica lor faţă de România, în ansamblu, şi faţă de Basarabia, în special. Ca unul care am avut ocazia să studiez, imediat după ce s-au deschis arhivele foste sovietice, în 1992,1993,1994, în arhivele de la Moscova ale Ministerului de Externe, am fost printre primii cercetători străini care intrau acolo, căci până atunci numai istoricii sovietici intrau. Ei acum au devenit istorici ruşi. Ei bine, acele documente au un circuit anume, şi, acolo unde este vorba de drepturile şi interesele româneşti, ele sunt canalizate într-un fel... Dar nu asta prezintă interes acum, ci prezintă interes că totdeauna, de-a lungul celor 300 de ani, de la Petru cel Mare şi până astăzi, orice acţiune a Rusiei s-a făcut potrivit unor directive cât se poate de clare, de concrete. Au fost cărţulii, cărţi de culoare, să le spunem, pentru studiul diplomaţilor ruşi

şi sovietici în interiorul Centralei. Un exemplu cred că este bine venit în această privinţă. Politica URSS, politica Rusiei sovietice - URSS a apărut în 1924 - de la 1917 până la 1940 s-a concretizat şi promovat după o broşură scrisă pentru necesităţile Ministerului de Externe - pe atunci se chema Comisariatul Poporului pentru Relaţiile Externe - scrisă de Cristian Rakovski, un revoluţionar bulgar, care a stat în România, iar la 1917 a plecat în Ucraina şi apoi la Moscova şi s-a numărat printre cei care au decis soarta politicii externe sovietice în sud-estul Europei şi vizavi de România, îndeosebi, până când el însuşi avea să fie arestat...

Doru Ioan Tărăcilă: Domnule profesor, vă rog să limitaţi expunerea.

Gheorghe Buzatu: Da, bineînţeles, doar nu am timpul limitat de vreun regulament în această privinţă...

Doru Ioan Tărăcilă: Văd că vă referiţi la Rusia sovietică şi la altele. Vă rog să limitaţi expunerea.

Gheorghe Buzatu: Dar nu trebuie să pornim de la origini? Vreţi să ajung la sfârşit dintr-o dată? Vreţi, domnule, vorbeam mai devreme, la declaraţii politice,

despre fostele regulamente. Vreţi un simplu „Da” sau „Nu”?Doru Ioan Tărăcilă: Nu. Vrem punctul de vedere al grupului

parlamentar. Pe acesta îl ascultăm. Vă rog.Gheorghe Buzatu: Nu uitaţi că un vechi Regulament al Senatului

indica - m-am referit la Regulamentul din 1925 - că, din momentul în care... doar azi am vorbit şi văd că degeaba se face apel la documentele noastre din trecut. Din momentul, deci, în care un preşedinte de şedinţă - se preciza în Regulamentul de la 1925 - se implică într-o discuţie, după aceea el ar trebui să părăsească fotoliul prezidenţial.

Doru Ioan Tărăcilă: Nu aţi fost foarte atent ce aţi prezentat, domnule profesor. Aţi prezentat...

Gheorghe Buzatu: Eu vă rog să nu fiu întrerupt.Doru Ioan Tărăcilă: Aţi prezentat cazul când îşi expune punctul

de vedere. Eu v-am ascultat cu multă atenţie. Eu v-am spus numai, tehnic, să limitaţi expunerea.

Gheorghe Buzatu: Da, dar este foarte interesant. Interesant, pentru dumneavoastră intervenţiile „tehnice” nu cuprind puncte de vedere, cu toate că lucrurile stau exact pe dos. Puteţi demonstra, cumva, contrariul? Revin însă: Fiind vorba de relaţiile româno-ruse şi sovietice, oricând trecutul este foarte interesant. Dovadă este că şi această anexă - Declaraţie comună, cum îi ziceţi - tot la trecut se referă. Deci, o discutăm sau nu o discutăm? Abia am intrat în problemă, domnule preşedinte. (Râsete în sală.) Păi, atunci, să ne precizăm atitudinea: nu puneţi la vot cât timp trebuie să vorbesc despre ea?...

Doru Ioan Tărăcilă: Într-un timp rezonabil. Dumneavoastră aţi epuizat până în acest moment 20 de minute.

Gheorghe Buzatu: Un timp rezonabil înseamnă cel puţin o oră la această problemă. O oră începând de aici încolo. (Râsete în sală.) Să ştiţi, domnule preşedinte, că nu m-aţi determinat să pierd firul expunerii.

Doru Ioan Tărăcilă: Sunt convins de asta şi nu asta am intenţionat.Gheorghe Buzatu: Deci, fiind vorba de politica Rusiei...



Poarta crucii

Mă voi întoarce acolo unde râurile au ochi,Unde pădurile-şi piaptănă părul cu degetele aspre…

Îmi ţin în palme bunicii, ei plâng sub ştergare de in,Mă zidesc ca o cruce lipită de talpa porţii ─Acolo zăresc paşii lor trecând dincolo…

Casa bătrână nu mai avea loc decât pentru doi ─Mama şi tata, Încă sunt, încă mă mai numesc copil…

Voi face parte mereu din poarta aceea de cruce.

Strigăt

A rece de stâncă mă strângeŞi-a apă de munte mă spală,Mă doare piciorul de talpaBătută în piatra amară,

Îmi vine a susur,Îmi vine a piatră să sec,Să scutur a frunzeŞi-a ger să culeg,

A strigăt din pieptulVăzduhului sterp!

În oglindă

Pe chipul meu drumurile se duc şi vin,Altele nu se mai întorc niciodată…Rămâne privirea, dincolo de culori ─

Ea nu cunoaşte numărul anilor mei.

Nelinişte

M-am trezit eu, s-a trezit şi durerea(Somnul mă făcuse s-o uit),Întotdeauna rana din suflet poartă un nume

Dacă nu poate fi rostit, roade adânc.

Lacrimă cerul

Lacrimă cerul ─Îngânându-mă, vântulSe spulberă…Oh, cum se scuturăŞi ultima rugă de verde!Pământul nu vedeCe negură-i talpa?Cum, marea nu simteCe rană-i e sarea?Cum geme adânculSă-şi nască iertarea...

Lacrimă cerul ─Se spulberă marea.

POEZIE

NINA VOICULESCU

Când mă gândesc de câte oriMi-a băut roua de pe floriŞi m-a lăsatCu movul trandafirului însetat,Parcă îmi vineSă uit de ruşineŞi, cu tot năduful,Să strig, să răsune văzduhul:

„Neisprăvitul,Nu i-ar mai asfinţi răsăritul!…”

Stau peste drum de mine

Stau peste drum de mine,dar n-am bătut o dată,la sclifositul ăstade peste drum, în poartă –chiar de-am avut nevoiede ajutor, mai bineam apelat la alţii,străini, decât la mine.

Baladă

Ce ai, Doamne, nu ţi-e bine, Ce-ţi freci îngerii de mine? Că-mi lăsară pe veşmânt Numai scame de duh sfânt, De mă râde lumea-n sat Că-s de-un veac neperiat.

Dacă nu ai altă treabă Vinde mere la tarabă, Nu le ţine-oprite-n pom Să-ţi baţi joc de bietul om!

Nemuritorul

Uneori se-ntâmpla să mor ca un câine,Alteori închideam ochii semeţ, ca un leu,Încât două echipe de gropari trebuiauSă stea la dispoziţia cadavrului meu.

Până la urmă obştea a aflatDe-această grea risipă de gropariŞi, plină de invidie,-a-nceputSă mă reclame zilnic la cei mari.

Şefii, văzând atâtea reclamaţii,(Şi bănuind câte-or mai fi pe drum)Să nu îşi pună-n cap întreg regatulM-au pedepsit să nu mai mor nicicum.

Şi cum mergea spre casă

...Şi, cum mergea spre casă, smuls din melancolie, Poetul se întoarse, deodată, spre soţie:

„Iubito, ţine cheia şi du-te înainte,Să nu stea pe la uşă aducerile-aminte –Eu mă aşez (luai leafa) la rândul ăsta, poate,Apuc şi eu (de poftă) un kilogram de moarte”.

SPIRIDON POPESCUArtă poetică

Nu sunt normal, iubito: Deşi cunosc prea bine Ce riscuri presupune Sportul acesta dur, Tot nu mă pot abţine Şi,-uimind pe cei din jur, Mă urc în Dumnezeu Şi sar în mine.

Şi cum lăuntrul meu

M-am aruncat în mine îmbrăcat, Fără să ştiu ce lac adânc e-n mine –Puteam fi tras la fund şi înecat De nu-notam, probabil, foarte bine.

Lacul acesta îmi părea ciudat, Nu pricepeam deloc de unde vine; Abia târziu aflai cum s-a format: Plouase peste lume cu suspine.

Şi, cum lăuntrul meu era mai jos Decât lăuntrurile-nvecinate, În el s-au adunat, vijelios, Toate pâraiele învolburate.

Aproape sonet

Ajunsă-n pragul morţii, tristeţea mea mi-a spus: „De vrei să-ţi meargă bine-n poezie Fereşte-te cât poţi de bucurie, Căci pe acolo versuri bune nu-s”.

Am încercat să o privesc de „sus” Şi să ignor povaţa ei târzie, Dar, când văzui că slova mi-i lălâie, Şi-ntre poeţi sunt doar un biet intrus

Mă mâniai. Şi-n marea mea trufie Mă răzbunai cumplit pe bucurie, Trăgând cu puşca-n ea ca-ntr-un fazan.

Nu cred c-o răpuneam (fir-ar să fie!)De nu mă ajuta, cu dibăcie,Şi ea: tristeţea unui prunc orfan.

Priviţi, această ghilotină

Priviţi, această ghilotinăde azi încolo e a voastră.V-o dăruiesc (conform sentinţei)spre-a mă ghilotina mereu;M-am condamnat atât de aspru,să poată zilnic să se vadăCă nu e nici măcar o patăde roşu, în lăuntrul meu.

Dacă va obosi călăul aduceţi altul, cât mai grabnic, Să nu se piardă nici o clipă, căci timpu-i preţios, ştiţi bine, Iar de se va toci vreodată oţelul, vă implor, prieteni: Nu daţi decret de graţiere – decapitaţi-mă cu mine!

Blestemul soarelui


î

Întrucât nu purtăm, aici, discuţii medicale ci ne interesează mai ales „anamneza documentelor” – şi mai ales a celor privitoare la felul morţii lui Eminescu, nu putem încheia acest demers decât pe aceeaşi cale a istoriei literare. Şi dacă Iorga este „istoricul cu două capete” – cum îl numea Marin Preda (având în vedere şi aspectul fizic al savantului) – la Iorga ne vom opri. Printre studiile, conferinţele, antologiile, ediţiile ori sintezele dedicate de către savant lui Mihai Eminescu există una în colaborare cu intelectualul francez Septime Gorceix „Anthologie de la littérature roumaine des origines au XX-e sièecle.

Ttraduction et extrait des principaux poètes et prosateurs. Introduction historique et notices par N. Iorga et Septime Gorceix”, Librairie Delagrave, 1920. Din această antologie s-au extras poeziile lui Eminescu, 10 la număr, şi au fost publicate cu introducerea traducătorului şi istoricului la Editura Fides din Iaşi, în anul 2000, într-o ediţie critică de D-na Petruţa Spânu: „Mihail Eminescu: Poezii / Poèmes, Cuvânt înainte: Septime Gorceix. Selecţie, traducere şi prefaţă: Nicolae Iorga, Septime Gorceix. Postfaţă, note, traducerea Cuvântului înainte şi a Prefeţei: Petruţa Spânu”, Fides,2ooo. Este o carte actuală scoasă cu prilejul „Anului Eminescu” – şi cităm, în traducerea editoarei, ce spune Septime Gorceix despre elaborarea ei în anul 1919: „Fiind prizonier de război framncez /de/ pe frontul de la Verdun, după două evadări spre Elveţia nu reuşii altceva decât să devin prizonier austriac. Atunci mi-a venit ideea să caut o salvare spre Răsărit. După ce am străbătut, împreună cu un prieten, Austria şi Ungaria, am ajuns, în luna mai 1918, la graniţa românească dinspre apus. Dar reţeaua posturilor germane de rechiziţionare acoperea Muntenia ca o adevărată pânză de păianjen: numai datorită minunatului devotament al ţăranilor români am putut trece în Moldova liberă. În cursul şederii mele la iaşi am acceptat cu mare bucurie propunerea domnului N.Iorga, profesor la Universitatea din Bucureşti, care m-a invitat să pregătesc împreună cu el o Antologie a literaturii române: găseam astfel prilejul să-mi achit întrucâtva datoria de recunoştinţă pe care o aveam faţă de această ţară care mă adăpostise, aşa cum un marinar salvat de la furtună închină un umil ex-voto.

Distinsul şi eruditul meu colaborator, ale cărui lucrări despre istoria şi literatura română sunt de o mare autoritate, putea alege judicios din producţia istorică şi literară a ţării sale. Contribuţia mea critică urma să fie de-a îndepărta fragmentele pe care publicul francez le-ar fi gustat sau le-ar fi înţeles mai greu.”

Ne interesează, desigur, notiţa despre viaţa lui Mihai Eminescu – şi mai ales finalul, cu partea privitoare la boala poetului. Este informaţia sintetică pe care o dă N.Iorga (vezi pagina de titlu: lui îi aparţin aceste „notices” traduse de S.Gorceix) – publicului francez. Redăm traducerea D-nei Petruţa Spânu: „… Viaţa lui a fost grea şi întunecată: lovit de o boală necruţătoare, după fiecare cură era înspăimântat de recidivă şi, pe lângă toate acestea, era chinuit şi de grijile băneşti. În 1889 a fost internat într-un sanatoriu. Într-un scurt studiu consacrat lui Eminescu, domnul Alexandru Vlahuţă a povestit o vizită dureroasă pe care i-a făcut-o în acea perioadă.” Urmează fragmentul pe care l-am redat şi noi, din „Curentul Eminescu” de Al. Vlahuţă (care, în 1920, era foarte activ: întemeiase încă din 1919 ziarul „Dacia”, unul dintre primele periodice importante de după război, şi devenise persoană publică respectată). După citat (care se încheie cu ultimul vers din Satira IV), continuă: „Câtăva vreme mai târziu, geniul martir murea tragfic, cu craniul zdrobit de piatra aruncată de un nebun, tovarăşul său de suferinţă.” Textul original: „Quelque temps après, le génie martyr périssait tragiquement, le crâane broyé à coups de pavé par un fou, son compagnon d’infortune.” Doamna Petruţa Spânu traduce à coups de pavé prin piatra aruncată, gândindu-se, probabil, la pietricica aruncată în mai către capul bolnavului, cea care i-a făcut erizipelul vindecat între timp. În realitate, pluralul à coups de pave indică lovituri repetate de cărămidă (sau piatră de pavaj, pătrată). Printr-o traducere ambiguă, dânsa vrea să păstreze tradiţia noastră întemeiată pe G.Călinescu – dar textul aflat în juxtă n-o susţine. Ca în atâtea alte cazuri, discutate sau nu în cuprinsul acestei cărţi, adevărul sperie, biografii, editorii, comentatorii intră în panică şi încearcă să se agaţe de „tradiţie”. Este, însă, o tradiţie nouă – care a

întrerupt tradiţia cea adevărată. Pe scurt: Nicolae Iorga şi generaţia sa ştiau şi scriau aşa cum vedem. Mai sus am aflat că şi alţi intelectuali, între care Mircea Eliade, Rosa del Conte ari Al. Gregorian, vor rămâne la convingerea că Eminescu a fost ucis de piatra din 15 iunie…

Am avut ocazia, relativ recent, mulţumită D-lui Radu Băieşu, să comentez pentru revista „Manuscriptum” a Muzeuilui Literaturii Române câteva „minute” întocmite în urma şedinţelor de la Societatea Scriitorilor Români din 1947, puţin înainte ca aceasta să se transforme în Uniunea Scriitorilor Români. Între acestea se află şi minuta şedinţei din 23 decembrie 1947 (mss.30064 MNLR) despre destituirea lui Victor Eftimiu din funcţia de Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români. Redau pasajul care interesează, poate, aici :

„… Domnul Zaharia Stancu cere lămuriri cu privire la modul cum s-a desfăşurat ultima şedinţă a Societăţii, deoarece domnia sa a primit reclamaţiuni asupra modului de a se comporta al domnului Eftimiu, care a conferenţiat cu acest prilej. Dl. Călugăru arată că domnul Eftimiu a încercat să dea orientări cu caracter personal, în opoziţie cu cele stabilite de Comitetul Societăţii. Domnul Eftimiu a înfăţişat pe Caragiale altfel decât a fost marele critic al burgheziei. Vorbitorul a amintit mereu de fugă, care contrazice spiritul politic şi social al vremii actuale. După conferinţă, care a durat o oră şi jumătate, domnul Eftimiu a citat şi conţinutul unei cărţi întregi, depăşind limita unei conferinţe obişnuite.

Dl. Popescu-Puţuri confirmă cele spuse de domnul Călugăru, domnia sa participând la discuţiile ce s-au produs şi asistând la conferinţa domnului Eftimiu. Caragiale şi Eminescu au fost descrişi în culori cu totul defavorabile. Este un fapt grav pentru educaţia tineretului. Imaginea lui Slavici a fost bagatelizată. Dl. I. Popescu-Puţuri arată că atitudinea domnului Eftimiu nu cadrează cu situaţia sa de Preşedinte al S.S.R. şi propune să se tragă concluziile necesare, retrăgând funcţia de preşedinte acordată domnului Eftimiu.

Dl. M. Celarianu arată că faptul a fost remarcat şi de Comitetul Uniunii şi, deci, şi de Comnfederaţie. Grupul Confederaţiei a prezentat o moţiune pe care reprezentanţii S.S.R. au acceptat-o în şedinţă şi în care s-a formulat atitudinea democratică pe care urmează s-o aibă Societatea, care face parte din Uniune. Uniunea şi Confederaţia nu admit ca la conferinţele S.S.R. să se prezinte elemente fasciste a căror activitate a fost dăunătoarer democraţiei şi pentru care se dă astăzi o luptă la care S.S.R. este obligată să participe. Uniunea cere să aibă siguranţa că astfel de cazuri nu se vor mai întâmpla.

Dl. Perpessicius spune că din cele relatate de domnii Ion Călugăru şi Ion Popescu-Puţuri rezultă că cele afirmate au un caracter criticabil, iar propunerile ce se fac au un caracter grav. Propune ca măsurile ce se vor lua să se amâne până când domnul Eftimiu va fi de faţă, spre a se explica.

Domnul C.Theodorescu se uneşte cu dommnul Perpessicius în propunerea ca soluiţia să se dea în prezenţa domnului Ertimiu.

Părintele Galaction spune că cele arătate de ceilalţi vorbitori sunt fapte foarte grave. E de părere ca sentinţa să se pronunţe în prezenţa domnului Eftimiu.

Dl. N.D.Cocea spune că e preferabil ca numai d. Eftimiu să tragă concluzia necesară.

Dl. Novicov spune că hotărârea comitetului trebuie să reprezinte garanţia că lucrurile nu se vor mai repeta. Societatea are răspunderea, iar la judecată se va ţine seamă de tot ceea ce priveşte interesele Societăţii.

Dl. Dinu Borodi spune că, juridic, hotărârea ca soluţiunea să se dea în prezenţa domnului Eftimiu e justă. Se va ţine o şedinţă – marţi la ora 12.

Dl. Popescu-Puţuri arată că faţă de cele petrecute în acest caz domnul Eftimiu nu mai poate fi preşedintele S.S.R.

Dl. Cocea propune ca o comisie condusă din N.D.Cocea, părintele Galaction şi Zaharia Stancu să propună domnului Eftimiu în prealabil să înlesnească soluţionarea cazului.”

Nu se regăseşte minuta şedinţei de marţi ora 12, ştim că Victor Eftimiu şi-a dat demisia (rămânând preşedinte de omnoare al S.S.R.) iar Zaharia Stanci i-a luat locul, iar despre „interesele Societăţii” ştim, de asemenea, că erau materiale: înlesniri financiare şi de altă natură pentru membrii ei.

În acest sistem de matrioşe instituţionale, înţelegem că SSR era mai întâi integrată în Uniunea Sindicatelor Artiştilor şi Gazetarilor, care, la rândul ei, făcea parte din Confederaţia Generală a Muncii – desigur, integrată şi aceasta mai sus - şi tot astfel. În şedinţa din 29 august 1947, de pildă, Victor Eftimiu anunţă că D-na Cantacuzino doreşte să doneze „muzicanţilor şi scriitorilor” castelul din Teţcani – pentru că acest castel urmează, oricum, a fi atribuit Uniunii. Aceasta, Uniunea aşadar, cere un referat din partea Societăţii pentru a-l susţine mai sus la autorităţi. S.S.R. nu-şi putea susţine de una singură cauza, avea nevoie de această pârghie intermediară. Tot prin intermediul Uniunii, reprezentată de Marcel Breslaşu şi Novicov, se discută donaţia de 220.000 m.p. în Băneasa a lui

TEAMA DE ADEVAR

N.Georgescu


î

Aristide Blank către S.S.R.: marele bancher pune clauză la donaţie, în sensul că pe terenul respectiv să se construiască locuinţe pentru memmbrii S.S.R. – şi cel puţin 20 dintre acestea să fie ridicate până la 18 septembrie 1948. I se aduc mulţumiri, donaţia se primeşte, Doru Borodi face un referat detaliat – dar dl. Aristide Blank este rugat să mai aştepte până la noi reglementări. Sfântul „Aşteaptă” i-a patronat, desigur, şi pe scriitori…sau nu avem noi acces la catagrafie (printre cei care au avut case în zona Băneasa, probabil pe acest teren, a devenit de notorietate cazul lui Geo Dumitrescu, ameninţat cu demolarea în anii ’80).Totuşi, S.S.R. poate avea şi iniţiative administrative personale, cum ar fi intervenţia directă, prin memorii, la ministrul finanţelor pentru achitarea pensiilor membrilor ei. Este adesea rugat M.Sadoveanu să rezolve personal chestiuni de natură financiară.

În rest, în aceste şedinţe de comitet se fac propuneri ca dreptul de autor să includă şi textele scriitorilor puse în manuale didactice, ca hârtia să fie repartizată pe scriittori, nu pe edituri, ca S.S.R. să poată controla tirajul manualelor didactice,etc. Pentru toate acestea se constituie comisii şi comitete. Vedem că Perpessicius face o frumoasă figură, cerând un trai decent pentru scriitori, onorarii cuviincioase,etc.

O realizare importantă a S.S.R. în acest an o reprezintă unirea cu Asociaţia Scriitorilor Maghiari, prin includerea lor în sânul Societăţii. În şedinţa din 30 septembrie 1947 Zaharia Stancu ţine să menţioneze că această unire se face cu bucurie de ambele părţi. Termenii discuţiei sunt aceiaşi din discursul lui Franyo Zoltan ţinut la mormântul lui Mihai Eminescu în data de 29 octombrie 1926 (vezi în cartea de faţă). Exemplul va fi urmat de scriitorii de limbă idiş şi de cei de limbă bulgară.

Se poate vorbi şi de o integrare ideologică a scriitorilor în această perioadă, dar e dificil de analizat. De principiu, ei acceptă cam totul fără mari discuţii – emblematic fiind rezumatul cuvântulului lui Victor Eftimiu din 29 august 1947: „să se facă adresă către ARLUS în sensul ca Societatea să fie integrată în toate demonstraţiile ce se vor face în această fază” (pentru săptămâna prieteniei româno-sovietice, 1-7 noiembrie 1947). Mari discuţii ideologice nu se poartă în S.S.R. – ci mai sus, în cadrul Uniunii – şi, de la 8 februarie 1948, în oficiosul Uniunii care va fi revista „Flacăra” şi pe care Novicov o impune tuturor spre lectură încă din 30 decembrie 1947 („ roagă membrii noului comitet să urmărească revista Flacăra, a Uniunii”). Ceea ce li se cere membrilor Societăţii este să accepte că s-au născut din nou, să uite trecutul „pătat”, să evite ce e discutabil în biografiile marilor înaintaşi, să accepte o linie progresistă a educaţiei tineretului, să-şi sporească rândurile cu scriitori tineri… Ideologii sunt încă în băncile şcolilor de partid, vor apărea ceva mai târziu; bătrânii care populează aceste documente cer cu deosebire lucruri practice – şi gândesc încă în limitele bunei cuviinţe faţă de învingătorii de la răsărit ai războiului mondial. Semnificativă este, în acest sens, această judecare a lui Victor Eftimiu în lipsă (se vorbeşte de „sentinţă”) : pentru o conferinţă publică unde se exprima foarte liber despre Caragiale, Eminescu şi Slavici – preşedintelui S.S.R. i se cere nici mai mult nici mai puţin decât să demisioneze din funcţie

Trebuie amintit, totuşi, pentru (mica?) glorie a acestei lumi scriitoriceşti în bulversare, că Victor Eftimiu va rămâne preşedinte de onoare al S.S.R. – şi apoi al Uniunii Scriitorilor din România – până la moarte (1972). Exista o onoare scriitoricească ce străbătea fiorii apropierii acesteia forţate de proletcultism, de direcţiile şi canalele iminentei reviste „Flacăra” (seria 1948-1951), de gheţarii estului victorios.

Când spune că în privinţa lui Eminescu lucrurile sunt discutabile (subliniat în text), blândul Perpessicius îşi face iluzii că asemenea lucruri

mai pot fi discutate în zorii comunismului. De fapt, acum se întemeiază tradiţia nouă ( subliniem, pentru că este o contradicţie în termeni, despre tradiţie se vorbeşte la timpul trecut, nu la viitor…) care ne domină şi astăzi. Va urma centenarul din 1950 al naşterii lui Eminescu – unde se vor stabili reguli pentru receptarea vieţii şi operei poetului.! Nici G. Călinescu, nici I. E. Torouţiu – nici Perpessicius însuşi n-au fost cultivaţi la acest centenar când s-a lansat sintagma „naş Eminescu” (traducere din ruseşte, „Eminescu al nostru”)

E trist de câte ori trebuie să apelăm la arhive pentru a spune adevărul. Va fi nevoie, probabil, să căutăm şi conferinţa în discuţie a lui Victor Eftimiu, şi cartea pe care o citează el hors concurs, şi şedinţa în care este discutat şi destituit (făcut să-şi dea demisia). Desigur, toate se găsesc şi vor ieşi cândva la iveală. În loc să ne spună adevărul, însă, aceste documente ar trebui să-l întărească, pentru că noi avem adevărul de la Iorga şi ceilalţi care „discutau” liber în vremea lor chestiunea morţii lui Eminescu. Sau ele, aceste documente, ar trebui, poate, să ne spună un alt adevăr, mai general: că Revoluţia de la 1989 n-a ajuns, încă, la instituţii şi mentalităţi. Înţelegem că scriitorimea de după 1944 a fost obligată să-l prezinte pe Eminescu după directive şi după „interesele” ei de breaslă. Cum să mai vorbeşti despre o crimă fizică în faţa unor criminali morali ai culturii? Acceptăm că a fost vorba de un sacrificiu al poetului, că el a fost sacrificat în numele noii educaţii, necesară şi aceasta, care trebuia să anime tineretul, să-l menţină în creativitate. Nu e uşor să fii ţară învinsă de război şi totuşi să menţii suflul vital, creator, în rândul generaţiilor tinere.

Ceea ce nu este de înţeles, însă, este acest lucru simplu: de ce nu ne asumăm sacrificiul resimţit, atunci, ca necesar, al lui Eminescu? Cu o interogaţie rece: se poate vorbi de un sacrificiu inconştient? Neasumat – carevasăzică: el nu există.

Observam, în „A doua viaţă a lui Eminescu”, faptul că împrejurările lui 28 iunie 1883 cu declararea publică a bolii lui Eminescu au fost trecute cu vederea după primul război mondial: bucuria Marii Uniri a făcut să se uite că şi Eminescu a luptat pentru acest ideal; el a fost sacrificat pentru menajarea susceptibilităţilor celor învinşi de război. Dl. Theodor Codreanu vorbeşte cu îndreptăţire de „Dubla sacrificare a lui Eminescu” – în timpul vieţii lui şi în timpul vieţii noastre. A vieţii noastre continue oarecum, pentru că, iată, după al doilea război mondial s-a uitat încă ceva în ceea ce-l priveşte, şi anume chiar felul morţii lui. Cu tristeţe se poate observa că după Revoluiţia din 1989 (eu continui să scriu cu majuscule, păstrându-mi speranţa) se uită galopant chiar opera lui Eminescu, se minimalizează viaţa şi opera sa şi se ignoră ştiinţa numită eminescologie. În ordine mai larg culturală, asta ar însemna că sacrificările succesive de acest fel nu sunt primite – ori că sunt recunoscute public drept ceea ce au vrut învingătorii de moment să fie: simple puneri la punct, revizuiri, readaptări la intersele clipei, chipuri ale lui „naş Eminescu”, etc. Nu înseamnă că încă ne simţim învinşi? Am rămas încă fiii celor învinşi? Suntem urmaşii lui Victor Eftimiu – sau ai lui Novicov? – Desigur, este vorba de un „noi” simbolic, acoperind mai ales sfera elitelor culturale şi politice. „Noi” ceilalţi, care trăim şi simţim cum ni se dă, regăsim în sufletele noastre adevărul sensibil – iar în lumea raţională din afară vedem o ţesătură cu logică şchioapă care-l înfăşoară autoritar altfel.

Şi de aceea adevărul devine marcă a subiectivităţii, zicere necesară pentru salvare a fiecăruia dintre noi. Dixi et salvavi animam meam.

- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2011/01/16/nae-georgescu-teama-de-adevar-boala-si-moartea-lui-eminescu-ultimul-cuvant-cartea-trecerii-xii/#sthash.4eW6VTSm.dpuf

Poet şi prozator, critic literar prezent cu cronici în diferite ziare şi reviste din Spania, născut în 1944) a publicat mai multe cărţi de poezie şi proză. Numesc doar câteva dintre acestea: Versuri acum (1968); Între noi (1969); Timpul cu Emilia (1982). Atât cât ajunge lumina (1976) iar în 1982 îi apare romanul Despărţiţii.

În unicul poem ales pentru publicare – Timpul cu Emilia – readuce în memoria afectivă sensul originar al poeziei care se confruntă cu „cântecul” într-un sincretism unde sunetele ating sferele înalte ale cognitivului ori sinelui vieţii emoţional cum şi ale înălţării spirituale. Meditativă, elegiacă, dar mai ales confesivă, substanţa acestui poem-fluviu e plin ochi de întâmplări verosimile, de amintiri nostalgice, de viziuni atitudinale – toate încorporate cu talent şi acuitate stilistică în fluxul axial al textului liric. Poemul din care voi cita doar un fragment, este deschis, firesc, aproape epic. Poetul Jan Martenson ocoleşte cuvântul şlefuit şi ambiguu, principala preocupare a lui fiind aceea de a transmite un mesaj

Poezie suedeză: Jan MartensonVictor Sterom

credibil şi cât se poate de limpede.

TIMPUL CU EMILIAÎn timp ce mama ta

Zăcea de ore în şirLa transfuzieAşteptându-ţi sosirea Soarele cădea printre copaciiDesfrunziţiDin faţa ferestrei.

Am mai fost aiciDe partea cealaltă a zidului

Într-o altă încăperePe când ne murise copilulChiar înainte de a se naşte.

Acum inima ta Bate alăturiDe durerile mamei taleDoar stau în afara cercului vostruCu acea stângăcie


patru ani, partida liberală n-a făcut împrumuturi, n-a pus nici un impozit.

Într-adevăr am prorocit şi prorocim încă compromiterea finanţelor României. Dar să admitem, pentru un moment, că prorocirea noastră e o calomnie şi aserţiunea ,,Românului” un adevăr. Se ştie că adevărul n-are frică de cercetare, căci, cu cît mai mult îl priveşti, cu atîta mai limpede iese la suprafaţă. De aceea să ne înţelegem asupra termenilor şi să cercetăm aserţiunea ziarului guvernamental.

Ce este un împrumut?E un contract în scris sau verbal cu care primeşti

de la cineva bani sau orice alte valori, cu îndatorirea de-a înapoia cele luate cu sau fără dobîndă.

Statul era dator creditorilor săi sume în numărătoare. În loc de-a le plăti însă peşin el emite pentru 26.260.000 bilete ipotecare, deci el a luat de la fiece detentor al unei asemenea hîrtii echivalentul în numerar, îndatorindu-se de-a plăti acel numerar atunci cînd va vinde moşiile ipotecate. Deci, pînă în momentul în care acele bunuri vor fi vîndute şi biletele

ipotecare retrase, pînă în momentul ce tranzacţiunea va fi consumată, aceste bilete reprezintă un împrumut de 26.260.000. Dar e dobînda mare, dar e mică, împrumutul rămîne împrumut, chiar dac-ar fi fără de nici o dobândă.

E însă îndeajuns acest singur caz pentru ca aserţiunea generală a „Românului” „partita liberale n-a făcut nici un împrumut” să fie falsă.

Acum să ne întrebăm ce este un impozit ?Impozit se numesc sumele ce le plăteşte cetăţeanul pentru a subveni

la (subvenționa n.n.) sarcinele publice.S-au urcat taxele postale cu 50%, s-au urcat taxele judecătoreşti,

s-au impus o taxă de 5 la sută asupra salarelor, s-au sporit preţul biletelor drumului de fier etc.; aceste taxe sînt sume plătite de cetăţeni pentru a subveni la sarcinele publice, deci impozite.

Prin urmare aserţiunea „Românului” că „partita” n-a impus dări nouă e falsă, căci ajunge un singur exemplu în contrariu spre a o răsturna.

Împrumuturi directe, făţişe, prin anume convenţie cu persoana Y sau X n-au făcut; precum n-au impus nici dări directe nouă. Dar împrumuturi deghizate şi dări indirecte destule. [...].

Asemenea, în anul 1880 se vor afecta 6.862.432 bilete ipotecare pentru acoperirea deficitului, deci iarăşi o cheltuială reală care nu corespunde cu nici un venit real al statului.

Şi, cu toate acestea, „Românul” pretinde necontenit că bugetele se acopăr fără deficite şi fără împrumuturi.

Deturnarea biletelor ipotecare de la adevăratul lor scop: plata datoriei flotante, şi întrebuinţarea lor pentru plata de dobînzi la datorii oculte şi pentru cheltuieli ordinare ale bugetului poate avea drept rezultat un adevărat dezastru financiar.

Datele noastre sînt luate după însuşi raportul d-lui E. Costinescu, raportor al comisiei Camerei şi redactor al „Românului”, deci, întru cît priveşte pe guvernamentali cel puţin, exactitatea cifrelor nu poate fi contestată din parte-le. Iar mistificaţiunile acelui raport se impun la prima vedere fără un studiu amănunţit. Cu toate acestea calculele noastre, făcute după situaţiuni mai vechi, co[i]ncid în ce priveşte numerele rotunde cu însuşi lucrările comisiei bugetare.

Nu sîntem în drept de-a retrimite „Românului” invectivele ce ni le-a adresat în discuţia aceasta?

[TIMPUL, 29 martie 1880]

Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Cînd argumentele adversarului sînt prea tari încît nu poţi întîmpina nimic la ele, laşi obiectul în discuţie cu totul de o parte şi, atribuindu-i adversarului intenţiuni şi vederi cu totul străine obiectului, îl numeşte cînd trădător, cînd calomniator, cu un cuvînt tot ce-ţi vine la-ndemînă.

Se-nţelege că, prin o asemenea manieră de a discuta, înlocuindu-se argumentele prin aserţiuni gratuite, numai scopul discuţiei, luminarea, nu se îndeplineşte.

Am voi să ne-nţelegem odată cu adversarii noştri în această privinţă pe faţă şi limpede.

Dreptul de-a înjura - daca rezultă din ceva, cestiune asupra căreia nu insistăm - nu poate rezulta decît din dovada că adversarul e un mişel în ceea ce priveşte caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minţii dau cel mult dreptul la satiră şi ironie, nu la înjurătură. Cînd cineva scrie rău, de exemplu, e ridicol, cînd plagiază e de defăimat; în cazul întîi spiritul său e de vină şi spiritul e totdeuna moraliceşte nevinovat, în al doilea caracterul său e de vină şi numai acesta e supus judecăţii fie a legilor morale, fie a acelor penale pozitive.

Este însă în discuţia afacerilor publice vorba măcar despre calităţile morale ale caracterului adversarului, mai ales cînd el e în opoziţie?

De zece zile „Românul” continuă zilnic invectivele sale la adresa opoziţiei.

Aceşti oameni n-au cel mai mic patriotism, nici chiar simţămîntul pudoarei.

Necredinţa în naţiune i-a făcut să piarză şi simţămîntul naţional şi chiar ruşinea etc. etc...

E evident că toate epitetele acestea, cari se repet zilnic, cată să ne lase foarte indiferenţi, pentru că în sine sînt indiferente. E indiferent pentru obiectul în discuţie daca adversarul este antinaţional, fără patriotism, lipsit de pudoare, pentru că toate aceste escelente calităţi nu au nici o influenţă asupra afacerilor publice şi ar avea numai atunci cînd ar fi la guvern. Încolo, am declarat-o de atîtea ori că partidul conservator nu are un interes imediat, constrîngător, de-a veni la putere şi că toată lupta lui e îndreptată în contra falsificării regimului constituţional şi gravelor neajunsuri morale şi materiale cari rezultă din sistemul amăgirii şi presiunii. Schimbaţi sistemul şi n-avem nimic cu oamenii.

Că sînt o mulţime de liberali-naţionali cari n-ar fi în stare nici de-a înţelege o schimbare de sistem în senzul aplicării oneste a Constituţiei e o împrejurare care le-ar strica lor individual, nu însă ideilor liberale sau instituţiunilor. Aşadar nici din punctul de vedere al actualităţii, nici dintr-acela al viitorului partidului liberal calităţile sau defectele conservatorilor nu sînt obiect al discuţiunii. Actele partidului roşu şi al guvernului său sînt însă neapărat obiecte ale discuţiunii publice, de vreme ce nu se fac decît în socoteala poporului întreg, cu paguba sau cu cîştigul lui şi, daca argumentaţiunea noastră în privirea lor e exactă, puţin importă cine sîntem, de merităm sau nu calificaţiunile „Românului” căci, oricare ar fi intenţia cu care scriem, argumentele în sine nu au nici un amestec cu acea intenţie şi pot fi combătute prin argumente; şi un argument solid e mai tare decît o mie de oameni.

Aşadar cu argumente vom veni.Au prorocit - zice „Românul” despre noi - ruina finanţelor şi, de

BUGETUL ROMÂNIEI ŞI DREPTUL DE A ÎNJURA

Pe care doar bărbaţii o trăiescLa întâlnirea cu viaţa.

Câteva zile mai târziuDupă o încercare neizbutităDe naştereSuflarea fătului abia se-auzea

Eu ţineam mâna mamei tale Care zăcea în patPrintre coridoare şi lifturi.

Uşa se trântea mereuÎn faţa sălii de operaţie.

Clipele mai lungiDecât cei doisprezece ani ai noştriDe căsnicie

Cădeau prin tăcere Ca nişte fulgi de zăpadă.

Aşa ai venit tu pe lumeMicuţă şi suavă Sara EmiliaÎn vârstă de şapte minute Într-un incubator pe roţi

Mâini priceputeTe-au spălatÎnainte de a te aşezaÎn pătucul de sticlă.

Eşti atât de mică Şi totuşi atât de mare.

Stăteam singuriDe câteva ore

Tu poate că te miraiCe loc ciudat o fi şi acesta Fără perete proteguitor pentru piele.

Curând au adus-o şi pe mama taScuturată de frisoaneDe pe buzele ei învineţite Dispăruse şi graiul.

Când te-a auzit ţipândA deschis ochiiFără să ştie ce s-a-ntâmplat.

O femeie care-şi pierduse copilulPlângea isteric Când te-a văzut în camerăMama ta pierduse până atunci doi copii

Nu s-a putut face nimic.

Şi eu văd Acum când mâinile taleSe prind cu putere De degetul meu micCe tainică luminăAi adus tu Odată cu tine În lume.

Învaţă-ne să trăim, Sara Emilia,Învaţă-ne adevărul,Învaţă-ne cum să ne deschidem ochiiŞi să ne minunămDe înţelepciunea ta.

(traducere: Ion Miloş)

Mihai Eminescu


impecabilă a versurilor. La Grigore Vieru... poezia „începe dincolo de cuvinte” (!) şi că, „trei simboluri majore domină lirica lui”. Adică: patria, mama şi limba română. Nu ne dumirim de ce „tăcerea viereană” este complementară celei brâncuşiene! E cale lungă de la aşa zisa „tăcere” (că unora le dau lacrimile ascultându-i vresurile lui Grigore Vieru şi, (da!) - tăcerea „pasărei măiastre” din fiecare lucrare brâncuşiană. Despre Ion Stratan aflăm că „se considera un expresionist devreme” şi că, în urma lui a rămas „Casa părăsită”. Radu Săplăcan „reprezintă pentru oricine o provocare”. Nu ştiam (despre poet) că ar fi fost un orator colosal „un fel de Petre Ţuţea postmodernist”. Gabriel Stănescu îi pare „o picătură de mercur (cu greutate, care va să zică) care experimentează continuu fără a se putea linişti vreodată”. (Dar, vorba între noi, poate cineva să-i liniştească pe poeţi?). Daniel Corbu „scrie o poezie sapienţială în versuri atât de ample, încât nu mai încap între coperţile cărţii şi se răspândesc în încăpere”. Interesantă viziune! Situată între postmodernism şi neomodernism (spune criticul), în peisajul poeziei actuale „el însuşi apare monadic, umplut (sic!) cu seninătate mioritică, gravitate detaşată şi, mai ales, cu întrebări fără răspuns”. Urmează la rând, George Vulturescu şi Gellu Dorian, doi poeţi asupra cărăra m-am aplecat şi eu, în parodiile mele. George Vulturescu „scrie exaltat, pătimaş, disperat”. Iar „imaginile (din poeme) au o cruzime specifică, expresionistă, onirică, suprarealistă”. Eu îl percepusem ca pe un poet, hieratic, subtil-ironic, concis în exprimare, un retoric distins. Poate mă înşelam?! Gellu Dorian „absoarbe cotidianul prin toţi porii şi apoi restituie, prin emanaţiile propriului spirit, fiinţele dorite/visate/invocate”. Să-l fi influenţat, în judecată, teoria lui Mircea Eliade privind „drumul spre centru”? Că, pornind de aici, criticul afirmă cu tărie că „întreaga poezie a lui Gellu Dorian reprezintă o călătorie absurdă, o căutare zadarnică a unui centru care nu se găseşte nicăieri”. Mie mi s-a părut un poet îndrăgostit de poezia „vastei stepe ruseşti” a lui Esenin şi, ca apostol al confesiunii, după elegiile lui Rilke. Dar, de ce n-am fi de acord şi cu Lucian Gruia? Păi, iată, suntem! Urmează a fi luaţi în „vizorul” criticului, poeţii: Cassian Maria Spiridon „teoretician al poieticii”, un apropiat de „tipul cioranian de locuire să-i zicem inautentică”, Nichita Danilov „un rafinat dezgustător al teoriilor orientale şi esoterice pe care le introduce cu umor delicat în cotidian”. Poezia lui Horia Gârbea „se încadrează posmodernismului” - (constructivismul lui Gârbea –spune criticul – „ţine de elaborarea arhitectonică a poemelor ample, alegorice”). Una peste alta, H.G. este şi „realist în detalii şi idealist în concepte”. Pe Horia Bădescu îl vede „glosând uneori pe spaimele lui Radu Stanca”, iar pe Florin Dochia, devenit „captivul operei-monadă”. Criticul se apleacă şi asupra poeţilor: Ion Pop, Simona Grazia Dima, Mircea Bârsilă, Mircea Petean, Ion Cristofor, Victoria Milescu, Eugen Evu, Ion Evu, Mihai Pascaru, Theodor Damian. În scurte eseuri despre poezia acestora, judecata lui Lucian Gruia dă scisului său nota metafizică sau reflexia onirică a ideii. Pretutindeni însă, e însoţit de crezul său: poeţii îmbogăţesc universul prin lumile imaginare create. Şi, îşi încheie cartea „Poeţi, după plac”, cu mai cunoscutul (nouă, buzoienilor) poet: Constantin Marafet. Poetul buzoian îi apare ca „un baladist mitopoetizant, modern, un trubadur”. Apoi, ca şi Mircea Micu, Tudor Cicu etc..., îi remarcă poetului „jocul savant al rimelor, aliteraţiilor, asocierea cuvintelor rezonante ciudat”, cât şi faptul că poeziei îi „conferă muzicalitate” uneori „în descendenţă barbiană”. În plus, îi remarcă poetului actul justiţiar, de „contestatat” şi cheia „transmodernistă”: „mă duce cu gândul la etapele lirice arse /parcurse de poet în volumele sale, de la trubadurul medieval la bardul modern, de la postmodernul pârât la transmodernistul cercetător”. Vedeţi, n-am suflat (pe parcursul acestui eseu) mai nimic despre Heidegger – cel amintit de critic, într-o scurtă prezentare – pe coperta a IV-a. Fiindcă „în contact cu fiinţa suprapersonală a speciei” din care a răsărit fiecare poet comentat de Lucian Gruia, nu imaginile convertite în idei îl legitimează în a-şi oferi decizia pertinentă, ci situaţia de a prezenta oikumenicos (în sens de universal) spiritul, fiinţa celui analizat. Ceea ce-i apropie, aproape pe toţi, în accepţiunea criticului este: atmosfera, misterul căutările fiecăruia, scormonelile lingvistice, taina rostirii şi modul de a atinge veşnicia din absolut.

Un critic literar îmi spunea odată că un poet, de altfel, nu evoluează, îşi dovedeşte vocaţia, se descoperă treptat şi, pe măsură ce îşi formează o conştiinţă profesională, se afirmă cu toată puterea talentului său. Dacă aş fi fost mulţumit, cât de cât, m-aş fi oprit, aici, de a mai citi cele spuse de ceilalţi critici. Dar, cum drumul dinspre poezie spre cititor trece atât de aproape de suflarea Creatorului, încât nu te mai întrebi ce caută criticul - „îngerul acela nebun” (după o sintagmă cioraniană), cu flaşneta sufletului gata să-ţi destăinuie fericirea acestor „trecători prin o altă viaţă”, în vreme ce dialoghează cu

zeii, am continuat să citesc, în continuare, critică. Procedeul de a „interveni” cu judecata lor cuviincioasă ori decizia pertinentă, în corecţia înţelegerii unui poet sau prozator oarecare, îi conferă lectorului prilejul de a transfera şi cititorului sentimentul coparticipării la interpretare şi imaginaţie. O astfel de lectură mi-a prilejuit Lucian Gruia cu volumul critic „Poeţi, după plac (începând cu Nichita)”, apărut la Editura Rafet şi încununat cu premiul „Victor Frunză” la Festivalul Titel Constantinescu, 2013. Lucian Gruia e acel critic care nu crede în intervenţia pe text a elementului raţional de cunoaştere în poezie dar, înclină să puncteze imagistica poetică din versurile citate ca pe anumite simboluri cu funcţii de gândire şi, orice sistematizare a lor, e menită să ducă la interpretări din cele mai interesante. Astfel aflăm din interpretările criticului, că Nichita Stănescu „construieşte, mai mult în joacă, <<lumi simultane>> şi iluzorii”. „De altfel – întăreşte criticul - , imagini picturale găsim la tot pasul în poezia lui Nichita, îndeosebi din registrul suprarealist”. Ca, mai apoi, să ne vorbească despre „sfera în trei plane paralele cuprinzând: numerele, cuvintele şi necuvintele”. Trecerea de la un microcosmos al numerelor la universul uman „o fac tocmai cuvintele, care aprofundează semnificaţia numerelor”, iar „tărâmul necuvintelor se instaurează în golul neexprimat de cuvinte şi care este chiar cel al esenţelor. Necuvintele nu pot fi numite”. Dacă n-ar fi redat, imediat, o strofă din poezia lui Nichita: „Mai puţin decât a fi – EPICA MAGNA”, am fi dat din umeri a „aşa o fi!”. Fericit alese, aceste versuri ne sugerează (dar şi au – nota bene) cam tot ceea ce susţine Lucian Gruia despre Nichita: imagini picturale deosebite, cuvintele, numerele (o arcă… două…), şi necuvintele („numele meu” –nenumitul -). Despre Cezar Ivănescu, criticul spune că „este un solitar ca atitudine şi expresie” (putem să nu fim de acord?); că „a imaginat o operă poetică monumentală – Muzeonul său liric”, iar „în templu tronează „Moarteamănăstăreaţă” – întrucât – „Muzeonul se identifică spiritual cu cetatea ideală <<La Baad>>”. Nu ne era străină poezia lui Cezar Ivănescu cum nu credeam că „două lucruri sunt eterne în universul poetului: Moartea şi Sufletul”. Dar, dacă aşa spune criticul? Încercând să surprindă, în poezia celor asupra cărora se pronunţă, specificul gândirii poetice şi natura filosofiei „aparte”, criticul apelează la reperele sale referenţiale: gândirea indiană, de la imnurile vedice la variantele yoga, teoria reîncarnării în doctrina Samkhia-Karika, scepticismul cioranian, istoria religiilor a lui Mircea Eliade, transmodernismul lui Theodor Codreanu ori „armonia lumii” din filosofia lui Lao Zi. Astfel, evidenţiază (spre deosebire de doctrinele indiene) aplecarea poetului Cezar Ivănescu asupra „trupului”, pe care „îl cântă dureros şi nostalgic în doinele-i de adâncă frumuseţe şi crudă gingăşie”. Chintesenţa doinei cezarivănesciene stă (spune criticul) în „sufletul reţinut o clipă în corp <<ca un fruct lacom>> (care) se reîntoarce în Moartea nemuritoare”. După ce recitim poezia „Doina” (p.15), spunem : Q.E.D. Elementele poeziei cezarivănesciene (ca şi „Doina” redată integral), sunt aceleaşi: sângele, trupul, şi sufletul comparat cu cel al pomului ameninţat de secure şi cerşit cu „îngăduinţă” unui anumit Timp care să mai amâne Moartea. Lucian Gruia e foarte atent cu afirmaţiile sale când spune, că cele patru tare ale poeziei cezarivănesciene sunt: originalitatea gândirii, a stilului, tehnica desăvârşită şi muzicalitatea

Însemnele şi semnificaţiile, în „Poeţi după plac” - de Lucian Gruia

Tudor Cicu


1. Execuţii: la pian sau pe eşafod?

Am citit, şi răscitit, şi metacitit, şi transcitit, ierta-ţi fie ironia marsupială „Istoria critică...” a domnului Nicolae Manolescu în căutarea dimensiunii metacritice.[1]

Un dicţionar ne trimite explicit la două înţelesuri al termenului de metacritic: 1. „care urmează perioadei critice a unei boli” (sic!); 2. „critică a criticii”. Prima accepţiune am împrumutat-o de la francezi (métacritique); cea de-a doua ne-a parvenit de la germani (Metakritik). Prefixul meta- înseamnă fie „dincolo de”, „după” (spaţial şi temporal) fie „modificare”, „transpoziţie”, „transfer”; dar în chimie înseamnă „polimer”, în fizică şi matematică „asemănător cu baza”; grecescul meta- se traduce prin „cu”, „după, lângă”.

Metaarta este, la rându-i, discursul artei despre artă; aici lucrurile se complică oarecum căci discursul e de fapt metadiscurs iar metadiscursul trebuie receptat ca realizare concretă a metalimbajului care şi el este, vai, o meta-limbă.

Nu mai continuu cu aceste hermeneuteme, de uz curent, şi intru ex abrupto în problematica acestui articol – precizez – aplicat şi necesar prin ambiţioasa-i opţiune de a face lumină în atât de „disperatul” caz „Manolescu”.

Dar e, realmente, un caz? Aceasta este întrebarea! Omul a încercat şi el ceva, ce s-avem cu Dânsul?! Că i-a ieşit sau nu – asta e o altă treabă (importantă la ordinea zilei?; da şi nu prea). Disperarea de-a fi ratat rămâne!

x x xPrimul înţeles pe care îl dau metacriticii

lui Nicolae Manolescu provine din străvechiul „meta-” grecesc. I se întâmplă mereu criticului fenomenul de transferenţialitate. Mai mereu, comentariul se transformă în nevinovată (?) metapovestire, fermecătoare, instructivă. Psihanalitic, această violare a intimităţii vreunui poet sau prozator, dramaturg sau eseist, această temă care transcende istoricul şi criticul trădează nostalgia literarurului autentic (a se citi: propriu-zis).

„Boala” manolesciană este tocmai suita de excese transferenţiale, dar e una benefică, nu paranoică, ci metanoică; această excesivitate, transmodernă, în definitiv, îl salvează. Deşi nu s-a autoprogramat la literaturitate, a căzut în ea, s-a fost lăsat ispitit de ea ca de o „dulce poruncă” divino-umană.

Astfel că „istoria sa critică...”, dar şi „Temele”, conţin o galerie a „sufletelor moarte” şi reînviate de pana sa inteligentă, ironică atunci când e cazul şi perseverent meta-narativă mai tot timpul.

Intertextualitatea se metamorfozează în interreferenţialitate, iar Nicolae Manolescu va călca pe urmele lui Paul Ricoeur din „La métaphore vive”.[2] Modelul ştiinţific se topeşte precum ceara la metodologia focului interior în discurs preponderent literar şi – de ce nu? – metaliterar. Contează prin urmare nu atât referentul cât fabula continuă, alegoria lărgită la nivelul global al textului. Corelativ, opera poetică luată ca un tot proiectează o lume şi o metalume.

Tot aşa cum sensul aparent al unui text alegoric se estompează pentru a trimite la o semnificaţie secundă, la fel referentul prim, caracteristic pentru limbajul descriptiv, uzual, este anulat în textul literar spre a face vizibil un referent secund care asemenea modelului ştiinţific are capacitatea de a redescrie realitatea.

Astfel imaginea realităţii obţinută prin

acest transfer de limbaj, constituie ceea ce s-ar putea numi referent atât pentru modelul ştiinţific cât şi pentru reţeaua metaforico-metonimică a operei literare şi metaliterare, critice şi metacritice.

x x xAm încercat să descâlcesc chestiunea celor

două mâini. Nicolae Manolescu, ca şi înaintaşu-i ilustru George Călinescu, creează puncte de vedere din care să iasă structuri şi metastructuri acceptabile.[3]

Cum adică... „acceptabile”? Calificativul e pe invers, pe negativ, şi împăienjenit într-un soi de nesiguranţă epistemologică, şi aceasta din pricina tensiunii dintre istoric şi estetic (sic!) ori din cauza... orgoliului neînfrânat al istoriei, căreia failibilă (flexibilă) critica îi opune selecţia, uneori drastică, nedreaptă ori chiar totalmente în eroare dacă nu, vai, „profund” ofensatoare, căci în capul lui N.M. pe harta României literare sunt pete albe: Gorjul de pildă; şi acest aspect n-am cum naiba să i-l trec cu vederea; nu de alta, dar nu-mi stă în obicei.

În trecere, să aruncăm o privire asupra prefeţei, postfeţei şi epilogului „Istoriei critice...”. [4]

În cele trei pseudostudii (n-au aparat... critic, ce să fac?!) N.M. se pierde în nimicuri diacronice ori sincronice, în amendări ale protocronismului, luări la mişto ale literaturii „vechi” (în slavonă, greacă şi latină) şi ale celor care s-au ocupat de ea etc.

Interdisciplinaritatea reprezintă un progres, dar N.M. rămâne cu nostalgia esteticului. Uluitoare autodeterminare, incredibilă, aiuritoare. Păi, esteticul nu ţine de trista moştenire a regimului popularo-socialisto-comunist dintre anii 1945-1990?

Asemenea „cercuri vicioase” devin exasperante, caragialeşti şi tot escamontându-le ajungi să-ţi iei câmpii. Nicolae Manolescu nu şi-i ia şi rezistă dârz, pe poziţie, graţie... hermeneuticii şi, de acum înainte, îmi place de Domnia-Sa. Cam ca-n vremurile bune, când ne conversam ceasuri întregi, la aceeaşi masă politizată de Dânsul (era preşedintele P.A.C.), cu Doru Strâmbulescu, Ion Pecie, Ştefan Augustin Doinaş, Ştefan Radoff, Gheorghe Gorun ş.a.

Istoricul literar redevine cititor, iar cititorul îl poartă în sine. Opera literară e mai degrabă o partitură care îţi oferă posibilitatea mai multor execuţii (la pian? sau pe eşafod?). Prin urmare, problema e delicată rău: trebuie să cunoşti toate tipurile de execuţii din diferite epoci.

Cantonat în H.R. Jauss, didactic peste poate, Nicolae Manolescu se leapădă repede de acesta şi reflectează pe bună-dreptate: opera nouă se opune celei de consum prin distanţa faţă de orizontul de aşteptare, dar nu e deloc sigur că, în acest caz, măsurăm cu adevărat o valoare şi nu doar un succes momentan. Nu cumva există, în fiecare epocă, mai multe orizonturi de aşteptare? Sigur că există şi în acest caz monumentalitatea şi grandoarea operei lui M. Cărtărescu se relativizează, ca orice lucru în postmodernism. Ba şi a lui M. Eminescu, şi a lui Nichita Stănescu, şi a...

Stop umorilor scandalizatoare!

2. Relaţia criticii cu literaturaDimensiunea metacritică urmează celei

critice. Atunci ce este critica? Serge Doubrovsky mă lămureşte că „o critică demnă de numele ei începe prin a fi o autocritică”. Pe plan epistemologic, critica determină un tip particular de praxis şi nu de cunoaştere, fiind existenţială. Iar singurul temei posibil al parmanenţei artei „este transistoricitatea structurilor existenţiale”. „Pe scurt, tot ce putem cere şi trebuie să cerem unei critici adevărate este să fie o semantică filosofică”. Destinul conjugat al criticii şi filosofiei nu poate fi escamontat. Critica literară şi filosofia fac parte, implicit sau explicit, din ideologia produsă de fiecare epocă; a nu avea ideologie este şi asta o formă de ideologie: pozitivismul. O reflecţie aprofundată asupra literaturii este sau de ordin filozofic, sau nu are nici o valoare.[5]

Dar metacriticul începe să se afirme de când eul natural a cedat locul eului cultural, dar s-a şi metamorfozat în eu metacultural. Angajându-se în scrierea... scriitorului, criticul comite inerent o metascriere. Aşadar, o critică autentică este o ramură particulară a literaturii, care are literatura drept subiect. În mod foarte exact, criticul este un (meta)scriitor. Scrierea sa secundă nu poate fi denunţată ca gen literar minor ori ca literatură parazită. Dimpotrivă relaţia criticii cu literatura nu este din exterior (în numele canoanelor estetice, de pildă) ci una internă. „Dacă există alteritate, aceasta este de tipul alter-ego-ului: angajării totale a scriitorului în încercarea lui de a se mântui prin limbaj îi corespunde angajarea totală a criticului într-o încercare similară... Ca orice scriitor, criticul trebuie să-şi creeze mai întâi propriul său limbaj, într-un raport de înţelegere direct şi intim cu opera-mamă, dar guvernat de legi interne”.[6] La ora actuală, critica trebuie să integreze în discursul său vocabulele reflecţiei (adică pe acelea ale filozofiei contemporane şi ale diverselor ştiinţe umane).

Prin urmare, îmi continuu pledoaria pro domo, limbajul critic nu poate fi nici unul obişnuit, nici literar propriu-zis, nici filozofic şi nici pur ştiinţific; ireductibil din principiu la toate aceste diverse limbaje, el trebuie totuşi să inventeze o sinteză a lor. Din această cauză – conchide acelaşi Serge Doubrovsky – limbajul critic este un limbaj bastard, baroc, straniu, arătându-şi, în transutilitate, propria frumuseţe.

Nicolae Manolescu aspiră şi dânsul, la o gândire dialectică. Ambiţionează ca analiza imanentă a sensului să ajungă deci la un sens imanent al analizei. Visează (e un reveur incurabil) ca opera sa critică şi metacritică să fie pentru cititor o formă de înţelegere de sine, după cum opera literară era o imagine a propriei sale condiţii. Prin comentariul pe care criticul îl face operei au(c)toriale, cititorul ar trebui să descopere o înţelegere a omului înţeleasă de o altă înţelegere, care se va prezenta pentru el ca inteligibilitate pe care epoca lui o dă trecutului şi prezentului omului.

Metacritica lui Nicolae ManolescuEseu de Ion Popescu-Brădiceni

Note bibliografice:1. Nicolae Manolescu: Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură; ed. Paralela 45, Piteşti

2008.2. Paul Ricoeur: Metafora vie; trad. de Irina Mavrodin; ed. Univers, Bucureşti, 1984.3. Vezi George Călinescu: Istoria literaturii române de la origini până în prezent; edit. şi prefaţă de Al. Piru;

ed. Minerva, Bucureşti, 1985.4. Nicolae Manolescu, Op. cit.5. Serge Doubrovsky: De ce noua critică? Critică şi obiectivitate; trad. de Dolores Toma; stud. introd. de

Romul Munteanu; ed. Univers, Bucureşti, 1977.6. Idem, ibidem, pag. 282.



Poezia Barbiliană poartă - în structura ei - călătoriile în spirit matematic sublimal ale poetului.

Spirit acumulat în fântânile sinelui individual din extazul unei vieţi sentimentale, ştiinţifice, istorice, matematice, care îl urmăreşte pe iubitorul de raţiuni pure la fiecare, în fiecare, aventură în cuvânt.

Profundul pelerinaj în „Academia timpului”, vieţuirii lui, într-o Europă răvăşită de războaie naţionaliste, şovine, într-o ţară călcată în picioare din iraţiune, din instinct mamiferic statal, poetul îşi ascetizează mânia pe evidenţe, pe spontaneitate, pe judecăţi infantile, gregare, apelând la raţiune pură, invocând raţiunea salvatoare, în amvoanele lirei zdrobită de propria-i dezrobire, poezia clasică. Poezia dulce- negrăitoare de adevăr. Poezia echilibrului static al epitetului încruntat teatral, mimat conjunctural, în oraţii şi retorici lacrimogene.

Nimic nu este mai neconvingător în poezie, ca respiraţia cardiacă a Cuvântului Spontan, a Necuvântului- hazard.

Barbu, Ion Dan Barbilian, face ordine atât în „respiraţia altora” cât şi în „inspiraţia lor” de a frumos rosti în rime despre nimic, de a fi fost victimă de-o clipă ale „frumos-ondulării vorbei în dinţi, pe limbă, în timpanele surde ale literaturii de bulevard, de promenadă, de eternă sus-pi-ciune exegetică. Şi nu i-a fost uşor. Şi nu-i uşor, trecând prin trei vârste de gândire matematică, să dovedeşti altora că numai copilăria – de exemplu, este raţiune infinitezimală, că numai adolescenţa – un alt exemplu, este o algebră abstractă, că viaţa însăşi este o ecuaţie transcendentă cu soluţii în altă lume. Suma lor, suma acestor vârste, este de tip integral, limită a însumărilor finite, cuadratură a neantului fiinţei scufundate în neant.

Era nevoie de o astfel de întâmplare în literatura românească, plină de „semănături” şi „asemănări” estetice, de - până la urmă – credinţă excesivă în melancolie existenţială, nu în agonie, delir, salt, metafizic din existenţă, prin efluviile sublimale, protuberante, ale abisului raţiunilor apriorice, ale ideilor, etnii – matematice transtemporale „Întâmplarea răsăritului” este determinată de „împrejurări” crepusculare, de „conjectura” timpului oprit să vadă lumea cu ochi spălaţi de întuneric, dilataţi pe întuneric.

Bursa din Germania îi înlesneşte cercetări matematice în domeniul „Teoriei numerelor” al cărui maestru era Landau, prieten cu Ţiţeica.

„Teorie a numărului”, care se va găsi în poezia Barbiliană, discret, în număr, în numărare, în numărabilitate, ca aspiraţie la continuu, ca relaţie inductivă dintre un infinit mai mare și unul mai mic fiind numărul numerelor naturale decât alef-zero - infinitul numit şi puterea continuului fracţiilor pozitive subunitare. Toată viaţa de student bursier îl apropie de geometria axiomatică a lui Hilbert, şi ea prezentă (vom vedea unde!) în „poematică – problematică barbiliană”.

Geometria axiomatică îl ademeneşte pe poet în noi atitudini faţă de fundamentarea ideii ca noţiune, în mulţimi de idei structurate ca elemente fundamentale ale geometriei spiritului, ale geometriei abstractului discret. Incidenţa, (grupul de axiome) văzută de Hilbert ca relaţie între puncte (pe dreaptă şi în plan) este fascinantă prin logica, prin determinismul interior şi exterior logic al edificării formei spaţiului real, cel în care poţi exista fără măsură, fără noţiunea de „distanţă”, cum n-ai fi putut exista în spaţiul Euclidian, în care echerul şi compasul ţin loc de metru etalon.

Iată: I1: Există pe o dreaptă cel puţin două puncte distincte I2: prin două puncte distincte trece cel puţin o dreaptă, etc.

Fără asemănare în frumuseţe, în interpretare, în cum poate fi „străbătut” planul, este Axioma lui Push care, mai aproape de formă literară este: „Dacă o dreaptă intră într-un triunghi printr-o latură, atunci ea (trebuie) să iasă din triunghi printr-una din celelalte două”

Evident, ar fi putut să nu iasă din triunghi. Ori să fi ieşit dedublată, prin două „locuri” diferite. Iată cum fantasma iraţionalului pluteşte - în matematică – asupra realului. Cum abstractul este aură a concretului raţionalizat, supus raţiunii.

Barbu avea să cunoască aceste punţi de salt în poezie, într-o nouă poezie, desprinzându-se de cantonare în garnizoana rigorii inflexibile

ION BARBU:Categorii abisale matematice

(amatematice) tocmai prin trădarea conţinutului ei încruntat, în favoarea paradigmelor ei, paradigmelor interpretării lumii prin ea.

Pe străfulgerul matematicii, cunoştinţelor matematice, poţi concepe, deci, un nou Neant, mai multe

Neanturi, pentru o fiinţă unică ori invers, mai multe fiinţe în dispută pentru un singur, insuficient, Neant. Aşa îşi începe viaţa de poet matematicianul Ion Barbu. Voi încerca să îl „prind” în această „postură” de „rob” al sublimalului conştiinţei lui ştiinţifice.

Relaţiile dintre genuri proxime, dintre noţiuni primare ori noţiuni „capabile” de diferenţiere specifică,

„se petrec” în timp, într-un timp veşnic la pândă în mişcare.În poezia „Elan”, noţiunile primare (care nu au gen proxim)

îndoire, unduire sfârşesc versurile 1 şi 4 din întâiul catren: „Sunt numai o verigă din marea îndoire

/…./ Fragilă unitatea mi-e pieritoare; dar / Un roi deexistenţe din moartea mea răsar / Şi-adevăratul nume, ce port, e:

unduire /”. Îndoire, unduire, întindere, foc, apă, sunt stări şi elemente primare, idei – noţiuni primare, izvorâte din fenomenal. Acestea adună „diferenţierea” unor noţiuni – posesoare de gen proxim şi diferenţă specifică: „Fragilă unitatea – unitatea fragilă, existenţa din moarte, adevăratul nume (gen proxim) ce port (diferenţă specifică).

În poezia „Lava” , fiecare viers este strict ordonat morfologic: subiect, predicat, complement metaforic, (cu sublimal noţiunea – idee proximă, diferenţiată specific) circumstanţial şi metaforic: „Te-năbuşeai în pâcla încinsei atmosfere (noţ. prim.) O! tu, noian de lavă (gen proxim diferenţiat) ce aveai să fii pământul (trop metaforic). Făptură (S) nu sunase (P) din trimbiţi de cratere (trop met.) Nu fulgerase (S-P), în noaptea ta, cuvântul…”(noţ. prim.)

După cum vedeţi şi în acest catren, versurile 1, 4 sfârşesc cu noţiunile primare: atmosferă, cuvântul, însă, ponderal, în versul 2, tropul–metaforic „ce-avea să fii pământul”, se încheie cu „pământul”, cu un nou element primar.

Ritmul, prozodia acestor poezii, ridicate în cugetul nostru neiubitor de sublimal ştiinţific, doritor de dulce şi caldă iluzie necugetătoare, mai mult ori mai puţin vizibilă, sunt translaţii induse de lecturi (în original) ale poeziei franceze, trans-inducţie, din nou, de tip abisal.

Iată un catren din Panteism:

Vom coborî spre calda, impudica Cybelă Pe care flori de fildeş ori umed putregai Îşi înfrăţesc de-a valma teluricul lor trai

Şi-i vom cuprinde coapsa, fecundă, de femelă.

Catren scris în 14,13,13,14 silabe.Iată un catren din Angoasă de Stéphane Mallarmé:

Cer patului tău somnul cel fără vise-n trâmbePlutind, a remuşcare, sub mătăsosu-i cortPe care-l dormi răpusă de jurăminte strâmbeTu ce cunoşti Neantul, mai bine ca un mort

Catren scris în 14,13,14,14 silabeDetalii desenate prin circumstanţialele – la Barbu – de loc, de

dublu loc + dublă circumstanţă directă: „Vom coborî spre calda Cybelă/ pe care flori de fildeş ori umed mucegai…”, iar la Mallarmé, de dublă modală-cauzală: „plutind, a remuşcare sub mătăsosu-i cort/ pe care-l dormi răpusă de jurăminte strâmbe”.

Ioan Toderiţă



Aurel ConTu

VICTOR STEROM

Ion P.Tatomirescu FLORINA DINU

Lilia VASILE

Consolare umbra mea dispăruse, vai, deodată( se dizintegrase nevăzută ca un atom )degeaba strigasem şi bătusem din poartăîn poartănimeni nu văzuse pe-acolo vreo umbrăumblând fără om bătrânii spuneau că umbrele-şi însoţeautrupurile în peregrinările lor( încoresetate de-o voinţă supremă)dar umbra mea fugise chiar înainte să mor!şi-atunci, mă întreb, cum dracu’ să iesdin această dilemă? simplu, fără să priveşti înapoi( îi auzii glasu-n urechi cum mă scurmă)dacă am încăput, iubitule, într-o inimăamândoide ce n-am încăpea acum… într-o umbră?

E=mc² Nu zic că ştiu pentru cinebat clopotelemâineasta ţine de teoriarelativităţii restrânsecum ar zice Eisteindar ieri m-am întâlnitcu un scheletjovialcare se agăţase de-o vrabienici nu ştii, omule,îmi zice,cât de bine mă simtîn afara cărnii

Oglinzi de timp

uneori erammai singur decâtsingurătatea însăşi;

alteori eramcopacul din inima pădurii.

locul amurgului îl statornicisemlângă o salcie.abia atunci chemam înapoiîntâmplărileşi le făceam oglinzi de timp.

de la această distanţărup în dinţitoate amenzile lumii…

Rana tuturor

acest întuneric,această memoriesăpatăîn umbra unei greşeliîntreabă:

cine este cel care a fugit cu taina pe umeri, cu enigma în suflet,cu misterul vraişte, cu rana tuturorbătutăîn cuie de opt…

URZICAREA DE SINE CU COADA

ACROSTIH

Autoepigramă

Demult, mi s-a încredinţat o ramă –şi-am atârnat-o printre stele, jos-de-sus,crezând că printr-o „bună“ epigramăîn ramă eu ajung... Dar văd că nu-s –că-n ea e altul, cel mai pre(a)-supus...!

Autodialectică

Râu dulce n-ai fi-n mare,că-mbraci solzii de sare;sirenele te-ntrec –eşti parte din întreg,întregul tău e-n parte –dac-râu-pârâul sănătos,fiu fluviului frumos,de mare stai departe...!

Autoparodie cu Ciber-Pegas

Am cal supersonic, de rasă,face sărituri peste casă, peste munţi, peste naţii, peste rifturi, peste baobabi-constelaţii...!Calul meu are părul alb, ochii roşii,copitele lui emană raze infraroşii,merge pe orizontală, pe verticală,peste Pacific face doar o escală...!Nu bea, nu mănâncă, e paşnic,am, cum se zice, „cal straşnic...!“Poeţii cu cai vă pot spune mai mult –de-aceea-s dispus să-i ascult:„Calu-mi cu aripile flintelorgalopează pe zidul cuvintelor –amprentele copitelor pe consoane de fân,chiar după taifun, aprinse rămân...“; „Eu n-am Ducipal – ar fi fost prea banal...!“; „Am Ciber-Pegas – un cal supersonic – sfânt cal...!“

Acrostih

...ca epigramă dedicată „secretei“ Ana a lui Manole, genialul constructor de faguri-mânăstiri din Dacia.

Atomii, în stupine, N-au frică de albine – Au do(a)r de „concubine“...

CALIGRAFII PE FRUNZELE ALBELOR URZICI DE SUB ASPERSOARE

POLITICE DINTRE VERZE DE PARIS

De pe capul statuii lui Lenin

Corbului de luni, 7 aprilie 1980, ce s-aşază şi face un istoric iaurt-găinaţ pe chelia de bronz a statuii lui Lenin (22 IV 1870 – 21 I 1924), de la Casa Scânteii*.

Gând 1

Înainte de toate A fost cuvântul,Şi ca literă de legeÎşi zic: TE IUBESC!

Gând 2

Visul – nota mea de platădupă fiecare zigrea.

Gând 3

Viaţa – mersul pe bicicletămereu în faţădar niciodatăîn spate.

Ploaia Mărgele mari şi micipe faţa ta, curg lin.Inima mă întreabădacă le putem da uitării.Te privesc,îşi zâmbesc,iar vocea interioarămă îndeamnăsă-ţi sărutobrazul brăzdatde ploaia ochilor.Dar dragostea mea,e inundată de ploaia aceasta.

Sunt milionar

Sunt milionar de gânduri,vise şi idei.Bogat… şi n-am făcut avere,cu ce strâng, de când mă ştiu.Pe geana visului dintâi,am pus lumina zâmbetului meu,fericirea şi tristeţea,mângâierea şi durerea,lacrima şi alinarea,ziua de ieri şi pe cea de mâine.Viaţa mea-i cu bune şi rele,dar avere, pe lume, mai mare nu-idecât sclipirea gândului.

...Ploaia!

Azi am trimis vântul … să te imbrățișeze,să-ti fure fiecare zâmbet, să te urmeze.Văntul m-a ascultat mereu Şi azi, în plus … mi-a adus şi parfumul tău.După, a venit şi ploaia geloasă pe vânt,Şi mi-a spus că ar putea şi eaSă te mângâie cu picăturile ei … ce oricum cad şi se pierd în pământ.Aşa că, fiecare picătură de ploaie ce te atinge,E o lacrima de-a mea, care pe obrazul tău se stinge…


de pe pământ.În acelaşi context, cazurile pe care le găseşte descrise soţul Antoninei

într-un carneţel rătăcit printre lucrurile lui după divorţ, pun sub semnul întrebării concepţia obişnuită despre normal şi anormal şi aduc sub lupă atitudini faţă de viaţă, faţă de oameni, faţă de istorie. Merită amintit cazul Smarandei Vlădeanu, doctor biochimist, care vorbeşte cu extratereştrii, fiind însă în afara perioadelor de transă o persoană echilibrată, inteligentă şi muncitoare. La fel, cel al scriitorului S.M. a cărui viaţă interioară are de suferit atunci când descoperă că propriul copil, pe care-l iubea ca pe ochii din cap, nu e de fapt al lui. Nu în ultimul rând, cazul femeii de 42 de ani ucisă în bătaie de soţul ei care, salvată de doctori în urma unei încercări de a-şi curma zilele, se roagă cu disperare de doctoriţă: Doamna, domnişoara doctoră, faceţi-mi măcar matale ceva să mor, că nu mai pot, nu mai pot.

Acelaşi semn al întrebării îl ridică şi oamenii care-şi trăiesc viaţa departe de un spital de psihiatrie: soţul Mioarei care nu ezită să sugrume un pui de pisică în faţa propriilor copii, îngrijitorii de la spital care dau mâncare opărită bolnavilor ca aceştia să o arunce iar ei s-o poată duce acasă, cei care îi internează pe bătrâni la psihiatrie, doar pentru că le-a trecut vremea şi nu pentru că ar avea nevoie de vreun tratament, cei care votează exmatricularea din Facultatea de arhitectură a unui student valoros doar pentru că nu-şi trecuse în autobiografie că avea un bunic condamnat la muncă la canal (un bunic a cărui singură vină fusese că nu reuşise să facă pământul să rodească atât cât ceruse partidul!).

Şi astfel, din secvenţe cutremurătoare se construieşte imaginea unei societăţi bolnave, în care latura umană a indivizilor pare să ajungă pe cale de dispariţie. E o lume ale cărei coordonate sunt tristeţea, dezamăgirea, lipsa de empatie faţă de semeni, nedreptatea, boala.

Cu toate acestea, există şi secvenţe care pledează în favoarea oamenilor şi a umanităţii. Abţinerea lui Miron la votul de excludere a lui Florin de la facultate, gestul ţiganilor de a aduce în fiecare an câte o coroană de flori la statuia lui Mihail, Kogălniceanu pe care-l considerau dezrobitorul lor, recunoştinţa unora din persoanele care trec prin viaţa celor două personaje sunt doar câteva dintre acestea. Iar dincolo de ele, dragostea şi prietenia vin ca argumente supreme în favoarea pământenilor. Doar că, aşa cum se întâmplă în mai toate romanele doamnei Vulpescu, deşi prietenia şi dragostea sunt de o frumuseţe şi o intensitate aproape nepământene şi sunt… pe viaţă, deasupra lor, mai ales deasupra iubirii zboară duhul neîmplinirii. Persoana iubită e întâlnită prea târziu, când legături puternice o ţin legată de altcineva, legături trainice născute din respect, din recunoaşterea valorii celuilalt… Iar iubirea se transformă într-un fier înroşit care arde, lăsând urme eterne… Prietenia este sfâşiată de trecerea dincolo a unuia dintre cei implicaţi… Durerea pare singura dimensiune care aspiră la eternitate.

Iar într-o asemenea lume, există încă oameni care cred că La om totul trebuie să fie frumos, de la haine până la suflet. Poate pentru că ştiu că nu sunt nemuritori, că vor trece într-o altă dimensiune atunci când or să fie locuri , şi vor ca trecerea să le fie lină.

Dedicat celor doi mari dispăruţi din viaţa sa, soţului şi fiicei, ultimul roman al doamnei Ileana Vulpescu pune faţă în faţă două realităţi ale existenţei umane: normalitatea, aşa cum o percepem noi, şi nebunia, sau mai exact anormalitatea. Cele două realităţi sunt abordate şi analizate atât la nivel individual, cât mai ales la nivel social. Concluzia – amară, de altfel – se reflectă în titlul romanului Noi, doamnă doctor, cînd o să murim?, interogaţie ce sugerează nevoia de linişte, de împăcare, de trecere într-o altă dimensiune unde nedreptatea, durerea, boala, nefericirea, lipsa de empatie nu-şi au locul.

Firul narativ, sinuos, urmăreşte destinele a două doctoriţe, Antonina

Miulescu şi Mioara Văleanu, ale căror drumuri prin viaţă se intersectează cu prilejul repartiţiei la un spital de psihiatrie, departe de Bucureşti. Structurile lor interioare îşi găsesc numitorul comun în încercarea de a micşora suferinţa bolnavilor cu orice preţ, în atitudinea faţă de viaţă şi familie, faţă de oameni, ceea ce va pune bazele unei prietenii pe viaţă. Nu este singurul caz, de altfel, în romanele doamnei Vulpescu, când personajele principale, de o calitate umană deosebită, au şansa de a lega prietenii pe care timpul şi societatea nu reuşesc să le distrugă. Pare să fie răsplata pe care viaţa le-o oferă pentru curajul cu care înfruntă amărăciunea, nedreptatea, lipsa de împlinire pe plan personal.

Instanţele narative alternează, astfel că acelaşi eveniment, sau acelaşi personaj este prezentat din perspective diferite, imaginea devenind mai completă, dar şi mai complexă din punct de vedere al sugestiilor.

Una din realităţile prezentate în roman este spitalul de psihiatrie de la „Cuca-Măcăii” – după cum se autoironizează Antonina când este întrebată unde lucrează. Găsit într-o reală paragină de cele două doctoriţe, este adus la stadiul de locuibil în aşa fel încât cei care-l populează să-şi poată păstra o urmă de demnitate umană. Pentru a reuşi acest lucru, Antonina Miulescu trebuie mai întâi să schimbe mentalităţi, deoarece atât cei care lucrează la spital, cât şi cei de la centru pe care doctoriţa îi bombardează efectiv cu cereri de materiale au faţă de pacienţii de la psihiatrie o atitudine departe de cea normală, considerând că, odată declaraţi irecuperabili, nu mai aveau dreptul la o viaţă decentă. Zbătându–se să le asigure condiţii de viaţă umane, doctoriţa demonstrează, odată în plus, că omenia nu a dispărut încă

Lectia despre omenie,

Cristina Bîndiu

Prin tradiţie, luna aprilie este cel mai adesea reprezentanta celei mai mari sărbători creştineşti: Paştele/Învierea Domnului. Nu, nu voi continua pe această temă, este doar un mod de a spune că, aprilie ne-a prilejuit lansarea cărţii scriitorului Ioan Dumitru Denciu ,,Creştinătate ,, - carte în subiect cu marea sărbătoare a creştinătăţii. Cartea a văzut lumina tiparului la finele anului 2013 la Editura Editgraph/Buzău. De fapt, prezentarea a fost făcută în cadrul unui eveniment special, ,,Săptămâna, Şcoala altfel,,- organizat de prof. şi poetul Petrache Plopeanu, care şi-a propus să prezinte elevilor râmniceni o parte dintre scriitorii vrânceni(vecini şi prieteni). Astfel, alături de Gheorghe Andrei Neagu, Ştefania Oproescu, Nina Elena Plopeanu, Elena Stroe-Otavă, Petre Abeaboeru, Mariana Vicky Vârtosu, Mioara Bahna(una dintre gazde) a fost şi scriitorul Ioan Dumitru Denciu şi cartea sa, Creştinătate - vedetele zilei. Spun acest lucru deoarece în după-amiza aceleeaşi zile scriitorul Ioan Dumitru Denciu, cunoscut în lumea literelor cu pseudonimul de lord Denciu, a fost sărbătorit şi la Focşani, în sala de lectură a Bibliotecii jud.Duiliu Zamfirescu, unde s-a lansat ,,Creştinătate,,.Despre carte şi autor au vorbit scriitorii Gheorghe Andrei Neagu (un discurs scris,recent publicat în revista Oglinda literară) scriitorul şi biblitecarul Gabriel Funica, (fost alev al autorului aniversat), Ştefania Oproescu şi, alţi câţiva vorbitori(care, au vorbit despre carte. Luna aprilie şi constantul Sf.Gheorghe(23 ale lunii) - patronul bibliotecarilor a prilejuit un alt eveniment: sărbătorirea zilei internaţionale a bibliotecarilor, prilej cu care Biblioteca Judeţeană Duiliu Zamfirescu, prin reprezentantul ei, dr.Teodora Fântânaru (şi al purtătorului de cuvânt, Cristina Olaru) şi-a propus reluarea mai vechiului proiect, acela de a-şi sărbători scriitorii(şi colaboratorii) născuţi în fiecare lună din an. În aprilie, fiind şi în nume

cu sfântul-protector, a fost sărbătorit scriitorul Gheorghe Andrei Neagu. Câteva date personale, câteva citate din operă, dar mai ales întâlnirea cu cititorii, au fost punctele programului, au conturat portretul live al scriitorului. Dintre cititori s-au remarcat două cititoare(talentate) care au devenit membre ale cenaclului Duiliu Zamfirescu:Mădălina şi Nicoleta Mocanu. La ultima întâlnire a lunii aprilie, poetul Petrache Plopeanu ne-a informat câte ceva ,,Despre nevoile intrinseci,,. Piesă de teatru? Ar putea fi...Tehnicizată? Ar putea...Place, nu place...Să nu tragem concluzii. Textul trebuie citit pe-ndelete.,,O piesă tragică şi a absurdului,,- acolo ar putea fi încadrat textul, a spus Elena Stroe-Otavă. .Şi, dacă a stârnit comentarii interminabile, e de bine, se poate spune, chiar dacă nu tot ce pune Petrache Plopeanu pe hârtie este perfect. Mai curând perfectibil!(să nu vă imaginaţi nicio clipă că am scăpat de cârcotaşi!). Aşa că, Patrache Plopeanu , obişnuit cu critica constructivă, a citit şi poezie. Metoda titlului din interiorul textului, a la manier... Poezie de dragul poeziei? Există acest risc? Vom vedea...Atenţia cu care a fost urmărit înseamnă ceva!...a fost mai mult decât grăitoare, atenţia cu care a fost urmărit firul narativ al textelor.Luna aprilie, în cadrul Săptămâna - şcoala altfel a mai găzduit un eveniment: Colegiul Naţional Unirea, printre alte evenimente culturale, a strecurat pe la orele 14,din primele zile ale săptămânii (când lumea sus-pusă e deja obosită, plictisită) lansarea cărţii de poezie ,,Eneida fantasmelor,, semnată de Marina Raluca Baciu, elevă clasa aIX-a acestui colegiu. Am menţionat acest eveniment, ca fiind cel din urmă...fiind de fapt, cel dintâi! Felicitări, Marina Raluca Baciu, colegii tăi de cenaclu vor fi mereu alături de tine, te vor susţine şi preţui aşa cum meriţi. Lângă tine a fost (va fi!) şi dna prof.Daniela Plăiaşu. Ţi-a fost alături şi, a împărţit emoţiile cu tine. Cu noi.

CRONICA LUNII APRILIE

SUB TUTELA CREŞTINĂTĂŢIIMariana Vicky Vârtosu


Dorin Ivan, Călător în constelaţia rătăciţilor, Opera omnia, Editura Tipo-Moldova

Autor a 18 cărţi, cu o prezenţă impresionantă în publicistică din aproximativ ultimul sfert de secol, d-l Dorin Ivan, cu o operă care are câteva titluri interesante, e un autor despre care mărturisesc că nu am auzit până în acest context favorizant. Unele titluri sunt atât de ofertante, încât în acest moment, aş lăsa totul la o parte, pentru a citi de exemplu, Duhovnicul Mareşalului şi alte povestiri. Deasemenea am fost impresionat şi de câteva personalităţi care au scris şi comentat cărţile sale. Argument suprem, aş vrea să scrie şi despre cărţile mele.

Însă adevărata vocaţie a d-lui Dorin Ivan este epica de mici dimensiuni, pentru ”momente şi schiţe” sau, mai exact, pentru povestiri abreviate cu morală explicită. Autorul intuieşte felia de realitate convertibilă în text literar, ştie să contureze un personaj din puţine cuvinte şi acţiuni, şi, mai ales, are abilităţi narative să dezvolte o acţiune până la momentul concluziv, când personajele dispar singure din acţiune, iar naraţiunea nu mai admite puncte de dezvoltare şi se încheie, finalizată unitar şi coerent.

D-l Dorin Ivan se dovedeşte un autor complex, prozator şi eseist, desprins uşor din acţiunea publicistică pe care a practicat-o cu toate implicarile cotididianului. Prozele sale sunt desprinse dintr-o realitate certă şi dintr-o perioadă, astăzi, istoricizată şi dovedesc o cunoaştere temeinică a epocii şi a mediilor sociale, asumându-şi tipoligia socială şi confruntările inevitabile ale timpului.

Proza sa abordează cele mai noi subiecte posibile, unele complet inedite, ca istorioare marginale despre Cloşca cu puii de aur sau cele despre boala HIV sau povestiri moralizatoare ca cele despre Familia Paradis ori dulăul Nero. Toate textele încep cu un fel de ”dizertaţie” generală despre natura subiectului, apoi urmează plonjarea în acţiune şi dezvoltarea narativă şi identificarea tipologică a caracterelor.

Cele 20 de ”naraţiuni”(termeul autorului) realizează starea de ”mimesis”, prin comprimarea, extensiunea şi combinarea unor elemente din realitate, ridicate la rangul de construcţii ficţionale, un sâmbure din cotidianul autorului pătrunde în conştiinţa combinativă şi deformantă, intrând în malaxorul tradiţiilor epice, în şi specificul psihic auctorial, în ”forma mentis” care acordă un grad specific şi un model scriptural inconfundabil.

De obicei, autorii de proză scurtă nu fac decât să obscurizeze inaptitudinea pentru roman, care rămâne un proiect utopic pentru mulţi veleitari, romanul fiind şi pentru practicaţii altor genuri literare un fel de absolut al scriiturii.

Evident, nu este cazul d-lui Dorin Ivan care revine la proza scurtă după realizări strălucite în zona ”genului proteic”. De altfel, bibliografia sa este impresionantă, titluiri acaparante pe care personal nu le-am văzut nici în librării, nici în biblioteci.

D-l Dorin Ivan şi-a construit o operă remarcabilă-cel puţin aşa arată bibiografia-, dar observ cam neîngrijită, cam haotică, în afara unui proiect unitar şi structurant.

Proza sa este ”natural” abreviată prin evoluţia naraţiunii, textul se încheie când acţiunea nu mai are puncte de dezvoltare unitare şi coerente.

Interesantă rămâne galeria de personaje-autorul are instinct tipologic-în care remarc acel caracter pentru care, orice moment din viata

face referinţă la o situaţie din întâmplările sale petrecute pe front. Interesantă este poziţia Naratorului în Naraţiune, favorabilă textualizării deschise:un ziarist aflat pe teren în curs de documentare, permeabil tuturor informaţiilor, un adevărat agent al comunicării. Dacă adaugăm şi interesul marcat al autorului pentru istorie şi politică remarcăm evoluţia ”naturală” de la simplu reporter de teren la analistul cu intuiţii antropologice, putem contura anvergura personalităţii.

Subiectele sunt extrase dintr-o realitate revolută, iar tehnicile narative ale autorului sunt complexe şi imprevizibile. autorul fabulează între golurile istoriei reale pe care o sintetizează, o rafinează şi îi atrage o semnificaţie moralizatoare.

Opera tipărită până acum rămâne impresionantă prin cantitate şi diversitate, încât este de mirare că autorul atât de dedicat scrisului, nu s-a interesat şi de propria condiţie de scriitor.

Un scriitor adevărat şi îndeajuns de autodefinit pentru a primi recunoaşterea colegilor de condei, ar fi trebuit să fie mai aproape de propria operă.

Cred sincer că opera sa chiar ar merita un studiu amănunţit, exins, dar cine ar fi putut parcurge toate cărţile sale tipărite, în majoritate ,la edituri provinciale, fără o difuzare adecvată. Desigur niciodată nu este prea târziu, dar autorul riscă să fie receptat numai din perspective parţiale.

Între ”momente şi schiţe”, roman şi povestirea moralizatoare

Aureliu GOCI



(va urma)

Cercetările doamnei dr. Daniela Gîfu deschid o poartă către un drum nou pentru literatura de specialitate din România. Comunicarea politică şi campanile electorale au făcut, încă din anii ’90, obiectul a numeroase cărţi, care apar, de atunci, într-un ritm din ce în ce mai susţinut, confirmând, astfel, interesul profesioniştilor, dar şi al publicului larg, pentru un domeniu monopolizat, în vremea comunismului, de mânuitorii celebrei „limbi de lemn”. Dintre aceste apariţii, unele s-au înscris în genul „document” – jurnalistic sau

istoric – , altele au avut un pronunţat caracter memorialistic. În sfârşit, îmbucurător de multe, în special în ultimii ani, s-au constituit într-un corp de lucrări propriu-zis ştiinţifice, fiind rezultatul unor cercetări obiective, sistematice şi riguroase.

Cartea pe care o aveţi în faţă impresionează de la prima vedere prin ceea ce am putea numi ispita exhaustivităţii. Autoarea nu s-a mulţumit să prezinte sec metoda şi aparatul de lucru pe care le propune în urma unor ani buni de cercetare, ci s-a străduit să ofere cititorilor o vastă privire de ansamblu asupra temeiurilor comunicării politice, în general, şi ale discursului politic, în particular. Lectorul are în faţă o abordare globală, comprehensivă şi comparativă a rostului, rolului, scopurilor şi metodelor comunicării politice în lumea contemporană. În acest peisaj general, analiza de conţinut propusă de autoare este un instrument deopotrivă de orientare şi de ordonare a domeniului. După câte ştim, în spaţiul românesc, până la cercetările dr. Gîfu, nu a fost abordată chestiunea laturii cantitative a analizei semantice a discursului politic. Acesta este un prim merit al lucrării, merit deloc de neglijat, având în vedere că analiza de conţinut, deşi întemeiată cu destul timp în urmă (Osgood, 1959), presupune o metodologie şi un aparat de lucru extrem de laborioase, evitate sau, în cel mai bun caz, simplificate, chiar şi în ţări cu tradiţie în cercetarea comunicării politice şi care alocă resurse consistente în acest domeniu.

Un al doilea merit al lucrării – şi, probabil, cel mai însemnat – este efortul autoarei de a elabora un aparat de analiză original, adaptat nu numai limbii române, ci şi unui anumit spirit care domină viaţa politică actuală din ţara noastră. Ceea ce ar putea părea la prima vedere o simplă adaptare a unui program conceput în Statele Unite este, de fapt, un produs original, care a evoluat foarte departe de modelul său american. Este rodul unei munci titanice, susţinută şi de pregătirea de bază a autoarei (absolventă a Facultăţii de Fizică a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi), dar şi de o implicare activă în zona publică, experienţă care i-a permis nuanţarea adecvată şi temeinică a categoriilor semantice propuse în aparatul analitic.

Al treilea merit evident al lucrării este deschiderea către utilitatea practică. Dincolo de originalitatea abordării interdisciplinare, o premieră teoretică, dr. Gîfu ne arată că metoda propusă de domnia sa este şi (relativ) uşor de aplicat practic. Este un merit deloc de neglijat, cu atât mai mult cu cât parcurgem o perioadă în care voci importante ale opiniei publice acuză, mai mult sau mai puţin subiectiv, o degradare majoră atât a formei, cât şi a fondului discursului politic din ţara noastră. Orice metodă cantitativă permite comparaţii pe baze obiective

între diverse fenomene sau procese. Metoda cercetată de către autoare va permite compararea discursurilor şi textelor politice. În ce fel va schimba acest demers calitatea politicii şi a politicienilor? E, bineînţeles, dificil de anticipat! Păstrând, fireşte, proporţiile, putem să ne amintim că toate descoperirile ştiinţifice care au fost aplicate practice au generat schimbări – mai mici sau mai mari – şi în comportamentul de zi cu zi al oamenilor. Un „scanner de discursuri”, aşa cum ar putea fi caracterizată metoda pusă la punct de Daniela Gîfu, va contribui, în mod sigur, la o mai bună (auto)disciplină a politicienilor.

Ajunşi în acest punct, merită să facem un comentariu asupra titlului – inspirat! – al volumului de faţă. Turnul Babel al discursului politic se prăbuşeşte cam la fiecare sfârşit de mandat, dar construcţia este reluată – cu o tenacitate sisifică – odată cu fiecare nouă campanie electorală. Iar titlul ne sugerează două posibile cauze ale prăbuşirilor: şi consistenţa cărămizilor, dar şi (ne)priceperea zidarilor.

Pentru toate aceste lucruri, „Temeliile Turnului Babel” este o carte a cărei publicare la Editura Academiei este un demers important atât pentru comunitatea ştiinţifică din ţara noastră, cât şi pentru societatea românească, în general.

O PERSPECTIVĂ MODERNĂ ASUPRA UNUI FENOMEN VECHI DE CÂND LUMEA

BANCUL ZODIEIRac Un pas in fata si doi inapoi – este expresia caracteristica pentru

cei din zodia racului. Politia il opreste pe Ion.- Cetatene, esti beat?- Nu, de ce? se mira Ion.- Atunci de ce mergi cu masina si inainte si inapoi?- Pai... am mancat niste raci! Leu Leii sunt foarte pasionali si vulcanici, cu un simt al proprietatii

foarte bine dezvoltat. Mandri din fire, cred ca totul li se cuvine si ar fi foarte fericiti daca ar avea pe cineva care sa munceasca in locul lor.

Toti elevii scriu cu asiduitate la lucrarea “Ce as face daca as fi patron?”. Unul singur, copilul Leu, sta cu mainile la piept si mediteaza.

- Marinescule, tu nu scrii? - Nu, domnule profesor, astept sa-mi vina secretara. Fecioara Ele sunt exact asa cum le vezi. Inocente, cuminti si foarte

familiste. O tipa, in zodia Fecioarei, la aprozar: -Aveti cartofi? -Da, sigur! Cat doriti? -5 Kg, va rog, dar fiecare cartof impachetat separat. Vanzatorul, uimit, ii indeplineste dorinta clientei... -Portocale aveti? -Da. Cat doriti? -6 Kg, dar la fel, fiecare portocala impachetata separat... Asa ceva nu era posibil!! In ciuda bazdacilor pe care ii avea,

vanzatorul asculta rugamintea clientei care acum se uita pe rafturile magazinului. Dupa un timp spuse:

-Ce este aceea alba de acolo? -Fasole...Da, da nu-i de vanzare!!!

Radu Enache


că legea morală este desfiinţată cu totul. Există, însă, o altă moralitate care intră în concurenţă cu ceea ce, de obicei, acceptăm noi ca lege morală. Tase, cu banii câştigaţi din infracţiuni, construieşte un bloc pentru dezmoşteniţii ajunşi în stradă cu mâna întinsă. Cu banii „murdari”, Tase construieşte şi un Sanatoriu TBC în satul săi natal, concurând astfel autoritatea statului. Mai mult, senatorul William Donatelo Laptegros (nu cred că mai trebuie comentată ironia usturătoare) este arestat pentru corupţie. În timp ce „mascaţii” scoteau din vila senatorului agoniseala, un năpăstuit din bandă comentează: „Acesta borfaş, nu noi! Dacă adunăm tot ce am furat noi de o viaţă, nu facem la un loc cât ăsta…”. Nu poţi să nu te întrebi: A cui morală este cea adevărată?

Borfaşul e un sentimental. Tase însuşi e în stare să lăcrimeze ori de câte ori află de durerea unui semen. Între vis şi realitate, între fapta condamnabilă şi fapta creştină, destinul personajelor este supus legilor morale. Norocul îi ridică, blestemul îi doboară. Iubirea lui Tase pentru Getuţa, prostituată, respectul pentru „femeia lui”, respectarea ierarhiilor pregătesc finalul căţii prin care Vifora, bunica lui Tase, îi transferă satul ca vatră a valorilor supreme. Scena finală a cărţii este spectaculoasă când o lume e jucată la cărţi, adică intră în posesie prin noroc, prin jocul hazardului, care destramă lumea aceea temeinic orânduită când comunismul aduce civilizaţia urbană la poalele muntelui, iar urmaşilor le este ruşine de proprii părinţi. Borfaşul găseşte ieşirea imposibilei întoarceri.

Scriitorul Cristian Meleşteu izbuteşte să (re)creeze lumea aceasta fascinantă. Nici o tehnică literară nu este ignorată. De la descrierea care fixează naraţiunea în spaţiu şi timp (începutul secolului, în România postdecembristă), până la analiza psihologică, textul întemeiază povestirea. Portretist desăvârşit, scriitorul populează tabloul lumii din margine cu personaje de acest fel: „Un început de cocoaşă şi o poziţie nefirească, aproape ghemuită, pe care o lua când stătea jos, nu te lăsau să ghiceşti cât de înalt e şi, dacă ăl vedeai ridicat, credeai că e alt om, poate fratele mai mare al celui pe care-l zărisei pe scaun. Deşi scump, costumul de pe el nu-i dădea un aer de eleganţă, părea mereu că-l stinghereşte şi, deseori, dădea din umărul drept, ca şi cum i s-ar fi părut că prin mişcarea asta ridică mâneca inegală…”.

Aceste personaje visează, plâng, suferă cu fiecare scenă care se consumă. Până aproape de final unde, pentru o clipă, naraţiunea scapă autorului din mână. Scenele cu Zaraza sunt confuze, iar heppy-end-ul asemănător unei telenovele. Sfârşitul povestirii, de asemenea, scapă de sub dominaţia scriitorului, dramatismul scade, anulat de sugestia că Tase se întoarce la Geta, prostituata onorabilă, doamna de companie cu pruncul, ca într-un film american. Aş fi preferat zgomotul infernal al halbei de bere spart în capul societăţii, cum îndemna Caragiale. Dar, una peste alta, romanul lui Cristian Meleşteu reduce în atenţie o lume uitată pe care mersul vremurilor încearcă s-o ţină prizonieră prin canalizările marilor oraşe.

Mahalaua este lumea colorată ca un tablou impresionist, dar profund creatoare. (Este destul dacă amintim că Petre Ispirescu a ascultat aici, pe uliţele înguste şi în casele improvizate, acele basme inegalabile, care concentrează întregul sistem de gândire metafizică şi bogăţia simţirii unui neam întreg). Este locul unde dezmoşteniţii sorţii se adună într-un loc în care iluzia ţine locul realităţii, unde visul face suportabil destinul, unde sentimentele iau forme violente, unde amintirile trece fiinţa dintr-o dimensiune a timpului în alta cu o uşurinţă impresionantă. O vreme, înţeles ca loc al pierzaniei, marginea oraşului promitea o altă existenţă ţăranului scos din cultura sa sau meseriaşului inovator ignorat de lume sau, în sfârşit, visătorului care nu se putea adapta schimbărilor brutale ale societăţii.

Scriitorul român a descoperit relativ târziu această lume cu personajele ei uluitoare care ne demonstrau că cel mai frumos lucru din lume e corpul omenesc, dar cel mai înspăimântător e mintea lui. De la G.M. Zamfirescu, cu izul romantic, duios, până la cruzimea spectaculoasă a personajelor lui Eugen Barbu, literatura română s-a apropiat curioasă de această lume pestriţă, profundă şi mereu revoltată împotriva destinului şi a societăţii care sufocă fiinţa omenească, în loc s-o creeze. Violenţa sentimentelor, cruzimea faptelor, sadismul destinului înmuiase spiritul scriitorului şi distrugea comoditatea cititorului. Societatea bănuia că se află faţă în faţă cu personalităţi accentuate, profunde, care au puterea să schimbe ordinea consacrată.

Deşi mahalaua, cu întreaga ei cultură, a continuat să evolueze, scriitorul nostru a păstrat distanţa, ca să zicem aşa, pentru că sub aparenta mizerie strălucitoare se afla cuibărită esenţa umană în concentraţie maximă. Or, chiar şi cititorul ar avea rezerve nerecunoscându-se în cultura marginilor.

Dar, iată, lumea „borfaşilor” continuă să existe. Desigur, sub alte forme şi după alte canoane. Secolul al XXI-lea şi-a pus amprenta, postmodernismul i-a modificat percepţia şi accepţia. Ne-o spune scriitorul Cristian Meleşteu în romanul său „Revoluţia borfaşilor” (Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2013), care reface acest loc după ce istoria a trecut viforoasă peste români. În linii mari, scriitorul reţine clasicul comportament infracţional ca expresie a nepăsării societăţii care ignoră individul cu necesităţile şi calităţile lui. Stereotipul copilului dotat, înzestrat cu calităţi intelectuale şi sentimentale care depăşesc media, părăsit de familia săracă şi de lumea ignorantă este folosit de scriitor fără rezerve şi fără preconcepţii. Dar îl dezvoltă pe punctele de sprijin ale fiinţei din începutul de veac. Tase, zis Treflă, îşi sprijină jocul de cărţi pe savante calcule matematice. Aşadar, nu este un ignorant, ci se înscrie în direcţia evoluţiei generale a lumii. Ionică Calculici (cacofonia e implicită) este obsedat de calculator; banda are propriul avocat, Vicinius, pasionat, evident, de istoria Romei unde s-a inventat dreptul ca să pondereze infracţiunea; escrocheriile sunt organizate pe principii economice, pe cunoaşterea psihologiei umane pe care le exploatează firma „SC Iliuţă Numerologul şi Astrologul SRL” (ironia vizibilă), adică în consonanţă cu „lumea oficială”. Sunt borfaşii, altfel spus, instruiţi, care citesc poezii de Eminescu sau Bacovia şi simt arta poetică cum alţii n-o simt, se emoţionează şi se entuziasmează până la lacrimi, cred că acolo, în poem, se află şi o parte din sufletul lor, din aspiraţiile lor.

Infracţiunile sunt cele cunoscute, de la cerşetorie la prostituţie. Pare

În lumea dezmostenitilor

Liviu Comşia

Eugen EvuDramaturgul, poetul şi prozatorul George Astaloş a murit luni (28 aprilie 2014) la vârsta de

80 de ani. Piesele marelui dramaturg, care a fost şi redactor-şef al publicaţiei ”Nouvelle Europe” din 1972, au fost jucate în toate marile teatre din străinătate, iar cărţile sale au fost traduse cu regularitate în Europa Occidentală şi America de Nord.

Bucureşteanul născut în data de 4 octombrie 1933, a devenit cetăţean francez în 1976 şi a fost inclus în numeroase antologii de piese de teatru şi de poezie în Europa şi peste Ocean, fiind considerat de acelaşi calibru ca Samuel Beckett, ori Eugen Ionesco.

În vara anului trecut a fost onorat cu titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, în Franţa, una dintre cele mai prestigioase decoraţii culturale acordate de autorităţilor de la Paris, iar în 2011 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură. În ultimii ani de viaţă a trăit, alături de soţia sa, Hélène, aproape de Parcul Cişmigiu.

A MURIT DRAMATURGUL GEORGE ASTALOŞ


lingvistică, culturală şi istorică.Mai târziu, împreună cu soţia

mea, l-am vizitat în strada Mierlei, nr.15, din Bucureşti, aproape de Dorobanţi şi de Șoseaua Ștefan cel Mare. Doamna Elena (Lily) Carianopol ne-a tratat cu prăjituri făcute de mâna ei, nemaipomenit de gustoase, iar poetul mi-a oferit cărţile lui dinaine de război, salvate din bombardament de soţia sa, căreia i-a dedicat cele mai multe volume. Mi-am făcut câteva însemnări, însă nu le-am luat cu mine, de teamă să nu le pierd, în călătoria cu trenul.

Am fost surprins să aflu, după ce deja ştiam că ascendenţa scriitorului este pe Valea Oltului, la Izbiceni, că soţia era originară din localitatea Fălcoiu, de pe malul Olteţului inferior, fiind înrudită cu bunica mea maternă.

După ce am absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, frecventată un timp, şi de poet, ca „student extraordinar” (adică nu era obligat să dea examene, doar audient), m-am hotărât să redactez o lucrare de diplomă cu tema poeziei contemporane, astfel că m-am ocupat de versurile lui Virgil Carianopol. M-am bucurat de o deplină atenţie şi colaborare din partea celui care, la o vârstă a teribilismului, îşi intitulase o carte chiar cu numele său, apoi câştigase premiul Societăţii Scriitorilor Români cu cartea „Scrisori către plante” (1937).

A debutat cu volumul de versuri „Flori de spin ” (1931), iar până la dispariţia sa a publicat cca douăzeci de cărţi, încheind cu „Scară la cer” (1983). Postum, i-au apărut câteva antologii, unele îngrijite de nepoata sa de frate, Virginia Carianopol. Sunt volume de versuri, amintiri despre alţi scriitori cu care a venit în contact, proză şi poezii dedicate copiilor. Literatura sa a fost comparată cu scrierile unor autori români însufleţiţi de ideea patriotică, unele poezii devenind foarte cunoscute prin asocierea unor linii melodice de succes, fiind interpretate de cântăreţi populari, iar scrierile pentru copii fiind apreciate de aceştia şi introduse în manualele şcolare.

Nu voi încheia fără a menţiona extraordinara modestie a scriitorului, contrazicând cunoscutul dicton „Genus irritabile vates” (Scriitorii sunt firi supărăcioase).

L-am cunoscut pe Virgil Carianopol (n.Caracal, 29 martie 1908 – m.Bucureşti, 6 aprilie 1984), cu prilejul deselor vizite pe care le făcea în oraşul natal, unde se întâlnea cu tinerii care încercau să se afirme cu scrierile lor, între care mă aflam şi eu. Mai aveam avantajul urmării aceluiaşi liceu, „Ioniţă Asan”, cel mai vechi şi cel mai bun din fostul judeţ Romanaţi.

Pe scena Teatrului Naţional, un monument de arhitectură care seamănă cu teatrele din marile oraşe Cluj şi Iaşi, poetul era dispus să răspundă la întrebări, fără să se plângă de soarta sa, găsind câte un cuvânt de încurajare pentru fiecare, faţă de alţi scriitori din

zonă, mai zgârciţi cu laudele şi cu sfaturile. Nicio vorbă despre suferinţele îndurate, în perioada postbelică stalinistă, când a fost deţinut la Periprava, sub pretextul unor opţiuni politice din tinereţe. După anul 1989, această realitate a fost dezvăluită de jurnalistul Constantin Dumitrache, şi el dispărut, într-un periodic local.

Ceea ce m-a surprins, la prima întâlnire cu poetul, a fost faptul că vorbea foarte încet, cerându-mi şi mie acelaşi lucru, deşi nu era nici un secret un dialog cu scriitorul, pe scenă, în văzul lumii. Anii petrecuţi la închisoare îi inoculaseră o frică de a vorbi, unii din cercul său apropiat afirmând că deetenţia îl schimbase într-un ins tăcut, reţinut, cu frică de a se exprima cu voce tare.

Altă împrejurare a fost întâlnirea sa cu elevii unei modeste şcoli gimnaziale, la invitaţia unui învăţător iubitor de literatură. Eram însoţit de câţiva elevi care citeau şi chiar începuseră să compună scurte poezii, precum şi de soţia şi de fiica mea, aflată la vârsta când copiii au o maximă drăgălăşenie, adică la vreo trei sau patru anişori. Cu acel prilej, mi-am dat seama că Virgil Carianopol iubea enorm copiii, cu care Dumnezeu nu îl înzestrase, lor dedicându-le poezii şi cărţi de proză istorică. La scurt timp după această şezătoare literară, poetul mi-a trimis o poezie, dedicată fiului şi fiicei mele, pe care o păstrez şi acum.

Corespondenţa mea cu poetul a relevat că este o fire sensibilă, atentă la schimbările generaţiilor, naturii, regretând satele şi orăşelele Olteniei natale, cu târguri, bâlciuri şi evenimente specifice de natură folclorică,

Corneliu Vasile

Amintirea poetului Virgil Carianopol



act de referinţă care a condus fizica spre abstract. Iniţierea mistică avea astfel premizele ce puteau explica călătorului prin clopot, în labirint, dezlegarea tainei care îl frământa. O fiinţă dedublată între activ şi pasiv este omul numit bărbat şi femeie, soare şi lună. În faţa cosmosului el oscilează între planurile fizic şi metafizic, informat din scrierile esoterice că universul este divizat teoretic între macro şi micro-cosmos, noi aparţinând celui din urmă. Totul însă este scăldat de Sufletul Universal, ceea ce se reflectă în tot prin oricât de mică ar fi lucrarea efectuată de noi, o manifestare parţială a întregului. De unde concluzia existenţei sufletului nostru reprezentând partea asociată trupului format din atomi şi constanta lor vibraţie sub puterea energiei spiritului ce acţionează în universul material. Oricum am denumi aceste noţiuni ele aparţin fenomenului existenţei, viaţa. Posesia sufletului uman nu este singulară, mai ales că suntem însoţiţi de multe alte forţe ce animă corpul uman. Tot ce include aceste calităţi, inclusiv inteligenţa şi conştienţa sunt datorate Creaţiei. Ce putem avea noi din atotcunoaşterea întregului, personalizat fiecăruia, este voinţa şi puterea de a accede către perfecţiune este căutarea şi aviditatea de a utiliza mănunchiul de chei pe care îl avem la dispoziţie.

Înţelepciunea absolută spre care avem acces, spre care trebuie să tindem ţine de imperfecţiunile sufletului numite păcat sau căderea omului (asemănătoare celei a îngerilor) care, orice s’ar spune în cărţile sfinte, nu ne interzic cunoaşterea ci chiar ne îndeamnă să împingem microcosmosul către esenţa divină, conştienţa universală pe care am analizat-o în diferite prelegeri. Totalitatea cunoştinţelor şi experienţelor ne sunt la dispoziţie şi căile de accedere ne sunt deschise, chiar dacă trebuie să demonstrăm calităţile şi puritatea intenţiilor noastre. Marea lucrare alchimică permite iniţiatului deschiderea porţilor ascunse şi inaccesibile ale conştienţei universale, numite prozaic mintea lui Dumnezeu. Prin obţinerea unei conexiuni în peşteră, în fântână, cum se exprimau filosofii antici, el poate încorpora adevărurile eterne. Alfabetul cunoaşterii spre care aspirăm să’l urcăm pe scara infinitului ne poate aparţine descoperindu-ne pe noi înşine9 sursei întregii existenţe.

Această dualitate a planurilor arhitecturale prin care Creatorul a zămislit lumea noastră însoţeşte evoluţia ei cosmică şi deci pe fiecare dintre noi în parte. Puterile constructive relevate de alchimia spirituală este o cale de căutare, de perfecţionare către piatra filosofală. Agentul fizic de transformare atinge nivelul metafizic ca un catalizator mistic pentru un illuminat10. Conceptul de raison d’étre ne plasează în structura metafizică paracelsiană analizată şi dezvoltată în numerosele prelegeri dăruite ţie, companion al meu în biblioteca profetului11. Din structura celor cinci esenţe, cele patru elemente clasice (pământ, aer, apă şi foc) ne oprim la cele trei principii (sulf, mercur şi sare) care se supun triunghiului fundamental, o manifestare perfectă a comuniunii polarităţii opuse, triada, treimea, trei într’unul singur. La Paracelsus ea porneşte de la binomul sulf-mercur (accesând teoriile greco-egiptene şi arabe, care preiau învăţături ancestrale pierdute în obscuritatea istoriei), bărbat-femeie, un nivel alchimic fizic, considerându-le seminţe ale metalelor. Calităţile lor integrate metafizic sunt descrise în nunta alchimică ce conduce la obţinerea pietrei filosofale. Sulful reprezintă soarele şi este legat de elementul foc, în timp ce mercurul este legat de lună şi apă. Ele conduc la formarea pietrei. În gândirea hermetică soarele este tatăl ei, luna este mama, vântul, vaporii interacţiunilor dintre apă şi aer - etapa distilării prin care se induce formarea oului filosofic (moartea trupului şi renaşterea energiei vitale capabile să anime celulele), o îngrijeşte ca pe o sămânţă iar pământul o hrăneşte şi o aduce la maturitate. Paracelsus adaugă al treilea principiu, sarea. Sulful – sufletul devine cauza structurii, substanţă, combustibil, agent de creştere. Mercurul – spirit, vapori şi fluid, penetrează sferele înalte, iar sarea – trup realizează unitatea materiei dându-i stabilitate. Tuturor celor şapte metale li se atribuie originea în aceste trei principii care reprezintă în final o singură esenţă. Sufletul este, deci, intermedierea între şi spirit. Arta a reprezentat calea de exprimare cea mai lesnicioasă, cuvântul abstract nu putea fi transmis decât iniţiaţilor. Arta plastică a reprezentat defularea iniţiaţilor către posteritate, din lumea spirituală către cea profană.

E arta gând, cuvânt sau ce-icând în poiana milenară stau la sfatşi se confruntăcerbul şi licorna? Oare pot

Lumina din adâncul clopotuluiCăutarea simbolurilor arhetipale nu este alceva decât înţelegerea faptului

că Dumnezeu a aşezat în noi un templu cu un înalt nivel de cunoaştere. Aici se duc marile lupte şi se încearcă descoperirea luminii. Templul din exterior există în noi şi dimensiunea lui nu este cu nimic mai prejos decât al primului. El face parte din atemporalitate. Cel mai greu lucru este însă să treci de pragurile impuse artificial de lumea contemporană. Contemplarea şi meditaţia rămân să descopere inteligenţa divină aflată dintru început în noi. Desigur el pare un concept metafizic. Cine cunoaşte funcţiile integrate ale creierului în trup, schimbul energetic dintre acesta şi cel universal, ştie că undeva există cheia matii cunoaşteri pe care şi-au dorit-o şi au dobândit-o înţelepţii, sfinţii, profeţii, uneori luând calea revelată de îngeri înspre tronurile divine, acolo unde arcul reflex cosmic divin se intrică cu cel spiritual.

2.“Când ai 10 paşi de făcut,

9 paşi sunt jumătatea drumului”(proverb chinez)

Am scris adeseori că iubirea este începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, matricea universului întreg. Doar datorită ei, iniţiatului i se poate revela îngerul, doar graţie acestei compliniri poate deveni un fel de stăpân absolut al lumii, capabil a se substitui marilor elemente sau chiar a le recrea. Mai mult decât o simplă dovadă de reflectare a Unului în multiplu, iubirea este adevăratul rod al luminii spiritului, de care, cum au remarcat şi cei ce m’au citit, nu încetez niciodată să mă las călăuzit. În Biblioteca Profetului, în care este invocat, prin ricoşeu, unul dintre miturile cele mai interesante care au înfierbântat imaginaţia artistică a umanităţii, cel al cărţii de origine sacră, în-semn al forţei demiurgice, dar şi al accesibilizării cunoaşterii de către umanitatea care a sperat întotdeauna să co-participe la marile taine ale universului, am încercat să asimilez, absolutul. Una dintre căile de acces este tocmai cartea sfântă, Cartea lui Raziel (Sefer Raziel), Cartea secretelor (Sefer ha-Razim). Am folosit, după cum sesizează Emanuela Ilie5, o primă cheie interpretativă a macrotextului, cu apariţia nu foarte frecventă, dar emblematică pentru miza hermeneutică, a motivului bibliotecii, cu varianta carte - Biblioteca Sacră aflată-n Labirint. Revin aici cu avertismentul asupra dificultăţii tale, dragă frate, călător alături de mine pe acest drum, de a te avânta, fără o pregătire eficientă, pe calea iniţierii reprezentate de acest spaţiu virtual, un labirint al cunoaşterii: „Desfac foile aproape lipite ale cărţilor: murdărie, jeg, cerneală…; cu greu se desfac. Sunt ori prea citite, ori nedesfăcute niciodată. Oricine sugerează iniţierea este tentat să evoce labirintul bibliotecii. Sau pădurea. […] Un singur lucru mi-e teamă: când citeşti mai mult decât poţi spune ori mintea ţi se’neacă ori te-ai rătăcit deja în pădure6.” Pădurea ca loc întunecos şi impenetrabil vederii este recipientul necunoscutului şi misteriosului asemenea adâncului apelor şi mării. Pentru neaveniţi, aidoma reprezentării silvestre, cartea universului întreg rămâne la contemplaţia frumuseţii pădurii, cu sentimentul de teamă în faţa necunoscutului, dar este impenetrabilă vederii superficiale, reprezentând misterul accesibil doar iniţiaţilor. Scriam atunci, nu fără o undă de jale în suflet că „într’un colţ de pădure zace pentru totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar putea fi holografic întregul. Sau poate de acolo începe un alt univers.”

În literatura esoterică apare credinţa implicită asupra conştienţei ce aparţine de cel mai adânc nivel al cunoaşterii, separat de trupul uman. Alteori ea este asociată creierului, aşa cum sufletului îi este inima, dar în acelaşi timp fără o dependenţă totală de acesta. Mai precis, rosicrucienii analizează ştiinţific legăturile intrinseci ale conştienţei faţă de creier, trup sau mediul înconjurător. Misterul acesteia rămâne astfel raţiunea credinţelor şi speculaţiilor secolelor şi chiar mileniilor omenirii. Academic vorbind, ce fenomen extraordinar din pubct de vedere antropologic este conştienţa7, un element cunoscut, cu o identitate bine precizată în sensul sinelui versus restul universului! Ce minunată este utilizarea ei prin liberă voinţă, prin liberă gândire, fără dogme, ordonând informaţiile hermeneutic în ajutorul destinului! Şi, în ciuda tuturor realizărilor, nu cunoaştem dintru totul, splendoarea şi identitatea înălţării spiritului nostru...

Confuză şi aluzivă în procesele alchimiei am întâlnit o personalitate distictă, precum era Toth sau Hermes Trismegistus. Asociat lui Hermes, mercurul rămâne un simbol unic, agent universal al transmutaţiilor, asociat pietrei filosofale sau elixirului vieţii, opus adeseori sulfului, întâlnit în construcţia metafizică a lui Paracelsus8. Recurgând la teosofia practică a Helleney Blavastky, ideologia asimilată şi dusă într’o misterioasă filosofie semnată de Rudolf Steiner, mă întorc la retortele metalurgiei arabe şi ale alchimiştilor medievali care au dat strălucire spiritualităţii în plenitutidea aspectului său simbolic unui

Liviu Pendefunda


î


.Număram primii miei, număram primele berze prin ierburi.

Ţigănci purtau coşuri cu zambile,narcise demne şi lăcrimioare strînse bine în aţă albă de papiotă.

Dar eu aşteptam apariţia bilelor rotude şi verzi... Se iveau timide în vârful lujerului,se înroşeau oleacă la capătul frunzelor şi apoi explodau cu neruşinare în tutu de dantelă, culoare şi miros: bujorii!!

Toată copilăria m au însoţit bujorii. Curţile erau pline şi femeile îi culegeau cu respect şi durere.

Bujorii se culeg aproape deschişi căci trupul lor delicat îşi scutură splendoarea de fuste şi rămâne pistil gol, întristat, singuratic.

Şi dintre bujori îmi zâmbesc chipuri de oameni ce au fost, obraji de femei ce au trecut prin lume şi mâna lor m a mângâiat sau dojenit.

Da,bujori erau tufe în grădinile copilăriei mele! tufe comune în ochii multora, misterioase în ochii mei. Şi florile lor roteau petale aşa cum păunii rotesc cozi în neruşinare:senzuale şi ademenitoare...

Primăvară stă căţărată acum într un portocal şi n inima mea un bujor desface petale!Spre nord trec cocori jeluind!

Au înflorit portocalii.Tot aerul e otrăvit! De m aş gândi la un” pom al vieţii” aş alege un portocal.Întotdeauna

se întâmplă ceva în ramurile lui:fructele sînt pârguite şi mor atârnate cu capul în jos.

Uneori păsări nebunatice se îmbată cu sucul lor dulce şi lipicios.Inflorescenţe stau buchet în vârful nuielelor svelte ,ici colo petalele s au scuturat şi dezvelesc căpăţîna goală a fructului în devenire!

Viaţă şi moarte pe un ram,veselie şi tristeţe şi aromă profundă ,grea în căldura zilei ce zgândăre nara, urcă în om şi se înfige în creier ca un piron!

Au înflorit portocalii ! În noapte stoluri mari de cocori se jelesc peste livezi şi aripi gri fâlfăie spre nord.

Pe dealuri toate frunzele zemoase şi rebele se sucesc,încet,încet şi, din frumuseţea lor obraznică, nu mai rămân decît spini şi uscătură!

Unde sînt macii ispititori?Şi stânjeneii plapinzi?Şi toată adunătură de floricele mici, albe ,roz ,albastre ruşinoase?

Doar crizantemele sălbatice mai acoperă pământul cu voal galben şi pregătesc ochiul spre vara aridă,pustie în ocrul gol ...

Îmi amintesc primăveri muiate în verde .Pe nuiele se hlizeau mîțișori şi puful lor trecut pe obraz era mângâiere de catfea.

Şi mîțișori de plopi cu ciucuri atârnaţi ca epoleţii unui general mândru.Tufe năclăite în galben ţipau de departe” heiiii, e primăvăra!”...şi verde nesfârşit.

INFLORIRI

Adriana Moscicki

să iasă din pădure pe când ei,arcaşii cu fulgere-aurite credcă soarele şi luna au plecatşi sarea presărată de la nuntăa ars şi s’a evaporat?De-am judeca în taină, nu e loco piatră sau un ou să afle unde nu’inici apă, nici foc,iar sulful şi mercurul şi-au topitiubirea care să triumfe, cântec de aedprin lume alungat hai-hui.

Apa şi focul au proprietăţi multiple de transmutaţie, mai ales că agentul viu, acel mercur primordial, interpretat de Maier12 ca ţinând caduceul în mâna stîngă în timp ce Hermes îl poartă în mâna dreaptă, grafica dedublând natura mercurului. Interpretând că sulful şi mercurul primordial sunt părinţii mercurului filosofal. Basilius Valentinus13 descrie în cartea sa Cele douăsprezece chei, ideia prteluată şi de Maier14 a mandalei unde Mercurius aşezat între două aripi ce’i asigură ascensiunea ţine două caducee, flancat de soare şi lună şi de două personaje, transformate într’o altă reprezentare prin lună şi şapte picături de apă şi respectiv de soare împreună cu o sferă de foc. Pe coloana centrală a acestor gravuri, aşezată pe pământ, există principiile tria prima, cele şapte

planete precum petalele unei flor în centrul căreia tronează figura androginului generator de anthropos. În alte lucrări ale aceluiaşi autor apar suplimentar şi două triunghiuri ce imaginează lucrarea spirituală şi cea fizică alchimice. În triunghiul primordial este mereu prezentă pasărea Phoenix, piatra filosofală. Androginul ţine în mâna sa coasa şi compasul, în-semnul victoriei sale asupra morţii şi vieţii. Deci iatâ-ne ieşind din pădure. Acum ştim, s-ar putea să avem chiar douăsprezece chei. Piatra embrionică, perfectă prin cub ne conduce spre Mercur, agentul de transmutare a naturii noastre empirice în anthroposul prezent. Forţa vitală a vieţii este dăruită inteligenţei prin acest mediator. Alchimiştii au încercat să deschidă cartea tainelor cu cheile obţinute prin iniţiere. Ce este tangibil din toate acestea, mă veţi întreba. Totul, dar abia pe acea treaptă care conduce sufletul din trup să întâlnească spiritul. Conştienţa universală este mereu trează în noi. Caracterul şi personalitatea se şlefuiesc pe altarul cunoaşterii. Şi, Doamne, câte chei ai tu !____________________6 Biblioteca Profetului, Ed. Junimea, 20057 sper că nu mai este cazul să separ semantic conştienţa de conştiinţă şi cunoştinţă !8 Paracelsus, Tria Prima9 Cunoaşte-te pe tine însuţi !10 a nu se confunda cu illuminaţii timpurilor moderne, care poate nici nu au atins în visurile lor conştienţa universală.11 Al treilea clopot, Timpul, 200912 Michael Maier, Atalanta fugiens13 Alchimist german din secolul al XV-lea14 Michael Maier, Tripus Aureus, 1618

Rar mi-a fost dat să văd o desfăşurare epică, la scriitorii contemporani, mai decisă decât cea a buzoianului Titi Damian. Poate, cu excepţia lui Nicolae Breban nimeni nu a demonstrat atâta tenacitate în arhitectura scrisului. Începând cu romanul de debut, “Fagul” (2005), continuând cu “Umbra” (2008) şi “Norul” (2011), iată-l pe Titi Damian ajuns la trilogia “Muscelenii”. Trei volume însumând 1107 pagini, scrise într-o cadenţă constantă, denotând un echilibru inclusiv cantitativ al fiecăruia în parte. Într-o prefaţă generoasă, onestă, semnată de Florentin Popescu, el însuşi originar dintr-o zonă apropiată

locului în care se desfăşoară acţiunea romanului, se spune cam tot ce se putea despre această trilogie. Florentin Popescu are viziunea cadrului general,

O CRONICĂ MICĂ PENTRU O CARTE MARE: “MUSCELENII ” !

Marin Ifrim

a locului şi faptelor, fiind un fin cunoscător al tadiţiilor şi obiceiurilor, al vieţii la munte în genere. Am găsit în această prefaţă toate trimiterile posibile şi onorante la alţi scriitori români cu care Titi Damian ar avea câte ceva în comun. De fapt, toate aceste trimiteri inevitabile sunt în avantajul autorului, scrisul acestuia păstrându-şi originalitatea, prospeţimea, AND-ul. Profesorul de limba şi literatura română, după vreo patru decenii de activitate la catedră, timp în care, cu siguranţă, a predat elevilor literatura celor la care face trimitere Florentin Popescu ( Slavici, Rebreanu, Duiliu Zamfirescu, Marin Preda etc.) a devenit, cu fiecare oră trecută, iniţiat în mecanismele inefabile ale romanului românesc clasic. Personal, nu-l văd pe autor cu nimic mai prejos decât înaintaşii săi, dimpotrivă, descendenţa sa literară fiind un atu cu termen de garanţie nelimitat. Chiar se observă, pe alocuri, o anumită detaşare a acestuia faţă de tematica romanului, totul fiind descris cu pedanterie şi obiectivitate, iar atunci când e cazul, cu sarcasm şi ironie subtile, neletale. Mult mai analitic decât Marin Preda, autorul reuşeşte o vastă, cutremurătoare şi categorică evocare a vieţii din satul natal. Memoria acestuia, sentimentul autenticităţii, experienţa şi acumulările profesionale de-o viaţă, calitatea ireproşabilă a limbii române, utilizarea acesteia cu o sacralitate care provoacă fiori şi respect, ne impun, oricât de indiferenţi am fi, unul dintre primii mari prozatori români, poate primul, dintre cei apăruţi după dispariţia lui Marin Preda. De fapt, ca să fim sinceri până la capăt, în literatura actuală nu există decât doi autori ieşiţi din serie. Unul e Varujan Vosganian, celălalt nu poate fi altul decât Titi Damian! Cu tot respectul unui cititor… de neînduplecat.


Ce a însemnat cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu într-o anumită perioadă de profundă malignizare ideologică, nu-şi mai amintesc decât cei trecuţi în vârsta senectuţii. Cu firea sa expansivă şi cu personalitatea sa debordantă poetul de la Bârca chiar făce din spectacolele sale itinerante adevărate evenimente culturale. Când într-o localitate relativ mică, precum Tecuciul, Bârladul, Huşii, Lugojul, Botoşanii etc., descindeau 30-40 de animatori, mulţi dintre ei cu virtuţi artistice evidente, evenimentul trezea urbea din letargie, din platitudine, din lâncezeală.

Cel mai adesea, spectacolele se ţineau pe stadionul localităţii, dar şi acesta devenea insuficient pentru numărul mare de interesaţi. Printre locuitorii urbei se producea o agitaţie nevrotică – se puneau în mişcare cunoştinţele şi relaţiile pentru procurarea unor locuri mai bune, se isca o zarvă neobişnuită pentru patriarhalitatea localităţii, iar bursa zvonurilor creştea cu o octavă. Căteva zile înainte şi alte câteva zile după spectacol, evenimentul monopoliza conţinutul tuturor bârfelor din oraş.

M-am gândit mult – şi atunci când fenomenul ţinea trează atenţia publică, şi după ce mişcarea a eşuat la Ploieşti – cum se explică imensa audienţă de care se bucurau întâmplările cenaclului printre tineri, dar şi printre vârstnici şi intelectuali de bună condiţie cărturărească. Nu cred că răspunsul este greu de găsit. In primul rând era personalitatea fosforescentă a poetului, care fascina prin spontaneitatea lui ductilă, prin capacitatea de a improviza şi prin aptitudinea de a antrena publicul, de a-l face co-participant la spectacol. In al doilea rând era calitatea indiscutabilă a celor mai mulţi dintre actanţii antrenaţi în spectacol. Ducu Bertzi, Valeriu Penişoară, Vali Sterian Vasile Şeicaru şi mulţi alţii au rămas şi în conştiinţa publică ulterioară ca nişte artişti asutentici, cu valenţe interpretative indiscutabile. In al treilea rând era caracterul oarecum inedit şi ieşit din tipicul obişnuit al manifestărilor culturale. Spectatorii se simţeau liberi, intrau în joc, cântau, scandau şi aplaudau cu o frenezie neobişnuită ceea ce le sugera mentorul.

Şi Păunescu, şi acţiunile pe care le iniţia căpătau proporţii de mit şi mulţi credeau că va fi greu să iasă, sau să fie scos din atenţia publică. Greu, dar nu imposibil. A eşuat la Ploieşti în ziua de 15 iunie 1985, datorită unor împrejurări, despre care, în lipsa unui document public, s-a vorbit mai mult în surdină. Despre ce a fost vorba am aflat dintr-un document securistic depistat întâmplător în arhivele CNSAS şi cred că publicarea lui, după aproape trei decenii de tăcere, nu este lipsit de importanţă.

Este vorba de o notă întocmită la 19 iunie 1985, la cererea ministrului Homoştean, căruia i s-a şi transmis de îndată prin telex. Iată cuprinsul ei. Din datele şi informaţiile obţinute rezultă că în diferite medii de persoane continuă să se facă comentarii negative, privind spectacolele artistice prezentate de cenaclul Flacăra în judeţul Prahova şi la adresa poetului Adrian Păunescu, conducătorul acestuia.

Astfel, de către unele cadre didactice şi factori educaţionali se apreciază că deşi pretinde educarea patriotică revoluţionară a tineretului, în ultima perioadă activitatea Cenaclului Flacăra a adus deservicii sistemului educaţional din ţara noastră, deoarece a încurajat la unii tineri liberalismul excesiv, indisciplina şi imoralitatea.

Se afirmă că prelungirea spectacolelor până la ore târzii din noapte afectează participarea unor tineri în ziua următoare la procesul de învăţământ şi de producţie, prin faptul că aceştia, fie că absentează, fie că au capacitatea de muncă diminuată.

De asemenea, se comentează că rolul educativ al activităţii Cenaclului a scăzut ca urmare a atitudinii poetului Adrian Păunescu care încercând să se erijeze în singurul educator competent al tinerei generaţii, foloseşte orice mijloace şi metode de a-şi atrage tineretul de partea sa şi în acelaşi timp subminează autoritatea şi prestigiul factorilor educaţionali, cărora uneori le-a adus chiar jugniri în public.

In rândul oamenilor muncii din instituţiile de artă-cultură se critică calitatea necorespunzătoare a actului de cultură promovat în cadrul Cenaclului Flacăra, în raport cu veniturile şi le însuşesc membrii acestuia.

In cercul său de relaţii poetul Adrian Păunescu şi-a manifestat îngrijorarea în legătură cu consecinţele evenimentului petrecut pe

î

Ionel Necula

Cenaclul Flacăra sfârşitul unui mit stadionul Petrolul din Ploieşti, în ziua de 15.VI.1985, fiind preocupat să ajungă la conducerea superioară de partid.

Totodată, este interesat să cunoască comentariile care se fac la adresa sa şi rezultatul verificărilor întreprinse de organele de partid şi de stat.

Unii dintre membrii Cenaclului Flacăra sunt nemulţumiţi de faptul că Adrian Păunescu îşi însuşeşte pe nedrept o parte din retribuţia lor.

Astfel, se fac afirmaţii că cel în cauză încasează personal întreaga sumă de bani reprezentând retribuţiile membrilor Cenaclului – în medie 575 lei de spectacol pentru fiecare – după ce aceştia semnează statul de plată. Sub pretextul aplicării unor penalizări pentru indisciplină, întârzieri de la program, greşeli de interpretare artistică, realizarea de convorbiri telefonice, etc., Adrian Păunescu reţine între 100-300 lei de spectacol de la fiecare membru al cenaclului, exceptându-i însă pe cei doi fii ai săi.

In acest mod, deşi el nu apare în statul de plată, pentru a putea susţine în faţa opiniei publice că activitatea sa în cadrul Cenaclului este voluntară şi neretribuită, totuşi realizează venituri substanţiale.

Comentariile negative la adresa poetului Adrian Păunescu sunt amplificate şi de prezenţa, în ultima perioadă, la activitatea Cenaclului, a tatălui său, despre care se discută că a fost membru legionar.

In discuţiile purtate referitor la evenimentul din seara zilei de 15.VI.1985, tatăl poetului a încercat să-l disculpe de orice vină pe Adrian Păunescu şi să atribuie în exclusivitate răspunderea în sarcina organizatorilor, respectiv a organelor de partid şi UTC.

Nota nu poartă nici un antet sau o semnătură, poartă doar consemnarea secret, data de 19.VI.1985 şi nr.02997. Pe colţul din stânga sus al primei pagini de raport se rezoluţionează, de către un căpitan al cărui nume nu-i descifrabil, că s-a prezentat tovarăşului ministru Homoştean prin telex, la Direcţia I-a.Ataşat acestei note era Tabelul nominal cu victimele înregistrate în urma evenimentului de la stadionul Petrolul din Ploieşti din data de 15.06.1985. Tabelul conţine 28 de poziţii şi, curios, 12 din victimile înregistrate sunt tinere de vârstă şcolară. Nu se specifică dacă termenul de victimă desemnează morţii sau şi persoanele traumatizate. Il reproducem şi noi în ideea că fiecare sfârşit de an şcolar (15 iunie) constituie şi un prtilej de rememorare a acelui eveniment dureros cu nişte tineri nevinovaţi în prim-plan, cărora în loc de cântece patriotice li s-au psalmodiat troparele.

1. Dirzeanu Mariana, născută la 28.08.1969 în Puchenii Mari, fiica lui Stelian şi Gherghina, domiciliată în com. Puchenii Mari, jud Prahova

2. Burcea Constantina, născută la 21.05.1964 în Bărcăneşti, fiica lui Pavel şi Georgeta, domiciliată în com. Bărcăneşti, jud. Prahova.

3. Stan Roza, născută la 01.05.1955 în Sirna, fiica lui Lixandru şi Maria, domiciliată în com. Sirna, jud. Prahova.

4. Stere Elena, născută la 02.07.1967, fiica lui Ilie şi Steliana, domiciliată în com. Valea Călugărească, jud. Prahova.

5. Pică Polixenia,născută la 28.04.1966, fiica lui Ion şi Ioana, domiciliată în Ploieşti, str. Cibinului, bl.3, ap.4.

6. Pal Ancuţa, născută la 27.09.1969 în Ploieşti, fiica lui Gheorghe şi Mariana, domiciliată în Ploieşti, str. Crişan nr.20A, BL.157, AP.36

7. Vasile Florin, născut la 19.05.1971 în Ploieşti, fiul lui Radu şi Elena, domiciliat în Ploieşti, str, Diana nr.6.

8. Grigore Ion, născut la 26.12.1960 în Berceni, fiul lui Dumitru şi Niculina, domiciliat în com. Berceni, jud. Prahova, sat… (indescifrabil)

9. Dogarul Tudorel, născut la 08.05.1970 în Ploieşti, fiul luiu Gheorghe şi Niculina, domiciliat în Blejoi, jud. Prahova.

10. Răducanu Florin, născut la 10.12.1961 în Fulga, fiul lui Constantin şi Ioana, domiciliat în Ploieşti, str. Stejarului, nr.25

11. Marcu Ovidiu, născut la 15.07.1967 în Ploieşti, fiul lui Constantin şi Maria, domiciliat în Ploieşti, str. Cibinului bl. A3, ap.33

12. Matei Ion, născut la 09.04.1969 în Oradea, fiul lui Vasile şi Maria, domiciliat în com. Brazi, str. Băteşti, jud. Prahova.

13. Dobre Costel, domiciliat în Podenii Noi, jud. Prahova14. Dobre Laurenţiu, domiciliat în Ploieşti, str. Arinului nr.4615. Ivan Gheorghe, născut la 15.09.1967 în Târgşoru Vechi, fiul lui

Nicolaie şi Aurelia, domiciliat în Târgşoru Vechi, jud. Pravova16. Simion Costel, născut la 10.07.1967 în Târgşorul Vechi, fiul lui

Petre şi Elena, domiciliat în Târgşoru Vechi, jud. Prahova.17. Negoiţă Valeria, născută la 30.12.1967 în Brazi, fiica lui Petre şi

Elena,domiciliată în com. Brazi18. Ghiciu Daniela, are 17 ani, domiciliată în str. Găgeri, nr.9219. Grămadă Wilson, 19 ani, domiciliat în Ploieşti, str. Gloriei, bl C.


20. Dan Camelia, născută la 27.o7.1968 în Brazi, fiica lui Constantin şi Maria, domiciliată în Negoeşti, com. Brazi, decedată

21. Muşat Gheorghe, născut la20.XI.1949 ÎN Ciorani, fiul lui Gheorghe şi Dumitra, domiciliat în Ploieşti, str. Sabinelor bl.6 sc.B, AP.31

22. Micu Constantin, n. 1953, sudor, Intreprinderea Foraj PloieştiTotal=27 persoane, din care 8 neidentificate (5 în stare gravă şi 3

decedate)Total decedaţi =5Total accidentaţi 22 din care 3 în stare gravăTabelul mai continuă cu încă 6 nume, a căror identitate a fost stabilită

aproximativ şi schematic.23. Păun Laurenţiu, 15 ani, Pl, str. Izvoare nr.6224. Apostol Viorel, Bucov

25. Stere Raluca, 17 ani, Pl. Str. Andrei Mureşanu, bl.R126. Golescu Georgeta, 27. Anghel Ioana 17 ani, Brazi, sat Negoeşti28. Iordache Vasilica, 17 ani, com. (ilizibil) Acesta e documentul. L-am depistat într-un volum tematic alcătuit

de salariaţii CNSAS-lui în dorinţa de a veni în întâmpinarea cercetătorilor interesaţi de problemele de cultură. Aşa a sfârşit o instituţie excentrică, care dădea în foc de extravaganţele unui poet cu abilităţi de tribun, dornic să mânuiască mase mari de oameni, să se manifeste public şi cu toată clocotirea interioară nestăpânită. A fost sfârşitul unui mit, a unei legende şi a unui poet - în egală măsură adulat şi contestat, care n-a ştiut niciodată ce este modestia şi discreţia.

Cei doi poeți nu au fost contemporani. Când poetul rus murea, destul de tînăr, așa cum a murit, poetul român abia își încerca puterile cu primele versificări, devenite cu timpul poezii, multe nemuritoare. Despre frumusețea de caracter a boierului moldovean sunt multe de spus, a rămas de poveste, adică face parte din legendele neamului românesc.Iată că azi putem să mai adăugăm una, anume replica pe care poetul moldovean i-a dat-o marelui poet rus Pușkin. Replică, căci, din păcate, nu a putut să se nască o polemică între cei doi, ar fi fost interesantă…Cu

toate acestea, și cu ajutorul unul basarabean de mare ispravă, putem imagina o polemică între cei doi, polemică declanșată de texte semnate de Pușkin și pe care, unul ca mine, nu le-a avut niciodată sub ochi! Și nici n-am știut de ele… Răposatul G. C. Nicolescu, profesorul și decanul studenției noastre, care avea un cult pentru Vasile Alecsandri, s-a ferit să ne spună vreo vorbă despre acest episod din prestația exemplară a poetului „veșnic tînăr și ferice”, episod care pune în lumină esența relațiilor bilaterale dintre cele două lumi… Deh, nu rima cu angajamentul luat de Dan Deșliu în numele tuturor românilor: Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor Cu poporul sovietic eliberator…

Bănuiesc că mai sunt câțiva care, ca și mine, n-au cunoscut această veritabilă aversiune pe care a avut-o Pușkin față de români, în ipostaza acestora de moldoveni… Știam că a trăit o vreme la Chișinău, că a avut acolo niște aventuri galante, o poveste cu Şalul etc., adică „aspecte” plăcute pentru amintirea vestitului exil și poet… Dar că n-a știut să prețuiască ospitalitatea moldovenească și și-a dat arama pe față, de exponent obraznic și înfumurat al imperialismului țarist, care se închipuia civilizator al popoarelor cotropite, n-am știut! Ca și în cazul lui Petöfi…

Mai grav este că n-am cunoscut replica lui Alecsandri, replică boierească: o preluăm odată cu un text interesant care circulă la Chișinău. Din păcate nu am putut afla numele autorului. Îi strângem mâna frățește și cu recunoștință:

De ce Pushkin nu merită nici stradă, nici monument în orașul Chișinău

Nu subminez sau pun la indoiala deloc valoarea si aportul acestui poet in literatura rusa si cea universala.

Nici macar nu vreau sa ma refer la faptul ca, incercand sa fiu obiectiv, l-as clasa pe Eminescu si opera acestuia cu cateva trepte mai sus decat Pushkin. Nu pentru ca a scris in limba mea materna.

Si nici nu am sa remarc ironia faptului ca cel mai mare poet rus a fost de fapt, negru :). Da, da, comentati ca, de fapt nu el, ci bunelul-strabunelul sau era negru. Tot negru ramane! :)) Sunt aproape sigur ca in portretele sale pe care le vedem acum culoarea tenului este putin… adaptata:).

Poezia de mai jos, semnata de marele maestru Pushkin este motivul din care acesta nu merita sa fie cinstit de orasul Chisinau

si locuitorii sai, de orice etnie, daca acestia isi iubesc orasul in care s-au nascut si traiesc. Pentru ca este o diferenta. Pentru ca Pushkin a scuipat in Chisinau si in fata locuitorilor Chisinaului. La fel cum in Vladikavkaz, Osetia de Nord, Federatia Rusa, nu ai sa gasesti vreun monument sau strada in cinstea lui Lermontov (care scrisese odata ca “daca vrei sa il obijduiesti pe un caucazian, numeste-l osetin – если хочешь обидеть кавказсца, назови его осетином”). Sa ne gandim, fiecare pentru noi, pentru ce merite locuitorii unui oras ii dedica unui om distins o strada in numele acestuia, sau ii edifica un monument pentru a-l comemora… Nu vreau sa elaborez aici, insa, la sigur nu pentru ceea, ce a facut Pushkin pentru Chisinau.

Nu ma bag sub degetele celor, care ar arata spre mine, invinuindu-ma de rusofobie cand stau pe aceasta pozitie. Pur si simplu acest Pushkin nu a cinstit si chiar a urat orasul in care se afla, unde era primit ca mare oaspete. Da, era deportat aici si da, sunt sigur ca, ca si acum, Chisinaul nu era nici atunci centrul civilizatiei. Mai ales in comparatie cu un oras atat de frumos ca Sankt Petersburgul (doar imi imaginez orasul asta pe timpurile Rusiei Tariste – tot ce e mai frumos in el si s-a pastrat pana in timpurile noastre, era deja prezent, iar blocurile sovietice si alte urme ale Uniunii, ce uratesc si insuresc acum orasul, nici sa fie in proiect). E vorba de respect, pana la urma, fata de oamenii care te primesc “cu paine si sare” drept mare oaspete si locurile, care te adapostesc. Respect, de care Pushkin nu a dat nici o dovada, nici macar nu s-a straduit. Cum ar fi “omenie” in rusa in sensul pe care il am in vedere cand spun acest cuvant in contextul dat? Nustiu, insa nici человечность, nici гуманность nu e…

Si noi ce facem? Ii punem monument in centrul Aleii Clasicilor – acolo, unde bustul lui Eminescu e doar printre multe altele (de asemeni pretioase, dealtfel). Ii daruim o strada ultracentrala, care uneste Universitatea de Stat, Academia de Studii Economice si Guvernul cu cateva ministere ale acestuia in cladiri separate - o strada chiar simbolica, deci…

Poezia asta am gasit-o intamplator, cand rasfoiam prin clasa a 8-a opera lui Pushkin in 3 volume – cartile alea rosii, care cam fiecare a 3-a familie sovietica ar fi trebuit sa le aiba… Versurile de mai jos au fost scrise sa insulte – orasul, oamenii, obiceiurile. Are chiar tente rasiste (poetul referindu-se cu un dispret la evreii localnici)…

Parerea mea este ca, individul respectiv merita si un pumn intre coarne dupa asa poezie :).

In replica, Vasile Alecsandri i-a dedicat si el cateva versuri: Fiind mai negru ca tiganiiCe-ai tot cersit la noi cu anii,Tu, cel primit cu dor de susNici bogdaproste nu ne-ai spus. Cu dar de pâine si de sare,Cu vin din beciul nostru mareTe-am ospatat. Iar tu în zoriRâzând, te-ai scârnavit în flori. Apoi prin codri de mileniiAi tot umblat de dragul lelii.Ei, vezi atunci? Pun mâna-n foc:Tu n-ai fost cal arab, ci PORC!

O polemică necunoscută: Vasile Alecsandri versus Puşkin

Ion Coja


fragmente. Toate aceste tipărituri se datorează unui călugăr cu numele Macarie.S-a susţinut, pe baza unor tradiţiuni, că încă mai înainte, Ivan Crnojevic,

fondatorul mănăstirii din Cetinje (1484), ar fi clădit în Obod o casă pentru tipografie şi că ar fi însărcinat pe fiul său să procure caracterele tipografice din Veneţia7. Această tradiţie însă n-are nicio bază istorică. Gândul de a stabili o tipografie în mănăstirea pe care o zidise poate să-l fi avut Ivan, dar cărţile care se cunosc până acum vorbesc numai de fiul său Gheorghe, care se intitulează Domn de Zeta8.

De unde s-a procurat materialul tipografic, nu se spune, dar se poate presupune că din Veneţia, cu care domnitorii de atunci ai Muntenegrului din familia Crnojevic întreţineau strânse legături.

Tot de-acolo trebuie să fi învăţat meşteşugul tipografiei şi călugărul Macarie, cu toate că nu se poate determina în ce împrejurări. Din prefeţele şi epilogurile primelor două cărţi reiese că acest Macarie era mai mult decât un simplu culegător tipograf şi anume organizatorul şi conducătorul ei şi probabil gravor sau turnător de litere9.

Gheorghe Crnojevic este silit să-şi părăsească ţara în1496, adică îndată după tipărirea Psaltirii, gonit de fratele său Ştefan cu ajutorul turcilor şi se refugiază la Veneţia pentru a începe o viaţă furtunoasă10.

Nu se ştie dacă Macarie l-a urmat în acest exil. E mai probabil însă că acest prim atelier tipografic al slavilor de sud a fost risipit şi tipografia nu mai apare în Muntenegru decât în sec. XIX11.

***Acestea sunt tipografiile slavone care au funcţionat în secolul XV (1483-

1496) şi dacă lăsăm la o parte tipăriturile de origine românească, tipografia nu mai apare decât în1517 la Praga, în 1519 la Veneţia (Bojidar Vukovici) şi în 1529 la Vilna.

Prin urmare este firesc să ne punem întrebare: oare n-a fost în ţară chiar atelierul tipografic din care au ieşit Liturghierul de la 1508, Octoihul de la 1512 şi Evanghelia de la 1512?

O dovadă directă nu avem până acum. Dar nu trebuie să ne grăbim să respingem o ipoteză care nu este în contradicţie cu niciun fapt istoric cunoscut şi care, pe de altă parte, poate singura explică alte fapte cunoscute.

Mai întâi de toate nu trebuie să ne închipuim atelierele tipografice ale timpului după cele ce vedem acum. Instrumentele necesare la tipărit erau mult mai simple, ocupau un spaţiu mult mai restrâns decât astăzi, aşa încât transportul lor şi montarea unui atelier se putea face mai cu uşurinţă decât s-ar crede: un număr oarecare de litere şi câteva tampoane, o putea monta un tâmplar, iată aproape tot materialul care constituia un atelier tipografic şi mai ales un atelier tipografic destinat să tipărească câteva cărţi, pe care un domn pios avea să le împartă în dar bisericilor din ţară şi nu un atelier care-şi propune să tipărească cărţi pentru negoţ.

Dacă Liturghierul sau Evanghelia noastră ar fi fost tipărite într-un astfel de atelier,în Veneţia sau aiurea, proprietarul acestei tipografii şi-ar fi arătat numele, fie pentru a-şi atrage clientela pentru alte comande, fie pentru a arăta de unde se pot procura asemenea cărţi. Astfel Ciaslovul de la Veneţia din 1493 se citeşte în slavoneşte această notiţă: Hunc (sic) breviarum impressit magister Andreas de Thoresanis de Asula, die 13 marcij 149312. Lipsa acestei indicaţiuni este explicabilă dacă ne închipuim atelierul aşezat în vreo mănăstire sau chiar într-un oraş, unde se tipărea exclusiv numai pentru domni Psaltirea muntenegreană, tipărită din ordinul lui Gheorghe Crnojevic în 1495, nu are însemnat locul tipăririi. Acesta se deduce prin analogie, după cum am văzut.

Examinând apoi de aproape epilogul Liturghierului le la 1508, mai putem observa următoarele:

Dacă Liturghierul ar fi fost comandat în locurile depărtate, în care ar fi putut exista tipografii în această epocă, această comandă s-ar fi executat întocmai, cu notiţa finală cu tot şi nu s-ar fi menţionat într-însa un fapt care se petrece în timpul tipăririi acestei cărţi, aşa zicând sub ochii tipografului, adică moartea lui Radu cel Mare.

Menţionarea acestui fapt devine explicabilă dacă ne închipuim pe executorul acestei impresiuni în ţară, asistând la acest eveniment.

În sfârşit faptul că Macarie tipăreşte trei cărţi deosebite sub patru domni deosebiţi, în intervalul relativ scurt de la 1508 la 1512, încă constituie o dovadă că atelierul său a fost în ţară. Căci ar fi greu de admis, mai ales în domniile furtunoase şi de scurtă durată ale lui Mihnea şi Vlad, ca să fi găsit vreme pentru a se confirma mai întâi, apoi pentru a se face alte asemenea comande, la aceeaşi persoană, în locuri depărtate. Pe când din contra, dacă tipograful era în ţară, putea stărui el însuşi pentru tipărirea acestor cărţi, lucru care ar fi cerut mult timp şi foarte multă stăruinţă, cu greu de explicat, dacă acest tipograf ar fi fost aiurea.

Prin urmare, putem să admitem, fără teamă de a greşi, că o tipografie a existat în Ţara Românească la începutul secolului XVI-lea.

Unde a fost această tipografie şi cine este acel ieromonah Macarie, această cercetare o vom face cu altă ocaziune.

(text preluat din revista Convorbiri literare nr. 1, Bucureşti, 1 ianuarie 1902)

În volumele precedente ale Almanahului tipografic s-au publicat sub titlul general de Spicuiri din trecutul tipografiei, două fragmente dintr-o lucrare mai întinsă asupra imprimeriei, care cuprinde câteva afirmări cam precipitate relative la introducerea acestei arte în Ţara Românească.]

Autorul acestor articole ajunge la concluzia că ea n-a putut pătrunde la noi decât în secolul XVII, sub domnia lui Matei Basarab – şi că toate celelalte cărţi din secolul precedent s-au tipărit la Veneţia,la Braşov sau aiurea, în niciun caz în Ţara Românească.

Studierea împrejurărilor în care se dezvoltă tipografia slavonească în Europa în general, în secolul XV şi la începutul secolului XVI, precum şi examinarea mai de aproape a producţiunilor tipografice de origine românească de la începutul secolului XVI, poate să ne conducă la alte concluziuni.

De aceea, profitând de invitarea amabilă de a scrie ceva pentru cititorii Almanahului tipografic, îmi propun a arăta în rândurile ce urmează, că nu este exclusă posibilitatea că încă de la începutul secolului XVI, şi anume între anii 1508-1512, să fi funcţionat o tipografie în Ţara Românească, fără a mai vorbi de anii 1545-47, când existenţa ei este pe deplin dovedită.

***Cele mai vechi tipărituri de origine românească, după cunoştinţele noastre

bibliografice de până astăzi, sunt următoarele trei cărţi destinate serviciului bisericesc:

1. Un Liturghier slavonesc, a cărui tipărire se începe în vremea lui Radu cel Mare şi din porunca lui şi se termină sub Mihnea cel Rău în 10 noiembrie 7016(1508).

Această carte, ca mai toate tipăriturile slavo-române din secolul XVI, n-are titlu. La sfârşitul ei se află un Epilog, care sună astfel în traducere românească:

„S-a început această sfântă carte numită Liturghie după porunca Domnitorului Io Radu Voievod, să-i fie lui vecinica pomenire.

„Şi s-a săvârşit această carte din porunca întru Hristos Dumnezeu bine credinciosului şi de Dumnezeu păzitului şi prea luminatului Domnitor Io Mihnea marele Voievod a toată Ţara Românească şi a părţilor de peste Dunăre, fiul marelui Io Vlad Voievod, în anul dintâi al Domniei sale; ostenindu-se şi smeritul monah şi preot Macarie. În anul 7016, crugul soarelui 16, al lunii 5, indiction 11, luna noiembrie 10 zile”.

2. Un Octoih slavonesc, tipărit de acelaşi Macarie, din porunca lui Vlad vv,, în anul 7018(1510); şi în fine

3. Un Evanghelier slavonesc, tipărit iarăşi de Macarie, din porunca lui Basarab vv. (Neagoe), în anul 1512. Epilogul acestui Evangheliar se termină cu cuvintele:

„Cu porunca Domnului Io Basarab marele voievod, eu întru Hristos rob călugărul Macarie am ostenit întru aceasta şi am săvârşit această carte în anul 7020, crugul soarelui 20, al lunii 9, indictionul 14, luna lui iunie 25 zile”2

Ştirile ce puteam extrage din aceste epiloguri sunt singurele informaţiuni contimporane pe care le avem până acum asupra acestor cărţi.

Din ele rezultă că toate aceste cărţi au fost tipărite de Macarie, din porunca deosebiţilor Domnitori care s-au succedat de la Radu cel Mare până la Basarab vv. (Neagoe), adică între anii 1508 şi 1512.

Unde au fost însă atelierele în care s-au tipărit, nu ni se spune şi de aceea va trebui să aruncăm o privire repede asupra tipografiilor chirilice care funcţionau în tot cuprinsul Europei la acea epocă.

***Primele cărţi tipărite cu litere chirilice apar în Cracovia în anul 1491, ca o

întreprindere comercială a unui librar din Augsigurg, Johann Haller, cu scopul de a le desface printre ruteni şi români3 .

Tipograful era tot un german Swaybold Frank sau Swietopolk Fiol, iar literele fuseseră gravate de un artist din Braunschweig, anume Rudolf Borsdorf. Un asociat la această întreprindere pare a fi fost un cetăţean cracovian cu numele Turzo, după cum rezultă dintr-o hotărâre a arhiepiscopului local, prin care se desfiinţează această întreprindere4 , în acelaşi an 1491.

Cu caractere glagolitice se tipărise mai înainte şi anume în 1483, un Liturghier pentru croaţii ce ţineau de biserica catolică, probabil în Veneţia. Şi tot cu caractere glagolitice crede Kopitar că a fost tipărit şi Ciasoslovăţul sloveno-sârb, tipărit de Andrea Toresano de Asola, cunoscutul tipograf din Veneţia, şi care apare în 13 martie 1493. Singurul exemplar care a fost în Biblioteca Consiliului Comunal din Nürnberg a dispărut, încât nu se poate şti dacă a fost tipărit cu glagolitice, sau cu cirilice, după cum cred alţi slavişti5.

Cu siguranţă însă se ştie că o tipografie a funcţionat în Muntenegru, la Cetinje. Aici s-au tipărit trei cărţi: un Octoih, partea I (1494), o Psaltire(1495) şi un Molitvenic (nu se ştie în ce an). Din aceste cărţi, numai Psaltirea are indicaţia locului de tipar. Din faptul însă că literele, iniţialele şi ornamentele sunt identice, iar în epilog să repetă aceleaşi nume proprii, s-a dedus că şi Octoihul s-a tipărit tot la Cetinje6 şi probabil tot acolo şi Molitvenicul, din care s-au păstrat numai câteva

Nerva Hodoş

__________________1 Reproducem acest articol din Almanahul tipografic pe 1902. Chestiunea începuturilor tipografiei la noi e tratată în el cu deplină competenţă şi soluţiunea dată ei ni se pare cea mai bună (I.B.)2 Bianu şi Hodoş, Bibl. Rom. Veche 1, 6 şi urm.3 Jagic, Der erste cetinjer Kirchendruck (Viena 1894, p.1.4 Picot, Coup d’oeil sur l’histoire de la Typographie dans les pays roumains au XVI siècle, Paris 1895, p.7.5 Dobrowski, Instit. (ed. II, Viena 1852) XXXV şi 793; Kopitar, Gramm. 387; Safarik, Gesch., I, 173 şi III, 251.6 Jagie, Op. Cit.7 Hopf, în Ersch şi Grüber, Realencyklopädie.8 Jagic, Op. Cit.9 Ibid.10 Miklosich, Die serbischen Dynasten Crnojevic, Sitzungsber.CXII.11 Tomanovic,Die erste slavisch-cyrillische Buchdruckerei, în Centralbl. F. Bibliothekswesen, XVII (1900), 429.12 Heine, Repertorium, 3833.

Începuturile tipografieiîn ţara românească1


Volumul de versuri „Anatomie de ploaie”, Editura NICO, Târgu-Mureş, 2013, 232 de pagini, însumează 207 de poeme, din care rezultă „că în toată coloratura axiologică (tematică şi prozodică) este pusă în lumină arta poetică a unui copil care şi-a depăşit cu mult condiţia”, după afirmaţiile din prefaţă ale scriitorului Nicolae Băciuţ, care s-a îngrijit de apariţia cărţii de debut editorial a tinerei poete

Cristina Terente, elevă la un prestigios colegiu din Brăila. Cu o distribuţie aleatorie în paginaţie şi fără o încadrare pe capitole tematice, poemele din „Anatomie de ploaie” au uneori importante, relevante datări calendaristice, pe parcursul anilor 2011-2013, cu un reper biografic aniversar, 13 mai, ziua de naştere a poetei Cristina Terente.

Volumul se deschide cu poemul „A mai trecut încă unul”, adică încă un an de la naşterea poetei, datat 12 mai 2011, ora 22, şi „Chiar de mai sunt două ore, în mintea mea / Al treisprezecelea an a început să crească” (Op. cit., pag. 7), iar urarea pe care şi-o face, ca un vis adolescentin, este: „Să spere doar iubire / Iubirea unui om neinventat / Cu ochii de culoarea mării / Care nu mai apare” (Ibidem), deşi nu-şi face iluzii, doar speră: „Poate stă-n spatele meu, în adierea vântului primăvaratic / Dar nu; e doar umbra idilică a lunii” (Ibidem).

Alte poeme se detaşează prin caracterul intim şi mesajul respectuos al dedicaţiilor pentru mentorii săi spirituali, poeţii Ana Blandiana, Nicolae Băciuţ şi dr. Gabriela Vasiliu, profesoara de literatură română din şcoala gimnazială; ori pentru personalităţi din lumea culturală şi artistică: Paulo Coelho, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Nichifor Crainic, George Bacovia, poeţi; Bujor Macrin, actor; Dan Moldoveanu, poet şi actor.

Nu lipsesc din repertoriul prozodic al Cristinei Terente nici motto-urile din Biblie, din spusele lui Iisus sau Sf. Apostol Luca ori din limba engleză, deşi uneori într-o pastă uşor preţioasă şi excesiv simbolică, dar anulată de versul suav şi ardent, de-o sinceritate cuceritoare al poetei. Nici nu-i de mirare, pentru că poeta este un copil frumos şi talentat, sensibil şi serios, chiar prea sensibil şi prea serios pentru cei 15 ani ai săi, care ştie sau doar intuieşte că harul său, talentul său stau sub o umbrelă conceptuală surprinzător de elaborată la vârsta sa, dar scrie poezie cu o graţie elegantă şi naivă de joc ludic şi o ritualică gravă, pe sonorităţile unui Coral de Bach.

Nu există, spuneam mai sus, o structură pe capitole tematice dar parcă ceva, ceva simetrie şi-a dorit poeta, ori poate editura, pentru că poemele sunt repartizate în ordine alfabetică, nu neapărat riguroasă: primele opt poezii au titlul cu litera A, iar spre final, două poeme sunt caligrafiate cu litera Z…

Poemul „Anatomie de ploaie”, care dă şi titlul volumului, este „cartea de vizită”, paşaportul poetic al Cristinei Terente, C.N.P.-ul artistic, pecetea personalităţii sale în clocot, raportate altruist la o identificare totală cu lumea în care trăieşte şi cu care împarte şi bune, şi rele: „Când cad din cerul stelelor mele, / Lacrimile de ploaie sunt curate, calde / Pe pământ, după ce se zdrobesc / Pe pustiul de asfalt / Devin murdare exact ca păcatele oamenilor / Ce trăiesc pe pământ” (Op. cit., pag. 10).

Dar, parcă-şi protejează individualitatea, singularul, eu-l său sentimental şi personalizat cu nostalgii de adolescentă care se desparte, nu fără regrete, de lumea mirifică, miraculoasă a copilăriei: „Un tărâm fantastic, prezidat de flori, / Un colaj de îngeri – blânzi şi bălăiori - / … / Zumzet de copil, zâne, fantezie, / … / Basme nevisate, un «a fost odată» / Altă lume…” (Altă lume”, pag. 13). Introvertită, timidă şi cu gesturi derutante, la limita confuziei în relaţiile cu necunoscuţii, poeta adolescentă… ascunde, protejează inconştient tocmai ceea ce are mai de preţ în personalitatea sa – sensibilitate, educaţie nobiliară sufletească şi o nedisimulată dragoste de oameni; de oamenii pentru care are un punct de vedere pozitiv, părinţii săi, idolii săi artistici, Ana Blandiana şi Nicolae Băciuţ, prietena sa Irina, şi o risipă de gânduri bune pentru tot ceea ce înseamnă bucuria de a dărui: „Nu mă pot imagina, nu pot rezista, / Mă pierd pe un drum plin de îmbrăţişări calde” („Doar atât”, pag. 15).

Copilul Cristina „se joacă de-a viaţa…”, cu păpuşi de pluş, pe care le pune să gândească şi să-i răstălmăcească dilemele şi tot noianul de nelinişti: „devenim evanescenţe ale lumii / Vânt prin stele, / În pletele unei lumi profane din copilărie” („Distrugem clipa”, pag. 16), şi „se răţoieşte” agresiv, cu un arţag de copil răsfăţat la tot felul de nelinişti şi la incerte repere ale drumului către sine: „De ce nu mă laşi să fac pace cu mine însămi? / De ce te-ai restrâns în mine / Şi în neputinţa mea de a fi / Lasă-mă… / Dispari

ANATOMIE DE PLOAIEde Cristina TERENTE

Dumitru Anghel

şi lasă-mă…” („Dispari”, pag. 17).La cei 15 ani ai săi, Cristina,

poeta Cristina Terente, se tot întreabă, matur, justiţiar şi cu dreptul de a primi răspunsuri răspicate la toate nedumeririle, toate dilemele sale existenţiale, de parcă viaţa ei s-ar fi derulat într-un registru minor, delicat, de fantasme infantile: „De ce aş lăsa luminile ochilor mei să piară? / De ce? Nu am motiv / … / De ce începe să ningă în clipe de deznădejde?” („De ce?”, pag. 21), şi, până la urmă, nelămurită, nemulţumită, sictirită de-atâtea neputinţe ale oamenilor mari, care-ar fi putut s-o lămurească, strigă disperată: „Lasă-mă să strig ca o nebună…” (Ibidem).

Poeta Cristina Terente trăieşte, încă, la parametrii unui sentimentalism melodios şi uşor artificializat, în universul cald, ocrotitor al unei copilării fericite, de care parcă nu s-ar despărţi niciodată, şi-şi pliază exerciţiul poetic pe o realitate nostalgică, de vis frumos: „Se vede lateral şi un pat roz, mic, / Ursuleţii de pluş mai visează în el. / Alături de mine, care încerc să-mi fac loc / În cuibul jocului de-a copilăria…” („Cuibul jocului de-a copilăria”, pag. 24); ba chiar are, la 15 ani de la naştere, tot felul de încercări, de experimente dintr-un univers fastuos: „Ascult cântecul mut al unei amintiri / Şi privesc prezentul ca şi cum n-ar fi al meu, / Ca şi cum ar aparţine unei lumi trecute, / Unei cugetări lăsate în urmă” („Cucerită de trecut”, pag. 25), şi, ca să nu existe nici un dubiu, perorează convingător: „Vreau să merg mai departe, / Dar sunt cucerită de trecut” (Ibidem).

Există în cartea „Anatomie de ploaie” şi o poezie de dragoste, de dragoste suavă, angelică, de o senzualitate stăpânită, ca din vremea unor Petrarca sau Dante, Alecsandri, Coşbuc sau Eminescu, o lirică neîntinată, neatinsă de exhibiţionismul erotic al poeziei deochiate, provocată de imbolduri primare biologice, necontrolate de educaţie şi rigori morale ale unor poetese contemporane, de care Cristina Terente se detaşează deliberat, elegant: „De ce tremuri? / De ce albastrul dintre noi / Se întunecă şi se luminează / Fără să ştie, fără să-i pese…” („Albastrul dintre noi”, pag. 14).

Într-un poem autoportret, „Nu exist”, poeta, personaj liric introvertit, de-o sinceritate frustră, proiectată într-o oglindă a sufletului său, cu o consecvenţă imposibil de perturbat, îşi reprimă drastic orice tendinţă de narcisism: „Nu m-am văzut niciodată / Cine sunt? / Sunt un om pe care l-am văzut în poze, / În oglinzi mincinoase care reflectau ce spun alţii / Şi de care am auzit de câteva ori vorbindu-se, / Dar eu nu mă cunosc” („Op. cit., pag. 107).

Deşi, într-un alt poem, „Non-binele”, are o orgolioasă părere despre generaţia sa, una potentă, într-o perspectivă multiplă şi ipotetică: „Pentru că noi suntem aceia care nu trebuie să facă bine degeaba / Şi, dacă n-am mai fi noi, atunci cine?! / Noi… noi suntem totul!” (Op. cit., pag. 110).

Într-o epocă în care cartea, de la „Psaltirea în versuri” a mitropolitului-poet încoace, cuvântul scris de mână sau de tipar pe hârtie, cu copertă frumoasă şi cu desene viu colorate, pierde teren şi-abia-şi mai găseşte loc în biblioteca de familie, mobilier demodat şi desuet, pe care acum se lăfăie doar… kitchurile-bibelouri aduse din călătorii prin ţări exotice; cartea, simbol al culturii temeinice, îşi găseşte loc în preocupările adolescentei Cristina Terenter, îmn poemul „Mă zămislesc într-o carte”, inspirat de motto-ul mentorului său artistic, poetul Nicolae Băciuţ: „Sărut stânga, sărut dreapta, / Care ţin drept cruce cartea”: „Vreau ca faţa mea să fie o carte / O carte de bibliotecă, / Pentru care să schimb o dată pe lună coperta / O carte de versuri sau poate de proză” (Op. cit., pag. 120); crezul său cultural: „O să mă nasc dintr-o carte / După chipul şi asemănarea ei” Iibidem).

Cum spuneam la începutul recenziei la cartea „Anatomie de ploaie”, primul poem, „A mai trecut încă unul”, datat 12 mai 2011, ora 22, era scris în preziua zilei de naştere, 13 mai, iar spre sfârşitul volumului, poemul „Ultimele numere”, scris chiar în ziua de naştere, este un sensibil remember-simbol al unei maturităţi parcă venită prea repede: „Am fost plecată / Nimeni nu a schimbat data la calendar / Azi e deja 14; nu a fost niciodată 13 / Eu am tot 13 ani şi am mai învins şi anul acesta timpul / Aş fi vrut să nu ştie nimeni că am crescut / Şi toţi să mă ţină minte la 13 ani până la sfârşitul veacului / 12, 13, 14… Încotro te îndrepţi, copilule mare?” (Op. cit., pag. 196).

La mulţi ani, domnişoară Poetă! Şi la mai multe cărţi…



să mărească trapul şi se chinuia să întrebe de ce blaga, de ce cârciuma filozofică şi într-un final adormi. Aşa că nu ştiu când ajunse la dom’ Uţă, nu simţi cum este luat din sanie, doar auzi ca prin vis cum cineva spunea rupându-se de atâta râs, „încă un participant la simpozion, bre dom’ Uţă, fire-ai dumneata să fii că o să ne înnebuneşti pe toţi cu filozofia asta a dumitale”; fusese aşezat undeva în spaţiul deja înghesuit al cârciumii, după ce dom’ Vasile dădu lămuririle necesare. O cer-gă groasă îl acoperi pe studentul aşezat pe o saltea groasă despre care dimineaţa avea să afle că era plină cu ierburi de munte, de aceea fusese aşa de aromată şi-l odihnise atât de bine. Se trezise din când în când, ameţit, dar o ameţeală plăcută fără dureri de cap, aşa cum avea când mai trăgea o băută zdravănă cu zurbagii de colegi de la cămin, pentru a se duce la veceu, cineva îl lămurise unde este toaleta, dar revenind se aşezase din nou pe salteaua caldă, sub cergă şi dulcea torpoare îl lua din nou în braţele ei.

Până să adoarmă din nou, urechile sale erau martorele unor lucruri care îl nedumereau mult, însă pe care şi le propunea spre rezolvare a doua zi. Întreaga încăpere frumos ornată cu crenguţe de brad, cu ghirlande din aceleaşi rămurele de brad, dar şi cu o cergă ce făcea înconjurul întregii cârciumi pe care vedea cu uimire diferite chipuri, iniţial a crezut că sunt pictate, dar dimineaţa avea să-şi dea seama că erau ţesute, era plină de oameni care – şi aici Costin chiar nu mai înţelegea nimic – parcă erau adunaţi la o ….o adunare, o sesiune de comunicări şi referate, cum participa şi el cu diferite prilejuri la facultate – altă comparaţie nu putea face -, şi care analizau o serie de texte, filozofice, i se părea lui Costin.

Ceea ce-l intriga şi mai mult era faptul că toţi cei care vorbeau nu aveau alura unor conferenţiari, a unor intelectuali obişnuiţi cu travaliul unei asemenea acţiuni ci păreau simpli ţărani, lucrători la diferite servicii din localitate sau cei mai spilcuiţi, turişti. Frecvent câte unul striga puternic, „încă un Wittgenstein dom’ Uţă” sau „mai toarnă un Democrit dom’ profesor”, ori „ce bun este Hegel ăsta dom’le”. Asculta din colţul său, acoperit cu cerga cea groasă, mai adormea, dar era trezit din când în când de valurile de râsete ale „simpozioniştilor”.

Cineva citea, se cunoştea clar că face acest lucru şi că nu prea este obişnuit, după poticnelile la fiecare cuvânt pronunţat.

„ — Dar… ce… sunt, prinurmare… prin urmare?... un lucru… care… cugetă… ce… este… ace… aces… acesta… Semn de întrebare. Ce este acesta?... unul.. ce.. se… în.. îndo… îndoieşte… înţe-le-ge… aaaafir afirmă… nea-gă… voieşte… nu vo-ieşte”……. După câteva clipe de tăcere lectorul rosti cu năduf: „ Hai dom’ Uţă, hai bre dom’ Uţă, ce Dumnezeu, mi-ai dat ceva prea greu azi, păcatele mele, pentru mintea mea bătrână. Auzi colea, darcesuntprinurmareunlu-crucarecugetă ce esteacestaunul ce se îndoieşteînţelegeafirmăneagă voieştenuvo-ieşte… Hai, te rog, dă-mi ceva mai uşor bre omule că-mi arde gâtlejul, ce Dum-nezeu”. Se auzi un glas baritonal, de om cu carte, un obişnuit al cuvântului, Costin avea să afle a doua zi că era patronul cârciumii, dom’ Uţă: „– Nu pot moşule, nu pot, zău, mi-ar sări toţi în cap, n-am ce face, spune şi dumneata ceva acolo despre ce ai citit şi-ţi iei cinzeaca de Descartes… De, ce să-ţi fac, dacă te-ai nărăvit la francez! Acum rabdă şi vorbeşte, hai că aşteaptă lumea să te audă… Moşulică se uită rătăcit la ceilalţi, încercă să zică ceva, dar se lăsă păgubaş şi reluă foaia de pe care citise.

„— Hai mă taică, mai făcu o încercare, dar dom’ Uţă îi arătă foaia… Uf, păcatele mele, altădată mă taică luam şi eu câte o cinzeacă fără să mă pună cineva să buchisesc filofofie”

„ — Filozofie moşule şi nu te obligă nimeni să citeşti sau să spui ceva, da’ dacă vrei să bei aproape pe degeaba, trebuie să te supui şi să ne spui ce gândeşti matale despre ce ai citit. Moşul se uită din nou pe foaie în timp ce ceilalţi îşi sor-beau veseli băuturile, făcându-i moşului parcă în necaz. „– Ei las’ că vă văd eu când oţi vrea voi un Marcu!

„— Marx moşule, strigă un tânăr de vreo douăzeci şi trei de ani cu salope-ta-uniformă de la cablu pe el, Marx, ăla care a făcut comunismu’”.

„— Ce mi-e Marcu, ce mi-e Marx, tot un drac… vă văd eu mă feciori…”. „— Hai moşule că se-ncălzeşte Descartes, ce faci, ne vorbeşti sau nu?”,

zise ridicând tonul amuzat dom’Uţă. După câteva clipe moş Petrache, Costin au-zise cum îl cheamă pe moşulică, începu să vorbească.

„— Păi de, io cuget mă, da’ nu sunt un lucru mă, io mă mişc mă… ce, aţi văzut vreodată vreun lucru mişcându-se el, aşa singur? Mă Vanghele, tu ţi-ai luat Loganu’ ala pă motorină… Ce mă el se mişcă singur? Nu mă, tu trebuie să-i pui motorină şi dacă nu mai ai bani, că-i dai pe toţi aici, pă Hăgăl, pă Eraclit, pă, pă, pă Berg Son tu nu mai ai cum să mai cumperi motorină pentru Logan şi el mă, nu se mişcă fără motorină, da’ tu te mişti şi fără motorină şi fără curent şi fără…” „– Stai bre ce tot spui acolo, sări Vanghele hohotind, ce eu ca să mă mişc nu trebe să iau la bord niscaiva Hegăl, Heraclit sau Bergson, ă? Ce deosebire este între Loganu’ meu şi mine? Amândoi ca să o facem pe nebunii trebuie să gâlgâim ceva”.

Aflaseră că este student mai târziu, nu-i interesaseră însă la ce facultate şi ce anume studiază el acolo. Nici el, ameţit de viscol şi aproape îngheţat, nu îşi arăta-se disponibilitatea de a adăuga mai multe amănunte la ceea ce ei obţinuseră de la el, era foarte clar că mai avea puţin şi îngheţa. Oamenii aceia, nici ţărani, nici orăşeni, sau cel puţin el nu mai era capabil, în starea în care era, să discearnă clar cărei categorii sociale sau profesionale îi aparţineau, se arătaseră şi nu prea, surprinşi de arătarea aceea – „arătarea aceea” era el – ghemuită în zăpadă şi care era pe punctul de a ador-mi definitiv şi îl săltaseră după câteva vor-be rostite între ei când l-au văzut:

„— Altu’ dom’ Vasile, auzise el mai întâi, prin perna aceea nesfârşită de fulgi, ce naiba o fi cu ei, n-au minte nici cât o găină, să pleci pe o aşa vreme e moarte curată dacă nu ştii drumurile”. Răspunsul, dacă o fi fost vreunul, se pierdu în urletul viscolului.

Acum, stând înfofolit îşi amintea că cei doi bărbaţi îl săltaseră mai mult pe sus, picioarele lui refuzând să-l ajute, amorţite deja, şi-l urcaseră ca pe un balot într-o căruţă transformată acum la vreme de iarnă în sanie. Îl acoperiseră cu un cojoc miţos, se miră instinctiv cu mintea golită de alte întrebări savante sau răs-punsuri la îndemână, „unde au găsit ei aşa ceva?” şi-i întinseseră o sticlă cu ceva lichid în ea.

„— Haide flăcăule, ia aici şi trage un gât zdravăn din Blaga asta”. Luă instinctiv sticla şi ducând-o la gură înghiţi de două trei ori. Simţi un foc zdravăn cuprinzându-i gâtul, respiraţia i se împotmoli, nu putea nici să tuşească nici să scuipe, deja lichidul i se scursese în jos pe esofag şi-l simţea în stomac unde se aprinse un alt foc.

„— E tare nu? zise cel care îi dăduse sticla, stai liniştit câteva secunde până ce gâtul o să poată din nou să se dilate. Asta este prima reacţie a unui neobişnuit cu Blaga noastră” şi se întoarse zâmbind spre celălalt bărbat..

„— Da dom’ Vasile, mare adevăr ai grăit, după un gât de blaga nu-ţi mai trebuie nici un medicament, nici pat, nici femeie, sănătate curată mai ales pă gerul acesta. Haide băieţi”, spuse către cai, mişcând din dârlogi.

Studentul, în acel moment încă nu le spusese că este student, asta avea să se întâmple puţin mai târziu, după ce avea să se dezmorţească şi după încă vreo două trei gâturi de „blaga”, bea cu prudenţă, dar se pare că deja oarecum faringele şi esofagul lui se obişnuiseră cu băutura şi ajunsese să aibă chiar chef de vorbă. Şi cei doi bărbaţi, pe care încă nu reuşise să-i clasifice într-o anumită categorie, se cinsteau odată cu el, dar în timp ce el începea deja să se ameţească, ei nu dădeau semn că s-ar fi schimbat ceva în vorba şi gesturile lor.

Au scos mai apoi o bucată de şuncă cu foarte multă slănină pe ea, don’ Vasile a scos şi un briceag curios din teşchereaua de la brâu şi a tăiat pentru fiecare câte o bucată bună de şuncă cu carne şi un strat gros de slănină, înmânând-o fără multe cuvinte studentului, acum ştiau că este student şi vizitiului.

„— Ia tinere ca să ai ce da băuturii de ros şi să mai prinzi un pic de putere. Hai că nu mai avem mult şi ajungem imediat la Cârciuma filozofică”. Printre cle-făituri, printre înghiţituri de şuncă şi gâturi de „blaga” câteva nedumeriri începeau să prindă contur: de ce îi spuneau băuturii „blaga”, o fi vreun localnic producător al acestei licori dată naibii şi ce o fi cu această „Cârciumă filozofică” pe care dom’ Vasile abia o amintise? Nu era străin de semnificaţiile acestor cuvinte chiar dacă domeniul său era unul tehnic, mai precis telecomunicaţii „telefoane, da, da”, apreciase dom’ Vasile atoateştiutor. Costin, aşa spusese în sfârşit studentul că îl cheamă, încercase să adauge şi alte lămuriri, dar băutura îl topise aproape cu totul şi deşi vedea foarte clar cuvintele în mintea sa, acestea refuzau să iasă de pe buzele sale trunchiate, deformate în limbajul unui beţiv notoriu. „Doamne, se gândi, cred că m-am îmbătat şi încă zdravăn” şi se lăsă păgubaş.

Vizitiul, sau aparentul vizitiu îi atrase atenţia lui dom’ Vasile. „— Tinerelul nostru a luat-o serios pe ulei, cred că acum nu-i mai trebuie

decât un somn bun la dom’ Uţă şi mîine o să fie ca nou. „— Domnu’ Uţă o să aibă clientelă suficientă pentru un simpozion sadea,

râse zgomotos dom’ Vasile, cei trei tineri de aseară, pensionarii ăia de acum două zile, grupul de ciobani de la firmă, ăia de la cablu, care nu se mai dau plecaţi de o săptămână…”.

„ — Plus ai noştri de care nu mai scapă orice-ar face, he, he”, concluzionă râzând mânzeşte vizitiul, parcă mândru de tot ceea ce se petrecea.

Costin moţăia încălzit sub cojocul miţos mirosind a oaie şi lapte, cu foa-mea ostoită şi cu gândurile liniştite de „blaga”. Din când în când tresărea la râse-tele zgomotoase ale celor doi de pe capra saniei, sau când vizitiul îşi îndemna caii

Cârciuma filosofică „La UŢâ”

Petrache Plopeanu


Luni, 3 februarie 2014, Sala Atelier a Facultății de Arte din Galați a găzduit un eveniment de excepție, asupra căruia merită zăbovit și reflectat. În cadrul acestui eveniment au avut loc cel puțin două premiere naționale, pe care le voi prezenta separat, așa cum de altfel trebuie procedat.

Prima este spectacolul de teatru ”E frumos ce-mi place mie!”, montat de regizorul, scriitorul și profesorul Bogdan Ulmu, spectacol ce a contat ca examen al primului semestru din programul de studii masterale cu specializarea ”Teatru Muzical”, masterat pe care Facultatea de Arte gălățeanăîl desfășoară în colaborare cu Academia Centrală de Dramă din Beijing.

Compozițional, spectacolul alcătuiește o țesătură paradoxală, lucrată cu măiestrie de bijutier. Pe de o parte, există o elaborată prezență a mijloacelor expresive – jocul, mișcarea, dansul, cântul, costumele populare. Pe de cealaltă, o elaborată lipsă a lor – decorul, eclerajul, tehnica de scenă. Combinația – economie de mijloace, ar zice aveniții domeniului, înșelându-se - este de fapt o stratagemă stilizată care pulverizează dimensiunile spațiale și temporale ale acțiunii, devenită astfel un pretext, un preambul fantastic pentru o incursiune nostalgică, impresionistă, prin teatrul folcloric românesc. Grație textelor lui George Călinescu, excelent alese, acțiunea baleiază de la iroziși călușari, până la feciorul de împărat căruia i se făgăduiește idilica ”jumătate de împărăție”, de la pilde spirituale până la metehne cu damf de rubiniu (cum altminteri decât flancate muzical de Maria Tănase și a sa ”Bun e vinul ghiurghiuliu”), de la fabuloasa poveste a brezaiei până la inițiaticul itinerar întru însurătoare. Peste toate episoadele plutește un umor fin, bine dozat, în concordanță cu posibilitățile textului și ale actorilor, genul de umor specific unei povești spuse cu poftă, cu bună dispoziție.Nu există neapărat o cronologie a acestor momente, după cum nu există nici o legătură sesizabilă între ele, alta decât ludica continuitate sau apariție a unor personaje dintr-o poveste în alta. Însă exact această incongruență plasează întreaga construcție dramatică într-un tablou mișcător, într-o ”toamnă aurie, demult”, marca illo tempore-ului sadovenian. Ceea ce nu e nici pe departe întâmplător – același Călinescu scria despre Mihail Sadoveanu ca ”are realismul lui Balzac și melancolia unui romantic”. Este, în mare măsură, rezumatul spectacolului.

Crucialul merit al compoziției scenice este că face acest lucru fără să-și declare o funcție documentaristă, lăsând spectacolul să respire un aer teatral și nu literar. Pe care îl respiră, nu glumă! Spectacolul are un suflu bine cadențat, actorii se schimbă la fiecare scenă, momentele de text au un tempo asemănător cu muzica populară care le precede sau le urmează (și care acționează deopotrivă ca declanșator sau ca plasă de siguranță pentru fragmentele dialogate), acțiunea fiecărui moment are grijă să cuprindă întreg spațiul de joc (realmente solictant pentru actori, însă de mare efect pentru public – impresia este că actorii joacă pe o scenă de dimensiuni considerabile), iar dansurile încinse la răstimpuri fac o savuroasă atmosferă.

Surpriza cea mare este că, pe lângă cele descrise, actorii cântă! Este vorba, în definitiv, de un spectacol gândit pentru un masterat de teatru muzical, așa că performanțele vocale nu puteau fi omise. Ar fi fost însă o greșeală ca tocmai din acest motiv, ele să fi fost supralicitate și decupate în stil musical, ca interludii, cuplete sau aparté-uri. Din fericire, nu s-a căzut în facila ispită, iar momentele muzicale s-au integrat excelent în economia unui spectacol cu tensiunea energetică a muzicii folclorice, nu a intermezzo-ului de tip musical.

Și totuși, de ce este această reprezentație unică? Pentru că este prima încercare de gen, cel puțin în învățămîntul teatral universitar național. Îndrăznesc să extind afirmația la nivelul întregului domeniu artistic teatral românesc, cu riscul de rigoare. Dincolo de acest motiv, spectacolul e unic nu doar ca rezultat al unui demers, ci și ca produs artistic în sine, ca triumf a ceva ce ar fi putut să fie și din fericire nu este. Ar fi putut să emane un simbolism religios condescendent, ar fi putut să devină un elogiu ieftin al ”fibrei” românești, ar fi putut să fie un manifest patriotard infantil, ar fi putut să fie o bășcălie zglobie sau o fatalistă tragedie melodramatică, scăldată într-o moralitate ambiguă și într-un misticism profund inoportun. Spre lauda celor implicați, nu este nimic din toate acestea, ci un spectacol cântat în cheia sol a teatrului, umorul, un spectacol care își definește propriul gen, unde deocamdată nu are concurență: feeria folclorică românească, updatată....

*Cea de-a doua premieră națională este programul de masterat care a

debutat în toamna lui 2013 la Facultatea de Arte din Galați și care a făcut posibil apariția spectacolului ”E frumos ce-mi place mie!”. Acest masterat, întins pe doi ani și care, cum spuneam, este desfășurat în colaborare cu Academia Centrală de Dramă din Beijing, presupune, pe lângă pregătirea de bază (care include și un modul de pregătire în limba chineză), patru luni de deplasare în China pentru studenții români, pentru a studia ”la fața locului” chestiuni specifice teatrului muzical. Nici aici n-o să insist în zona desfășurării tehnice, ci o să încerc să aduc câteva lămuriri despre însemnătatea acestui masterat pentru învățământul teatral universitar din România.

În acest sistem nu există noțiunea de bun cultural teatral. Există noțiunea de produs teatral, condensat, în cele mai fericite cazuri, sub forma unui spectacol care marchează finalizarea studiilor (de licență sau masterale) și care este jucat de câteva ori maximum, într-o simbolistică și o filosofie a șansei – de cele mai multe ori, se ia în considerare că pentru câțiva dintre participanții la un astfel de spectacol (mă refer, evident, la studenții-actori) poate fi singura dată când urcă pe o scenă și performează în regim semi-profesionist. Și cam atât. Nu există vreo strategie reglatoare a inflației de absolvenți în domeniu (numărul anual de licențiați în teatru îl depășește cu mult pe cel al locurilor disponibile în instituțiile oficiale), nu există vreun plan structurat și etapizat care să le ofere tinerilor actori o șansă reală de integrare pe piața de profil și nu există nici descriptori de performanță în educația teatrală care să genereze statistici relevante în domeniu. Instituțiile de învățămînt sunt, astfel, exonerate de orice răspundere, școlind artiști care își sprijină activitatea ulterioară pe organizări de proiecte într-o platformă concurențială directă, individuală, care fluctuează în funcție de indici mai cu seamă economici, decât culturali. Din teoria pedagogului Ion Cojar, învățământul teatral a împrumutat conceptul de ”etapă de lucru”, conform căruia orice tentativă artistică, oricât de elaborată, nu este un produs finit, ci urmează să sufere modificări la fiecare reluare. Admirabilă fecunditatea ideii în resorturile și mecanismele procesului de învățământ, însă egalmente periculoasă, folosindu-se nepermis de mult ca paravan pentru proverbiala descurcăreală de moment sau pentru a cataloga teatrul ca artă a contingentului, deopotrivă spasmodică și imprevizibilă, care nu poate pune la dispoziție un sistem de evaluare precis. Ca orice artă, teatrul (incluzându-l și pe cel studențesc) are reguli, canoane și standarde de performanță conform cărora produsul efectiv (spectacol, reprezentație, performance, oricum ar fi numit) poate fi judecat, comentat, evaluat, indiferent de poziționarea astrelor în momentul desfășurării lui.

Acest program de studii aduce o schimbare fundamentală în acest sens. În timp, dacă va beneficia de continuitate și dacă va câștiga susținere, ar putea fi un real game-changer într-un domeniu aflat de bună vreme în criză, recunoscută sau nu. Marele beneficiu al acestui masterat este un rezultat final cu o identitate proprie, un bun cultural, adică un produs cultural care nu doar există, ci este și valorificat. Iar această valorificare nu are loc în sisteme competiționale (care inoculează ideea de supremație, de exclusivitate), ci într-o nesperată transgresare a granițelor culturale prilejuită de un schimb de experiență cu o potențialitate explozivă, cel între România și China. Este oferită, în premieră, posibilitatea de a valorifica un astfel de produs cultural nu doar sub aspect financiar – un astfel de spectacol, cum a fost cel care a încheiat activitatea studenților gălățeni după un prim semestru poate deveni oricând o carte de vizită, un brand național incomparabil, mai onest decât șiretlicurile de marketing denumite pompos ”campanii de promovare națională”. Șansa pe care o au acești studenți, de a-și prezenta eforturile creative unui alt public, de a colabora în sens artistic și teatral cu profesioniști de altă naționalitate este unul din motivele pentru care românii și-au asumat riscurile aderării la comunități multinaționale și multiculturale. Posibilitatea oferită acestor tineri, de a-și valorifica cunoștințele dintr-un anumit domeniu, într-o manieră organizată, controlată, sistematizată, sub protectorat instituțional și cu beneficii concrete pentru ambele părți, probabilitatea de a stabili ulterioare colaborări sau proiecte comune și întreg lanțul de beneficii care pot urma din acestea, conturează o etapă revoluționară în învățământul universitar artistic românesc. Iar această etapă poate începe la Galați. Felicitări deci, profesorului Corneliu Dumitriu, inițiatorul acestui temerar proiect, precum și tuturor studenților implicați în acest spectacol: Daniel Făt, Alin Costea, Gabi Enache, Nicu Trandafir, Ioana Decianu, Geta Nedelcu, Maria Dănăilă, Dan Radu, Daniela Enache, Elena Belciu, Claudia Iancu, Carmina Ilie.

Închei cu aceeași dilemă, care mă frământă din ce în ce mai serios: nu știu câtă lume (de astă dată, nu doar dintre gălățeni) are suficientă viziune cât să înțeleagă dimensiunea celor descrise mai sus. Spre binele nostru, al tuturor, sper să existe cât mai mulți.

Podul de origamiVictor Mihăilescu


. De curând am putut răsfoi cartea sa “Antologie de poeme 2006-2012”, publicată la editura Fides din Iaşi în 2013, şi să extrag din ea poemul în întregime paradoxist „Să fii poet” pentru volumul 11 al seriei paradoxismului. Versurile sale sunt, într-un grad mai mare sau mai mic, exponente ale oximoronelor, ale zbaterilor interne, ale solitudinii şi exilului. Fiindcă Ionuţ face parte din tagma noastră, a celor cu mai multe ţări, sau cu nici una!... pătura socială a emigranţilor. Exilat de două ori!... mai întâi în Canada, la Montréal (2003-2011), apoi în… România, unde locuieşte şi scrie astăzi (la Oradea). Nihilism în ideile sale: „viaţa este zero, la puterea doi / şi rămîne zero, nuli suntem şi noi” („Eu la pătrat”, pag. 15). Inutilitate: „sîngele curge-n vene degeaba, sufletul meu e o pală de vînt” („Pot să?”, pag. 165). Introspecţie: „uneori urăsc lumea / pentru că există fără mine / uneori mă urăsc / pentru că exist fără lume” („Prizonier”, pag. 77). Şi obsesia înstrăinării: „Exil în camera de veghe, / Exil în starea hibernală, / Exil la miile de leghe, / Exil în groapa comunală” („Exil”, pag. 147). Ca stil, repetiţia, din câteva poeme, îmi aminteşte de volumul La Baad, al lui Cezar Ivănescu: „să fii romantic şi să fii un martir, / să fii apatic şi să fii în delir, să fii ruşinea încercată pe dos, să fii degeaba şi să

fii cu folos” („Să fii poet”, pag. 194). Încheiem cu aceste versuri memorabile ale autorului: „aceasta este viaţa, un veni, vidi, vici, / o scurtă nebunie cu dragoste şi vicii” („Festina Lente”, pag. 102). Şi cu maxima latină: Poeta nascitur, non fit (Poetul este înnăscut, nu făcut).

Acest exil spiritual continuu

Poeme paradoxiste din volumul “Antologie de poeme 2006-2012, autor Ionuţ Caragea

Să fii poet să fii romantic şi să fii un martir,să fii apatic şi să fii în delir,să fii ruşinea încercată pe dos,să fii degeaba şi să fii cu folos. să fii pervers din exces de pudoare,să fii timid şi să dai din picioare,să fii creştin şi să-njuri dumnezeii,să fii dorinţa şi chinul femeii. să fii ascet şi să umbli prin lume,să fii sărac şi cu multe volume,să fii iubit şi să fii împotrivă,să fii frumos şi urît deopotrivă. să fii nebun şi să-ţi simţi nebunia,să fii damnat şi să speri veşnicia,să fii bolnav şi să vrei să te doară,să fii poet şi poeţii să moară.

Eu la pătrat

viaţa este zero, la puterea doişi rămîne zero, nuli sîntem şi noi viaţa-i primul număr, împărţit la doirămîne jumate, restul la gunoi viaţa-i radicalul din divinitateşi rămîn doar sfinţii fără de păcate viaţa este sfera, cercul şi pătratulscotocind prin toate, aflăm rezultatul viaţa e triunghiul, dreptele cateteşi rămîne unghiul fără epitete viaţa e obtuză, pînă-n infinit

şi rămîne punctul, singur şi uimit viaţa-i printre puncte, o mulţime vidăşi rămîne moartea... singură, rigidă viaţa este zero, zero absolutla puterea doi, un necunoscut viaţa e un calcul – simplu – cum sînt Euînsă Eu² = Dumnezeu

Ceva din mine caută ceva Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.Bine că am ce alege.Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.Bine că există cuvîntul.Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.Bine că există cerul.Ceva din mine caută ceva din tine.Bine că există iubirea.Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.Bine că există cugetul.Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.

Bine că există ceva care caută ceva.Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.Bine că există lacrima.Ceva din mine caută fericirea.Bine că există speranţa.Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.Bine că mai pot să respir.Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu,ceva îl caută pe diavol.Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.Bine că mai există visele.Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,Ceva caută mereu ceva.

Guru amnezic secundele s-au adunat într-o sectăcondusă de un guruamnezic traficant de nisipîn spaţiul îngustal clepsidrei secundele s-au adunatca morţii-n cimitiraşteptînd numărătoareainversă degeaba o nouă istorie începeistoria clepsidreipe jumătate plinăde lăcomia unui guru amnezic

................................

Poetul Ionuţ Caragea

Nu sunt primul care să remarce stilul paradoxist al poetului Ionuţ Caragea, membru de onoare al Asociaţiei Paradoxiste Internaţionale – colaborator la volumul 6 al Antologiei Paradoxiste Internaţionale (antologie ajunsă în prezent la volumul 10, timp de două decenii: 1993-2013), în care îi este publicat poemul de mari dimensini „Analfabetism literar” (52 strofe în care autorul, la fiecare două strofe, foloseşte o singură literă pentru începutul tuturor cuvintelor, cu excepţia strofei finale), şi evidenţiat de Universitatea din New Mexico – Gallup, pentru merite culturale. Alţi scriitori au întrezărit talentul său. Precum Cezarina Adamescu, care vorbeşte despre paradoxul din poezia „Ceva din mine caută ceva” în revista Agero din Stuttgart (recenzie din 9 mai 2009), iar Prof. Dr. Constantin Miu desprinde antinomiile autorului din poemele „Marea singurătate a zborului”, „Cer fără scări” şi „Guru amnezic” (recenzii publicate în revista Sferaonline la 9 august 2009 şi 13 decembrie 2009)

Florentin Smarandache


Saturnalii

Ard catapetesme în amieze,Se mai coc iluzii sub umbrare,Evadǎm din calmele ascezeSǎ ne pregǎtim de sǎrbǎtoare.

Înǎlţǎm litanii spre înalturi,Ne-nfruptǎm din ape de luminǎSǎ dansǎm ca-n anticele rituriCelebrînd pǎcatu’ curs în tinǎ.

Cînd, tîrziu, ospeţe stau sǎ-nceapǎ,Într-un dans sǎlbatic de bacante,Focuri pe pǎmînt, în cer, pe apǎ,Se aprind în albe hierofante.

Înecaţi în rîuri reci de vin,Istoviţi tanatic de orgie,Zǎcem beţi ca-ntr-un profan aminDe delir, pǎcat şi poezie.

Iar tîrziu, în ceas etern, veciaNe ridicǎ-n umbre, îngeri stranii,Sǎ ne ierte parcǎ ereziaCe o sǎvîrşirǎm noi golanii...

Înfiorare

În tăcerea albă curge-un glas în sânge,Ancestrale treceri între om şi lup;Când e lună plină, haita-n cerc se strângeDansând colţii-n aer pânǎ când se rup

Pânzele tăcerii de pe-ntinderi arseDe Apocalipsa ce în vis începe;Sus, la cetăţuie, triburile parşeUrlă fantomatic, călărind otrepe.

A-nceput mareea, în fiinţe cântăDor de ducă orfic, ucigaş şi sumbru,Iar fecioare goale delirând descântăMugurii de sfîrcuri peste corn de zimbru.

Vraja serii urcă izbucniri de sevăÎnspre vechi nelinişti care cheamă-n rut,Sburători sar ziduri cu parfum de EvăCe aşteaptă clipa cu un nod în gât.

Peste ape, reci, şerpi dansează-n smârcuriŞuierând la lună peste dinţi, lucid;Pruncii printre vise cheamă lapte-n sfârcuri,Iară cucuvele stau clipind pe zid...

Când cetatea doarme, circulă miasme,Duhuri rătacite merg pe-acoperişe;Peste neguri orbii îmblânzesc fantasmeŞi-n fiinţe, tainic, răul se furişe.

POEZIE

PUIU RADUCAN Alensis De Nobilis MARIA ANDREEA BOCSACadou

Buun... ți-ai pregătit mânușile și creanga cu lauri, poți pleca în Antarctica... Azi te trimit eu și nu aștept confirmare de primire din partea nimănui, căci știi și tu bine... te trimit departe. Poți să ieși din viața mea la fel de sfios cum ai și intrat, e aceeași ușă, pe care scrie: Împinge! Dar nu uita să lași totul la mine... nu meriți amintiri, nici măcar șoapte de amor, sau măcar otravă... până și otrava pălește-n fața ta... Nu mă lua drept o ființă dură din cauza acestui mic cadou... e prea puțin pentru ce însemni tu pentru mine! Mi-e jale...tare jale când știu că brațele mele te-au cuprins odată și poate e totuși bine, căci, fir-ar să fie, acum știu ce tare si adânc știi tu ca să mă zgârii, să mă ridici și-apoi să îmi spragi țeasta de asfalt. Te-am cunoscut, acum, deși târziu, mai bine decât înainte, dar cum puteam să te cunosc când știi atât de bine jocul de cuvinte? Cum rămâne cu dragele momente?? le iau cu mine toate... când îți vei dori să-ți amintești ceva, amintește-ți doar de gura ta înveninată care mi-a făcut fracturi deschise, ți-ar plăcea să vezi cum răsar din inima mea mii de oase fracturate? sau ti-ar fi scârbă să mai privești ceva ce odată ti-a adus fericire prin cuvinte? știu că așa ar fi....îți intuiesc răspunsul, de aceea nu te las să vorbești... oricum vorbești ciudat... și nu te-aș înțelege... Poți pleca, suflete pereche, în Antarctica...mi-ar plăcea să-ți știu gura inghețată de durerea amintirii....

Meniri prin colțuri de străzi Care dintre voi, poeților, și-a rătăcit menirea?? Nu vă ascundeți! acum e prea târziu, căci am văzut-o la colțul străzii cum bocea... Haideți, care o să recunoască?? Știu că e unul dintre voi... Pe TINE te-am văzut pe strada cu pricina, chiar ieri seară... mergeai alene și purtai o pălărie de epocă, cu pipa în gură, pe de-a dreptul un poet, nu cumva ți-a căzut menirea pe asfalt?? Pe TINE te-am văzut acolo cam pe la ora 3, cât de ciudat...exact cu o oră înainte s-o găsesc!

...............................

BOLTA RECE

După douazeci de ani,iată-mă ajuns din nou,cu un ram din crângul Mării,la Iaşi, pe deal, în Copou.

Ca-n univers părăsit,am luat calea … robilor,cu-n om, în amurguri calde,pe-o colină-a Iaşilor.

Alergând în paşi de abur,cu femeia … fără nume,mă scald în ochiuri de rouă,şi văd frumoasa minune …,

ce-n prag năpădit de vreme,peste care omul trece,să bea vinul din pocale,colo-n Iaşi, la Bolta Rece ...,

unde-n tainice unghere,Duhul Junimii veghează,şi-n ritm de sonete calde,murgul lui Ştefan, nechează ...

Mai pică o frunză grea,ziua vine …, timpul trece,Oooo, Doamne, ce aş mai vrea,să beau vin, la Bolta Rece!

Să mă urc pe cerul lumii,care trece …, se petrece,Luna-şi dezgolească sânii,când beau vin, la Bolta Rece.

Şi când crucea-ntr-un genunchise roagă … la ora zece,să mai beau un chil’ de vin,cu-n om drag, la Bolta Rece …

…………………………………

Iar mai cade-o frunză grea,timpul vine …, ziua treceDoamne, Sfinte, ce-aş mai bea,un vin bun, la Bolta Rece!

Plânge inima-n rărunchi,văd la ceas cum timpul trece,du-mă, Doamne-n dulce târg,c-o doamnă …, la Bolta Rece!

ANII DE CRIN …

În setea de cântec a nopţii când cireşii copţi ai Ţepeştiului mă cheamă, gândurile-mi fug pe alei alături de vântul nebun.

Crucile se roagă-n genunchi spre cuiburile de vis, iar toamna vieţi-mi pletele-şi desface să curgă întru şlefuirea lespezilor de pe mormintele crude, de unde apoi lăcrimează peste coamele statuilor vii.

..............................


În „însingurarea” recunoscută, îl putem numi pe autor, Cititorul de gânduri. Pentru că această carte nu poate fi povestită, doar degustată în înghițituri mici, cedez tentației de a-i da mai degrabă cuvântul autorului, fără pretenția că am selectat esența.

„Am atîtea întrebări de spus, încît nu cred că aș încăpea cu ele pe lumea cealaltă. Tot ar rămîne cîteva care nu ar trece vama. În schimb, cu cîteva răspunsuri aș vrea să vin neapărat înapoi, chiar și în mod fraudulos”.

Pentru că poezia îmi ține și mie uneori de cald, aduc în text una din cele mai frumoase definiții care onorează genul: „Poezia e cuvîntul din ziua a șaptea. Cuvînt care cultivă odihna oricărei neliniști. Poezia e o neștiință dumnezeiască”.

Modestia, dar nu modestia de fațadă, ci aceea profundă, a lucrătorului, este adesea mărturisită din gând prin cuvânt „Din lucrător al cerului devin, pe zi ce trece doar un ziler al pămîntului. Mă simt uneori în situația celui care, de atîta alergat, nu mai știe să meargă. Șchiopătează în zbor.”

Gravitând pe aceeași orbită cu filosofii care-l acompaniază în demersul său, considerând că: „Filosofia este proba de haltere a spiritului ”, îl găsesc adesea în aproprierea lui L. Wittgenstein, un alt modest care își supune propozițiile propriei evaluări, sperând să facă uneori, „o tăietură la momentul potrivit.” Tăieturile lui Ioan F. Pop decupează viața dintr-o

„întîmplare numită impropriu lume”. Tocmai de aceea, aleg pentru final un alt citat care cuprinde câtă sălbăticie, tot atât sublim: „Merită să trăim în această lume chiar dacă am plăti acest fapt cu veșnicia iadului. Nu există pedeapsă pe măsura privilegiului de a fi văzut lumea. Existența m-ar interesa, în disperarea ei, chiar și sub formă de larvă.”

Până acolo, meritul cărții lui Ioan F. Pop este, cred, acela că face Tăcerea să tresară.

De obicei, primim urări de sărbători. Cât mai multe în ultima vreme, prin simplificarea manoperei. Alegi o formulă comună, dai click pe agenda electronică și gata. Eu am primit anul acesta de Paști, o carte. Într-un plic, pe care adresa era scrisă de mână, cu un autograf purtând aceeași amprentă, de la un autor pe care nu-l cunosc direct și care nu mă cunoaște direct. Marginalii la o absență, Ioan F. Pop, (Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2014). O fi întâmplare, o fi doar un nor, trecut dintr-o privire în alta ”.Oricum ar fi, întâmplarea s-a petrecut în această lume și mi-a amplificat sentimentul binelui care ne învăluie mai mult ca oricând în prejma Tainelor. „Eu nu citesc, ci devorez cărțile”, spune autorul. Îndrăznind să mă numesc și eu un cititor, de data aceasta nu am devorat cartea din simplul motiv că exista pericolul să mă devoreze ea pe mine. Scrierea, alcătuită din texte de întinderi diferite, necesită pauze de respirație. Nu sunt cronicar. Precizez că întreprinderea mea este doar un semnal la o lectură, care se încadrează cel mai bine în cuvintele autorului: „Citirea unor cărți deșteaptă în mine un fel de vacuum, mă transformă, pe parcursul unor zile întregi, într-o umbră. Ele mă umplu de zădărnicie și angoase care la dislocă pe ale mele, făcându-le ridicole”. Este și cazul cărții de față. În nevoia mea de a citi, există adesea dorința de a relua lecturi în întregul lor sau doar fragmente din cărți care m-au purtat într-o lume paralelă, alcătuită nu din materie, ci din cuvinte.

În ce mă privește, cartea aceasta nu începe, nu se termină și poate fi deschisă oriunde. Fiecare text este doar o parte „dintre paranteze”. Poate fi luată drept însoțitor la drum greu, la fel cum personajul lui Charles Frazier, Inman, a purtat în raniță Călătoriile lui Bartram, carte cu ajutorul căreia își alina disperările și își alimenta visul.

„M-am născut cu obsesia unei așteptări goale, … pe care am încercat să o umplu cu umbrele cititului și scrisului. Toată această nerăbdare mi-a dat un rost chiar la limita în care acesta se poate pierde”.

„Patima care se cheamă scris”Ştefania Oproescu

• Mi-ar plăcea enorm să mă îmbăt numai cu fericire, dar nu mai am unde să torn atâta în mine.

• Unii sunt stăpâni, alţii sclavi. Din ce în ce mai puţin loc să te strecori.

• Ciobănaşul mioritic nu va mai avea nici măcar o oaie căreia să-i lase testamentul.

• Tăcerea doare pentru că nu e înţeleasă.• Legislaţia în cultură suferă de două boli: deficitul de

reglementare şi excesul de reglementare.• Decât pesimist şi să am dreptate, mai bine optimist şi să nu

am.• Măgarul nu se mai bate mai nou cu leul, ci stă în poiană şi

admiră o grămadă de alţi măgari care trec cu sau fără jeep-uri.• Cârciumă – loc în care poporul român e foarte cinstit.• Calul poate fi cavaler numai când se urcă pe o iapă. • Cel mai tare mă tem de curvele din noi.• Pentru ca o blondă să râdă sâmbăta, îi spui o glumă miercuri.• Cel mai trist este când nimicul se transformă în nimicnicie.• Turistul piroman şi-a dat foc la valiză.• Şpriţ – îl începi cu curaj şi nu-l termini niciodată cu demnitate.• Dacă ar mai veni Iisus o dată, popii ar fi primii care l-ar răstigni

din nou. Ca să nu le strice jocurile.• Ce gândesc un optimist şi un pesimist despre criza economică

mondială? Primul: vom ajunge cu toţii să cerşim. Al doilea: De la cine?

• O să ne ducem dracului. Dar important e să nu ne ducem în următorii 50 de ani ai mei.

• Doar românii îşi iau pământ pe Lună. Asta pentru că nu vor

• AFORISME • AFORISME • AFORISME • AFORISME • AFORISME • AFORISME • să-l muncească.

• Cu gripa asta păcătoasă, porcii au început deja să se roage să prindă Crăciunul.

• Un mut îi spune prin semne unui surd: ne urmăreşte un orb!• Cel mai scurt banc rasist: albul mută şi câştigă.• Tohan – localitate cu bicicletă pe care oricum ai asambla-o,

iese tot mitralieră.• Doctorul ne învaţă că fumatul nu afectează gândirea. Cine

gândeşte, nu fumează.• După ce câştigă la loto un milion de euro, un poliţist îşi

cumpără o intersecţie şi se privatizează.• Libertatea presei – privilegiu de care se bucură un ziarist la

ieşirea din închisoare.• Diferenţa dintre o bancă de investiţii şi o pizza? Cea de-a doua

mai poate hrăni o familie.• Ce diferenţă este între o oglindă şi o blondă? Oglinda reflectă

fără să vorbească, pe când blonda vorbeşte fără să reflecteze.• Mucoasă – posibilă purtătoare de SIDA, în jur de 16 ani.• Arta – minciuna care dezvăluie adevărul. • Aparenţele înşeală şi cea mai ascuţită inteligenţă.• Am pierdut ceva, să fie de bine cui îl găseşte. Chiar dacă

uneori e viaţa mea.• În noile poveşti de dragoste lupului nu-i place numai poziţia

capră, ci şi poziţiile oaie, miel sau ied.• Dacă vrei ca soţia să te asculte când vorbeşti, vorbeşte cu

altă femeie.• Eşti inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ceea ce auzi.

Eşti înţelept dacă ştii care jumătate.


î

Lampa cu petrol atârnată de cuiul bătut în peretele casei lângă capul patului în care dormeau părinţii, ardea cu flacără mică afumând sticla. Eu în patul alăturat mă prefăceam că dorm, să pot asculta discuţia lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale şi că se fereau de mine. Aşa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei şuşoteau că aşa erau învăţati ţăranii să vorbească când intrau în pat, pe şoptite. Vorbele lor le desluşeam destul de greu. Mi-am adus aminte că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică, mai mic cu un an decât mine, l-am văzut pe tata tot cărând în braţe saci din pânză de cânepă ţesută de mama la război, spre magazia unde ţineau bucatele (cerealele). Nu ştiam ce are de gând să facă şi nici nu am dat importanţă la ce făcea el prin magazie, fiind preocupat să nu-mi cadă cercul din sârmă, dacă nu ne chema să ţinem de gura sacului eu pe o parte, Petrică pe cealaltă, cât el turna cu baniţa în sac (o baniţă egal cu 12,5 kilograme de cereale) grâul luat din hambar. A încărcat câţiva saci cu grâu şi alţi saci cu orz şi cu porumb şi i-a apropiat de uşa magaziei, după ce i-a legat la gură cu o sfoară groasă din câlţi de cânepă răsucită de bunica pe răscitor.

Tata cultiva câţiva zeci de metri pătraţi cu cânepă şi cu in pentru nevoile gospodăreşti. Când plantele ajungeau la maturitate le tăia cu secera, le lega în snopi şi apoi băga snopii în apa lacului din marginea comunei la topit, adică la putrezirea părţii lemnoase.

După vreo două săptămâni aducea acasă snopii aflaţi în putrefacţie şi începea prelucrarea lor prin meliţare, adică prin trecerea printr-un dispozitiv format din două scânduri bătute la capetele a doi ţăruşi înfipţi adânc în pământ să nu se mişte, printre care intra o alta scândură care rupea tulpinele aşezate pe meliţă până partea lemnoasă se sfărâma şi se scutura, rămânând doar fibra. Atunci intra în acţiune bunica, mama tatălui, sau mama, care treceau fuiorul printr-un alt dispozitiv format din multe cuie lungi şi ascuţite, bătute unul lângă celălalt la înălţime egală într-o bucată de dulap, care scămoşa fuiorul. Am văzut mai târziu aşa ceva când am fost la un circ ambulant, dar dulapul era mai mare şi mai lung şi se aşeza un fachir cu spatele pe cuiele ascuţite. Femeile spuneau că dărăcesc fuiorul. Urma torsul şi ţesutul la război iarna, când nu aveau prea multe activităţi prin curte. Din pânza din cânepă realizată, mama sau bunica coseau saci, iar din pânza din in făceau ştergare sau material pentru cămăşi de zi sau de noapte. Pe cele de noapte coseau cu fir de arnici diferite desene florale sa fie cât mai frumoase, iar la gât ataşau şnururi cu ciucurei la capete.

Cum spuneam, mă prefăceam că dorm să văd ce pun la cale ăi bătrâni. Aşa le spuneam noi copii, cu toate că tata nu depăşea cincizeci de ani şi mama patruzeci şi cinci.

- La ce oră zici că pleci? îl întrebă în şoaptă mama pe tatastând în pat mai mult pe întuneric, pregătiţi pentru culcare, lampa fiind cum ziceam cu fitilul

doar pâlpâind să nu se stingă. - Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanţa durează drumul vreo patru ore şi ceva

cu căruţa. Sunt peste treizeci şi cinci de kilometri. - Crezi că ai să reuşeşti să obţii un preţ bun? Să nu baţi drumul de pomană. Avem nevoie de

bani, dar nici pe degeaba să ne dăm agoniseala de un an nu putem. Ştii că a venit iar Ionel Beleaua - perceptorul, că nu am plătit dările la primărie. De fapt îl chema Ionel Şerban dar lumea îi spuneau Beleaua că îl considera o mare belea pe capul omului cu adunatul dărilor către Stat, din ce în ce mai înpovărătoare.

- Dă-l în ceara mă-sii că-i vom plăti. De-aia merg tocmai la Constanţa. Sper să vând ceva şi la un preţ mai bun. Poate merge mai bine ca la obor la Mangalia. Ai văzut şi tu. Ţiganii vor să-ţi ia munca mai pe degeaba dar vând tinichele lor cât nu face. Numai să te păcălească fi-le-ar mama lor a dracului de borâturi, spuse tata cu obidă.

În mintea mea s-a înfiripat imediat dorul de aventură. Ce-ar fi să merg şi eu la Constanţa? Nu am fost niciodată, aşa că am să mă strecor din pat fără să observe părinţii preocupaţi cu pregătirile plecării, mă voi îmbrăca şi ţuşti peste gard să mă atârn de oiştea căruţii în spate până voi ieşi din sat.

Odată gata planul stabilit, imediat am adormit dar aveam un somn iepureşte, la primul zgomot să mă pot trezi.

Cum am simţit mişcare prin cameră şi pe ăi bătrâni părăsind odaia, cum şi eu zbughio din pat. Am căutat repede în lada cu haine ceva mai acătării, hainele pe care le îmbrăcam de obicei când mergeam la biserică că de, ajungeam la oraş şi cu ele la subţioară, pe uşa din faţa casei m-am ascuns sub trandafiri. Aveam eu un loc unde mă piteam în Săptămâna Mare a Paştelui, să-mi mănânc oule vopsite de mama. Imediat cum umplea copaia pentru aluatul de pâine sau coşul din nuiele de alun, cu ouă de toate culorile, cum dădeam iama prin ele când nu era atentă la năzdrăvăniile mele. Doar nu era să aştept încă două - trei zile până venea Paştele.

Ieşit afară din casă, îmi zăream părinţii în lumina lunii cum în liniştea nopţii cărau sacii de la magazie la căruţă şi îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopţii cu lătratul lor răguşit. Caii erau înhămaţi la căruţă şi fornăiau scoţând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am şi ascuns după cuptor să nu mă simtă părinţii şi imediat ce tata a ieşit pe poartă cu căruţa, iar mama a închis poarta la loc intrând în casă, pe aci ţi-e drumul, ţuşti peste gardul de piatră şi direct pe oişte. Zdruncinăturile căruţei pe glodul uliţei desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd oraşul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros al oiştei, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat văd că se zăreşte o mogâldeaţă mişunând în spatele căruţei. Am bănuit că este un câine şi cât pe aci să sar în căruţă de frica câinelui şi să-mi desconspir prezenţa. Am văzut că mogâldeaţa se gudura la picioarele mele şi imediat am înţeles că de fapt era Braica, căţeaua noastră, care şi ea s-a luat după căruţă ca şi mine, fără acordul stăpânului. Circulam amândoi clandestin în spatele căruţei încărcate.

Peste puţin timp am depăşit perimetrul comunei şi cum am ieşit la drum de câmp, tata a dat bice cailor să meargă la trap. Drumul era uşor în pantă, cobora spre lacul de la marginea comunei, acolo unde topea tata cânepa şi inul. Eu mai departe mă ţineam cu mânuţele prinse de fundătoarea căruţei

Călători clandestiniVirgil Stan

să nu cad de pe locul meu incomod. Braica şi ea alerga în spatele meu legănându-şi coada veselă nevoie mare. Ne apropiam de satul Moşneni, la şase kilometri de comuna noastră, când a ieşit luna dintre nori şi tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoţit şi de căţelusă.

A oprit căruţa, s-a dat jos şi cu biciul a încercat să alunge căţeaua, să o întoarcă din drum, dar de unde. Căţeaua se îndepărta câţiva metri şi se oprea privindu-l cu ochii ei mari şi întrebători. Când tata se întorcea spre căruţă revenea şi ea în apropiere. Aşa m-a descoperit şi pe mine ascuns lângă căruţă, tremurând în frigul dimineţii răcoroase a sfârşitului de septembrie.

Numai o asemenea surpriză nu şi-ar fi dorit. Înapoi nu avea cum să se mai întoarcă. Mi-a tras câteva la fund şi alte scatoalce după ceafă, plus înjurăturile de rigoare şi m-a luat de o mână şi un picior şi m-a aruncat în căruţă peste sacii cu bucate. Atunci nu a mai spus nimic nici căţeluşei. A înţeles că de fapt căţeluşa, o maidaneză de talie mică, bălţată cu alb şi negru, cu urechile clăpăuge şi picioarele scurte, s-a luat mai mult după mine decât după căruţă. M-a acoperit cu o haină de a sa şi tot înjurând pe înfundate, a dat bice cailor plini de năduşeală din cauza greutăţii căruţei şi a efortului depus.

Ajunşi la gradinile de la Zarguzon, în apropierea oraşului Techirghiol, tata a tras căruţa la fântâna cu cumpănă şi a adăpat caii, lasându-i să se mai odihnească vreo jumătate de ceas. Tot mai erau vreo douăzeci de kilometri până la obor.

Dimineaţa, când zorile au început să mijească de ziuă, m-am trezit şi eu din somnul ce m-a furat în hurducăiala căruţii. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la ţară, iluminarea cu lampa cu petrol şi fitil din bumbac. Prin curţi se auzeau câinii lătrând, simţind prezenţa căţelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruţă şi mergea în ritmul cailor.

Când am ajuns la Obor care se afla în centrul Constanţei, se luminase bine. Tata s-a orientat şi a tras căruţa pe o stradă unde mai erau şi alţi ţărani veniţi cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a frecat bine cu un şomoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpiraţie şi apoi a pus zăblăul cu grăunţe în capătul oiştei să mânânce până v-a reuşi el să vândă ceva din sacii plini.

Din vârful căruţei unde eram eu cocoţat se vedeau tiribombele viu colorate aşteptând clienţii. Erau tot felul de corturi având pânza colorată în culori stridente, reprezentând scene de lupte tătăreşti, femei cu şerpi atârnaţi de gât şi multe desene de acest gen, unul mai grotesc decât altul. Undeva pe o construcţie metalică cilindrică înaltă de vreo cinci - şase metri şi cu o platformă în jurul ei la partea superioară, exista la intrare o reclamă mare pe care scria ZIDUL MORŢII având desenat un motociclist cum se urca pe pereţii metalici.

Dimineaţă răcoroasă dar cu cer senin la Constanţa, gălăgie, misiţi care tot cercetau preţul la cereale, gură cască şi multă lume cu sau fără treabă prin obor. Era duminică, zi de târg şi multă lume sosită din toată regiunea. Tata mi-a spus pe un ton fără echivoc.

- Tu-ţi ceara mă-tii, poate dispari de lângă căruţă, să te mai caut şi prin furnicarul ăsta de lume.

Eu eram cu ochii numai pe tiribombe şi pe intrarea de la „Zidul morţii” unde se auzea o motocicletă turată de scotea un fum şi un zgomot de ziceai că nu-i numai una ci câteva. Curioşii


î

după ce plăteau biletul de 3 lei cât scria pe pancardă, se înghesuiau pe marginea zidului de tablă. Curiozitatea mea nu avea margini. Cum să fac să văd şi eu ce se întâmplă în interiorul cutiei din tablă de aplaudau aşa de tare spectatorii?

Nu aveam curajul să-i spun tatălui că m-aş duce şi eu. Soarele era urcat la vreo doua suliţe cum o tot auzeam pe mama că zice când o întrebai cât este ora şi a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineaţă, am luat un sac gol şi l-am întins lângă căţelusă sub căruţă unde m-am cuibărit şi eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care mă invita la masă. În afara pâinii şi a bucăţii de brânză de oaie din traistă, s-a dus şi a cumpărat şi zece mici de la un grătar, plus o halbă cu bere pentru el şi o cană cu bragă pentru mine. Gândeam eu că dacă tata face o asemenea risipă, înseamnă că a vândut ceva din cereale. Când m-am uitat în căruţă erau mai mult de jumătate dintre saci vânduţi.

Cum am fost martor la discuţia dintre părinţi cu o noapte în urmă, am îngăimat şi eu o întrebare nevinovată:

- Ai vândut bine tăticule? - Cât să-i plătim lui Beleaua am luat, dar ne mai trebuiesc şi pentru

alte cheltuieli. Poate vând şi restul. - Tată, te rog, mă laşi şi pe mine să mă dau în tiribombă? Nu m-am

mai dat de când se monta la Turtoi aproape de Paşte scrânciobul de-l învârtea cu calul şi dădeai un ou pe tură.

- Poate te rătăceşti şi nu mai ştii să vii înapoi. Şi aşa cred că o găsesc pe mă-ta moartă de inimă când o vedea că nici tu şi nici căţeaua nu sunteţi acasă. Sper să bănuiască că ai plecat după mine.

- Nu mă rătăcesc tăticule că se vede „Zidul morţii” şi ştiu unde este căruţa noastră.

- Bine, ia un leu şi ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat şi eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă nimeni

din mâna mea cât sunt de pornit pe tine. Cum am primit leul, pe acii ţi-e drumul, direct la leagănele care se

învârteau de zor. Norocul meu că preţul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau şi în barcă, un leagăn sub formă de barcă agăţată de o bară metalică şi-ţi făceai singur avânt.

Cum am terminat cele două ture şi banii, am fugit direct la zidul morţii să mă strecor printre spectatori şi să văd ce se întâmplă aşa de interesant în interiorul cilindrului metalic.

Văzând un cetăţeam mai vârstic l-am rugat să mă bage şi pe mine. Pe pasarelă era un afiş pe care scria : “Copii sub 8 ani însoţiţi de părinţi - intrarea gratuită”.

- Nene, mă iei şi pe mine? - Dar cu cine eşti măi prichiciule aici? mă luă el la întrebări pe un

ton mai răţoit. - Cu tata dar a rămas la căruţă. - Păi nu ai mai mult de 8 ani? mă descusu el înainte. - Nu, sunt doar clasa întâi. Nu vedeţi că sunt mărunt? minţii eu cu

seninătate, cu toate că eram clasa a treia. Eram foarte mic de statură pentru

vârsta aceea.- Bine dar să nu pleci de lângă mine, mă atenţionă el.- Nu plec nene. Am ajuns la intrarea cilindrului de unde zgomotul făcut de motocicleta

turată era asurzitor şi fumul îţi tăia respiraţia din cauza mirosului puternic de benzină şi ulei. Instalaţi sus pe podina din jurul cilindrului metalic, am văzut o motocicletă normală fără aripi de protecţie şi un motociclist echipat într-un costum cum nu am mai văzut pe la ţară, cu cască pe cap şi ochelari mari din plastic pe ochi.

Pasarela era plină de curioşi printre care se mai zăreau şi alte capete curioase de ţânci ca mine. Bărbatul echipat aşa de caraghios cum mi se părea mie, s-a urcat în şeaua motocicletei sale şi cu motorul turat începu să se învârtească în jurul cilindrului metalic, când la un moment dat s-a urcat cu motocicleta pe perete şi a început să se învârtească cu viteză în jurul cilindrului. M-am speriat aşa de tare de era să o tai la fugă, nu cumva să iasă din cilindru şi să ne accidenteze. Nu s-a întâmplat aşa. După câteva ture aproape de vârful cilindrului la mai puţin de un metru uneori de noi, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereţii metalici, până a ajuns la bază unde a şi oprit în aplauzele asistenţei înmărmurite de teamă şi uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-şase minute.

Abia aşteptam să ajung la căruţă să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînţeles că iar m-am lipit de câteva înjurături şi una după ceafă că nu l-am ascultat dar ce mai conta? Am văzut zidul morţii şi aveam ce să povestesc prietenilor mei de joacă.

Tata terminase de vândut sacii cu ceriale, cumpărase vreo doi-trei bolovani mari de sare pentru oi şi vaci şi alte cumpărături necesare în casă după indicaţiile mamei.

Urcaţi în căruţa acum goală, caii mergeau parcă mai veseli. Erau mâncaţi şi bine odihniţi. Când am ajuns prin cartierul abatorului, o haită de câini s-a luat după Braica noastră şi aceasta speriată s-a repezit în fugă pe o stradă din apropiere îndepărtându-se de căruţă. Oricât a încercat tata să o readucă lângă căruţă, aceasta nu a mai apărut, aşa că am plecat fără ea spre casă. Eu plângeam de zor şi tot mă uitam să-mi văd căţeluşa revenind în spatele căruţei. Nu s-a mai întors.

Seara târziu am ajuns şi noi acasă. Când m-a văzut mama în căruţă lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât şi am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut, m-a luat de o mână şi cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de şarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci şi nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea aşa de tare, nici nu-mi mai aminteam acum de prima mea plimbare clandestină la oraş. Nu ştiu ce o fi fost în sufletul ei stând atâtea ore în incertitudine, ne ştiind când şi unde am dispărut. Braica s-a întors acasă după vreo săptămână, flămândă şi jerpelită, ca un câine de pripas, dar dupa câteva zile fiind bine hrănită şi îngrijită şi-a revenit. Aceasta a fost prima mea aventură când am plecat într-o plimbare clandestină la oraş.

Mangalia - 8 feb. 2011

poftă, incontinent, de a trebuit să dau pauză... Tot ea avea o scenă în care mă prindea cu minciuna și-mi arunca-n cap, chipurile, niște cutii de conserve, nedeschise. De-obicei, încerca să mă menajeze. La premieră însă, prima conservă am primit-o-n frunte, iar a doua-n coaste. Pe a treia a reușit s-o arunce, Slavă Domnului, peste umărul meu stîng... Fiind un veritabil magnet al accidentelor, la o altă reprezentație a mîncat compot de gutui (recuzită consumabilă!) cu...detergent de vase. La cîteva replici chiar scotea clăbuci, spre uimirea celor din scenă (recuziterul spălase farfuria, dar omisese s-o mai și clătească!). În fine, la unul dintre spectacole se simțea rău și, la pauză, a cerut o pastilă pentru durere de cap. Același recuziter (greu de înțeles) prompt, ia dat pilula. Era Xanax! Ultimul act l-a jucat au ralenti, durînd cu 15 minute mai mult...Dar și colegul nostru de scenă, interpretul lui Moricet, a pățit ceva oarecum nostim: la premieră trebuia să aibe o scenă cu un actor mai tînăr, care ca să scape de el îl lovea cu o floare. Floarea însă era din plastic dur și după cîteva lovituri trase cu forță, actorul nostru s-a trezit că sîngerează.E bine să fii și actor: cunoști viața secretă a spectacolelor, nu?!...

Am colaborat, ca regizor, în cei 40 de ani de lucru în circa 30 de teatre, cu vreo 400 de actori. De la veterani ai scenelor prin care-am trecut, la studenți/actori; de la comedienii de tip vechi, la cei moderni, nonconformiști; de la histrioni agreabili, cu care se lucra minunat, la unii imposibili, schizofrenizați de roluri și relații cu partenerii/managerii. Am iubit circa zece actrițe și am urît cam tot pe-atîtea. Dar cel mai interesant a fost faptul că eu însumi am jucat, în cîteva montări profesioniste. Nu prea multe, dar suficiente ca să știu cum e. Am jucat nu fiindcă îmi doream neapărat să fac și actorie, ci fiindcă, în momentul respectiv, nu era altă soluție: dacă nu jucam eu, reprezentația nu se ținea. Sau premiera nu ar mai fi ieșit. Și un director de teatru cu vechime m-a învățat că nu e bine să trimiți publicul acasă, fiindcă-l pierzi. Cred că avea dreptate... Voi vorbi doar despre ultima reprezentație în care am apărut pe scenă: A sosit trăsura domnului, după Feydeau. Un spectacol de public, o comedie bine scrisă, o trupă care juca excelent. Se rîdea cam la două minute, ceea ce-nseamnă că merita efortul... Aveam și noi, pe scenă, motive diferite să ne amuzăm: la o repetiție, actrița din rol principal (Leontine) a vrut să se-așeze pe scaun, dar scaunul era ...cam la 30 de centimetri mai la dreapta. Este o actriță ciudată: rîde la accidente. Cînd s-a văzut pe jos a început să hohotească cu

Relatia mea speciala cu actoria

Bogdan Ulmu


î

Prima mea carte suprarealistă a fost „Alice în Ţara Minunilor”. Primul pictor suprarealist: Salvador Dali. A doua carte suprarealistă a fost „Poveste fără sfârşit”. Al doilea pictor: Onik Sahakian. A treia carte a fost “Odiseea”. Cel de al treilea pictor: Baruch Elron. Poate că sună simplist, dar personaje de genul pălărierului nebun donat de Carroll umanităţii sunt, din punctul meu de vedere, unice şi fundamentale pentru a înţelege această lume prin care, câteodată, se pierd artiştii şi scriitorii. Spun „lume” şi greşesc. Ar trebuie să spun „lumi”, deoarece fiecare dintre ei îşi creează propria lumea, cu personajele, peisajele şi legendele ei. Este posibil să îi unim pe toţi într-un întreg numit „Fantezie”, pe care ni l-a lăsat moştenire Ende, unde orice este posibil prin puterea voinţei.

A intra în lumea creată de Baruch Elron înseamnă a primi o gură de aer proaspăt, o răsuflare de viaţă şi o senzaţie de libertate. Universul său, guvernat de o natura feminină şi senzuală, maternă şi frumoasă, păşeşte din minune în minune. Nu sunt, bineînţeles, Alice, şi, totuşi, contemplând aceste opere cred că înţeleg ceea ce a simţit ea când a intrat pe ascuns, o intrusă involuntară şi curioasă, în ascunzişul întârziatului iepure în vestă şi jachetă, frenetic şi cu ceas la buzunar. Dacă m-aş întâlni cu un asemenea specimen şi eu l-aş urma fără vreo urmă de ezitare. De fapt, chiar l-am întâlnit şi l-am urmat. M-a condus la Baruch Elron. Şi acolo există un pălărier nebun care polemizează pe tema timpului şi miroase cu burta în jos flori ofilite. Fiinţe ciudate se ivesc la fiecare colţ, de la foarfeci zburătoare la femei-lebede, de la ochi de vulturi la lumânări umane care îşi consumă timpul, topind ceara corpurilor lor până când se sting, mai devreme sau mai târziu. Printre copacii unui parc călăreşte un straniu Don Quijote şi un încă şi mai straniu Sancho Panza. Ciudat de tineri şi cu trăsături deloc spaniole, poartă ca lance o furcă ţărănească, apăraţi de eterna moară de vânt cu semnul Reginei de Inimă pe poartă sa. Jumătăţi de fiinţe se pierd în propriile umbre, care se dizolvă la rândul lor, lăsând doar nişte cizme, lebede pline de tentaţie şi promiscuitate, care ating graniţa a ceea ce este „corect poetic”, viori şi trompete antropomorfice care sunt complet autonome.

Ne putem gândi că aceste lumi nu sunt reale, nu exista şi nu au nimic de a face cu lumea noastră, a cotidianului. Totuşi, ceea ce Baruch Elron ne arată este că, de fapt, sunt mult mai mulţi pălărieri nebuni printre noi decât acolo, în Fantezie. Moştenirea simbolistă este palpabilă în pictura sa; Elron extrage în mod liric secretele care, mai mult decât a fi ascunse, de fapt nu vrem să le observam, misterele care aparţin mai mult lumii de aici decât celei de dincolo. In mod alegoric, prin metafore succesive, se apropie de ceea ce Moréas numea „idées primordiales” ale spiritului. Trebuie să subliniem, totuşi, că Elron nu se închide în ermetismul francezilor. Mai degrabă, sare către oniric, către libera asociere de elemente unde se figurează un spaţiu de sens, o intenţionalitate dată ivelii prin explozii de lumină care ne atrag atenţia şi pe care le putem interpreta printr-un inconştient interpretativ şi nu prin conştiinţa oarbă cu care trăim în fiecare zi.

In existenţa cotidiană, credem, fără a avea dreptate, ca drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă. Dar, de câte ori nu am avut nevoie de trasarea unei curbe, de un ocoliş? Pictura lui Baruch Elron ne ia de mână şi ne trage în afară a ceea ce numim „realitate” cu scopul de a ne aduce exact în realitatea – fără ghilimele – pe care nu am numit-o niciodată şi care a fost mereu staţia noastră de destinaţie. Mergem de la „real” la minunat, ultimul fiind doar lentila prin care descoperim realul. In America Latină, i-au dat numele de realism-minunat, de Realism Magic.

Aşa cum se întâmplă cu magia care ne atrage cel mai mult,

ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON

fundamentale sunt mâinile. Acesta este unul din motivele principale. Mâinile care ating şi simt, care mângâie şi strâng, care modelează materia, scriu, sculptează şi pictează, sunt aripile noastre, simbolul voinţei creatoare. Aceste lucruri le predau eu elevilor mei, la ora de filosofie, când se vorbeşte despre procesul de antropogeneză şi dezvoltarea evolutivă a omului: premiul stării noastre bipede, de a ne ţine pe două picioare a fost faptul că, astfel, ne-am eliberat mâinile pentru a putea crea. Baruch Elron oferă un autentic omagiu valorii mâinilor, ajungând până la efectul metonimic de a substitui figurile cu extremităţile lor, mâinile fiind, de multe ori, singura referinţă umana care apare în faţa ochilor noştri. De atâtea ori ni s-a spus că ochii sunt oglinda sufletului, iar acum ne dam seama că, de fapt, sunt mâinile cele care exprima cel mai bine sufletul şi nu doar îl reflectă. Ele compun, interpretează li susţin instrumentele muzicale într-un concert fără sfârşit de corzi şi de vânt, dedicat naturii.

Este vorba de o natură care înfloreşte, se extinde în pictură cu forme feminine pline de senzualitate, cu miez înmugurat înăuntrul

şi în afara fiinţei omeneşti, femei de spumă marină cu plete înflorite în care sălăşluiesc libelule, sirene cu harpe sub apă. Seria „Cele 4 Anotimpuri”, strălucire exotică şi erotică, narează etapele vieţii: colorată primăvară, exuberantă, purtătoare a vieţii; vara cea caldă îmbracată doar în albastru marin, toamna care începe să acopere corpul, etalandu-şi plină de mândrie mărul muşcat şi ascuns în mână; iarna, alba şi îmbătrânită, rece şi ingenuă, cu figura pictorului care se autoportretizează la picioarele ei. Natura se schimbă, dar nu îşi pierde din frumuseţe sub pensulele lui Baruch Elron. Alături de ea, demoniacul pictor care le portretizează şi ceasurile în mersul lor cu neputinţă de întrerupt, cu excepţia verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit.

Vorbim de un pictor evreu, pentru care textele sfinte şi frumoasa Ţară a Israelului nu puteau rămâne în afara mitologiei. Moise coboară din Sinai pe motocicletă, poartă căşti sau doar un şal,

pentru a-i găsi pe adoratorii de bivoli de aur – banii – văzându-şi de treburile lor pe quads. Timpul trece, drumurile se schimbă, însă Tablele nu pot să o facă deoarece sunt eterne, divine, pentru orice timp, pentru sfârşitul timpurilor. Moise, aparatorul lor, la fel.

In alte ocazii, rămânem indiferenţi sub o umbrelă, ocupaţi cu dragostea, pe fondul potopului, cu autoportret în primul plan, care distruge totul în jur. Adam şi Eva îşi acoperă părţile intime cu bancnote. Vedem Turnul Babel mergând pe mai multe picioare care, în mod sigur, nu ştiu unde se îndreaptă. De data aceasta, nu va pieri din cauza limbilor. Iona este transformat într-un scafandru de submarin târât de valuri pe o plajă, în timp ce faimoasa balenă se îndepărtează. Şi, nu în ultimul rând, Israel! Cu străzile, pieţele, pasajele sale, văzute prin ferestre vechi cu geamuri sparte.

Cei care nu văd arta în universul nostru, cei care cred că magia nu este folositoare – şi nu mă găsesc printre ei - , fără a vedea că magia este de fapt cea care ne aduce la realitate, se pot desfăta cu o serie de opere de pură natură în mişcare, de peisaje impresioniste, unde păsări-foarfeci redevin păsări, rândunici sau sticleţi, unde copacii se replantează în pământ şi florile cresc în pustiuri. Cel puţin, aceştia vor admira măiestria lui Baruch Elron, în faţeta sa cea mai realistă şi până la urmă vor capitula în faţa unui pictor care călătoreşte dintr-o parte în alta, de la Fantezie la Realitate şi de la Realitate la Fantezie, pictorul care îşi are casa pe fiecare ţărm al râului vieţii.

-----------------------------------

BIOGRAFIE: BARUCH ELRON

Baruch Elron s-a născut în 1934 la Bucureşti. In 1954, continua pasiunea mamei sale pentru artă şi începe să studieze la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, avându-i ca profesori pe maeştrii Corneliu Baba, Ciucurencu, Steriadi, Schweitzer - Cumpăna la pictură, şi Kazar şi Yosef Molnar la grafică.

In anii studenţiei, fiind foarte apreciat, a fost trimis la Moscova, Praga, Budapesta. Deja în 1958, obţinea premiul pentru excelenţă al expoziţiei de la Sao Paulo, Brazilia şi, un an mai târziu, premiul Festivalului Tineretului, la Moscova. In Europa, a studiat ore şi zile în şir, în marile muzee, fiecare trăsătură de penel a marilor maeştri, pentru a-şi însuşi tehnica lor.

După terminarea facultăţii s-a lansat în grafică, făcând ilustraţii de carte şi lucrări publicitare. In 1960, obţinea premiul pentru

Héctor Martinez Sanz


ilustraţie de carte la Festivalul de carte de la Dresda. Anul 1963 avea să însemne o nouă plecare şi o noua ţară, de data aceasta, cea definitivă, Israel. In 1966, a avut prima expoziţie la Tel Aviv, după care începe şirul lung de expoziţii în toată lumea. Un an mai tarziu deja expunea la New York, în 69 la Montreal, Toronto. In 1974 -75 participă la Târgul International de Arta din Dusseldorf şi din Koln. Intre 1976 – 1983, are mai multe expoziţii personale în Germania, la Koln, Essen, Frankfurt, la Muzeul de Artă Solingen, la Muzeul Gustav Lubke Hamm, la diverse galerii şi mai multe muzee germane.

Pe lângă Germania, este prezent şi în Franţa, Olanda, Austria, Italia, Belgia. In anii 1980-2000 expune mult în Israel, la cele mai prestigioase instituţii de artă din ţară, dar şi în SUA, Croaţia, Côte d’Ivoire, Paris, Bruxeles. Anul 1998 aduce un triumf personal, în ţara naşterii sale, prima sa expoziţie în Romania, la Sala Radio, sub auspiciile Ministerului Culturii. In acelaşi an, Israel îi oferă Premiul Jubileu pentru activitate artistică şi culturală. In 2000, artistului i se oferă Premiul special de Fondul Iancolovici, din Haifa. Opere semnate Elron există în nenumarate muzee şi colecţii particulare din întreaga lume.

In 2006, Baruch Elron se stinge din viaţă, însă opera artistului continuă să emoţioneze publicul prin expoziţiile postume organizate în Israel, Monaco, Franţa, ultima participare având loc în cadrul expoziţiei colective Spirit of Art, din Londra, în martie 2011.

In România, la Iaşi, în 2010, are loc cea de a doua expoziţie Elron. În catalogul expoziţiei poetul Adi Cristi semnalează o notă amară: „Baruch Elron lasă soţiei sale un mesaj testamentar prin care îşi exprimă dorinţa ca tablourile înfăţişând cele patru anotimpuri să fie donate României, şi nu muzeului Luvru care îşi exprimase dorinţa de ale achiziţiona pentru o sumă fabuloasă. După moartea artistului, cele patru anotimpuri continuă să împlinească atmosfera locuinţei văduvei Lydia Elron, în timp ce autorităţile române nu reuşesc să găsească o modalitate de preluare a donaţiei de la Tel Aviv. No comment!!”

î

date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un

păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…“

Steinhardt: “ACUM ştiu că orice ură …”

“Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus!”“…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el

începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt

Parintele Nicolae Steinhardt



Noua carte de literatură lirică semnată de scriitorul Viorel DINESCU, „SOLIE”, Editura „Fundaţia Scrisului Românesc”, Craiova, 2013, 56 de pagini, este construită pe secvenţe ilustrativ-poetice din eposul popular, grefată pe structura prozodică, muzicalitatea, ritmul, rima şi tot pitorescul artistic al baladei-etalon din folclorul românesc. Domnul Viorel Dinescu, poet modern de secol XXI, a preluat motivul dramatic al „pretextului morţii baciului moldovean” din balada culeasă de Alecu Russo de la un cioban din Soveja, preluată şi stilizată de Vasile Alecsandri, „acel rege-al poeziei, veşnic tânăr şi ferice”, păstrându-i semnificaţia şi transferând-o metaforic ca o Solie a Istoriei zbuciumate a poporului român, pe care a reîmprospătat-o într-o lirică arzătoare şi profundă cu nota de individualitate a modernului.

Volumul de versuri „Solie”, a XVII-a carte din palmaresul editorial al scriitorului de la mal de Dunăre, marchează o stabilitate stilistică şi, mai ales, o apetenţă absolut originală pentru gama portativelor sale literare, pe un diapazon mereu nuanţat, întotdeauna îmbogăţit şi diversificat tematic, încă de la debutul editorial cu placheta de lirică „Ora ideală”, la Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1983.

Au urmat, într-o perspectivă multiplă şi convingătoare, în tonalităţi vivace sau prestocantabile de condeier talentat şi original, alte şi alte cărţi: „O altă nuanţă a revoluţiei”, versuri, Editura „Albatros”, 1983; „Ecuaţii albastre”, versuri, titlu-metaforă pentru profesorul de matematică, Editura Eminescu, Bucureşti, 1984; „Etape”, versuri, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1990; „Armistiţii literare”, eseuri, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1992; „Ontologia cristalului”, versuri, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1994; „Eros-Anteros”, versuri, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1996; „Grădini suspendate”, versuri, Editura Edit-Press, Galaţi, 1998; „Călăuze arhaice”, versuri, Editura Edit-Press, Galaţi, 1999; „Fronde”, proză, Editura Arionda, Galaţi, 2000; „Zeii de pământ”, versuri, Editura Arionda, Galaţi, 2001; „Confluenţe”, eseuri, Editura Arionda, Galaţi, 2002; „Asimptota”, versuri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2004; „Arhipelag stelar”, versuri, Editura Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2006; „Zidul cu privighetori”, versuri, Editura Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2009; „101 poeme”, Editura Biodova, Bucureşti, 2010; „Dialoguri socratice”, interviuri, Editura Axis Libri, Galaţi, 2010; „Om virtual”, versuri, Editura Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2010.

Domnul Viorel Dinescu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Republica Moldova şi Ucraina.„SOLIE” este titlul-metaforă al unui poem unic, alcătuit din structuri prozodice inegale ca număr de

versuri, întrerupte de 23 de ilustraţii, fragmente din basoreliefuri, sugestii de Columnă din perioada de glorie a Imperiului Roman, cu imagini multiplicate de strămoşi din Dacia eroică, din care parcă ar lipsi doar celebra şi misterioasa pecete de identitate, „Decebalus per Scorillo”.

„Solie”, o mitologie lirică săpată în piatra sculpturilor antice şi în verbul divin al „Mioriţei”, „perlă” a creaţiei populare, pe care poetul Viorel Dinescu a… transhumat-o de pe colinele molcome ale Vrancei până în unda vijelioasă a Dunării de Jos, în ritmul de granit al limbii române, cu parfum de arhaic stilizat şi în armonia sonoră a monorimei populare: „Şi e bine să se ştie / Că pentru a noastră glie / Vom trimite iar solie! / Solie după Solie… / Solie după solie!...” (pag. 53).

„Solie”, o metaforă-simbol, trimisă cu intenţia declarată a unei continuităţi culturale, brodată orgolios pe canavaua generoasă a câtorva mituri fundamentale din flclorul românesc: „Jertfa pentru creaţie”, din legenda „Mănăstirea Argeşului”; „jertfa ritualică” pentru zeul dacic Zamolxe (cu mult înainte de jertfa fecioarelor aztece, ofrandă Zeului Soare); ca şi al jertfei baciului moldovean; mitul creştin al Maicii Domnului şi, doar intuit, mitul zburătorului, cunoscut mai ales din varianta cultă a poemului semnat de Ion Heliade Rădulescu. Există şi o programatică simbioză ideatică între ilustraţiile de pe o pagină şi textul liric de pe cealaltă; sunt cuvinte săpate în duritatea semantică a limbii române, convertită stilistic în argumente istorice ori mesaje de fapte prezente, actuale, într-o alchimie inspirată de real şi fabulaţie, cu o perspectivă multiplă şi ipotetică în egală măsură.

Poet de secol XXI, poet modern cu veleităţi de promotor şi model de prozodie de ultimă generaţie, din celelalte cărţi ale sale, Viorel Dinescu se întoarce la dolcele stil arhaic al baladelor sau al doinelor de dor, de jale, de haiducie şi de răzbunare dintr-o altruistă şi respectuoasă atitudine pentru valorile tradiţionale culturale, fără să-şi pună în cumpănă stilul, maniera, gena poetică, a sa în exclusivitate.

Viorel Dinescu este îndeajuns de orgolios, ca să-şi protejeze EU-l liric şi să nu plătească tributul modelelor standard, din perspectiva personalităţii sale în clocot! „Solie” este un volum de versuri de sorginte „mioritică”, cu valenţele unui pretext editorial, insolit şi de-un altruism artistic frizând eleganţa de… „sânge albastru” a unui poet modern.

„Solia” se deschide ca o… „uvertură” la lecţia de Istorie cu chipul ilustrului strămoş săpat în munte: „La salonul de piatră, / La stânca fulgerată” (pag. 8-9); şi cu scena din Columnă, pe care sunt dăltuite în granit scene de luptă: „Păi, popor că se-adunară / Toţi în mână cu topoară” (pag. 10-11); adevărate lecţii de eroism şi de dragoste de glie strămoşească: „Cu ghioage şi furci în mână / Măre că se adunară / … / Să-nveţe să moară / Pentru-un cap de ţară” (pag. 12-13). Ca un laitmotiv, mistic şi în egală măsură tradiţional, Maica Domnului şi „măicuţa bătrână / cu brâul de lână”, din balada „Mioriţa”, sunt convertite istoric în predestinare şi soartă la voia necesităţii şi întâmplării: „Plânge şi suspină / Maică de lumină, / Floare de grădină” (pag. 14-15).

Dincolo de toate legendele, epopeele şi miturile, care vorbesc despre nedreptăţile unei Istorii, necontrolată şi brutală, poporul român a tot fost, când învins, când sacrificat, întotdeauna nedreptăţit, de la Decebal încoace: „De când sunt pe lume / Haite păgâne / Toate mă-mpresoară / Pâinea mi-o luară / Fiii că-mi legară” (pag. 22-23) şi până la exodul dureros şi cu consecinţe pe termen lung al românilor de azi într-o Europă fără graniţe dar la fel de urâtă şi de rea: „Alţii că-mi plecară / Dincolo de ţară / De se-nstrăinară” (Ibidem).

Există în „Solia” domnului Viorel Dinescu o adevărată obsesie a neşansei istorice a neamului său,

SOLIEde Viorel DINESCU

mereu îngenuncheat, mereu cotropit, mereu furat: „- Şi-azi ca şi-altădată / Vin duşmanii gloată / Mă-nconjoară lupii / Îmi furară stupii / Aurul din munte, / Vitele cornute, / Aurul din lanuri / Icoana din geamuri” (pag. 25). Mai găsim, în cartea-poem „Solie” un surprinzător şi inspirat amalgam de mituri istorice, religioase sau laice cu acelaşi motiv dublu, ilustraţie-idee poetică, cu care scriitorul Viorel Dinescu îşi asigură o meritată aură de poet patriot, în ciuda demonetizării nemeritate a acestei calităţi umane, hotărât să demonstreze contemporanilor, sictiriţi de atâta lâncezeală patriotică şi avânt modernist, că echilibrul şi stabilitatea în toate vin tot din dragostea de ţară, pentru ca să nu mai fie nevoit cineva „Să ceară-ndurare / La Zeul cel Mare” (pag. 35).

Poemul-serial „Solie” păstrează o decentă paralelă şi o respectuoasă similitudine cu eposul epico-liric al baladei „Mioriţa”, chiar dacă poetul Viorel Dinescu deturnează dramatismul, limitat la mitul folcloric al „pretextului morţii baciului moldovean” spre coordonate istorice fundamentale, şi ele din istoria poporului român de ieri şi de azi: „Dar la focul viu al pietrei / Se ridică Ion al Petrei” (pag. 43) şi „Că acei flăcăi / Bravi ca nişte zmei / Sunt copiii mei / Şi nepoţi de-ai tăi” (pag. 45).

Ilustraţia (pag. 46) cu desenul coregrafic al Căluşarilor, un veritabil brand artistic al folclorului românesc, este potenţată liric cu incantaţii ritualice ca-n balada „Mioriţa”, într-o cucernică solemnitate liturgică venită dinspre legenda „Mănăstirea Argeşului”: „Sunt solii viteze / Neamul să-l salveze” (pag. 47). O tevatură lirică şi ceremonială, care încheie volumul de versuri „Solie”, ca un testament sentimental, al baciului moldovean sau al Meşterului Manole, pe acordurile grave din „Clavecinul bine temperat” de J.S. Bach: „Şi e bine să se ştie / Că pentru a noastră glie / Vom trimite iar solie! / Solie după

solie… / … / Solie după solie!” (pag. 53).

„Solie” este o altă carte de succes a unui poet care a dovedit talent şi competenţe scriitoriceşti, cu o lirică de o acută apartenenţă la noul val de poezie românească, profund elaborată, care parcă nu s-ar acorda cu versificaţia din creaţia populară, dar Viorel Dinescu propune şi convinge, prin nonagresiune artistică, cu partituri prozodice retro, parcă în ciuda excesului de lirică licenţioasă şi voit indecentă din poezia de azi. Versificaţia, aparent naivă a metricii populare, îi înlesneşte poetului Viorel Dinescu o… terapie de

patriotism, cam căzut în desuetudine în ultima vreme, şi-i dă posibilitatea să parcurgă în câteva versuri de factură populară pagini de cronică mai veche şi mai nouă, cu nonşalanţa elegantă a unui menestrel romantic de altădată. Este mantia cuminte şi de sărbătoare a sufletului unui poet original şi talentat.

Domnul Viorel Dinescu, Omul, adept al Zeului Ianus, este imprevizibil, cu gesturi studiate de impact în Agora; n-are niciun fel de inhibiţii şi face afirmaţii tranşante; nu-şi cere scuze când... „sare calul!”, dar este şarmant, cu morgă elegantă, şi pare liniştit în orice ipostază. Primeşte aplauze şi le acceptă în linişte, pentru că ştie că le merită… Din aceste motive şi din multe alte câteva, care-i asigură o meritată şi interesantă carismă, scriitorul Viorel Dinescu este un nume cu o autoritate bine temperată în lumea literară românească de azi.

Dumitru Anghel


haiducească, stupidă şi ilegală”, comentează scriitorul. Pe prima carte a primit echivalentul a 500 de dolari în zilele noastre, iar pe a doua carte - „Balul fantomelor” (RAO, 2000), nu a văzut niciun ban până la reeditarea din 2009 de la Humanitas.

Radu Paraschivescu nu este „full-time writer». Primul pas în lumea editorială l-a făcut în 1992, ca traducător. De-atunci, a tradus 65 de titluri. Adunate în timp, la o medie de 2,5 euro/pagină (tarife incomparabil mai mici faţă de alte pieţe europene, unde pagina tradusă poate depăşi 25 de euro), câştigurile din traduceri s-au ridicat la aproximativ 50.000 de euro. Acum nu mai are timp de traduceri, dar îşi permite să-şi aleagă, uneori, câte un scriitor preferat. În schimb, îşi completează veniturile cu joburile din televiziune şi din presa scrisă (cărţile îi aduc aproximativ 40% din venituri). Are noroc când vine vorba de bani: „Cred că este o mare şansă să trăieşti 20 de ani în care să nu baţi tu la uşa nimănui, şi să te caute alţii”.

Nu-şi gestionează conservator veniturile. „Nu sunt un om chivernisit, sunt şi generos, ce câştig - cheltuiesc. Totul este investit în turism”, spune Radu Paraschivescu. Din scris cărţi a văzut, recent, Portugalia. Este mulţumit că poate câştiga atât cât să-şi poată satisface aceste „capricii”. Nu are „organ pentru bursă” şi recunoaşte, zâmbind, că nu şi-ar fi încheiat nici măcar o poliţă de asigurare dacă n-ar fi fost insistenţele soţiei. „Eu sunt omul care scrie, şi atât. Şi câtă vreme ceea ce scriu se vinde sunt tare bucuros!”, spune scriitorul.

Toate titlurile apărute la Humanitas au trecut uşor de borna de 3.000 de exemplare, astfel că, până acum, s-au adunat, pentru cele nouă romane, 95.500 de exemplare. În funcţie de vânzări, primeşte 7% sau 10% din total. Nu a negociat niciodată. „Nu pot negocia. Poate fi o comoditate din partea mea, mai ales că sunt, ca zodie, Leu. Cred că sunt un Leu trecut prin Circul Roman”, glumeşte Radu Paraschivescu.

CEL MAI DE SUCCES DRAMATURG ROMÂN: MATEI VIŞNIEC

Piesele lui Matei Vişniec (55 de ani) au fost jucate în peste 30 de ţări, din România până în Japonia, din Elveţia până în SUA. Majoritatea dramaturgiei sale a fost editată în Franţa şi în România. Stabilit din 1987 în Franţa, Matei Vişniec este cel mai valoros dramaturg român contemporan. Până în 1989, Vişniec a fost interzis de regimul comunist. Dar imediat după Revoluţie, regizorii şi directorii de teatre din România s-au năpustit asupra pieselor lui, pe bună dreptate, numărul de premiere în ţară depăşind cifra de 50.

Totuși, Vişniec n-a rămas prizonierul dramaturgiei. Anul trecut, la Editura Cartea Românească, i-a apărut romanul „Domnul K. Eliberat». Şi tot în 2010, revista „Observator Cultural» i-a nominalizat romanul „Sindromul de panică în oraşul luminilor» în topul celor mai bune cărţi ale anului. În privinţa banilor, Matei Vişniec se consideră „destul de aerian». „Nu mi-am întrebat niciodată editorii câte exemplare au vândut din cărţile mele», spune Vişniec. A fost surprins, de pildă, când cei de la Humanitas l-au anunţat că au vândut 831 de exemplare din volumul de piese „Maşinăria Cehov». (Se ştie, dramaturgia publicată în volum este greu vandabilă.)

Prima izbândă financiară a lui Matei Vişniec în România a trăit-o în adolescenţă (15 ani), când a primit suma de 2.138 de lei (ce memorie!) pentru poeme publicate în cinci ediţii ale revistei „Luceafărul». Banii i-a ridicat, însoţit de tatăl său, de la casieria Uniunii Scriitorilor - o mare onoare! Prima victorie financiară în Franţa a scriitorului s-a petrecut în urmă cu 15 ani, când şi-a cumpărat din banii economisiţi din drepturile de autor un automobil nou, marca Suzuki Baleno (brand dispărut azi de pe piaţă).

Cea mai jucată piesă este „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal». Piesa a cunoscut montări la teatre din România, SUA, Franţa, Italia, Ungaria şi Germania. „Îmi este imposibil să ştiu câţi bani mi-a adus o piesă», afirmă scriitorul.

În România, în general, teatrele plătesc un avans autorilor contemporani pe care-i montează şi procente negociabile din valoarea vânzărilor de bilete pe stagiune. Avansurile pe care le plătesc teatrele autorilor rar depăşesc 1.000 de euro. Matei Vişniec - după cum îl caracterizează unele voci din lumea teatrului - nu solici-tă onorarii mai mari de 1.500 de euro pe piesă montată în România. În ţară, Vişniec nu are un agent care să-l reprezinte. „Totuşi, le spun directorilor de teatru să-mi propună o sumă care să-i onoreze.» În schimb, el are un agent literar în Germania.

I-am cerut lui Vişniec să-şi definească relaţia lui cu banii, folosindu-se de comportamentul unui animal. „Aş compara banii pe care i-am câştigat cu o pisică: au venit când au vrut ei, au plecat când au vrut ei şi s-au alintat de mine cât au vrut ei».

LOCUL 9: DINU SĂRARURomanul care i-a asigurat lui Dinu Săraru consacrarea este „Nişte

ţărani”, apărut la Editura Eminescu, în 1974. De la lansare şi până acum, romanul a cunoscut 14 ediţii (dintre care şase au apărut înainte de 1989). Editarea în Colecţia „Biblioteca pentru toţi” i-a asigurat volumului un tiraj de 100.000 de exemplare. Pentru toate romanele sale apărute înainte de 1989, Dinu Săraru a fost plătit „onorabil, fiind încadrat la maximum, ţinându-se cont de tirajul cărţilor mele”, mărturiseşte scriitorul. „Acest maximum reprezenta onorariul pentru coala de autor (20 pagini), echivalentul salariului meu lunar la Teatrul Mic”, spune Dinu Săraru (79 de ani). Salariul său ca director la Teatrul Mic, în anii ‘80, era de 5.000 de lei pe lună. „Forbes” a calculat onorariul lui Dinu Săraru pentru debutul său ca romancier, cu „Nişte ţărani”, la 52.000 lei, echivalentul a 3.500 de dolari la valoarea anului 1974. Romanul a fost ecranizat în regia lui Mircea Daneliuc, sub titlul „Vânătoarea de vulpi” (1980). Dinu Săraru ţine să precizeze că apariţiile sale editoriale (inclusiv onorariile) din toată cariera sa nu au fost influenţate de funcţiile pe care le-a deţinut: director la Teatrul Mic, la Teatrul Naţional din Bucureşti sau director în Radiodifuziunea Română.

Din onorariul pentru un roman, înainte de Revoluţie, un scriitor de succes putea cumpăra nu numai o maşină Dacia (60.000 de lei), ci putea şi trăi cel puţin onorabil din scris. Dinu Săraru, în casa sa din apropierea Bisericii Sf. Elefterie, vorbeşte cu admiraţie despre scriitorii români care au trăit din scris: Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu şi Hortensia Papadat-Bengescu. „Eu n-am avut curajul să stau acasă şi să scriu. Mi-a făcut plăcere să fiu şi slujbaş”, precizează Săraru, scenaristul filmelor „Dragostea şi revoluţia”, „Clipa” şi „Ticăloşii”.

Dinu Săraru a continuat să scrie şi după 1990. Făcând o comparaţie cu onorariile de dinainte de Revoluţie, Dinu Săraru nu poate să nu observe că, în socialism, era plătit „mult mai onorabil”. El este dezamăgit de banii primiţi pentru „Ciocoii noi cu bodyguard”. „N-a fost plătit nici pe jumătate din cât aş fi crezut eu că merita după succes şi după ediţii, dar şi după meritul de a se fi făcut şi după el un film, «Ticăloşii»”, declară Săraru.

În cariera sa, romancierul şi dramaturgul a fost recompensat cu mai multe premii. Cel mai valoros este Premiul Academiei pentru „Nişte ţărani”. Valoarea acestuia a fost de 5.000 de lei. După mai bine de 30 de ani, un alt roman al său, „Ciocoii noi cu bodyguard”, primeşte premiul Radiodifuziunii Române, unul dintre puţinele premii literare care a constat şi în bani, nu numai într-o diplomă.

Dinu Săraru este sigur că banii pot aduce fericirea unui scriitor. „Deocamdată, nu în România”, conchide autorul romanului „Nişte ţărani”.

LOCUL 10: RADU PARASCHIVESCURadu Paraschivescu (50 de ani) este singurul scriitor din topul

„Forbes” care a debutat după Revoluţie, în anul 2000, pe o piaţă editorială reglată de cerere şi ofertă. Debutul său a fost romanul „Efemeriada” (Editura Libra). Paraschivescu n-a beneficiat nici de onorariile atribuite pentru numărul de coli scrise şi nici de plata în avans. Iar despre tirajele de zeci de mii de exemplare nici n-a putut fi vorba, cel puţin până în anul 2006, când a dat lovitura, la Editura Humanitas, cu „Ghidul nesimţitului”. Cartea a fost vândută în 51.000 de exemplare. Pentru succesul editorial din 2006, Paraschivescu a devenit autor al Humanitas şi, în acelaşi timp, câştigător al primelor venituri consistente din scris (potrivit calculelor „Forbes”, aproximativ 40.000 de dolari în cei patru ani şi jumătate). „Cronicile favorabile sunt un pansament pentru scriitor, dar o cronică nu îţi asigură coşul zilnic”, explică Radu Paraschivescu, pe un ton jovial. Nu se laudă cu banii câştigaţi din scris, dar consideră că aceştia întreţin o relaţie de normalitate între autor şi editor. „Încă mai există refrenul editorului «Zi mersi că apari la noi!». Este o abordare

Câţi bani au câştigat scriitorii români din

opera lor? Top 10Raluca Bâra-Iacob, Petre Barbu



î

Motto: «Desinfectarea culturii/ de paraziții metafizici/ dau pâinii tot mai mult/ un gust de spital și

pușcărie» (Horia Stamatu, Jurnal 1977).

Trăim într-o lume a tarabei în care orice incult, liber a reproduce inepțiile liderilor de opinie prefabricată, se vrea recunoscut drept autor al unor remarcabile originalități. Să vedem însă ce este cu libertatea de a reproduce inepții.

După ciuntirea țării (1), la vremea când se instaurase barbaria

sovietică și când invadatorul n-a ezitat să distrugă volumul tipărit despre cultura românească (al cincilea din Enciclopedia României, coordonat de Mircea Vulcănescu și Dan Botta, vezi vol. D. Botta, Limite și alte eseuri, Ed. Crater, Bucuresti, 1996, prefață de Al. Paleologu, p. 359) scoțând totodată din circuit peste 8 500 de titluri (marea majoritate a valorilor culturale din perioada interbelică), «libertatea de gândire» a însemnat (de pildă) repetarea ideii că Mircea Eliade trebuie neapărat scos din cultura românească. Desigur nu numai el. Lista alcătuită în toamna anului 1944 de I. Vitner (2) pe tema scriitorilor «morți la 23 august1944» cuprinde mai toate vârfurile spiritualității interbelice. «Libertatea» de a repeta ideea scoaterii gândirii eliadești din patrimoniul cultural român si-a asumat-o mai apoi „marxistul” N. Tertulian când scria despre non-valoarea operelor lui Mircea Eliade. Nici comunistul Alexandru Mirodan nu s-a lăsat mai prejos, când, în articolul Ceva despre analfabetism („România literară”, 4 oct.1946), ținea să arate că l-ar fi depășit cu mult pe istoricul religiilor care preda la Paris fiind prețuit de lumea academică occidentală, pentru lucrarea despre Yoga și pentru toate studiile apărute în reviste de specialitate.

Același tip de «libertate» l-am revăzut în 2006 la două vedete “culturale”. Un modest recenzent, care probabil n-a fost nicicând în stare să ducă la bun la sfârșit lectura vreunei cărți filozofice, se întreba cu-n scrâșnet abia camuflat, dacă «adulația» pentru opera științifică (3) a lui Mircea Eliade n-ar putea fi o «formă de castrare» (Ovidiu Șimonca în „Observatorul Cultural”). Un altul nota într-un articol din „Dilema Veche” (25 aug. 2006) că fostul suplinitor al profesorului Nae Ionescu fusese până la plecarea din țară un fel de nimeni: «Până în 1944 Mircea Eliade nu era decât autorul unei serii de cărticele descriptive și a câtorva romane care, așa cum admite chiar el, erau scrise pentru un public de domnișoare» (Cătălin Avramescu). Intr-o atare afirmație, partea de argumentare prin «așa cum admite chiar el» este nulă, întrucât scriitorii sînt extrem de rar mulțumiți de propriile opere.

Interesant în cântărirea operei prin raportarea la autor este desigur un alt aspect, care nu putea fi pus în lumină de un om de rând. Pornind de la observația lui Aristotel după care cauza păstrează în sine un plus față de efectele ei, Mihai Eminescu meditează la creația artistică și la «cauza» ei, ajungând la concluzia că opera de artă ar fi o emanație parțială a comorilor spirituale definitorii pentru adevăratul artist: «Ce respect trebuie să avem așadar înaintea bogăției spirituale a lui Michel Angelo, Goethe, Beethoven ș. a., când ne gândim cât de însemnate sînt deja cele ce au dat la lumină, care nu reprezintă decât incomplet totalitatea spirituală a acelor oameni » scrie poetul (Eminescu, mss. 2290).

Dar să vedem ce este cu zisele «cărticele descriptive» publicate de cel considerat în perioada interbelică vârful unei generații de scriitori ale căror opere n-au putut fi (pentru vecie) înmormântate după 23 august 1944: Dan Botta, Nicolae Herescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Sorin Pavel, Petre Tuțea,

G. Racoveanu, Paul Sterian, Vasile Posteucă, Horia Stamatu, George Brătianu, Petru Comarnescu, Stelian Mateescu, Al. Ciorănescu, etc. După ocuparea țării, în teroarea ideologică instalată atunci, Mircea Eliade a fost complet interzis, pentru ca după un sfert de secol (când mediile academice occidentale nu mai pridideau a-l onora cu cele mai însemnate distincții), să-i fie editate cu greu o foarte mică parte din scrieri. Asemenea barbarie - vag spoită cu puținele editări sau re-editări de opere eliadești în perioada comunistă (când oficialii au refuzat constituirea unui FOND „ELIADE” din donația sa de carte) -, a ieșit de sub spoială în post-comunism prin „Dilema veche” (aug 2006) în felul mai sus citat, și prin organizarea la București - la douăzeci de ani de la moartea lui Eliade, si nu cu prilejul sărbătoririi centenarului nașterii «celui mai mare istoric al religiilor din sec.XX» (ceea ce ar fi însemnat o amânare cu vreo 3 luni) -, unui colocviu internațional cu o secțiune „Mircea Eliade” reunind referirile inchizitoriale întru desființarea operei unui savant care a dormit ani de zile 3 ore pe noapte, scriind si citind mai mult de 16 ore pe zi. Manifestarea internațională din septembrie 2006 organizată de nepotul lui Leonte Răutu cu bani de la buget a oferit, fără nici un dubiu, modelul oficial de receptare a lui Eliade, neschimbat de zeci de ani, mai precis din anii când istoricul religiilor era condamnat în lipsă, alături de Eugen Ionescu, Vintilă Horia, Cioran, etc. În asemenea context ideatic, lui Cătălin Avramescu i s-a părut cât se poate de oportun să disprețuiască exact volumele de eseuri (despre care Alexandru Paleologu zicea că sînt „formidabile”) interzise de cenzura comunistă care uza de același rechizitoriu la adresa filozofului religiilor. Iată „cărticelele descriptive” desconsiderate de Cătălin Avramescu în 2006 (an în care președintele Băsescu a distribuit onoruri specialiștilor americani în Eliade): Solilocvii (1932), Oceanografie (1934), Alchimie asiatică (1935), Yoga (1936), Cosmologie si alchimie babiloniană (1937), cele trei volume ale revistei „Zamolxis”, Metalurgy, magic and Alchemy (1938), Fragmentarium (1939), Mitul reintegrării (1942), Insula lui Euthanasius (1943), Comentarii la legenda Meșterul Manole (1943), Os Romenos, latine do Oriente (1943) si Ensaios luso-romenos (1943).

Puse ceva mai limpede în pagină, lucrurile nu sînt tocmai favorabile celor care după 1990 n-au fost în stare să producă nimic pentru sporirea valorilor culturii românești, dar în schimb s-au găsit să-l judece pe Eliade și să-i minimalizeze scrieri dense de gândire filozofică, cu «libertatea» de a prelua neputințele ideatice ale proletcultiștilor trâmbițate prin cărți de necitit. In al doilea rând, fiindcă ambii jurnaliști au lăsat să se întrevadă în articolele lor nestrămutata dorință de a perpetua idiosincraziile lui Zigu Ornea, bătrânul dilematic (de tristă amintire) care, pe când avea 28 de ani, n-a ezitat să-i deschidă lui Noica porțile pușcăriei (4). Spre a supraviețui căderii comunismului, una din formele pe care le-a îmbrăcat cenzura atotputernică înainte și după 1990 - prin menținerea monopolului asupra mass mediei și prin perpetuarea «hegemoniei establishmentului comunist» (5) în domeniul ideologiei -, a fost larga mediatizare (prin Editura «Fundația Culturală Română») a neadevărurilor istorice despre anii treizeci confecționate în 1995 de turnătorul Zigu Ornea (1930-2000), invocate obligatoriu în teze de doctorat sau în mass-media ori de câte ori este vorba de Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Cioran, Eugen Ionescu, etc.

Dacă în România orice incult a fost mereu încurajat să disprețuiască gândirea eliadescă la care nu are acces, nu e mai puțin adevărat că filozoful religiilor a avut în Occident cititori pe măsura sa. De pildă, când i-a apărut la Payot Tratatul de istoria religiilor (1949), unde religiozitatea fusese înfățișată ca o realitate originară, ireductibilă la formele sub care se manifestă, momentul a fost socotit ca „marcând o dată importantă în istoria științei religiilor” (J. Danielou). Pe lângă admirația suscitată de originala interpretare sacrală a hierofaniilor, lui Eliade i-au fost apreciate „cunoașterea extraordinar de largă a literaturii istorico-religioase și aleasa lui

Eliade și detractorii luisau Răfuiala oamenilor de rând cu omul superior

Isabela Vasiliu-Scraba


î

sensibilitate religioasă, dublată de un vizibil contact cu religiozitatea indiană” (R. Pettazzoni).

Prin anii șaizeci, cititorilor săi din Occident nu le-a scăpat noutatea înterpretării lui Faust (prin ideea unei simpatii reciproce dintre Spiritul creator și spiritul negator) propusă în Méphistophélès et l’Androgyne (Paris, 1962), interpretare care adâncea o pespectivă schițată deja în Mitul reintegrării (București, 1943). Dar dincolo de justa (în Occident) sau injusta (în „lagărul comunist”) apreciere a „îngemănării erudiției cu înțelegerea intuitivă a gândirii mistice” (Luc Guerin) din studiile lui Eliade, interesant ne pare însuși faptul că, în răfuiala unui incult oarecare cu un spirit superior, se poate întrezări „credința în progres” a omului de rând, croit pe calapodul personajului Wagner din Faust-ul lui Goethe.

Dispus a bate pasul pe loc prin lenea unei gândiri înclinată să preia și să ducă mai departe măruntele idei la care are acces, omul de rând crede în progres. El are alergie la genii, așezându-se pe sine mai presus decât oamenii mari ai trecutului, mândru de avantajul de a fi fost născut după ei. Personajul Wagner este prototipul celor vrăjiți de mitul progresului. Goethe știa bine că gândirea înaintașilor rămâne pentru mulți o carte “cu șapte peceți”. De aceea îl pune pe Faust (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Faust-ul lui Nae Ionescu, în rev. „Cervantes”, Bucuresti, dec. 2012, pp.128-131, http://www.scribd.com/doc/176939301/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-Faustul-lui-Nae-Ionescu-conferin%C5%A3%C4%83-de-la-Salonul-c%C4%83r%C5%A3ii-Hotel-Decebal-Bac%C4%83u-28-sept-2012 , sau înregistrarea video http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck a conferinței din 28 sept. 2012 de la Bacău) să-l ia peste picior pe Wagner care, crezând în progres, se credea la distanțe astrale de înțelepții de odinioară.

Aprofundând ideea inaccesibilității celor scrise de oamenii aleși, Goethe arată (celor ce au ochi de văzut) că transmiterea cunoașterii de-a lungul timpului devine problematică, scrierile fiind asemenea unor oglinzi. După efortul de citire nu se ajunge -cum cred cei naivi- la sensul intenționat de autor. Din oglinda cărții, cititorului mărunt nu-i va apărea nicând strălucitorul spirit ascuns între coperțile tomului ce a străbătut veacurile. Lui i se va arăta, ca-ntr-o oglindă, propriul chip: „Was ihr den Geist der Zeiten heisst,/ Das ist im Grund der Herren eigner Geist,/ In dem die Zeiten sich bespiegeln”. (Lucian Blaga : „Ce voi numiți al vremurilor duh/ E numai duhul dumneavoastră/ În care vremurile se-oglindesc”.

Goethe nu-i uită nici pe inculții la care oglindirea celor citite este atât de jalnic deformată, încât îți vine s-o iei la goană, după ce arunci o singură privire („Da ist’s denn wahrlich oft ein Jammer! / Man läuft euch bei dem ersten Blick davon”).

Dar conversația lui Faust cu Wagner dezvăluie și felul cunoașterii pecetluite cu șapte peceți: „Puținii care au știut ceva și cari au fost destul de nebuni de nu și-au închis inima lor plină ci au dezvăluit prostimei gândul și vedeniile lor, au fost, de când lumea, răstigniți sau arși pe rug” (traducere de Iosif Nădejde, 1938, citită probabil de liceeanul Costache Oprișan, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Anton Dumitriu ca interpret al cogito-ului cartezian, în rev. Tribuna, Cluj-Napoca, nr. 254/2013, p. 22, sau http://www.scribd.com/doc/173015860/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-Anton-Dumitriu-ca-interpret-al-%E2%80%9CCogito%E2%80%9D-ului-cartezian ). Cum vedem, cunoașterea “pecetluită” ar fi cunoașterea filozofică (indicată prin numele filozofului Giordano Bruno, ars pe rug la Roma în 1600) si acea învățătură pe care a vrut să o împărtășească altora «Cel răstignit pe cruce».

După Eminescu, «poeții, filozofii unei națiuni presupun în cântec și cuget înălțimile cerului». Dar ce înseamnă într-o cultură disprețuitoare a operelor eliadești «înălțimile cerului» ? Nimic altceva decât «obscurantism» și «poncife misticoide» (Ovidiu Șimonca despre Eliade). În opiniile de împrumut ale lui Cătălin Avramescu - vedeta culturală care uită de ghilimelele când preia inepții „oficiale” -, a gândi la cele divine, echivalează cu «intenția declarată de a forța o întoarcere a culturii europene la păgânismul pre-creștin» ( rev. „Dilema veche” din 25 aug.2006).

Mircea Eliade era de părere că “Dumnezeu nu și-a întors dragostea de la om”. Doar oamenii îl lasă pe Dumnezeu singur. «Capacitatea omului de a fi liber și creator prin credință, dacă ar fi

folosită, ar duce la veșnica reînoire a Cosmosului, la regenerarea tuturor făpturilor, adică la abolirea istoriei și la instaurarea timpului aceluia, (illud tempore), prorocit de Isaia », scria hermeneutul religiilor (vezi M. Eliade, Când omul era creator, în rev. „Indreptar”, München, martie 1950).

Note și comentarii marginale: 1. Ne referim la a doua ciuntire a țării. Prima, cea din 1940 care

a urmat înțelegerii între Hitler și Stalin a smuls din trupul României o jumătate de Ardeal, Cadrilaterul, Bucovina de Nord si Basarabia. A doua ciuntire, de după Yalta anului 1945 a răpit din nou Bucovina de Nord si Basarabia pe care românii le dobândiseră în războiul lor împotriva rușilor cotropitori care imediat după ocuparea provinciilor românești și-au început deportările în Siberia si uciderile masive pentru a dez-româniza teritoriile ocupate. Despre barbaria popoarelor puse pe cotropirea de noi teritorii, Mihai Eminescu scria la modul general că «în întunericul nedreptății și a barbariei, toate națiunile își sînt egale în abrutizare».

2. vezi Marin Nițescu (1925-1989), Sub zodia proletcultismului, Bucuresti, 1995, p. 49.

3. Recenzia lui Ovidiu Șimonca este scrisă în stilul vehement și obtuz al vremurilor cînd în cultura ideologizată linia oficială era trasată de Leonte Răutu (tatăl Ancăi Oroveanu, directoare a Colegiului Noua Europă), preluând în răbufniri inchizitoriale tot năduful torționarilor ce nu l-au putut băga pe Eliade în închisoare ca să împărtășească soarta lui Mircea Vulcănescu (bătut la sânge, până și-a dat obștescul sfârșit în pușcărie, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre lipsa individualizării în personajul anchetatoarei din romanul eliadesc Pe Strada Mântuleasa, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 251 /2013, pp. 20-21, sau http://www.scribd.com/doc/221193220/Isabela-Vasiliu-Scraba-EliadeMantuleasa ). Repetând inepții vehiculate mai bine de jumătate de secol, recenzia este “stearpă si convențională” ca si dosarul cu rezultatele cercetărilor lui Fl. Turcanu, dosar tradus în germană sub titlul «Im Gefängnis der Geschichte» (ce evocă regretul agenților NKVD, gen Nikolschi, care au ratat ocazia de a-l întemnița pe marele istoric al religiilor). Despre această excesiv de lăudată carte am scris în vol. : Isabela Vasiliu Scraba, Propedeutică la eternitate, Slobozia, 2004, pp. 91-99, sau http://www.scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-Scraba-AlxDragomir-propedeutica .

4. vezi C. Noica în vizorul Securității, documente din Arhiva CNSAS publicate de rev. „Obsevatorul Cultural” nr. 20 (277) din 14-20 iulie 2005; Luciana Pop, Constantin Noica și criticii săi din Securitate, în “Ziua” din 31 martie 2007, precum si I. Spânu, Cine l-a turnat pe Noica la Securitate?, în «Ziua» din 7 aprilie 2007. Z. Orenstein/Ornea , care dăduse pe ascuns Securității o copie a scrierii noiciene, a fost înaintat în funcția de «îndrumător» la Centrala librăriilor. O notă a sursei «Serban» (Pavel Apostol) a oferit această indirectă informație de răsplătire a redactorului turnător. Manuscrisul «Fenomenologiei spiritului de Hegel» istorisită de Constantin Noica», - pentru care Noica a fost arestat pe 8 dec. 1958, a fost publicat la Paris în 1962 pe când filozoful se afla în închisoare. Există si o traducere în engleză a cărții, făcută de Ion Podea, profesor de istorie si redactor la BBC. Tot atunci fostul asistent al lui Blaga, Zevedei Barbu (profesor universitar la Glasgow), împreună cu Mabel, soția istoricului Grigore Nandriș (fratele Aniței Nandriș-Cudla, autoarea extraordinarului volum memorialistic 20 de ani în Siberia), au lucrat la traducerea Jurnalului de idei (1944), ultima carte publicată de Noica la vremea libertății de gândire care făcuse posibile atâtea capodopere de gând românesc. Volumul Povestiri despre om, după o carte a lui Hegel, apărut la Cartea românească în 1980 este cenzurat de toate referirile la om ca «ființă căutătoare de Dumnezeu» (p.106 din mss.) sau la religie ca «împlinire a spiritului» (ibid.), așadar o carte ciuntită de tot ce semnalase turnătorul Pavel Apostol că ar fi fost «anticomunist și mistic» în manuscrisul furnizat de Zigu Orenstein celor plătiți din bugetul țării ca să nu slăbească nici o clipă teroarea ideologică și teroarea „polițienească” a Securității.

5.v. Ion Varlam, Pseudo-România: Conspirarea deconspirării, Editura Vog, Bucuresti, 2004.

Sursa: http://isabelavs.blogspot.com


Al partidului nostru, — înălțăm jurământSă dăm iureș prin crâncene stăvili spre țel —Cu acelaș avânt stalinist neînfrânt! Toma, ca poet de cabinet, va porni, ca atatia altii in epoca, de la o știre publicată in

Scânteia pentru a inchega iute, indiferent la inadvertente, un scurt poem in care faptele sunt conduse și reordonate dupa nevoia artistica a poetului intr-o flagranta ignorare a veridicului.

Alexandru Toma este autorul poemului “Silvester Andrei salveaza abatajul”. Alături de “Lazăr de la Rusca” a lui Dan Desliu, este una din cele mai reprezentative poezii “de tip nou”, așa cum era dorita a fi poezia in «noul regim». In afara de povestea versificata a minerului Silvester Andrei, A. Toma s-a mai remarcat printr-o adaptare dupa calapodul vremurilor a unor poezii scrise la timpul lor de Mihai Eminescu, precum «Glossa» ori «Dintre sute de catarge». A mai scris versuri pentru copii, reunite in volumele «Suna ghiocel, suna clopotel» si «Piuici si fratii lui mai mici».

Minerul Boganici Neculai si vagonetarul Silvester Andrei, «fruntași in intrecerea socialista» si buni fârtati, nu apucă să se bucure de roada bogata/frontul bogat de carbune a noului abataj, ca sunt surprinși de o surpare a bolții. Trupul lui Boganici este prins sub bolovani: «Deodata, o ploaie de năruitura / Porni din inalt, si cura cu ură, / Tot mai larg căsca moartea lacoma-i gura, / Tot mai crunt iși scrâșneste deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta bolții -/ Trup tânar, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o sa mai bocăni pe-aici Boganici.» Primul gand al lui Silvester e sa fuga, «dar un geamat-cuțit crunt in piept l-a muscat: / «Geme-un om, un tovaras, lasi sa piara-un fartat?».Constiinta de clasa invinge si, o data decizia luata, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, intr-o frenezie a verbelor actiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabila, prin viteza a consumarii deznodamantului, cu cele ale lui Bolintineanu: «Inșfacă trei scânduri, inșfacă securea - / Lucrează in friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindina morții din acoperiș, / Iute, doua cruciș, stâlp a treia proptiș, / Și peste o clipa, inima-i tipă: / Salvat, abatajul! - grindina stete! / Ai luptat, ai invins, ai fost om, mai baiete.»

În „Marea preluare” viziunea revoluției se apropie de în limbaj trivial de o vulgaritate jalnică :

„Odesa, Crimeea..Și acasă, pruncii, femeia, Păduchii foamea. Munca...Pe când încuietorii bucatelorPurtătorii păcatelor,Mai marii,- măcelarii-Lor huzurul, untul, șunca,Șampania...Paștele și grijania!...Așa! Cu gura plină de urăÎnjură!”Poezia „Partidului” îi încoronează opera, aducând un omagiu solemn partidului

comunist:„Când stavili până-n cer ne cresc în cale,Noi, comuniștii, nu cunoaștem jale :Proptim largi umeri, toți- rostim PARTID-Cad munți de fier, căi dalbe se deschid.//Azi când ne creștia fi a tot stăpâni,Bem crezul tău ca flacără-n plămâni.Turnând nădejde, dragoste, mândrie,În munca dezrobită pe vecie..............................................Căci omul nou nu-idornic doar de spor :I-ai prins aripi și-i sufli vânt de zbor,Și-și cere liber largul pământescCăci aripile crescși cresc, şi cresc...”Într-o luptă acerbă cu marele poet Tudor Arghezi, fiul său, Sorin Toma, care i-a

continuat „opera” a scris celebrul articol „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei” în care-l cobora pe Arghezi în infern și-și ura tatăl spre înaltele culmi ale poeziei.

„Sorin Toma a invocat nu doar faptul că l-a scris la comandă politică, ci şi lacunele sale de cultură literară. [...] Ceea ce nega categoric era opinia generalizată că voise să-l dărâme pe Arghezi, pentru a-l impune ca poet naţional pe tatăl său, A. Toma.”

Iată o declarație a lui Sorin Toma:„În primul rând, tata nu trebuia reabilitat, nu avea de ce. Nu se punea această

chestiune. Iar articolul meu, Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei, nu numai că a fost scris cu acordul partidului, dar a fost o sarcină de partid, care venea de sus de tot. În volumul memorialistic Privind înapoi, p. 330-331, am explicat pe larg acest caz: „Sarcina de a scrie articolul şi indicaţiile corespunzătoare le-am primit direct de la Iosif Chişinevschi, membru al CC al PMR, şi nu prin intermediul lui Leonte Răutu, şeful Secţiei de Propagandă şi Cultură, prin care, în mod obişnuit, se ţinea legătura cu Scânteia. Chiar acest fapt era de natură să-mi sugereze importanţa ce i se acorda articolului. / Pe întreg parcursul elaborării lui, Chişinevschi a fost singura mea legătură. El a subliniat că îmi transmitea indicaţiile conducerii partidului şi că iniţiativa a avut-o «însuşi tovarăşul Dej». De altfel, în etapele următoare, el s-a referit la conducerea partidului «şi» la Gheorghiu- Dej. Am înţeles că au fost consultaţi şi alţi membri ai conducerii (mi-a atras atenţia şi vocabularul lui, oarecum deosebit, mai rafinat decât cel pe care Chişinevschi îl folosea în mod obişnuit).

Am scris acest articol pentru tânăra generație de intelectuali pentru a lua cunoștință de aventura prin care a trecut literatura română între anii 1950- și cu mici retușuri până în 1989, sub regimul comunist.

Cine și-a făcut studiile liceeale prin 1950 a avut ocazia să învețe despre poezia lui A. Toma, unul din cei mai înverșunați proletcultiști ai poeziei românești. Născut la Urziceni în 1875 și mort în 1954, „ poetul ” , A. Toma a deschis larg porțile realismului socialist în literatura română, dispunând de o toată autoritate a partidului comunist pentru a îndruma tinerii scriitori spre noua linie literară, venită de la Moscova. Tot el a fost câinele credincios care turna la securitate orice formă literară care se abătea de la doctrina partidului. Așa s-a întâmplat și cu Nicolae Labiș după ce a publicat„Albatrosul ucis”, fiind expus „oprobiului public” și luat în colimatorul securității.

La începuturi, îndrumat de Constantin Dobrogeanu Gherea și bucurându-se de aprecierile lui Caragiale cu care se lăuda,

poezia lui epigonică, alegându-și modele saturate din seva dragostei de viață, așa zisa „poezie proletară”, care cânta avântul clasei muncitoare, aducea o tonalitate nouă în lirica proletară. Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales chiar de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista „Epoca literară”. În 1919 a salutat în versuri avântate marea revoluție socialistă din octombrie, în 1932 a devenit membru al partidului comunist, introducând printre primii realismul socialist în literatură română.

Ce era realismul socialist? Realismul socialist reprezintă doctrina comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul și conținutul obligatoriu al creațiilor din domeniul literaturii, artelor plastice și muzicii, directive care mai târziu - după cel de-al doilea război mondial - au devenit obligatorii în întregul lagăr al țărilor comuniste satelite ale Uniunii Sovietice. În anul 1934, la congresul Uniunii scriitorilor din Uniunea Sovietică, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al PC al URSS, ține o cuvântare prin care definește trăsăturile esențiale ale realismului socialist, de aici înainte singura formă de literatură admisă în Uniunea Sovietică. Așa cum reiese din statutul Uniunii scriitorilor adoptat la acest congres, artistul trebuie să realizeze o „reprezentare istorică adevărată a realității concrete în dezvoltarea ei revoluționară... în conformitate cu sarcina transformărilor ideologice în mintea oamenilor și educării oamenilor muncii în spiritul socialismului.” Astfel, operele artistice trebuie să fie destinate maselor populare, pentru a le educa în spiritul comunist. Caracteristic pentru realismul socialist este așa numitul „erou pozitiv”, care - prin comportamentul său - trebuie să fie modelul „omului de tip nou”, cetățeanului societății comuniste.

Cunoscut pentru vederile sale comuniste și pentru introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română[5], în 1948 A. Toma a fost ales membru titular al Academiei Române.[6]. Pictorul Jean Steriadi l-a imortalizat pe pânză într-un tablou numit „Academicianul A. Toma”. Ce ironie a soartei!

Stalinismul cultural, între 1948 și1956, distruge vechiul sistem românesc de valori și instituțiile culturale corespunzătoare, propunând-și realizarea omului „de tip nou”, după trăsăturile sovietice. Ca și în politică sau economie, stalinismul cultural s-a impus prin forță, legăturile intelectualilor cu țările din vest au fost complet întrerupte,Academia Română și asociațiile profesionale cu tradiție ca Societatea Scriitorilor Români sau Societatea compozitorilor români au fost desființate și înlocuite cu unele noi, din care personalitățile care nu erau agreate de noul sistem au fost înlăturate. În 1948 s-a tipărit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărți și reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice și din manualele școlare. Operele unui număr de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu etc. În cazul literaturii și culturii universale, lista interdicțiilor este imensă: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar oe, Gide etc

.După al Doilea Război Mondial A. Toma a fost director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA), publicând scriitori minori intrați în grația partidului comunist sau opere ale scriitorilor ruși.[4]

Unele poezii “realiste” ale lui A. Toma, porneau de la o știre publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertențe, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului.

În poezia La inaugurarea librăriei Cartea Rusă, publicată în revista „Veac nou“ din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major.[9]

Vladimir Tismăneanu relatează o întâmplare la care a fost martoră jurnalista Tita Chiper: la o vizită a lui A. Toma la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, prin 1953, acesta se bătea cu pumnul în piept atunci când invoca „poemele antifasciste” pe care le-ar fi compus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La întrebarea unui tânar poet despre cum ajungeau acele versuri în rândul poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarășe, eu nu eram sinucigaș. Le țineam ascunse în sticluțe de Urodonal”[10].

La o săptămână după dispariția lui Iosif Vissarionovici Stalin, în pagina a doua a ediției din 13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ți-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă “capodoperă” literară: Viață dați stalinistului gând![11] care se încheia cu versurile:

Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapel

Ion Ionescu-Bucovu

A: TOMA –sau cum a pătruns proletcultismul în literatura română


DA!

Ne pierdem Timpulîn buzunarefire de tutunmărunţit anumesă-l pierziprintre degeteîmpodobite de domnul ceasornicar.

APRIL/IUBITO

peste toate câte le avemMagie!o faci pe fir de mătaseplimbându-mi capul,uşor/elegant

Fii atent fragilule!joacă cinstit verbulmai liniştitsă-mi desfac visul în douăsă-mi taie frica-n bucăţi.

POVESTE (una spun/alta înţelegi)

Pe altă lungime de undăcu nervii întinşi pisiceştenu auzimiaul despachetat pe tarabănu vezipeştele irizând Polul Nordculori în ton,asortatesolicitante sufletepe umărul meu.

? Care vis pe care-l aiîţi mănâncă din palmădomesticit şi vărgat?strâns în pumnculcat pe o margineneînceput dar răsfirattrezind rând pe rânddegetele din somn...

POEZIE

dora de mircea

Netoamnă

Le-au ruginit aripile îngerilor,din clopotniţa bisericii,da,îngerii aceia înfriguraţi,ce numără pere galbene, noapteaşi-s insomniaci,pentru prima dată, de atâţia ani,le-au ruginit aripile, în locul copacilor

şi toamna nu mai vine...

Le-au obosit ochii oamenilorde pe strazi,de atâta ceaţă,încât nu mai caută nici struguri verzi, nici frezii neînflorite, pentru a se amăgi,se mulţumesc să găsească drumul spre casă,ori spre vreun magazin de pe o stradă neştiută,pentru prima dată, de atâţia ani,ies pe uşa casei şi a magazinului găsit

şi toamna nu-i aşteaptă...

Am ieşit pe aleişi m-am plimbat printre bănci fără nicio frunzăşi nu căutam struguri verzi,nici frezii neînflorite, parcă nu eram om.M-am plimbat printre case cu porţi deschiseşi fără flori la geamuri,şi nu mi-aminteam de perdele din in fluturând neprinse de mâinile copiilorce se jucau în dimineţi mult mai adormite decât ei,nici de muşcatele roşii din Iulie, insomniace precum îngerii, parcă nu mi-era frig.M-am întors acasă şi am căutat o foaie de hârtie,la fel de liniştită ca şi atunci când găseam apusul de soarepuţin mai la dreapta de tâmpla mea,şi-l priveam, ca şi când aş fi sperat să te poată vedea în ochii meişi-i vorbeam ca şi când aş fi crezut cu tot sufletul meucă într-o găsire obişnuită în care mă voi apropia de fereastră şi voiîncepe să-i vorbesc ştiind că mă aude până dincolo de seară,îl voi vedea dându-se la o parte, pentru ca tu să ai suficient întuneric,să te recunosc,spunându-mi că te-a văzut în după-amiază pe o aleecu multe case,ce aveau ferestre închise şi ideră kakişi împreună aţi descoperit că toate cuvintele mele,pe care apusul le purta după el, pentru că n-avea unde să le lase,ţi se potriveau, le găsiseşi loc dincolo de pupilă,dincolo de inimă, numai tu poţi să ai un loc, dincolo de inimă,

Iulia Maria Iosif

dan petrut camui

iar când aţi plecat la drum, niciun pas de-al tău nu lăsa vreo urmă,deşi purtai atâtea cuvinte la tine! Am găsit foaia de hârtie, sub soare, pe birou,fără să mă uit la umbrele de pe ea pe care le făcea perdeaua neştiutoare,şi am tăcut,pentru că nu vroiam să vorbesc despre tine, parcă nu eram eu.Am ieşit pe alei,m-am plimbat peste totşi pentru prima dată, de atâţia ani,eram om, fără să caut nimicmi-era frig, fără să-mi amintesc de Iulie fluturând cu copii ascunşi de caniculă,sau de muşcatele acoperite de in,eram eu, fără să-mi fie dor de tine

şi toamna nu mă crede...

sfârșitul timpului

sunt atât de obosit nu mai știu să iubesc socotesc pe degete ca la școală numărul zilelor se prind în memorie spaimele acelea de care fug din copilărie trecutul mamei mi-a chemat niște umbre rostind formula apei când se umple de pești alunec printre ceilalți recunosc vântul pus la uscat pe vârful unui munte pribeag învăț să răspund prin focuri conștiința hotărăște ce imagini trebuie să privesc cu partea dreaptă a minții înțeleg frecvența pe care mulți o consideră sunet voi crește puternic până în ziua când nemurirea va fi ca o piatră scăpată din mâini într-o mare sintetică nu aud sarea face valuri în pâine tai și vor curge

ASTFEL 1

Suntem pe cont propriuLipiţi de lunăLiteră lângă literăÎnghesuite - până la sufocareFără identitateDoar date în cifreAsemănătoare caprelor negreLa fel de indulgente - pe cerul guriiOricărui animal de pradă.

ASTFEL 2

Eşti tu mai înalt decât mine?cu un deget de praffin aşezatde ironia egalităţii.

ASTFEL 3

Prăpăd de vorbe îndantelate la metrurostogolesc imagineapână la marginea versuluimai presus de elJoculobosind la capătul ochiuluiun vis.


O nobilă faptă culturală împlinită este editarea colecţiei de poezie contemporană – „Opera omnia”, realizată la Iaşi de Aurel Ştefanachi, colecţie care dă posibilitatea creatorilor să aducă în faţa cititorului buchete poetice memorabile. Este şi cazul scriitorului vrâncean Gheorghe Neagu, autor al volumului Arşiţa din ploi (Iaşi, Ed. Tipo Moldova, 2011). Selecţia poeziilor a fost, cred, la libera alegere a autorului, aşa că intenţia de culegere ori de antologie îi aparţine. Ceea ce cititorului îi pare exhaustiv reflectă, în realitate, o selecţie responsabilă a autorului

Trecând cu privirea peste titlurile unor volume şi creaţii, se observă dintru început, apetitul autorului pentru tehnica oximoronică. Spre exemplu, titlul cărţilor/poemelor Nunta neagră, Lumina cernită, Frigul iubirii, Lacrima iubirii ori numeroasele broderii stilistice ale aceleiaşi categorii din construcţiile: „lac incendiat”, „lumină cernită”, „în negura luminii”, „să ardă lacrimi”. Dubla metafora din titlul volumului în discuţie, Arşiţa din ploi, este roditoare în semnificaţii. Necruţătoarea arşiţă e dorul fără putinţa de finalizare, căci desfoliază, secătuieşte speranţa şi generează agonii amare („Când arşiţa rupe din noi”, Arşiţa), în timp ce ploaia e fecundă visului de dragoste şi înviorează prefirând fiori de împlinire.

Chiar dacă nu pare un florilegiu tematic, cred că axa cărţii se sprijină pe motivul singurătăţii erotice. Există în literatură un mod special de a data o anumită stare. De obicei, eroticul corespunde tinereţii. Ei, bine, la Gheorghe Neagu starea nu poate fi prinsă în parametri cronotopici, fiind perpetuă. Atunci, acolo, dintotdeauna, ubicuu. Frecvente adieri neo-romantice, arare cu inserţii meditative fac vizibilă confesiunea lirică a celui bântuit de fantoşa unei iubiri de mai demult, care nu disperă nici o clipă; el se simte doar înfrânt, căci sentimentul ivit în tinereţe („Mă regăseşti cuminte/ în primăvara vieţii,/ ca de atâtea ori/ în zori” – De atâtea ori) durează până când îşi surprinde „firul de păr” obosit şi albit de-atâta aşteptare (Senectute). Uitând să moară, precum cireşii (Vinovăţii), şi-ar dori s-o pornească din nou de la capătul vieţii („Imaginează-ţi că am murit/ Într-un început de existenţă nouă” – Dune), reintegrându-se circuitului naturii: „Iarba moale mă-nfăşoară-n/ Giulgiu vegetal, curat” (Lacul).

Cartea nu are o structură premeditată, însă în prima parte este relevabilă întrepătrunderea eu-noi – natură, cu definiri fulgurante din care iubirea nu moare niciodată. Cel puţin tergiversarea, aşteptarea, dorul şi visul de dragoste par eterne, subsumate speranţei. Exteriorizarea planului interior face ca vântul, cerul, marea, florile, cerul, norii etc. să consoneze, prin antropomorfizare, cu vibrarea erotică, accentuând stările şi amânând ratarea împlinirii erotice. Osmoza cu natura e relevabilă pe palierul vegetal („Parcul plânge. În tulpini,/ Unduindu-şi veşmântul/ Te aşteaptă să alini/ Lacrima, când fuge vântul”, Parcul), acvatic („Cu cine să-mi usuc de ploi/ durerea gândului în doi?”, Marea de cuvinte) sau fenomenal („Pe cer, sufocaţi de lumină/ mor nouri în vânt”, Arşiţa; „S-a năpustit pe stradă, ziua / şi s-a oprit la poarta mea,/ să-şi plângă iar lumina/ care murise-n

Iubiri fluide

Lina Codreanu

urma ta”, Ziua). Şi totuşi, universul ne-lumesc pare zădărnicit sub amplitudinea eroticului.

În partea a doua a cărţii lui Gheorghe Neagu, fiorul unui sfârşit nedefinit îşi dilată percepţia în evocarea imaginii mamei (Scrisoare de dincolo, Mama, Vis) ori a tatălui (Amintiri, Tata, Crucea):

„O cât aş vreaSă-ncalec orizontulŞi să spun mamei:Uite cum luminează cerul pământul!”

(Vis)ori: „De când mă ştiuAm vrut să semăn cu tataMare, puternic, căposPlin de furtună-n priviriŞi de arome plăcute în palme…” (Tata)Disipat în toată cartea, încărcat de

simbolistică lirică, sentimentul „trecerii” e perceput dureros de solitarul înamorat: „Oh, timpul nemilos mă poartă/ Spre ţărmuri reci” (Treceri). Extensia acestei percepţii până la utopia sfârşitului îi prilejuieşte stări meditative în stilul tradiţionalistului Ion Pillat:

„Dang, dang, bang Sună clopotul satului De câteva sute de ani Însoţind trecerea bunilor Şi străbunilor

Dinspre nicăieri spre undeva…” (Trecere).

Deliberat, aproape cu un fel cioranian de a se vedea pierind, nostalgicul, să zicem, se „sfârşeşte amar”, coborând „verdele-n bernă”, simţind dureros „vântul prelins sinistru pe sub geam”. În dez-ordinea interioară, sentimentele par răsturnate, bulversare ce duce la o redimensionare a viselor, a cerului, a sentimentelor. Să fie doar o ipoteză de suprafaţă? Nicicum, se ordonează după lumină totul:

„Mai trece o lună, un an, mai trece un zbor, o lumină,speranţa-nfloreşte pe ram,” (Lumină

cernită); „E tristă viaţa ca lumina Topită-n asfinţit/ (…)/Priveşte cerul! Ne dăruie lumina Aceluiaşi sfârşit.” (Cerul) Timpul se materializează în forma fluidă

şi luminoasă a iubitei care animă ludicul nupţial – „secunda-i lumină când treci” (Seminţe) – , încât cei doi sunt, frânturi din lumină: „Când noaptea-începea să miroasă a zori,/ (…)/ Eram lumina” (Lacrima); „Nu-i nici o urmă de lumină/ Pe coridoarele tăcerii” (Aniversare); „Oare vom putea fi, atât de femeie,/ Eu atât de copac preaplin de lumină?” (Dilema).

Bolnav de dor, sufletul unicului „personaj” se oglindeşte în cel al fiinţei iubite, trăieşte, se află într-o planare spiralată în preajma iubitei ori a amintirii iubirii. Deşi incompatibili, cuplul se vrea coagulat din două entităţi, barem tangenţial, dintr-un el şi o ea, într-un adamic Noi:

„Ne-am întâlnit din nou.Tu, noaptea înstelată,Eu, cerul plumburiu... Şi-n ochii tăi de fatăM-am prăbuşit de viu.”Aici, „prăbuşirea” înseamnă, sacrificiul

adorant, topirea în celălalt, în timp ce în poemul Distanţe e percepută ca pieire în neant:

„…mi se pare că mă prăbuşesc Undeva fără de sfârşit?”Înăbuşit de explozia erotică, limbajul

se supune cuminte, chiar dacă uneori muşcă din imagini lirice prepaşoptiste, eminesciene, bacoviene ori nichitastănesciene. Pe alocuri, stilul pare a fi redundant prin uzitarea unui lexic care pivotează limitat pe axa iubirii (de pildă, frecvenţa şi contextele în care apare cuvântul „lacrimă”). Altfel, abordarea alternantă a versului liber cu cel clasic face sprinten condeiul iar prin capacitatea de nuanţare şi adecvare neomoderniste completează portretul spiritual al poetului Gheorghe Neagu.

Cum e un visător incurabil, eul liric devine un „erou” al propriului ideal de ne-fericire. Autodefinirile sunt frecvente, prinse în felurite sintagme stilizate liric, din care spicuim: „sunt un copac cu braţele uscate”, „devin un fluviu”, „sunt anotimp”, „sunt pasărea cu pliscul rupt”, „sunt val rătăcit de furtună”, „eu sunt plânsul”, „sunt ultima toamnă” ş.a.

Tot atât de nuanţată este figura femeii dragi, prinsă nu atât prin volutele dinlăuntrul fiinţei, cât prin trăsăturile din afară. Surprinzând jocul dragostei, poetul Gheorghe Neagu creionează doar sumare linii ale feminităţii, creând delicate crochiuri literare. Elementele care-l fascinează sunt puţine, dar definitorii: ochii, gura, părul, arcuirea trupului. Iată, de pildă, felurimea ochilor/privirii: „ochi de jar”, „zăpada din priviri”, „ochi negri, trişti şi goi”, „ploaia ochilor tăi”, „ochii fulgerau sălbatec” etc. ori nuanţările referitoare la gura femeii dorite: „gura ta de pară”, „buzele roşii ca macii”, „grâul presărat/ cu macii rubinii,/ aidoma buzelor tale”, „macii sărutărilor tale” etc.

În economia cărţii, un loc dominator revine baladei liricizate Nunta neagră, care ilustrează melodios şi polifonic eşuarea erotică. Eposul ondulant despre o fascinantă dragoste are împletiri lirico-dramatice. Apropierile de cuplu, încărcate cu inocenţa şi suflul vitalităţii, dau drumul unor sentimente năvalnice, care fluidizează în îmbrăţişări, săruturi, contopire cu natura, departe de convenţiile prestabilite de alţii. Regăsesc aici sonorităţi meditativ-tragice dintr-un celebru fir baladesc – nunta ne-nuntită din eposul barbian Riga Crypto şi lapona Enigel.

Aplecarea nestăvilită spre nostalgie a căutătorului de iubire, nu absolvă Poetul în a-şi cunoaşte şi asuma destinul de creator de artă. Tocmai de aceea, drept concluzie, citez această testamentară ars poetica, situată de Gheorghe Neagu, poate premeditat, către finele cărţii Arşiţa din ploi:

„Când mi se vor închide ochii vor mai fi rămas înlăuntru suficiente cuvinte prizoniere pe care nu pot să le uit... Tot aşa cum astăzi am strivit Cuvintele-ntre pleoape grele.” (Cuvinte).


pentru împlinirea condiţiei esenţiale a studiilor istorice - aflarea şi afirmarea adevărului istoric integral asupra faptelor trecutului. Din toate punctele de vedere, lucrarea a marcat un eveniment pentru istoriografia epocii contemporane româneşti, motiv pentru care, atât autorul, cât şi Editura Dacia din Cluj-Napoca, merită cele mai sincere felicitări»[3] Destinul, necruţător, peste puţini ani, în 1984, l-a răpit pe Aurică Simion, în plină putere creatoare, obştei istoricilor români. În necrologul pe care l-am încredinţat, de asemenea, Anuarului Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol din Iaşi[4], am revenit asupra meritelor şi semnificaţiilor istoriografice ale Preliminariilor...

din 1979; citez sub acest raport: „Preliminariile..., pe care le-am recenzat în momentul în care era nevoie, se constituie un model, impunându-se de la început între operele de referinţă ale istoriografiei naţionale contemporane, abordând probleme controversate şi dovedindu-se ele însele controversabile, din chiar clipa apariţiei lor... Astazi [2012], în perspectiva timpului, lucrarea ne apare şi temeinic documentată. Cititorul cunoaşte aceasta şi Preliminariile... lui Aurică Simion, aidoma cărţilor lui N. Iorga sau Constantin C. Giurescu, s-au citit şi se citesc cu interes nu numai în centrele ştiinţifice din ţară sau din strainătate, ci şi în cătune...»[5].

Cât priveste Omul, am consemnat în final: „L-am cunoscut pe Aurică Simion şi ne-am împrietenit pe datş. Nu ne-am declarat-o niciodatş. O fşcusem prin consens. Am participat împreunş la diverse manifestşri ştiinţifice interne şi internaţionale. Autorul Preliminariilor... nu s-a dezminţit nicicând. M-au surprins reţinerea şi timiditatea lui. Să fi bănuit oare, încă de prin 1980, tainele destinului

său, să fi fost manifestările bolii necruţătoare care l-a rapit familiei, breslei istoricilor şi cititorilor admiratori, în plină putere creatoare? Pentru mine a fost şi a rămas Domnu› Aurică. În luna mai 1984, la Bucureşti fiind, l-am invitat la Iaşi pentru un simpozion; m-a refuzat elegant. Îmi dau seama ca ştia. Mi-a încredinţat diverse contribuţii pentru Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie din Iaşi, ca şi pentru volumul colectiv Actul de la 23 august 1944 în context internaţional, volum apărut în august 1984 şi cuprinzând un larg studiu realizat în colaborare. Astazi, acest volum, ca şi toate cărţile lui Aurică Simion, îşi urmează drumul lor, în lipsa autorului lor, plecat nedrept de repede şi brutal dintre noi»[6]

---------------------------------------------------------------------[1] Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 510 pagini[2] t. XVIII/1981, p. 798[3] Ibidem[4] t. XXII, partea a II-a, 1985, p. 1011-1012[5] Ibidem[6] Ibidem, p.1012

O carte care n-a avut zile Aurică Simion

- „Preliminarii politico-diplomatice ale insurecţiei românedin august 1944» -

Cititorul va desprinde, fără dificultate, motivele pentru care, în cele ce urmează, ne-am propus să stăruim asupra unui reputat istoric al generaţiei mele şi asupra loviturii de stat de la 23 august 1944: 28 de ani de la moartea lui Aurica Simion şi 68 de ani de la răsturnarea regimului Maresalului Ion Antonescu, eveniment căruia regretatul meu coleg i-a consacrat, în 1979, o carte stralucită, care a provocat furtună în rîndurile Securităţii de la Bucureşti.

În vara anului 1979, era prin august, a apărut o carte care avea să stârneasca intense dezbateri în rândurile istoricilor şi cititorilor, în genere, iar - după cum se va vedea - şi la nivelul oficialităţilor, al Securităţii şi Ministerului de Interne. Era vorba de lucrarea unui istoric deja consacrat, Aurică Simion, dar căruia volumul „Preliminarii politico-diplomatice ale insurecţiei române din august 1944”[1], i-a adus un spor de prestigiu greu de imaginat în epoca. Şi asta pentru că, de-abia apărut şi difuzat numai în câteva judeţe ale ţării, volumul menţionat a fost retras de pe piaţă şi, imediat apoi, „topit»... Lucru neobişnuit şi, mai cu seamă, nepermis, autorul, cu toate ca era angajat la Institutul de Istorie al Partidului din Capitală, publicase o carte în care era sintetizată istoria actului de la 23 august 1944. Nimic neobişnuit, se va spune, numai că Aurică Simion realizase... un alt 23 august, în care P.C.R. nu mai avea un rol precumpănitor, partidele „istorice» apăreau în altă lumină, iar personajele-cheie ale loviturii de stat (regele Mihai, Lucreţiu Pătrăşcanu, C.I.C. Bratianu, dar, mai cu seama, Mareşalul Antonescu şi Iuliu Maniu) erau surprinse, în temeiul unei analize atente şi obiective, relevându-se exclusiv acţiunile lor, în contextul evenimentelor prezentate, care au fost. Iată de ce, oricine apucase să cumpere cartea, realizase o achiziţie pretioasă, se dotase cu o carte „scumpă», oricum extrem de solicitată! Cum, la Iaşi fiind, am avut şansa să-mi procur un volum din Preliminarii..., pe care aveam ulterior să obtin şi un autograf al autorului, m-am preocupat să-l recenzez. Am notat, despre autor şi carte, cele ce trebuiau şi ce credeam, indiferent de ceea ce se petrecuse cu cartea, povestea ei fiind binecunoscută de-acum opiniei publice, istoricilor îndeosebi. Astfel, în prestigiosul „Anuar al Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol» din Iaşi[2] am examinat cartea, reţinând între altele că „...autorul realizează o adevarată istorie a anilor 1940-1944, în care sinteza se lasă - si nu întâmplator - dominată de analiza, de o analiză atentă şi necesară, mai ales că numeroase şi controversate aspecte sunt elucidate pentru prima dată, acum. Nu putem intra în detaliile demonstraţiilor autorului..., însă nu putem omite că Aurică Simion contribuie decisiv la precizarea caracterului regimului antonescian, a naturii şi evoluţiei raporturilor româno-germane între 1940 si 1944, a participării ţării la războiul mondial. De asemenea, surprind prin noutate capitolele referitoare la tentativele României de a se desprinde de Axă şi la cauzele eşecului lor... Per ansamblu, lucrarea lui A. Simion este o reuşită deplină. Ea constituie o contribuţie decisivă spre realizarea necesarei istorii complete şi veridice a României în epoca celui de-Al Doilea Război Mondial. A. Simion a dovedit în chip strălucit, în ultima instanţă, că istoriografia noastră dispune de excelente resurse, care pot şi trebuie să fie folosite

Gh. Buzatu




„Suflet slav fără dimensiunea infinităţii, adică fără esenţialul sufletului slav, acasta părem câte odată să avem. Facem de pildă confesiuni pe care nimeni nu ni le cere” spunea Noica regretând parcă lipsa infinităţii slave în structura fiinţei româneşti. (M. Cimpoi „Spre un nou Eminescu” p. 10.)

Fiinţa românească îşi desfăşoară conţinutul, dimpotrivă, într-o dimensiune mult mai limitată comparativ cu cel slav. Tocmai de aceia ea face „confesiuni pe care nimeni nu” i „le cere”. Nu poate exista un cosmos integrator creat de un Demiurg Sărac. Prin „infinitul eminescian” ca stare şi parte a Cosmosului integrator,

Eminescu este parte a unui Demiurg „bogat”. „Infinitul eminescian” va conţine inevitabil câte ceva din „dimensiuni(le) străine” spiritului său - componente şi ele ale Cosmosului integrator

Anume această determinantă a „infinitului eminescian” - esenţă a infinităţii sufletului său î-l şi face pe Eminescu antiheghelian. ”Infinitul eminescian” ca parte din „Cosmosul integrator” î-l integrează pe poet în Demiurgul bogat prin El, devenind în definitiv Hiperionul din Lucafărul.

Sufletul românesc al lui Eminescu nu are o dimensiune a infinităţii asemănătoare sufletului slav după cum crede Noica. (S. un nou E. M Cimpoi p.10).

Omul dac (sufletul românesc) posedă o dimensiune, care converge într-un centru nuclear plasat în profunzimea intimităţii fiinţei sale. Dimensiunea lui fracturată în acest nucleu nu este în stare să menţină laolaltă energiile acumulate în el, din care cauză, asemenea lavei unui vulcan, ele răzbat spre suprafaţă prin răbufniri, care nu sunt provocate de careva posibile forţe opresive venite din afară. Aceste eliberări de energie şi reprezintă acele „confesiuni pe care nimeni nu ni le cere”.

Dacă sufletul slav urmează încă a parcurge spre un centru traseele inverse expansiunii, care iar putea coagula energiile, atunci sufletul dac (românesc) a rămas în sine suficient de mult pentru a se şti în centrul său, chiar de la începuturile dăinuirii sale. Iată încă de ce sufletul românesc face confesiuni fără ca acestea să fie solicitate.

Sufletul dac îşi conştientizează existenţa într-o dimensiune finită - cel slav - în una nedefinită. Aceasta este marea deosebire dintre dimensiunile expansive ale sufletului slav şi cele intensiv-intrinsece ale sufletului românesc.

Ca purtător al sufletului dac şi ca individualitate cu un arhetip arhicomplex (arhiconcentrat), Eminescu a îmbinat multe din caracteristicile (dimensiunile) proprii sufletelor altor neamuri: german, slav, elen şi altele. Genialitatea expresiei creative a lui Eminescu stă sub semnul substanţei acestei materii multidimensionale a fiinţei sale absorbită de natura sa din seva cosmopolită a mai multor popoare.

Conţinutul spiritului său s-a revărsat peste marginile lăcaşului lui, luând forma unei vitalităţi creative prin excelenţă romantică. Ceia ce ar fi putut fi dezvăluit lumii de mai multe spirite poetice a putut fi redat de unul singur - spiritul eminescian.

De aceea nu poate exista un Cosmos integrator creat de un Dumnezeu „sărac”, care să determine un număr infinit de dimensiuni sufleteşti umane. Prin „infinitul eminescian” ca stare a părţii care este din Cosmosul integrator, Eminescu devine parte a unui Demiurg bogat. În esenţă „infinitul eminescian” îl face pe Eminescu antihegelian. „Cosmosul integrator” îl integrează în Demiurgul „bogat”, astfel devenind Hiperionul din Luceafărul.

Prin aureola spirituală pe care şi-a creat-o ca parte a unui Demiurg bogat, Eminescu este heghelian, dar prin sine încoronat de acastă aureolă, el este antiheghelian, la fel cum ca univers „dimensionat” de nemarginile aureolei sale sufleteşti este heghelian, iar ca univers limitat de intimitatea fiinţei sale - este antiheghelian, adică însăşi Eminescu

Însăşi Eu-l Hegel a fost heghelian prin aureola spirituală pe care şi-a creat-o, şi a fost Heghel prin intimitatea Eu-lui – Hegel. În acest sens orice creaţie a lui Dumnezeu este dumnezeiască prin ceia ce are dumnezeiesc - spiritul (raţiunea ei pură), şi este însăşi acastă creaţie (individ) prin ceia ce este ea ca sine (intimitate) şi diferă de esenţa dumnezeiască ca fiinţă. În

felul acesta orice fiinţă umană este în primul rând ceia prin ce este creaţie a Divinităţii, şi apoi ceia ce este fapt în sine (lucru în sine) condiţionat de comportamentul a ceia ce este creaţie a Ei

Astfel Eu-l Eminescu a fost tot atât de antiheghelian pe cât Eu-l (felul de a fi hegelian) Hegel a fost prin comportamentul său străin „substanţei” sufletului Hegel.

Părerea Rozei de-l Conta că „concepţia circulării timpului î-l încadrează pe Eminescu într-o spiritualitate elenistică şi nu creştină „ (S. un nou E. p. 29) este îndoielnică. Timpul creştinului nu este „rectiliniu” după cum susţine ea, dar prin „deschiderea către dincolo” şi parcurgerea stării de dincolo împreună cu timpul existenţial de dincoace de această „deschidere de dincolo” formează timpul creştin adevărat - timpul sferic.

Căci, ca fiinţă fiul lui Dumnezeu - Iisus, a venit din timpul de dincolo de această „deschidere”, care este un timp dumnezeiesc adus de Dumnezeu în lumea existenşială pe care Roza de-l Conte o percepe antrenată în parcurgerea unui timp rectiliniu. Or, timpul existenţial socotit rectiliniu împreună cu timpul de dincolo pe care-l ocupă (parcurge) Divinitatea formează două jumătăţi a circuitului (stării) Absolutului (Universului).

Prin urmare timpul eminescian nu este elenic, dar unul creştin. Acest lucru este dovedit de însăşi versurile lui Eminescu aduse de R. de-l C. ca confirmare a părerii sale : /Şi timp şi spaţiu de-ar peri / În văi de întuneric Ele din nou ar răsări / Ca să ne-nvârte sferic. / „În văi de întuneric” este pentru fiinţa umană acel abis (timpul de dincolo), care aparţine lui Dumnezeu (Raţiunii Supreme), şi care numai pentru această fiinţă apare ca „întuneric” - pentru Divinitate, constituind lumina eternă de unde şi din care a coborât Iisus. Iar prin semnificaţia cuvintelor „Ele din nou ar răsări„ se înţelege timpul şi spaţiul existenţial uman, care împreună alcătuiesc timpul „rectiliniu” (numai teoretic rectiliniu el fiind, de fapt, practic un timp circular) al creştinului, acesta fiind şi timpul în care sa coborât Iisus şi pe care R. de-l C. î-l detaşează de timpul universal, considerându-l în întregime rectiliniu.

Împreună cu spaţiul şi cu materia structurată din spaţiu, timpul ca exprimare unică a acestora deci, nu este rectiliniu, ci unul sferic. Astfel conceptul sferic al timpului î-l încadrează pe Eminescu nu într-o spiritualitate elenistă, ci în una creştină.

Timpul fiinţial eminescian este un timp al spiritualităţii creştine, căci spiritul lui Eminescu se găsea deopotrivă şi în existenţă ca fiinţă precum şi peste „deschiderea către dincolo” ca spirt creştin. Oare conceptul creştin al timpului face din acesta o stare care se diferenţiază, condiţionându-se, ca atare, prin două substări antagoniste? Căci, iată ce spune R. de-l. C.: „Dacă filozofia ar fi fost creştină concepţia despre timp, care este fundamentală pentru fiecare gânditor ar fi fost diferită”. Diferită oare de al altor gânditori a căror concepţie R. de-l. C. o crede aceiaşi, adică tot necreştină? Acasta ar însemna, că nici unul din gânditorii lumii nu a fost creştin odată ce toţi nu au putut avea o concepţie creştină despre timp deşi mulţi dintre ei au făcut filozofie.

Ori, prin citatul din Eminescu adus ca exemplu de cercetătoare se poate spune cu fermitate, că poetul a fost în esenţa sa creştin, iar timpul său fiinţial a fost la fel creştin - lucru care ne-ar impune să credem că Eminescu s-ar fi aflat în opoziţie faţă de toţi aceşti gânditori. Dar, de fapt, toate concepţiile despre timp ale tuturor gânditorilor au fost creştine, chiar dacă ei nu au conştientizat întotdeauna acest lucru. Aceştea sau aflat în mişcarea lor spre adevăr pe traseul diferitor segmente ale circuitului timpului sferic, fără a înţelege întotdeauna că timpul pe care îl trăiesc are această formă. Şi în definitiv oare timpul creştin nu vine din timpul Etern? De unde să devină el liniar, chiar şi într-un cuget, care nu concepe pînă la capăt fenomenul ca atare, atâta timp cât el este un produs totuşi a unei conştiinţe creştine (fiinţe creştine).

„Timpul încercării” „devenirii a ceia ce trebuie să devină omul” nu se deschide spre timpul apocaliptic, dar spre timpul Etern. Nu are de unde să apară timpul apocaliptic, odată ce acest lucru presupune abolirea timpului existenţial venit din cel veşnic considerat inexistent?

Aşa numitul timp apocaliptic este de fapt veşnic. Altfel „eonul” nu ar avea un element de raportare „avon”, care ar face din el ceia ce este ca atare - un timp al lumii. Deci, timpul nu ne duce după cum crede R. de-l C. „către praful revelaţiei”, dar în chiar această revelaţie ca Raţiune Pură - Absolut. Şi prin urmare „acolo” nu „se opreşte gândirea”, ci devine pură - Raţiune Pură - Idee Absolută.

Algoritme noi ale integralei filozofice eminesciene

Petru Ababii


Nu există om responsabil care în întreaga lui viaţă să nu participe din toate puterile ce i-au fost dăruite de Creator la tranşarea conflictului dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, dintre just şi injust. De ce? Pentru că omul, aşa păcătos şi ticălos cum ne este înfăţişat de întreaga istorie a credinţelor şi a existenţei sale, până în clipa de faţă se dovedeşte a fi singurul filtru real şi activ al conceptelor mai sus amintite din fragmentul de Cosmos accesibil cunoaşterii umane, altfel spus doar el este posesorul acelui inefabil şi ultrasensibil instrument numit conştiinţă, graţie căreia el se străduieşte să încline balanţa faptelor sale mai degrabă spre bine decât spre rău, mai

cu tragere de inimă spre adevăr decât spre minciună, mai curând spre just decât spre injust.

E drept că nu întotdeauna omul a fost capabil să discerne cu claritate şi precizie între noţiunile polare ce-i jalonează existenţa: fie din pricina unei intenţionate carenţe de creaţie (el nu putea fi conceput perfect, adică fără ezitări şi îndoieli, pentru că într-o asemenea variantă nu mai era om, ci ar fi dobândit chipul şi aura divinităţii!), fie din pricina relativităţii noţiunilor polare mai sus amintite, ştiut fiind că în dezvoltarea lor istorică binele şi răul, de pildă, se transformă deseori în contrariul lor, fie dintr-o mie de alte motive care contribuie la configurarea omului căutător, îndeosebi a acelui om fără Dumnezeu, despre care gânditorul Petre Ţuţea opina că “este un animal raţional ce vine de nicăieri şi merge niciunde”.

Iată cauza pentru care încă din cele mai vechi timpuri omul scormonitor şi atât de neştiutor, respectiv omul raţional şi atât de neîncrezător şi-a căutat aliaţi şi protectori, pe scurt şi-a căutat alinarea şi izbăvirea în infinitatea tăcută şi neliniştitoare a transcendenţei. Astfel că, până la trasarea drumului anevoios ce urcă ameţitor spre Marele Tot al religiilor monoteiste şi universaliste, din disperarea şi nevoia aprigă a omului arhaic de comunicare cu extramundanul s-au născut acele prodigioase şi irepetabile mitologii ale tuturor popoarelor antice cu misiune civilizatoare (sumerieni, egipteni, asiro-babilonieni, fenicieni, chinezi, indieni, greci, romani), care dacă n-au avut puterea să-i convingă pe urmaşii tot mai sceptici ai izvoditorilor lor în legătură cu supremaţia şi infailibilitatea zeilor, în schimb au puterea ca acuma, în creştinescul secol 21, să ne farmece cu debordanta lor fantezie şi bogăţie de imagini...

Drept este că nici marile religii monoteiste nu i-au adus omului liniştea sufletească şi mult aşteptata eliberare din chinurile îndoielii, chiar dacă pentru întemeierea şi răspândirea creştinismului, mai apoi a islamismului, adepţii lor de voie şi nevoie au contribuit cu atâtea jertfe umane, cum nici prin gând nu le-ar fi trecut celor mai cruzi zei păgâni să pretindă de la închinătorii lor.

Dimpotrivă, dacă avem în vedere pustiitoarele războaie purtate fie pentru afirmarea întâietăţii credinţei (cruciadele, războaiele dintre catolici şi protestanţi), fie pentru apărarea credinţei (războaiele cu turcii), şi dacă mai avem în vedere rugurile inchizitoriale ce au străluminat sute de ani Europa prea catolică, atunci putem spune că da, civilizaţia se datorează teocraţiei, adevărata organizatoare a Europei şi prin ea a celei mai mari părţi din lumea noastră, dar mai putem spune că neliniştile omului nu s-au micşorat, cu toate că el a înţeles din spusele înţelepţilor şi din predicile teologilor că mai presus de binele hedonic sau cirenaic (cel creat în secolul al IV-lea î.e.n. de filosoful Aristip din Cirene) şi mai presus de utilitarismul cantitativist al lui Bentham se situează binele moral, adică binele suprem. De ce suprem? Deoarece un asemenea bine presupune unitatea fondului şi a formei, altfel spus îmbinarea efortului depus întru desăvârşirea continuă (ca de pildă renunţarea la anumite plăceri vinovate) cu conştiinţa binelui – forma subiectivă adecvată.

De menţionat că ceea ce n-a reuşit să facă biserica în perioada ei de tristă glorie din Evul Mediu, când împotriva ereticilor şi vrăjitoarelor desfăşura un vast arsenal de urmărire, întemniţare şi nimicire (de la tortura uşoară până la arderea pe rug), a reuşit mult mai bine arta cu mijloacele ei specifice de a ilumina, sugestiona, sensibiliza şi converti sufletele însetate de bine, frumos şi adevăr.

Căci iată ce pune Shakespeare (această ultimă catedrală gotică din secolul al XVI-lea, cum îl preamăreşte Victor Hugo) în gura bufonului regelui Lear: “Înţelepciune şi prostia se ţin de mână pe muchia de cuţit”! Adevăr întru totul valabil atât pentru frământatul secol 20, cu cele două pustiitoare războaie mondiale, cât şi în acest prim deceniu al secolului 21, cu efectele poluării mult mai devastatoare decât toate actele teroriste la un loc, secol care – în pofida prezicerilor lui André Malraux – se încăpăţânează să fie, cu toate că nu-i cu nimic mai religios decât secolele anterioare.

Poate doar mai ipocrit şi mai bisericos, dacă nu pretutindeni, măcar în ţări precum România, care în van îşi fac iluzii că au scăpat pentru totdeauna de bolşevism...

*Când vorbim de literatura pe muchie de cuţit, nu putem să nu-l avem

în vedere pe Boris Vian, acest straniu şi surprinzător scriitor francez (născut în 1920, mort în 1959), care în volumul de povestiri apărut în anul 2007 în Colecţia “Cotidianul”, cu titlul Blues pentru o pisică neagră – căci despre aceste povestiri se va face vorbire în continuare, construieşte o lume unde totul devine cert şi coerent, dar nimic din ce se întâmplă în ea nu pare a fi posibil în lumea noastră de zi cu zi.

Fireşte, fiecare scriitor îşi construieşte propria sa lume în interiorul operei zămislite, lume populată cu personaje mai mult sau mai puţin individualizate, care îşi acoperă goliciunea cu veşmintele stilului său şi-şi mişcă trupurile pe coordonatele gândirii sale.

Dacă printr-o lectură atentă izbutim să ne plasăm în interiorul sistemului tridimensional (concepţii-personaje-stil) al povestirilor lui Boris Vian, atunci lesne vom deduce că ele se situează la intersecţia dintre literatura absurdului (André Malraux, Albert Camus, dar mai ales Franz Kafka) şi literatura (lumea) nonsensului promovată de Lewis Carroll în celebrele lui basme cu Alice.

Două argumente vin în sprijinul afirmaţiei de mai sus: 1)Literatura absurdului este o reflectare la nivel artistic a ideilor şi

situaţiilor absurde în care se complace omenirea, ca urmare a distorsiunilor moral-spirituale suferite de ea după cele două conflagraţii mondiale. De altminteri, nu-i greu de dedus (spre exemplu din opera lui Franz Kafka, ori din cea a lui Robert Musil) că lumea interbelică se prezenta simţitor schimbată în comparaţie cu cea de dinaintea primului război mondial, pentru ca supravieţuitorii celei de-a doua conflagraţii să fie radical schimbaţi faţă de cum au fost ei înşişi în perioada interbelică.

Desigur, diferenţele dintre scriitori, în general dintre artişti, se datorează nu doar gravităţii şi profunzimii ideilor dezbătute, fapt care decurge în exclusivitate din zestrea culturală a respectivilor, ci ea este dată în chiar mai mare măsură de stilul pe care aceştia şi-l formează. Cum stilul este produsul de excepţie al graţiei divine şi el merge mână-n mână cu instinctul limbii, formelor, culorilor sau al sunetelor, iată că el se constituie în distinctiva amprentă a înzestrării native a artistului.

Andra Matzal, cea care semnează scurta prezentare biografică a lui Boris Vian, ne spune că în povestiri acesta “îmbină ca într-un laborator savant sarcasmul şi ludicul, cruzimea şi inocenţa, toate acestea printr-un continuu joc de limbaj a cărui frenezie aminteşte de ritmurile de jazz...” (Fac precizarea că autorul a colaborat cu diverse formaţii de jazz, alături de care a participat la multe turnee ca trompetist.)

Înarmaţi cu aceste date despre autor, avem de-acum capacitatea să privim cu o relativă detaşare notaţiile sale cinice din povestirea Furnicile de genul următor: “Mina nu lăsase din el decât bucăţi greu de manevrat...”; sau: “Am sfârşit prin a ne debarasa şi de al treilea tanc încărcând o puşcă antitanc cu pudră de strănutat, iar cei din interior s-au dat într-atât cu capul de blindaj că n-am mai scos decât cadavre. Doar conductorul trăia, dar îşi prinsese capul în volan şi nu mai putuse să-l scoată, aşa că în loc să distrugem tancul care nu avea nimic, am tăiat capul tipului”.

Nici celelalte povestiri nu duc lipsă de scene încărcate cu cruzime. Astfel, personajul Jacques Thejardin din Racul îşi taie capul cu un cuţit mare, iar Figurantul din povestirea cu acelaşi nume “luă un cui gros şi ruginit, îl înghiţi şi astfel muri în cel de-al douăzeci şi doilea an al său”.

2) Cel de-al doilea argument ne este pus la îndemână de povestirea Blues pentru o pisică neagră. În ea ni se prezintă nu doar “un motan teribil de mare, cu ochii galbeni şi o mustaţă à la Guillaume al II-lea”, ci şi înzestrat cu darul vorbirii, ceea ce de îndată ne duce cu gândul la isteaţa Pisicuţă-Cheshire a lui Lewis Carroll şi – de ce nu? – la uriaşul motan Behemoth din senzaţionalul roman Maestrul şi Margareta al lui Mihail Bulgakov.

Dar motanul lui Boris Vian nu are doar darul vorbirii, ci şi pe cel al beţiei, slăbiciune care-i provoacă moartea după ce “a băut ca un spart” o mare cantitate de coniac.

De precizat că limbajul utilizat de autor este simplu şi direct, adeseori chiar repezit, doar pe ici-pe colo el înfăţişându-se confuz până la nonsens: “Atunci timpul încetă în sfârşit să mai treacă” (Ceaţa); respectiv: “La zece kilometri de după-amiază” (Gâsca albastră).

Cât priveşte personajele, ei bine, acestea sunt prezentate cititorilor doar prin câteva tuşe, aplicate cel mai adesea în băşcălie, bunăoară aşa ca “blonda script-girl mijlocie, destul de ştearsă, cu o expresie translucidă” din povestirea Figurantul. Din motive pe care autorul nu consideră că este necesar să ni le facă cunoscute, el plimbă personajul zis Majorul prin mai multe povestiri (Şoseaua pustie, Gâsca albastră, Figurantul), descriindu-l cu un cocteil de umor şi cruzime după cum urmează: “Îşi extirpă ochiul de sticlă din orbita corespunzătoare, îl lustrui cu grijă cu colţul batistei, scuipând deasupra, şi îl întinse câinelui care refuză să facă schimb”.

LITERATURA PE MUCHIE DE CUTIT

George Petrovai


î

Petru Dumitriu şi „negrul” său de Ion VarticCîteodată manuscrisele nu ard

Apariţia Cronicii de familie a produs în epocă o mare vîlvă. La nivelul bîrfei literare, a ieşit imediat zvonul despre paternitatea multiplă a romanului. S-a spus, în culise, că o asemenea operă masivă e, în mod normal, produsul unui scriitor matur, cu multă experienţă de viaţă şi mult exerciţiu literar. În consecinţă, în ciuda uimitoarei lui precocităţi creatoare, tînărul Petru Dumitriu n-ar fi autorul Cronicii sau, în orice caz, nu singurul autor. Intrigat oricum de relaţiile umane şi literare la fel de ambigue dintre Petru Dumitriu, Henriette-Yvonne Stahl şi Ion

Vinea, mediul cultural a lansat ideea că, alături de tînărul autor, Cronica mai are doi coautori taciţi. Fapt cu atît mai verosimil cu cît, în perioada genezei şi scrierii romanului, Henriette-Yvonne Stahl şi Ion Vinea nu aveau drept de semnătură şi, deci, puteau deveni „negrii” lui Petru Dumitriu. După fuga lui Dumitriu în Occident, serviciile Securităţii au alimentat şi amplificat zvonul paternităţii multiple a Cronicii, consolidîndu-l. Ecourile lui persistă pînă azi, fără ca problema paternităţii romanului să fi fost încă supusă unei analize serioase.

Avînd unele afinităţi, Dumitriu-Stahl-Vinea au format un trio insolit, comparabil, într-o anume măsură, cu trioul Bioy Casares-Silvina Ocampo-Borges. Dar, dacă ultimul s-a cristalizat în condiţii de libertate şi transparenţă, primul s-a ţesut din complicităţi clandestine, cu aspecte extraliterare tenebroase. O triadă incitantă pentru cercetare. De aceea, atunci cînd m-am documentat pentru articolul despre Petru Dumitriu, ce urma să apară în Dicţionarul scriitorilor români (II, 1998), am recitit în paralel şi opera celor doi prezumtivi coautori ai Cronicii. Cum tocmai apăruse volumul al doilea al Operelor (1995) lui Vinea, ce conţine proza lui scurtă, l-am citit cu scop detectivist. Una dintre proze, scrisă într-o manieră neobişnuită pentru scriitor, Sus pe luciul Dunării, şi publicată direct după dactilograma din arhiva lui Vinea, mi s-a părut, în mod ciudat, cunoscută. Mi se părea că seamănă cu fragmentul prozastic Învăţătură de minte al lui Dumitriu, pe care nu l-am uitat întrucît mă intrigase, căci apărea într-un moment cînd prozatorul îşi schimbase maniera de a scrie şi era preocupat numai de Colecţia de Biografii, Autobiografii şi Memorii contemporane, din care dădea la tipar, în reviste, parte după parte. Or, Învăţătură de minte te trimitea înapoi înspre perioada bruioanelor şi a genezei Cronicii de familie. În fine: am început să recitesc Învăţătură de minte şi, din prima clipă, am avut confirmarea: textul lui Dumitriu şi acela al lui Vinea erau practic identice.

Proza semnată de Petru Dumitriu, Învăţătură de minte (Fragment), a apărut în Viaţa Românească (XII, nr. 1-2, ian.-febr. 1959). Aceea atribuită lui Ion Vinea, Sus pe luciul Dunării, a fost publicată postum, fără nici o precizare, nici măcar cu semnalarea că e inedită, în Steaua (XVIII, nr. 7, iulie 1967). Diferenţa principală: textul atribuit lui Ion Vinea conţine numai două capitole şi se întrerupe brusc. Acela semnat de Dumitriu are încă cinci capitole (deci, în total, şapte), iar capitolul al doilea, brusc suspendat la Vinea, mai continuă aici încă cincizeci şi şapte de rînduri, avînd încheiere de paragraf. Titlurile nuvelei - cu subiect rural localizat în epoca fanariotă - îşi au, ambele, explicaţia în text. Astfel, pentru titlul dat de Dumitriu, e replica unui personaj: „Acuma te-ai învăţat minte în vecii vecilor!” (din capitolul trei) şi, apoi, chiar sintagma titulară „învăţătură de minte” detectabilă în capitolul patru. Interesant că, pentru titlul conferit lui Vinea, cheia se află în capitolele trei, şase şi şapte, adică în trei din cele absente în dactilograma aflată în arhiva autorului Lunatecilor: „... o şaică mare cu pînza în trei colţuri călătorea în jos pe luciul Dunării”, după cum, în finalul fragmentului prozastic, acţiunea e localizată, succesiv, „în josul apei” şi „în susul apei”.

Avem două variante, Sus pe luciul Dunării şi Învăţătură de minte, ale aceluiaşi text, în general cu minime deosebiri. Cîteva exemple din debutul nuvelei: Vinea, Opere, p. 243, r. 4-5: „ochi albaştri, de un albastru foarte deschis” - Dumitriu, Viaţa Românească, p. 33, r. 2: „ochi de un albastru foarte deschis”; Vinea, p. 243, r. 29: „oamenilor în etate” - Dumitriu, p. 33, r. 18: „oamenilor vechi”; Vinea, p. 244, r. 31: „dac-ar fi fugit” - Dumitriu, p. 33, r. 7-8: „dac-ar fi fugit de zapciu, cum îi spuneam eu”; Vinea, p. 244, r. 40: „îl chemară afară, îl luară între ei şi-l duseră” - Dumitriu, p. 34, r. 15: „îl chemară afară, dar nu-l găsiră”. Acest ultim citat din textul lui Dumitriu are sensul contrar celui din citatul scos din varianta lui Vinea. Asta

pentru că, începînd cu rîndul 16 de la pagina 34, în capitolul întîi existent în Viaţa Românească, urmează aproape patru pagini ce nu se regăsesc în dactilograma din arhiva lui Vinea. Ce e revelator în aceste patru pagini? Un anume pasaj. Acela în care recunoaştem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît şi eroilor săi: fascinaţia cerului gol, substitut al transcendentului absent: „... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrşită şi se întreba în chip nedesluşit: oare o fi o boltă tare cu smalţ strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poţi pătrunde fără oprire şi fără margine, înaintînd în acea neţărmurire, înaintînd mereu, în vecii vecilor? Cînd se gîndea aşa, îi venea ameţeală; de parcă în loc să zacă pe spate cu ochii la cer, ar fi plutit cu braţele întinse, ca o pasăre, deasupra unei genuni albastre, uriaşe, ţinut deasupra ei de nimic, de vînt, de aer (...) ... nu se vede nimic decît un gol albastru, străfunduri fără ţărm, prin care şuieră vînturi nevăzute şi neauzite”.

De la pagina 37, rîndul 44, din varianta lui Dumitriu, şi de la pagina 244, rîndul 41, din varianta Vinea, cele două texte redevin, în mare, identice. Dezvăluind doar, din cînd în cînd, mici variaţiuni stilistice pe aceeaşi temă. Ca de pildă: Vinea, p. 245, r. 38-39: „pe ăsta nu l-a făcut un armăsar cu o iapă, ci cu vîntul!” - Dumitriu, p. 38, r. 23: „pe ăsta nu l-a făcut iapă cu armăsar, ci o iapă cu un vînt turbat!”; Vinea, p. 248, r. 20-21: „... flăcăului celui zdrenţăros” - Dumitriu, p. 40, r. 5: „...flăcăului. În cămaşă de cînepă şi iţari de dimie rupţi în genunchi, încins cu un brîu lat”; Vinea, p. 248, r. 25-27: „Un muşchi zvîcni pe obrazul boierului: biciul şuieră prin aer cu un pocnet uscat şi-l plezni pe flăcău peste obraz” - Dumitriu, p. 40, r. 10: „Boierul tresări, înălţă iute gîrbaciul şi-l plezni pe flăcău peste obraz”; Vinea, p. 249, r. 34-35: „}ine-ţi gura, rumâne! strigă ameninţător Iordachi” - Dumitriu, p. 40, r. 43-44: „Panaioti îi arse o palmă peste gură: - Nu-i tăia vorba boierului, mă!”; Vinea, p. 253, r. 17-18: „Trecură ceasuri. Se sfîrşea după-amiaza şi se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea frig” - Dumitriu, p. 43, r. 14: „Se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea mai răcoare” ş.a. Diferenţe flagrante există, însă, la un moment dat, în construcţia dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta Dumitriu (p. 40), scurte, repezi, cu nerv. În fine, localizarea precisă din textul atribuit lui Vinea („... lumina soarelui acelei zile de toamnă cu cer senin şi vînt rece a anului 1779”) ajunge difuză în textul semnat de Dumitriu („... în lumina soarelui acelei zile de sfîrşit de vară din o mie şapte sute şi nu ştiu cît”), ca să redevină precisă în capitolul al treilea: „se aude că divanul Franţei l-a judecat şi l-a tăiat pe craiul franţuzesc, împreună cu tot neamul lui, şi cu crăiasa, care-i erea soră lui Leopoldus, împăratul nemţesc”. Ceea ce înseamnă că e vorba de sfîrşitul anului 1793.

Nuvela - ce prezintă felul cum o comunitate ţărănească de pe moşia lui Andronic Cozianul „a fugit spre Dunăre” vrînd „să se pribegească” - pare a fi scrisă cu gîndul de a umple golurile temporale dintre întîia atestare a neamului Cozienilor şi epoca modernă în care el evoluează în Cronică de familie. Primele două capitole, existente în ambele variante, demarează greoi, sînt cam simpliste, cu registru minor. În mod curios, dacă, ipotetic, acceptăm ideea coautorilor, nuvela începe să devină interesantă doar în capitolele ulterioare, aflate numai în varianta Dumitriu, unde, treptat, acţiunea capătă un ritm epic real, tot mai accelerat. Ochiului de prozator îi convine, în chip evident să arunce, cu naturaleţe, o privire rapidă peste „cîmpurile şi maidanele dimprejurul oraşului”, să înainteze, prin „îngrămădeala” de ţărani, mahalagii, negustori şi călători, „spre inima oraşului”, pătrunzînd pe Podul Tîrgului de Afară şi ajungînd „pe lîngă surpăturile înalte ale Curţii Vechi”, mişunînd, printre milogi şi calici, „pe uliţe lungi şi întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta” ş.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spaţial şi o anume viziune spaţială, ieşite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrşit şi gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrşită şi goală. Într-o singurătate absolută, omul stă „în faţa unei cîmpii albe: Dunărea”, iar „de jur împrejur pînă hăt departe nu era nimic şi nimeni”, „după cum curat şi pustiu era cerul” deasupra. De asemenea, un anume tip de comparaţii: „Vîntul acesta nou era tăios şi răsunător, cîntînd ca dintr-o harfă de fier” sau „pămîntul tare ca fierul” e propriu celui care, în întreaga lui operă, a cristalizat, voit, o Vîrstă de Fier.

Cele şapte capitole existente conturează un fel de primă parte a nuvelei, întreruptă în plin mister epic. Cred că Petru Dumitriu a renunţat s-o mai încheie fiindcă, între timp, a decis că Davida trebuie să fie, pe bună dreptate, debutul emblematic al Cronicii de familie. Întrebarea e de ce a publicat, totuşi, Învăţătură de minte la începutul lui 1959, cînd, în anii ‚58-’59, dă la tipar numai „biografii contemporane”? Sînt posibile măcar trei răspunsuri. Primul: descriind în aceste „biografii” Bucureştiul periferic, poate că şi-a

Maria Sava


î(continuare în nr. viitor)

În peisajul atât de bogat şi de variat al literaturii noastre actuale există prozatori care n-au ieşit în public decât în romane, vocaţia (sau poate ambiţia lor) fiind aceea de a se manifesta pe spaţii largi, unde libertatea de construcţie, de viziune, de conturare a unei (unor) suite de personaje este, cum se ştie, mult mai mare (practic nelimitată) decât în cazul nuvelei sau schiţei.

Până nu demult am avut impresia că în această categorie de autori se înscrie şi d-na Doina Popa, care a debutat în 1969 cu o schiţă (sub girul lui Fănuş Neagu), după

care a apărut editorial cu mai multe romane (Apelul de seară, 1985; Sfânta tinereţe, 1998; Dragostea vine de-a valma, 2001; Rugăciunea de iertăciune, 2008; Pasărea cerului, 2012), autoarea bucurându-se, în genere, de aprecieri critice favorabile.

Discretă, mult şi nejustificat de discretă dacă raportăm acest comportament la realizările literare ale d-sale, d-na Doina Popa apare, iată, cu un volum de proze scurte, reunite sub titlul Himera cu sfeşnic aprins (Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2013), carte cu care autoarea a câştigat concursul “Titel Constantinescu”, iniţiat de editura amintită.

Printr-o notă de la finele culegerii suntem avertizaţi că avem a face cu “o suită de proze scurte scrise de-a lungul anilor”.

Aşa stând lucrurile, ne-am întrebat dacă nu cumva este vorba de texte uitate sau lăsate intenţionat de autoare prin sertarele biroului său de lucru (poate cu intenţia de a reveni asupra lor, ori poate din dorinţa de a se mai dospi şi a fi citite mai târziu cu un ochi mai rece şi mai obiectiv decât la data când au fost elaborate).Tot ce e posibil.

Fiind, aşadar, scrise la date diferite (“de-a lungul anilor”) era şi firesc ca textele din recentul volum să nu fie unitare nici ca tematică şi nici ca scriitură, altfel spus să nu li se poată găsi o notă comună.

Şi totuşi în carte există un “ce” care unifică într-un fel textele. E vorba de ceea ce cu un cuvânt încetăţenit în critică, poate fi numit “universul” explorat de autoare.

Fără a fi spectaculoase ca acţiune, schiţele d-nei Doina Popa sunt inspirate din medii sociale contemporane, proprii am spune clasei de mijloc (şi nu numai). Personajele d-sale sunt fie funcţionari la unele firme (Himera cu sfeşnic aprins), fie tineri abia ieşiţi din adolescenţă (Dragoste provincială), sau debusolaţi, fără idealuri precise (Vară pribeagă), inşi trecuţi de prima tinereţe şi care caută (şi găsesc!)

PROBA DE FOC A ROMANCIERULUImodele de succes în viaţă (Un dram de noroc), fie chiar bătrâni văduvi dornici să-şi refacă viaţa (Ploi torenţiale), fie aventuriere amatoare de relaţii se xuale la întâmplare (Compotul de vişine).

Pe canavaua relaţiei bărbat-femeie, autoarea din Himerei cu sfeşnic aprins reuşeşte să creioneze portrete, scene şi momente sugestive şi în bună parte convingătoare dintr-o lume imediată, dându-i cititorului senzaţia că el însuşi cunoaşte foarte bine mediile, mentalităţile şi chiar comportamentul personajelor.

Factologic, în chip direct ori numai sugerat personajele d-nei Doina Popa impresionează prin dorinţa lor de a-şi atinge idealul (de cele mai multe ori de natură sentimentală), dar mai ales prin eşecul pe care îl trăiesc. Sugestivă în acest sens este chiar schiţa care dă titlul volumului, unde un funcţionar se îndrăgosteşte de cine nu trebuie, contruindu-şi fel de fel de vise în legătură cu o persoană întâlnită întâmplător, căreia îi face o seamă de servicii şi până la urmă rămâne deziluzionat când află că aceea nu numai că nu-i răspunde aşteptărilor, ci, mai mult, dispare fără urmă din viaţa lui. Radiografia unui alt eşec sentimental, dar şi social este făcută şi în Vară pribeagă sau în Negru de fum. Sub o formă sau alta aci, ca şi în alte locuri, eşecul (fie că e vorba de persoane singure, fie căsătorite, însă nefericite în căsnicie) pare a fi elementul pe care d-na Doina Popa îşi foca lizează atenţia. Între ceea ce vor personajele mele, pare a ne spune autoarea, şi ceea ce le rezervă destinul este aproape întotdeauna o contradicţie. De aici şi dramele lor, mai mari sau mai mici. De aici şi nefericirile lor şi întregul convoi de frământări sufleteşti.

Fină observatoare a vieţii şi bun psiholog, autoarea din această carte surprinde mişcările sufleteşti până în cele mai mici articulaţii ale lor şi – ceea ce este mai important! – are capacitatea de a le sugera lectorului prin amănunte de comportament (gesturi, replici aparent banale) ce concură, până la urmă, la identificarea unor stări, trăiri etc. Asta nu este la îndemâna oricui, ci numai a celor care au o certă vocaţie de prozator. Experienţa literară anterioară a d-nei Doina Popescu şi-a spus şi aci cuvântul. Din acest punct de vedere schiţele, în ansamblul lor nu sunt un experiment, un exerciţiu, o pregătire a uneltelor în vederea scrierii unor viitoare romane, cum poate ne-am fi aşteptat, ci reale împliniri, proze care rezistă/pot rezista celor mai aspre critici.

Ar mai fi adăugat că autoarea deţine pe deplin şi arta limbajului, adecvându-l personajelor şi mediilor pe care le descrie. Un limbaj fluent, fără stridenţe, nelipsit pe alocuri de ironie amară şi de umor – virtuţi care sporesc valoarea volumului.

Cu Himera cu sfeşnic aprins proza noastră înregistrează un succes ce trebuie salutat ca atare.

2 februarie 2014

Florentin Popescu

adus aminte de această nuvelă, ce abundă în asemenea descripţii. Al doilea: în anii ‚58-’59 el îşi proiecta, foarte meticulos, evadarea în Occident; poate că, publicînd nuvela, voia să se asigure că lasă o probă despre schiţele şi intenţiile sale referitoare la Cronică. În fine, al treilea răspuns, vulgar, dar verosimil şi el: demis din funcţia de director al Editurii de Stat pentru Literatură şi Artă, e silit, de la sfîrşitul lui ‚58, să se întreţină din ce publică.

Întrebarea cea mai incitantă e, însă, alta: de ce se află primele două capitole ale nuvelei şi în arhiva lui Ion Vinea? Iată, mai întîi, ce ne spune editoarea scriitorului, Elena Zaharia-Filipaş, în nota ei asupra volumului al doilea de Opere: „Manuscrisul 16557 conţine dactilograma nuvelei Sus pe luciul Dunării şi un reportaj”. Presupun că reportajul este al lui Vinea; de aici ar reieşi că şi varianta primă a nuvelei îi aparţine tot lui: altfel, ce să caute în mapa lui? Numai că acest fapt nu constituie deloc o probă irefutabilă a paternităţii nuvelei sau, mă rog, a celor două capitole de început de proză. Dar, dacă am accepta totuşi ipoteza aceasta, din ea ar decurge următoarele: 1. mai întîi, coautorii au creionat oral toată povestea, dovadă că titlul, Sus pe luciul Dunării, reflectă nuvela în întregul ei; procedeul ar semăna cu cel consacrat de Borges şi Bioy Casares; 2. Vinea s-a apucat s-o scrie primul, abandonînd-o după primele două capitole, deoarece strictul realism social nu-i este propriu; 3. Dumitriu a revizuit aceste capitole, a mai adăugat cinci, încheind prima parte a nuvelei. Nu putem evita, însă, o ipoteză care le anulează pe cele anterioare: pur şi simplu, Dumitriu i-a dat lui Vinea dactilograma, cu intenţia ca acesta s-o citească pentru a-i face observaţii; din diverse motive, poetul nu i-a mai restituit manuscrisul. Acest fapt ar putea,

eventual, explica de ce Vinea a salvat dactilograma de la distrugere. Căci arhiva lui poartă urmele gestului distructiv al creatorului. Or, manuscrisul nuvelei e, în mod misterios, legat de acest gest. Iată starea dactilogramei, descrisă de Elena Zaharia-Filipaş: „Paginile sînt arse de jur împrejur, ceea ce indică intenţia autorului de a distruge textul. (...) Corectări autografe cu creionul au fost făcute mai tîrziu, (...) căci se vede intenţia autorului de a recupera textul prin rescrierea unor cuvinte care au fost parţial sau total arse”. Nu e, însă, singurul manuscris scos din flăcări; pagini din romanul Venin de mai, de pildă, au fost recuperate după ce aproape fuseseră mistuite de flăcări, căci, aşa cum ne semnala încă acum patruzeci de ani Constandina Brezu, Vinea „şi-a supus propria arhivă celei mai necruţătoare selecţii posibile: autodafeul (fapt petrecut între 1960-1964; n-am putut detecta cu precizie data)”. La prima vedere, pare că scriitorul a făcut doar o epurare critică şi estetică a textelor sale. Dar, în continuare, Constandina Brezu - autoarea unui fişier al postumelor lui Vinea - sugerează mai mult decît putea spune direct la acea dată: „Ce temeri l-au împins să facă acest act?” şi apoi: „...se poate pune întrebarea: oare numai întîmplarea face ca şi acest roman (n.n.: Venin de mai) să aibă un manuscris original incomplet? Există pagini dactilografiate, cu corecturile autorului, ca şi pagini salvate din foc, cu marginile arse”. În ciuda formulărilor criptice, o sugestie clară iese, cred, la suprafaţă, ca untdelemnul deasupra apei: „autodafeul” lui Vinea n-a fost estetic, ci de altă natură.


TRADUCERI

Carl Michael Bellman

Flora BrovinaPoezie albaneză din

Kosova

MĂ VOR CHEMA FLUTURE

(Do të më quajnë fluture)

Dacă ai şti monotonia nopţilor lungiCu care poveste mă mai adormi

Dacă ai şti setea mea nestinsăCu care fluviu mi-ai spăla scrumul?

Dacă ai şti sensul oricărui lucruDenumirea lucrurilor din jurul meu

M-ai denumi fluture

CA FLOARE MĂ PĂSTREZI(Si lule më ruan)

Mă ţii ca pe o floare în mânăDar eu sunt piatră

Mă ţii pe ca o pasăreMenţinând zborul meu

Dar eu sunt vânt

IEI ROUĂ MEA(Merre vesën time)

Când afară plouăLasă-mă ca un copilSă ascultBasmul tău despre ploi(PicăturileŞuvoiulŞi fluviul)Când afară plouăCu mâna încetÎmi iei roua ochilorÎnainte să iau calea ploii

ÎN CAMERĂ(Në dhomë)

În camerăÎn această oră târzieMulte lucruri dorm În visele lor de miazănoapte Tu obosit îţi odihneşti oasele

O lampă palidă lumineazăPrieten nedespărţit Noaptea târziu Când gândurile hoinăresc Când cauţi ceva Noaptea târziuÎn liniştea camerei tale

Într-o cameră Lampă doresc să fiu Lumină ca să mă aşez Lângă tine să fiu Iar tu... Doresc să fii Insomnia mea

PORTRETUL BĂTRĂNEI(Portrei i plakës)

În ridurile eiAnii

În venele ei umflate timpul trecuÎn tăcerea buzelor închiseCâte basme frumoase se ascundIar în ochiCât de adâncCât de adânc doarme trecutulTăcutÎn portretul bătrânei

COPILUL CU BALOANE(Fëmija me ballona)

Primul s-a înţepat – el a devenit palidAl doilea s-a spart – el s-a înroşitAl treilea s-a rupt – el a plâns

Cu bucăţi rupte în mânăCopilul a alergat spre undeva

Iar un trecător nici n-a înţelesPlânsul din povestea despre baloaneŞi copilul cu ochii legaţi în depărtare

Muhammed BahadIrhan

Amaryllas

Sus, Amaryllis! Pui, trezitu-ni-l-a, Timp lin dă fila.Aer pur.Curcubeu har,raze altardungat țintarvăi și păduri.Amaryllis, nu-mi da voie să te îndreptarald de pace lui Neptun la piept.Domnul somnului nu mai are-adeptîn ochii tăi, în supine, în conjur.

Vino la pește – uite harta,Momentul e gata,Vino cu mine!Pune-ți flanela,plasa și velalancela,și, cu bine!Trezește-te, Amaryllo pui, trezește -nu mă lăsa fără companie peștește!Printre delfini și sirene nudește,acum cu bărcuța om stropi dulbine.

Ia-ți bețele pescare, plase, papă!De zi se crapă -hai degrab’!Pui cuminteține minte,mă dezmintevila crab?Să mergem la o apă cu prund,sau într-acolo pe verde sund,unde iubirea noastră aliați scufund’,că Tirsis le-a vorbit ca lui Ahab!

Atunci, sari în barcă, amândoi cântând,iubirea surâzândla sânul nost’.Eol adie,când umblă țieîn brațe să-nvie,eu sunt la post.Ferice pe-ale oceanului furioase unde, încă în brațele tale, nu pot ascundecum moartea în inimă te caută unde...Cântați, sirene, și dați-mi un rost!

Versiune de George Anca

Femeia în veşminte negre

„Nu toţi oameni-s la fel, frate,Unii mişei, alţii viteji,

Însă fiecare nădăjduieşte că după moartea-i,O femeie frumoasă în veşminte negre

Va plânge deasupra mormântului său.”

Ramiz Rövşen

Gustând desfătarea de a nu cunoaşte stricăciunea niciodată

„Mâna-i a mea, fusta a ta”1, flutur-o, vopseşte-n negru lumea toată

Întreg văzduhu-mi înfăşoară cu fusta-ţi, al morţii acoperământ…

Urechea ţi-o pleacă la glasul ce răsună din îndepărtatul nord

Negrul tău veşmânt să însoţească al glasului melodios acord

Şi să danseze pentru fericirea dezlegării mele de pământ…

De sânge însetaţii voievozi negrul ţi-l lăsară amintire

Paradă neagră-purpurie devină dansul tău în învârtire

Şi fă-mă aşadar să uit ce palid e al morţii mele legământ…

Fereastra

„de poţi găsi, un fulg defunct adu-mi”Atilla Ilhan

-Ca un îndărătnic sloi e-n drum zăpada veche-ntinsă-

În fiecare fulg care pluteşte pari şi tu să cazi;De a cărui Făurar suflare fost-ai tu atinsăDe-ţi este frig, deşi odaia, soba, inima ţi-s

calzi...

O rană ştearsă pe zarea-aducătoare de zăpadă,Lăsată de privirea ta spre neştiut, plină de dor.Nu din pervaz se scurseră, ci din ochii-ţi; să se

vadăE limpede, din tremurul de ţurţuri înduioşător…

1 Metaforă utilizată în poezia persană. „Mâna” simbolizează îndrăgostitul, iar „fusta” iubita, de a cărei dragoste se agaţă.

Poate că nu-i rece moartea; răceala aceasta, dară,

Decât zăpezi ce cat’ poetul mai defunctă-i nedescris;

Femeie, destul! Nu mai plânge, zarea e-n jale-amară

Trup neînsufleţit de înger orice fulg – tu i-ai ucis!

Cât tu vei căta mâhnită, cu priviri înceţoşateLa şerpuite străzi ce-oraşul balcan îţi va arăta

Ţara mea e sub zăpezi de moarte pline,-nvârtoşate.

Spre care Făurar deschide braţele fereastra ta?

Traducere din limba turcă: Mălina Iorga

Traducere de Baki Ymeri


Ce plăcut e să te manifeşti în presă, encomiastic... scriind despre prieteni... într-o perspectivă angelică cu inima curată... Ce odios, din contra, să te apuci să spui lucruri neplăcute, gen perimat, şi asta tocmai la o dată sfîntă, 15 ianuarie... Cînd s-a născut Eminescu, adică „teroristul“ Eminescu, aşa cum îi zicea un poet de mîna a doua, de azi, poetul.

Ce înţelege Smerdiakov din logica fără de Dumnezeu a halucinantului Ivan Karamazov?

Ai văzut, iubită prietenă, la telé, filmul după „Fraţii Karamazov“? În rolul lui Smerdiakov juca un actor înalt, grăsuliu, genul „garcon“, neisprăvit. În fond ar fi putut juca şi rolul lui Hamlet, scena duelului, în Shakespeare, ne lasă să înţelegem că Hamlet

era şi el destul de „împlinit“, asuda repede... sudori de moarte.A fi Hamlet ori Smerdiakov, nu grăsimea decide, nu grăsimea de pe trup, ci

aceea de pe inimă şi de pe creier. Şi mai rămîne ceva decisiv cu ce ochi priveşti făptura Tatălui, Creatorului.

Cum prea bine ştii, noi, în epoca modernă, nu prea am avut „majestăţi“, iar cele care au fost, au fost fie de împrumut, fie de teatru... comédii... Se cam puteau leza „majestăţile“, la noi, căci bravul popor simţea cum devine cazul cu majestatea. De aceea cred că expresia franţuzească de „lese-majesté“ nu şi-a făcut plinul la noi.

Majestatea, sacrală, pentru noi, românii epocii moderne s-a întrupat în fiinţa unui poet: Mihai Eminescu. Sfînt şi martir, întemeietor şi Părinte, Majestate!

Ei bine, crima de „lese-Eminescu“ s-a cam repetat în istoria noastră culturală... Nici nu mă gîndesc să vorbesc de ce i-au făcut cît a fost în viaţă, nu, asta îi priveşte numai pe universitarii plurilingvi care exmatriculează poeţii din facultăţi... Nici nu vreau să-l numesc pe Macedonski cel care după Eminescu se exprima atît de greoi în limba română.

Mă gîndesc doar la imbecilitatea unei epoci care îl „apropia“ pe Al. Vlahuţă de Eminescu... sau la epoca în care rînduri-rînduri, fii ai „plebei proletare“ aspirau şi rămîneau fixaţi un timp în postura ridicolă şi infamantă de „naş Eminescu“!

Am observat, mai nou, că imediat ce o oareşicare situaţie de criză a poeziei se iveşte, se iveşte şi exegetul clamatoriu: „În persoana lui Ion Puşcuţă avem un nou Eminescu!“ Cînd exegetul absentează de la sarcina sa rituală, se găseşte poetul care se „apropie“ singur de Eminescu, precum columba de fecioară. Mai este o modă, ridicolă între toate, cînd poetul ne promite să-l facă harcea-parcea pe Eminescu, care, e ştiut, ne terorizează, ba ne stabileşte şi tirajele.

Dar se pare că şi în această chestiune zarea luminii se arată... Iată a apărut volumul VII al Operei.

Dar nu pentru asta am scris rîndurile de faţă, iubită prietenă, admirabilă poetă şi cunoscătoare ca puţini alţii în materie de Dostoievski... sigur că Eminescu nu poate fi „lezat“ fiind un absolut.

Şi totuşi reluînd mica noastră dramă profană... Cînd scrie despre Eminescu, Arghezi e aproape bolnav de spaimă, simte pînă şi culpa de a-i rosti numele. În timp ce toţi ceilalţi „apropiaţi“ au aerul ca s-au bucurat de o intimitate matricială cu Eminescu. Ceea ce rămîne revelatoriu în economia Perfecţiunii Lumii, e tocmai faptul straniu că pedeapsa absolută pentru toţi aceşti „apropiaţi“ luciferici ca paianjenii de casă, e conţinută imuabil în însăşi actul lor. Nu actul în sine îi califică, actul probează doar esenţa a ceea ce erau cu adevărat, cu toţii, avortoni, nulităţi fiinţiale... Mulţi ţin treaba asta în ei multă vreme, se abţin, dar cînd nu se mai supraveghează le iese pe gură cu impudoarea organicului.

Să ne bucurăm, iubită prietenă, că la 15 ianuarie s-a născut Mihai Eminescu, în majestate!

Iar dacă te afli la Botoşani la această dată, desigur, nu vei citi decît versuri de El, să-ţi umple inima, şi nimic altceva, nici chiar rugăciunea argheziană, Arghezi însuşi pare un poet ca toţi alţii pe lîngă El, tronînd în pura-i majestate...

Cezar IVĂNESCU, Crimă şi pedeapsă (Luceafărul, 10 ianuarie 1978)

***Documente video: http://www.youtube.com/user/CEZARIVANESCUTV#p/u/7/_zMXKy2qN_Ahttp://www.youtube.com/user/CEZARIVANESCUTV#p/u/23/wNE79qbVVjohttp://www.youtube.com/user/CEZARIVANESCUTV#p/u/16/rViizvnLKrMhttp://www.youtube.com/user/CEZARIVANESCUTV#p/f/4/aMHgkmgPGiU

CRIMĂ ŞI PEDEAPSĂIlenei Mălăncioiu

Cezar Ivănescu

Câţi dintre ziariştii de astăzi investighează într-o succesiune de articole soata romanilor din Moravia, Macedonia, Serbia? Iată că după 1870, un gazetar se documenta până în cele mai mici detalii, cu o competenţă inegalabilă, dacăsemna un articol pe teme economice, politice, istorice, lingvistice, culturale…

A fi acribios însemna a parcurge tomuri şi tomuri de specialitate, a fi la urent cu presa străină şi recentele apariţii editoriale din străinătate..

Pus la punct cu statistică şi geografia europeană, gazetarul consideră că spre finele secolului trecut trăiau, apox. 1.5 milioane de români în afara hotarelor ţării, disipaţi prin Moravia, Macedonia, Serbia…: “…începând de la ciobanii din Istria, de la morlacii din Bosnia şi Erţegovina, găsim pas cu pas fragmentele acestei mari unităţi etnice în munţii Albaniei, în Macedonia, şi Tesalia, în Pind şi în Balcani, în Serbia, în Bulgaria, în Grecia până sub zidurile Atenei, apoi, dincolo de Tisa, începând cu toată regiunea Daciei traiane până dincolo de Nistru, până aproape de Odessa şi de Kiev”1. Practic în toată Europa orientală pot fi reperate “bucăţi din naţionalitatea românească”2. Românii din Moravia şi-au pierdut- o spune cu regret Eminescu – limba şi şi-au păstrat obiceiurile.3 Documentatul publicist face lumină în polemica dintre publicaţiile: “ Messager de Wienne”, “Vulturul” din Ploieşti şi “Telegraful” sibian, pe tema inexistenţei românilor în sudul Dunării.

În argumentaţia- i filologică şi istorică, pro continuitate, fie şi amară, jurnalistul îi convoacă pe Theophylact, Cedrenus4, ce îi menţionau pe valahi în Balcani la 579, 976, şi secolul al XI- lea…

Într-adevăr, populaţia românescă, cândva majoritară, va fi asimilată de naţionalităţile conlocuitoare. Lucid, Eminescu militează pentru aspiraţii minimale, dar realiste, posibile de transpus în faptă: libertatea bisericească şi scolastică. Din lucrarea lui Al. Pencovici, “Despre românii din Macedonia şi muntele Athos”, 1885, şi din cercetările lui Apostol Mărgărit, inspector al şcolilor româneşti din Imperiul Otoman, publicistul a cules o mulţime de date. De pildă, relativ la Serbia, două aspecte merită semnalate: că românii reprezintau a şasea parte ( 127 545 locuitori) şi că soldaţii români aflaţi sub steag sârbesc au luptat cu palid elan în războiul din 1876-1877.5

Conştient că recuperarea acestor oaze de românime ţine de domeniul utopiei gazetarul s-ar mulţumi şi cu reducerea asperităţilor interetnice: “ Nu unirea cu România o vrea cineva, ci concordia deplină între albaneji, turci şi macedo- români”6.

Subestimarea rolului românilor la porţile Răsăritului beligerant, corelat cu supraestimarea potenţialului militar al grecilor ( subiectul cărţii francezului J.P Edmond– “ La station du Levant”) îl încrâncenează din nou pe Eminescu care delimitează meritele culturale şi istorice ale grecilor în diacronie, de ofensele – puţine la număr – aduse neamului nostru, prin părintele Nifon ( sec. al XV-lea ), creator de disensiune între taberele boiereşti, Despot Vodă cel trădător şi Ipsilante7, motiv al înfrângerii mişcării revoluţionare a lui Tudor în 1821. A doua jumătate a secolului burghez a marcat infiltarea nefastă a grecilor până în vârful piramidei politice din Muntenia.

Nu au fost omişi nici românii bănăţeni8 , nici cei dobrogeni9, care prilejuiesc cuvinte triste şi de îmbărbătare. Este deplânsă soarta Dobrogei aflată secole de-a rândul sub stăpânirea turcească, regiune care odată cu redobândirea independenţei, se va redresa pe toate planurile. Un punct de vedere nu prea luminos este formulat despre Muntenia , cuib al veneticilor bulgari, greci, al intrigilor şi invidiei.

Dacă idealul reîntregirii patriei la 1870-1885 părea un vis, pragmaticul jurnalist nădăjduieşte ca românii din afara României trebuie să rămână uniţi în vederea dobândirii de drepturi egale cu naţionalitatea avantajată a priori.10

_______________________1. Un cuvânt la vreme, în “Curierul de Iaşi”, nr. 131, 1 decembrie 1876.2.Românii Peninsulei Balcanice, în “Timpul”, 26 septembrie 1878, Opere, vol. IX, p. 2763 Românii din Moravia, în “Curierul de Iasi”,nr. 120, 3 dmMartie 1876.4 Un cuvânt la vreme, în “Curierul de Iasi”, nr. 131, 1 decembrie 1876, p.3, Opere. vol. IX, p. 2765 Românii din Serbia şi războiul turco- roman, în “Curierul de Iaşi”, 11 Iulie 1876.6“Timpul”, VII, nr. 100, 5 mai 1883, p.2, Opere vol.XIII, p.296 7 Francia, “Curierul de Iaşi”, nr. 112, 12 octombrie 1876, Opere vol. IX, p.2278 Situaţia din Banat, în“Timpul”, 14 octombrie 18829 De-o seamă de vreme, “Timpul”, nr. 168, 2 august 1878, P.1-2, Op. vol.X, p. 8810 Să facem un congres, “ Federaţiunea”, 5/ 17 aprilie 1870

EMINESCU SI ROMÂNII DIN MORAVIA, MACEDONIA,

SERBIAIonel Bitoleanu


Eu văd cum zeiţa scoate cu timpul toate la lumină. Archilochus

În viaţa noastră pot avea loc unele potriviri aparent neaşteptate, semnificând fie conjuncţii, fie compensarea unui fapt care, din raţiuni ce ne scapă, se cerea în mod necesar reparat. „În cer şi pe pământ sunt mai multe lucruri decât în filozofia ta”, îi spune Hamlet lui Horaţio.

În 193…, în clasa a II-a la seminarul din Roman – au avut loc următoarele evenimente. La teza de latină din trimestrul II, profesorul Vasile Bâlu, ne-a dat de tradus un text din latină în română. Mi s-a părut că nu am să pot face traducerea corect, m-a prins o panică, şi tot ce am scris era pătat de lacrimi căzute abundent pe pagini.

Când profesorul ne-a adus tezele, rezultatul pe care ni l-a anunţat a fost următorul: toată clasa, afară de mine şi un coleg, obţinuse note de patru. Colegul meu avea şapte, iar pe teza mea profesorul scrisese oblic, mare cât pagina: „Se trece pe curat, nu se scrie dobitoceşte ca tine. De aceea vei avea nota scăzută cu două puncte”. Nota înscrisă era opt.

În contextul creat - al dublei denivelări - al tezei în raport cu celelalte teze şi al notării punitive faţă de valoarea lucrării, prof. Bâlu s-a apropiat de banca în care mă aflam şi a ţinut să mă mustre pe un ton ce părea amestecat cu părere de rău: „Numărul zece este numărul ordinei perfecte, a spus un mare gânditor grec, Pitagora. Ai grijă să nu mai păcătuieşti faţă de el”.

Deoarece înainte de teză mă plânsesem că încă nu suntem pregătiţi şi acuzasem şeful clasei că se grăbise cu fixarea datei când urma să susţinem lucrarea trimestrială, dar eu luasem totuşi o notă atât de mare, considerându-mă în consecinţă „fariseu”, a urmat împotrivă-mi o „revoltă” a colegilor.

Astfel, la finele lecţiei, după ce ni se comunicase de către prof. de latină notele de la teze, când am deschis uşa ca să ies din clasă, am auzit dintr-odată în spatele meu un huo prelung, iar când, mi-am întors capul, am văzut gurile deschise ale unui adevărat cor, ce amintea „corul miriapodic” care-mi răpise premiul I în clasa II-a primară - (episod relatat în cartea: V. Diaconu - George Popa Homo universalis, 2012). Căci există în viaţa unor destine fenomene semnificative - o formă de intersecţie ce se poate repeta, punând faţă în faţă singularitatea cu un plural disonant axiologic.

Având în vedere pericolul care părea că se crease, drept măsură de siguranţă, doi colegi, cei mai înalţi şi pe care îi ajutam la unele obiecte - unul cu nume de apostol, celălalt cu numele unui mare părinte bisericesc – mă însoţeau în afara orelor de clasă.

În următorii şase ani de seminar, am avut alţi doi profesori la limba latină. Dar subliniez că prof. Vasile Bâlu era o mare excepţie - un incomparabil didact, un pasionat; el m-a făcut să îndrăgesc latina. În aceeaşi măsură, era foarte exigent şi sever.

*După diploma de seminar, toamna, patru colegi de la seminar am

susţinut bacalaureatul la liceul din Roman, alături de alţi candidaţi ai liceului respectiv.

La teze primisem : 9 la l. română, 9 la l. franceză şi 10 la latină. La limba latină, profesorul examinator s-a întâmplat să fie acelaşi Vasile Bâlu,

Feţele alétheii*care pe atunci preda la liceul „Unirea” din Focşani şi care, bine înţeles, uitase de elevul din urmă cu şapte ani.

În decursul desfăşurării probelor, la l. română am vorbit despre Luceafărul lui Eminescu şi am făcut unele referiri la filozofia lui Kant şi Schopenhauer, încât prof. de filozofie nu mi-a mai pus nici o întrebare, şi mi-a dat nota maximă. La franceză am vorbit despre viaţa şi opera lui Victor Hugo şi despre prozodia poeziei franceze, primind nota 9. Celelalte probe orale - istorie, geografie, şt. naturale, latină - s-au desfăşurat în atmosfera pozitivă creată de examinarea la cele două limbi, alături de rezultatele cunoscute din teze.

În timp ce erau examinaţi ceilalţi trei colegi seminarişti, am observat că prof. de latină şi profesoara de ştiinţe naturale mă priveau oarecum semnificativ, neştiind care ar putea fi înţelesul.

Imediat după ce s-a terminat examenul, fiind foarte obosit, am plecat acasă, fără să mă mai interesez de rezultat. Un coleg mi-a scris la câteva zile, anunţându-mă că promovasem bacalaureatul primul, cu media 9.10.

A urmat marea surpriză : după două săptămâni, în gara Mărăşeşti, m-am întâlnit întâmplător cu prof. de latină. Acesta m-a întrebat dacă nu am fost mirat de media de promovare aparent relativ mai mică, având în vedere notele luate la diversele probe.

I-am spus că, în adevăr, mi-a trecut prin minte vag acest lucru. Dar că eram atât de epuizat, încât acest fapt nu mai avea pentru mine nici o importanţă. Important că trecusem acel examen, pe atunci destul de dificil.

Atunci prof. Vasile Bâlu, mi-a spus următoarele : „D-ta ştii cât ţi-a pus prof. de română la oral ? Şase !”

Am rămas stupefiat: „Cum a fost posibil ?” „Da, domnule, pentru că prof. de română voia sa scoată pe primul loc un anumit absolvent favorit. Or, atunci, a continuat prof. Bâlu, văzând grava nedreptate, eu împreună cu d-na de la ştiinţe naturale, am schimbat nota şase în opt. Mai mult nu puteam face. Prof. de română nu a observat modificarea. Iar la plecare, le-am spus că la acel liceu niciodată nu voi mai veni la un bacalaureat. Pentru că eu înţeleg să mă rugaţi să ajut eventual un concurent mai slab, dar nu să luăm meritul cuiva pe care nu-l cunoaştem”.

Am rămas uluit. Dacă nu mă întâlneam, absolut prin hazard, cu strălucitul profesor, nu aşi fi ştiut niciodată cele petrecute la bacalaureatul respectiv.

Astfel, la acel bacalaureat a avut loc un act de justiţie unic. Un exemplu moral greu imaginabil.

*Foarte târziu, după zeci de ani, când mi-am dat seama de acele

potriviri din viaţă aparent inexplicabile, m-am gândit că, poate, cele două puncte dăruite la bacalaureat erau punctele - de asemenea două - scăzute la teza din clasa II-a de seminar de către acelaşi profesor de latină, de foarte luminoasă amintire…

Ca atare, trei „potriviri de stele” s-au petrecut în acest complex de fapte. Ele sunt reale. Au existat.

*Grecii numeau adevărul alétheia, adică „ne-uitare”. Extraordinară

definiţie pentru conceptul de adevăr, creată de cel mai inteligent popor al antichităţii, şi fără de a cărui cultură, noi am fi acum în urmă cu 2000 de ani !

„Ne-uitare” în memoria justiţiei cosmice, a adevărului peren ! ___________________________________________* La Grecii antici, cuvântul „adevăr” – alétheia - însemna ne-uitare.

George Popa

• Nu intrati in marile complexe cu sotia. (Freud)• Am picat la ţanc! (Aurel Vlaicu)Tabloul lui Repin este lipsit de simboluri.. (Mendeleev)Intr-un triunghi conjugal, ipotenuza este iubita la patrat. (Pitagora)Cand pun mana pe un roman bun, nu-l las pana nu-l termin... (Cleopatra)Cartea mea de capatai este «Dupa douazeci de ani». (Silviu Brucan)Ma duc sa ma caut. ( Fiul ratacitor)Astept Ziua Recunostintei. (Penes Curcanul)Ce mica-i lumea! (Gulliver in tara piticilor)Nu-mi fac planuri de viitor. (Nostradamus)Toti oamenii de valoare au zburat din Romania. (Henri Coanda)

De fapt, la ţară eu n-am vară, ci un văr. (George Toparceanu)Vrem sa ne pastram limba si portul. (un constantean - R Mazare)Ca orice om, am fost si eu la strâmtoare. (Magellan)Marile cuceriri le-am facut in moteluri. (Gingis-Han)Eu stau, tu stai, el stă. (Imnul de stat)Ostenii mei, astazi avem exercitii de tragere. (Vlad Tepes )Americanii s-au obisnuit cu insula in coasta.. (Fidel Castro)Am ajuns in America pentru ca m-a trimis nevasta dupa cartofi.(Cristofor Columb)Forma mea de protest este demonstratia. (Pitagora)

CITATE & FRAZE CELEBRE


„La trei sarmale”, „Leul și cârnatul”, „La trei chiftele”, „La trei lulele”, „La doi lei”, „Ochiul lui Dumnezeu”, „Groapa Dulce”, „Bodega Boilor”, „Falcă de Măgar”, „Marița Borțoasa”, „La trei ochi sub plapumă”

Am străbătut bulevardul din centrul orașului aburit de căldură și m-am oprit la intrarea în bloc, așa cum ne-am înțeles. Maestrul coboară, îmi deschide și mă conduce, cu gentilețe, în apartamentul ticsit de lucruri. Biografii, portrete, povești din vremuri trecute, cu parfumul și farmecul lor. Ne oprim în birou. O încăpere mică, cu geamurile acoperite de jaluzele, o floare, un fotoliu și micul taburet pe care maestrul mă invită să îl trag mai aproape: „Așază-te lângă mine! Îți arăt și fotografii și așa putem să vorbim amândoi. Vezi?” – îmi arată maestrul spre bulevardul umbrit de copaci și sufocat de automobile – „primul tramvai cu cai din București mergea de la Gara de Nord până aici, la mine, la Pache Protopopescu. Al dolea tramvai mergea de la Obor la Gara de Nord”. Privirea se întoarce din bulevardul de-acum spre fotografiile, cărțile și tăieturile din ziare de altădată, împrăștiate pe birou. De-aici încep amintirile, mai vechi sau mai noi.

Maestrul Viorel Cosma este cel alături de care am pornit prin lumea boemă a Bucureștiului anilor ’30, prin cârciumioare, hanuri și bodegi.

În această primăvară, Viorel Cosma a împlinit 90 de ani. Este unul dintre cei mai importanți muzicologi, lexicografi si critici muzicali din România. La începutul lunii iulie, a primit Ordinul Na- țional „Steaua României” în grad de Cavaler, pentru toată activitatea lui. Aceasta este doar o ultimă recunoaștere a muncii de o viață.

„Ultima oară am intrat într-o cârciumioară la o aniversare. De curând! Am fost cu colegii de la Conservator și am ascultat un taraf de lăutari. Dar trebuie să vă spun că am o listă, din 1942, a tuturor restaurantelor din București. Erau peste 62. Toate cu muzică! În listă era trecut patronul restaurantului și cel care conducea orchestra. Vă dați seama! Astăzi în câte mai cântă o orchestră?”

La începutul secolului al XIX-lea, Bucureștiul era renumit pentru două lucruri: avea cele mai multe biserici și mănăstiri din Europa, dar – pentru că era înconjurat de vii – avea și cele mai multe cârciumi, restaurante și hanuri cu muzică.

Restaurantele și cârciumile Bucureștiului se deschideau, de-obicei, în zone ușor accesibile, la capetele tramvaielor sau în zona centrală. Așa că „dacă de la Ochiul lui Dumnezeu si Groapa Dulce puteai ajunge ușor, cu tramvaiul ajungeai și la bodega „Boilor” sau la bodega „Falcă de Măgar”. La cotitură de drum, puteai face o haltă la „Marița Borțoasa”. Iar la miezul nopții ajungeai, cu siguranță, la cârciumioara „La trei ochi sub plapumă”. Săracii se pricopseau cu un zaibăr și-o zmeurică la cele mai ieftine localuri: La trei sarmale, Leul și cârnatul, La trei chiftele, La trei lulele, La doi lei. Marii lăutari, de fapt aparțineau marilor dinastii. Erau Ochialbi, Dinicu, Ciolac, Buică, Iordăchescu, Moțoi, Busuioc. Sunt doar câțiva dintre cei care cântau și încântau serile Bucureștiului”. Pe toți, de la 1930 încoace, i-a cunoscut maestrul Viorel Cosma. Și despre toți a vorbit în lucrările pe care le-a scris despre lăutarii Bucureștiului de-a lungul anilor.

Despre muzica lăutarilor a vorbit mult și Enescu. Era o muzică pe care o aprecia, din care s-a inspirat și a cărei importanță nu a ezitat să o recunoască. „De-altfel, Enescu i-a încurajat și i-a ajutat personal să plece în turnee. Și chiar i-a sprijinit pe unii dintre ei să-și facă studiile în străinătate” – povestește maestrul Viorel Cosma. „Unul este profesorul de vioară de la Conservator, Vasile Filip. El a fost descoperit și sprijinit de Enescu. L-a descoperit într-un cinematograf. Vasile Filip, pe atunci un tânăr de șaptesprezece ani, cânta muzica la un film mut. O interpretare care l-a impresionat pe Enescu.”

Lumea despre care a scris și pe care a cunoscut-o și maestrul Viorel Cosma, este o lume în care pasiunea pentru muzică s-a transmis din generație în generație. Unele gesturi au rămas să fie povestite tinerilor. „De pildă, unul dintre lăutari a ajuns tocmai la șahul Persiei. După ce a ascultat taraful, acesta l-a invitat la Palat și a vrut să-i dea cadou o mașină. {i la Paris la fel. Lăutarul, Cristache Ciolac – pentru că despre el e vorba – nu a acceptat. Am vorbit și cu cei din familia lui George Ochialbi. Ei plecau cu toată familia, cu cei 15 copii, și-mi povesteau cât de apreciați erau de chiar țarul Rusiei. Și astea nu sunt povești!”

Cartierul, Strada, CimitirulLăutarii aveau cartierul lor, strada lor și cimitirul lor. „Cartierul era în zona

Lipscani- cartierul Scaune. Strada lor era strada Speranței – cea care iese din Calea Moșilor la Statuia Rosetti. Acolo era casa lui Dinicu, în jurul căreia stăteau doar lăutari. Iar când mureau, se duceau la cimitir la Pătrunjel – cimitirul Reînvierea”.

Viorel Cosma a mers frecvent in Cimitir. E singurul loc unde găsea numele reale ale lăutarilor și datele lor de naștere. Pentru că ei erau cunoscuți mai mult după porecle, transmise cu umor de la unul la altul. „Când am început să scriu cele trei cărți despre lăutari, unii nu știau să-mi spună numele lor real. Îi intrebam: cum te cheamă? Păi, pe mine mă cheamă Marin Buzatu! Sau Angheluș Cocoșatu! Era și Ionică Frumosu›, Marin Ciupitu›, Grigore Măslină, Lenuța

Prin cârciumile de altădatăCreața, Fănică Chioru. Poreclele lor atrăgeau clientela la fel cum o făceau și numele restaurantelor la care cântau în Bucureștiul interbelic!” Erau restaurantele Leul și cârnatu’, Trei sarmale, Trei lulele, La ciobanul vesel, La Nae Sacâz zis Sperie-Pește, La Tache Zbanghiu, La șapte șvabi. Acesta era peisajul micilor cârciumioare, pe la începutul secolului XIX – până prin anii ’50, când au dispărut. Unele erau restaurante de capăt de linie, altele erau mai boierești, dar toate aveau un farmec aparte și lumea mergea frecvent acolo.

Și mai erau hanurile epocii, care au început să apară la sfârșit de secol XVIII. „Toate hanurile erau legate de podurile Bucureștiului: Podul Mogoșoaia, Podul Târgului de Afară, Podul Calicilor. La hanuri ajungeau, de fapt, cei care veneau să-și vândă marfa în București. Acolo se descărcau carele și se lăsau caii sau boii. Și apoi, negustorii porneau cu ce aduceau pentru vânzare în centru. Acolo dormeau și negustori și ospătari, veniți cu toții din provincie, la muncă grea”.

Dintre toate, a mai supraviețuit vremurilor doar Hanul lui Manuc.Lăutarii erau plătiți, în general, pentru fiecare seară. Aveau „forme libere

de angajament”. Singurii care erau plătiți cu leafă erau cei cu angajamente ferme, adică cei cinci-șase lăutari permanenți, care alcătuiau taraful restaurantului. „Guriștii” cântau la două, trei, chiar patru restaurante pe noapte, ca să facă bani. „De pildă, pe Maria Tănase am prins-o odată, la un An Nou și am întrebat-o: „măi Mario, tu la câte restaurante cânți în noaptea asta? „ „Păi nu știu, întreabă-l pe acordeonist, că el știe mai bine. Dar sunt peste paisprezece restaurante! „ Pur și simplu acordeonistul stătea pe bancheta din spate a mașinii, în față era „Doamna” – cum îi spuneam noi toți Mariei Tănase – și în stânga șoferul. Mergeau la restaurant. La Cina de exemplu. Cânta jumătate de oră, și mergeau mai departe. Și tot așa, o noapte întreagă!” Dar ca Maria Tănase erau puțini. Mai erau Cristian Vasile, Titi Botez, Jean Moscopol sau Zavaidoc. Și ei cântau la câteva restaurante, iar unii aveau chiar angajamente serioase. De pildă, Titi Botez era un tenor foarte bun și cânta în trupa lui Constantin Tănase, la Cărăbuș. Maria Tănase a cântat și la operetă, la Teatrul Alhambra, în trupa lui Nicolae Vlădoianu. „Cântau de la muzică ușoară, la muzică populară și cultă. Dar, la vremea respectivă, cel mai mult atrăgea romanța. Pentru că treceau pe la mese. Venea violonistul sau cobzarul la masa ta, băgai mâna în portofel, scoteai două sute, și îți cânta la ureche. Toată lumea întorcea capul spre masa la care cântau lăutarii. Iar tu erai vedetă pentru că ți se cânta la ureche ce voiai!”

Nunți, botezuri și înmormântăriRepertoriul lăutarilor era fix. Cântau circa o sută de melodii, pe care le

învățau de pe la cinci – șase ani, când intrau în meserie. Atunci învățau și textul și melodia. „Până pe la treisprezece ani erau la vioara a doua și știau doar acordurile. După paisprezece ani aveau un repertoriu de patruzeci de melodii și incepeau să plece, alături de familie, în turnee. Și așa ajungeau, când plecau în străinătate, să facă orchestre de la 18 până la 25 de persoane.” Cântau, în primul rând, repertoriul tradițional. Erau la nunți, botezuri și înmormântări. La nuntă, de exemplu, era obligatoriu să cânte „Hora miresei” . La cântecele tradiționale se adăugau apoi celebrele cântece de lume ale lui Anton Pann, cântece care aveau și izul mahalalei, dar și un umor deosebit, fără să fie triviale. E o decență care, din păcate, s-a pierdut”.

La Iordache – inventatorul mititeilorCel mai renumit restaurant al Bucureștiului de secol XIX a fost restaurantul

lui Iordache, un restaurant foarte căutat până pe la 1948, aflat chiar în inima târgului, pe strada Covaci, colț cu {elari. Odinioară, acolo fusese o grădină făcută de meșteri italieni, chemați de Constantin Brâncoveanu. „La Iordache se duceau toți gurmanzii bucureșteni, pentru că era vestit pentru tuslamaua și paceaua de berbec cu sos de oțet, cu ou, varză cu carne, ghiveci măcelăresc, dar mai ales…micii” – îmi povestește cu poftă maestrul Viorel Cosma, de parcă în fața noastră se și înșiră mesele pline de mușterii, pofticioși la farfuriile aburinde, acompaniate de muzica lăutarilor pricepuți. „Acolo, se spune, au apărut pentru prima dată celebrii mititei și fleicile la grătar. Dar pe la nea Radu, care conducea grătarul și restaurantul, au trecut cei mai cunoscuți lăutari ai epocii. „Acolo au cântat Barbu Ciolac, Sava Pădureanu, marele țambalist Lică Ștefănescu. Acolo a cântat vestitul naist Angheluș Dinicu – cel care a scris și a cântat în întreaga lume Ciocârlia, preluată apoi de Enescu, în Rapsodiile sale”. În strada Covaci , povestește maestrul Viorel Cosma, se spunea că „nu există alinare decât cu vinul de la Iordache și arcușul lui Cristache „ (Cristache Ciolacu).

Maestrul Viorel Cosma închide cărțile și mă privește iscoditor. „Să mai vii și altădată! Să mai povestim!”

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/prin-carciumile-de-altadata-102790

Alice Nicolae


Andrei Makine s-a impus în literatura franceză după imensul succes internaţional al celui de-al patrulea roman, Testamentul francez, multipremiat şi tradus prompt în peste treizeci de limbi. Născut în Siberia, în 1957, Andrei Makine, după studii de lb şi lit franceză, emigrează în occident, la Paris, în 1987. A publicat până acum nouă romane: Fiica unui erou al U. Sovietice, Confesiunea unui stegar destituit, Pe vremea fluviului Amur, Testamentul francez, Crima Olăi Arbelina, Recviem pentru Est, Muzica unei vieţi, Pământul şi cerul lui J. Dorme şi Femeia care aştepta (2004).

Naratorul romanului împărtăşeşte în anii 70 decepţiile şi speranţele disidenţei în reuniuni semiclandestine. Plecat în regiunea Arhanghelsk, pe malul Mării Albe, pentru un reportaj despre obiceiurile locale, el descoperă ruinele marelui vis colectivist, dar şi germenii prăbuşirii imperiului. Personajul cel mai pregnant în acest ţinut de dincolo de timp este Vera, o Penelopă prizonier jurământului faţă de iubitul care nu s-a mai întors din al doilea război mondial. Între Vera, care abandonase o strălucită carieră universitară, şi narator se leagă o relaţie pură şi luminoasă, al cărei imbold este chiar aşteptarea celuilalt.

Vocile sfidau ferestrele negre ale blocurilor, somnul tuturor acelor ”sclavi” ai regimului, laşii care nu îndrăzneau să strige ca noi, să-şi urle scârba. Şi care, prin resemnarea lor, consolidau societatea penitenciară în care trăiam. Erau duşmanii noştri.

Era tonul sarcastic obişnuit din cercul nostru de intelectuali contestatari... Un gen de umor care ne producea un real confort mental, pentru că ne plasa deasupra grămezii.

Pe o parte vedem naratorul, de 26 de ani, care se bucură de respectul bâtrânelor dintr-un sat muşcat de frig şi ploi, văduve de război, văzând în el un intelectual venit de la oraş şi interesându-se de obiceiurile lor, iar pe de altă parte, o vedem pe Vera, cu 46 de ani ai săi, o femeie zveltă, atrăgătoare şi puternică, aşteptând de treizeci de ani, adică de o viaţă, soldatul de pe front care îi promisese iubire eternă la vârsta de 16 ani.

Naratorul, plin de sentimente amestecate faţă de ea, simte când admiraţie pentru puterea ei de stâncă de neclintit, când gelozie. Observă chiar şi locul preferat al Verei din casă, capătul unei bănci cu vedere prin geam la râspântie şi marginea pădurii, unde putea zări cel mai repede orice siluetă umană, ivită în zare. Adică o viaţă programată, setată pe aşteptare. Iar bărbatul, naratorul, într-o descărcare de invidie şi nervi, mută banca din loc, schimbând constelaţia mobilelor din odaie. Parcă astfel ai putea schimba soarta.

Dar incredibila aşteptare de treizeci de ani (eu aveam douăzeci şi şapte) se dovedea prea masivă, prea indiscutabilă pentru a fi transformată într-o dezbatere morală. Da, era o aşteptare prea lungă pentru un roman, prea dureros de adevărată.

La un anumit grad de epuizare, îmi aminteam eu, realitatea încetează să mai fie alcătuită din lucruri şi devine cuvânt. La un anumit grad de suferinţă durerea ne lasă să vedem pe deplin frumuseţea imediată a fiecărei clipe.

Dragostea asta, înrădăcinată de mult în viaţa de zi cu zi, făcuse deci casă bună cu restul: primirea bătrânelor supravieţuitoare, frumuseţea nocturnă a lacului. Şi chiar şi cu aşteptarea unui ”soldat”. Fiindcă Vera ştia foarte bine că el nu se va mai întoarce. Liniştea pe care o oferea bătrânelor singuratice, propria ei singurătate, luminozitatea clipelor pe care le trăisem împreună pe insulă şi... plăcerea aceea, în aşternutul patului mare – numai în visurile mele un astfel de amestec părea imposibil.

Bărbatul (naratorul) observă şi nişte cărţi rătăcite pe rafturile bibliotecii ca să se lămurească până la urmă că acele tratate filologice erau îndreptăţite să se afle acolo, tema lor constituind teza de doctorat al Verei. Din nou admiraţie dar şi mister, cum a reuşit Vera să abandoneze o carieră de profesor universitar? Simţeam că nu trăiesc, spune atunci ea foarte simplu, şi de aceea m-am întors în satul meu.

De fapt, cântărirea valorii mele umane nu era, pentru

Andrei Makine – Femeia care aştepta

ele, (bătrânele satului, văduve de război) decât un mod de a se apropia de o contradicţie pe care niciuna nu îndrăznea să o numească. Lumea lor construită pe cultul victimelor războiului s-ar fi prăbuşit dacă ar fi aflat că fidelitatea Verei faţă de soldatul ei a fost spulberată de o nouă iubire şi totuşi ca femei ce suferiseră atâta vreme de singurătate, nu-i puteau dori decât să fie iubită, chiar cu riscul de a cădea victimă a unui amor intempestiv, târziu, împotriva datinilor - o dragoste care ar putea să o salveze şi să o piardă în acelaşi timp... Dragostea e ca viitura de primăvară, spunea Katerina, nu i te poţi împotrivi. Chiar dacă acum e toamnă.... Ele ştiau ce înseamnă bărbaţii care plecau de acasă şi dispăreau pe veci în fumul gros al războiului, bărbaţi plini de răni care se întorceau să moară pe malul lacului.

Este ceva extrem de simplu în femeia aceasta complicată, ceva ce îl atrage, îl obsedează pe bărbat, ceva de care îi e frică să descopere, ceva pe care ar vrea să cucerească. Clipa intimităţii şi a unei simetrii spirituale, vântul care vrea să smulgă geamul din loc, lumina roşie a focului din căminul încins îi aduc laolaltă în patul cel mare cu aşternuturi albe. Dar cucerirea este iluzorie, fiind doar carnală, spiritul nu este doborât, acaparat, înţeles în adâncime.

Ne era teamă unul de altul. Sau, mai bine zis, ne temeam unul pentru celălalt. Femeia aceea, sigură pe sine, a dispărut chiar de la primele îmbrăţişări. Nu ştia cine e ea în dragoste. Un trup de femeie matură, cu lipsa de experienţă a unei adolescente. Apoi o vehemeneţă musculoasă, agresivă, impunându-şi propriul ritm în actul plăcerii. Şi, din nou, aproape absentă, cu resemnarea unei persoane adormite, cu capul dat pe spate, cu ochii închişi, muşcându-şi cu putere buzele... Până la urmă am reuşit să uit cine era acea femeie. Iar când mi-am adus aminte, plăcerea devenea de nesuportat din cauza senzaţiei de sacrilegiu şi de teribilă banalitate carnală.

Între timp din ziare se află de existenţa soldatului reîntors la viaţă, dar la viaţa din Moscova, plin de decoraţii şi de atenţia femeilor, suferind de lipsa bărbaţilor, dispăruţi de pe scena istoriei în fumurile ireversibile ale războiului.

Dintr-un obscur tânăr colhoznic, a devenit un glorios apărător al patriei, dintr-un troglodit condamnat să rămână, ca un sclav, ţn cătunul din Nord, iată-l acum purat pe braţe în capitala unde medaliile îi deschid porţile Universităţii, îi asigură o carieră şi îi şetrg cu buretele trecutul lui de mujic. Trecutul acesta este singurul lucru de care se teme. Când s-a şntors de la Berlin la Moscova, avăzut, în drumul său, satele belaruse şi ruseşti devastate, locuite de umbre ţnfometate, de ologi şi de copii rahitici. orice, numai asta nu! Vrea să rămână între învingători... Moscova, un drog irezistibil al noutăţii, un zgândăritor fabulos al ispitelor. Nu, nu a uitat, pur şi simplu nu a mai avut timp să-şi aducă aminte.

Bărbatul, adică naratorul, atunci, a crezut că această femeie aflând despre existenţa soldatului reîntors din război dar care n-a căutat-o niciodată deşi ea l-a aşteptat treizeci de ani, ducând o viaţă austeră dar fără pată, se va agăţa de el ca unica şansă, cu Iubirea femeilor cărora le trece vremea. Dar, nu, această femeie, de dincolo de timpuri, afişează o atitudine surprinzător de elegantă şi-l duce cu barca la mal ca să prindă cât mai repede un tren spre oraş, ştiind încotro se îndreaptă el.

Ea rămâne aceeaşi femeie demnă şi după ce află din ziare că soldatul aşteptat de ea de treizeci de ani, iubitul adolescent, de 18 ani, s-a întors între cei vii din Moscova dar niciodată la ea acasă.

Citind cartea, ţi se întipăreşte ceva în minte... dar nici sufletul nu tace

Deac Suzana


Birourile Statistice Militare erau organe informative ale Marelui Stat Major al Armatei Române din interiorul ţării, plasate din perioada interbelică în cele mai importante oraşe-centre politice, social-economice şi culturale. Se ocupau de identificarea şi supravegherea activităţii indivizilor consideraţi suspecţi şi periculoşi siguranţei Statului. Erau preocupate de problema legionară, comunistă, de activitatea partidelor politice care ar fi adus un regim schimbat în ţară pe linie politică şi specială, activitatea politică a muncitorilor

în fabrici, activitatea minorităţilor, în special a iredentei bulgare, maghiare şi ucrainene, şi de contraspionajul intern (identificarea şi anihilarea spionilor trimişi în România de statele inamice).

Birourile Statistice Militare erau în subordinea directă a Secţiei a II-a a Marelui Stat Major şi erau astfel denumite pentru a camufla atribuţiile de urmărire a elementelor care lucrau contra siguranţei Statului de atunci.

Iniţial, astfel de birouri au existat doar la Bucureşti, Iaşi şi Cluj, iar ulterior şi la Chişinău. Ca organ militar de informaţii în Basarabia interbelică, activa Centrul de Informaţii „B”, care culegea informaţii despre Uniunea Sovietică şi potenţialul ei militar. Însă, după eliberarea Basarabiei din vara anului 1941, acest Centru s-a deplasat împreună cu Armata a IV-a română pe front, fiind suplinit în Basarabia de Biroul Statistic Militar Chişinău, condus de lt.-colonelul V. Nicolau. În activitatea sa, Biroul Statistic Militar Chişinău a colaborat cu Centrul nr. 2 Informaţii „Chişinău” al S.S.I. şi cu Centrele de Informaţii ale Marelui Stat Major aflate pe front.

La 29 martie 1944, când sovieticii erau pe cale să invadeze Basarabia, Secţia a II-a a Marelui Stat Major a indicat direcţia de retragere şi noile sectoare de activitate ale organelor sale informative şi contrainformative. Axul de deplasare pe timpul operaţiunilor pentru Biroul Statistic Militar Chişinău era: Chişinău-Huşi-Bârlad-Focşani. Rezidenţa Iaşi a Biroului trecea în subordinele Centrului „B”.

După retragerea din Basarabia, Biroul Statistic Militar Chişinău a ajuns la Focşani, instalându-şi sediul într-un imobil din Strada I. C. Brătianu nr. 12. Biroul trebuia să asigure acţiunea contrainformativă în zona fortificaţiilor de la Vest de Prut şi în zona din spatele frontului, până la linia Râmnicu Sărat inclusiv. Pentru executarea misiunii Biroul Statistic Militar Focşani (fost Chişinău) a primit în subordine câte un subbirou contrainformativ la Bârlad şi Bacău, şi Subcentrul Informativ Nr. 21 Galaţi1.

Biroul Statistic Militar din Focşani trimitea note contrainformative Birourilor de Siguranță din cadrul Chesturii de Poliție Focşani şi Comisariatelor de Poliție din Adjud, Panciu şi Odobeşti precum şi Legiunii de Jandarmi Putna. Acestea, la rândul lor, trimiteau Biroului note informative.

Valorificând o sursă2 provenită de la „informatorul 2”, Biroul Siguranței raporta Biroului Statistic Militar Focşani că în seara zilei de 10 mai 1944, în jurul orelor 21, în incinta imobilului din Str. Muncitori nr. 5, doi indivizi suspecți îmbrăcați în uniformă germană au adus injurii Mareşalului Antonescu şi au declarat că România „este jidănită”.

Cercetările făcute ulterior au stabilit că indivizii se numeau Senin Leonida,

O unitate specială a Serviciului Secret al Armatei:Biroul Statistic Militar Focşani-Odobeşti

voluntar rus în Armata Germană, şi un alt individ cu numele de Carol, de origine ceh, de asemenea voluntar în Armata Germană. Faptul nu a putut face obiectul unei anchete penale dat fiind naționalitatea infractorilor, cât mai ales lipsa probei testimoniale.

Pe baza informațiilor primite de la „agentul 50” Biroul Statistic Militar Chişinău (acum cu sediul în Focşani) trimitea Poliției Focşani nota contrainformativă nr. 51/19 mai 1944: Suntem informați că la cârciuma lui Miron Popescu din acest oraş, Strada Gărei, noaptea se adună mai mulți indivizi din acest oraş, într-o cameră lăturalnică unde, sub pretext că sunt în vizită la patron, discută diferite chestiuni. Printre aceştia este şi individul Mihăilescu D. Nițu şi alții despre care se spune că ar avea cazier la Dvs. ca comunişti.

Semnalându-vă cele de mai sus, am onoarea a vă ruga să binevoiți a dispune măsurile ce veți crede de cuviință.

În urma verificărilor efectuate de Poliția de Siguranță Focşani nu s-a constatat nicio activitate suspectă, iar cei vizați nu făceau parte din vreo organizație comunistă3. Numitul Popescu Miron are hotel chiar în apropierea gării care este în permanentă supraveghere din partea organelor noastre de la Gara Focşani.

Starea de spirit a militarilor români din Regimentul 10 Infanterie a constituit o preocupare deosebită pentru Biroul Statistic Militar Focşani. Referitor la

alimentație şi igienă4, un material informativ din 18 mai primit de la Poliția Focşani menționa că un soldat concentrat la Detaşamentul nr. 128 Infanterie Fortificații îşi expirmase nemulțumirea că de trei săptămâni la cazan nu li s-a servit decât borş de cartofi, iahnie de fasole şi urzici cu mămăligă. Acelaşi militar menționa că au fost aduşi din regiunile evacuate două subcentre de premilitari pentru camuflarea cazematelor care la fel sunt hrăniți din (care) cauză mulți dintre ei fug şi spun că mai bine rămâneau acasă că poate nu erau aşa de chinuiți şi plini de paraziți, deoarece la ei nu au decât un singur schimb de rufărie.

La 22 mai 1944, Biroul Siguranței din Focşani informa5 unitatea specială de informații a Armatei că în comuna Mândreşti se află un Detaşament de Fortificații 106 din Regimentul 10 Infanterie. Ostaşilor din această unitate nu li s-a dat pâine fiindcă aşa a voit comandantul lor ca pedeapsă, atunci toți ostaşii au făcut grevă de a nu lua masa până nu li se dă pâinea, printre ei se vorbea că aşa vor face şi pe front când vor primi ordin să atace pe inamic, ei să lase armele jos şi să se predea inamicului.

Într-o altă notă informativă6, cu aceeaşi dată, se consemna că ostaşii de la cazematele de pe linia Focşani se aflau în imposibilitatea de a se adăposti în interiorul lor atunci când se trage un număr de cartuşe - se preciza nr. de 5000 - din cauza gazelor provocate de acele cartuşe care provoacă toxine.

O descoperire interesantă care a atras atenția organelor de informații polițieneşti şi militare a fost făcută, la 19 iunie 1944, de soldații care făceau de pază la Consumul Militar din Focşani, Strada Napoleon al II-lea, colț cu Mihail Kogălniceanu7. Vis-a-vis de respectivul obiectiv militar, într-o grădină unde funcționase în trecut cinematograful de vară a fost depistat un beci vechi, părăsit. În procesul-verbal încheiat la 21 iunie 1944 de comisarul ajutor Vrânceanu Ion de la Biroul Siguranței se menționa că în acel beci, cu un mic orificiu de intrare, s-a găsit un registru, una ştampilă comercială cu date, o sticlă cu țuică, una cu vin, două lanterne, un toc de revolver rusesc şi una lădiță, care obiecte au fost ridicate de către Biroul Statistic Militar Focşani încă din ziu de 19 iunie a.c., deoarece acesta a fost anunțat de către şeful Consumului Militar.

Transportându-mă la Biroul Statistic Militar Focşani şi prezentându-mă

Bogdan C. Dogaru


Documents

10099 - Oglinda Literară · 2017-05-25 · Luxul este opusul bogăţiei unui popor. De aceea, luxul sărăceşte şi devine groapa popoarelor. 8820. Ce-i de făcut cu Andi Angheluş?