11111

nr. 13

/20

05

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti: Pãstorul ArhidiecezeiCu prima duminicã din Advent începe un nou an liturgic ºi, astfel, ne reluãmdrumul de trãire ºi de manifestare a credinþei, parcurgând etapele pe carele marcheazã calendarul bisericesc. Adventul este prima etapã a acestuiparcurs spiritual, timp menit sã ne transforme, sã ne schimbe, sã ne apropiemai mult mintea ºi inima de Dumnezeu.

Evanghelia din prima Duminicã a Adventului ne vorbeºte despre aºteptareºi veghere. A veghea înseamnã a sta cu ochii deschiºi, a lupta împotrivalâncezelii ºi a oboselii, pentru a putea ajunge la scopul propus. Pentru omulcredincios, scopul este sã fie gata sã-L primeascã pe Domnul atunci când vaveni. Stãpânul, cum spune evanghelia, poate sosi ”fie seara, fie la miezul

nopþii, fie la cântatul cocoºului, fie dimineaþa”; important este sã ne gãseascã la locul nostru, pregãtiþi:”nu cumva, venind pe neaºteptate, sã ne gãseascã dormind. Iar ceea ce vã zic vouã, o spun tuturor:vegheaþi!” (Mc 13,36-37). Credinþa este atenþie, veghere, aºteptare, rãspuns. Profeþii, de exemplu Isaia,sunt exemple de veghere pentru cã au ochii deschiºi asupra suferinþei oamenilor ºi asupra venirii Domnuluiprintre noi. A veghea înseamnã ºi a simþi cã ne priveºte ºi pe noi lupta oamenilor împotriva nenorocirilor,suferinþelor, sãrãciei; sã ne angajãm ºi noi în aceastã luptã, în locul unde ne aflãm ºi în mãsura care nestã la îndemânã. În efortul zilnic, împotriva rãului, are loc venirea lui Cristos ºi izbânda Sa.

În a II-a Duminicã din Advent învãþãm, din nou, cã primirea lui Dumnezeu, care vine, trebuie pregãtitã.La aceasta ne invitã evanghelistul Marcu, reluând cuvintele profetului Isaia: ”pregãtiþi calea Domnului,drepte faceþi cãrãrile lui!” Cuvintele lui Ioan Botezãtorul despre pocãinþã ºi iertarea pãcatelor, desprebotez ºi mãrturisirea pãcatelor, ne introduc în aceastã pregãtire a cãii Domnului. El vine la noi pe diferitecãi: rugãciunea, iertarea, încrederea, iubirea de aproapele, suferinþa de tot felul ºi multe altele, suntdrumuri ale Domnului spre noi. Avem ceva cãrãri de îndreptat!

În Duminica a III-a din Advent auzim iarãºi cuvântul lui Ioan Botezãtorul: ”În mijlocul vostru se aflã acelape care voi nu-l cunoaºteþi”. Isus este mereu Cel care vine, Cel pe care-L aºteptãm, îl cãutãm. ªi totuºi ”Eleste în mijlocul nostru”. Cristos se aflã acolo unde noi ne adunãm în numele lui, se aflã în Euharistie.Prezenþa Sa, însã, nu este luatã în seamã, este neglijatã, uitatã. De aceea trebuie sã-L rugãm pe Dumnezeusã mãreascã în noi credinþa, sã ne dea harul sã-l cunoaºtem tot mai bine pe cel care este în mijloculnostru. Profetul Isaia ne aratã semnele dupã care îl putem cunoaºte ºi recunoaºte pe Mesia: acestaaduce sãracilor Vestea cea Bunã, îi vindecã pe bolnavi, îi elibereazã pe cei închiºi. Perioada Adventuluine îndeamnã sã mergem în întâmpinarea aproapelui nostru sãrac, bolnav sau închis cãci, în acest fel, îlrecunoaºtem pe Cel care vine la noi, prin semenii noºtri; în acest fel putem simþi în inima noastrã cãldurape care o dã ”haina mântuirii” ºi ”veºmântul veseliei” (Is 61,10).

Liturgia celei de-a IV-a Duminici din Advent, înainte de a ne introduce în misterul Crãciunului, ne-oprezintã pe Sfânta Fecioarã Maria din Nazaret, ca sã învãþãm de la ea supunerea totalã la voinþa luiDumnezeu, conlucrarea cu harul ºi primirea Fiului lui Dumnezeu în intimitatea inimii ºi a vieþii noastre. Eaeste mama lui Isus ºi imaginea adevãratului discipol al lui Cristos; ea este fecioara credincioasã. ”Iatãslujitoarea Domnului, fie mie dupã cuvântul Tãu!”. Putem rosti ºi noi acelaºi cuvânt, asemenea patriarhilorºi profeþilor, asemenea Mariei: ”Iatã-mã! Facã-se voia Ta!”.

Vom asculta în fiecare duminicã de Advent evangheliile la care am fãcut referire mai sus ºi vom cãutasã ne transformãm inimile, astfel încât ele sã fie deschise mereu pentru a-L primi pe Cel care Vine la noi,ca un Om-Dumnezeu Rãscumpãrãtor.

La întrebarea ”Ce este un creºtin?”, Sfântul Vasile rãspundea astfel: ”Creºtin este acela care vegheazãîn fiecare zi, în fiecare orã, bine ºtiind cã Domnul vine”. Sã ne ajute Dumnezeu, în ºi prin acest Advent, sãdevenim, prin rugãciune ºi veghere, prin post ºi fapte de iubire, prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu,creºtini cât mai buni!

Duminicile Adventului,Duminicile Adventului,Duminicile Adventului,Duminicile Adventului,Duminicile Adventului,trepte spre Crãciuntrepte spre Crãciuntrepte spre Crãciuntrepte spre Crãciuntrepte spre Crãciun

nr.

13

/20

05

22222

Din

via

þa B

iseric

ii

Bradul ºi ieslea sunt douã simboluri reprezentative alesãrbãtorii Crãciunului. Primul este legat de o tradiþie foarteveche, care slãveºte valoarea vieþii: “Iarna, plantele perenedevin un semn al vieþii veºnice”. “În general, bradul este decoratºi darurile de Crãciun sunt aºezate sub el. Simbolul esteelocvent ºi dintr-un punct de vedere tipic creºtin: ne aminteºtede “pomul vieþii”, reprezentare a lui Cristos, darul suprem al luiDumnezeu pentru omenire. De aceea, mesajul bradului deCrãciun este acela cã viaþa este perenã dacã dãruim nu atâtlucruri materiale, ci pe noi înºine: în prietenie ºi afecþiunesincerã, în ajutor fratern ºi iertare, întimp petrecut împreunã ºi în ascultarereciprocã”.

Cel de-al doilea simbol, ieslea,reprezintã locul în care, potrivitEvangheliei dupã sfântul Luca (Lc 2,7),a fost aºezat Pruncul Divin la naºtereasa, deoarece Iosif ºi Maria nu au gãsitalt loc în care sã se adãposteascã.Aceastã mãrturie evanghelicã a fostpreluatã de sfântul Francisc de Assisicare, în noaptea de Crãciun a anului1223, a evocat naºterea Mântuitorului,aºezând într-o iesle adevãratã un nou-nãscut. Totul s-a petrecut în localitateaGreggio, regiunea Umbria, din Italia.Ulterior, gestul “Sãrãcuþului” din Assisia fost imitat ºi de alþii ºi s-a extins,devenind o frumoasã tradiþie deCrãciun.

Ieslea este “un element careaparþine culturii ºi artei noastre dar, maiales, este un semn de credinþã în Dumnezeu, care, la Betleem,“a locuit între noi” (In 1,14). Preluând aceastã tradiþie, familiilecreºtine, în ajunul Crãciunului, aºeazã în casã, lângã brad, ºio iesle care sã le aminteascã cine este, de fapt, sãrbãtoritulzilei.

Perioada de pregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului,Adventul, poate fi trãitã ca un pelerinaj spiritual cãtre Betleemulsufletului nostru. Dar acest drum nu este nici uºor, nici lipsit detentaþii sau obstacole. De aceea, mulþi dintre noi refuzã sã seangajeze într-o astfel de cãlãtorie.

Cum sã porneºti spre Betleem când eºti copleºit de suferinþamiilor de copii condamnaþi la moarte de conflicte inumane?

Cum sã porneºti spre Betleem când întâlneºti, atât de des,refuzul vieþii?

Cum sã porneºti spre Betleem când asta ar însemna sãredevii copil, adicã sã fii sincer ºi sã te laºi purtat de mânã?

Cum sã porneºti spre Betleem când ºtii cã nu ai dãruitsuficientã iubire ºi cã ochii îþi sunt închiºi în faþa durerii ºi asperanþei, în faþa bucuriei ºi a neliniºtilor lumii, ºi cã nu aicurajul sã vorbeºti nimãnui despre toate acestea?

Cum sã porneºti spre Betleem când mulþi dintre cei care teînconjoarã trãiesc departe de Dumnezeu ºi sunt lipsiþi demoralitate?

Cum sã porneºti spre Betleem când mulþi te cred ridicolsau nebun atunci când le spui cã pentru fiecare om de peacest pãmânt existã un înger gata sã-l ocroteascã în oricemoment?

Cum sã porneºti spre Betleem când nu ai nimic de oferitPruncului?

O legendã de Crãciun povesteºte despre pãstorii care aupornit spre iesle pentru a-l adora pe Isus ºi a-i oferi darurilelor. Printre ei era unul foarte sãrac ce nu avea nimic de oferit.Sfânta Fecioarã, fiind ocupatã cu primirea darurilor, nu ºtia

cum sã se descurce cu micuþul. Vãzându-l pe pãstorul sãracce stãtea stingher, cu mâinile goale, i-a aºezat Pruncul Divinîn braþe...Este lucrul cel mai frumos ce i se putea întâmpla unuiom care nu avea nimic de oferit lui Dumnezeu. În faþa unui daratât de mare, neaºteptat ºi nemeritat, te simþi inundat derecunoºtinþã ºi mulþumeºti pentru inspiraþia de a fi pornit cãtreiesle, spre Betleem, chiar dacã aveai mâinile goale. ªi-atunci,în tãcere, contempli chipul divin al Pruncului ºi îi mulþumeºtiCreatorului cã þi-a oferit posibilitatea de a-þi transforma inimaîntr-o iesle.

Parcurgând drumul spre iesle, înveþi sã trãieºti Crãciunulnu ca pe un eveniment comercial, cu daruri costisitoare ºipetreceri zgomotoase, ci înþelegându-i adevãrata semnificaþie:”ªi Cuvântul s-a fãcut trup ºi a locuit între noi”. Pruncul Divin afost pus în braþele noastre. Putem trãi Adventul, drumul spreiesle, ca pe o ocazie de a face liniºte în faþa Misterului. Doar înliniºtea drumului spre iesle Cuvântul Întrupat poate fi auzit ºiînþeles. „La început, a face liniºte cere un oarecare efort, dar,treptat, liniºtea se naºte în noi ca o forþã misterioasã care neatrage. Apoi, El ne ajutã sã distingem ceea ce prinde viaþã dinliniºtea adevãratã. Dacã începi sã te antrenezi pe aceastãcale, o luminã inefabilã vei simþi în tine”.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

Drumul spre iesleDrumul spre iesleDrumul spre iesleDrumul spre iesleDrumul spre iesle“Dumnezeu îi aºteaptã pe oameni, aºteaptã ca ei sã-ºi deschidã inimile lor sãrmane ºi reci pentru iubire, asemenea ieslei,

aºteaptã ca ei sã lase iubirea lui sã acþioneze în lume, sã devinã om pe pãmânt. Hai sã mergem împreunã pe drumul prindeºertul timpurilor noastre, sã semãnãm câteva flori în dreapta ºi în stânga, sã atârnãm câteva stele pe cer pentru oamenii dinnoapte. Astfel, construim împreunã o micã oazã. Orice oazã se poate numi Betleem, cãci aici se naºte iubire”(Phil Bosmans).

33333

nr. 13

/20

05

Din viaþa Bisericii

ªi în acest nou an liturgic dorim sãne trãim Adventul ºi Crãciunul. Ritmulvieþii noastre religioase, de-a lungulîntregului an, este marcat de douãtimpuri liturgice: Adventul, moment încare iniþiem un nou an al credinþei, ºiMisterului Credinþei - Cristos Înviat.

Putem sã trãim acestã etapã:- unindu-ne trãiri i de credinþã a

poporului lu i Israel , Poporul lu iDumnezeu, care de-a lungul întreguluiVechi Testament a ºtiut sã trãiascã ºi sãcãlãtoreascã odatã cu marea lu isperanþã: venirea lui Mesia. Nu putemface aceasta fãrã sã ne apropiem demesajul profeþilor pentru a-l savura, cãciei au ºtiut sã menþinã fermã credinþa lorºi pe a poporului în mijlocul marilordificultãþi ale acelei epoci.

- unindu-ne atâtor oameni care, încel nãscut la Betleem, au ºtiut sã-lrecunoascã pe Mesia, cel aºteptat.

- ºi actualizând faptul cã acel nou-nãscut este prezent în fiecare fiinþãumanã, în fiecare zâmbet ºi în fiecaredurere.

Adventul este un timp propice pentrua ne analiza ºi pentru a ne potenþafidelitatea faþã de Dumnezeul nostru,care este fidel întâlnirii sale stabilite cunoi, oamenii. El vine din iubire, de aceeaºi noi trebuie sã-l aºteptãm cu iubire;iar cel mai important lucru pe caretrebuie sã-l facem, în timpul Adventului,este sã trãim Adventul; sã dorim ºi sã strigãm: „VinoDoamne Isuse ºi rãmâi cu noi!”; sã-I facem un loc în viaþanoastrã pentru ca sã nu se repete acel: „La ai sãi a venit,iar ai sãi nu l-au primit!”.

Adventul este o nouã ocazie de a da o motivaþiesperanþei noastre, cãci acest timp este un timp alsperanþei; ºi dacã suntem oameni ai speranþei, trebuiesã se simtã acest lucru. Speranþa nu numai cã se crede,dar se ºi trãieºte. Viaþa noastrã trebuie sã fie luminatã destrãlucirea acestei virtuþi, cãci numai astfel vom puteasã-i „contaminãm” ºi pe ceilalþi cu speranþa noastrã. Nueste suficient sã prezentãm motivaþii intelectuale, citrebuie sã prezentãm ºi motivaþii existenþiale. Dacãsuntem oameni ai speranþei:

- vom trãi cu bucurie, pentru cã suntem salvaþi;- vom trãi cu încredere, deoarece suntem pe mâini

bune;- vom învinge fricile, pentru cã nu suntem singuri;- nu vom aduna bogãþii, cãci sunt relative;- nu vom semãna supãrãri, deoarece Dumnezeu este

dreptatea noastrã;- nu ne vom ataºa acestei vieþi pãmânteºti, pentru cã

aceasta nu este un absolut;- vom trãi prezentul, dar aºteptând;

- vom semãna în fiecare zi, chiardacã recolta întârzie sã aparã;

- vom anticipa viitorul, cu rugãciuneºi muncã;

- vom proclama cã nimic ºi nimeninu va putea sã ne fure aceastã speranþã,nici mãcar moartea, pentru cã Dumnezeueste ultimul scop al nostru, este cel maiputernic ºi El ne aºteaptã.

Timpul Adventului este un timp deaducere - aminte, un astãzi ºi o virtutecare ne învãluie:

- o aducere - aminte cãci, privindu-ne rãdãcinile, vom afla în ele origineacredinþei noastre;

- un astãzi deoarece, plecând de lacredinþã, trebuie sã ºtim sã-L aºteptãmºi sã-l primim pe cel care se naºte ºicare este prezent în fiecare frate al nostruºi a cãrui naºtere o actualizãm în fiecarean;

- o vir tute pe care trebuie sã opracticãm în aceste zile: speranþa, virtutece trebuie sã ne cuprindã în totalitate.Putem pierde multe lucruri datoritã atâtorprobleme ºi dificultãþi ale vieþii, dar apierde speranþa înseamnã sã-i închiziporþile unui Dumnezeu care se face nouîn fiecare zi, care s-a revelat de-a lungulistorie; care doreºte sã se „cuibãreascã”în inima fiecãrui om, care cãlãtoreºte cuel, deºi acesta nu ºtie cã El este prezentîn drumul lui ºi în istoria lui.

În acest timp pe care îl începem,trebuie sã trãim învãluiþi de vigilenþã, pentru a putea sãrevizuim primirea acestui Dumnezeu care se naºte princredinþã; trebuie sã acceptãm invitaþia de a trãi în veghecontinuã ºi de a ne analiza viaþa, cu referire la evangheliacare ni se propune în acest timp, ºi astfel sã pregãtimsosirea Domnului în viaþa noastrã.

PrPrPrPrPr. IOSIF DUMEA. IOSIF DUMEA. IOSIF DUMEA. IOSIF DUMEA. IOSIF DUMEA

Gânduri pentru a trãi AdventulGânduri pentru a trãi AdventulGânduri pentru a trãi AdventulGânduri pentru a trãi AdventulGânduri pentru a trãi Adventul

nr.

13

/20

05

44444

Anul

pas

tora

l, lu

nã d

e lu

nã

- Pãrinte Fabian, Motto-ul revistei din luna noiembrie a fost:„Anul euharistic s-a încheiat, continuã viaþa euharisticã!” Cumpot participa familiile creºtine la aceastã viaþã, acum, când aînceput Adventul ºi ne pregãtim pentru sãrbãtoarea SfântuluiCrãciun?

- Poetul francez Péguy a scris un poem despre virtuþileteologale: credinþã, speranþã ºi dragoste, asemãnându-le cutrei surori care se þin de mânã ºi pãºesc cu bucurie pe cale.Douã sunt mai mari, iar cea din mijloc, o copilã. Vãzându-les-ar crede cã surorile mai mari, Credinþa ºi Dragostea, o ducdupã ele pe cea mai micã, Speranþa. Dar lucrurile nu stau aºa.Este Speranþa care se aflã cu un pas înaintea celorlalte. Dacã seopreºte speranþa, se opreºte totul. Speranþa este capacitateanaturalã de a se proiecta cãtre viitor. Ca virtute teologalã,speranþa dã orientare ºi siguranþã vieþii. O îndreaptã spre tainalui Dumnezeu. O bunã pregãtire deCrãciun poate fi aceasta: a ne lãsa purtaþide darul credinþei, al dragostei ºi alsperanþei în Domnul.

- Care este rolul virtuþilor teologale înviaþa de cãsãtorie ºi de familie?

- Pe scurt, acela de a privi la celãlalt cuochii lui Dumnezeu. Virtuþile sunt tocmaidarul dumnezeiesc ce locuieºte înãuntrulacestei priviri. Ele nu ating doar în modsuperficial fiinþa ºi puterea de acþiune aomului, ci se înrãdãcineazã în intimitatealui, în intimul relaþiei dintre soþ ºi soþie, dintrepãrinþi ºi copii. Astfel, darul lui Dumnezeu realizeazã otransformare ºi o înãlþare supranaturalã, chiar ºi în dimensiuneaeroticã a relaþiei dintre soþi, dar ºi în dimensiunea lor paternã ºimaternã, prin acþiunea reînnoitoare a Duhului Sfânt. SpuneGaudium et spes: “întreaga viaþã este pãtrunsã de credinþã,speranþã ºi dragoste, încât soþii creºtini tind mereu spre proprialor perfecþiune ºi spre reciproca sfinþire dând astfel, împreunã,laudã lui Dumnezeu (GS 48)”.

- Se poate vorbi de ceva specific fiecãrei virtuþi în cadrullegãmântului conjugal? Pare firesc ca un bãrbat ºi o femeie sãse iubeascã: de ce ar mai avea nevoie de credinþã?

- Conform unor opinii, în cazul cãsãtoriei credinþa nu ar fi defolos, tocmai pentru cã e firesc ca un bãrbat ºi o femeie sã seiubeascã. Dar poate cã „ceea ce este firesc” este ºi problematic.Sã nu uitãm cã firea omeneascã poartã cu sine urmele pãcatului.De aceea, cred cã primul “pãcat” al unui cuplu ºi al unei familii,ar fi chiar acela de a se situa în afara credinþei, luând în seamãdoar pãrþile exteriore ale vieþii. Numai la lumina credinþei înþelegpe deplin cine sunt eu, cine e persoana care îmi stã alãturi, cineeste familia mea, în ce constau legãturile pe care le construiesc.Pentru a fi mai clar, prin „exterior” înþeleg tot ceea ce contribuiela bunãstarea familiei: casã, muncã, timp liber, recreere, succesprofesional, afirmare socialã, ºcoalã etc… Aceste aspecte, cutoatã vastitatea lor, nu pot acoperi aºteptãrile profunde aleomului. Credinþa ne pune, astfel, în faþa unui orizont, a unei

împliniri pe care numai Dumnezeu poate sã o realizeze, ºi carenu poate fi rodul strãdaniilor omeneºti.

Tot la lumina credinþei, soþii înþeleg valoarea sacramentuluicãsãtoriei, a iubirii lor. Prin cãsãtorie îºi consacrã iubirea pentrutotdeauna, lui Dumnezeu. E adevãrat cã nimeni nu a reuºit sãexplice ce este iubirea, sã-i ghiceascã formula, cum spunea ungânditor, care adãuga, cu ironie, cã de s-ar fi descoperit secretuliubirii, cu siguranþã ar fi fost produs în serie. ªtim bine cã iubireanu poate fi nici reprodusã, nici clonatã. Dar mai ºtim cã oriceistorie de dragoste este o intuire a iubirii. Iubirea ca atare esteoriginalã, aºa cum original este Dumnezeu, care ni s-a arãtatprin Fiul Întrupat. În el se descoperã profunda demnitate la careau fost chemaþi cei cãsãtoriþi, anume de a fi sacrament, semnvizibil ºi permanent al lui Dumnezeu, o icoanã trupeascã alegãturii dintre Cristos ºi Bisericã. Iatã de ce înþelegerea anumitor

aspecte ale vieþii de cuplu nu înseamnãcã s-a înþeles ce este cãsãtoria. În credinþãdescopãr cã sunt mereu alþi paºi de fãcut.În felul acesta, glumele proaste care semai spun la ieºirea din bisericã, dupã ces-a celebrat Cãsãtoria, conform cãroraaceasta ar fi mormântul iubirii, nu-ºi aurostul! În realitate este exact contrariul:cãsãtoria este începutul iubirii, eadeschide posibilitatea unei iubiri ºi maimari. Cele douã Surori mai mari, Credinþaºi Dragostea, îi aºeazã pe soþii creºtini înfaþa acestui orizont mãreþ…

- Atunci care este rolul speranþei ca virtute teologalã?- Aº compara speranþa cu un pom. Cu cât creºte mai mare

ºi mai viguros, cu atât rãdãcinile sale sunt mai adânc înfipte înpãmânt. Rãdãcinile, trunchiul, ramurile, frunzele sunt un tot.Rãdãcinile sunt speranþa. Nu se vãd. Sunt ascunse, dar de eledepinde stabilitatea, siguranþa. În viaþa cuplului siguranþadepinde de încredinþarea reciprocã a soþilor. Pot avea de toate,dar ceea ce dã adevãrata siguranþã este dãruirea pentru soþ/soþie, pentru familie. Dacã nu caut siguranþa aici, riscul evaziuniie mare, adicã o cãutare a compensaþiilor, distracþiilor etc… Înschimb, soþii sunt chemaþi sã-ºi trãiascã pe deplin posibilitateade a fi „siguranþã” unul pentru celãlalt: eu sunt darul cel maimare pentru tine, eu sunt speranþa, ceea ce dã siguranþã, viitor…Însã nu se pot opri aici. O siguranþã pur umanã nu-i de-ajuns.Speranþa depinde de o iubire divinã, gratuitã, de un darnemeritat. Rolul speranþei este de a-i ancora în iubirea lui Isus,o iubire mai puternicã decât moartea, care trece dincolo delimite ºi defecte, chiar dincolo de pãcatul celuilalt.

De fapt, în faþa ieslei, ca familii, contemplãm aceastã iubire,speranþã ºi dragoste dãruite nouã în mod cu totul nemeritat.Semnul „un prunc înfãºat ºi culcat într-o iesle” (Lc. 2,12) esteînceputul speranþei… aºa cum orice copil este o speranþã pentrupãrinþi… acest prunc ne duce de mânã, ne poartã dincolo… neajutã sã trecem „pragul speranþei”. Viaþa euharisticã începe dela El. (A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)(A.C.)

Cãsãtoria este începutul iubirii,Cãsãtoria este începutul iubirii,Cãsãtoria este începutul iubirii,Cãsãtoria este începutul iubirii,Cãsãtoria este începutul iubirii,ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari,ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari,ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari,ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari,ea deschide posibilitatea unei iubiri ºi mai mari,

în credinþã, speranþã ºi dragosteîn credinþã, speranþã ºi dragosteîn credinþã, speranþã ºi dragosteîn credinþã, speranþã ºi dragosteîn credinþã, speranþã ºi dragoste(meditaþii în faþa Ieslei)(meditaþii în faþa Ieslei)(meditaþii în faþa Ieslei)(meditaþii în faþa Ieslei)(meditaþii în faþa Ieslei)

55555

nr. 13

/20

05

Anul pastoral, lunã de lunã

De ce se bucurã oameniiDe ce se bucurã oameniiDe ce se bucurã oameniiDe ce se bucurã oameniiDe ce se bucurã oameniicând vorbesc despre Crãciun?când vorbesc despre Crãciun?când vorbesc despre Crãciun?când vorbesc despre Crãciun?când vorbesc despre Crãciun?“Se apropie Crãciunul!” Asta se aude în casã, mai ales în

camera copiilor. “Oare de ce oamenii se bucurã când spunaceste cuvinte?” mã gândeam eu. “Sigur! Pentru cã deCrãciun toatã lumea primeºte cadouri! Sau poate pentru cãbradul nu lipseºte din casele lor. Oare asta semnificãCrãciunul? Nu, trebuie sã fie ceva special, pentru cã nu defiecare datã când sunt date cadouri este o sãrbãtoare aºamare!... Dar oare Naºterea lui Isus sã fie pricina sãrbãtorii?Da! Asta aºa este! Dar Naºterea lui Isus e pricina sãrbãtorii,nu cred cã e ºi a fericirii! Oamenii sãrbãtoresc aceastã zi, daroare, toþi cu tragere de inimã? Nu ºtiu! Mãcar eu sã fac asta!ªi totuºi! Este greu sã te bucuri de naºterea unui copil? ªi ºtimºi cine era copilul!... Ba da, e greu! Dar e greu doar dacã eºtiobligat! Nimeni nu e obligat s-o facã! Dar sunt sigurã cã nu ecum credeam. Probabil cã toatã lumea se bucurã în ziua de24 decembrie. Chiar ºi oamenii rãi! E cam ciudat! Dar cineºtie ce e in inima lor?

CLARA PRAGERCLARA PRAGERCLARA PRAGERCLARA PRAGERCLARA PRAGER, 9 ani, 9 ani, 9 ani, 9 ani, 9 ani

Gânduri cãtre PruncuºorGânduri cãtre PruncuºorGânduri cãtre PruncuºorGânduri cãtre PruncuºorGânduri cãtre PruncuºorAº vrea sã fiu ºi eu un Mag, care sã-þi ofere toate comorile

pãmântului. Nu mã sperii dacã drumul cãtre tine e lung ºianevoios, dacã trebuie sã înfrunt arºiþa, potopul sau biciulcrivãþului. Eu vreau sã ajung la tine, sã te ador ºi sã-þimulþumesc. Chiar dacã voi veni cu mâinile goale, îþi aduccomorile inimii mele de copil, faptele bune, iubirea ºipromisiunea de a respecta fãgãduinþele tale.

CA CA CA CA CATTTTTALIN SIMIONALIN SIMIONALIN SIMIONALIN SIMIONALIN SIMION, 12 ani, 12 ani, 12 ani, 12 ani, 12 ani

Zi de reculegere pentru familiiZi de reculegere pentru familiiZi de reculegere pentru familiiZi de reculegere pentru familiiZi de reculegere pentru familiiSâmbãtã, 17 decembrie, începând cu ora 10,

Înaltpreasfinþitul Ioan Robu va þine o zi de reculegere pentrufamiliile ºi credincioºii din Arhidieceza noastrã. Loculîntâlnirilor: Catedrala „Sfântul Iosif” ºi Institutul Sfânta Tereza(lângã Catedralã). Aceastã zi are, înainte de toate, menirea dea ne pregãti mai intens pentru sãrbãtoarea Naºterii Domnului,Crãciunul. Apoi, ea se înscrie în linia tematicii anului pastoraldedicat familiei. Informaþii mai complete veþi putea obþine dela fiecare pãrinte paroh.

PrPrPrPrPr. . . . . FABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞFABIAN MÃRIUÞ,,,,,Responsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilorResponsabil diecezan cu pastoraþia familiilor

La iesleLa iesleLa iesleLa iesleLa ieslePãstorii l-au întâlnit pe Cristos! Ei, cei mai neînsemnaþi,

aleºi sã fie primii, nu cei puternici, nu cei înþelepþi: “ªi au venitcu grãbire ºi au gãsit pe Maria ºi pe Iosif ºi pruncul culcat îniesle” (L2,16). Dar ca sã-l întâlneascã n-au mers oricum, ci cu“grãbire”.

ªi noi mergem cu “grãbire”, dar încotro? Pãrinþi ºi copii,într-o grãbire tot mai mare: la serviciu, la ºcoalã, la cumpãrãturiºi iar la serviciu ºi iar... Într-o grãbire care ne face sã ne întâlnimdin ce în ce mai rar. Dacã am fi grãbiþi ºi pentru a-l întâlni peCristos, aºa cum au fãcut pãstorii, cred cã ºi celelalte “grãbiri”ar avea un alt rost, o altã finalitate. Poate, dacã am pleca întoate drumurile noastre cu gândul cã îl vom întâlni pe Cristosîn semenii noºtri, cunoscuþi ºi necunoscuþi, ºi întoarcerea(convertirea?) ar fi altfel. Am veni acasã asemeni pãstorilorcare s-au întors “preamãrind ºi lãudând pe Dumnezeu” (L2,20).

Ce diferenþã între întoarcerile noastre de fiecare zi ºi aceastãîntoarcere a pãstorilor!

Sã avem curajul sã-i urmãm ºi sã ne închinãm lui Cristosaºa cum au fãcut ei!

MARIE-RAMARIE-RAMARIE-RAMARIE-RAMARIE-RAYMONDEYMONDEYMONDEYMONDEYMONDE

Întâlniri cu familiileÎntâlniri cu familiileÎntâlniri cu familiileÎntâlniri cu familiileÎntâlniri cu familiileVizitele pastorale ale Preasfinþitului Cornel Damian

în perioada Adventului:Sfântul Anton (Colentina):

Duminicã, 27 noiembrie, ora 10.30Sfântul Mihail (Tulcea):

Duminicã, 4 decembrie, ora 11.00Sf. Francisc (Crângaºi-Militari):

Duminicã, 11 decembrie, ora 9.30Fericitul Ieremia Valahul (Chitila):

Duminicã, 18 decembrie, ora 11.00

nr.

13

/20

05

66666

Uni

vers

ul Fa

milie

i

Pentru familia de azi, care are în medie 2-3 copii ºi caredoreºte sã trãiascã în morala creºtinã, apar întrebãri foarteîntemeiate despre viitorul lor.

- ne apropiem de o vârstã la care, având un numãr frumosde copii ºi capacitatea noastrã de a creºte alþii este depãºitã,ce facem? sau,

- ne-am cãsãtorit de curând ºi dorim, înainte de a avea unbébé sã ne facem un rost, o casã, o carierã ºi sã avem un venitdecent ca sã le oferim copiilor noºtri o educaþiecorespunzãtoare ce facem? ori,

- trecem printr-o perioadã dificilã ºi nu ne permitem uncopil, ce facem?

Natural ºi sigur? (I)Natural ºi sigur? (I)Natural ºi sigur? (I)Natural ºi sigur? (I)Natural ºi sigur? (I)Preluând titlul manualului german de învãþare a metodelor

naturale de planning familial, am dorit sã demonstrezvalabilitatea lui, descriind ºi înþelegând problemele enumeratemai sus.

Sã fim pãrinþi responsabili, sã nu dezertãm de la datoriaparentalã!

Preocuparea pentru urmaºi, pentru calitatea celor care neiau locul în societate ca generaþie urmãtoare ºi dificultateacreºterii vlãstarelor umane au existat dintoteauna la speciaumanã. Scrierile egiptene, indiene, greceºti ºi romane ne daudiferite idei de practici contraceptive sau de reglementare anaºterilor.

Ultimele douã secole ne-au conturat cunoºtinþele pe carele avem astãzi ºi metodele care le folosim.

Pentru uºurinþa structurãrii subiectului l-am împãrþit pe 3idei mari:

- Metodele de reglementare a naºterilor- Concepþia Bisericii Catolice- Perspective pentru anii viitori

Metodele naturale de planning familialMetodele naturale de planning familialMetodele naturale de planning familialMetodele naturale de planning familialMetodele naturale de planning familialMulte persoane cu care am intrat în contact n-au privit

cu ochi buni problematica planning-ului familial,considerându-l unul nepotrivit calitãþii de creºtin.

Este adevãrat cã practica creºtinã a indus ideea denecurãþie asociatã cu viaþa sexualã a cuplului la multegeneraþii ºi o anumitã reþinere în a discuta intimitatea sexualãa lui.

Astãzi pare o rupere de realitãþile cotidiene tu, ca buncreºtin, sã vorbeºti în numele moralei, tratând cu delicateþesexualitatea cuplului marital când, pe de o parte, eºti acuzatcã deviezi de la credinþa creºtinã, moºtenitã de la Cristos, dela Apostoli ºi de la Sfinþii Pãrinþi, iar pe de altã parte, nu eºti“modern”, adaptat zilelor actuale, refuzând dreptul fiecãruiala libertatea propriului corp.

În fond, ce propunem noi este doarÎn fond, ce propunem noi este doarÎn fond, ce propunem noi este doarÎn fond, ce propunem noi este doarÎn fond, ce propunem noi este doarcunoaºterea propriului organismcunoaºterea propriului organismcunoaºterea propriului organismcunoaºterea propriului organismcunoaºterea propriului organism

Familiilor aflate în derutã le este, oare, suficient sã lespunem: Dumnezeu ne-a creat cu un corp ºi un suflet, unorganism gazdã a unui suflet curat ºi dedicat lui ºi un spiritcare sã ne înnobileze trupul, deci nu vã faceþi griji, pentru cã

Amintirea unei zile de CrãciunAmintirea unei zile de CrãciunAmintirea unei zile de CrãciunAmintirea unei zile de CrãciunAmintirea unei zile de CrãciunA fost odatã o zi mirificã de iarnã, în care micuþii pacienþi ai

Spitalului Marie Curie au trãit minunea unei zile de Crãciun. Nudoar în vis, cu nasurile lipite de geamul singuratic al ferestrei,privind spre noianul alb al fluturilor nãrãvaºi de nea, ci chiar înincinta spitalului, cu un brad uriaº de Crãciun, îngenunchind, cubucurie ºi sfialã, în faþa Pruncului Isus din Iesle.

Au lãsat departe grija, durerea ºi tristeþea, ºi au petrecutîmpreunã alãturi de clovni, de dansatori, de actori ºi veselicolindãtori, într-un spectacol magnific prezidat de bunul MoºCrãciun. Unii dintre participanþi au rãmas doar o amintire,amintire dragã ºi amarã, fiindcã Irina, Tudor, Roxana ºi Elenanu-L vor colinda pe Pruncuºorul din Iesle în acest an, nici înmijlocul familiei ºi nici alãturi de copiii rãmaºi în spital. Ei cântãacum în corul sfânt al îngerilor, schimbând povara suferinþei cugloria veºniciei, în Împãrãþia Raiului Ceresc. Pe ei îi pãstrãm însuflet, aºa cum au fost în acea zi mirificã de Crãciun, plini detinereþe, cu obraji de mãr copt ºi ochii luminaþi de bucurie.

Crãciunul este sãrbãtoarea reînnoirii spirituale, în care toþirenaºtem alãturi de micuþul Isus; rugãciunile noastre de slavãajung mai uºor la urechile binevoitoare ale Domnului, iarporþile inimii noastre se deschid cu bucurie, primindu-i cuiubire nu doar pe cei apropiaþi ci ºi pe cei mai triºti ºi maisinguri decât noi.

LILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMIONLILIANA SIMION

Una dintre celeUna dintre celeUna dintre celeUna dintre celeUna dintre cele

77777

nr. 13

/20

05

Universul Fam

iliei

Domnul ne dã ce trebuie la momentul potrivit, aºa cã faceþicopii dacã e cazul ºi nu vã mai gândiþi la ziua de mâine?

O vorbã spune cã Dumnezeu îþi dã, dar nu îþi bagã cuforþa în traistã. Aºa ºi în cazul acesta. Domnul ne-a permiscunoaºterea, noi nu trebuie decât sã înþelegem aceasta ºi sãfacem în concordanþã. Dumnezeu ne trimite mijloacele, darnu ne obligã sã le folosim. Trebuie doar sã spunem: da, vreauºi pot, ºi sã mã apuc de treabã.

În fond, ce propunem noi este doar cunoaºterea propriuluiorganism, templu al lui Dumnezeu. Sã ne cunaºtem mai bine,bãrbat ºi femeie, ºi sã folosim propriul nostru organism înfuncþie de cum este el organizat pentru un scop curat.

Prin autoobservarea semnelor de fertilitate (francezii lespun metodelor naturale de planning MAO – metode deautoobservare), noi detectãm în evoluþia ciclicã, lunarã, acapacitãþii de procreare a femeii, acea perioadã de câtevazile în care spermatozoidul (jumãtatea masculinã a viitoruluiposibil copil) sã se poatã întâlni cu ovulul (jumãtatea femininã)printr-un act sexual.

ªi, în funcþie de opþiunea noastrã, putem folosi aceastãperioadã pentru a concepe un urmaº sau putem sã o evitãm,dacã nu ne dorim un copil. Abstinenþa periodicã nu poate fio greºealã, un pãcat, pentru cã aceeaºi concepþie, de inspiraþiepatristicã, ne propune abstinenþe sexuale pentru familiºtiicreºtini pe perioada posturilor, spre exemplu. Noi putem doarschimba sensul ºi durata acestor perioade de abstinenþã înfuncþie de dorinþele noastre.

Explicaþia de mai sus ne lãmureºte de ce metodelenaturale de autoobservaþie nu pot fi contraceptive. Pentru cãnoi nu împiedicãm concepþia, asta, desigur, dacã, înperioadele delimitate ca fertile nu folosim un mijloc artificial(situaþie în care, spre exemplu, limitãm doar cantitatea decontraceptive folosite ºi, nicidecum, nu practicãm o metodãnaturalã).

Existã 4 mari grupuri de metode naturale:- Calendarul, care în opinia mea este o metodã ce ar trebui

sã þinã de istorie, pentru cã este o metodã statisticã foartenesigurã ºi nu individualizeazã urmãrirea semnelor defertilitate în ciclul menstrual actual.

- Metoda ovulaþiei (a ginecologului australian JohnBillings), care urmãreºte modificãrile mucusului cervical casemn al fertilitãþii. Este o metodã mai facilã decât urmãtoarele,dar ºi mai puþin sigurã decât ele. Bazându-se doar pe unsemn de fertilitate, este utilã cu precãdere femeilor care audificultãþi în a urmãri ºi alte semne. Are perioada de abstinenþãsexualã cea mai redusã dintre toate metodele.

- Metoda termalã (diferite variante), folositã doar lapersoanele care nu pot observa ºi variaþiile mucusului cervical.Se bazeazã pe constatarea cã, dupã ovulaþie, temperaturabazalã a organismului feminin creºte cu câteva zecimi degrad, suficiente pentru a putea detecta terminarea perioadeide fertilitate. Este o metodã mai simplã, dar cere, pentrucreºterea siguranþei, o perioadã cu mult mai lungã deabstinenþã decât celelalte.

- Metodele simptotermale (cu diferite variante, Rõtzer,germanã, americanã etc.). Sunt cele mai sigure, cu o perioadãde abstinenþã mai mare decât metoda ovulaþiei, dar,

bazându-se pe 2-3 semne de fertilitate, conferã femeilor, pelângã o mai bunã cunoaºtere a propriului organism, ºi ungrad de adeziune ºi de confort mai mare . În schimb, se învaþãmai greu decât toate celelalte metode (în special variantaRõtzer).

Metodele naturale au 3 mari impedimente:- se învaþã mai greu ºi trebuie sã fie urmãrite cel puþin 3

luni (metodologic pânã la 1 an) de femeile care încep sã lepractice, pentru a putea spune cã stãpânesc suficient de binemetoda.

- perioada de abstinenþã sexualã, pentru cei care dorescsã evite apariþia unei sarcini. Aceastã perioadã este variabilã,de la o metodã la alta, în jurul unei treimi dintr-un ciclumenstrual. O altã dificultate este cã, în mod natural, perioadade libido (atracþie sexualã) maxim este în jurul momentuluiovulaþiei. Pentru cuplurile practicante de metode naturale esteesenþial sã transfere acest libido pe perioadele consideratenefertile. Cu exerciþiu ºi motivaþie, acest lucru nu este dificil defãcut.

- necesitã colaborarea soþilor. Spre deosebire de metodelecontraceptive, unde unul din parteneri este responsabil demetodã (pilulele ºi steriletul la femei, prezervativul la bãrbaþi),cele naturale implicã participarea ambilor soþi. Orice prim cursde informare despre metodã cere ºi participarea soþului pentrua putea înþelege abstinenþa sexualã ºi a coopera cu soþia lui.

Totodatã, însã, metodele naturale au foarte multe avantaje:- necesitând cooperarea ambilor soþi, permite o mai bunã

comunicare între ei, mai ales cã aceasta se face într-undomeniu esenþial al vieþii în doi, cel sexual;

- este o metodã sigurã, dacã este respectatã deplinperioada de abstinenþã sexualã;

- este o metodã care respectã normalul organismului,neafectând sãnãtatea sau puterea de procreare precum altemetode (pilulele, steriletul sau sterilizarea chirurgicalã), cucosturi imense, posibile ulterior. În ultimele decenii de sãlbaticãfolosire a metodelor agresive (sterilet, contraceptive orale)numãrul de ginecopate (bolnave ale aparatului genital) sausterile a crescut alarmant;

- respectã demnitatea umanã ºi moralitatea fiecãruiadintre soþi;

- nu costã mai nimic (fotocopierea câtorva diagrame ºiun termometru propriu al femeii).

DrDrDrDrDr. . . . . FLORIN ARDELEANFLORIN ARDELEANFLORIN ARDELEANFLORIN ARDELEANFLORIN ARDELEAN(va urma)

mai importante probleme ale familieimai importante probleme ale familieimai importante probleme ale familieimai importante probleme ale familieimai importante probleme ale familiei

“Începuturile“Începuturile“Începuturile“Începuturile“Începuturilefamiliei mele”familiei mele”familiei mele”familiei mele”familiei mele”

Desen premiat la unconcurs de creaþii ale copiilor,organizat la St.Anne d’Aurauy(Franþa).

Preluat din publicaþiaPreluat din publicaþiaPreluat din publicaþiaPreluat din publicaþiaPreluat din publicaþia “La Vie des AFC” “La Vie des AFC” “La Vie des AFC” “La Vie des AFC” “La Vie des AFC”

nr.

13

/20

05

88888

O amiazã seninã, cu soare blând. În piaþa San Pietro, un ºeicmusulman ºi câþiva creºtini se prinseserã într-o horã lentã,þinându-se de mânã. În mijloc, un tânãr cânta la chitarã: “MioDio, come sei buono, come sei buono…”

Nu e un vis. S-a întâmplat aievea, duminicã, 13 noiembrie,dupã slujba de beatificare a fratelui Charles de Foucauld, unumil - deºi de neam nobil – preot care a trãit ºi a murit ca pustnicprintre tuaregii din Sahara algerianã. Chipul lui,imprimat pe o pâzã imensã, strãlucea înãlþat, undevafoarte sus, deasupra intrãrii principale în San Pietro,zâmbind cu nesfârºitã duioºie tuturor celor din piaþã.“Cine se smereºte va fi înãlþat…”(Din dorinþa de alua ultimul loc, asemenea lui Isus, fratele Charles seretrãsese în inima Saharei). ªi aceasta nu e singuraprofeþie evanghelicã împlinitã în viaþa fratelui Charles.

Cu o searã înainte de beatificare, a avut loc oveghe de rugãciune, organizatã de Micile Surori ºide cãlugãrii trapiºti de la Abaþia Tre Fontane, foarteaproape de locul unde a fost martirizat Sf. Paul,apostolul neamurilor. Îndreptându-mã spre loculrespectiv, am vãzut revãrsându-se, de pe toatestrãzile învecinate, valuri, valuri de oameni din toaterasele ºi din toate popoarele. “ªi iatã am vãzut omulþime imensã, din toate neamurile…” Eraucãlugãri ºi cãlugãriþe, preoþi ºi laici, tineri ºi bãtrâni,fiecare îmbrãcat dupã portul sãu ºi vorbind toatelimbile pãmântului. ªi nu era vis!

Mai mult! Toþi aceºti oameni aveau ceva comun,un calm, o bucurie interioarã, o împãcare cu sine ºicu lumea, care mãrturiseau, fãrã putinþã de îndoialã,de unde vin ºi încotro se duc. Acelaºi aer de familiel-am regãsit, a doua zi dimineaþa, devreme, în autobuzul pecare îl luasem ca sã ajung la Vatican. “ªi voi mergeþi la beatificarealui Charles de Foucauld?” – nu m-am putut abþine sã întreb lacoborâre o doamnã de lângã mine. “Da, ºi la fel ºi toþi ceilalþi,mi-a rãspuns arãtând mulþimea de pe stradã. În sfârºit, suntemtoþi împreunã!” Mi s-a pãrut cã o cunoºteam dintotdeauna.

Charles de Foucauld murise singur, în pustiu, dupã ce fãcusesacrificiul de a-ºi pãrãsi familia naturalã pentru a se face fratelecelor mai uitaþi, “fratele universal”, cum îºi dorea sã fie numit. Amurit fãrã sã vadã întemeiat ordinul pe care îl proiectase. ªitotuºi:“Adevãr, adevãr vã zic, nu e nimeni care sã lase mamã,tatã, fraþi… pentru împãrãþia cerurilor, ºi sã nu primeascã însutit,pe lumea aceasta, mamã, tatã, fraþi, surori…” În duminicabeatificãrii sale, erau în San Pietro nu sute, ci mii de oameniveniþi sã-ºi salute fratele.

Charles de Foucauld s-a nãscut la 15 septembrie 1858, înFranþa, într-o familie nobilã. Rãmas orfan la 6 ani, a fost crescutde bunic ºi a urmat cariera militarã. Începând cu adolescenþa,timp de 12 ani, trãieºte departe de credinþã, “fãrã sã creadã ºifãrã sã nege nimic”. Pentru viaþa sa dezordonatã este dat afarãdin armatã, dar e, ulterior, reprimit pentru cã se oferã voluntarpentru o expediþie primejdioasã în Maroc. Succesul expediþiei îl

reabilitazã în ochii superiorilor ºi ai familiei ºi,paradoxal, contactul cu credinþa islamicã readuceîn conºtiinþa sa întrebarea despre Dumnezeu.Reîntors în patrie, îºi cautã anevoie credinþa.<<Petreceam ore în ºir în bisericã, repetând aceastãciudatã rugãciune: “Dumnezeul meu, dacã exiºti,fã sã te cunosc”>>. La capãtul unei pregãtiri de treiani, intrã la trapiºti ºi pleacã în Elveþia un an ºi apoiîn Siria pentru 6 ani. Cu permisiunea superiorilor,iese de la trapiºti ºi petrece încã patru ani ca pustnicpe lîngã mãnãstirea clariselor din Ierusalim.Întâlnirea cu Nazaretul, în timpul pelerinajului în ÞaraSfântã, este determinantã pentru tot restulitinerariului sãu spiritual. Viaþa ascunsã a lui Isus laNazaret îl fascineazã, ºi, din dorinþa de a o imita totmai mult, la 43 de ani devine preot ºi se stabileºteîn Sahara, printre musulmani. Singurul lui dor, deacum înainte, este sã se facã fratele tuturor, “strigândevanghelia prin toatã viaþa sa.” “Sã fim atât de buni,spune Fratele Charles, încât toþi care ne întâlnesc sãspunã: Dacã acest om este atât de bun, cât de buntrebuie sã fie Stãpânul sãu!”

Charles de Foucauld moare la 1 decembrie 1916,victimã a unei ambuscade stupide. Prin hotãrâre

pontificalã, ziua morþii sale este ºi data la care va fi comemorat,de acum înainte, ca fericit. Existã astãzi în lume, inspirate dinspiritualitatea lui Charles de Foucauld, 29 de congregaþiireligioase ºi asociaþii, cu peste 15.000 de membri rãspândiþi în69 de þãri. În anii ’90, au lucrat ºi în parohia Bucureºtii Noi douã“mici surori”, pe care mulþi dintre cititorii acestor rânduri ºi leamintesc cu drag. La ceremoniile de la Roma, din 12-14noiembrie, la care au participat 20 de episcopi, 600 de preoþi, ºipeste 3.000 de simpatizanþi ai fratelui Charles, au fost prezenþiºi parohul de Bucureºtii Noi (Pr. Martin Cãbãlaº), un preot francez,care trãieºte ca pustnic lîngã Blaj, oferindu-se pentru unitateabisericilor, ºi autoarea acestor rânduri.

La Roma, în acele zile, totul pãrea sã cânte: “Pe tine, veºnicePãrinte, tot pãmântul te cinsteºte.”

LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

“““““Cine se smereºte, va fi înãlþat…Cine se smereºte, va fi înãlþat…Cine se smereºte, va fi înãlþat…Cine se smereºte, va fi înãlþat…Cine se smereºte, va fi înãlþat…

40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului V40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului V40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului V40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului V40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului Vatican IIatican IIatican IIatican IIatican IILa 40 de ani de la încheierea lucrãrilor Conciliului Vatican II, preoþii din Arhidieceza de Bucureºti sunt invitaþi sã participe la

o serie de conferinþe care îºi propun sã reactualizeze ºi sã aprofundeze documente conciliare.Prima întâlnire din aceastã serie a avut loc pe 28 octombrie, când Arhiepiscopia Romano-Catolicã de Bucureºti împreunã cu

Ambasada Israelului au organizat un simpozion aniversar, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la promulgarea Declaraþieiconciliare Nostra Aetate care vorbeºte despre relaþiile Bisericii Catolice cu religiile necreºtine. Prezentarea documentului a fostfãcutã de Monsenior Vladimir Petercã, Rectorul Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfânta Tereza” din Bucureºti.

A urmat, pe 7 noiembrie, documentul Inter Mirifica – Decret privind mijloacele de comunicare socialã. Prezentareadocumentului, fãcutã de pãrintele Franisc Ungureanu, Secretar al Biroului de Comunicaþii Sociale al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti, a fost urmatã de dezbateri ºi discuþii, de propuneri venite din partea preoþilor ºi de prezentãri ale situaþieidin teritoriu. S-a propus reluarea angajamentului ca Biserica localã din Arhidieceza de Bucureºti sã foloseascã mijloacele decomunicare, cât mai mult posibil, în misiunea de vestire a Evangheliei, respectându-se, astfel, intenþia pentru care a fostelaborat acest documentul conciliar.

Studiul documentelor conciliare a continuat pe 10 noiembrie, la parohia „Fecioara Maria Îndureratã” (Bucureºtii Noi), cu

99999

nr. 13

/20

05

Din viaþa Arhidiecezei

MiruriMiruriMiruriMiruriMiruri Cred în împãrtãºirea SfinþilorCred în împãrtãºirea SfinþilorCred în împãrtãºirea SfinþilorCred în împãrtãºirea SfinþilorCred în împãrtãºirea SfinþilorPrimele zile ale lunii noiembrie ne-au demonstrat

nouã, enoriaºilor Bisericii Catolice din Craiova, ceeace Catehismul Bisericii Catolice ne învaþã în paginilesale. În ziua de 1 Noiembrie “toþi Sfinþii lui Dumnezeu“au fost invocaþi în rugãciunile preoþilor ºi ale celor care,cu credinþã, s-au apropiat de Sfintele Taine. Credincioºiireuniþi în rugãciunea comunã au simþit prezenþabinefãcãtoare a Sfinþilor care mijlocesc la Dumnezeupentru binele lor. 2 Noiembrie, cei plecaþi spre celesfinte s-au oprit o clipã pentru a asculta glasul celor pecare i-au cunoscut ºi iubit. Cimitirul a rãsunat derugãciuni ºi imnuri, iar Dumnezeu a zâmbit, trimiþândo zi frumoasã care a permis candelelor sã ardã pânãseara târziu. 3 Noiembrie a fost ziua dedicatã celorcare muncesc pentru educaþia copiilor - viitorul Bisericii- ºi a cãror muncã, de cele mai multe ori, se transformãîn rugãciune.

Alãturi de Pr. Decan Ionel Râtan, surori ºi laice carecunosc deviza “Munceºte în viaþa ta, ca ºi cum totul ardepinde de tine. Roagã-te lui Dumnezeu ca ºi cumtotul ar depinde numai de Dumnezeu”, s-au unit înrugãciune ºi au împãrtãºit din experienþa muncii lor.Au rãspuns cu bucurie invitaþiei reprezentante alegrãdiniþelor ºi ale ºcolilor primare din Craiova, Slatina,Piteºti, Târgu-Jiu ºi Motru, iar momentele petrecuteîmpreunã au dus la concluzia cã munca ºi rugãciuneanu pot fi separate atunci când este vorba de mãdularelecele mai firave ale Bisericii. Contopirea celor trei zilearatã cum, cu ajutorul lui Dumnezeu ºi prin intermediulSfinþilor, cei care se roagã ºi muncesc ajung nu numaisã spunã „cred în împãrtãºirea Sfinþilor”, ci sã ºiînþeleagã, în mod concret, ce înseamnã acest lucru.

ªase eleve din anul IIªase eleve din anul IIªase eleve din anul IIªase eleve din anul IIªase eleve din anul IIde la ªcoala Sanitarã „Sfântul Iosif”de la ªcoala Sanitarã „Sfântul Iosif”de la ªcoala Sanitarã „Sfântul Iosif”de la ªcoala Sanitarã „Sfântul Iosif”de la ªcoala Sanitarã „Sfântul Iosif”

din Craiova sunt beneficiare ale unui proiect„Leonardo da Vinci”, cu finanþare de la ComunitateaEuropeanã. Acest proiect, al treilea de acest gen, seva desfãºura pe durata a 5 sãptãmâni ºi constãîntr-un stagiu de practicã la o Clinicã Medicalã dinoraºul Graz - Austria.

Înscrierea ºi selecþia elevelor va fi urmatã depregãtirea lingvisticã, culturalã ºi pedagogicã, subîndrumarea coordonatorului de proiectProf. Dr. Adelheit Daneþ.

MONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKIMONICA WOJCICKI

De la CraiovaDe la CraiovaDe la CraiovaDe la CraiovaDe la Craiova

La Biserica FrancezãLa Biserica FrancezãLa Biserica FrancezãLa Biserica FrancezãLa Biserica FrancezãO nouã generaþie de persoane mature în credinþã a primit Sfântul Mir

la Biserica Francezã. Spunem “persoane mature în credinþã”, dar fiindcreºtini practicanþi, ºtim din propria experienþã cã o expresie mai potrivitãar fi „persoane care au primit conºtiinþa unei permanente maturizãricreºtine”, în iubire, credinþã ºi speranþã.

13 copii ºi tineri au depus profesiunea de credinþã ºi 17 au primitmirul. Gândurile episcopului, adresate lor, au îndemnat laaprofundarea misterului Sfintei Euharistii, la importanþa acestuisacrament în viaþa creºtinilor chemaþi stãruitor de Cristos la unitate.Curajul de a apãra aceastã valoare atât de preþioasã pe care ne-alãsat-o Isus spre edificarea noastrã, este o datorie ºi în acelaºi timpeste semnul unei puternice ºi mature personalitãþi. Din pãcate,tinerilor de azi li se insuflã tendinþe ºi atitudini de viaþã pe care, lipsiþide maturitate, sunt tentaþi sã ºi le însuºeascã fãrã a le supune uneipriviri critice. Astfel, relativismul ºi permisivismul impun o nivelare ºio destructurare a valorilor. Se spune cã toate religiile sunt bune – ºiatunci, puterea unei credinþe, asumarea unei opþiuni sau apãrareaunei moºteniri nu mai au nici o însemnãtate. Este specificã aceastãrealitate pentru o lume materialistã. Dificultãþile vieþii într-o astfel delume, materialistã prin excelenþã, pot fi învinse doar de o persoanãbine construitã din punct de vedere spiritual.

Sã privim cu veneraþie spre martirii credinþei. Comunitatea BisericiiFranceze are datoria de a duce mai departe o moºtenire puternicã: aceeaa Monseniorului Vladimir Ghika, cel care a celebrat Euharistia la acestaltar, cel care ne-a arãtat cã apãrarea credinþei cere curaj.(M.FM.FM.FM.FM.F.....)

La CatedralãLa CatedralãLa CatedralãLa CatedralãLa CatedralãPe 19 noiembrie 2005, la ora 10, 30 în

catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti,Înaltpreasfinþitul Ioan ROBU a administrat tainaSfântului Mir unui numãr de 12 candidaþi. LaSfânta Liturghie, arhiepiscopul nostru i-aîndemnat pe candidaþi sã aibã curajul de amãrturisi credinþa catolicã în lumea de astãzi.

La Sfânta Liturghie au participat ºi alþi preoþiinvitaþi din parohiile bucureºtene. La sfârºitulSfintei Liturghii, pãrintele paroh, Eugen Bortoº,i-a invitat pe candidaþi sã participe la liturghiaduminicalã ºi la ora cateheticã de sâmbãta.Dupã Sfânta Liturghie a urmat o agapãfrãþeascã, unde toþii candidaþii s-au bucuratîmpreunã ºi, asemenea apostolilor dupã Rusalii, au plecat sã-L vesteascãpe Isus prin cuvântul ºi viaþa lor.

PrPrPrPrPr. . . . . CIPRIAN BARTICELCIPRIAN BARTICELCIPRIAN BARTICELCIPRIAN BARTICELCIPRIAN BARTICEL

prezentarea documentului Sacrosanctum Concilium – Constituþia despre Liturgie, susþinutã de Dr. Wilhelm Tauwinkl. Acestdocument este unul dintre cele mai cunoscute datoritã impactului pe care l-a avut în viaþa Bisericii de dupã Conciliu. Pe lângãprezentarea situaþiei Bisericii Catolice din lume dupã apariþia acestui document, s-a încercat ºi o prezentare a modului în careacesta a influenþat viaþa Arhidiecezei.

Pe 17 noiembrie, întâlnirile de studiu au continuat cu prezentarea Constituþiei pastorale privind Biserica în lumeacontemporanã: Gaudium et Spes. Documentul dezbate teme importante ale societãþii: condiþia omului în lumea contemporanã,Biserica ºi vocaþia omului, despre cãsãtorie, culturã, viaþa economicã, politicã ºi Bisericã, pacea ºi construirea comunitãþiipopoarelor, misiunea Bisericii în lumea contemporanã. Sesiunea a fost susþinutã de Pr. Dr. Isidor Mãrtincã, Decanul Facultãþii deTeologie-Socialã Romano-Catolicã din cadrul Universtiãþii din Bucureºti ºi de Monsenior Ilie Sociu, responsabil cu viaþa consacratãîn Arhidieceza de Bucureºti.

Întâlniri cu acelaºi scop au loc ºi în celelalte decanate ale Arhidiecezei - Constanþa, Brãila, Piteºti, Craiova.Seria seminariilor de studiu va continua, încercându-se prezentarea în detaliu a tuturor documentelor conciliare ºi

conºtientizarea actualitãþii ºi importanþei lor pentru Bisericã, þinând cont de provocãrile la care ea trebuie sã facã faþã în lumeacontemporanã.

nr.

13

/20

05

1010101010

Sufle

t Tân

ãr

Paginã realizatã de Paginã realizatã de Paginã realizatã de Paginã realizatã de Paginã realizatã de ROXANA ROTROXANA ROTROXANA ROTROXANA ROTROXANA ROTARUARUARUARUARU

- Ce crezi tu despre echipã… E necesarã?- Da, cred cã este necesarã pentru a lucra atât cu tinerii

din diecezã, cât ºi cu tinerii din Bucureºti. Eu vãd echipa cape un mare grup de pr ieteni care încearcã sã îº iîmpãrtãºeascã ideile, sentimentele ºi, apoi, sã meargãîmpreunã pe drumul credinþei. Pentru mine, echipa a fostlocul unde am crescut ºi m-am format (activez în echipãde la 15 ani, din 2001).

- Pe ce plan te implici?- Primul plan în care m-am implicat a fost cel cultural-

recreativ; încercam sã ajut la organizarea festivalurilor, acarnavalelor, a jocurilor din timpul cursului de formare. Daracum vreau sã lucrez în planul educaþional, sã ajut larevigorarea site-ului nostru, www.tic.ro. Sper sã reuºescsã aduc cât mai multe lucruri noi ºi interesante, iar TIC sãdevinã o parte din viaþa noastrã.

- E greu sã fii animator?- La început e greu, pentru cã ai emoþii, þi se pare cã

toatã lumea aºteaptã ceva de la tine, dar cu timpul, emoþiiletrec ºi te poþi desfãºura în voie. Este foarte importantãpregãtirea dinaintea animãrii unui grup. Animatorul trebuiesã aibã pregãtite întrebãri, metode de animare care sãincinte lumea, sã ºtie sã conducã grupul. Trebuie sã creezeatmosfera pentru ca ceilalþi sã se “deschidã”.

- Cum te pregãteºti pentru Crãciun ?- Alãturi de tinerii din parohia mea, Bãrãþia, pregãtim o

scenetã, colinde, suntem mai aproape de cei singuri, vomvizita un grup de tineri bolnavi de SIDA, pe bãtrânii de lanoi din parohie. Voi încerca sã mã pregãtesc cât mai binepentru a sãrbãtori ziua de naºtere a lui Isus, frãþiorul nostrumai mare.

TTTTTeme de catehezã pentru luna decembrie:eme de catehezã pentru luna decembrie:eme de catehezã pentru luna decembrie:eme de catehezã pentru luna decembrie:eme de catehezã pentru luna decembrie:a. Revelarea lui Dumnezeu ca Treime.b. Providenþa Divinã.c. Cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu unul- nãscut.d. Centrul catehezei: Isus Cristos Domnul.Ajutaþi de aceste propuneri, vã invitãm sã „aplicaþi” metode

de animare astfel încât orele de catehezã sã fie un drum spreîntâlnirea cu Isus…

De obicei, ultima lunã a anului este încãrcatã desurprize, cadouri dar ºi de activitãþi care sã pregãteascã oiesle caldã micuþului Isus. Iatã ce vã pregãtim…

• „Noaptea nu poate sã fie atât de întunecatã încâtundeva sã nu fie de gãsit o stea.” Ziua de reculegereZiua de reculegereZiua de reculegereZiua de reculegereZiua de reculegere din3 decembrie ne va ajuta nu numai sã aprindem o a doualumânare din coroana de Advent, dar sã ºi gãsim steauace ne duce la Betleem.

• Urmãtorul pas din acest an pastoral va fi unul„cântat”… Concertul de colindeConcertul de colindeConcertul de colindeConcertul de colindeConcertul de colinde! În aceastã iarnã, ne vorgãzdui tinerii de la Parohia „Sfânta Elena”. Pe 17 decembrievã aºteptãm pentru a-i cânta împreunã Pruncuºorului!

• Vrei sã fii pelerin, sã vizitezi oraºe frumoase dinEuropa (Viena, Graz, Padova, Milano, Verona), sã terecreezi, sã meditezi mai mult adevãrurile din SfântaScripturã? Participã alãturi de noi la a 28-a Întâlnirea 28-a Întâlnirea 28-a Întâlnirea 28-a Întâlnirea 28-a ÎntâlnireEuropeaEuropeaEuropeaEuropeaEuropeanã a Tineretului,nã a Tineretului,nã a Tineretului,nã a Tineretului,nã a Tineretului, organizatã de Comunitateadin Taizé (28 decembrie 2005 – 1 ianuarie 2006). Înscrie-tela data de 27 noiembrie 2005, la Centrul Diecezan pentruPastoraþia Tineretului din Bucureºti (lângã Catedrala „Sf.Iosif”) sau ia legãtura cu Claudiu Roznovszky (telefon:0724.376.455). Mai multe informaþii: www.taize.fr/ro

Permiteþi-miPermiteþi-miPermiteþi-miPermiteþi-miPermiteþi-misã îl prezint…sã îl prezint…sã îl prezint…sã îl prezint…sã îl prezint…

IULIAN SUSANUIULIAN SUSANUIULIAN SUSANUIULIAN SUSANUIULIAN SUSANU are 20 are 20 are 20 are 20 are 20de ani, este student în anulde ani, este student în anulde ani, este student în anulde ani, este student în anulde ani, este student în anulII la Universitatea Româno-II la Universitatea Româno-II la Universitatea Româno-II la Universitatea Româno-II la Universitatea Româno-Americanã, Facultatea Eco-Americanã, Facultatea Eco-Americanã, Facultatea Eco-Americanã, Facultatea Eco-Americanã, Facultatea Eco-nomia Tnomia Tnomia Tnomia Tnomia Turismului Intern ºiurismului Intern ºiurismului Intern ºiurismului Intern ºiurismului Intern ºiInternaþional. De asemenea,Internaþional. De asemenea,Internaþional. De asemenea,Internaþional. De asemenea,Internaþional. De asemenea,este ºi responsabilul grupuluieste ºi responsabilul grupuluieste ºi responsabilul grupuluieste ºi responsabilul grupuluieste ºi responsabilul grupuluide tineri din Parohia Bãrãþia.de tineri din Parohia Bãrãþia.de tineri din Parohia Bãrãþia.de tineri din Parohia Bãrãþia.de tineri din Parohia Bãrãþia.Dar mai multe ne va spuneDar mai multe ne va spuneDar mai multe ne va spuneDar mai multe ne va spuneDar mai multe ne va spunechiar el în rândurile de maichiar el în rândurile de maichiar el în rândurile de maichiar el în rândurile de maichiar el în rândurile de maijos…jos…jos…jos…jos…

Dragã prietene,În luna Adventului ºi a Crãciunului vreau sã-þi vorbesc

despre voluntariat. La o întâlnire cu preoþii, prezentândmai multe subiecte rezultate din Constituþia GAUDIUMET SPES, Arhiepiscopul nostru ne-a vorbit ºi desprevoluntariat.

Eu m-am gândit la tineri…Tineri care gãsesc mângâiere atunci când se implicã

prin voluntariat în viaþa de zi cu zi, fie în Bisericã, fie însocietate, dar ºi tineri care considerã voluntariatul departede logica de a trãi. Gândindu-mã la aceºtia din urmã,mã întreb de ce gândesc în felul acesta. Sã fie de vinãeducaþia, contextul socio-politic în care trãim, absenþaexemplelor vii, lipsa unei credinþe profunde?!

Se apropie Crãciunul. Dumnezeu ne descoperã, maideparte, iubirea sa. În noi, sufletul „arde” pentru aceastãiubire. Ce minunat ar fi sã învãþãm de la Dumnezeu gesturiconcrete de generozitate ºi sã fim voluntari doar pentruCristos, prezent lângã noi!

PrPrPrPrPr. . . . . DANIELDANIELDANIELDANIELDANIEL BULAI BULAI BULAI BULAI BULAI

Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)Gândul meu pentru tine(ri)

CãutândCãutândCãutândCãutândCãutând

lumina…lumina…lumina…lumina…lumina…

1 11 11 11 11 1

nr. 13

/20

05

SSSSSooooollllldddddãããããþþþþþeeeeeiiiii iiiii

llllluuuuuiiiii TTTTTooooommmmmiiiiiþþþþþããããã

Pagina Micului Prinþ

Copile dragã,Aº vrea sã-þi fac cunoºtinþã cu Tomiþã, un puºti foc de

simpatic, vesel, cu minte agerã ºi întrebãtoare, cãutãtoarede rãspunsuri la întrebarea „de ce?”, devenitã un fel decheie cu care încearcã sã deschidã porþile ce dau sprelumea cunoaºterii. De ceva vreme, Tomiþã a trecut de la aîntreba: „de ce latrã câinii când latrã?” sau „de ce apunesoarele când apune?”, la a cãuta lãmuriri despre lume, cuale ei bune ºi rele.

Ca mai toþi cei de vârsta lui, þânci ce silabisesc încãabecedarul, puºtiul din poveste nu-i deloc strãin de mersullumii, despre care aflã mai ales de la televizor. Tomiþã nuºtie încã sã deosebeascã bine subiectul de predicat ºi nicisemnul întrebãrii de cel al exclamãrii, dar îþi poate explicadeosebirea dintre o grenadã ºi un cokteil Molotov ºi te poatelãmuri chiar în privinþa diferenþei dintre o bombã biologicãºi una chimicã.

Pe Tomiþã l-am cunoscut într-un parc, loc în care îºipetrece dupã-amiezile, jucându-se în compania soldãþeilorlui de plumb cãrora le dã ordine, îiface sã se lupte, sã se împuºte, sãse rãneascã ºi sã se omoare.

Într-o zi, mi-a propus sã mã joccu el de-a rãzboiul, oferindu-micomanda unui pluton de soldãþeide plumb care ar fi trebuit sã lupteîmpotriva celor conduºi de el. Eui-am zis cã mã prind în joc, dar cãam o propunere în ceea ce priveºteregula: înainte de a începe lupta, îipunem pe soldaþi sã vorbeascãîntre ei, îi facem sã se cunoascã,sã ºtie fiecare pe cine ºi de ceîmpuºcã.

Zis ºi fãcut. Fiecare cu câte unsoldãþel de plumb, mânuit precumo piesã pe o tablã de ºah, începemdialogul dintre cei doi aºa-ziºi„duºmani”. La început, soldãþeii vorbesc pe un ton aspru ºirãstit care se domoleºte, însã, încetul cu încetul, pe mãsurãce îºi dau seama cã, de fapt, n-au nimic de împãrþit între ei ºicã, rãzboindu-se, nu fac altceva decât sã se comporte dupãcum îi dirijeazã cine-i are în mâini.

De exemplu, soldatul meu îi spune celuilalt cã, plecândsã lupte în þarã strãinã, a lãsat acasã o mamã singurã,bãtrânã ºi fãrã ajutorul pe care-l aºtepta de la unicul eifiu. El face meseria de soldat, fiind plãtit pentru a lupta.

Împotriva cui ºi de ce…? Nici el nu ºtie prea bine, iarcomandanþii nu-i dau timp sã-ºi punã prea multe întrebãri,spunându-i cã datoria lui este de a executa ordineleprimite. Soldatul meu câºtigã bine, iar cu banii primiþi îºipoate cumpãra cam tot ce-i doreºte inima, afarã de douãlucruri: un somn liniºtit, nebântuit de coºmaruri ºi oconºtiinþã liberã de vina de a fi ucis.

Soldatul lui Tomiþã are acasã doi þânci care abia auînvãþat sã spunã „tatã”. El spune cã luptã din alte motive,

pentru a-ºi apãra neamul ºi þarina,dar cã a înþeles cã oricât de nobilãar fi pricina unui rãzboi, ceea celasã în urmã n-are nimic în comuncu mãreþia ideilor care i-au stat,poate, la temelie.

ªi, vorbind de una de alta,soldãþeii de plumb au ajuns sã secunoascã într-atât încât sã refuzede a-ºi face rãu unul celuilalt,spunându-ºi cã cel mai bine ar fisã se aºeze la masã ºi sã discuteomeneºte. Vorbind ca între soldaþi,îºi spun cã exemplul istoriei trecutearatã cã, pânã la urmã, pãrþile carese rãzboiesc ajung sã facã pace ºisã se înþeleagã la masa dialogului.ªi atunci, se întreabã soldãþeii, dece nu se aºeazã mai întâi sã

discute? Ei…, pare cã trufia, lãcomia ºi prostia îi taie omuluiavântul când vine vorba sã recunoascã greºeala, când etimpul sã cearã iertare ºi sã întindã mâna pentru a facepace. Spuse acestea, soldãþeii de plumb ºi-au dat mâna,hotãrând sã meargã fiecare la casa ºi la neamul lui, lãsândîn urmã monstrul rãzboiului, semãnãtor de moarte ºi dedisperare.

Cât despre Tomiþã, odatã sfârºit jocul de-a rãzboiul, dãduiarãºi frâu liber întrebãrii „de ce?”, cu ajutorul cãreia încearcãsã descopere lumea ºi înþelesurile ei. „De ce fac oameniirãzboaie?”, mã întrebã în timp ce-ºi aduna soldãþeii deplumb de pe jos.

Vezi tu…, Tomiþã, Dumnezeu ne-a dãruit cuvântulcuvântulcuvântulcuvântulcuvântul, uninstrument minunat cu ajutorul cãruia sã putem comunica,sã ne putem înþelege, dar noi, îndãrãtnici ºi fãrã de minte,continuãm a crede cã-i mai de folos pumnul când e vorbasã ne facem dreptate sau sã-i convingem pe alþii de câtsuntem de straºnici. ªi lovim, lovim pânã ajunge sã nedoarã pumnul ºi sã spunem „vai!” ºi abia atunci ne amintimde cuvântul „pace” ºi mai ales de vorba dulce, despre careînþelepþii spun cã mult bine aduce.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

nr.

13

/20

05

1212121212

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfântul AntonSfântul AntonSfântul AntonSfântul AntonSfântul Anton

Din

via

þa P

aroh

iei

Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricÎn anul 1860 încep sã se stabileascã în Câmpina specialiºti

în petrol, majoritatea romano-catolici, veniþi din Germania,Austria ºi Polonia. Pentru cã numãrul lor devenise destul demare (circa 500 de familii, 70-80 de botezuri anual), în anul1899 se înfiinþeazã parohia romano-catolicã, cu o capelã ºi oºcoalã primarã, într-un imobil închiriat, iar în anul 1903, inginerulpetrolist de origine germanã, Anton Raky, elaboreazã planurilebisericii ºi ale anexelor. Anul urmãtor, meºterii germani începconstruirea bisericii, iar în 1906 se terminã construcþiile ºi dotareacu mobilier, trei clopote, obiecte de cult, costurile fiind suportate,în întregime, de ctitor, inginerul Anton Raky. Cutremurul din 10noiembrie 1940 a produs daune considerabile, dar care au fostreparate ulterior. Biserica a fost avariatã ºi de bombardamenteledin timpul rãzboiului (1943-1944), de cutremurele din 1977 ºi1986, dar în urma lucrãrilor din 1998-1999, când a fost reparatacoperiºul ºi au fost executatelucrãri de renovare în interior,biserica necesitã doar micilucrãri de întreþinere.

Potrivit lucrãrii: AusRumänien, scrisã deArhiepiscopul RaymondNetzhammer, biserica dinCâmpina figureazã ca„al doilea monumentarhitectonic din România”, iarpotrivit raportului Comisiei de Stat a Monumentelor Istorice, din30 aprilie 1973, biserica este „monument unicat ca originalitateºi frumuseþe”.

Parohia Sfântul Anton de Padova din Câmpina numãrã 210familii, cu 530 de credincioºi, având în filiala Filipeºtii de Pãdurealte 10 familii cu 30 de credincioºi.

Paroh actual este pãrintele Pavel Encuþã.

Bucuria duminicii:Bucuria duminicii:Bucuria duminicii:Bucuria duminicii:Bucuria duminicii:sensul unei misiuni împlinitesensul unei misiuni împlinitesensul unei misiuni împlinitesensul unei misiuni împlinitesensul unei misiuni împlinite

Începând cu anul 1836, când poetul Cezar Bolliac, gãzduitde boierul Ion Câmpineanu, descrie frumuseþile acestor locuri,prin Câmpina îºi vor perinda paºii numeroase personalitãþiculturale, printre care: Dimitrie Bolintineanu, Ion HeliadeRãdulescu, Bogdan Petriceicu-Haºdeu, George Coºbuc,Nicolae Grigorescu, Constantin Istrati, Eugen Jebeleanu, GeoBogza etc., scriitori care au înfrãþit o parte din viaþa ºi din operalor cu aceste meleaguri.

Câmpina nu ºi-a pierdut din frumuseþe. Acum câteva zile, am vãzutun film în care un pilot trece cu avionul prin „ochiul unei tornade” pentrua salva o mamã ºi copilul ce urma sã se nascã. Asemenea ochiuluiunei tornade au fost ºi cei mai bine de 60 de km parcurºi, printr-oceaþã foarte deasã, pentru a ajunge la Câmpina, ceaþã care a dispãrutca prin minune odatã intrat în oraº, unde cerul s-a luminat ºi soarele aînceput sã strãluceascã. Când am ajuns în parohie, pãrintele mi-a spus:„Chiar dacã toatã þara este înnoratã, aici soarele tot mai strãluceºte unpic”. Era în ultima duminicã din anul liturgic, în Sãrbãtoarea lui CristosRegele Universului. Când am ajuns la Câmpina, biserica era plinã, secânta o missã gregorianã, totul era solemn, iar credincioºii participaudin toatã inima la Sfânta Liturghie, rãspândind în jurul lor luminã, aceaputernicã luminã a credinþei, singura în stare sã orbeascã ºi sã închidãochiul vârtejului de vânt distrugãtor al disperãrii abãtute asupra lumiisecolului XXI.

Pãrintele Pavel Encuþã a fost numit paroh la Câmpina în ziua de 15octombrie 2003, dupã 17 ani de activitate ca paroh la Greci. Desprecomunitatea catolicã din Câmpinapãrintele mãrturiseºte: „Nu pot spunecã îi cunosc foarte bine, au trecut doardoi ani, dar am cãutat sã mã adaptezºi sã mã integrez în aceastãcomunitate, care este diferitã de cea dela Greci. La Greci comunitatea era micã,majoritatea fiind alcãtuitã dinpensionari, nu prea aveam copii sautineri cu care sã lucrez. Aici este multãmuncã pe plan pastoral, acolomunceam mai mult fizic, pe de o parte

pentru cã aveam mult timpliber, iar pe de altã partepentru cã, prin produsele pecare le obþineam dincultivarea pãmântului sau creºterea animalelor, îmi puteamasigura traiul de zi cu zi. Aici nu mai am timp liber, duminicaam patru Sfinte Liturghii, douã aici în bisericã, una în filialã laFilipeºtii de Pãdure ºi ultima la surorile din congregaþiaAugustinienele contemplative ale sfintei Rita. Ele trãiesc înclauzurã ºi trebuie sã le celebrez zilnic Sfânta Liturghie. În

afarã de aceste surori contemplative mai avem ºi o altã congregaþieactivã, Congregaþia Sfântului Iosif din Aosta. Am putea spune cã acestedouã congregaþii sunt pe teritoriul parohiei noastre întruchiparea Marteiºi a Mariei, cele douã surori ale lui Lazãr din Evanghelie. Chiar dacãmã simt obosit duminicã seara, am un sentiment de mare bucurie lagândul cã am avut o zi potrivitã cu menirea noastrã, a preoþilor, de a fiîn mijlocul credincioºilor. Din câte am reuºit sã-i cunosc, pot sã spun cãeste o comunitate formatã din credincioºi veniþi din Ardeal, Moldova ºidin cei nãscuþi în Câmpina sau convertiþi. Este o comunitate pe jumãtateîmbãtrânitã; sunt ºi la noi familii care au plecat sã lucreze în strãinãtate,pentru cã, dupã evenimentele din ’89, au ajuns muritori de foame”.

Biserica: un loc de reculegere ºi de pace,Biserica: un loc de reculegere ºi de pace,Biserica: un loc de reculegere ºi de pace,Biserica: un loc de reculegere ºi de pace,Biserica: un loc de reculegere ºi de pace,ca nici un altulca nici un altulca nici un altulca nici un altulca nici un altul

Domnul Aurel Roºca este în Câmpina din anul 1953 ºi, deºi era uncopil, îºi aminteºte cã se celebra Sfânta Liturghie în ritul greco-catolic.„Acum, comunitatea greco-catolicã, spune domnul Roºca, s-a împuþinat,dar cea romano-catolicã este din ce în ce mai închegatã, biserica estefrecventatã de mai multã lume ºi mai ales de tineri. Pentru mine este un

,

1 31 31 31 31 3

nr. 13

/20

05

n de Padovan de Padovan de Padovan de Padovan de Padova – Câmpina – Câmpina – Câmpina – Câmpina – Câmpina Din viaþa Parohiei

locaº de binefacere; eu ºi soþia mea ne simþim bine în bisericã. Am osingurã fatã, care este în America, dar ºi ea merge la biserica catolicãde acolo”.

Domnul Corneliu Dorel Bãtãcui s-a nãscut în Ocna - Mureº, judeþulAlba ºi a urmat cursurile liceului confesional de la Blaj, apropiindu-seastfel de învãþãtura creºtinã. „Am urmat cursurile, cu toate regulilecare erau în liceul Sfântul Vasile cel Mare de la Blaj, spune domnulBãtãcui, am fãcut exerciþii spirituale în cadrul acestui liceu ºi am avutocazia sã cunosc foarte bine viaþa preoþilor. În perioada în care a fostinterzisã celebrarea Sfintei Liturghii în ritul greco-catolic, la noi în casãlocuia un preot greco-catolic care celebra Sfânta Liturghie. O bunãperioadã am lucrat la Craiova, în perioada în care slujea acoloÎnaltpreasfinþitul Ioan Robu; la Câmpina am venit în anii ’80 ºi, deatunci, am participat aproape în fiecare duminicã la Sfânta Liturghie;în prezent particip la ambele liturghii, greco-catolicã ºi romano-catolicã(în fiecare duminicã pãrintele Radu Ivan, din Ploieºti, celebreazã laora 12.00 Sfânta Liturghie în rit greco-catolic). Biserica noastrã este

deosebitã, este „caldã”, poate suntsubiectiv, dar au mai zis-o ºi alþii, iarcomunitatea noastrã se situeazãîntr-un cadru de normalitate, cu câtcolectivul este mai mic, cu atât este maiunit. Pe mine m-a marcat cel mai multfelul în care am fost acceptaþi noi,greco-catolicii, în aceastã comunitate,ºi mã bucur de fiecare realizare dinparohie. Biserica este un loc undevenim sã ne reculegem, unde negãsim pacea, liniºtea pe care nu legãseºti în altã parte. Ar trebui sã avemmai multã grijã de copii, nu zic cã nuse are, dar trebuie sã-i ajutãm sã înveþe

lucruri bune, pentru cã rele vãd destul în jurul lor”. Într-un moment încare nu-l auzea pãrintele paroh, domnul Bãtãcui mi-a mãrturisit: „Amfost printre primii care l-am primit pe pãrintele Encuþã ºi tot eu l-am dusla primar ºi pe la alte persoane sau locuri pe care trebuia sã lecunoascã, iar prin felul dânsului de a fi, blând ºi cu multã înþelegere, acâºtigat foarte mult”.

Spaþiul care mã apropie de DumnezeuSpaþiul care mã apropie de DumnezeuSpaþiul care mã apropie de DumnezeuSpaþiul care mã apropie de DumnezeuSpaþiul care mã apropie de Dumnezeuºi de oameniºi de oameniºi de oameniºi de oameniºi de oameni

Doamna Anca Muºat s-a nãscut în una dintre cele mai vechi familiidin Câmpina, familia Brad. „Pãrinþii mei sunt greco-catolici, veniþi dinjudeþul Cluj; tata a venit în timpul rãzboiului ºi a rãmas aici, eu am fostbotezatã romano-catolic pentru cã pãrinþii mei au frecventat aceastãbisericã ºi pentru cã în ritul greco-catolic nu se mai putea sluji în aceaperioadã. Pe mine aceastã bisericã mã apropie de Dumnezeu ºi deoameni, comunicãm mai mult ca altãdatã. ªi acasã mã rog, dar nu

este acelaºi lucru”. SoraCelestine Raivomanana estedin Madagascar ºi aparþineCongregaþiei Sfântului Iosif dinAosta care este prezentã laCâmpina din anul 1993. „Euam venit la Câmpina în anul1999, spune sora Celestine,acum suntem ºase surori,

douã dintre noiviziteazã persoanelebolnave ºi participã lacorul parohiei, dar ºinoi, celelalte, cândavem ocazia, nerugãm împreunã cu cei din comunitate sau participãm laanumite activitãþi. Însã, în mod special, ne ocupãm de un grupde 54 de copii cu probleme, sunt copii mici, cel mai mic are unan ºi cel mai mare ºase ani; aceºti copii trãiesc în Casa Speranþei.Eu, încã de la început m-am simþit bine în aceastã comunitate”,încheie sora Celestine.

Ca o insulã a fericirii…Ca o insulã a fericirii…Ca o insulã a fericirii…Ca o insulã a fericirii…Ca o insulã a fericirii…Din familia Talpã, prima a luat cuvântul doamna Olimpia

Talpã: „Noi facem parte din aceeaºi generaþie, din generaþiapãrintelui Ioan Dragomirescu (paroh între anii 1951-1977) ºiconsiderãm biserica din Câmpina ca pe o insulã a fericirii, toateproblemele pe care le-am avut s-au aplanat aici. Aici ne-amcãsãtorit, copii nu am putut avea, dar am fost naºi la multebotezuri celebrate în aceastã bisericã ºi cât vom mai trãi totaici vom veni”. Doamna Olimpia Talpã face parte ºi din grupulde rugãciune Sfânta Fecioarã Maria, Ajutorul creºtinilor. „Acestgrup, spune doamna Talpã, este format din 11 persoane, darlista este deschisã; ne rugãm pentru comunitate, pentru preoþi,ºi vrem sã fim asemenea unui ferment în mijlocul credincioºilor.În fiecare primã sâmbãtã din lunã îl adorãm pe Isus din SfântaTainã ºi ne-am luat angajamentul sã ascultãm, în limitaposibilitãþilor, Sfânta Liturghie în fiecare zi, sã ne spovedim odatã pe lunã ºi sã primim Sfânta Împãrtãºanie cât mai des”.Domnul Constantin Talpã spune: „Noi suntem copiii spiritualiai pãrintelui Dragomirescu, pãrintele care a stat 26 de ani înaceastã parohie ºi îmi amintesc cum veneam dimineaþa laliturghia de la ora 6.30, apoi luam un ceai ºi mergeam la ºcoalã.În total am prins nouã preoþi în aceastã parohie. Am mai fost ºiîn alte biserici, dar nu am gãsit aceeaºi cãldurã”.

Preotul, aºteptat cu bucurie la FilipeºtiPreotul, aºteptat cu bucurie la FilipeºtiPreotul, aºteptat cu bucurie la FilipeºtiPreotul, aºteptat cu bucurie la FilipeºtiPreotul, aºteptat cu bucurie la FilipeºtiDupã terminarea programului din parohia din Câmpina, am

mers ºi în filiala Filipeºtii de Pãdure; aici am vorbit cu doamnaElena Lucaci, care s-a nãscut ºi a crescut aici, devenind catolicãîn urma cãsãtoriei. „Sfânta Liturghie se celebreazã aici din anul1985, când pãrintele Alois Ilieº a transformat o grãdiniþã în capelade faþã; acum suntem puþini, vreo 20 de persoane, am fost maimulþi, dar au mai plecat oamenii pentru cã au rãmas fãrã serviciu.Înainte mergeam la Câmpina; copiii noºtri acolo au fost botezaþi,dar acum vine pãrintele la noi pentru cã este prea departe.Îl aºteptãm cu mare bucurie deoarece , pentru noi, SfântaLiturghie este totul, iar cea mai mare bucurie a noastrã, a

pãrinþilor, este atunci când copiii,chiar dacã sunt departe de casã,merg la bisericã; ºi ai mei merg”.Doamna Marcela Zorilã este de22 ani la Filipeºti ºi ea ne spune,foarte hotãrâtã: „pentru mineSfânta Liturghie este totul, nici nuconcep sã nu vin duminica labisericã”.

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

nr.

13

/20

05

1414141414

În perioada 10 – 13 octombrie 2005, a avut loc la Cluj-Napoca – Casa de reculegere „Manresa” – cea de aXVI – a Adunare Generalã a Conferinþei Române aSuperioarelor Majore, sub genericul „Euharist ie ºimisiune”, fiind prezente 50 de surori din cele 76 decongregaþii înscrise în C.R.S.M.

Sesiunea de lucrãri a început cu Sfânta Liturghiecelebratã în rit oriental de Preasfinþia Sa FlorentinCrihãlmeanu, episcop de Cluj – Gherla ºi responsabilpentru viaþa consacratã în cadrul Conferinþei EpiscopaleRomâne. A doua zi, Sfânta Liturghie a fost prezidatãde Excelenþa Sa Jean–Claude Pér isset ,Nunþiul Apostolic înRomânia.

În cuvântareaadresatã suror i lor,Excelenþa sa asubliniat importanþaconºtientizãrii faptuluicã punctul de plecareal vocaþiei noastre depersoane consacrateeste CRISTOS ºi cãmisiunea izvorãºtedin relaþia noastrã cuDumnezeu ºi cu IsusCr is tos prezent înE u h a r i s t i e .Reîntoarcerea laizvorul vieþii noastre ne reînnoieºte ºi ne întãreºte înmisiune.

Sub îndrumarea Pr. Cornel Berea, SCD, am conºtientizatcã MISIUNEA:

- este înrãdãcinatã în comuniunea nupþialã cu IsusCristos, ea este un mister înainte de a fi un proiectmisionar;

- participã la misiunea lui Isus Cristos ºi ne conducepe drumul ei de dãruire, dar misiunea rãmâne o parabolã,adicã un semn neclar, ambiguu ºi trecãtor al absolutului;

- are ca scop – ca ºi în timpul lui Isus – formarea unuipopor nou, construirea unei comunitate care va puteacelebra Euharistia.

Noi, persoane consacrate nãscute în România sauvenite din alte þãri, cu culturi diferite ºi aparþinând maimultor congregaþii cu carisme diferite, am experimentatîn aceste zile comuniunea dintre noi, care a devenit dince în ce mai fraternã, datoritã lucrãrii Duhului Sfânt ºi aexistenþei unor structuri solide de colaborare create peparcursul anilor de la înfiinþarea C.R.S.M.-ului. Conºtientecã Isus Cristos însuºi este principalul semn al Tatãlui,dor im sã cont inuãm acest drum euharist ic º i de

Mesajul celei de a XVI – a Adunãri GeneraleMesajul celei de a XVI – a Adunãri GeneraleMesajul celei de a XVI – a Adunãri GeneraleMesajul celei de a XVI – a Adunãri GeneraleMesajul celei de a XVI – a Adunãri Generalea Conferinþei Românea Conferinþei Românea Conferinþei Românea Conferinþei Românea Conferinþei Române

a Superioarelor Majorea Superioarelor Majorea Superioarelor Majorea Superioarelor Majorea Superioarelor Majorecolaborare într-o misiune comunã, pentru a da mãrturiepentru El, cãutând modalitãþile concrete de A FI CUoamenii, de a trãi ºi de a spera CU ei, dupã exemplulFiului lui Dumnezeu care a trãit în mijlocul nostru.

Plecând de la aceste convingeri, Adunarea Generalãa fãcut paºi importanþi spre o mai mare deschidere întrecongregaþii ºi spre extinderea colaborãrii cu ConferinþaSuperiorilor Majori din România, mai ales la nivelulcomisiilor.

Comisia Socialã va organiza „grupuri sociale” în cadrulzonelor geografice în care este împãrþit C.R.S.M.-ul,

pentru a continua formarea înDoctrina Socialã aBisericii. Grupul desurori care a lucratanul trecut în diferitelicee din Bucureºtipentru prevenireatraficului de fiinþeumane, îºi vaextinde aceastãactivitate ºi în alteºcoli din capitalã ºidin þarã ºi va cãuta,în plus, posibilitãþide a lucra cupersoanele dejacãzute victime aletraficului. Grupul a

cerut un sprijin din partea comunitãþilor (surori disponibile ºimijloace materiale necesare) pentru continuarea muncii lor,în colaborare cu cei care activeazã deja în domeniu, înspecial cu Biserica Ortodoxã ºi cu bisericile protestante, cugrupuri sociale ºi foarte multe femei sensibile la acest flagel.

Consiliului Prezidenþial i s-a încredinþat, ca o prioritate,pregãtirea condiþiilor pentru a crea o comisie vocaþionalã,care sã colaboreze cu comisiile diecezane de pastoralãvocaþionalã. Dorim sã promovãm în Bisericã o pastoralãvocaþionalã adaptatã tinerilor de azi, o pastoralã care seadreseazã tuturor, oferind modele de vocaþie creºtinã,pentru a facilita gãsirea vocaþiei proprii.

Adunarea Generalã s-a desfãºurat într-o atmosferã dedeschidere reciprocã ºi bunã înþelegere, favorizatã ºist imulatã prin folosirea mij loacelor moderne decomunicare, datoritã cãrora punctele importante aleconferinþelor pãrintelui Cornel Berea, rapoartele deactivitate ºi de proiect ºi impulsurile de rugãciune ºimeditaþie au fost uºor urmãrite. Toate au contribuit laîntãrirea dorinþei noastre de a sluji cât mai bine Biserica, înacestã þarã în care Dumnezeu ne-a chemat sã neindeplinim misiunea.

1 51 51 51 51 5

nr. 13

/20

05

La data de 26 octombrie 2005, laCasa de Reculegere din Traian,Sãbãoani, Neamþ, a avut loc a XXIII-aadunare generalã a CSMR în prezenþaNunþiului Mons. Jean Claude Perisset ºia Episcopului Diecezei de Iaºi, Mons.Petru Gherghel.

Au participat la aceastã adunare 19Superiori sau delegaþi ai Institutelormasculine de Viaþã Consacratã dinRomânia.

Dupã aprobarea procesului verbal ºia dãrii de seamã economicã,preºedintele Conferinþei, Pr. IoanCiuraru, a comunicat despre întâlnireacu Conferinþa Episcopalã Românã,colaborarea ºi iniþiativele posibile, întoate diecezele, între persoaneleconsacrate ºi Biserica localã. S-a discutatºi despre participarea la adunareageneralã a UCESM de la Fatima, înfebruarie 2006, cu tema: ”Viaþareligioasã astãzi: viaþa noastrã spiritualãfaþã de sfidãrile europene”.

O mare parte a timpului alocatdiscuþiilor a fost ocupatã de colaborareacu comisiile CSRM ºi mai ales s-adiscutat cum trebuie sã fie oferitãanimarea vocaþionalã în comuniune cutoate componentele Bisericii locale. S-apropus o mai mare colaborare cu toatecomisiile CSRM pentru a oferi o prezenþãmai rodnicã în toate domeniile de slujirea vieþii consacrate, în momentul actual,din România.

S-a hotãrât continuarea editãriiRevistei Viaþa Consacratã, cãutând o maimare colaborare ºi o mai amplãparticipare în redactarea acesteia.

Urmãtoarea întâlnire va avea loc laNunþiatura Apostolicã, la data de 29martie 2006.

PrPrPrPrPr. G. G. G. G. GIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEsvd -Secretarsvd -Secretarsvd -Secretarsvd -Secretarsvd -Secretar

A XXIII-a A XXIII-a A XXIII-a A XXIII-a A XXIII-a Adunare GeneralãAdunare GeneralãAdunare GeneralãAdunare GeneralãAdunare Generalãaaaaa Conferinþei Superiorilor Majori Conferinþei Superiorilor Majori Conferinþei Superiorilor Majori Conferinþei Superiorilor Majori Conferinþei Superiorilor Majori

din Româniadin Româniadin Româniadin Româniadin România

În zilele de 27-28 octombrie 2005 a avut loc Seminarul anual al CSMR, la Casade Reculegere - Traian, cu tema ”Spiritualitatea de comuniune în pastoralã a preoþilordiecezani, a persoanelor consacrate ºi a laicilor în Bisericã”. Au participat Mons.Jean Claude Perisset, Nunþiu Apostolic în România, Mons. Petru Gherghel, Episcopde Iaºi, Mons. Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, superiori majori aiCSMR, preoþi diecezani ºi alþi cãlugãri, cãlugãriþe ºi laici din toatã þara, peste 80 depersoane.

A fost prezentatã - de cãtre Pr. Sorin Giurgi - tematica: “Spiritualitatea decomuniune în documentele recente ale Bisericii”, ca bazã pentru o cunoaºtere ºi odiscuþie întemeiatã asupraMagisteriului Bisericii în acestdomeniu.

Mons. Cornel Damian a relatatdespre pastorala specificã a preoþilordiecezani mai ales în comunitãþileparohiale, ºi a afirmat necesitateaunei pastorale de comuniune; parohiatrebuie sã devinã o familie a familiilor.

Pr. Tiberio Scorrano a accentuat, înintervenþia lui, cum trebuie sã ajungãpersoanele consacrate experte în comuniune ºi martorii profetici pentru zilele de azi,propunând diferite cãi de realizare a comuniunii: comuniunea cu cei sãraci,comuniunea cu Episcopul ºi cu preoþii diecezani, comuniunea fraternã ºi spiritualãîntre persoanele consacrate, comuniunea cu laicii ºi comuniunea cu ortodocºii.

Dna Marina Fara, reprezentanta laicilor, a relatat despre misiunea laicilor doritã deBisericã ºi cum trebuie sã fie acceptatã ºi trãitã în comuniune cu preoþii ºi cu persoaneleconsacrate, în toate comunitãþile ºi domeniile sociale. În mod repetat s-a accentuat cãmodelul comuniunii vine de la Dumnezeu -Treime, este un dar de cerut în rugãciuneºi de trãit în mod profund spiritual. Spiritualitatea de comuniune ne împinge apoi la omãrturie ºi la o deschidere faþã de toþi creºtinii ºi faþã de lumea de azi.

Sr. Viviana Radu a accentuat cã aceastã spiritualitate de comuniune trebuietrãitã în contextul actual al Bisericii, universale ºi al celor locale, în interiorulcomunitãþilor noastre ºi în comuniune cu toate congregaþiile. Aceastã spiritualitatede comuniune, care se naºte din interiorizare profundã, trebuie sã ofere un sprijin,aproape sã aprindã un foc pentru o nouã creativitate ºi ascultare faþã de Duhul ºi desemnele timpurilor.

Pr. Tarciziu Favaro, într-un mod foarte convingãtor, a subliniat cã ºi carismelenoastre trebuie sã fie puse în slujirea tuturor creºtinilor, sã nu fie rezervate doar trãiriilor în interiorul mãnãstirii. Argumentul discutat este de mare importanþã pentruzilele de azi ºi pentru viaþa Bisericii. Biserica, ca sacrament de mântuire, trebuie sãoglindeascã neapãrat comuniunea Sfintei Treimi, sã fie model ºi sprijin de comuniunepentru societatea civilã, ºi mai ales persoanele consacrate sã fie colaboratoareactive ºi înþelepte în propunerea ºi trãirea acestei spiritualitãþi de comuniune. Caseleºi mãnãstirile sã fie recunoscute, dupã expresia Sfântului Pãrinte Ioan Paul al II-lea,ca adevãrate ”ºcoli de comuniune”, iar persoanele vieþii consacrate ca “experþi aicomuniunii”.

Acest comunicat a fost citit ºi aprobat de Adunarea Generalã, pe data de 28octombrie 2005. Actele Seminarului vor fi publicate.

PrPrPrPrPr. G. G. G. G. GIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESEIANFRANCO MARONESE svd, Secretar CSMR. svd, Secretar CSMR. svd, Secretar CSMR. svd, Secretar CSMR. svd, Secretar CSMR.PrPrPrPrPr. I. I. I. I. IOAN CIURARUOAN CIURARUOAN CIURARUOAN CIURARUOAN CIURARU ofmconv ofmconv ofmconv ofmconv ofmconv, Preºedinte CSMR, Preºedinte CSMR, Preºedinte CSMR, Preºedinte CSMR, Preºedinte CSMR

Comunicatul Seminarului anual a CSMRComunicatul Seminarului anual a CSMRComunicatul Seminarului anual a CSMRComunicatul Seminarului anual a CSMRComunicatul Seminarului anual a CSMR

nr.

13

/20

05

1616161616

Istor

ie

S-a nãscut la 13 ianuarie 1914, la Colelia, ºi a fost sfinþit preot la 29 iunie 1939. Pânã la arestarea sa,produsã la 29 iunie 1939, a activat cu mult succes ca profesor ºi director la Seminarul „Sfântul Duh” dinBucureºti. Dupã arestare, a fost încarcerat împreunã cu episcopul Anton Durcovici la Sighet, iar în urmarefuzului sãu de a colabora cu regimul comunist, Securitatea i-a fixat domiciliul obligatoriu la ªchei(Galaþi). Eliberat în 1956, activeazã în ultimii ani ca profesor la Seminarul „Sfântul Iosif” din Iaºi.

Testamentul sãu, redactat la 30 decembrie 1958, conþinea o singurã frazã, prin care pãrintele RafaelFriedrich lãsa bunurile sale, drept moºtenire, Seminarului Arhiepiscopal din Bucureºti.

Moare la 11 mai 1969 în urma unei congestii cerebrale care i-a fost cauzatã de lovitura de rangãprimitã în cap de la un ofiþer de Securitate, la 26 iunie 1949, datã la care a fost arestat în drum spreparohia Popeºti – Leordeni.

Victimã a represiunii anticatolice, pãrintele Friederich este un martir al Bisericii noastre locale.DDDDDrrrrr. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª

Un episod din cronica mai puþin cunoscutã a întâmplãrilorpe care Providenþa le-a rânduit spre beatificarea lui Charlesde Foucauld (1858-1916), apostolul tuaregilor, beatificaresãvârºitã duminicã, 13 noiembrie a.c., poate fi gãsit în mãrturiileMonseniorului Ghika, culese cu o impresionantã putere desugestie de pãrintele Horia Cosmovici în cartea sa„Monseniorul”.

Încrederea nemãrginitã în cãile Providenþei a marcatnumeroase episoade din viaþa Monseniorului Ghika, iar printreexemplele pe care obiºnuia sã le dea în aceastã privinþãdiscipolilor sãi se numãrã ºi unul referitor la viaþa ºi moartea luiCharles de Foucauld, care „oricât s-a rugat lui Dumnezeu casã-i dea ºi lui un semn care sã depãºeascã naturalul, Dumnezeunu i-a dat acest semn. Aceastã linie a fost pãstratã, într-un anumitfel, ºi dupã moartea lui.”

Monseniorul i-a povestit pãrinteluiCosmovici urmãtoarele: „Episcopul deCartagina, imediat ce a aflat de moartea luiFoucauld, s-a deplasat la locul unde ºtia cãa trãit fratele Charles. Numai cu multã trudãa putut descoperi preþiosul trup pe care-lcãuta. Ajutat de câþiva oameni, a scoscãmaºa pãtatã de sânge ºi a pus-o în valizalui personalã, apoi a reîngropat trupul, cugândul de a reveni ulterior cu specialiºti, ºis-a întors în Cartagina, unde a fost imediatprins în vâltoarea îndatoririlor diecezei sale.

Dupã vreo douã zile a luat act, cu groazã, de ceea ce seîntâmplase. Surorile care-l îngrijeau i-au deschis, ca de obicei,bagajele ºi au gãsit o bucatã mare de cârpã murdarã ºi pãtatã,rãtãcitã printre rufele curate ale episcopului, care era un maredistrat. ªi, ca sã nu-l punã într-o situaþie jenantã, nu l-au maiîntrebat nimic, ci pur ºi simplu au aruncat cârpa la gunoi. Cânds-a descoperit faptul, cu toate eforturile fãcute, relicva nu a maiputut fi gãsitã.

Dupã rãzboi, o echipã specialã s-a deplasat la mormântullui Foucauld, a deschis groapa, dar a urmat o nouã deziluzie:

trupul scos la aer s-a pulverizat încâteva clipe ºi nu a mai rãmas nimic.”„ Deþin aceste lucruri de la René Bazin,care a asistat personal la cea de adoua deshumare”, i-a mai spusMonseniorul Ghika pãrinteluiCosmovici, care nu mai este printrenoi, pentru a ne împãrtãºi bucuria înfaþa beatificãrii lui Charles de Foucauldºi, desigur, speranþa, încrederea încãile Providenþei, care va rândui untimp ºi pentru ridicarea Monseniorului nostru la cinstea altarelor.

Un crucifix „geamãn” cu cel al lui Charles de Foucauld (care,urmând parcã aceeaºi predestinare, s-a pierdut) a supravieþuit

timpului pe masa de lucru aMonseniorului Ghika. Despre acestdetaliu vorbeºte tot pãrintele Cosmoviciatunci când descrie camera în care locuiaMonseniorul, în apartamentul fratelui sãu,prinþul Démétre Ghika, ministrul deexterne al regelui, înainte de expropriereaoperatã de comuniºti. Pe masa simplã,de lemn, “se afla un crucifix de bronz acãrui istorie mi-a povestit-o. Reþin doaratât: cã au fost turnate numai douãexemplare. Pe unul l-a luat Charles deFoucauld, iar celãlalt, printr-o succesiune

de situaþii providenþiale, a ajuns în posesia MonsenioruluiGhika”. „În timpul primului rãzboi mondial, când Charles deFoucauld a fost împuºcat de beduini, între lucrurile pierdute afost ºi crucifixul din capela pe care el ºi-o improvizase în deºert.Aºa cã acest crucifix al Monseniorului devenise unicat.”

„Cãile mele nu sunt cãile voastre”! Uitãm mult prea uºoraceste cuvinte pe care Dumnezeu le-a adresat prorocului Isaia.De aceea – insista Monseniorul Ghika – „sunt chemãri aleProvidenþei care trebuie primite aºa cum vin.”

MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARA

Monseniorul Ghika:Monseniorul Ghika:Monseniorul Ghika:Monseniorul Ghika:Monseniorul Ghika:Sã trãim ca o fiinþã care ºtie în acelaºi timp cã trebuie sã moarã ºi cã trebuie sã nu termine niciodatã de trãitSã trãim ca o fiinþã care ºtie în acelaºi timp cã trebuie sã moarã ºi cã trebuie sã nu termine niciodatã de trãitSã trãim ca o fiinþã care ºtie în acelaºi timp cã trebuie sã moarã ºi cã trebuie sã nu termine niciodatã de trãitSã trãim ca o fiinþã care ºtie în acelaºi timp cã trebuie sã moarã ºi cã trebuie sã nu termine niciodatã de trãitSã trãim ca o fiinþã care ºtie în acelaºi timp cã trebuie sã moarã ºi cã trebuie sã nu termine niciodatã de trãit

Fericitul Charles de FoucauldFericitul Charles de FoucauldFericitul Charles de FoucauldFericitul Charles de FoucauldFericitul Charles de Foucauldºi cãile Providenþei...ºi cãile Providenþei...ºi cãile Providenþei...ºi cãile Providenþei...ºi cãile Providenþei...

Preotul martir Rafael FriedrichPreotul martir Rafael FriedrichPreotul martir Rafael FriedrichPreotul martir Rafael FriedrichPreotul martir Rafael Friedrich

1 71 71 71 71 7

nr. 13

/20

05

„Raymund Netzhammer„Raymund Netzhammer„Raymund Netzhammer„Raymund Netzhammer„Raymund Netzhammer, Episcop în România,, Episcop în România,, Episcop în România,, Episcop în România,, Episcop în România,întrîntrîntrîntrîntr-o epocã a conflictelor naþionale-o epocã a conflictelor naþionale-o epocã a conflictelor naþionale-o epocã a conflictelor naþionale-o epocã a conflictelor naþionale

ºi religioase“ºi religioase“ºi religioase“ºi religioase“ºi religioase“ediþie de Nikolaus Netzhammer ºi Krista Zach, Editura Academiei Române,ediþie de Nikolaus Netzhammer ºi Krista Zach, Editura Academiei Române,ediþie de Nikolaus Netzhammer ºi Krista Zach, Editura Academiei Române,ediþie de Nikolaus Netzhammer ºi Krista Zach, Editura Academiei Române,ediþie de Nikolaus Netzhammer ºi Krista Zach, Editura Academiei Române,

Bucureºti, 2005 (2 volume)Bucureºti, 2005 (2 volume)Bucureºti, 2005 (2 volume)Bucureºti, 2005 (2 volume)Bucureºti, 2005 (2 volume)

Lecturi - Culturã

Monumentala ediþie în limba românã (2 volume totalizând1600 de pagini, în traducerea prof. dr. George Guþu de la catedrade germanã a Universitãþii din Bucureºti) a jurnalului þinut deRaymund Netzhammer în perioada în care fost Arhiepiscop deBucureºti (1905-1924) reprezintã pentru cititorul contemporan odublã întâlnire memorabilã: cu un om ºi cu o þarã.

Omul – Raymund Netzhammer: personalitate vastã,renascentistã, plurivalentã, deschisã ºi lipsitã de prejudecãþi,dar puternicã ºi intransigentã deopotrivã. Om al Bisericii ºi altimpului sãu, cãlugãr benedictin, preot,arhiepiscop, profesor, cãlãtor neobosit, istoric,etnolog ºi numismat pasionat, scriitor talentat,organizator sagace ºi diplomat abil, autorulacestor pagini este o prezenþã copleºitoare pentrucititorul de astãzi. Valoarea jurnalului esteexcepþionalã: regãsim o lume pe care o credeampierdutã, dar ea a fost salvatã ºi prin mãrturia cãtresine ºi cãtre posteritate a acestui om.

Þara – România. O Românie aºa cum a fost,fãrã minciunile, perversitãþile ºi manipulãrile dinmanualele de istorie comuniste. Jurnalul luiNetzhammer nu e doar un capitol de istorie aBisericii Catolice din România, ci ºi o paginã deistorie româneascã. Familia regalã a României,mai ales Carol I ºi Ferdinand, apoi Ionel I. C.Brãtianu, Take Ionescu, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, DimitrieSturdza, Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman ºi mulþi alþiisunt personajele principale sau episodice în aceastã frescãistoricã, socialã, politicã ºi confesionalã pe care autorul aaºternut-o pe hârtie. Diplomaþi români sau strãini, miniºtri,scriitori, oameni de ºtiinþã, artiºti, ierarhi greco-catolici sauortodocºi intrã în dialog cu Arhiepiscopul catolic de Bucureºti,cautã prezenþa, sfatul ºi exemplul sãu. Toate aceste întâlniri,relatate cu minuþiozitate tipic germanã, sunt pline de viaþã, deculoare, de savoare, de dramatism uneori, de umor alteori.Personajele din cartea lui Netzhammer nu sunt simple

abstracþiuni, aºa cum le regãsim în cãrþile de istorie. Sunt oamenivii, concreþi, surprinºi în situaþii de viaþã pe care istoria nu s-agrãbit sã le consemneze, iar dacã a fãcut-o, nu ne-a spusîntotdeauna adevãrul.

Episcopul Netzhammer a iubit România ºi s-a lãsat cuceritde frumuseþile ei naturale, istorice, arhitectonice, folclorice,arheologice, spirituale. „Jurnalul conþine relatãri din cãlãtorii,descrieri impresionante ale frumuseþilor þinuturilor româneºti,ale oraºelor ºi monumentelor arhitectonice. Þinând cont ºi de

oamenii zugrãviþi aici, însemnãrile se constituieîntr-o enciclopedie de o exactitate uluitoare careîl fascineazã pe cititor, trezindu-i pofta de a pornila drum ºi de a descoperi România pe urmele luiNetzhammer. Pe baza contactelor strânse aleautorului cu toate straturile populaþiei ºi a deselorsale cãlãtorii efectuate cu trenul, cu automobilul,pe cal, cu cãruþe þãrãneºti, cu vaporul, cu plutasau chiar ºi pe jos, în timpul cãrora nu se speriade momentele incomode sau de obosealã,acesta a devenit unul dintre cei mai bunicunoscãtori ai þãrii în numeroase domenii“, scrieîn Introducere Nikolaus Netzhammer.

Iubirea Arhiepiscopului Netzhammer pentruþara unde a fost trimis sã pãstoreascãimpresioneazã prin tonul adecvat care o

însoþeºte: m-a frapat faptul cã un strãin reuºeºte sã iubeascãaceastã þarã aºa cum românii înºiºi o fac arareori: cu calm,demnitate, o anumitã severitate, dar cu cãldurã ºi emoþie, ºiîntotdeauna cu luciditate. „Raymund Netzhammer, Episcop înRomânia, într-o epocã a conflictelor naþionale ºi religioase“ esteo carte-document care se adreseazã deopotrivã specialiºtilorºi publicului larg, oferindu-le o imagine fastuoasã asupra uneiþãri ºi asupra unei epoci despre care credeam cã ºtim totul.Jurnalul lui Netzhammer restituie generaþiilor mai tinere oRomânie furatã sau, pur ºi simplu, o Românie interzisã.

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

30 Noiembrie - Ziua Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã - Oraºe împotriva pedepsei cu moartea”30 Noiembrie - Ziua Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã - Oraºe împotriva pedepsei cu moartea”30 Noiembrie - Ziua Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã - Oraºe împotriva pedepsei cu moartea”30 Noiembrie - Ziua Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã - Oraºe împotriva pedepsei cu moartea”30 Noiembrie - Ziua Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã - Oraºe împotriva pedepsei cu moartea”La iniþiativa Comunitãþii Sant’Egidio ºi a altor asociaþii ºi organizaþii, pe 30

noiembrie 2002 a avut loc Prima Zi Internaþionalã “Oraºe pentru viaþã – Oraºeîmpotriva pedepsei cu moartea”, datã ce aminteºte prima abolire a pedepseicu moartea în Marele Ducat al Toscanei, pe 30 noiembrie 1786. În semn de

adeziune, se ilumineazã un monument semnificativ din oraºele care susþin aceastã campanie ºi au locdiverse manifestãri pe aceastã temã. Astfel, în ultimii ani, peste 200 de oraºe mari ºi mici au devenit “Oraºe

pentru viaþã”. Comunitatea Sant’Egidio a promovat, încã din 1998, Apelul pentru un Moratoriu Universal al Pedepsei cu Moartea princare se cere guvernelor þãrilor care aplicã pedeapsa cu moartea, suspendarea definitivã a execuþiilor. Aceastã campanie a ajutatla sensibilizarea cu privire la pedeapsa cu moartea în lume, prin strângerea a peste 5 milioane de adeziuni. În acest an, nealãturãm ºi noi acestei iniþiative, printr-o rugãciune ºi prin relansarea campaniei de strângere de semnãturi în sprijinul MoratoriuluiUniversal. De aceea, vã invitãm sã semnaþi apelul ºi sã participaþi la: Rugãciune, Miercuri, 30 noiembrie, ora 20,00, la BisericaItalianã, B-dul Magheru nr. 28. Persoane de contact: Geanina Tivda, 0723777924, geaninativda@yahoo.it; Cristina Antochi,0722993071, antochicristina@yahoo.com

Nu existã dreptateNu existã dreptateNu existã dreptateNu existã dreptateNu existã dreptatefãrã viaþãfãrã viaþãfãrã viaþãfãrã viaþãfãrã viaþã

nr.

13

/20

05

1818181818

Viaþ

a co

nsac

ratã

La mijlocul lunii noiembrie, în timpul unei vizite în Italia, Preasfinþitul CornelDamian a fost invitatul unei congregaþii religioase cu un har aparte: Adoratoareleperpetue ale Preasfântului Sacrament, din Roma, printre care se aflã ºi o sorãvenitã din România. Dupã cum o aratã ºi numele, cãlugãriþele din aceastãcongregaþie trãiesc în clauzurã, dedicîndu-se adoraþiei neîntrerupte a lui Isus înSfântul Sacrament, aducând pe rând, zi ºi noapte, rugãciuni de cerere, de ispãºireºi de mulþumire pentru toþi oamenii de pe pãmânt. Congregaþia are numeroasemãnãstiri în Italia, Austria, Spania, Mexic ºi Statele Unite; cãlugãriþele poartã unsarafan roºu (culoarea dragostei) peste cãmaºa albã (semn al puritãþii), ºi au vãlulnegru (semn al detaºãrii lor de cele lumeºti). Ies din mãnãstire numai pentrustrictul necesar, dar nu sunt câtuºi de puþin izolate ori insensibile faþã de problemelelumii din afarã.

Spiritul lor vesel, deschis ºi primitor l-a determinat pe Preasfinþitul Cornel sã lecearã acestora sã se gândescã la întemeierea unei mãnãstiri ºi în România.

Adoratoarele perpetue ale Preasfântului SacramentAdoratoarele perpetue ale Preasfântului SacramentAdoratoarele perpetue ale Preasfântului SacramentAdoratoarele perpetue ale Preasfântului SacramentAdoratoarele perpetue ale Preasfântului Sacrament

Carisma ordinului este un actneîncetat de laudã inefabilului Misteral Întrupãrii Cuvântului ºi cinstireaMaternitãþii Sfintei Fecioare Maria întoate etapele vieþii Mântuitorului:întemeierea Sfintei Euharistii, patima,moartea pe Cruce, biruinþa Învierii.

Anunþiata oferã totul ºi se jertfeºteîn numele ºi pentru omenirea întreagã.Costumul este asemãnãtor celui alMaicii Domnului: veºmânt alb, scapularalbastru, pelerinã albastrã ºi vãl negru.

Genova, 1604 (Italia) - Moreni, 1938 (România)Genova, 1604 (Italia) - Moreni, 1938 (România)Genova, 1604 (Italia) - Moreni, 1938 (România)Genova, 1604 (Italia) - Moreni, 1938 (România)Genova, 1604 (Italia) - Moreni, 1938 (România)Fericita Maria Vittoria de Fornari Strata, propusã deja pentru

canonizare, întemeiazã ordinul, la Genova, printr-un îndemn alSpiritului Sfânt.

În România, ordinul a ajuns la Moreni (jud. Prahova), dupãgândul maicii Ana Magdalena Bossy. Monseniorul Ghika ºimaica Bossy erau veri ºi viaþa lor consacratã s-a marcat în modextraordinar. Maica Bossy, din fragedã copilãrie a fost înclinatãla viaþa de rugãciune, apoi la contemplaþie, ajungând la cel maiînalt grad de spiritualitate misticã, „via unitiva”. Era cãlugãriþã înFranþa. Cu toatã natura sa fizicã foarte bolnãvicioasã, s-a învinspe sine ºi cu eforturi mari a întemeiat prima mãnãstirecontemplativã Buna-Vestire pentru cãlugãriþe românce.

Doi veri lucreazã împreunã pentru CristosDoi veri lucreazã împreunã pentru CristosDoi veri lucreazã împreunã pentru CristosDoi veri lucreazã împreunã pentru CristosDoi veri lucreazã împreunã pentru CristosLa fel ca Monseniorul Ghika, maica Bossy ºi-a fãcut studiile

în Franþa ºi l-a ajutat pe Monsenior sã fondeze Mãnãstirea SaintJean la Auberive. Maica Bossy fãcea parte din mãnãstirea„Annonciade Celeste” din Langres, la 26 Km de Auberive. Citezdin „Memoria tãcerilor” de Elisabeth de Miribel (pag 50):

„Cãlugãriþele ordinului Annonciade, din Langres oferã unajutor preþios(…). Ca prin minune sunt adunate vase sacre ºiveºminte liturgice.”

La rândul sãu, Monseniorul Ghika intervine pe lângãautoritãþile române susþinând întemeierea Mãnãstirii BunaVestire. De asemenea, a organizat bazare în folosul acesteimãnãstiri, în casa în care locuia, în Bulevardul Dacia nr. 2, princumnata sa Elisabeta Ghika. Atât familia Ghika cât ºi familiaBossy aveau funcþii înalte la Palatul Regal.

Dar afinitatea cea mai puternicã dintre Monseniorul Ghika ºiMaica Bossy era de ordin spiritual. În textul intitulat „Sfânta

Fecioarã ºi Euharistia”, anexat la carteacitatã, Monseniorul Ghika trateazãspiritualitatea acelui „Fiat” al SfinteiFecioare Maria, la Buna-Vestire,spiritualitate care cãlãuzeºte Anunþiata.

Când Maica Bossy s-a îmbolnãvit,în Bucureºti, Monseniorul Ghika aoficiat Sfânta Liturghie în camera ei despital, i-a administrat sfintelesacramente ºi a asistat-o, împreunãcu douã surori anunþiate pânã ºi-a datsufletul în faimã de sfinþenie. A fostînmormântatã la cimitirul Bellu catolic,

în mijlocul mormintelor Fiicelor Caritãþii.

În catacombeÎn catacombeÎn catacombeÎn catacombeÎn catacombeLa 10 zile dupã plecarea Maicii Bossy la Domnul, a urmat

groaznicul cutremur din 10 noiembrie 1940, care a fãcutmãnãstirea nelocuibilã. Cele ºaptesprezece surori au fostgãzduite la mãnãstirea Damelor Engleze, la Timiºul de Sus. Înciuda rãzboiului ºi sãrãciei care au urmat, surorile au învinstoate greutãþile, ajungând 22 la numãr pânã la sfârºitul anului1949, când mãnãstirea Buna Vestire – a cãrei clãdire fuseserestauratã – a fost desfiinþatã de regimul comunist. A continuatsã funcþioneze în catacombe.

În 1996, Mãnãstirea Buna Vestire a fost transferatã la Seini,jud. Maramureº, iar în 1999 agregatã la Sacra CongregaþieOrientalã. Puþinele surori rãmase în viaþã, vârstnice ºi bolnave,au continuat sã lupte, copleºite de multe tribulaþiuni.

În cele douã rituri, romano-catolic ºi greco-catolic, porþilemãnãstirii noastre sunt deschise noilor vocaþii, în sufletul cãroraarde dorinþa de a trãi o viaþã sfântã ºi de a fi în slujba lui Cristos.

Mãnãstirea fondatoare din Genova s-a oferit sã ne vinã înajutor ºi sã formeze aceste noi vocaþii.

De curând, s-a iniþiat asociaþia „Pia Unione”. Sunt primitepersoane laice de orice vârstã, începând de la majorat,sãnãtoase sau bolnave, care în unitate cu surorile din mãnãstireaBuna Vestire, trãiesc carisma Ordinului, dupã posibilitateafiecãreia.

Informaþii prin corespondenþã pot fi cerute la adresa :Str. Aurel Vlaicu nr 138, sector 2, cod 020094, Bucureºti,

adresându-vã celei care semneazã aceste rânduri,Sora MARIA LSora MARIA LSora MARIA LSora MARIA LSora MARIA LYDIA DUMITRESCUYDIA DUMITRESCUYDIA DUMITRESCUYDIA DUMITRESCUYDIA DUMITRESCU

Inefabilul Mister al Întrupãrii CuvântuluiInefabilul Mister al Întrupãrii CuvântuluiInefabilul Mister al Întrupãrii CuvântuluiInefabilul Mister al Întrupãrii CuvântuluiInefabilul Mister al Întrupãrii CuvântuluiOrdinul Contemplativ al Prea Sfintei Bunei VOrdinul Contemplativ al Prea Sfintei Bunei VOrdinul Contemplativ al Prea Sfintei Bunei VOrdinul Contemplativ al Prea Sfintei Bunei VOrdinul Contemplativ al Prea Sfintei Bunei Vestiriestiriestiriestiriestiri

Moto: Moto: Moto: Moto: Moto: Ecce ancilla DominiEcce ancilla DominiEcce ancilla DominiEcce ancilla DominiEcce ancilla Domini

1 91 91 91 91 9

nr. 13

/20

05

“Aici sunt banii dumneavoastrã!”“Aici sunt banii dumneavoastrã!”“Aici sunt banii dumneavoastrã!”“Aici sunt banii dumneavoastrã!”“Aici sunt banii dumneavoastrã!” Viaþa socialã

În numãrul 9 al revistei noastre, Actualitatea creºtinã,Asociaþia Caritas Bucureºti vã anunþa, printr-un comunicat,cã în urma inundaþiilor, de la începutul lunii iulie, din judeþulTeleorman, a distribuit pachete cu alimente, articole igienico-sanitare ºi pãturi pentru un numãr de 350 de persoane. Acesteacþiuni s-au desfãºurat în localitãþile Smârdioasa, Conþeºti ºiCervenia. Totodatã, la iniþiativa Episcopilor noºtri, AsociaþiaCaritas ne invita „sã facem un gest de suflet”, rãspunzândgeneros la colecta organizatã în fiecare parohie, pe data de31 iulie 2005. Cu banii adunaþi de la credincioºii dinArhidieceza de Bucureºti, AsociaþiaCaritas Bucureºti a reuºit sã construiascãdouã case pentru douã dintre familiilesinistrate. Casele se aflã în localitateaSmârdioasa ºi vor fi inaugurate laînceputul lunii decembrie, probabil însãrbãtoarea Sfântului Nicolae. În ziua de14 noiembrie a.c., împreunã cu pãrinteleAlexandru Cobzaru, director al AsociaþieiCaritas Bucureºti ºi cu domnul HubertusJanas, responsabil cu relaþiile externe aleCaritas-ului din München, am vizitat localitãþile menþionatemai sus.

Suntem la circa douãzeci de kilometri de oraºulAlexandria; totul pare normal la prima vedere, ºoseaua esteproaspãt asfaltatã, oamenii îºi vãd de treburile lor zilnice,unele case sunt în construcþie, dar alãturi se pot vedea ºiruinele vechilor case distruse de apele devastatoare.

Cu ochii la cer ºi cu speranþaCu ochii la cer ºi cu speranþaCu ochii la cer ºi cu speranþaCu ochii la cer ºi cu speranþaCu ochii la cer ºi cu speranþaca vremea bunã sã þinã cu eica vremea bunã sã þinã cu eica vremea bunã sã þinã cu eica vremea bunã sã þinã cu eica vremea bunã sã þinã cu ei

Peste aceste trei localitãþi au trecut trei valuri de inundaþii,iar acum oamenii nu fac altceva decât sã încerce sã revinã lanormal. Familiile cel mai greu încercate sunt cele care au avutsau au casele aproape de râurile Teleorman ºi Vedea care seunesc înainte de localitatea Smârdioasa. Oamenii vorbescdoar despre materiale de construcþii ºi se roagã la Dumnezeusã mai þinã vremea bunã ca sã se poatã muta în casele nouconstruite pentru cã, deocamdatã, locuiesc în corturi sau pe larude ºi prieteni. Pentru unii dintre ei speranþele sunt mici; dupãce au aºteptat patru luni de zile obþinerea aprobãrilor necesarereconstruirii caselor, acum, din cauza vremii, nu mai pot facemare lucru; alþii, ale cãror case nu s-au prãbuºit, nu pot însãlocui în propriile locuinþe din cauza pereþilor crãpaþi sau a apeicare izvorãºte în casele lor, aºa cã s-au mutat la rude ºi aºteaptãprimãvara cu speranþa cã vor putea sã le consolideze.

Fericite sunt, însã, familiile Dina ºi Tudorache care, pestetrei sãptãmâni, se vor muta în casele nou construite cu baniiadunaþi, graþie colectei din 31 iulie, de la credincioºii dinArhidieceza de Bucureºti. Domnul doctor Nicolae Bulumac,director al Centrului de Sãnãtate Cervenia, ne-a povestit cumau fost selecþionate aceste douã familii: „Imediat dupãinundaþii, spune domnul Bulumac, am fost contactat deAsociaþia Caritas Bucureºti, cu care eu colaborez din anul1997. Mi s-a cerut sã prezint situaþia din zona spitalului dinCervenia; totodatã, pãrintele Cobzaru mi-a spus cã asociaþiavrea sã ajute douã familii cu mulþi copii ºi cu casa distrusã întotalitate. Am vorbit cu primarul din Smârdioasa ºi dânsulmi-a recomandat aceste douã familii; nu le cunoºteam, maitârziu am aflat cã familia Dina este catolicã. Ne-am apucat

de treabã pe la jumãtatea lunii octombrie, lucrãrile au avansatfoarte bine pentru cã ne-au venit ºi ajutoare din toate pãrþileºi casele sunt aproape gata; sperãm ca în trei sãptãmâni sãfacem inaugurarea”.

Aceastã casã este o binecuvântare pentru noiAceastã casã este o binecuvântare pentru noiAceastã casã este o binecuvântare pentru noiAceastã casã este o binecuvântare pentru noiAceastã casã este o binecuvântare pentru noiPrima datã am vizitat casa familiei Dina; lucrãrile erau în

toi, ºeful de ºantier ne-a atras atenþia sã avem grijã pe undecãlcãm pentru cã betonul abia fusese turnat. Doi dintre ceiºapte membri ai familiei Dina erau prezenþi pe ºantier, dând

o mânã de ajutor muncitorilor. Am vorbitcu ªtefan, un tânãr de 15-16 ani, carene-a povestit cum a venit peste ei viitura:„Tata era plecat la Bucureºti pentru arezolva niºte probleme cu fratele maimare, spune ªtefan, iar eu cu mama ºicu fratele mai mic eram în casã când, însat, s-a dat alarma cã vine viitura. Atunciam încercat sã salvãm câte ceva dincasã, dar în mai puþin de o jumãtate deorã apa îmi ajungea pânã la piept ºi nu

am mai putut face nimic”. Cât discutam cu ªtefan au ajuns ºipãrinþii. Domnul Gheorghiþã Dina, botezat ºi cununat înbiserica Cioplea, Bucureºti, ne-a spus: „Aceastã casã estepentru noi o binecuvântare din partea lui Dumnezeu ºi dinpartea Bisericii. Sperãm sã ne mutãm cât mai curând, lucrãmºi noi cât putem. Momentan locuim la niºte vecini; ei stau laoraº ºi ne-au lãsat nouã cheile de la casã”.

Reîntorºi la credinþã prin miracolul caritãþiiReîntorºi la credinþã prin miracolul caritãþiiReîntorºi la credinþã prin miracolul caritãþiiReîntorºi la credinþã prin miracolul caritãþiiReîntorºi la credinþã prin miracolul caritãþiiPãrintele Cobzaru adaugã: „Într-adevãr aici se vede

binecuvântarea lui Dumnezeu dar ºi mâna credincioºilor dinArhidieceza de Bucureºti care, prin colecta din 31 iulie, aufãcut un sacrificiu; deºi se aflau ºi ei în nevoi s-au gândit cãcei care au rãmas fãrã un acoperiº deasupra capului suntmai nevoiaºi decât ei. Dumnezeu a voit ca una dintre acestefamilii sã fie catolicã, deºi în faþa necazului, a durerii, a pierderiiagoniselii de o viaþã nu conteazã dacã aparþii lui Petru saului Andrei (…). Pentru familia Dina acest moment a fost ºi oreîntoarcere la credinþã, continuã pãrintele Cobzaru, acummerg în fiecare duminicã la Sfânta Liturghie; înainte de aceastãnenorocire nu ºtiau cã este o capelã unde celebreazãpãrintele Alois Ilieº. Aº vrea sã mulþumesc, din parteaCaritas-ului, tuturor familiilor care, prin darul lor, au reuºit sãfacã aceste familii fericite, ºi Înaltpreasfinþitului Ioan Robucare a fost ºi este mereu alãturi de acþiunile noastre”. ªidoamna Elena Dina a þinut sã adreseze un cuvântbinefãcãtorilor familiei sale: „Mulþumim din tot sufletul tuturoracelora care au contribuit la construirea casei noastre ºiDumnezeu sã-i ajute aºa cum ne-au ajutat ei pe noi; sperãmca într-o zi ºi noi sã avem posibilitatea sã-i ajutãm pe alþii”.

Din familia Tudorache am vorbit cu doamna Lenuþa, mamãa patru copii, care, cu lacrimi în ochi, ne-a spus: „Am pierduttotul în cinci sau zece minute; am stat o perioadã la socri,apoi am gãsit o casã cu chirie, aici în apropiere, iar acumaºteptãm sã ne mutãm în aceastã casã nouã. Domnul doctorBulumac ne-a spus cã banii vin de la credincioºii dinArhidieceza de Bucureºti, le mulþumim mult ºi Dumnezeu sãle dea sãnãtate”.

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

nr.

13

/20

05

2020202020

Ecum

enism

- Cum s-a format comisiade ecumenism pe care oreprezentaþi?

- Comisia deEcumenism » a CRSM-ului(Conferinþa Românã aSuperioarelor Majore) a fostînfiinþatã în octombrie 1997,cu scopul principal de asensibiliza comunitãþilereligioase din þarã pentruUnitatea Creºtinilor, avândconvingerea cã doar DuhulSfânt poate conduce Bisericilespre Unitatea atât de doritã denumeroºi creºtini, ºi cã Duhul Sfânt seslujeºte de toate eforturile care se facpentru ecumenism, la toate nivelurile,pentru drumul spre DARUL COMUNIUNIIpe care ni-l hãrãzeºte.

Sora Georgette-Marie Fayolle,asumpþionistã, a fost prima preºedintã aComisiei noastre. Ne adunãm de trei saupatru ori pe an, o zi întreagã, neîmpãrtãºim angajamentele pentruecumenism, cãutãm modul în caream putea menþine legãtura cu diferitelecomunitãþi. Am lansat o Foaietrimestrialã,„DRUMUL NOSTRU SPREUNITATE”, care a ajuns deja la numãrul22.

- ªtim cã zilele acestea, Comisiapregãteºte o întâlnire a sa care va avealoc la Nunþiatura Apostolicã. Pentru cãrevista noastrã va apãrea imediat dupãaceastã întâlnire, v-aº ruga sã anticipaþi:ce îºi propune în momentul actual comisiaecumenicã?

- Într-adevãr, Excelenþa Sa, NunþiulApostolic Jean-Claude Périsset s-ainteresat întotdeauna de activitateaComisiei. E pentru a doua oarã când ne

Poruncã nouã vã las vouãPoruncã nouã vã las vouãPoruncã nouã vã las vouãPoruncã nouã vã las vouãPoruncã nouã vã las vouã

primeºte la el. Va asista lalucrãrile noastre ºi ne va invitala masã. Schimbul de idei ºimãrturia sa personalã ne ajutãsã vedem mai bine ceînseamnã, în viaþa spiritualã ºiîn realitatea concretã,angajamentul ecumenic alBisericii catolice. El neîndeamnã insistent sãaprofundãm foarte seriosrugãciunea lui Isus “Ca toþi sãfie una...”

Vor veni în grupul nostruîncã trei noi membri, printre

care o cãlugãriþã greco-catolicã ºi uncãlugãr din Conferinþa Superiorilor Majoridin România, inaugurând astfel un noumod de colaborare între cele douãConferinþe ale vieþii consacrate – aleordinelor feminine ºi, respectiv, masculine.

Un punct important pe agenda întâlniriide la Nunþiaturã este pregãtirea numãrului23 al publicaþiei DRUMUL NOSTRU SPREUNITATE, care îºi propune sã favorizeze omai bunã cunoaºtere a confesiunilor întreele, sã dezvolte respectul pentru bogãþiilespirituale ºi pentru tradiþiile fiecãreia dintreele ºi sã trezeascã interesul faþã depublicarea textelor ºi mediatizareaevenimentelor cu dimensiune ecumenicã,la nivel naþional ºi internaþional. Publicaþiaprezintã, de asemenea, experienþepozitive ale comuniunii în aceeaºi credinþã,aceeaºi iubire, aceeaºi speranþã. Dar nuînchide ochii în faþa dificultãþilor reale careexistã în relaþiile dintre Bisericile noastre.

Din pãcate, spaþiul restrâns nu nepermite sã rãsfoim acum, pentru cititoriinoºtri, aceastã publicaþie, dar vom reveniasupra ei cu alte ocazii, pentru cã,într-adevãr, conþine idei, realitãþi ºi proiecte

interesante, cum ar fi, de exemplu - ºi dedatã recentã – un îndrumar catehetic deecumenism adresat copiilor ºi tinerilor...

- Veþi organiza ceva pentru Sãptãmânade rugãciune pentru unitatea creºtinilor,care se celebreazã, tradiþional, în a douaparte a lunii ianuarie?

- Pentru acest eveniment, Comisia lepropune comunitãþilor un ansamblu derugãciuni legate de tema octavei, cuscopul de a facilita pregãtirea uneicelebrãri ecumenice cu reprezentanþiidiferitelor confesiuni.

- Cum priviþi perspectiveleecumenismului în România?

- Ecumenismul în România – saucãutarea activã a unei apropieri întreconfesiuni – este trãit diferit aici ºi înOccident.

Desigur, contactele “la bazã”, întremembrii diferitelor confesiuni, mi se parfãrã probleme. Existã, de asemenea,legãturi foarte bune ºi o înþelegere denaturã practicã acolo unde ajungem sãne angajãm împreunã, ca fraþi, în cadrulsocietãþii noastre, indiferent de stareanoastrã: în instituþiile de caritate, deexemplu. Existã, de asemenea, celebrãriecumenice în care rugãciunea ne apropiede Dumnezeu - Tatãl nostru, ºi deci neapropie unii de alþii.

Drumul spre Unitate, mi se parepresãrat de piedici mai ales la nivelulresponsabililor. Prea multe suspiciunipentru a se putea asculta unii pe alþii pânãla capãt, prea multe pãreri preconceputepentru a intra într-un adevãrat dialog.

Uneori mã gândesc cã ecumenismul,în România, ar trebui sã poatã fi conceput,de comun acord, ca un demers alpenitenþei ºi al iertãrii reciproce, în faþa luiDumnezeu ºi unii faþã de alþii, pentru caDuhul Sfânt sã ne purifice intenþiile ºisperanþele.

Noi credem cã fiecare mânã întinsãcu sinceritate, fiecare gest de adevãratãfraternitate îºi are încãrcãtura sa de har ºide pace.

Oricum, toate evenimentele ºi acþiunileecumenice dau o mãrturie urmãtoareirealitãþi: cauza Unitãþii, care a fost o intenþiepermanentã a Sfântului Pãrinte Ioan Paulal II-lea, care este ºi a actualului Papã,Benedict al XVI-lea, dar ºi a timpului nostru,progreseazã nu numai prin maridocumente semnate oficial dereprezentaþii Bisericilor, dar ºi prin acei paºimici care se fac în parohiile noastre, înfamiliile ºi comunitãþile noastre. Nu artrebui ca toþi creºtinii, în Biserica lor sãîmpãrtãºeascã aceste convingeri cu toþicei cu care intrã în contact?

- Vã mulþumim!

Acea dragoste care este “porunca nouã a lui Cristos” ne cheamã pregnant launitate, pe toþi creºtinii, “ca toþi sã fie una”.

Miºcarea ecumenicã a cunoscut o implicare statornicã a Bisericii Catolice, dupãConciliul Vatican II. Pontificatul papei de sfântã amintire, Ioan Paul al II-lea, a cuprinsca dimensiune intensã a sa ecumenismul, iar acum, papa Benedict al XVI-lea neîndeamnã la o nouã calitate a angajãrii ecumenice. Toate stãrile Bisericii sunt chematela acest dialog ºi la gesturi de ecumenism.

Ordinele religioase au proiecte ecumenice speciale, pretutindeni în lume. Viaþacontemplativã stãruie în rugãciune ºi jertfã pentru unitatea creºtinilor, iar diferitele lorimplicãri în acþiunea socialã, conform carismelor – caritate, învãþãmânt, sãnãtate etc.Nu de puþine ori sunt proiectate ºi se realizeazã traversând separãrile confesionale. ÎnRomânia, aceastã realitate este dinamicã, pentru cã ºi problematica ecumenicã areun caracter special (datorat realitãþilor istorice în care au evoluat confesiunile), dar maiales pentru cã miza este deosebitã: a reconstrui o civilizaþie, o bunãstare bazatã pevalori morale ºi spirituale care au fost distruse de izolarea totalitar comunistã.

De mai mulþi ani, în lumea catolicã din România funcþioneazã o Comisie ecumenicãa cãlugãriþelor. Invitata noastrã este chiar preºedinta acestei comisii,srsrsrsrsr. Marie-Anne Mathieu. Marie-Anne Mathieu. Marie-Anne Mathieu. Marie-Anne Mathieu. Marie-Anne Mathieu (Surorile Doctrinei Creºtine).

MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARA

2 12 12 12 12 1

nr. 13

/20

05

Sfânta Scripturã

Solomon a fost unrege înþelept care a iubitpacea, iar pe parcursulvieþii sale întreg regatulsãu s-a bucurat deliniºte ºi bunã stare.Însuºi numele deSolomon a fost de bunaugur, el însemnând”pace” ºi ”prosperitate”,domnind la Ierusalimîntre anii 970-931 îC.Strãdania lui principalã afost sã-ºi construiascã oreºedinþã pe mãsurã ºisã introducã la curtea saun anumit „stil”, îndemnitate ºi strãlucire,care i-a dus faima pânãdeparte. A introdus

reforme în toate domeniile de activitate, în culturã, în armatã,în administraþie.

Viaþa lui Solomon este prefaþatã de douã momentedeosebite, prin care a rãmas în amintirea tuturor: vizitaîntreprinsã la Gabaon, o micã localitate situatã la nord deIerusalim ºi judecata dreaptã a regelui. Despre aceste lucruriBiblia ne vorbeºte în cartea 1Re 3. La Gabaon, Solomon nu i-acerut lui Dumnezeu nici viaþã lungã, nici bogãþii ºi nici liniºtedin partea duºmanilor, i-a cerut un singur lucru, i-a cerutînþelepciune, ca sã poatã deosebi binele de rãu. Dumnezeu îiasculta rugã:

“Iatã, Eu îþi dau o inimã înþeleaptã ºi priceputã, aºa cum nua mai fost nimeni înaintea ta ºi nu se va mai scula niciodatã catine. Mai mult, îþi voi dãrui ce nu mi-ai cerut: bogãþii ºi glorie,aºa încât în timpul vieþii tale nu va mai fi nici un rege ca tine!”(1Re 3,12-13).

Biblia ne descrie în 1 Re 5,1-11 bogãþiile fãrã margini careerau la curtea lui. Însãºi regina din Saba, un regat care se afla,cu toatã probabilitatea, undeva prin Yemenul de astãzi, seprezintã în una din zile la Ierusalim, atrasã de faima regelui,care era cunoscut la toate curþile Orientului. El reuºise sãconstruiascã Templul, cu care se mândrea cel mai mult. Defapt, întreg capitolul 5 este un text în termeni laudativi la adresalui Solomon. Acesta excela, înainte de toate, prin calitãþile salescriitoriceºti, dar ºi prin alte cunoºtinþe de tot felul. Biblia noteazãtoate aceste lucruri:

„A rostit trei mii de pilde ºi a scris o mie cinci cântãri. Avorbit despre pomi, începând de la cedrul din Liban pânã laisopul care creºte pe zid. A vorbit, de asemenea, despreanimale, despre pãsãri, despre viermi ºi despre peºti. Veneauoameni din toate popoarele sã asculte înþelepciunea luiSolomon, din partea tuturor regilor pãmântului care auziserãvorbindu-se de înþelepciunea lui!” (1Re 5,12-14).

Solomon cel înþeleptSolomon cel înþeleptSolomon cel înþeleptSolomon cel înþeleptSolomon cel înþelept“Cât de înþelept erai tu încã din tinereþile tale, ca Nilul revãrsai învãþãtura ta!

Renumele tãu a pãtruns pânã la insulele cele mai depãrtateºi preþuit ai fost pentru dragostea ta de pace!

(Sir 47,14.16).

În realitate, Biblia atribuie diferite cãrþi regelui Solomon,cum ar fi: Cântarea Cântãrilor, Proverbele, Qoheletul ºi, mainou, Cartea Înþelepciunii. Cã Solomon a scris diferite cãrþibiblice, o confirmã ºi Talmudul, o carte sfântã pentru evrei,însã mult mai recentã decât Biblia. Acolo se afirmã la unmoment dat: ”Când a fost tânãr, Solomon a scris CântareaCântãrilor, când a ajuns un bãrbat în toatã firea a scris carteaProverbelor, iar când a îmbãtrânit ºi nu mai aºtepta nimic de laviaþã, a scris cartea lui Qohelet sau cartea Eccleziastului.”

Aºa cum se întâmplã mai de fiecare datã în istorie, nu suntnumai zile frumoase ºi cu soare, ci sunt destule mohorâte ºicu nori grei. Astfel ºi regele Solomon a avut parte ºi de unele ºide altele. El a sãvârºit tot ce era mai rãu în faþa Domnului, iarinima sa s-a îndepãrtat tot mai mult de ceea ce i-a promiscând era tânãr. Bogãþiile i-au sucit minþile, gloria l-a nãucit, iarputerea l-a orbit (cf. 1Re 11,1-13). Nu mai era Solomon cel de laînceput, un rege bun ºi înþelept, cu frica lui Dumnezeu ºi iubitorde ceea ce este frumos ºi bun. În Noul Testament stã scris:”Acolo unde este comoara ta, acolo este ºi inima ta!” Înclin sãcred cã aceste cuvinte se potrivesc cel mai bine cu viaþazbuciumatã ºi activitatea plinã de succese a lui Solomon.

Mons. VMons. VMons. VMons. VMons. VLADIMIR LADIMIR LADIMIR LADIMIR LADIMIR PETERCÃPETERCÃPETERCÃPETERCÃPETERCÃRectorul Institutului TRectorul Institutului TRectorul Institutului TRectorul Institutului TRectorul Institutului Teologic eologic eologic eologic eologic Sf. TSf. TSf. TSf. TSf. Terezaerezaerezaerezaereza

pic

..pic

.. pic

.. pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

... p

ic ..p

ic .. p

ic .. p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

pic

..pic

.. pic

.. pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

... p

ic ..p

ic .. p

ic .. p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

pic

..pic

.. pic

.. pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...

ADVENTADVENTADVENTADVENTADVENT – Ce aºteptãm…? – Ce aºteptãm…? – Ce aºteptãm…? – Ce aºteptãm…? – Ce aºteptãm…?Pe cine aºteptãm…?Pe cine aºteptãm…?Pe cine aºteptãm…?Pe cine aºteptãm…?Pe cine aºteptãm…?

Voi aþi fost îmbogãþiþi în Cristos Isus în toate, în totcuvântul ºi în toatã cunoaºterea, încât nu sunteþi lipsiþide nici un dar, aºteptând arãtarea Domnului… carevã va întãri pânã la sfârºit… (din Lect. a II - a DuminiciiI din Advent)

În mod tradiþional Adventul este perioada depregãtire pentru sãrbãtoarea Crãciunului. Într-adevãrBiserica ne va invita sã comemorãm evenimentul istorical venirii lui Cristos în istoria oamenilor. Dar istoriamântuirii nu se opreºte la ieslea din Betleem. Atuncicând l-am sãrbãtorit pe Cristos drept Rege, am avutdreptate sã o facem. El este deja Rege prin Moartea ºiÎnvierea sa, de vreme ce viaþa a învins moartea, iubireaa învins indiferenþa ºi ura. Dar Împãrãþia sa nu s-arealizat încã pe deplin: e suficient sã vedem ce spunziarele, radioul ori televiziunea ca sã ne convingem.Cristos va fi pe deplin rege atunci când în fiecare dinfraþii sãi Iubirea va domni. Acest lucru îl aºteptãm odatãcu venirea victorioasã, în slavã, a Mântuitorului.

PrPrPrPrPr. T. T. T. T. TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU ªERBAN ªERBAN ªERBAN ªERBAN ªERBAN

* Imaginea: * Imaginea: * Imaginea: * Imaginea: * Imaginea: PaintingPaintingPaintingPaintingPainting: Simeon Solomon, : Simeon Solomon, : Simeon Solomon, : Simeon Solomon, : Simeon Solomon, King SolomonKing SolomonKing SolomonKing SolomonKing Solomon,,,,,1872 or 1874, Gift of Will iam B. O’Neal. 1872 or 1874, Gift of Will iam B. O’Neal. 1872 or 1874, Gift of Will iam B. O’Neal. 1872 or 1874, Gift of Will iam B. O’Neal. 1872 or 1874, Gift of Will iam B. O’Neal. Courtesy ofCourtesy ofCourtesy ofCourtesy ofCourtesy of The The The The TheNational Gallery of Art.National Gallery of Art.National Gallery of Art.National Gallery of Art.National Gallery of Art.

nr.

13

/20

05

2222222222

ªTIRIªTIRIªTIRIªTIRIªTIRI Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANªtiri

Ajutaþi-ne sã salvãm BetleemulAjutaþi-ne sã salvãm BetleemulAjutaþi-ne sã salvãm BetleemulAjutaþi-ne sã salvãm BetleemulAjutaþi-ne sã salvãm Betleemul“Spunem lumii întregi: ajutaþi-ne sã nu pierdem Betleemul, unde

prezenþa creºtinã este mult diminuatã(…)În 1965, creºtinii reprezentaumajoritatea populaþiei, astãzi sunt mai puþin de 12%”.

Acesta este apelul adresat de Artemio Vitores, franciscan din OrdinulFraþilor Minori ºi Vicar al Custodiei Þãrii Sfinte, la Ierusalim.

Cu ocazia vizitei la Vatican a preºedintelui Israelului, Moshe Katsav,pãrintele Vitores a afirmat cã “este important ceea ce face Benedict alXVI-lea. Multe din gesturile sale spun cu claritate: creºtinii trebuie sãcontinue sã-ºi caute propriile rãdãcini în ebraism ºi sã aprofundezeraportul cu fraþii noºtri mai mari”.

În ciuda atmosferei de “bune relaþii”, care se profileazã în Þara Sfântã,franciscanul a avertizat asupra situaþiei actuale a Betleemului. “Cu doarcâteva zile în urmã, a fost restabilitã de autoritãþile israeliene o linie de frontierã cu Ierusalimul, care face foarte dificilã trecereaºi-i supune pe toþi la controale minuþioase, creând mari probleme ºi disconfort populaþiei locale, dar ºi persoanelor consacrate ºituturor pelerinilor(...) Noi, creºtinii din Þara Sfântã, vrem sã spunem întregii omeniri, autoritãþilor politice, creºtinilor din toatã lumea:ajutaþi-ne sã nu pierdem Betleemul, unde prezenþa creºtinã scade îngrijorãtor(...)Noi, fraþii franciscani, facem tot ce ne stã în putere,dar situaþia este într-adevãr gravã. Vrem ca toate comunitãþile celor care cred în Cristos, din lumea întreagã, sã-ºi dea seama deaceastã situaþie, care se înrãutãþeºte pe zi ce trece. Betleemul este locul naºterii lui Cristos, locul Întrupãrii – unul din misterelefundamentale ale credinþei noastre. Betleemul este în inima noastrã ºi în inimile tuturor creºtinilor. Ajutaþi-ne sã-l salvãm!”

Episcopul Auxiliar de Ierusalim,Monsenior Giacinto-Boulos Marcuzzopromoveazã un nou centru multimedia,dedicat Fecioarei Maria din Nazaret,centru care beneficiazã de tehnologie deultimã generaþie. Proiectul este coordonatde Asociaþia “Maria din Nazaret”, care aluat naºtere în Franþa. Monseniorul estedelegatul Adunãrii Episcopilor din ÞaraSfântã, care doresc sã sprijine aceastã

CatedralaCatedralaCatedralaCatedralaCatedrala greco-catolicã din Oradea - greco-catolicã din Oradea - greco-catolicã din Oradea - greco-catolicã din Oradea - greco-catolicã din Oradea -retrocedatãretrocedatãretrocedatãretrocedatãretrocedatã

Credincioºii greco-catolici din Oradea s-au reîntors înCatedrala “Sfântul Nicolae” dupã mai bine de jumãtate de secol.La evenimentul care a fost transmis în toatã lumea, în direct, depostul de televiziune Telepace, au participat Nunþiul Apostolic,Jean Claude Perisset, Patriarhul greco-catolic din Ucraina,Episcopul ortodox de Oradea, 17 Episcopi romano ºi greco-catolici din þarã ºi strãinãtate, 120 de preoþi, numeroase oficialitãþilocale, mii de credincioºi. Episcopul Virgil Bercea de Oradea aspus în cuvântul sãu: “Toþi cei care astãzi am fost aici în Catedralãam scris istoria (…) Momentul este foarte încãrcat desemnificaþie pentru cã, dacã ne gândim cã dupã 58 de anicelebrãm Sfânta Liturghie în Catedrala noastrã, ºi dacã negândim la Episcopii, la preoþii, la credincioºii care ºi-au maidorit sã intre odatã sã celebreze în catedralã realizãmsolemnitatea momentului. Dar de dincolo de ceruri, de dincolode zãri toþi aceºtia, dragi martiri sunt împreunã cu noi. Împreunãcu noi au celebrat astãzi ºi s-au bucurat în împãrãþia cerului

Fecioara Maria din Nazaret – element al unitãþiiFecioara Maria din Nazaret – element al unitãþiiFecioara Maria din Nazaret – element al unitãþiiFecioara Maria din Nazaret – element al unitãþiiFecioara Maria din Nazaret – element al unitãþiiiniþiativã. Pentru realizarea Centruluimarian au fost folosite clãdiri de lângãBazilica “Bunei Vestiri”.

Episcopul Marcuzzo, într-o declaraþiepentru agenþia de ºtiri Zenit, a explicatfaptul cã proiectul este un “mic miracolde unitate ºi pace”, deoarece a reuºit sãreuneascã, pentru prima oarã, Bisericiledin Þara Sfântã: catolicã, ortodoxã ºiprotestantã. Înaltul prelat a mai declaratcã autoritãþile evreieºti au sprijinit acestproiect, ºi cã s-a bucurat de colaborare ºidin partea musulmanilor care ovenereazã pe Fecioara Maria. “Cândauzim despre Þara Sfântã, auzim deregulã despre conflicte, rãzboi, terorism,violenþã, moarte”, a spus el. “Iatã ºi un

proiect care uneºte creºtinii de diferiteconfesiuni, incluzând protestanþi, iar apoichiar ºi musulmani ºi evrei.”

Episcopul a descris ca fiind“providenþial” modul în care au putut fiachiziþionate clãdirile de lângã Bazilicã,“de lângã locul în care s-a realizatmarele mister al Întrupãrii”. O astfel deachiziþie ar fi fost de neimaginat acumcâþiva ani, a spus el. Prelatul esteîncrezãtor cã centrul va fi foarte utilBisericii locale, care “are cu adevãratnevoie de el” pentru a putea sã îºidesfãºoare “activitatea pastoralã înlocurile sfinte”.

În lumea întreagã mai funcþioneazãalte douãsprezece centre similare.

pentru aceastã mare minune(…)Doresc sã le mulþumesc preoþilor ºiseminariºtilor noºtri, sã le mulþumescbunilor noºtri credincioºi. Astãzi,venind în Catedralã, m-aþi fãcut sãplâng împreunã cu dumneavoastrã,dar au fost lacrimi de bucurie ºi acestelacrimi cu certitudine, aledumneavoastrã ºi ale noastre, aletuturor, ne vor ajuta sã spãlãm tot ceea

ce a fost rãu între noi, ca între ortodocºi ºi greco-catolici sãtriumfe doar dragostea, buna înþelegere, iertarea. Este unmoment cu totul deosebit ºi credem cã momente de acest gen,prin bunãtatea fraþilor ortodocºi, ºi cu binecuvântarea SfinteiTreimi, se vor mai întâmpla în þara noastrã(...) Dar cel mai bunmod de a mulþumi, al meu ºi al dumneavoastrã, pentru darul pecare ni l-a fãcut Bunul Dumnezeu, este acela de a ne pune îngenunchi în faþa Sfântului Sacrament ºi cu adevãrat sã-Imulþumim Lui, Domnului, sã-L lãudãm, sã-L binecuvântãmpentru toate harurile ºi binecuvântãrile pe care El ni le-a dãruit”.

2 32 32 32 32 3

nr. 13

/20

05

ªtiri

Papa vrea preoþi dupã modelul Bunului PãstorPapa vrea preoþi dupã modelul Bunului PãstorPapa vrea preoþi dupã modelul Bunului PãstorPapa vrea preoþi dupã modelul Bunului PãstorPapa vrea preoþi dupã modelul Bunului PãstorÎntr-un mesaj adresat Adunãrii Generale a Episcopilor Italieni, Papa Benedict al XVI-lea a subliniat

importanþa asigurãrii unei formãri adecvate a preoþilor ºi a candidaþilor la preoþie, care sã-i ajute sãfacã faþã provocãrilor lumii contemporane. Adunarea, deschisã de discursul Cardinalului CamilloRuini, preºedintele Conferinþei Episcopale Italiene, a avut ca temã tocmai formarea preoþilor, ceiprezenþi aprobând un document intitulat “Îndrumãri ºi norme pentru seminarii”. Mesajul SfântuluiPãrinte a încurajat un rãspuns pastoral la problema “diminuãrii clerului” în Italia, observând “creºtereaprogresivã a mediei de vârstã a preoþilor” ºi i-a îndemnat pe Episcopi “sã defineascã mai binepropunerile formative pentru ca sã includã o pregãtire umanã, intelectualã ºi spiritualã pe mãsuranoilor provocãri care stau în faþa preoþilor de astãzi”. “Biserica are azi nevoie de preoþi care sã fie pedeplin conºtienþi de harul pe care l-au primit în momentul hirotonirii ºi de misiunea încredinþatã întimpuri de schimbãri rapide ºi profunde”.

Papa Benedict al XVI-lea a afirmat cã formarea preoþilor trebuie sã aibã loc într-un “contextcomunitar”, care sã fie o reflectare a “comuniunii de viaþã pe care Isus a avut-o cu discipolii sãi”. “Datfiind cã sarcina preoþilor este centralã ºi de neînlocuit, trebuie acordatã întreaga atenþie formãrii lor,începându-se cu verificarea calitãþii formatorilor.” Dar, potrivit cuvintelor Suveranului Pontif, nu este doar responsabilitatea Episcopilor,sau doar a preoþilor înºiºi: fiecare persoanã botezatã are o responsabilitate. “Toþi credincioºii, rugându-se Domnului recoltelor”,afirmã Sfântul Pãrinte, “pot sã contribuie la înflorirea vocaþiilor ºi la formarea preoþilor.”

“Biserica are nevoie de preoþi care sã-ºi conformeze mereu modul de a acþiona dupã modelul Bunului Pãstor, lãsându-seconduºi, cu supunere, de Duhul Sfânt, în deplinã comunine cu episcopii lor”, a mai adãugat Papa.

Duminicã, 13 noiembrie, dupã liturghia în cadrul cãreia aufost proclamaþi trei Fericiþi, printre care ºi Charles de Foucauld,Suveranul Pontif, în cuvântul adresat pelerinilor aflaþi în PiaþaSfântul Petru, a spus cã noii fericiþi “se alãturã rândurilornumeroºilor Fericiþi care au fost prezentaþi pentru venerare întimpul pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea,... în concordanþãcu principiul puternic subliniat în timpul Conciliului Vatican II: toþibotezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtine, preoþi,cãlugãri ºi laici, fiecare potrivit propriei carisme ºi propriei vocaþiispecifice”. Papa Benedict al XVI-lea a reamintit importanþaacordatã de Conciliul Vatican II rolului laicilor, cãrora le-a dedicat“un întreg capitol, al patrulea, din Constituþia Lumen gentium...definind vocaþia ºi misiunea lor, care sunt orientate spreangajarea în problemele temporale ºi ordonarea lor potrivitplanului lui Dumnezeu (...) Pãrinþii conciliari au aprobat, deasemenea, un decret specific privind apostolatul laicilor,Apostolicam actuositatem, care subliniazã faptul cã succesulapostolatului laicilor depinde de uniunea vie a laicilor cu Cristos,cu alte cuvinte depinde de o spiritualitate robustã, alimentatãde o participare activã la liturgie ºi exprimatã în maniera fericirilorevanghelice.”

Suveranul Pontif a mai adãugat: “Pentru laici, mai ales,competenþa profesionalã, simþul familiei, spiritul public ºi virtuþile

sociale sunt, de asemenea, de mare importanþã. Totuºi, deºi esteadevãrat cã sunt chemaþi în mod individual sã-ºi ofere mãrturiapersonalã - mult mai valoroasã acolo unde libertatea Bisericiieste împiedicatã - Conciliul insistã asupra importanþei unuiapostolat organizat, care este necesar pentru a influenþa atitudinilecomune, condiþiile sociale ºi instituþiile publice. ... Temei vocaþieiºi misiunii laicilor i-a dedicat preaiubitul Papã Ioan Paul al II-leaSinodul din 1987, în urma cãruia a fost publicatã Exortaþia apostolicãChristifideles laici ”. Papa a încheiat reamintind beatificareapetrecutã cu o sãptãmânã în urmã, la Vicenza, Italia, a EurosieiFabris, soþie ºi mamã care a primit în casa ei copii rãmaºi orfani înurma primului rãzboi mondial, definind-o ca “un model de viaþãcreºtinã în starea laicalã”.

La începutul lunii noiembrie a avut la la Cluj decernarea titlului de Doctor honoris causa alUniversitãþii “Babeº-Bolyai”, Cardinalului Joseph Ratzinger, actualul Papã Benedict al XVI-lea,pentru bogata sa operã teologicã ºi filosoficã.

Andrei Marga, Preºedintele Consiliului Academic al Universitãþii ºi fost ministru al educaþieiºi învãþãmântului a avut o intervenþie cu titlul “Valori ferme în modernitatea târzie. Opera luiJoseph Ratzinger”. El a menþionat ºi faptul cã intenþia de a conferi acest titlu CardinaluluiRatzinger a fost luatã la mijlocul anului 2004, înainte ca el sã fie ales Papã.

Laudatio a fost prezentat de decanul Marton József, al Facultãþii de TeologieRomano-Catolicã ºi de decanul Virgil Bercea al Facultãþii de Teologie Greco-Catolicã. Proclamatio a fost cititã de cancelarul generalFlorin Streteanu. Nunþiul Apostolic pentru România ºi Republica Moldova, Excelenþa Sa, Jean-Claude Perisset a þinut un discurs, încare: “În numele Sanctitãþii Sale Papa Benedict al XVI-lea, cãruia Universitatea “Babeº-Bolyai”, cu cele patru Facultãþi teologice alesale, i-a conferit titlul de Doctor honoris causa pentru activitatea sa teologicã, încã de pe vremea în care Papa era Cardinalul JosephRatzinger, Prefectul Congregaþiei pentru Doctrina Credinþei în Vatican, mulþumesc Senatului Universitãþii ºi mai ales PreºedinteluiAndrei Marga, Rectorului Nicolae Bocºan ºi celor patru Decani ai aceleiaºi Facultãþi de teologie, pentru aceastã conferire a titluluide Doctor honoris causa din partea Universitãþii voastre. Aceastã distincþie este o recunoºtinþã faþã serviciul adus sþiinþei teologice,încã de când era tânãr profesor pe lângã ªcoala Superioarã de filosofie ºi de teologie din Freising - în care studiase - pânã la catedrade dogmaticã ºi de istorie a dogmelor Universitãþii din Regensburg, unde a fost ºi vice-preºedinte, atunci când a fost numit de PapaPaul al VI-lea Arhiepiscop de München-Freising în 24 martie 1977”. (Foto: GHEORGHE FODOR)

Cardinalului Joseph Ratzinger - Doctor Cardinalului Joseph Ratzinger - Doctor Cardinalului Joseph Ratzinger - Doctor Cardinalului Joseph Ratzinger - Doctor Cardinalului Joseph Ratzinger - Doctor honoris causahonoris causahonoris causahonoris causahonoris causa

Invitaþie la expoziþieInvitaþie la expoziþieInvitaþie la expoziþieInvitaþie la expoziþieInvitaþie la expoziþieUNIUNEA ARTIªTILOR PLASTICI DIN ROMÂNIAVã invitã sã onoraþi, cu prezenþa

dumneavoastrã, vernisajul expoziþiei de picturã ºisculpturã a artiºtilor: THEODOR RÃDUCAN ºiTHEODOR RÃDUCAN ºiTHEODOR RÃDUCAN ºiTHEODOR RÃDUCAN ºiTHEODOR RÃDUCAN ºi

GRIGORE PGRIGORE PGRIGORE PGRIGORE PGRIGORE PAAAAATRICHI – SMULÞITRICHI – SMULÞITRICHI – SMULÞITRICHI – SMULÞITRICHI – SMULÞI,,,,, care va avea loc în ziua de 2decembrie 2005, ora 13.00 la Galeria ARTIS, (din cadrul TeatruluiNaþional) situatã pe B-dul. N. Bãlcescu nr.2, Bucureºti. Expoziþia va fideschisã în perioada 2-12 decembrie 2005, între orele 10-18.

TTTTToþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtineoþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtineoþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtineoþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtineoþi botezaþii sunt chemaþi la perfecþiunea vieþii creºtine

nr.

13

/20

05

2424242424

Sfân

tul l

unii 3 decembrie – Sfântul Francisc Xaveriu3 decembrie – Sfântul Francisc Xaveriu3 decembrie – Sfântul Francisc Xaveriu3 decembrie – Sfântul Francisc Xaveriu3 decembrie – Sfântul Francisc Xaveriu

(1506-1552), patronul misionarilor(1506-1552), patronul misionarilor(1506-1552), patronul misionarilor(1506-1552), patronul misionarilor(1506-1552), patronul misionarilorFiul cel mai mic al soþilor Juan de Jassu ºi Maria de Azpilcuea,

Francisc, s-a nãscut la 7 aprilie 1506, în castelul Xavier (Javier)din Navarra. Tatãl sãu, consilier al regelui Navarei, visa sã-lvadã ajuns pe cele mai înalte trepte ale societãþii. De aceea,l-a trimis sã studieze la universitatea din Paris unde a fost laureat(1528). Pe timpul ºederii la Paris, l-a întâlnit pe viitorul sfântIgnaþiu de Loyola. Ei au fãcut parte din grupul celor ºapte iezuiþicare s-au consacrat lui Dumnezeu ºi au fãcut votul de sãrãciedesãvârºitã, în anul 1534, în cripta bisericii de pe Montmartre(Muntele martirilor) sub privirile Preacuratei Fecioare Maria. Aumers în Þara Sfântã ºi-au început opera misionarã dupã ce audeclarat supunere necondiþionatã faþã de Sfântul Pãrinte Papa.Trei ani mai târziu, au fost hirotoniþi preoþi, la Veneþia.

Francisc a lucrat câtva timp la Padova ºi Bologna, apoi s-adus la Roma, unde a colaborat cu Ignaþiu de Loyola la redactareaConstituþiilor Societãþii lui Isus.

Pãrinte ºi pãstor sufletesc în drumul spre IndiaPãrinte ºi pãstor sufletesc în drumul spre IndiaPãrinte ºi pãstor sufletesc în drumul spre IndiaPãrinte ºi pãstor sufletesc în drumul spre IndiaPãrinte ºi pãstor sufletesc în drumul spre IndiaPredicarea în misiunile din strãinãtate constituia o parte

integrantã a idealului ºi vocaþiei iezuite. În anul 1540, Ignaþiu i-acerut lui Francisc sã-l ajute pe pãrintele Simon Rodriguez într-omisiune în Extremul Orient. Chiar în ziua în care împlinea 35 deani (7 aprilie 1541), s-a îmbarcat spre Goa pentru a evanghelizaIndiile de Rãsãrit. Cãlãtoria a durat 13 luni. În timpul cãlãtoriei,Francisc a fost pãrintele ºi pãstorul sufletesc al tuturor, începândde la echipaj ºi terminând cu sclavii sau condamnaþii de peaceastã navã. La 6 mai 1542, a debarcat pe coasta de vest aIndiei, în regiunea Goa.

Chemaþi la credinþã, cu sunet de clopoþelChemaþi la credinþã, cu sunet de clopoþelChemaþi la credinþã, cu sunet de clopoþelChemaþi la credinþã, cu sunet de clopoþelChemaþi la credinþã, cu sunet de clopoþelCând Francisc a ajuns la Goa, populaþia creºtinã era foarte

numeroasã. Deºi existau biserici, preoþi ºi un episcop, ei îºineglijau atribuþiunile ºi nici unul nu-ºi desfãºura activitatea înafara oraºului. Catolicii portughezi erau renumiþi pentru cruzimeafaþã de sclavii lor, concubinaj ºi neglijarea celor sãrmani. Sespune cã, atunci când îºi pedepseau sclavii, stãpânii numãrauloviturile pe bobiþele de la rozariu. Francisc nu a reuºit sã combatãconcubinajul din rândul portughezilor catolici, dar i-a învãþatsã-ºi asume responsabilitatea faþã de aceste femei ºi faþã decopiii care se nãºteau din relaþiile lor extraconjugale. Dimineaþalucra în închisori ºi în spitalele arhipline cu bolnavi, iar dupã-amiaza mergea pe stradã, sunând un clopoþel pentru a chemacopiii ºi sclavii la catehism. Îi învãþa Crezul ºi câteva principii debazã ale conduitei creºtine. Celebra Sfânta Liturghie alãturi debolnavii de leprã ºi predica în aer liber.

Catehism pe portativCatehism pe portativCatehism pe portativCatehism pe portativCatehism pe portativPentru a transmite persoanelor simple învãþãtura creºtinã,

Francisc a aranjat anumite argumente religioase în versuri ºile-a pus pe muzica unor refrene populare, încât, la scurt timp,versurile sale rãsunau în întreaga Goa, pe stradã, la câmp sauîn bucãtãrie. Dupã cinci luni de muncã în Goa, Francisc a aflatde existenþa etniei paraviilor, de pe coasta indianã a Pescarilorde Perle; aceºtia fuseserã botezaþi pentru a obþine protecþiaportughezã împotriva incursiunilor arabe, dar ajunseserã sã numai ºtie aproape nimic despre credinþa creºtinã. Francisc aalergat în ajutorul lor, a învãþat sã li se adreseze în limba lor, i-amiruit pe cei botezaþi ºi a acordat o îngrijire specialã copiilor.

Oboseala acumulatã în urma administrãrii botezului îl puneaîn imposibilitatea de a mai putea miºca braþele, dupã cumspunea el însuºi într-o scrisoare. Paravii constituiau un grup

etnic care aparþinea unei caste inferioare, Francisc Xaveriu avândun succes imens în rândul lor pentru cã ºi-a asumat vitregiilevieþii acestora: dormind pe pãmânt, într-o colibã, mâncând înprincipal orez ºi bând apã. Nu a avut aproape deloc succesprintre brahmani, casta religioasã tradiþionalã. Francisc ºi-aextins activitatea pânã la Travacore, unde creºtinismul era dejacunoscut. Francisc a fost primit cu bucurie de locuitorii acestorsate. În primãvara anului 1545, Francisc a ajuns la Malacca, unoraº mare ºi prosper. Deºi predominau dezordinea ºi viciul, el areuºit sã catehizeze mulþi oameni.

„Comis-voiajor” al credinþei„Comis-voiajor” al credinþei„Comis-voiajor” al credinþei„Comis-voiajor” al credinþei„Comis-voiajor” al credinþeiîn îndepãrtata Japonieîn îndepãrtata Japonieîn îndepãrtata Japonieîn îndepãrtata Japonieîn îndepãrtata Japonie

La Malacca, a auzit vorbindu-se, de la comercianþiiportughezi ºi de la un japonez fugar, despre Japonia. S-a decispentru misiunea din Japonia, þarã închisã tuturor influenþelorexterne, unde nu mai fusese nici un misionar european.

În 1549, Francisc, însoþit de un preot iezuit, un frate laic ºi treiconvertiþi japonezi pleacã spre Japonia. A fãcut un rezumat alînvãþãturii creºtine în japonezã ºi l-a recitat tuturor celor dispuºisã-l asculte. Dupã un an de misiune, avea 100 de convertiþi.

Era la sfârºitul lunii decembrie. Din cauza zãpezii ºi aterenului accidentat, au avut mult de suferit pe timpul cãlãtoriei.Odatã sosiþi, au descoperit cã pentru a fi primiþi de monarhullocal trebuiau sã plãteascã o sumã imposibilã. Dându-ºi seamacã ideea de sãrãcie nu era atrãgãtoare în Japonia, aºa cumfusese în India, Francisc a aplicat alte tactici. Bine îmbrãcat, ºi cuînsoþitorii sãi travestiþi în servitori, s-a prezentat în faþaguvernatorului ca reprezentant al regelui Portugaliei,înmânându-i scrisori ºi daruri, printre acestea aflându-se o cutiemuzicalã, o pereche de ochelari ºi un ceas. Monarhul a primitdarurile cu bucurie, i-a dat lui Francisc permisiunea de a învãþaºi le-a oferit ca reºedinþã o mãnãstire budistã abandonatã. Subprotecþia guvernatorului, Francisc a putut predica deschis ºi abotezat circa douã mii de persoane.

Un sfânt fãuritor al rãspândiriiUn sfânt fãuritor al rãspândiriiUn sfânt fãuritor al rãspândiriiUn sfânt fãuritor al rãspândiriiUn sfânt fãuritor al rãspândiriicreºtinismuluicreºtinismuluicreºtinismuluicreºtinismuluicreºtinismului

Dupã ce a lãsat creºtinii japonezi în grija pãrintelui CosmaTorres ºi a fratelui Ioan Fernandez, Francisc s-a întors în India. În1552 a ajuns pe insula Sanchnan, la 160 de km de Hong-Kong.Oficial nu a reuºit sã intre în China. În timp ce aºtepta ca proiectulsãu sã se concretizeze s-a îmbolnãvit ºi pentru cã nu a reuºit sãsuporte miºcãrile navei, din cauza rãului de mare, a fost abandonatpe plajã, pradã vântului rece ºi unei febre foarte mari. A fost gãsitde un prieten, comerciant portughez, dus într-o colibã ºi îngrijit deAntonio, un convertit chinez. În dimineaþa zilei de 3 decembrie1552, „cu numele Domnului pe buze, cu mare seninãtate ºi calm,ºi-a dat sufletul Creatorului”. A trãit doar 46 de ani , ultimii 11 anipetrecuþi în Orient, ºi a reuºit sã introducã creºtinismul în Indiameridionalã, Ceylon, Malacca ºi Japonia. ªi-a petrecut viaþarãspândind Evanghelia ºi micºorând efectele colonizãrii. Reuºeasã miºte inimile regilor ºi nobililor ºi arãta o mare dragoste faþãde cei sãraci ºi oprimaþi.

Relicvele sale au fost aduse la Malacca ºi, apoi la Goa, undese gãsesc ºi acum, în biserica Bunului Isus. A fost canonizat în1622, împreunã cu Ignaþiu de Loyola, Tereza de Avila ºi Filip Neri.Papa Pius al X-lea l-a numit patronul misiunilor strãine ºi al tuturorfãuritorilor extinderii creºtinismului.

Prezentare de prPrezentare de prPrezentare de prPrezentare de prPrezentare de pr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI