15. Raport_Reteaua de localitati dupa rang si importanta

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare

2014

STRATEGIA DE DEZVOLTARE TERITORIALĂ A ROMÂNIEI STUDII DE FUNDAMENTARE

Servicii elaborare studii în vederea implementării activităţilor proiectului cu titlul „Dezvoltarea de instrumente şi modele de planificare strategică teritorială pentru sprijinirea viitoarei perioade de programare post 2013”

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

Ministru: Liviu Nicolae DRAGNEA Contract nr.: 122/ 02.07.2013

Elaboratori asociaţi:

S.C. Agora Est Consulting SRL Administrator: Florin‐Silviu BONDAR

şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Director general: Toader POPESCU

STUDIUL 15. REŢEAUA DE LOCALITĂŢI DUPĂ RANG ŞI IMPORTANŢĂ Asociat responsabil: Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi

Formă finală. 2014

2

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României Studii de fundamentare Studiul 15

2

Rețeaua de localități după rang și importanță Quattro Design – Arhitecți şi urbanişti asociați 2014

3

Studiul 15. Rețeaua de localități după rang și importanță

I. Informaţii generale

I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului

Domeniul 5. Reţeaua de localităţi Studiul 15. Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă

I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final)

Raport final

I.3. Lista autorilor, colaboratorilor

Quattro Design – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi Autori: arh. urb. Șerban POPESCU‐CRIVEANU, arh. urb. Irina POPESCU‐CRIVEANU, arh. urb. Ana Maria PETRESCU Colaboratori: urb. Ramona UNGUREANU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU, arh. Daniela PUIA, urb. Alexandra HAJNŠEK Cartografie, GIS: dr. geogr. Gheorghe HERIŞANU, dr. geogr. Sorin BĂNICĂ, urb. Alina MARINESCU, urb. peisg. Carmen MOLDOVEANU, urb. Ramona UNGUREANU, arh. urb. Ana Maria PETRESCU

I.4. Lista consultanţilor de specialitate

I.5. Cuprinsul studiului

I. Informaţii generale I.1. Numărul şi denumirea domeniului/studiului I.2. Tipul raportului (iniţial, intermediar, final) I.3. Lista autorilor, colaboratorilor I.4. Lista consultanţilor de specialitate I.5. Cuprinsul studiului I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor I.7. Lista tabelelor şi graficelor I.8. Anexe

II. Metodologie II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

II.3. Problematică şi obiective specifice II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare II.3.2. Obiective specifice

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare II.4.1. Ipoteze de cercetare II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor II.4.3. Indicatori şi indici II.4.4. Reprezentări cartografice

II.5. Bibliografie şi surse II.5.1. Studii şi publicaţii II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări II.5.3. Strategii II.5.3. Date statistice II.5.4. Date cartografice

II.6. Glosar de termeni II.6.1. Texte internaționale II.6.1. Legislație română

4


4

III. Analiză şi recomandări III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Transformări notabile ale teritoriului şi societăţii III.1.2. Structura rețelei de localități

III.1.2.a. Împărţirea administrativă a ţării şi reţeaua de localităţi 1. Județe şi regiuni de dezvoltare 2. Unități administrativ‐teritoriale

III.1.2.b. Administraţia publică şi reprezentarea în teritoriu III.1.2.c. Alte împărţiri administrative funcţionale în teritoriu III.1.2.d. Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi

1. Rangul localităților – Legea nr. 351/2001 2. Clasificarea localităţilor urbane după numărul populaţiei 3. Ierarhia oraşelor: armatura urbană 3. Zone metropolitane, poli de creștere și poli de dezvoltare în România 4. Zone metropolitane şi arii funcţionale urbane 5. Clasificarea localităților în Conceptul Național de Dezvoltare Spațială al României 6. Tipologia urban‐rural – Clasificarea OECD a zonelor rurale și zonelor urbane

III.1.2.e. Relațiile dintre localități III.1.2.f. Rolul şi specializarea funcţională a localităţilor urbane

1. Specializarea funcțională a localităților urbane 2. Orașe cu funcțiuni deosebite

III.1.3. Caracteristici ale reţelei naţionale de localităţi III.1.3.a. Raportul urban‐rural III.1.3.b. Zonele cu densitate mare a populaţiei şi noile centre de urbanizare III.1.3.c. Zonele rurale îndepărtate III.1.3.d. Discrepanţa dintre Bucureşti şi celelalte oraşe III.1.3.e. Zone metropolitane şi arii funcţionale urbane III.1.3.f. Măsuri în sprijinul coeziunii şi atractivităţii teritoriale III.1.3.g. Axe de dezvoltare ale sistemelor de localități

III.1.4. Formele de asociere a unităţilor administrativ‐teritoriale III.1.4.a. Zonele metropolitane existente III.1.4.b. Grupurile de Acţiune Locală (GAL) şi Asociaţiile de Dezvoltare Inter‐comunitară (ADI) III.1.4.c. Grupurile de Acțiune Locală pentru Pescuit (FLAG)

III.1.5. Polii de creştere, de dezvoltare şi formele de asociere a unităţilor administrativ‐teritoriale III.2. Tendinţe de evoluţie III.3. Priorităţi de dezvoltare III.4. Legături cu alte domenii III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

IV. Elemente strategice şi operaţionale IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic IV.1.2. Viziune şi obiective generale în privința rețelei de localități IV.1.3. Obiective specifice referitoare la rețeaua de localități

IV.2. Politici, programe şi proiecte IV.2.1. Obiective administrative (orizont 2035), programe și proiecte asociate acestora IV.2.2. Obiective funcționale (orizont 2020), programe și proiecte asociate acestora IV.2.3. Obiective teritoriale, programe și proiecte asociate acestora

IV.3. Modalităţi de implementare IV.3.1. Cadru legislativ necesar IV.3.2. Cadru instituţional necesar IV.3.3. Responsabilităţi IV.3.4. Mecanisme de implementare


5

I.6. Lista hărţilor şi cartogramelor

Harta 15.1. Împărţirea administrativă a României (NUTS I, NUTS II, NUTS III şi LAU 2) Harta 15.2. Numărul UAT şi al localităţilor pe judeţ Harta 15.3. Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi urbane și zonele lipsite de oraşe (pe o distanţă de 25‐ 30 km) Harta 15.4. UAT urbane după numărul populației și comune cu peste 10 000 locuitori (2012) Harta 15.5. UAT urbane după numărul popualției (cu evidenţierea UAT cu populație sub 10 000 locuitori) (2012) Harta 15.6. UAT rurale după numărul popualției (2012) Harta 15.7. Clasificarea oraşelor după numărul locuitorilor Harta 15.8. Populaţia totală a UAT (2012) (cu evidenţierea concentrărilor de populaţie corespunzătoare localităţilor urbane) Harta 15.9. Densitatea populaţiei pe UAT (2012) Harta 15.10. Densitatea aşezărilor la kmp Harta 15.11. Ierarhizarea localităţilor urbane pe bazine hidrografice (2012) Harta 15.12. Categorii de localități după indicele dezvoltării sociale a localităților (Dumitru Sandu, 2008) Harta 15.13. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (Dumitru Sandu, 2008) – ierarhizarea UAT Harta 15.14. Sisteme urbane în consolidare (Municipiile Timişoara, Cluj Napoca şi Iaşi) Harta 15.15. Sisteme urbane – populație cumulată Harta 15.16. Zone metropolitane, poli de creștere și poli de dezvoltare Harta 15.17. Clasificarea localităților urbane, ESPON 2006 Harta 15.18. Clasificarea localităţilor urbane, Conceptul Național de Dezvoltare Spațială al României (2007) Harta 15.19. Clasificarea OECD a zonelor urbane și rurale Harta 15.20. Orașe monofuncționale conform specializării funcționale a orașului (2002) Harta 15.21. Profilul economic al UAT monofuncționale după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (2012) Harta 15.22. Profilul economic al UAT după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (2012) Harta 15.23. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001 Harta 15.24. Zone defavorizate active şi stinse şi zone economice speciale (2013) Harta 15.25. Oraşe cu funcţiuni deosebite ‐ aeroporturi, noduri feroviare, porturi Harta 15.26. Situația comunelor suburbane după anul 1989 Harta 15.27. Noile centre de urbanizare (2011) Harta 15.28. Profilul densității demografice în comunele din România (2011) Harta 15.29. Zone economice funcţionale stabilite după timpii de deplasare cu automobilul în jurul oraşelor importante (2011) Harta 15.30. Zonele care pot fi parcurse într‐o oră cu trenul dinspre/către orașele selectate (2011) Harta 15.31. Grupurile de Acțiune Locală (2012) Harta 15.32. Grupuri de Acțiune Locală pentru Pescuit (FLAG) Harta 15.33. Delimitarea după distanța dintre orașe a sistemelor urbane Harta 15.34. Ierarhizarea orașelor și sistemelor urbane Harta 15.35. Dezvoltarea activităților, transporturilor și administrației în sistemele urbane Harta 15.36. Dezvoltarea infrastructurii autostrazilor Harta A.15.5.1. Organizarea Bisericii Ortodoxe Române (2013) Harta A.15.6.1. Organizarea Bisericii Romano‐Catolice din România (2013) Harta A.15.6.2. Organizarea Bisericii Greco‐Catolice din România (2013) Harta A.15.7.1. Evoluţia municipiului Bucureşti, 1966‐1996 (2013)

I.7. Lista tabelelor şi graficelor

Tabelul 15.1. Evoluția numărului de localități în perioada 1968‐2011 Tabelul 15.2. Numărul de UAT, localităţi urbane şi rurale pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe (2013) Tabelul 15.3. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane (Legea nr. 351/2001) Tabelul 15.4. Condiții necesare pentru înființarea de comune Tabelul 15.5. Orașe cu populație de sub 10 000 locuitori (2012) Tabelul 15.6. Comune cu populație de minim 10 000 locuitori (2012) Tabelul 15.7. Numărul populației și suprafața pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, județe (2012) Tabelul 15.8. Clasificarea oraşelor după numărul locuitorilor Tabelul 15.9. Dimensiunile caracteristice ale relațiilor dintre localități Tabelul 15.10. Indicatorii locali și regionali pentru principalele orașe din România Tabelul 15.11. Grupuri de Acțiune Locală pentru Pescuit (FLAG) Tabelul 15.12. Ierarhizarea oraşelor şi a sistemelor urbane (fără Municipiul Bucureşti, cu rol de capitală primară) Tabelul A.15.1.1. Orașe monofuncționale în funcție de specializarea funcțională a orașului Tabelul A.15.1.2. Profil economic al UAT urbane în funcție de cifra de afaceri 2012 Tabelul A.15.2.1. Oraşe cu aeroport civil

6


6

Tabelul A.15.3.1. Oraşe cu noduri feroviare principale Tabelul A.15.4.1. Porturi civile Tabelul A.15.5.1. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române Tabelul A.15.6.1. Sediile administrative ale Bisericii Romano‐Catolice din România Tabelul A.15.8.1. Serviciile publice ale administrațiilor publice centrale și locale Tabelul A.15.9.1. România – localităţile urbane pe ranguri în 2001 / localităţile urbane înfiinţate în intervalul 2002‐2012 Tabelul A.15.10.1. Comune suburbane, conform Legii nr. 2/1968, actualizată 2013 Tabelul A.15.11.1. Zone lipsite de orașe pe o rază de 25‐30 km Graficul 15.1. Evoluția numărului de localități și UAT în perioada 1968‐2011, date statistice Graficul 15.2. înfiinţările de noi comune, oraşe şi municipii după 1990 Graficul 15.3. Numărul de localități și UAT pe județe (2013) Graficul 15.4. Distribuția Zipf în România, pentru anii 2010 şi 2012 Graficul 15.5. Surse de finanțare fonduri UE

I.8. Anexe

Anexa 15.1. Specializarea funcţională a localităţilor urbane Anexa 15.2. Orașe cu funcțiuni deosebite – aeroporturi civile

15.2.1. Oraşe cu aeroport civil 15.2.2. Aeroporturi proiectate sau în curs de execuţie

Anexa 15.3. Orașe cu funcțiuni deosebite – noduri feroviare principale Anexa 15.4. Orașe cu funcțiuni deosebite – porturi civile Anexa 15.5. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Greco‐Catolice din România

15.5.1. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române Anexa 15.6. Sediile adminstrative ale Bisericii Romano‐Catolice din România Anexa 15.7. Evoluţia administrativă a Municipiului Bucureşti (1966‐1996) Anexa 15.8. Serviciile publice ale administrațiilor publice centrale și locale Anexa 15.9. Localităţile urbane pe ranguri în 2001 / localităţile urbane înfiinţate în intervalul 2002‐2012 Anexa 15.10. Comune suburbane, cf. Legii nr. 2/1968, actualizătă 2013 Anexa 15.11. Planul de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiuni aprobate Anexa 15.12. Zone lipsite de orașe pe o rază de circa 25‐30 km


7

II. Metodologie

II.1. Scopul studiului şi relevanţa pentru SDTR

Studiul urmăreşte asigurarea dezideratelor de coeziune teritorială şi dezvoltare durabilă propuse în documentele europene, formulând obiective şi măsuri adaptate realităţii locale, rezultată din dezvoltarea istorică şi funcţională a teritoriului şi de specificul urban sau rural al localităţilor. Structurarea istorică a reţelei de localităţi și dezideratul unei dezvoltări policentrică conduc către politici şi programe de dimensionare şi de localizare a investiţiilor, cu precădere în teritoriile de coeziune slabă, în polii de creştere şi în zonele formate prin asocierea unităţilor administrativ‐teritoriale.

Conform Conceptului Strategic de Dezvoltare Teritorială „România 2030”, „abordarea strategică pe termen lung a dezvoltării teritoriale a României trebuie să vizeze realizarea coeziunii teritoriale ca distribuţie echilibrată în teritoriu a oportunităţilor economice şi sociale echivalente, prin reducerea şi evitarea creşterii disparităţilor teritoriale. În legătură cu accentuarea disparităţilor la nivel teritorial vor fi luate în considerare aspectele privind competitivitatea, calitatea resurselor umane, accesul la infrastructurile şi serviciile de transport, comunicaţie şi informare, utilităţi şi siguranţă publică, rezilienţa la hazardele naturale şi tehnologice, calitatea mediului şi prezervarea patrimoniului cultural, protecţia şi dezvoltarea patrimoniului construit, conectivitate”1.

Este de menţionat, în acest context, legătura necesară cu politicile de dezvoltare regională în sud‐estul Europei şi pe plan naţional, în ceea ce priveşte atât zonele metropolitane cât şi polii de creştere2. Pe de altă parte, studiul se corelează cu Studiul de fundamentare în vederea actualizării PATN – secţiunea reţeaua de localităţi, în elaborare (UAUIM‐CCPEC, Universitatea din Bucureşti‐CICADIT, Quattro Design).

II.2. Contextul european şi românesc

II.2.1. Contextul european şi documentele de referinţă

Planificarea strategică la nivel naţional a rețelei de localități se face în legătură cu patru din cele șase „priorităţi teritoriale pentru dezvoltarea UE” definite în Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020:

Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate

Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice

Integrarea teritorială în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale

Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi

Obiectivele, programele și proiectele definite prin acest studiu urmăresc direcțiile de acțiune propuse prin Agenda teritorială și, în coroborare cu obiectivele acestora, au în vedere atingerea celor 6 priorități teritoriale.

Documente de referinţă:

Agenda Teritorială a Uniunii Europene, Spre o Europă mai competitivă şi durabilă a regiunilor diverse, acceptată cu ocazia Reuniunii Ministeriale informale privind dezvoltarea urbană şi coeziunea teritorială de la Leipzig, 24‐25 mai 2007

Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020, Spre o Europă inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse, 19 mai, 2011

European Spatial Development Perspective, Towards Balanced and Sustainable Development of the Territory of the European Union, Agreed at the Informal Council of Ministers responsible for Spatial Planning in Potsdam, mai, 1999

Documente rezultate în programul ESPON – European Observation Network for Territorial Development and Cohesion.

II.2.2. Contextul local al planificării strategice şi documente de referinţă

Studiul trasează dimensiunea teritorială a elementelor strategice stabilite pe plan european și național, în concordanță cu direcțiile definite de strategiile naționale de dezvoltare realizate anterior (documente de referinţă):

Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 2014‐ 2035

Potențialul de construire în România a clusterelor pentru consolidarea competitivității în relație cu polii majori de creștere și zonele metropolitane, 2008‐2009.

Priorităţi de dezvoltare teritorială naţionale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020

Competitive Cities. Reshaping the Economic Geography of Romania 2008‐2011

1 Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030‐ Document supus consultării publice, octombrie 2008, Cap. 3.‐ Prezentarea Conceptului Strategic de

Dezvoltare Teritorială a României, Cap. 3.4.‐ Obiective strategice, p. 40 2 Vezi obiectivele programului ESPON: GROSEE – Growth Poles in South‐East Europe (partener principal Universitatea din Bucureşti). Alte studii ESPON 2006 şi 2013

relevante: ESPON 1.1.2. – Urban‐Rural relations in Europe (2004); ESPON 1.4.3. – Study on urban functions (2007); ESPON 3.1. – Integrated tools for European spatial development (2005); SGPTD – Secondary Growth Poles and Territorial Development in Europe; Performance, Policies and Prospects; FOCI – Future Orientations for Cities; EDORA – European Development Opportunities for Rural Areas; INTERCO – Indicators of Territorial Cohesion; ESPON Typology Compilation, citate şi în Oferta tehnică pentru realizarea PATN – secţiunea reţeaua de localităţi.

8


8

La nivel național SDTR se corelează cu prevederile din cele 6 secțiuni ale PATN aprobate până în prezent: Sectiunea a I‐a – Rețele de transport; Sectiunea a II‐a – Apă; Sectiunea a III‐a – Zone protejate; Sectiunea a IV‐a – Rețeaua de localități (în curs de actualizare); Sectiunea a V‐a – Zone de risc natural; Sectiunea a VIII‐a – Zone cu resurse turistice. Secțiunile PATN sunt prezentate în Anexa 15.11.

Conform primei redactări a SDTR, „România se află printre statele cu un grad mediu de policentrism, ierarhia aşezărilor fiind destul de rigidă şi puternic influenţată de moştenirea fostului regim socialist. Astfel, Capitala Bucureşti are rolul principal în ierarhia urbană, detaşându‐se în special printr‐o accesibilitate net superioară celorlalte oraşe, precum şi printr‐o prezenţă dominantă în reţeaua corporaţiilor economice şi în sistemul administrativ”3. Reţeaua policentrică de oraşe secundare este considerată echilibrată, existând 7 centre regionale de dimensiuni apropiate (policentrismul se datorează în special prezenţei unor centre universitare). În legătură cu aceasta, SDTR formulează, ca obiectiv strategic 2, „Dezvoltare teritorială policentrică, echilibrată a zonelor urbane și rurale pentru înlăturarea disparităților teritoriale existente”.

Documentul Priorităţi de dezvoltare teritorială naţionale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, Document de consultare4 realizează o sinteză preliminară a problematicii reţelei de localităţi, pe baza proiectelor ESPON şi a cercetării locale, indicând măsuri prioritare care trebuie aplicate în toate centrele urbane/zonele metropolitane; măsurile se bazează pe următoarele obiective5:

Crearea unui număr suficient de locuri de muncă;

Asigurarea unei accesibilităţi cât mai mari;

Crearea unor spaţii urbane de calitate; crearea unor zone de desfacere a produselor agroalimentare pentru populaţia din comunele din vecinătatea centrelor urbane;

Asigurarea dotărilor edilitare şi a unor servicii de interes general;

Asigurarea serviciilor sociale şi combaterea sărăciei;

Apropierea de cetăţeni a administraţiei publice şi îmbunătăţirea accesului locuitorilor la informaţiile de interes public

II.3. Problematică şi obiective specifice

II.3.1. Problematică şi întrebări de cercetare

Transformările de după 1990 sunt marcante în ceea ce privește procesul de reașezare a populației, reorganizarea legăturilor în teritoriu şi în interiorul localităţilor, evoluția rapidă a periferiilor și a comunelor limitrofe ale marilor aglomerări urbane, dezvoltarea unei infrastructuri turistice majore, transformările funcţionale în interiorul localităţilor și, în întreaga suprafață a țării, în ceea ce priveşte efectele dezvoltării lipsite de planificare adecvată prealabilă. Modul de abordare a problemelor legate de reţeaua de localităţi trebuie să ţină seama de existența unor medii mixte, cu caracteristici parţial urbane şi parţial rurale, care sunt în emergenţă: este vorba atât de sate, în special de cele situate în vecinătatea marilor aglomerări urbane, în care activităţile de tip rural sunt în declin iar cele de tip urban sunt în creştere, cât şi de oraşe, în care se constată un proces invers, de declin al activităţilor de tip urban şi de creştere a celor de tip rural.

În mod implicit şi în contextul scăderii populaţiei, ierarhizarea localităţilor este diferită faţă de cea statuată prin legislaţia sfârşitului deceniului şapte al secolului trecut. Astfel, majoritatea oraşelor a căror creştere în a doua jumătate a secolului trecut a fost artificială au în prezent un rol similar celui pe care l‐au avut în perioada antebelică, de centre locale, iar oraşele ale căror condiţii actuale economice şi sociale sunt favorizate de factori multipli de creştere socială şi economică îşi menţin rolul sau şi‐l redefinesc; pe de altă parte, este de luat în considerare necesitatea creării unei baze legislative coerente pentru zonele metropolitane în afirmare.

Politica de industrializare a celei de‐a doua jumătăţi a secolului XX a condus la o reorganizare majoră a populaţiei în teritoriu, populaţia urbană ajungând majoritară în ultima sută de ani. Perioada de declin industrial survenită după 1990 a avut drept consecinţă, în cea mai mare parte a cazurilor, o revenire a oraşelor mici şi medii la statutul dinaintea industrializării perioadei socialiste (cu păstrarea, însă, a unei concentrări de populaţie cu statut economic şi social vulnerabil).

Problematica studiului priveşte, în primul rând, înţelegerea modului de structurare şi de evoluţie a reţelei de localităţi şi, implicit, modul de înţelegere a noţiunii de policentrism în contextul specific al României. Statutul administrativ al aşezărilor şi rangul acestora reprezintă o a doua problemă de interes major în cadrul studiului, având în vedere necesitatea de readecvare a acestora la evoluţiile recente. Gruparea aşezărilor şi funcţionarea acestora reprezintă o a treia problemă a cărei evidenţiere este necesară, în legătură cu modificarea comportamentelor populaţiei în ceea ce priveşte locuirea, munca şi petrecerea timpului liber, în proces continuu de modificare.

3 SDTR 2014‐2035 – Document de consultare, 20 iunie 2013, Cap. II. – Analiza diagnostic a teritoriului naţional, p. 174. 4 Comitetul Consultativ pentru Coeziunea Teritorială, Priorităţi de dezvoltare teritorială naţionale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, Document de consultare,

Proiect preliminar – Versiunea 1), Noiembrie 2012, http://www.mdrt.ro/userfiles/espon/dimensiune_teritoriala/reuniune2/materiale02.pdf, pp. 27‐29. 5 Ibid., pp. 31‐32.


9

Studiul este structurat după trei niveluri de cercetare (național, regional și local) și vizează domeniile administrativ, legislativ și normativ, economic, social și cel referitor la amenajarea teritoriului.

La nivel național sunt cercetate: structura actuală a rețelei de localităţi, dezvoltarea Municipiului București, dezvoltarea polilor de creștere și polilor de dezvoltare ca principale noduri ale rețelei de localități; caracteristicile aglomerațiilor urbane şi sistemelor de localităţi; structura zonelor metropolitane și problematica acestora.

Studierea rețelei de localități are în vedere, la nivel regional: dinamica relațiilor dintre teritoriu, populație și localități și modul în care aceste relații se pot îmbunătăți prin politici şi programe integrate, în special în zonele de coeziune redusă; identificarea relațiilor din cadrul zonelor care dovedesc coeziune teritorială ridicată și dezvoltare congruentă; menţionarea zonelor care prezintă disparități teritoriale și grad redus de coeziune; relațiile din interiorul ariilor de influentă al orașelor de mari dimeniuni; posibilitatea extinderii în teritoriu a relațiilor funcționale dintre localități.

La nivel local sunt studiate: relațiile dintre localitățile urbane și rurale; ierarhizarea unităților administrativ teritoriale conform rangurilor prevăzute prin Legea nr. 351/2001; declararea de noi localități; rolul oraşelor mici şi mijlocii şi al târgurilor în cadrul dezvoltării subregionale, identificarea zonelor rurale depărtate de localități urbane.

Principalele întrebări de cercetare sunt următoarele:

Care este structura actuală în teritoriu a localităţilor şi care sunt componentele acestei structuri?

Care sunt relaţiile dintre teritoriu, populaţie şi localităţi? Cum evoluează aceste relaţii?

Care sunt relaţiile din zonele care dovedesc coeziune teritorială ridicată, deci cu dezvoltare congruentă? Care sunt cauzele disparităţilor teritoriale şi cum evoluează zonele cu disparităţi, deci cu coeziune teritorială redusă?

Cum se pot îmbunătăţi, prin politici şi programe integrate, relaţiile dintre populaţie şi localităţi în zonele de coeziune teritorială redusă?

II.3.2. Obiective specifice

Obiectivele specifice studiului susţin problematica menţionată mai sus, îndreptându‐se, într‐o primă etapă, către o prezentare a aspectelor administrative şi a celor funcţionale ale reţelei de localităţi (statutul Municipiului Bucureşti, rolul administrativ al municipiilor, oraşelor şi comunelor, rolul (administrativ, productiv, comercial, militar, religios) şi specializarea funcţională a localităţilor (monofuncţionale, polifuncţionale, funcţiuni deosebite – porturi, noduri de transport)), apoi a relaţiilor dintre zonele metropolitane, municipii şi oraşe cu teritoriul (resurse, dezvoltare integrată, parteneriate), pentru a formula elemente strategice şi operaţionale în domeniu. A fost considerată necestară evidenţierea diferitelor clasificări utilizate în practică sau stabilite prin cadrul legislativ în legătură cu reţeaua de localităţi.

Astfel, în legătură cu împărţirea administrativă a ţării, cu statutul administrativ al localităţilor şi cu organizarea în teritoriu a administraţiei publice, se urmăreşte fundamentarea unor modificări care privesc:

Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi; Crearea unui statut administrativ special pentru Municipiul Bucureşti;

Consolidarea rolului special în teritoriu al zonelor metropolitane de creştere şi a celorlalte arii (zone) funcţionale urbane;

Crearea de legături cu politica de dezvoltare regională (poli de creştere, poli de dezvoltare) şi studierea formelor de asociere a unităţilor administrativ‐teritoriale;

Stabilirea zonelor din ţară în care nu există oraşe şi propuneri pentru aceste zone. Sunt necesare adaptarea cadrului legislativ și administrativ la situația reală a localităților din teritoriu, prin eliminarea incompatibilităților existente între legislație și situația de facto a rețelei de localități precum şi măsuri de natură administrativă referitoare la dezvoltarea reţelei policentrice de localităţi.

II.4. Ipoteze şi metode de cercetare

II.4.1. Ipoteze de cercetare

Cadrul de planificare teritorială strategică presupune coordonare la nivel naţional (prin MDRAP şi pe baza SDTR) şi, la nivel teritorial, crearea unor niveluri relevante pentru planificare are să permită o mai mare flexibilitate a zonării teritoriale, pe de‐o parte, şi posibilitatea efectivă de corelare a dezvoltării teritoriale cu oportunităţile de finanţare la nivel european, naţional şi local, pe de altă parte, acestea constituindu‐se în precondiţii ale planificării teritoriale integrate la nivel european. Politica centrală de amenajare a teritoriului trebuie să susţină factorii determinanţi ai competitivităţii prin acţiuni pe termen lung. Rolul statului este determinant în ceea ce priveşte crearea posibilităţii tuturor teritoriilor de a se dezvolta, creşterea atractivităţii teritoriilor şi în reducerea disparităţilor prin politici de reechilibrare (infrastructură, acces la informaţie, dezvoltare/susţinere a serviciilor, redistribuire a veniturilor şi susţinere a proiectelor locale) precum şi în protecţia mediului în accepţiunea cea mai largă6.

6 François Bourse, Marc Mousli, GERPA, Synthèse et évaluation du programme de prospective « Territoires 2020 » de la DATAR, 2004.

10


10

Dacă anumite disfuncţii ale distribuţiei populaţiei în teritoriu, pe de‐o parte, şi anumite diferenţe în ceea ce priveşte performanţa economică, pe de altă parte, reprezintă rezultate ale procesului de urbanizare forţată ale perioadei socialiste, evoluția economică și teritorială specifică perioadei de tranziției de la economia socialistă la cea capitalistă, de piață liberă, din ultimele două decenii, a condus la o dezvoltare neomogenă a teritoriului.

Creşterea decalajelor dintre București și următorul palier de orașe și a decalajelor dintre orașele de dimensiuni mari și cele de dimensiuni medii și mici pot fi puse pe seama unor evoluţii ale colectivităţilor, dar şi pe seama unor inconsistenţe ale politicilor de amenajare a teritoriului, a căror compensare este necesară în intervalul următor. Aceeaşi observaţie poate fi făcută în ceea ce priveşte accentuarea discrepanţelor majore dintre mediul rural și mediul urban: o anumită concentrare asupra problemelor din mediul urban şi o lipsă de înţelegere nuanţată a relaţiei urban‐rural au condus la împărțirea și atragerea neechilibrată a resurselor și populației în teritoriu. Disparităţile teritoriale trebuie, însă, studiate în legătură cu factorii determinanţi (condiţiii biogeografice, climatice, condiţii istorice de lungă durată) pe paliere geografice relevante, cu înţelegerea rolului complementar al factorilor care acţionează pe termen mediu şi scurt: factori politici şi de politică economică la nivel teritorial7.

Adaptarea la cerinţele UE referitoare la creșterea gradului de policentrism (prin redefinirea și dezvoltării relațiilor dintre zonele funcționale) și la necesitatea redefinirii relațiilor dintre mediul urban și cel rural (prin intermediul unei guvernanțe integrate și a unei planificări bazate pe parteneriat) necesită şi o reevaluare a noţiunilor utilizate. Policentrismul reprezintă un concept care nu ar trebui să fie limitat la reţeaua de localităţi urbane, ci la teritorii populate, urbane şi rurale, cu individualitate şi cu rol specific în dezvoltarea teritorială; conceptul de zonă funcţională trebuie, de asemenea, să integreze complementaritatea urban/rural şi diferenţa de scară dată de ierarhia aşezărilor.

II.4.2. Nivelul şi tipul analizelor

Nivelurile de analiză au fost cel naţional, cel regional (NUTS II), cel judeţean (NUTS III) şi cel local – UAT (LAU 2). A fost privilegiată prezentarea problemelor la nivelul UAT (pentru a defini amploarea problemelor în teritoriu şi pentru localizarea cât mai precisă a acestora). Pentru surprinderea tendinţelor şi disparităţilor la nivel teritorial, datele au fost analizate la nivelul regiunilor şi judeţelor (NUTS II, III).

II.4.3. Indicatori şi indici

Indicatori, indici şi instrumente de analiză: populaţia stabilă; dinamica populaţiei urbane, pe ranguri şi regiuni; numărul localităţilor componente ale UAT pe regiuni; distanţa faţă de principalele servicii publice (din localităţi de rang superior).

II.4.4. Reprezentări cartografice

Temele reprezentate cartografic au pornit de la bazele de date puse la dispoziţie de MDRAP, la care s‐au adăugat alte date publice sau calculate prin studiu, vizând o cât mai bună reprezentare la nivel teritorial a problemelor.

Principalele teme care au fost agregate în reprezentări cartografice sunt următoarele:

Împărțirea administrativă a României (NUTS I, NUTS II, NUTS III, LAU 2)

Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi urbane și zonele lipsite de oraşe Ierarhizarea localităților urbane pe bazine hidrografice și unități de relief Clasificarea oraşelor după numărul locuitorilor; UAT urbane după numărul populației

Sisteme urbane în consolidare, noi centre de urbanizare, zone economice funcţionale, ierarhizarea sistemelor urbane

Orașe monofuncționale după diferite criterii; oraşe cu funcţiuni deosebite (aeroporturi, noduri feroviare, porturi)

Poli de creștere, poli de dezvoltare şi alte clasificări ale localităților urbane Parteneriate între unităţile administrativ‐teritoriale (zone metropolitane, GAL, FLAG)

7 Vezi Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi.


11

II.5. Bibliografie şi surse

II.5.1. Studii şi publicaţii

*** Urbanismul, Serie Nouă, Polii de creștere din România, nr. 4, 2010 *** Urbanismul, Serie Nouă, Regionalizare, nr. 11, 2012 *** Urbanismul, Serie Nouă, Sisteme urbane, nr. 12‐ 13, 2012 Banca Modială, MDRAP, MAE, Orașe competitive. Remodelarea economiei geografice a României, 2013 Banca Mondială, World Development Report 2009: Reshaping Economic Geography, 2009 MDRAP, Growth Poles. The Next Phase, 2013 Beaujeu‐Garnier, Jacqueline, Chabot, Georges, Geografie urbană, Editura Științifică, București, 1971 Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimpoeru, Irina, Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Editura Universitară, București, 2006 Cucu, Vasile, Orașele României, Editura Științifică, București, 1970 Dumitrescu, Bianca, Orașele monoindustriale din România: între industrializare forțată și declin, Editura Universitară, București, 2008 Ilinca, Nicolae, Geografie umană, populația și așezările omenești, Editura Corint, București, 1999 Oancea, D.I., Gruparea urbană Galați‐Brăila. Studiu de geografie regională, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1973 Pascariu, Gabriel, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, Editura Universitară ”Ion Mincu”, București, 2011 Păun Constantinescu, Ilinca, Shrinking Cities în România. O abordare contemporană a contracției și declinului urban, teză de doctorat, conducător ştiinţific prof. dr. arh. Ana‐Maria Zaharaiade, U.A.U.I.M., mss, 2013 Popescu, Toader, Proiectul feroviar românesc, Ipostazele spaţiale şi culturale ale modernizării în planificarea şi funcţionarea căilor ferate, 1842‐1916, teză de doctorat, conducător ştiinţific prof. dr. arh. Ana‐Maria Zaharaiade, U.A.U.I.M., mss, 2012 Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002) Ungureanu, Al., Orașele din Moldova. Studiu de geografie economică, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1980 UAUIM ‐ CCPEC, Universitatea București ‐ CICADIT, Quattro Design, Studiu de fundamentare în vederea actualizării PATN ‐ Secțiunea Rețeaua de localități, Etapa I, August 2013 Quattro Design, Plan urbanistic general al municipiului Tulcea, Regulament local de urbanism al municipiului Tulcea, beneficiar: Consiliul Local al Municipiului Tulcea, proiectant general: Săgetător SRL, 2009‐2011, documentație în curs de avizare Quattro Design, PUZ Faleza Dunării Galați, beneficiar: Primăria Municipiului Galați, 2012‐2013, documentatie în curs de avizare

Alte studii sunt semnalate în text.

II.5.2. Surse legislative, directive, convenţii, recomandări

Legea nr. 2/1968 – Lege privind organizarea administrativa a teritoriului Republicii Socialiste Romania

Legea nr. 55 /1968 – Lege pentru modificarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România

Legea nr. 2/1989 – Lege privind îmbunătăţirea organizării administrative a teritoriului Republicii Socialiste România

Decret‐lege CFSN nr. 38/1990 privind abrogarea Legii nr. 2/1989 referitoare la organizarea administrativă a teritoriului țării

Legea nr. 24/1996 – Lege pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991

Legea 215 / 2001 – Legea administraţiei publice locale

Legea nr. 350/2001 – Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

Legea nr. 351/2001 – Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a Reţeaua de localităţi

Legea nr. 575/2001 – Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a V‐a Zone de risc natural

Legea nr. 315 / 2004 – Lege privind dezvoltarea regională in România

Legea nr. 308/2006 – Lege pentru completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national ‐ Sectiunea a IV‐a ‐ Reteaua de localitati

Legea nr. 100/2007 – Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a IV‐a ‐ Reţeaua de localităţi

Legea nr.190 /2013 – Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul

Hotărârea de Guvern nr. 646/2002 – Hotărâre privind aprobarea Strategiei de dezvoltare socioeconomică a Bazinului carbonifer al Văii Jiului

Hotărârea de Guvern Nr. 1066/2010 – Hotărâre privind instituirea regimului de arie naturală protejată asupra unor zone din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării" şi încadrarea acestora în categoria rezervaţiilor ştiinţifice

Legi de declarare de noi municipii, orașe și comune (1991‐2012)

Alte surse legislative, directive, convenţii, recomandări sunt citate în text.

12


12

II.5.3. Strategii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţei, Conceptul Strategic de Dezvoltare Teritorială România 2030. O

Românie competitivă, armonioasă și prosperă. Document supus consultării publice, octombrie 2008 Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare; Centrul Național pentru Dezvoltare

Durabilă, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013‐2020‐2030, București, 2008. Ministerul Transporturilor, Strategia pentru transport durabil pe perioada 2007‐2013, 2030, 2008. REMACO CONSULTING SRL, QUATTRO DESIGN SRL, D&V ENVIRONMENT SRL, Masterplan Municipiului Drăgăsani,

beneficiar: Primăria Municipiului Drăgăsani, 2009‐2010 UAUIM – CCPEC, IHS România, EMI Invest, Strategia de dezvoltare urbană integrată a municipiului Bucureşti şi a teritoriului

său de susţinere şi influenţă.Concept Strategic București 2035, beneficiar: Primăria Municipiului București, 2010‐2011 Zuber, Piotr et al, National Spatial Development Concept 2030, Ministry of Regional Development, Warsaw, 2012 QUATTRO DESIGN SRL, Plan urbanistic general al comuna Casimcea, Regulament local de urbanism al comunei Casimcea,

documentație în curs de elaborare, beneficiar,din 2012: Consiliul Local al Comunei Casimcea, proiectant general: SĂGETĂTOR SRL, documentație în curs de elaborare

MDRAP, IHS România SRL, Strategia de Dezvoltare Teritorială a României 2014‐ 2035, Document de consultare, 20 iunie 2013 Ministerul Fondurilor Europene, Acord de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020,

Primul proiect, octombrie 2013

Alte documente strategice sunt citate în text.

II.5.3. Date statistice

ESPON, EUROSTAT, INSEE – TEMPO, MDRAP; Comisia Națională pentru Statistică, Anuarul statistic al României

Alte surse semnalate în text şi hărţi

II.5.4. Date cartografice

MDRAP, Atlasul teritorial al României

Alte surse semnalate în hărţi

II.6. Glosar de termeni

Unităţi administrativ teritoriale CF. LEGII 215 /2001, ART. 1 (2,I): comune, orase şi judeţe; în condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii;

Localitate CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: formă de aşezare stabilă a populaţiei în teritoriu, alcătuind un nucleu de viaţă umană, cu structuri şi mărimi variabile, diferenţiate în funcţie de specificul activităţilor de producţie dominante ale locuitorilor, caracteristicile organizării administrativ‐teritoriale, numărul de locuitori, caracterul fondului construit, gradul de dotare social‐culturală şi de echipare tehnicoedilitară. În funcţie de specificul şi de ponderea activităţii economice dominante, de numărul de locuitori, caracterul fondului construit, densitatea populaţiei şi a locuinţelor, de nivelul de dotare socialculturală şi de echipare

Localitate urbană CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: localitate în care majoritatea resurselor de muncă este ocupată în activităţi neagricole cu un nivel diversificat de dotare şi echipare, exercitând o influenţă socio‐economică constanta şi semnificativă asupra zonei înconjurătoare.

Oraş CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: unitate administrativ‐teritorială de bază alcătuita fie dintr‐o singură localitate urbană, fie din mai multe localităţi, dintre care cel puţin una este localitate urbană. Ca unitate administrativteritorială de bază si ca sistem social‐economic si geografic orasul are două componente: a)componenta teritorială – intravilanul, care reprezintă suprafața de teren ocupată sau destinată construcţiilor şi amenajărilor (de locuit, social‐culturale, industriale, de depozitare, de producţie, de circulaţie, de recreare, de comerţ etc.) şi extravilanul care reprezintă restul teritoriului administrativ al orasului; b)componenta demografică socio‐economică, care constă în grupurile de populaţie şi activităţile economice, sociale si politico‐administrative ce se desfăşoară pe teritoriul localităii. Dimensiunile, caracterul şi funcţiile oraşului prezintă mari variaţii, dezvoltarea sa fiind strâns corelată cu cea a teritoriului căruia îi aparţine. Oraşele care prezintă o însemnătate deosebită în viaţa economică, social‐politică şi cultural‐ştiinţifică a ţării sau care au condiţii de dezvoltare în aceste direcţii sunt declarate municipii.

Localitate rurală (sat) CF. L 351/ 2001: localitate în care (a) majoritatea forţei de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific şi viabil de viaţă locuitorilor săi, şi care prin politicile de modernizare îşi va păstra şi în perspectivă specificul rural; (b) majoritatea forţei de muncă se afla în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă


13

în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraş şi care, prin politicile de echipare şi de modernizare, va putea evolua spre localităţile de tip urban.

Comuna CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: unitate administrativ‐teritorială de bază care cuprinde populaţia rurală reunită prin comunitatea de interese şi tradiţii, alcătuita din unul sau mai multe sate, în funcţie de condiţiile economice, social‐culturale, geografice şi demografice. Satele în care îsi au sediul autorităţile publice ale comunei sunt sate resedinţă.

Reţea de localităţi CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existentă şi dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relaţii desfășurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico‐administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.

Sistem urban CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐şi autonomia administrativă.

Armatură urbană Ansamblul oraşelor ierarhizate şi a ariilor de influenţă ale acestora care asigură, într‐un teritoriu dat, funcţiunile care necesită un număr minim de populaţie (Pierre Merlin, Françoise Choay (dir.), Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, Paris : PUF, 1996 (1988), sub voce)

Rang CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: expresie a importanţei actuale şi în perspectivă imediată a unei localităţi în cadrul reţelei din punct de vedere administrativ, politic, social, economic, cultural etc., în raport cu dimensiunile ariei de influenţă polarizate şi cu nivelul de decizie pe care îl implică în alocarea de resurse. Această importanţă trebuie să îşi găsească corespondentul şi în nivelul de modernizare.

Spaţiul rural Expresia de spaţiu rural se întinde de la o zonă interioară sau costieră, inclusiv satele şi micile oraşe, în care marea parte a terenurilor sunt utilizate pentru: agricultură, silvicultură, acvacultură şi pescuit; activităţile economice şi culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc.); amenajarea zonelor neurbane pentru timpul liber şi distracţii (sau de rezervaţii naturale); alte folosinţe, cum ar fi locuirea. Părţile agricole (inclusiv silvicultura, acvacultura şi pescuitul) şi neagricole ale spaţiului rural formează o entitate distinctă faţă de cea a spaţiului urban, care se caracterizează prin puternica concentrare a locuitorilor şi a structurilor verticale sau orizontale (Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spaţiului rural).

Zonă de influenţă CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: teritoriul şi localităţile care înconjoară un centru urban şi care sunt influenţate direct de evoluţia oraşului şi de relaţiile de intercondiţionare şi de cooperare care se dezvoltă pe linia activităţilor economice, a aprovizionării cu produse agroalimentare, a accesului la dotările sociale şi comerciale, a echipării cu elemente de infrastructură şi cu amenajări pentru odihnă, recreere şi turism. Dimensiunile zonei de influenţă sunt în relaţie directă cu mărimea şi cu funcţiunile centrului urban polarizator.

Dezvoltare durabilă CF. OUG 195/2005, ART. 2 (23): „dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a‐şi satisface propriile necesităţi".

Dezvoltare regională CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, elaborate în scopul armonizării strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare sectorială pe arii geografice, constituite în regiuni de dezvoltare", şi care beneficiază de sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale si internaţionale interesate.

Zonă de dezvoltare CF. LEGII 351 /2001, ANEXA NR. 1: perimetru delimitat în cadrul teritoriului administrativ al unui municipiu sau în cadrul unei zone metropolitane în care se propun unele facilităţi de natură fiscală, în scopul favorizării dezvoltării economice prin atragerea de investiţii de capital străin sau autohton. Zone metropolitane CF LEGEA 351/2001. ART 7 (1): În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului din zona Capitalei României si a municipiilor de rangul I sau a municipiilor resedință de județ, unitățile administrativ‐teritoriale de bază din aceste zone se pot asocia într‐un parteneriat voluntar în scopul înființării de zone metropolitane aferente spațiului urban. Asocierea contribuie la întărirea complementarităților între aceste unități si factorii de decizie interesați în dezvoltarea teritoriului.

14


14

Teritoriu metropolitan CF. LEGII 350 /2001, ANEXA NR. 2: Suprafaţa situată în jurul marilor aglomerări urbane, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenţă în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al infrastructurii edilitare. De regulă limită teritoriului metropolitan depăşeşte limită administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte.

Poli de creștere CF. HG 1149/2008, ART 1 (1): [Polii de creștere sunt unitati administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Poli de dezvoltare CF. HG 1149/2008, ART 1 (2): [Polii de dezvoltare urbană sunt unitati administrativ teritoriale] în care se realizează cu prioritate investiţii din axa prioritară 1 «Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor ‐ poli urbani de creştere» a Programului operaţional regional 2007‐2013, astfel cum este definită prin Decizia Comisiei Europene nr. 3.470 din 12 iulie 2007, şi din programele cu finanţare naţională, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Arii (zone) funcționale urbane [Ariile funcționale urbane (FUA) sunt] cele mai mici elemente constitutive ale unei dezvoltări policentrice (nucleu urban şi aria înconjurătoare integrată din punct de vedere al dezvoltării economice (Cf. ESPON 2006 1.1.1. – Potenţial pentru dezvoltarea policentrică în Europa).

Zone libere CF. LEGII 84/1992, ART. 2 ‐6: Zonele libere fac parte integrantă din teritoriul statului român şi li se aplică legislaţia naţională. Supravegherea vamală se face numai la limita zonelor libere. Înfiinţarea şi delimitarea teritorială a zonelor libere, a unităţilor vamale şi grănicereşti corespunzătoare se fac prin hotărîre a Guvernului, la propunerea ministerelor interesate şi a autorităţilor administraţiei publice locale. În zonele libere sînt admise mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri, fără restricţii privind ţara de origine, de provenienţă sau de destinaţie.

Asociaţiile de Dezvoltare Inter‐comunitară (ADI)

CF. LEGII 215 /2001, ART. 1 (2,C) : asociații de dezvoltare intercomunitară ‐ structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat, înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ‐teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice.

Grupurile de Acţiune Locală (GAL)

Grupurile de Acţiune Locală (GAL) sunt entităţi ce reprezintă parteneriate public – private, constituite din reprezentanţi ai sectorului public, privat şi civil, desemnaţi dintr‐un teritoriu rural omogen, care vor trebui să îndeplinească o serie de cerinţe privind componenţa, teritoriul acoperit şi care vor implementa o strategie integrată pentru dezvoltarea teritoriului.


15

III. Analiză şi recomandări

III.1. Analiza‐diagnostic a situaţiei

III.1.1. Transformări notabile ale teritoriului şi societăţii

După 1990, teritoriul şi populaţia au intrat într‐un proces de transformare faţă de etapa anterioară, proces ale cărui principale caracteristici pot fi expuse după cum urmează8: 1. Reaşezarea în teritoriu a populaţiei: Dispersia locuirii către periferia localităţilor existente şi în localităţile din vecinătate şi apariţia locuinţelor secundare, atât

în oraşe cât şi în zonele cu potenţial turistic (în special staţiunile turistice montane şi ale litoralului); Dezvoltarea zonelor de activităţi în periferia localităţilor urbane (mari suprafeţe comerciale, unităţi de depozitare, unităţi

industriale mici şi mijlocii private) şi dezvoltarea de activităţi (în special servicii) de‐a lungul axelor de circulaţie dintre localităţi;

Dezurbanizarea unei părţi din locuitorii oraşelor – întoarcerea în sate a muncitorilor industriali şi din construcţii – şi, implicit, creşterea suprafeţei construite din anumite localităţi rurale. În paralel, emigrarea sau plecarea temporară în alte ţări a unei părţi din adulţii apţi de muncă, are ca rezultat rămânerea, în special în sate, a familiilor formate din vârsta I și vârsta III.

2. Implantarea sau dezvoltarea unor infrastructuri turistice majore (drumuri de altitudine, domenii schiabile, staţiuni turistice noi, organizarea turismului rural).

3. Începutul organizării sistemului de legături în teritoriu şi în localităţi (autostrăzi, drumuri rapide, şosele, căi ferate şi modernizarea clădirilor staţiilor c.f., apariţia porturilor de agrement, extinderea aeroporturilor existente, înfiinţarea unor aeroporturi noi, reorganizarea circulaţiilor în localităţi şi în jurul acestora ş.a.).

4. Delăsarea (sau, uneori, reconversia) zonelor industriale și militare, a altor zone de activităţi de mari dimensiuni. 5. Transformări funcţionale în interiorul localităţilor (vezi Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale).

Se poate trage concluzia că în România în ultimii 20 ani a început un proces de extindere a majorităţii localităţilor. Extinderea nu a fost omogenă, existând trăsături specifice determinate de contextul local: proximitatea centrelor urbane, contextul economic, geografic ş.a. Una dintre tendinţele majore constatate este evoluţia rapidă a periferiilor şi a comunelor limitrofe marilor aglomerări urbane. În tot teritoriul ţării, dezvoltarea locuirii şi activităţilor au avut loc fără planificare prealabilă, cu sacrificarea terenurilor cu destinaţie agricolă sau forestieră, cu consecinţe asupra calităţii mediului şi a calităţii vieţii (reducerea suprafeţelor productive, reducerea vitezei de deplasare a autovehiculelor şi, implicit, creşterea emisiilor poluante, creşterea timpilor de deplasare, alterarea zonelor cu caracteristici peisajere deosebite).

Una dintre principalele probleme căreia SDTR trebuie să îi răspundă este modul în care vor evolua sistemul de localităţi şi structura acestora, în contextul declinului demografic care determină un excedent de suprafeţe urbanizate şi în contextul de redefinire a relaţiei urban‐rural, vizibilă în teritoriul naţional.

Locuirea urbană şi cea rurală şi‐au modificat starea faţă de modelul anterior revoluţiei industriale, în mai multe etape. Creşterea populaţiei urbane şi crearea unei clase de orăşeni săraci, muncitorii, reprezintă un proces care caracterizează intervalul dintre a doua jumătate a secolului XVIII şi prima jumătate a secolului XX. Din a doua jumătate a secolului XX, în cazul specific al României, contrastul dintre mediile urban şi rural a crescut, din pricina politicilor de depopulare a zonei rurale, urmate de creşterea explozivă a populaţiei urbane, în contextul industrializării şi al existenţei unui unic proprietar, comanditar şi beneficiar ‐ statul.

După 1990, revenirea la procese democratice, retrocedarea unei părţi a proprietăţilor preluate de regimul anterior, reafirmarea pieţei libere şi privatizarea masivă a industriei au condus la reordonarea populaţiei în teritoriu, după cum s‐a menţionat mai sus. Între 1990 şi 2012, se constată că mediul urban a pierdut peste 1,5 milioane locuitori (‐12,4%), iar mediul rural a pierdut 1,15 milioane locuitori (‐11,1%). Populaţia urbană scade constant dar lent (6,1%; 6,7%), în timp ce populaţia rurala scade puternic9. Rata de creştere a numărului sosiţilor în mediul urban s‐a înjumătăţit, în timp ce în mediul rural s‐a dublat, ceea ce reprezintă o tendinţă de luat în considerare în plan teritorial. Perioada de declin industrial survenită după 1990 a avut drept consecinţă, în mediul urban, accentuarea vulnerabilităţii comunităţilor cu populaţie numeroasă, în condiţiile reducerii ratei de ocupareşi a creşterii şomajului10.

Pe de altă parte, populaţia urbană şi cea rurală nu mai pot fi percepute în termenii utilizaţi anterior din punct de vedere social, cultural şi, implicit, al modului de locuire, diferenţele specifice micşorându‐se semnificativ, în special prin creşterea gradului de echipare al teritoriului.

8 Şerban Popescu‐Criveanu in Quattro Design, Rostrada SA, Audit preliminar privind legislaţia în domeniul urbanismului în vederea codificării, beneficiar: MTCT, Faza I

– Documentare, februarie 2007, Cap. 1.4.1.3. 9 Vezi Studiul 1. Analiza structurii si evolutiei demografice. 10 În timp ce în anul 1989, aproximativ 82% din populaţia aptă de muncă era încadrată într‐o ocupaţie, după anul 1989, ponderea persoanelor ocupate scade continuu, atingând un minim în anul 2005 (57,7 %) şi crescând uşor în anii următori (ajungând la aproape 60% în anul 2012) – vezi Studiul 2. Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale.

16


16

Harta 15.1. Împărţirea administrativă a României (NUTS I, NUTS II, NUTS III şi LAU 2)

III.1.2. Structura rețelei de localități

III.1.2.a. Împărţirea administrativă a ţării

1. Judeţe şi regiuni de dezvoltare

Împărțirea administrativă a țării a fost stabilită prin Legea nr. 2/1968, abrogată prin Legea nr. 2/1989 şi repusă în vigoare prin Decretul‐Lege al CFSN nr. 38/1990 şi care a primit numeroase modificări prin legi ulterioare. În contextul SDTR, analizarea împărţirii administrative are ca scop stabilirea gradului de adecvare a organizării administrative cu situaţia economică şi socială actuală şi cu necesităţile de dezvoltare ale ţării.

România este împărţită în 41 judeţe și Municipiul București (care are o organizare administrativă specială) (vezi Harta 15.1):

Municipiul București împărțit în 6 sectoare administrative; Consiliul General al Municipiului București are abilități sporite în raport cu cu abilitățile Consiliilor Județene, dar în momentul alegerilor este considerat ca un județ. Consiliile Locale ale Sectoarelor Administrative ale Municipiului București au atribuții mai puține decât cele ale municipiilor, dar în momentul alegerilor sunt considerate ca entități asemănătoare municipiilor.

41 județe, fiecare împărțit în municipii, orașe și comune (formate din unul sau mai multe sate); municipiile și orașele pot avea în componența lor localități distincte și sate aparținătoare (3181 unităţi administrativ‐teritoriale în toată ţara).

Prin Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regională în România11 s‐au creat 8 regiuni de dezvoltare, ca parte a politicilor de dezvoltare regională care au ca scop atingerea obiectivelor României și Uniunii Europene de coeziune economică și socială. Regiunile de dezvoltare sunt entități fără personalitate juridică – constituite în baza unor convenţii încheiate între reprezentanţii consiliilor judeţene şi, după caz, ai Consiliului General al Municipiului Bucureşti – care constituie cadrul de implementare a politicilor de dezvoltare regională și cadrul de culegere a datelor statistice pentru nivelul NUTS II în conformitate cu prevederile emise de EUROSTAT. Prin alinierea la modul de organizare teritorială reglementat de Uniunea Europeană, definirea regiunilor de dezvoltare a permis accesarea de fonduri de investiții europene pentru politici și programe axate pe diferite paliere de dezvoltare – economică, socială ș.a.

Municipiul București și județul Ilfov formează o singură regiune (Regiunea VIII București‐Ilfov), înconjurată în totalitate de Regiunea III Sud Muntenia. Regiunea VIII, însă, nu poate acţiona ca un centru de dezvoltare pentru Regiunea III. Aceeaşi

11 Prin Legea nr. 315/2004 a fost abrogată precedenta Lege nr.151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regională în România.


17

situaţie se constată la nivel judeţean, unde judeţul Ilfov înconjoară Municipiului Bucureşti, fără ca acesta din urmă să constituie un factor de coordonare a dezvoltării UAT din jur. O altă problemă teritorială ‐ din unghiul de vedere al relaţiei dintre Regiunea III Sud Muntenia şi Regiunea II Sud‐Est – o reprezintă existenţa a două judeţe (Ialomiţa şi Călăraşi) care, din pricina formei şi amplasării, fac imposibilă o departajare a teritoriilor după aria de influenţă: astfel, jumătatea de est a acestor judeţe, care se găseşte în aria de influenţă a Municipiului Constanţa, devine teritoriu de margine al Regiunii III.

Pe de altă parte, este de discutat lipsa de corelare între regiunile de dezvoltare şi regiunile istorice, în special în cazul Regiunii II Sud‐Est, care cuprinde două judeţe din Ţara Românească – Brăila şi Buzău, două judeţe din Moldova – Galaţi şi Vrancea şi două judeţe din Dobrogea – Tulcea şi Constanţa, fiind deci lipsită de coeziune. În rest, este de discutat amplasarea judeţelor Hunedoara, Cluj şi Bistriţa Năsăud în regiunile V Vest, respectiv VI Nord Vest).

La Recensământul din 2011, au fost utilizate – ca unităţi statistice NUTS I – următoarele 4 macro‐regiuni de dezvoltare: Macroregiunea 1: RO 11 ‐ Regiunea VI. Nord‐Vest (6 judeţe reprezentând nordul Ardealului, adică Bihor, Bistriţa‐Năsăud, Cluj,

Maramureş, Satu‐Mare şi Sălaj: RO 111‐ RO 116) RO 12 ‐ Regiunea VII. Centru (6 judeţe, reprezentând sudul Ardealul, adică Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş

şi Sibiu: RO 121‐ RO 126) Macroregiunea 2: RO 21 ‐ Regiunea I. Nord‐Est (6 judeţe, reprezentând cea mai mare parte a Moldovei, adică Bacău, Botoşani, Iaşi,

Neamţ, Suceava, Vaslui: RO 211‐ RO 216) RO 22 ‐ Regiunea II. Sud‐Est (6 judeţe, reprezentând Dunărea de Jos, inclusiv Dobrogea, adică Buzău, Constanţa,

Galaţi, Tulcea şi Vrancea: RO 221‐RO226) Macroregiunea 3: RO 31 ‐ Regiunea III. Sud‐Muntenia (7 judeţe din Muntenia, adică Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa,

Prahova, Teleorman: RO 311‐RO 317) RO 32 ‐ Regiunea VIII Bucureşti‐Ilfov (1 judeţ – Ilfov şi Municipiul Bucureşti: RO 321‐RO322)

Macroregiunea 4: RO 41 ‐ Regiunea IV. Sud‐Vest Oltenia (5 judeţe din Oltenia şi Banat, adică Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea:

RO 411‐RO415) RO 42 ‐ Regiunea V. Vest (4 judeţe din Banat şi sudul Ardealului, adică Arad, Caraş‐Severin, Hunedoara şi Timiş:

RO 421‐RO424).

2. Unităţi administrativ‐teritoriale şi localităţi12

Unităţile administrativ‐teritoriale (municipii, orașe, comune)13 sunt unități administrative cu Consilii Locale alese și cu autonomie administrativă. În România există 3181 unităţi administrativ‐teritoriale, din care 103 sunt municipii, 217 sunt oraşe şi 2861 sunt comune14. Numărul localităţilor din ţară, incluse în cele 3181 UAT, este de 1375015. Densitatea generală medie a localităţilor este ce circa 5.8 localitaţi/100kmp (adică într‐un teritoriu de forma unui pătrat cu latura de 10 km există, în medie, 5.8 localităţi).

Din cele 13750 de localităţi ale României, 1263 (10% din total) se găsesc în mediul urban, care utilizează 13% din teritoriul naţional. Cele 320 de oraşe şi municipii au în componenţă 943 de localităţi, din care jumătate au statut rural. În mediul urban se concentrează 55% din populaţia ţării (11.737.460 locuitori în 2012). În mediul rural, care utilizează 87% din teritoriul naţional, sunt 12487 localităţi (90% din total). Măsura în care aceste procente reprezintă realitatea teritorială, în condiţiile emergenţei mediilor mixte menţionate mai sus, reprezintă o problemă tratată detaliat în Studiul 19. Noile legături urban‐rural, dar este de interes şi pentru studiul de faţă.

Faţă de anul 1968, numărul localităţilor din ţară a rămas constant, numai 3 localităţi dispărând (conform legilor) în intervalul 1968‐2012, deşi procesul de dispariţie a localităţilor din zonele izolate sau în depopulare este mult mai activ. Pot fi citate, în acest sens, cazuri concrete: de pildă, în Dobrogea, localitatea Stânca din comuna Casimcea – dispărută între 1977 (12 locuitori) şi 1992 (0 locuitori) nu a fost desfiinţată; în aceeaşi comună, localitatea Haidar (cu 11 locuitori în 2012) va dispărea în curând16 (vezi Graficul 15.1).

12 Această parte a studiului preia părţi ale capitolelor 3.1.3. și 3.1.4. din Studiul de fundamentare în vederea actualizării PATN – Secțiunea Rețeaua de localități, 2013, elaborat de aceiași autori (Quattro Design).

13 Conform clasificării realizate de EUROSTAT, UAT se încadrează în categoria LAU 2 (Local Administrative Units), compatibile cu NUTS.

14 Celor 3181 li se adaugă cele 6 sectoare administrative ale Muncipiului București; în consecință, există 3187 unități administrativ‐teritoriale, cărora li se adaugă cele 41 județe. Se ajunge astfel la 3228 unități administrative conduse de consilii alese (Consilii Locale, Consilii Județene, Consiliul General al Municipiului București, Consiliile Locale ale Sectoarelor Municipiului București).

15 Se constată faptul că încă nu s‐a elaborat versiunea oficială a Anexei la Legea nr. 2/1968, deși aceasta a fost una dintre prevederile Decretului Lege nr. 38/1990. Absența listei oficiale a UAT şi a localităţilor este un impediment major pentru activitatea administrativă, pentru amenajarea teritoriului și urbanism, pentru statistică ș.a., datele care circulă fiind fluctuante. Pentru studiul de faţă, s‐a realizat inventarul UAT şi al localităţilor din România, adus la zi (2013), în mod corelat cu codificarea SIRUTA şi cu bazele de date GIS puse la dispoziţie de MDRAP.

16 Cf. Quattro Design, Plan urbanistic general al comuna Casimcea, Regulament local de urbanism al comunei Casimcea, documentație în curs de elaborare (din 2012), beneficiar: Consiliul Local al Comunei Casimcea, proiectant general: Săgetător SRL, documentație în curs de elaborare.

18


18

Graficul 15.1. Evoluția numărului de localități și UAT în perioada 1968‐2011, date statistice Sursa: menţionate în grafic (Quattro Design, 2013, arh. urb. Ana Petrescu)


19

Graficul 15.2. Înfiinţările de noi comune, oraşe şi municipii după 1990 Sursa: Legislaţie privind declararea comunelor, oraşelor şi municipii (Quattro Design, 2013, urb. Ramona Ungureanu)

Numărul UAT, după încercarea de reducere din anul 1989 (rămasă fără rezultat), a crescut faţă de cel stabilit în 1968 (vezi Tabel 15.1):

Municipiile au crescut ca număr de la 47 la 103 (creștere a numărului de 2,2 ori).

Orașele au crescut ca număr de la 189 la 217 (creștere a numărului de 1,15 ori). În anul 1989 s‐a legiferat – fără urmări – mărirea numărului orașelor.

Comunele au crescut ca număr de la 2 706 la 2 861 (creștere a numărului de 1,06 ori). În anul 1989 s‐a legiferat – fără urmări – reducerea numărului comunelor. Între 1968 și 1989 s‐a introdus prin lege categoria de „comună suburbană” a municipiului sau a orașului (145 comune suburbane în țară), comune care au primit numai statutul juridic de a fi subordonate conducerii municipiului sau orașului.

În total, în anul 1989 existau 2 942 UAT și în anul 2011 existau 3 181 UAT (creștere a numărului de 1,08 ori). În perioada 1990‐2011 s‐au creat prin lege 107 de UAT urbane (47 municipii și 60 orașe) și 277 de UAT rurale (comune).

Analiza procesul de creare de oraşe şi municipii post 1989 arată o tendință de creștere a numărului orașelor și municipiilor, în special în perioada 1994‐1995 și 2000‐2005, fapt care a contribuit la ușoara creștere a populației din mediul urban și, implicit la creșterea gradului urbanizare. În paralel, s‐a înregistrat un alt fenomen și anume tendința unor comune de a se divide și a unor sate din componența lor de a constitui în unități administrativ‐teritoriale de sine stătătoare. Acest proces a fost destul de activ până în 2007 (vezi Graficul 15.2).

Pe de altă parte, se observă tendinţa de creare de oraşe în jurul municipiilor de mari dimensiuni. Compararea prevederilor PATN – Secţiunea a IV‐a, Reţeaua de localităţi (Legea nr. 351/2001) în ceea ce priveşte zonele lipsite de oraşe cu situaţia oraşelor create în perioada care a urmat promulgării legii arată că în multe cazuri prevederile acesteia nu au fost urmate (vezi Harta 15.2, Graficul 15.3, Anexa 15.9 şi Studiul 23. Zone cu specific geografic).

20


20

Evoluția împărțirii administrativ‐teritoriale a țării, între momentele determinate de Legea nr. 2/1968 (Legea de înființare a actualei împărțiri administrativ‐teritoriale) și situaţia actuală (2012), este prezentată detaliat în tabelul următor:

România – Evoluţia împărţirii administrativ‐teritoriale (1968‐2012) 1968 2012 Creştere localități 1968‐2012

Creştere UAT

1968‐2012

Procent localități

2012

Procent UAT 2012

MUNICIPII 1 47 103 ‐ +119% ‐ 3.2%

ORAȘE 2 189 217 ‐ +15% ‐ 6.9%

TOTAL Municipii+Orașe 3 (1+2) 236 320 ‐ +36% ‐ 10.1%

Localități urbane componente 4 368 473 +29% ‐ 3.5% ‐

Sate aparținătoare 5 232 470 +103% ‐ 3.4% ‐

Comune suburbane 6 145 0 ‐100% ‐ 0 ‐

Sate în comune suburbane 7 551 0 ‐100% ‐ 0 ‐

Localități componente

TOTAL localități componente 8 (4+5+7) 1151 943 ‐18% ‐ 6.9% ‐

URBAN

TOTAL localități urbane 9 (3+8) 1387 1263 ‐9% ‐ 9.2% ‐

COMUNE 10 2561 2861 ‐ +12% ‐ 89.9%

Reşedinţe de comună 2561 2861 +11% ‐ 22.9% ‐

Localităţi componente 9775 9652 ‐1% ‐ 77.3% ‐ RURAL

Total localităţi rurale 11 12366 12487 +1% ‐ 90.8% ‐

TOTAL UNITĂŢI ADMINISTRATIV TERITORIALE 2797 3181 ‐ +14% ‐ ‐

TOTAL LOCALITATI 12 (9+11) 13753 13750 ‐0.02% ‐ 100% ‐

Tabelul 15.1. Evoluția numărului de localități în perioada 1968‐2011 Surse: INS – SIRUTA 2011, INS – România în cifre 2013, TEMPO online 2013, extras GIS 2013, Buletinul Oficial al RSR nr. 163‐165, 20 decembrie 1968. Actualizare baze date, Quattro Design (arh. Daniela Puia)

Situația împărțirii administrative a județelor și a localităților din județe este următoarea:

Graficul 15.3. Numărul de localități și UAT pe județe (2013) Sursa: Actualizare baze date, Quattro Design, 2013 (arh. Daniela Puia)


21

Harta 15.2. Numărul UAT şi al localităţilor pe judeţ Sursa: Actualizare baze date (Quattro Design, 2013, arh. Daniela Puia); planşă inclusă în Studiu de fundamentare în vederea actualizării PATN. Rețeaua de localități, MDRAP, 2013

Din analiza situaţiei constatăm existenţa unor dezechilibre la nivelul repartiţiei în teritoriu a UAT şi localităţilor, accentuând nevoia de reconsiderare a situaţiei judeţului Ilfov, a regiunii VIII şi a altor structuri teritoriale (vezi şi Tabelul 15.2):

La nivel naţional:

3181 unităţi administrativ teritoriale, cu 13750 localităţi (medie de 4,32 localităţi/UAT)

320 UAT urbane, cu 1263 localităţi (medie de 3,94 localităţi/UAT urban)

2861 comune, cu 12487 localităţi (medie de 4,36 localităţi/comună)

La nivel regional:

397,6 UAT/regiune (448,6 fără Regiunea VIII Bucureşti‐Ilfov)

1718,8 localităţi/regiune (1949,3 fără Regiunea VIII Bucureşti‐Ilfov)

Ierarhia regiunilor după nr. UAT: RIII Sud‐Muntenia (567)... RV Vest (323), RVIII Bucureşti‐Ilfov (41)

Ierarhia regiunilor după nr. localităţilor: RI Nord‐Vest (2526)... RV Vest (1404), RVIII Bucureşti‐Ilfov (105)

Ierarhia regiunilor după nr. UAT urbane: RVII Centru (57)... RII Sud‐Est (35), RVIII Bucureşti‐Ilfov (9)

Ierarhia regiunilor după nr. localităţilor urbane: RVII Centru (262)... RII Sud‐Est (112), RVIII Bucureşti‐Ilfov (16)

Ierarhia regiunilor după nr. UAT rurale: RVII Centru (57)... RII Sud‐Est (35), RVIII Bucureşti‐Ilfov (9)

Ierarhia regiunilor după nr. localităţilor rurale: RIII Sud‐Muntenia (519)... RV Vest (281), RVIII Bucureşti‐Ilfov (32)

La nivel judeţean:

77,6 UAT/judeţ (41 judeţe, fără Bucureşti); 335,3 localităţi/judeţ (41 judeţe, fără Bucureşti)

Ierarhia judeţelor după nr. UAT: Suceava (114), Olt (114)... Ilfov (40), Mun. Bucureşti (1)

Ierarhia judeţelor după nr. localităţilor: Alba (716), Vâlcea (609)... Ilfov (104), Mun. Bucureşti (1)

Ierarhia judeţelor după nr. UAT urbane: Suceava (16), Hunedoara (14)... Giurgiu (3), Mun. Bucureşti (1)

Ierarhia judeţelor după nr. loc. urbane: Alba (99), Vâlcea (81)... Galaţi (6), Mun. Bucureşti (1)

Ierarhia judeţelor după nr. UAT rurale: Olt (104), Dolj (104)... Ilfov (32), Mun. Bucureşti (0)

Ierarhia judeţelor după nr. loc. rurale: Alba (617), Argeş (555)... Ilfov (89), Mun. Bucureşti (0)

Există 7 judeţe cu peste 100 UAT (SV, OT, DJ, PH, MS, AG, BH) şi 4 judeţe cu mai puțin de 50 UAT (CV, BR, IF, B)

22


22

LOCALITĂŢI URBANE LOCALITĂŢI RURALE

Localităţi componente ale oraşelor şi municipiilor

Localităţi componente

Judeţ/cod1

Judeţ/cod2

Denumire judeţ

TOTA

L UAT

MUNICIPII

ORAŞE

Total o

raşe

şi m

unicipii

Localitati

urban

e

componente

Sate

apartinătoare

Total localit..

componente

Total

localităţi urban

e

COMUNE

Sate

reşedinte

comune

Sate

componente

comune

Total

localitati rurale

Total localităţi

urban

e si rurale

0 1 2 3 (4+5+11

)

4 5 6 (4+5) 7 8 9 (7+8)

10 (6+9)

11 12 13 14 (12+13)

15 (10+14)

MACROREGIUNEA UNU 860 35 65 100 202 129 331 431 760 760 2709 3469 3890

REGIUNEA VI NORD‐VEST 446 15 28 43 68 48 116 159 403 403 1349 1752 1911

5 BH BIHOR 101 4 6 10 18 0 18 28 91 91 339 430 458

6 BN BISTRITA‐NASAUD 62 1 3 4 10 3 13 17 58 58 174 232 249

12 CJ CLUJ 81 5 1 6 8 0 8 14 75 75 345 420 434

24 MM MARAMURES 76 2 11 13 20 28 48 61 63 63 123 186 247

30 SM SATU‐MARE 65 2 4 6 8 9 17 23 59 59 152 211 234

31 SJ SALAJ 61 1 3 4 4 8 12 16 57 57 216 273 289

REGIUNEA VII CENTRU 414 20 37 57 134 71 205 262 357 357 1360 1717 1979

1 AB ALBA 78 4 7 11 49 39 88 99 67 67 550 617 716

8 BV BRASOV 58 4 6 10 6 0 6 16 48 48 101 149 165

14 CV COVASNA 45 2 3 5 1 11 12 17 40 40 71 111 128

19 HR HARGHITA 67 4 5 9 20 0 20 29 58 58 177 235 264

26 MS MURES 102 4 7 11 43 11 54 65 91 91 362 453 518

32 SB SIBIU 64 2 9 11 15 10 25 36 53 53 99 152 188

MACROREGIUNEA DOI 942 28 53 81 100 96 196 277 861 861 2905 3766 4043

REGIUNEA I NORD‐EST 552 17 29 46 66 53 119 165 506 506 1855 2361 2526

4 BC BACAU 93 3 5 8 11 5 16 24 85 85 401 486 510

7 BT BOTOSANI 78 2 5 7 10 11 21 28 71 71 251 322 350

22 IS IASI 98 2 3 5 6 4 10 15 93 93 321 414 429

27 NT NEAMT 83 2 3 5 11 3 14 19 78 78 263 341 360

33 SV SUCEAVA 114 5 11 16 17 24 41 57 98 98 257 355 412

37 VS VASLUI 86 3 2 5 11 6 17 22 81 81 362 443 465

REGIUNEA II SUD‐EST 390 11 24 35 34 43 77 112 355 355 1050 1405 1517

9 BR BRAILA 44 1 3 4 0 9 9 13 40 40 91 131 144

10 BZ BUZAU 87 2 3 5 8 16 24 29 82 82 377 459 488

13 CT CONSTANTA 70 3 9 12 13 9 22 34 58 58 122 180 214

17 GL GALATI 65 2 2 4 0 2 2 6 61 61 117 178 184

36 TL TULCEA 51 1 4 5 3 0 3 8 46 46 87 133 141

39 VN VRANCEA 73 2 3 5 10 7 17 22 68 68 256 324 346

MACROREGIUNEA TREI 608 17 40 57 65 49 114 171 551 551 1510 2061 2232

REGIUNEA III SUD MUNTENIA 567 16 32 48 60 47 107 155 519 519 1453 1972 2127

3 AG ARGES 102 3 4 7 2 21 23 30 95 95 460 555 585

51 CL CALARASI 55 2 3 5 0 8 8 13 50 50 102 152 165

15 DB DAMBOVITA 89 2 5 7 14 7 21 28 82 82 264 346 374

52 GR GIURGIU 54 1 2 3 0 6 6 9 51 51 110 161 170

21 IL IALOMITA 66 3 4 7 5 4 9 16 59 59 64 123 139

29 PH PRAHOVA 104 2 12 14 39 0 39 53 90 90 315 405 458

34 TR TELEORMAN 97 3 2 5 0 1 1 6 92 92 138 230 236

REGIUNEA VIII BUCUREŞTI‐ILFOV 41 1 8 9 5 2 7 16 32 32 57 89 105

23 IF ILFOV 40 0 8 8 5 2 7 15 32 32 57 89 104

40 B M. BUCURESTI 1 1 0 1 0 0 0 1 0 0 0 0 1

MACROREGIUNEA PATRU 771 23 59 82 106 206 312 394 689 689 2502 3191 3585

REGIUNEA IV SUD VEST OLTENIA 448 11 29 40 71 121 192 232 408 408 1541 1949 2181

16 DJ DOLJ 111 3 4 7 5 14 19 26 104 104 260 364 390

18 GJ GORJ 70 2 7 9 15 35 50 59 61 61 315 376 435

25 MH MEHEDINTI 64 2 3 5 9 15 24 29 61 61 268 329 358

28 OT OLT 112 2 6 8 4 25 29 37 104 104 248 352 389

38 VL VALCEA 89 2 9 11 38 32 70 81 78 78 450 528 609

REGIUNEA V VEST 323 12 30 42 35 85 120 162 281 281 961 1242 1404

2 AR ARAD 78 1 9 10 3 9 12 22 68 68 193 261 283

11 CS CARAS‐SEVERIN 77 2 6 8 14 6 20 28 69 69 212 281 309

20 HD HUNEDOARA 69 7 7 14 16 42 58 72 55 55 360 415 487

35 TM TIMIS 99 2 8 10 2 28 30 40 89 89 196 285 325 TOTAL 42 3181 103 217 320 473 470 943 1263 2861 2861 9626 12487 13750

Tabelul 15.2. Numărul de UAT, localităţi urbane şi rurale pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare şi judeţe (2013) Surse: INS – SIRUTA 2011, INS – România în cifre 2013, TEMPO online 2013, date GIS MDRAP 2013. Actualizare baze date, Quattro Design (arh. Daniela Puia)


23

III.1.2.b. Administraţia publică şi reprezentarea în teritoriu

Conform Constituției țării, puterea executivă sau administrația publică este formată din:

Administrația Publică Centrală de Specialitate (APCS)

Administrația Publică Locală (și Județeană) (APL)

APCS este formată din: primul ministru și guvernul, Autoritățile Administrative Autonome (AAA), Instituția Prefectului (prefectul este reprezentantul guvernului într‐un județ). În subordinea fiecărui ministru se organizează aparatul ministerului, format din funcționari publici și instituit pe două trepte teritoriale: ministerul cu sediul în capitala București și serviciile publice deconcentrate la nivel județean, localizate în municipiile reşedință de județ (denumite, după caz, inspectorate, oficii, direcții, agenții). Palierul regional a fost ales pentru corelarea problemelor referitoare la dezvoltare şi necesită, în mod simetric, crearea unor structuri flexibile la un nivel superior celui judeţean.

În anul 1993, prin Legea nr. 82/1993 se înființează Rezervația Biosferei Delta Dunării, teritoriu condus de Administrația RBDD, aflată în subordinea Guvernului României. Ca urmare, o parte din teritoriul Județului Tulcea (56%) are statut administrativ dublu, RBDD fiind o entitate teritorială ad hoc, deosebită față de județe și față de UAT componente (1 oraș, 7 comune și teritorii parțiale din alte UAT). În perioada 2002‐2004, a funcționat Autoritatea Guvernamentală pentru Valea Jiului (înființată în 2002 prin OUG nr. 176/2002). Aceasta a fost desființată în 2004 (prin OUG nr. 36/2004, aprobată prin Legea nr. 319/2004) pentru a îndeplini cerința de armonizare a poziției Guvernului României cu poziția Băncii Mondiale, cu scopul de a facilita finanțarea planurilor de dezvoltare regională; atributele fostei Autorităţi Guvernamentale pentru Valea Jiului sunt preluate de Comisia Interministerială pentru Valea Jiului.

III.1.2.c. Alte împărţiri administrative funcţionale în teritoriu

Dintre multiplele alte împărţiri funcţionale ale teritoriului (bazine hidrografice şi administraţia bazinală– ANAR, regionalele CFR, administraţiile silvice, Curţile de apel, Comisiile regionale ale monumentelor istorice ş.a.m.d.) cele mai importante – fiind determinate istoric şi acţionând pe perioade lungi– sunt cele aparţinând bisericilor: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Romano‐Catolică, Biserica Greco‐Catolică (acestea sunt prezentate în Anexa 15.5 și Anexa 15.6).

Relevanţa pentru SDTR acestor împărţiri funcţionale ale teritoriului este prezentată în Studiul 17. Este de menţionat faptul că rolul administrativ al localităţilor este esenţial pentru dezvoltare, fiind unul din principalii factori de diferenţiere a acestora. Studierea distribuţiei funcţiunilor administrative în teritoriu şi relaţia acestora cu diviziunile teritoriale exced cadrul studiului de faţă, însă considerăm necesară menţionarea lor ca bază a cercetărilor viitoare.

III.1.2.d. Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi

1. Rangul localităților – Legea nr. 351/2001

Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a Reţeaua de localităţi stabilește următoarea ierarhie pentru localități:

Rangul 0 ‐ capitala ţării, municipiu de importanţă internaţională;

Rangul I‐ municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel europen (11 municipii)17;

Rangul II‐ municipii de importanţă inter‐judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi (81 de municipii);

Rangul III‐ oraşe (172 orașe) (în total 265 municipii și orașe);

Rangul IV‐ sate reşedinţă de comună;

rangul V ‐ sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

Legea nr. 351/2001 definește 17 zone lipsite de orașe pe o rază de circa 25‐30 km (vezi Anexa 15.11). Aceste zone cuprind 466 comune (16% din numărul total de comune) distribuite în 27 județe. Datorită distanței semnificative dintre orașe/muncipii și comunele cuprinse în aceste zone, din arealele în cauză lipsesc o serie de activități economice, servicii, facilități sociale si echipamente necesare dezvoltării coerente a teritoriului și diminuării segregării teritoriale.

În perioada 2002‐2012, au fost declarate noi municipii și orașe pentru care, în urma schimbării statutului juridic, nu a fost atribuit un nou rang al localităților (în conformitate cu prevederile Legii nr. 351/2001). Procesul de creare de oraşe şi municipii de după 1989 ‐ cu vârf în anul 2004 – nu pare a fi un un rezultat al necesităţii obiective de creare de UAT urbane (fie în vederea dezvoltării unui anumit teritoriu, fie ca rezultat al constatării unei situaţii de fapt). Aceeaşi observaţie poate fi emisă şi în cazul comunelor nou înfiinţate (prin divizarea unor comune de mai mari dimensiuni), proces destul de activ până în 2007.

Analiza evoluției numărului de localități relevă tendința de declarare de noi orașe în jurul municipiilor de mari dimensiuni. Este de remarcat, de asemenea, un dezechilibru al repartiției numărului de localități în teritoriu. Creșterea numărului localităților urbane prin declararea de noi orașe și municipii nu a reprezentat o soluție eficientă în rezolvarea problemelor zonelor izolate și de creare a unor centre urbane cu statut de pol de dezvoltare la nivel local.

17 Bacău, Braşov, Brăila, Galaţi, Cluj‐Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Ploieşti şi Timişoara.

24


24

Harta 15.3. Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi urbane și zonele lipsite de oraşe (pe o distanţă de 25‐ 30 km) Sursa: Legea 351/2001, legi post 2001 pentru declararea orașelor și municipiilor

Harta 15.4. UAT urbane după numărul populației și comune cu peste 10 000 locuitori (2012) Sursa: INS‐Tempo online, Legea 351/2001 actualizată 2013


25

Nr. Indicatori minimali Municipiu Oraş

1.* Număr de locuitori 40.000 10.000

2.* Populaţia ocupată în activităţi neagricole (% din totalul populaţiei ocupate)

85% 75%

3.* Dotarea locuinţelor cu instalaţii de alimentare cu apă 80% 70%

4.* Dotarea locuinţelor cu baie şi WC în locuinţă (% din totalul locuinţelor)

75% 55%

5.* Dotarea locuinţelor cu instalaţie de încălzire centrală (% din totalul locuinţelor)

45% 35%

6. Număr de paturi în spitale la 1000 de locuitori 10 7

7. Număr de medici la 1000 de locuitori 2,3 1,8

8. Unităţi de învăţământ Postliceal Liceal sau altă formă de învăţământ secundar

9. Dotări culturale şi sportive Săli de spectacol, eventual teatre, instituţii muzicale, biblioteci publice, stadion, săli de sport

Săli de spectacol, biblioteci publice, spaţii pentru activităţi sportive

10. Locuri în hoteluri 100 50

11. Străzi modernizate (% din lungimea totală a străzilor)

60% 50%

12. Străzi cu reţele de distribuţie a apei (% din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

13. Străzi cu conducte de canalizare (% din lungimea totală a străzilor)

60% 50%

14. Epurarea apelor uzate Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecanică şi biologică

Racordarea la o staţie de epurare cu treaptă mecano‐chimică

15. Străzi cu reţele de hidranţi exteriori pentru stingerea incendiilor (% din lungimea totală a străzilor)

70% 60%

16. Spaţii verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) m2/locuitor15 10

17. Depozit controlat de deşeuri cu acces asigurat

Tabelul 15.3. Principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane (Legea nr. 351/2001) *Vor fi înscrise atât valorile corespunzătoare ultimului recensământ al populaţiei şi locuinţelor, a căror confirmare se face prin aviz emis de Institutul Naţional de Statistică, cât şi valorile actualizate la data întocmirii fişei. În cazul acestora din urmă, avizul Institutului Naţional de Statistică se referă doar la populaţia înregistrată la data de 1 iulie a anului precedent celui în care este întocmită fişa. Sursa: Legea nr. 100/2007 ‐ Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a ‐ Reţeaua de localităţi.

1* Număr de locuitori – minimum 1.500

2* Populaţia ocupată în activităţi neagricole (% din totalul populaţiei ocupate) – minimum 25%

3* Locuinţe construite după anul 1960 (% din numărul total de locuinţe) – minimum 45%

4. Potenţial economic care să asigure echilibrul bugetar al comunei

5. Legături între satul‐reşedinţă de comună şi celelalte sate pe drumuri publice modernizate/cu îmbrăcăminţi uşoare (% din totalul drumurilor)

6. Situarea fiecăruia dintre satele componente ale comunei propuse spre înfiinţare la distanţă mai mare de 5 km faţă de actualul sat‐reşedinţă de comună

7. Reducerea distanţei totale între satele componente ale comunei propuse spre înfiinţare şi actualul sat ‐ reşedinţă, în raport cu distanţa totală dintre acestea şi satul‐reşedinţă al comunei înfiinţate ‐ minimum 15 km

8. Spaţii construite pentru instituţii şi dotări: Primărie Şcoală primară şi gimnazială Dispensar uman, farmacie sau punct farmaceutic Post de poliţie Staţie/haltă CF sau staţie transport auto

Tabelul 15.4. Condiții necesare pentru înființarea de comune * După declararea noii comune, este necesară completarea dotărilor minime obligatorii în satul ‐ reşedinţă de comună, conform pct. 2.0. Sursa: Legea nr. 100/2007 ‐ Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a ‐ Reţeaua de localităţi

Din analiza realizată în Studiile 19 şi 23 rezultă discrepanţa între prevederile legislative şi situaţia din teritoriu în ceea ce priveşte rangul localităţilor (vezi Tabel 15.3, Tabel 15.4, Harta 15.3 și Harta 15.4.). Existenţa unui număr mare de oraşe în declin, reflectat în numărul populaţiei (6 oraşe sub 3000 locuitori, 15 oraşe între 3000 şi 5000 locuitori şi 98 oraşe între 5000 şi 10000 locuitori, în total 119 orașe cu populație sub 10000 locuitori) şi existenţa a 30 de comune cu o populaţie de peste 10.000 locuitori reflectă un proces de reaşezare a populaţiei în teritoriu.

Pe de altă parte, se observă tendinţa de creare de oraşe în jurul municipiilor de mari dimensiuni. Compararea prevederilor PATN – Secţiunea a IV‐a, Reţeaua de localităţi (Legea nr. 351/2001) (vezi Anexa 15.11) în ceea ce priveşte zonele lipsite de oraşe cu situaţia oraşelor create în perioada care a urmat promulgării legii arată faptul că prevederile acesteia nu au fost urmate: numai 14 din cele 55 oraşe nou create după 2001 se găsesc în zonele stabilite prin lege.

26


26

Harta 15.5. UAT urbane după numărul popualției (2012) (cu evidenţierea UAT cu populație sub 10 000 locuitori) Sursa: INS‐Tempo online, Legea 351/2001

Harta 15.6. UAT rurale după numărul popualției (2012) Sursa: INS‐Tempo online, Legea 351/2001


27

Harta 15.5. evidențiază cele 119 orașe cu populație sub 10.000 locuitori, prag minim al numărului de locuitori stabilit prin Legea 351/2001 cu modificările și completările ulterioare. Populaţia medie a acestor oraşe este de 6666 locuitori (vezi Tabelul 15.5), iar repartiţia geografică este neomogenă: cele mai multe oraşe în această situaţie se găsesc în judeţele Arad, Timiş, Maramureş, Mureş, Sibiu, Suceava (câte 6 oraşe), Alba şi Gorj (câte 5 oraşe).

Numărul mare de orașe care nu îndeplinesc această condiție minimă conduce la necesitatea revizuirii statutului juridic și administrativ al acestor orașe, sau, după caz, implementarea de măsuri speciale, în funcție de profilul acestora, care să conducă la recuperarea statutului acestor orașe prin investiții în activitățile economice și în infrastructura de facilități și servicii, atât din partea administrației publice cât și a investitorilor privați, în vederea atragerii și stabilirii populației şi crearea de măsuri administrative și fiscale care să conducă la diminuarea impedimentelor de dezvoltare ale acestor UAT.

O altă posibilitate oferită de lege în vederea remedierii acestei probleme este unificarea acestor UAT cu una sau mai multe localități învecinate. În orice caz, declasarea unor oraşe cu tradiţie, chiar dacă de mici dimensiuni, ar putea constitui o eroare, ceea ce conduce la ideea posibilei reconsiderări a pragului minim în ceea ce priveşte populaţia minimă, mai ales în condiţiile scăderii demografice de perspectivă.

În ceea ce priveşte comunele cu o populaţie de peste 10.000 locuitori (în număr de 30) (vezi Harta 15.6), acestea sunt amplasate în legătură cu oraşele de mai mari sau mai mici dimensiuni (Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Piteşti, Bacău ş.a.) precum şi – în mai puţine cazuri – în anumite zone lipsite de oraşe (vezi cazul judeţelor Iaşi sau Galaţi). Populaţia medie a acestor comune este de 11463 locuitori, iar numărul acestora este de 6 în judeţul Iaşi, 4 în judeţul Prahova, câte 3 în judeţele Constanţa şi Galaţi, câte 2 în judeţele Argeş, Bacău, Cluj şi Ilfov şi câte 1 în judeţele Arad, Dolj, Maramureş, Mehedinţi, Neamţ, Suceava (vezi Tabelul 15.6).

57 de comune au o populaţie între 8.000 şi 10.000 locuitori, palier care ar trebui să fie luat în considerare în judecata referitoare la statutul intermedir urban‐rural. Totuşi, dezvoltarea în judeţe cu caracter rural important (Vaslui, Teleorman, Olt ş.a.) nu a condus, pe cale naturală, la crearea de aglomerări importante de populaţie. Dezvoltarea puternică a unor comune periurbane în care structura de facilități și servicii nu a fost adaptată la creșterea rapidă a numărului de locuitori creează probleme multiple, discutate în mai multe domenii de referinţă ale SDTR.

În ceea ce priveşte comunele cu o populaţie sub 1.500 locuitori, acestea sunt în număr de 314. Dintre acestea, 12 au sub 500 locuitori, 71 între 500 şi 1000 locuitori şi 231, între 1000 şi 1500 locuitori.

În continuare, sunt evidenţiate:

În Tabelul 15.5, numărul populației și suprafața pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, județe (2012), cu evidenţierea numărului de UAT şi a populaţiei aferente a oraşelor cu o populaţie de sub 10.000 locuitori:

În Tabelul 15.6, numărul populației și suprafața pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, județe (2012), cu evidenţierea numărului de UAT şi a populaţiei aferente a comunelor cu o populaţie de sub 10.000 locuitori:

În Tabelul 15.7, orașele cu populație de sub 10 000 locuitori (2012), cu încadrarea în macroregiuni, regiuni de dezvoltare, județe.

În concluzie, putem formula următoarele observaţii:

Anexa Legii nr. 2/1968 cuprinzând schimbările din statuturile administrative ale UAT nu a fost actualizată, deși D.L. nr. 38/1990 stipula refacerea ei (actualizarea este refăcută de Quattro Design în mod special pentru această strategie; sunt incluse schimbările administrative intervenite până în luna august 2013)18;

Clasificarea localităților după ranguri, stabilite fără un scop clar, prin Legea nr. 351/2001, cuprinde localitățile urbane și localitățile rurale. Această clasificare nu a fost continuată prin legile de înființare a municipiilor, orașelor și comunelor adoptate după anul 2001, probabil din cauza inutilității ierarhiei;

Este necesară revizuirea statutului UAT, cel puţin în ceea ce priveşte relaţia urban‐rural; procesul de fundamentare în această privinţă este în curs, prin revizuirea PATN – Secţiunea IV. Reţeaua de localităţi.

18 Actualizarea Anexei Legii nr. 2/1968 nu a fost solicitată de beneficiar; cu toate acestea, necesitățile de cuprindere a unor probleme și de raportare a unor date teritoriale au impus stabilirea situației reale.

28


28

Judeţ/cod1 Judeţ/cod2 Denumire judeţ Număr orașe Populație orașe (2012) Orașe sub 10000 locuitori

Populație (2012)

0 1 2 3 4 5 6

MACROREGIUNEA UNU 41 266282

REGIUNEA VI NORD‐VEST 14 91101

Nucet 2528

Vaşcău 2603

5 BH BIHOR 3 13169

Ştei 8038

6 BN BISTRITA‐NASAUD ‐ ‐ ‐ ‐

12 CJ CLUJ 1 9742 Huedin 9742

Dragomiresti 3172

Săliştea de Sus 5009

Cavnic 5146

Ulmeni 7530

Tăuţii‐Măgherăuş 7910

24 MM MARAMURES 6 36843

Şomcuţa Mare 8076

Livada 7036

Ardud 7295

30 SM SATU‐MARE 3 23607

Tăşnad 9276

31 SJ SALAJ 1 7740 Cehu Silvaniei 7740

REGIUNEA VII CENTRU 27 175181

Baia de Arieş 4134

Abrud 5611

Teiuş 7374

Câmpeni 7531

1 AB ALBA 5 32717

Zlatna 8067

Predeal 5156

Rupea 5547

Ghimbav 5575

8 BV BRASOV 4 24734

Victoria 8456

Întorsura Buzăului 8968 14 CV COVASNA 2 18261

Baraolt 9293

Băile Tuşnad 1553

Borsec 2712

Vlăhiţa 7099

19 HR HARGHITA 4 18576

Bălan 7212

Sângeorgiu de Pădure 5556

Miercurea Nirajului 6209

Ungheni 7002

Sărmaşu 7398

Sovata 9378

26 MS MURES 6 45077

Iernut 9534

Ocna Sibiului 4198

Miercurea Sibiului 4275

Copşa Mică 5637

Sălişte 5875

Tălmaciu 7661

32 SB SIBIU 6 35816

Dumbrăveni 8170

MACROREGIUNEA DOI 27 181091

REGIUNEA I NORD‐EST 14 98244

4 BC BACAU 1 4869 Slănic Moldova 4869

Bucecea 5179

Ştefăneşti 5591

7 BT BOTOSANI 3 18653

Săveni 7883

22 IS IASI ‐ ‐

Bicaz 8308 27 NT NEAMT 2 18111

Roznov 9803

Solca 2659

Milişăuţi 5413

Broşteni 6217

Frasin 6486

Cajvana 8804

33 SV SUCEAVA 6 38767

Siret 9188

Murgeni 7855 37 VS VASLUI 2 17844

Negreşti 9989

REGIUNEA II SUD‐EST 13 82847

Făurei 3965 9 BR BRAILA 2 10943

Însurăţei 6978

Pogoanele 7472 10 BZ BUZAU 2 15210

Patârlagele 7738

Baneasa 5508

Negru Vodă 5550

13 CT CONSTANTA 3 18753

Techirghiol 7695

Bereşti 3188 17 GL GALATI 2 10655

Târgu Bujor 7467

Sulina 4220 36 TL TULCEA 2 9535

Isaccea 5315

Panciu 8604 39 VN VRANCEA 2 17751

Odobeşti 9147


29

0 1 2 3 4 5 6

MACROREGIUNEA TREI 14 97674

REGIUNEA III SUD MUNTENIA 13 88488

3 AG ARGES ‐ ‐

Lehliu Gară 6323

Fundulea 6718

51 CL CALARASI 3 20193

Budeşti 7152

Răcari 6587 15 DB DAMBOVITA 2 14179

Fieni 7592

52 GR GIURGIU 1 7481 Mihăileşti 7481

Căzăneşti 3489

Fierbinţi‐Târg 4576

21 IL IALOMITA 3 16117

Amara 8052

Azuga 4847

Slănic 6401

Plopeni 9327

29 PH PRAHOVA 4 30518

Buşteni 9943

34 TR TELEORMAN ‐ ‐

REGIUNEA VIII BUCUREŞTI‐ILFOV 1 9186

23 IF ILFOV 1 9186 Măgurele 9186

40 B M. BUCURESTI ‐ ‐

MACROREGIUNEA PATRU 37 248207

REGIUNEA IV SUD VEST OLTENIA 20 125542

Bechet 3839 16 DJ DOLJ 2 11936

Şegarcea 8097

Ţicleni 5128

Novaci 5929

Tismana 7625

Turceni 8166

18 GJ GORJ 5

35722

Tîrgu Cărbuneşti 8874

Baia de Aramă 5715 25 MH MEHEDINTI 2 11886

Vânju Mare 6171

Potcoava 5811 28 OT OLT 2 11930

Piatra‐Olt 6119

Băile Govora 2873

Ocnele Mari 3499

Băile Olăneşti 4538

Bălceşti 5481

Berbeşti 5522

Horezu 6668

Brezoi 6912

Călimăneşti 8690

38 VL VALCEA 9 54068

Băbeni 9885

REGIUNEA V VEST 17 122665

Sebiş 6172.0

Pâncota 7607.0

Nădlac 7978.0

Curtici 8147.0

Chişineu‐Criş 8225.0

2 AR ARAD 6 47614

Ineu 9485.0

Băile Herculane 5861 11 CS CARAS‐SEVERIN 2 14320

Anina 8459

Aninoasa 4593

Geoagiu 5580

20 HD HUNEDOARA 3 19301

Uricani 9128

Ciacova 5100

Gătaia 6203

Deta 6580

Făget 7207

Buziaş 7487

35 TM TIMIS 6 41430

Recaş 8853

TOTAL 42 119 793254

Tabelul 15.5. Orașe cu populație de sub 10 000 locuitori (2012) Sursa: INS – Tempo online (Quattro Design, 2013, arh. urb. Ana‐Maria Petrescu).

30


30

Jud/cod1 Judeţ/cod2 Denumire judeţ Număr comune Populație comune (2012) Comune peste 10 000 locuitori

Populație (2012)

0 1 2 3 6 4 5

MACROREGIUNEA UNU 3 39442

REGIUNEA VI NORD‐VEST 3 39442 5 BH BIHOR ‐ ‐ ‐ ‐

6 BN BISTRITA‐NASAUD ‐ ‐ ‐ ‐

Apahida 10879 12 CJ CLUJ 2 29256

Floreşti 18377

24 MM MARAMURES 1 10186 Poienile de Sub Munte 10186

30 SM SATU‐MARE ‐ ‐ ‐ ‐

31 SJ SALAJ ‐ ‐ ‐ ‐

0 1 2 3 6 4 5

REGIUNEA VII CENTRU ‐ ‐ ‐ ‐ 1 AB ALBA ‐ ‐ ‐ ‐

8 BV BRASOV ‐ ‐ ‐ ‐

14 CV COVASNA ‐ ‐ ‐ ‐

19 HR HARGHITA ‐ ‐ ‐ ‐

26 MS MURES ‐ ‐ ‐ ‐

32 SB SIBIU ‐ ‐ ‐ ‐

MACROREGIUNEA DOI 16 184709

REGIUNEA I NORD‐EST 10 115398 Sascut 10096 4 BC BACAU 2 21403

Dofteana 11307

7 BT BOTOSANI ‐ ‐ ‐ ‐

Deleni 10294

Belceşti 11132

Miroslava 12097

Ciurea 12604

Tomeşti 12715

22 IS IASI 6 72473

Holboca 13631

27 NT NEAMT 1 11164 Săbăoani 11164

33 SV SUCEAVA 1 10358 Marginea 10358

37 VS VASLUI ‐ ‐ ‐ ‐

REGIUNEA II SUD‐EST 6 69311

9 BR BRAILA ‐ ‐ ‐ ‐

10 BZ BUZAU ‐ ‐ ‐ ‐

Mihail Kogălniceanu 10194

Valu Lui Traian 12470

13 CT CONSTANTA 3 35213

Cumpăna 12549

Lieşti 10694

Pechea 11253

17 GL GALATI 3 34098

Matca 12151

36 TL TULCEA ‐ ‐ ‐ ‐

39 VN VRANCEA ‐ ‐ ‐ ‐

MACROREGIUNEA TREI 8 86029

REGIUNEA III SUD MUNTENIA 6 64564 Bascov 10029 3 AG ARGES 2 21298

Călineşti 11269

51 CL CALARASI ‐ ‐ ‐ ‐

15 DB DAMBOVITA ‐ ‐ ‐ ‐

52 GR GIURGIU ‐ ‐ ‐ ‐

21 IL IALOMITA ‐ ‐ ‐ ‐

Filipeştii de Pădure 10430

Valea Călugărească 10799

Măneciu 10834

29 PH PRAHOVA 4 43266

Bucov 11203

34 TR TELEORMAN ‐ ‐ ‐ ‐

REGIUNEA VIII BUCUREŞTI‐ILFOV Cernica 10283 23 IF ILFOV 2 21465

Chiajna 11182

40 B M. BUCURESTI ‐ ‐ ‐ ‐

MACROREGIUNEA PATRU 3 33729

REGIUNEA IV SUD VEST OLTENIA 2 21829 16 DJ DOLJ 1 11589 Poiana Mare 11589

18 GJ GORJ ‐ ‐ ‐ ‐

25 MH MEHEDINTI 1 10240 Şimian 10240

28 OT OLT ‐ ‐ ‐ ‐

38 VL VALCEA ‐ ‐ ‐ ‐

REGIUNEA V VEST 2 AR ARAD 1 11900 Vladimirescu 11900

11 CS CARAS‐SEVERIN ‐ ‐

20 HD HUNEDOARA ‐ ‐

35 TM TIMIS ‐ ‐

TOTAL 42 30 343909

Tabelul 15.6. Comune cu populație de minim 10 000 locuitori (2012) Sursa: INS – Tempo online (Quattro Design, 2013, arh. urb. Ana‐Maria Petrescu).


31

POPULAŢIA TOTALĂ (2012)

Din care, în orașe cu populație sub 10000 locuitori

Din care, în comune cu populație peste 10000 locuitori

Judeţ/cod1

Judeţ/cod2

Denumire judeţ

TOTA

L POPULA

ŢIE

Nr. UAT

Total

populație

Nr. UAT

Total

populație

Suprafața (KMP)

0 1 2 3 4 5 6 7 8

MACROREGIUNEA UNU 5231975 41 266282 3 39442 68260.2

REGIUNEA VI NORD‐VEST 2712188 14 91101 3 39442 34160.5

5 BH BIHOR 592046 3 13169 ‐ ‐ 7544.3

6 BN BISTRITA‐NASAUD 316480 ‐ ‐ ‐ ‐ 5355.2

12 CJ CLUJ 692819 1 9742 2 29256 6674.4

24 MM MARAMURES 508773 6 36843 1 10186 6304.4

30 SM SATU‐MARE 362536 3 23607 ‐ ‐ 4417.9

31 SJ SALAJ 239534 1 7740 ‐ ‐ 3864.4

REGIUNEA VII CENTRU 2519787 27 175181 ‐ ‐ 34099.7

1 AB ALBA 370083 5 32717 ‐ ‐ 6241.6

8 BV BRASOV 599706 4 24734 ‐ ‐ 5363.1

14 CV COVASNA 221419 2 18261 ‐ ‐ 3709.8

19 HR HARGHITA 323820 4 18576 ‐ ‐ 6638.9

26 MS MURES 578578 6 45077 ‐ ‐ 6713.9

32 SB SIBIU 426181 6 35816 ‐ ‐ 5432.5

MACROREGIUNEA DOI 6491885 27 181091 16 184709 72611.5

REGIUNEA I NORD‐EST 3700695 14 98244 10 115398 36849.8

4 BC BACAU 710926 1 4869 2 21403 6620.5

7 BT BOTOSANI 442416 3 18653 ‐ ‐ 4985.7

22 IS IASI 835045 ‐ ‐ 6 72473 5475.6

27 NT NEAMT 557981 2 18111 1 11164 5896.1

33 SV SUCEAVA 708764 6 38767 1 10358 8553.5

37 VS VASLUI 445563 2 17844 ‐ ‐ 5318.4

REGIUNEA II SUD‐EST 2791190 13 82847 6 69311 35761.7

9 BR BRAILA 354043 2 10943 ‐ ‐ 4765.8

10 BZ BUZAU 475983 2 15210 ‐ ‐ 6102.6

13 CT CONSTANTA 724746 3 18753 3 35213 7071.3

17 GL GALATI 604556 2 10655 3 34098 4466.3

36 TL TULCEA 243336 2 9535 ‐ ‐ 8498.8

39 VN VRANCEA 388526 2 17751 ‐ ‐ 4857.0

MACROREGIUNEA TREI 5504112 14 97674 8 86029 36274.1

REGIUNEA III SUD MUNTENIA 3239247 13 88488 6 64564 34453.0

3 AG ARGES 636643 ‐ ‐ 2 21298 6826.3

51 CL CALARASI 310112 3 20193 ‐ ‐ 5087.9

15 DB DAMBOVITA 528922 2 14179 ‐ ‐ 4054.3

52 GR GIURGIU 278863 1 7481 ‐ ‐ 3526.0

21 IL IALOMITA 285469 3 16117 ‐ ‐ 4452.9

29 PH PRAHOVA 808104 4 30518 4 43266 4715.9

34 TR TELEORMAN 391134 ‐ ‐ ‐ ‐ 5789.8

REGIUNEA VIII BUCUREŞTI‐ILFOV 2264865 1 9186 2 21465 1821.2

23 IF ILFOV 340566 1 9186 2 21465 1583.3

40 B MUNICIPIUL BUCURESTI 1924299 ‐ ‐ ‐ ‐ 237.9

MACROREGIUNEA PATRU 4127877 37 248207 3 33729 61244.9

REGIUNEA IV SUD VEST OLTENIA 2220224 20 125542 2 21829 29211.7

16 DJ DOLJ 696774 2 11936 1 11589 7414.0

18 GJ GORJ 374233 5 35722 ‐ ‐ 5601.7

25 MH MEHEDINTI 288086 2 11886 1 10240 4932.9

28 OT OLT 456536 2 11930 ‐ ‐ 5498.3

38 VL VALCEA 404595 9 54068 ‐ ‐ 5764.8

REGIUNEA V VEST 1907653 17 122665 1 11900 32033.2

2 AR ARAD 453771 6 47614 1 11900 7754.1

11 CS CARAS‐SEVERIN 317674 2 14320 ‐ ‐ 8519.8

20 HD HUNEDOARA 456166 3 19301 ‐ ‐ 7062.7

35 TM TIMIS 680042 6 41430 ‐ ‐ 8696.7

TOTAL 42 21355849 119 793254 30 343909 238390.7

Tabelul 15.7. Numărul populației și suprafața pe macroregiuni, regiuni de dezvoltare, județe (2012) Sursa: INS – Tempo online (Quattro Design, 2013, arh. urb. Ana‐Maria Petrescu).

32


32

2. Clasificarea localităţilor urbane după numărul populaţiei

Clasificarea oraşelor poate fi realizată după numeroase criterii. Conform Dicţionarului urbanismului şi amenajării, trei condiţii sunt indispensablie pentru ca o aşezare umană să se constituie într‐un oraş: să existe o aglomerare de construcţii, să fie afirmate anumite trăsături sociale ale locuitorilor şi să reprezinte o anumită dimensiune19. Tradiţiile diferite conduc la praguri diferite în ceea ce priveşte numărul minim al populaţiei luate în considerare în diferite ţări, fără ca aceste diferenţe să nege existenţa relaţiilor de schimb, determinante pentru existenţa urbană a unei aşezări.

Astfel, clasificarea geografică a localităţilor urbane (municipii şi oraşe), în România, are – din punctul de vedere al mărimii populaţiei – un prag de 10.000 locuitori (faţă de 5000 în majoritatea cazurilor internaţionale sau 2000 în tradiţia franceză)20 (vezi Tabelul15.8, Harta 15.7).

Conform datelor INS pentru anul 2012, clasificarea oraşelor din România este următoarea:

Nr. Crt.

Categoria oraşelor

Intervalul de mărime a populaţiei

Numărul oraşelor

% din nr. total

Denumirea oraşelor (în ordine alfabetică)

1. Oraşe foarte mari Peste 1.000.000 loc. 1 0,3% Bucureşti

2. Oraşe mari 100.000‐1.000.000 loc. (subcategorie cu pragul 500.000 loc.)

23 7,2% Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Cluj‐Napoca, Constanţa, Craiova, Drobeta Turnu‐Severin, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piatra‐Neamţ, Piteşti, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureş, Timişoara

3.

Oraşe mijlocii

20.000 ‐ 100.000 loc. (subcategorie cu pragul de 50.000 loc.)

75

23,4% Aiud, Alba Iulia, Alexandria, Balş, Bîrlad, Bistriţa, Blaj, Borşa, Buftea, Călăraşi, Câmpia Turzii, Câmpina, Câmpulung, Caracal, Caransebeş, Carei, Codlea, Comăneşti, Cugir, Curtea de Argeş, Dej, Deva, Dorohoi, Făgăraş, Fălticeni, Feteşti, Focşani, Gherla, Giurgiu, Hunedoara, Huşi, Lugoj, Lupeni, Mangalia, Medgidia, Mediaş, Miercurea Ciuc, Mioveni, Moineşti, Motru, Năvodari, Olteniţa, Oneşti, Orăştie, Pantelimon, Paşcani, Petrila, Petroşani, Rădăuţi, Râmnicu Sărat, Reghin, Reşiţa, Roman, Roşiori de Vede, Săcele, Sebeş, Sfântu Gheorghe, Sighetu Marmaţiei, Sighişoara, Slatina, Slobozia, Târgovişte, Târgu Jiu, Târgu Neamţ, Târnăveni, Tecuci, Topliţa, Tulcea, Turda, Turnu Măgurele, Vaslui, Voluntari, Vulcan, Zalău, Zărneşti

Adjud, Agnita, Aleşd, Avrig, Babadag, Baia Sprie, Băicoi,Băileşti, Beclean, Beiuş, Bocşa, Boldeşti‐Scăeni, Bolintin‐Vale, Brad, Bragadiru, Breaza, Buhuşi, Bumbeşti‐Jiu, Calafat, Călan, Cernavodă, Câmpulung Moldovenesc, Chitila, Cisnădie, Comarnic, Corabia, Costeşti, Covasna, Cristuru Secuiesc, Dăbuleni, Darabani, Dărmăneşti, Dolhasca, Drăgăneşti‐Olt, Drăgăşani, Eforie, Filiaşi, Flămânzi, Găeşti, Gheorgheni, Gura Humorului, Hârlau, Hârşova, Haţeg, Ianca, Jibou, Jimbolia, Lipova, Liteni, Luduş, Marghita, Măcin, Mărăşeşti, Mizil, Moldova Nouă, Moreni, Murfatlar, Năsăud, Negreşti‐Oaş, Nehoiu, Ocna Mureş, Oraviţa, Orşova, Odorheiu Secuiesc, Oţelu Roşu, Otopeni, Ovidiu, Pecica, Podu Iloaiei, Popeşti Leordeni, Pucioasa, Râşnov, Rovinari, Săcueni, Salcea, Salonta, Sângeorz‐Băi, Sânnicolau Mare, Sântana, Scorniceşti, Seini, Simeria, Şimleu Silvaniei, Sinaia, Ştefăneşti, Strehaia, Ţăndărei, Târgu Frumos, Târgu Lăpuş, Târgu Ocna, Târgu Secuiesc, Titu, Topoloveni, Urlaţi, Urziceni, Valea Lui Mihai, Vatra Dornei, Vălenii de Munte, Vicovu de Sus, Videle, Vişeu de Sus, Zimnicea

4. Oraşe mici sub 20.000 loc. (subcategorie cu pragul de 10.000 loc.)

221 oraşe din care 120 sub 10.000 loc.

69,1%

Abrud, Amara, Anina, Aninoasa, Ardud, Azuga, Baia de Aramă, Baia de Arieş, Baraolt, Băbeni, Băile Govora, Băile Herculane, Băile Olăneşti, Băile Tuşnad, Bălan, Bălceşti, Băneasa, Bechet, Berbeşti, Bereşti, Bicaz, Borsec, Brezoi, Broşteni, Bucecea, Budeşti, Buşteni, Buziaş, Cajvana, Câmpeni, Cavnic, Călimăneşti, Căzăneşti, Cehu Silvaniei, Chişineu‐Criş, Ciacova, Copşa Mică, Curtici, Deta, Dragomiresti, Dumbrăveni, Făget, Făurei, Fieni, Fierbinţi‐Târg, Frasin, Fundulea, Gătaia, Geoagiu, Ghimbav, Horezu, Huedin, Iernut, Ineu, Isaccea, Însurăţei, Întorsura Buzăului, Lehliu Gară, Livada, Măgurele, Miercurea Nirajului, Miercurea Sibiului, Mihăileşti, Milişăuţi, Murgeni, Nădlac, Negru Vodă, Novaci, Nucet, Ocnele Mari, Ocna Sibiului, Odobeşti, Panciu, Pâncota, Patârlagele, Piatra‐Olt, Plopeni, Pogoanele, Potcoava, Predeal, Răcari, Recaş, Roznov, Rupea, Sângeorgiu de Pădure, Sălişte, Săliştea de Sus, Sărmaşu, Săveni, Sebiş, Siret, Slănic, Slănic Moldova, Solca, Sovata, Sulina, Şegarcea, Şomcuţa Mare, Ştefăneşti, Ştei, Târgu Bujor, Tălmaciu, Tăşnad, Tăuţii‐Măgherăuş, Techirghiol, Teiuş, Tismana, Tîrgu Cărbuneşti, Turceni, Ţicleni, Ulmeni, Ungheni, Uricani, Vaşcău, Vânju Mare, Victoria, Vlăhiţa, Zlatna, Negreşti

5. TOTAL 320 100,0%

Tabelul 15.8. Clasificarea oraşelor după numărul locuitorilor Sursă: INS – Tempo online (cifre 2012). Notă: Oraşele scrise cu litere aldine sunt reşedinţe de judeţ; cele subliniate reprezintă municipii.

19 Pierre Merlin, Françoise Choay (dir.), Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, Paris : PUF, 1996 (1988), sub voce. 20 Clasificare cf. V. Cucu, Oraşele României, pp. 48, 49, 109.


33

Harta 15.7. Clasificarea oraşelor după numărul locuitorilor Surse: INS ‐ Tempo online 2013

Harta 15.8. Populaţia totală a UAT (2012) (cu evidenţierea concentrărilor de populaţie corespunzătoare localităţilor urbane) Sursa: INS‐Tempo online 2013, Legea 351/2001

34


34

Harta 15.9. Densitatea populaţiei pe UAT (2012) Sursa: INS‐Tempo online

3. Ierarhia oraşelor: armatura urbană

În ciuda scăderii generale a populaţiei în teritoriul României, rata de creştere a populaţiei are valori pozitive în unele oraşe mici şi în vecinătatea marilor oraşe, situaţia fiind relativ mai bună în NE, NV, centru, SE şi V; valorile negative mari sunt în zone cu accesibilitate redusă şi nivel economic scăzut (Delta Dunării, Munţii Apuseni, sudul Carpaţilor Orientali, Munţii Banatului, Podişul Mehedinţi), în zone rurale în depopulare (vestul Câmpiei Române, Podişul Moldovei), în zone în declin industrial (Depresiunea Petroşani, Culoarul Mureşului) şi în oraşele mari (unde se constată o creştere a populaţiei în vecinătate) (vezi Harta 15.8).

Astfel, conform Raportului Băncii Mondiale (2013)21, localităţile rurale cu o densitate a populaţiei mai mare de 150 de locuitori/kmp din anul 2011 se grupează în suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existenți (cum sunt Timişoara, Cluj‐Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu‐Mureş), în cele dintre Bucureşti‐Ploieşti‐Târgovişte precum şi în „centrele emergente de urbanizare din zona de nord‐est”.

Dacă – parţial – aceste tendinţe sunt recente, ţinând de dezvoltarea extensivă a locuirii şi activităţilor în ariile metropolitane, în ceea ce priveşte restul teritoriului tendinţele actuale coincid cu cele istorice (vezi Harta 15.9): Menţinerea populaţiei în zonele de locuire submontane şi menţinerea reţelei stabile de oraşe mici şi medii, în special în zona

extracarpatică; menţinerea parţială a populaţiei montane graţie turismului emergent; Consolidarea (în ultimul secol) a populaţiei în zonele frontaliere de NV, N şi NE, semn al stabilităţii politice şi economice; din

raţiuni similare, consolidarea reţelei de oraşe din sudul Munteniei şi Olteniei şi ‐ mai puţin evident ‐ creşterea oraşelor dunărene;

Începutul procesului de revitalizare a locuirii în centrul Transilvaniei, după plecarea masivă a populaţiei săseşti, graţie avantajelor multiple pe care le oferă teritoriul;

Depopularea accentuată a Dobrogei, cu excepţia axului Feteşti‐Constanţa şi al zonei sudice de litoral – în creştere.

Relaţiile dintre localităţi şi rolul fiecăreia în cadrul sistemului de aşezări sunt în modificare (funcţiuni moderne şi contemporane, evoluţia populaţiei, orientare economică, sisteme de transport, deschidere frontalieră).

21 Banca Mondială, MAE, MDRAP, Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a României (2013), citată în continuare Raportul Băncii Mondiale.


35

Harta 15.10. Densitatea aşezărilor la kmp Sursa: Prelucrare după Academia Română, România. Atlas istorico‐geografic, 1996, p. 139.

Reţeaua de localităţi (sistemul de aşezări)22 este structurată în funcţie de principalele bazine hidrografice; dimensiunea aşezărilor nu este – însă – intuitivă (aşezări mici în bazinele superioare ale râurilor şi din ce în ce mai mari către bazinul inferior al râurilor).

Astfel, la sud şi est de Carpaţi, aşezările de mari dimensiuni, fie acestea urbane sau rurale, se găsesc pe linia de contact dintre dealuri şi câmpie, în proximitatea zonelor împădurite din câmpie, a bălţilor, a podgoriilor. În zone mai joase, se disting densităţi mari de populaţie şi de aşezări în ariile Craiovei şi Iaşilor (în Podişul Getic şi Podişul Central al Moldovei) precum şi în cea a ariei Bucureştilor, situată în zona împădurită a Câmpiei Române (vezi Harta 15.10).

Aici, densitatea medie a aşezărilor – în comparaţie cu densitatea foarte mare a locuirii – arată o concentrare a populaţiei de dată mai recentă. În Ardeal, densitatea cea mai mare a aşezărilor se găseşte în patrulaterul format de oraşele Deva – Târgu Mureş, Baia Mare şi Oradea, în cea mai mare parte situată în Podişul Transilvaniei, în aria care înconjoară Munţii Apuseni şi este tangentă zonei de nord a Carpaţilor Orientali.

Reţeaua de oraşe este influenţată de poziţionarea în raport cu drumurile comerciale care au stabilitate mare în timp: oraşele de dimensiuni medii sunt amplasate în zone de munte sau de deal, în funcţie de vechime, acest fapt remarcându‐se şi în legătură cu capitalele istorice ale Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei; oraşele de mari dimensiuni sunt în regiuni de podiş sau de câmpie, poziţionarea acestore fiind determinată de aspecte administrative, economice şi politice.

22 Sistemul de aşezări (reţeaua de localităţi) din România cuprinde, deci, 1 municipiu capitală ‐ București, reședință și a județului Ilfov, organizat în 6 sectoare

administrative; 40 municipii reședință de județ (fără județul Ilfov); 62 municipii fără rol administrativ; 217 orașe fără rol administrativ; 473 localități urbane componente ale municipiilor și orașelor; 470 sate aparținătoare municipiilor și orașelor; 2861 sate reședință de comună; 9626 sate fără rol administrativ (sate componente ale comunelor, altele decât reședinţele de comună)

36


36

Harta 15.11. Ierarhizarea localităţilor urbane pe bazine hidrografice (2012) Sursa: INS‐Tempo online, Cadastru Apelor, Quattro Design (2013)

Harta 15.11 ilustrează distribuția în teritoriu a orașelor și municipiilor în raport cu principalele căi de circulații rutiere și feroviare și cu bazinele hidrografice, precum şi dimensiunea acestora după numărul populaţiei. Se remarca o modelare a structurilor teritoriale antropice în raport cu elementele naturale liniare (fluvii, râuri), prin valorificarea antropică a acestora: amplasarea orașelor și drumurilor în lungul cursurilor de apă; crearea de relații între localitățile din același bazin hidrografic (Siret, Mureș, Crișuri, Olt, Jiu, Argeș).

Sistemele tradiţionale ale aşezărilor (ierarhia primară pe bazine hidrografice) s‐au modificat în timp prin ierarhia dată de modificarea axelor comerciale, de funcţiunile moderne şi contemporane, de evoluţia populaţiei, de orientarea economică, de alte sisteme de transport și, nu în ultimul rând, de deschiderea frontalieră.

Pe de altă parte, considerentele economice şi cele legate de resurse influenţează major structurarea reţelei de localităţi.

Din punctul de vedere al dezvoltării localităţilor, o imagine de sinteză este cea rezultată din analizele profesorului dr. Dumitru Sandu, la nivelul anului 2008 (vezi Harta 15.12 şi Harta 15.1323). Autorul constată „axele majore de manifestare a disparităţilor socioteritoriale”, prima fiind legată de diferenţele dintre mediile rural şi urban, cea de‐a doua legată de accesibilitate, a treia legată de ocuparea agricolă dominantă (cea legată de ariile de câmpie fiind legată de sărăcie), a patra legată de mărimea localităţii şi a cincea, legată de capitalul relaţional al populaţiei asociat cu diversitatea culturală, religioasă şi etnică, în special24.

23 Date puse la dispoziţia publicului de către autor ‐ https://sites.google.com/site/dumitrusandu/bazededate ‐ şi transpuse cartografic prin studiul de faţă în Harta

15.12 şi Harta 15.13. 24 IDSL, calculat de autor in 2010, bazat pe valori calculate pentru toate comunele şi oraşele tarii la nivelul anului 2008. Pornind de la datele IDSL, autorul a întreprins o

analiză a disparităţilor sociale regionale, cu referire la judeţe, regiuni istorice şi regiuni de dezvoltare – vezi Dumitru Sandu, „Social Disparities in the Regional Development and Policies of Romania”, in International Review of Social Research, Volume 1, Issue 1, February 2011, pp. 1‐30.


37

Harta 15.12. Categorii de localități după indicele dezvoltării sociale a localităților (Dumitru Sandu, 2008) Sursa: Date Dumitru Sandu, 2008 (vezi sursa indicată în hartă); agregare a datelor Quattro Design (dr. geogr. Gheorghe Herişanu, 2013)

Harta 15.13. Indicele dezvoltării sociale a localităţii (Dumitru Sandu, 2008) – ierarhizarea UAT Sursa: Date Dumitru Sandu, 2008 (vezi sursa indicată în hartă); agregare a datelor Quattro Design (dr. geogr. Gheorghe Herişanu, 2013)

38


38

Armatura urbană a teritoriului României este caracterizată de existenţa, ierarhizată, a următoarelor aşezări urbane: 4 oraşe principale: Bucureşti (1.924.000 locuitori), Iaşi, Timişoara şi Cluj Napoca (puţin peste 300.000 locuitori),

reprezentative fiecare pentru marile regiuni ale ţării: Bucureşti pentru sudul ţării, Iaşi pentru estul ţării, Timişoara pentru vest; Cluj Napoca centru şi nord, oraşul Bucureşti având – din pricina centralizării excesive a ultimului secol – o dimensiune disproporţionată faţă de eşalonul următor25.

4 oraşe (Constanţa, Craiova, Galaţi, Braşov) având o populaţie între 275.000 şi 300.000 locuitori şi alte trei oraşe (Ploieşti, Brăila, Oradea) având o populaţie între 200.000 şi 275.000 locuitori, completând – împreună cu primele – sistemul regiunilor istorice (cu excepţia oraşului Ploieşti, a cărui dezvoltare ţine de factori economici şi de proximitate faţă de Bucureşti);

13 oraşe având o populaţie între 100.000 şi 200.000 locuitori (Bacău, Piteşti, Arad, Sibiu, Târgu Mureş, Baia Mare, Buzău, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Suceava, Piatra Neamţ, Drobeta‐Turnu Severin);

19 oraşe între 50.000 şi 100.000 locuitori (Focşani, Târgu Jiu, Tulcea, Târgovişte, Bistriţa, Reşiţa, Slatina, Călăraşi, Vaslui, Alba Iulia, Hunedoara, Bârlad, Giurgiu, Deva, Roman, Zalău, Sfântul Gheorghe, Turda, Mediaş, Slobozia;

Oraşe de mai mici dimensiuni, cu rol redus în armatura urbană.

Este de reţinut distincţia între sistemul (reţeaua) de aşezări şi armatura urbană a teritoriului. Dacă reţeaua de aşezări reprezintă, conform Legii nr. 350/2001, „totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zonă funcţională) ale căror existentă şi dezvoltare sunt caracterizate printr‐un ansamblu de relaţii desfășurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico‐administrative etc.)”, cuprinzând localităţi urbane şi rurale, armatura urbană reprezintă „ansamblul oraşelor ierarhizate şi a ariilor de influenţă ale acestora care asigură, într‐un teritoriu dat, funcţiunile care necesită un număr minim de populaţie” 26. Sistemele urbane reprezintă, conform Legii nr. 350/2001, un „sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenajare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico‐edilitară, fiecare păstrându‐şi autonomia administrativă”.

Prin Studiul 16, au fost stabilite oraşele care formează sisteme urbane; metoda a constat în determinarea acelor oraşe care sunt amplasate la distanţe de maxim 25km unele faţă de celelalte, pe baza modelului istoric de dezvoltare a localităţilor actualizat pentru situaţia din prezent (distanţele parcurse cu mijloace mecanice au impus luarea în considerare a izocronei de accesibilitate de maxim 30 minute).

Judecând la nivelul armaturii urbane şi a sistemelor urbane identificate, principalele tendinţe constatate sunt următoarele (vezi Harta 15.11, Harta 15.15, Harta 15.34): Menţinerea reţelei de oraşe dezvoltate în legătură cu structura principalelor bazine hidrografice, determinante pentru

profilul economic şi social al reţelei de oraşe, cu surprinderea rolului structurant al reţelei rutiere şi feroviare şi al rolului administrativ în teritoriul naţional;

Menţinerea sistemelor capitalelor primare – capitale regionale – UAT urbane de mari dimensiuni (Bucureşti, Cluj Napoca, Iaşi, Timişoara), a căror masă economică este în proces de extindere în zonele metropolitane şi care reprezintă capitale regionale pentru Ţara Românească, Transilvania, Moldova şi Banat; este de menţionat că aceste oraşe‐capitală au funcţionat, istoric, independent; organizarea – în jurul acestora – a unui sistem de localităţi urbane este de dată recentă sau în proces de consolidare(vezi Harta 15.14): În jurul oraşului Bucureşti („sateliţii” Chitila, Buftea, Otopeni, Voluntari, Pantelimon, Popeşti‐Leordeni, Măgurele,

Bragadiru, Mihăileşti funcţionând, până recent, ca localităţi rurale); În jurul municipiului Cluj Napoca –sistem urban în consolidare: există 2 UAT rurale de peste 10000 locuitori şi 2 între

8000 şi 10000 locuitori (populaţia totală a municipiului şi a zonei periurbane a acestuia fiind de 451926 locuitori); Sistemul Timişoara – Recaş este de asemenea în consolidare: 10 UAT rurale au între 5000 şi 8000 locuitori (populaţia

totală a municipiului şi a zonei periurbane a acestuia fiind de 410132 locuitori); În jurul municipiului Iaşi, sistem urban în consolidare, în care 4 UAT rurale au peste 10000 locuitori, una între 8000 şi 10000 locuitori

şi 5 între 5000 şi 8000 locuitori (populaţia totală a municipiului şi a zonei periurbane a acestuia fiind de 457356 locuitori). Oraşul Bucureşti reprezintă un oraş‐regiune cu rol la scară naţională şi în aria Europei sud‐estice: acest rol se va

menţine, chiar dacă celelalte „capitale primare” – Iaşi, Cluj Napoca şi Timişoara – şi cele „secundare” – capitalele culturale şi turistice – au un potenţial de creştere important.

25 Populaţia (2012) la Bucureşti era de 1.924.299 locuitori, faţă de 317.020 locuitori la Iaşi, 306.466 la Timişoara şi 304.802 la Cluj‐Napoca. Vezi Raportul Băncii Mondiale pentru explicarea curbei ideale

26 Cf. Pierre Merlin, Françoise Choay (dir.), Dictionnaire de l’urbanisme et de l’aménagement, Paris : PUF, 1996 (1988), sub voce. Noţiune legată direct de cea de reţea urbană (înscrierea geografică a armaturii urbane, caracterizată prin relaţiile – exprimate prin fluxuri de persoane şi de mărfuri, de comunicaţii imateriale şi de capitaluri – dintre oraşele care reprezintă poli pentru ariile de influenţă respective, indiferent dacă relaţiile acestea sunt de de tip ierarhic, de specializare mutuală sau de tip intermediar) şi cea de ierarhie urbană, care implică structurarea în diferite niveluri şi raporturi de dominanţă între oraşele vecine de niveluri diferite. În limba română este utilizată mai des expresia, similară, de sistem urban.


39

Harta 15.14. Sisteme urbane în consolidare (Municipiile Timişoara, Cluj Napoca şi Iaşi) Sursa: INS‐Tempo online (Quattro Design, 2013)

Harta 15.15. Sisteme urbane – populație cumulată Sursa: INS‐Tempo online (Quattro Design, 2013), Studiul 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități

40


40

Consolidarea funcţională a sistemelor capitalelor secundare27 – capitale culturale şi turistice – a căror structură urbană este consolidată sau în curs de consolidare; evoluţia orașelor contribuie la creşterea ponderii activităţii turistice în economia naţională, chiar în condiţiile scăderii ponderii industriei în economie: Trei sisteme urbane depăşesc, ca număr de locuitori din localităţile urbane, sistemele capitalelor primare (cu excepţia

Municipiului Bucureşti), şi anume sistemele urbane Ardud – Satu Mare – Livada – Seini – Negreşti Oaş – Tăuţii‐Măgherăuş – Baia Mare – Baia Sprie ‐ Cavnic, Constanța – Ovidiu – Năvodari – Eforie – Techirghiol – Mangalia – Medgidia ‐ Murfatlar şi Brăila – Galaţi – Măcin; primele două sisteme corespund provinciilor istorice ale Dobrogei şi Maramureşului iar al treilea rezultă din alăturarea a principalelor oraşe‐port la Dunăre ale Ţării Româneşti şi Moldovei.

Sistemul urban legat de Municipiul Braşov (Braşov – Săcele – Ghimbav – Codlea ‐ Râşnov – Zărneşti), în legătură cu sistemul văii superioare a Prahovei (Câmpina – Breaza – Comarnic – Sinaia – Buşteni – Azuga – Predeal) dar şi cu celelalte sisteme ale văilor Oltului superior şi Mureşului;

Sistemul urban Sibiu – Sălişte – Miercurea Sibiului – Cisnădie – Ocna Sibiului – Tălmaciu – Avrig, legat cu sistemele văii Oltului şi, în special, cu sistemele urban Alba Iulia – Aiud – Blaj – Sebeş – Teiuş ‐ Ocna Mureş şi Râmnicu Vâlcea – Brezoi (vezi mai jos);

Sistemul urban Râmnicu Vâlcea – Călimăneşti – Băile Olăneşti – Brezoi – Ocnele Mari – Băile Govora – Băbeni, legat cu sistemul oraşului Sibiu (vezi mai sus) şi cu cel al oraşelor Piteşti – Costești – Mioveni – Ștefănești – Topoloveni (sistem urban, capitală terțiară).

Sistemul urban Suceava – Fălticeni –Salcea – Dolhasca – Liteni, apropiat de sistemul generat de oraşul Botoşani (sistemul urban Botoșani ‐ Bucecea) (luarea în considerare împreună a acestor două sisteme poate fi examinată prin studii mai detaliate)

Sistemul Tulcea – Sulina, stabilit prin excepţie de la regula de formare a sistemelor, dată fiind atipicitatea sa.

Întărirea identităţii sistemelor capitalelor terţiare – în special în cazul sistemelor afectate major de declinul industrial de după 1990 (Craiova – Balş, Ploieşti – Băicoi – Plopeni – Boldeşti‐Scăieni – Urlaţi, Oradea – al cărui sistem suburban este în creştere, Bacău cu sistermul suburban aferent in curs de formare, Piteşti – Costești – Mioveni – Ștefănești – Topoloveni, Arad – Pecica – Nădlac – Curtici – Sânana – Pâncota – Sebiș ‐ Ineu, Târgu Mureş – Ungheni – Miercurea Nirajului – Sângeorgiu de Pădure și sistemele urbane Deva – Simeria – Orăștie – Geoagiu – Călan – Haţeg – Hunedoara Târgovişte, Moreni, Pucioasa, Fieni – cu rol turistic în creştere).

Un rol important în armatura urbană îl au sistemele Piatra Neamţ – Roznov – Buhuși, Drobeta ‐ Turnu Severin – Orşova, Focşani – Odobeşti – Mărăşeşti – Tecuci ‐ Panciu, Bumbeşti‐Jiu – Târgu Jiu – Rovinari, Buzău – al cărui sistem suburban este în creştere, Botoşani ‐ Bucecea – a cărui dezvoltare este incipientă, Uricani – Lupeni – Vulcan – Aninoasa – Petroşani – Petrila etc., precum şi alte oraşe şi municipii izolate;

Dezvoltarea policentrică – bazată pe armatura urbană ale cărei principale trăsături au fost menţionate mai sus – trebuie să creeze premisele integrării funcţionale a oraşelor medii şi mici. Acestea, chiar dacă au avut un rol istoric stabil (intermediar între bazinul rural înconjurător şi oraşele de mai mari dimensiuni), au crescut nemăsurat în perioada socialistă, în general prin industrializare nediversificată, creând o situaţie de dependenţă faţă de o singură ramură economică. Consecinţele dispariţiei industriei după 1990 sunt deosebit de grave, procesul de reechilibrare desfăşurându‐se cu probleme sociale de anvergură28. Procesul de diminuare a populaţiei acestor oraşe, în paralel cu cel de creştere a populaţiei unor UAT rurale în situaţie favorabilă, în tranziţie către un profil urban, este cel care va caracteriza intervalul 2014‐2035, necesitând cea mai mare atenţie în cadrul politicilor sociale şi teritoriale.

Conform Raportului Băncii Mondiale (2013), nivelul de urbanizare din România este mai mare cu aproximativ 10% faţă de datele oficiale – adică 65 % faţă de 55 % (urbanizarea, în special, a zonelor metropolitane), măsurile prioritare degajate din Raport – detaliate în Capitolul III.1.3.a – fiind următoarele: Definirea zonelor urbane de amploare ale ţării şi gestionarea acestora la nivel de metropolă, cu facilitarea mobilităţii şi

interacţiunii între diferiţii participanţi la viaţa comunităţii (în special sistem integrat de transport la nivelul metropolei administrat la nivel metropolitan);

Sprijin pentru extinderea polilor de creştere; în zone urbane, investiţii în creşterea calităţii vieţii, în stabilizarea pieţei imobiliare, în consolidarea planificării urbane şi în punerea în valoare a patrimoniului;

În zone rurale cu populaţie densă, conectivitate şi accesibilitate; în zone rurale îndepărtate, instituţii puternice; La nivel mai larg (zone economice mai mari), dezvoltarea infrastructurii de conectivitate (autostrăzi, căi ferate,

aeroporturi), susţinută de oraşele mari.

27 Capitale secundare, capitale culturale și istorice: Brașov, Constanța, Baia Mare‐Satu Mare, Brăila‐Galați, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Sibiu, Alba Iulia, Tulcea, Valea

Prahovei; cf. Studiu 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități. 28 Societatea Academică Română, Siemens România, Apusul Industriei socialiste și orașelor mici ae României. Studiu de caz pentru patru asezări în declin. Raport pentru Proiectul Victoria 20.20, mai 2011


41

4. Zone metropolitane, poli de creştere și poli de dezvoltare

În art. 1 al Legii nr 215/2001 se definește zona metropolitană ca fiind „asociația de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de rang 1 și unitățile administrativ teritoriale aflate în zona imediată”.

În legea 351/2001 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național (PATN) Secțiunea a IV – a Rețeaua de localități. Se definește zona metropolitană astfel: „ zonă constituită prin asociere, pe bază de parteneriat voluntar, între marile centre urbane (Capitala României şi municipiile de rangul I) şi localităţile urbane şi rurale aflate în zona imediată, la distanţe de până la 30 km, între care s‐au dezvoltat relaţii de cooperare pe multiple planuri”.

În acest cadru legislativ s‐au realizat deja parteneriate care au dus la formarea unor zone metropolitane(vezi Harta 15.16)29: Zona metropolitană Bacău: Municipiul Bacău şi comunele Bereşti‐Bistriţa, Blăgeşti, Buhoci, Fărăoani, Filipeşti, Gârleni, Gioseni,

Hemeiuş, Iteşti, Izvoru Berheciului, Letea Veche, Luizi‐Călugăra, Măgura, Mărgineni, Odobeşti, Prăjeşti, Sărata, Săuceşti, Secuieni, Tamaşi, Traian (însumând 22 UAT şi o suprafaţă de 965,4 kmp);

Zona metropolitană Baia Mare: Municipiul Baia Mare, oraşele Baia Sprie, Cavnic, Seini, Şomcuţa Mare şi Tăuţii‐Măgherăuş şi comunele Cerneşti, Cicârlău, Coas, Copalnic‐Mănăştur, Dumbrăviţa, Groşi, Mireşu Mare, Recea, Remetea Chioarului, Săcălăşeni, Satulung, Valea Chioarului (18 UAT, 1.381,2 kmp, înfiinţată în 2012)30;

Zona metropolitană Botoşani: Municipiul Botoşani şi comunele Băluşeni, Curteşti, Mihai Eminescu, Răchiţi, Roma, Stăuceni (8 UAT, 420 kmp, înfiinţată în 2012)31;

Zona metropolitană Braşov: Municipiile Braşov, Codlea şi Săcele, oraşele Ghimbav, Predeal, Râşnov şi Zărneşti, comunele Bod, Cristian, Crizbav, Feldioara, Hălchiu, Hărman, Prejmer, Sânpetru, Tărlungeni, Vulcan (17 UAT, 1.631,7 kmp, înfiinţată în 2007)32;

Zona metropolitană Cluj‐Napoca: Municipiul Cluj Napoca şi comunele Aiton, Apahida, Baciu, Bonţida, Borşa, Căianu, Chinteni, Ciurila, Cojocna, Feleacu, Floreşti, Gârbău, Gilău, Luna, Petreştii de Jos, Sânpaul, Săvădisla, Tureni, Vultureni (20 UAT, 1716,4 kmp, înfiinţată în 2008);

Zona metropolitană Constanţa: Municipiul Constanţa, oraşele Eforie, Murfatlar (Basarabi), Năvodari, Ovidiu, Techirghiol şi comunele Agigea, Corbu, Cumpăna, Lumina, Mihail Kogălniceanu, Poarta Albă, Tuzla, Valul Lui Traian (14 UAT, 988,9 kmp, înfiinţată în 2007);

Zona metropolitană Craiova: Municipiul Craiova şi comunele Almăj, Breasta, Bucovăţ, Gherceşti, Işalniţa, Mischii, Murgaşi, Pieleşti, Predeşti, Şimnicu de Sus, Terpeziţa, Ţuglui, Vârvoru de Jos (14 UAT, 868,9 kmp, înfiinţată în 2008) 33;

Zona metropolitană Dunărea de Jos: Municipiul Brăila şi comunele Chişcani, Frecăţei, Gemenele, Gropeni, Măraşu, Măxineni, Movila Miresii, Râmnicelu, Romanu, Scorţaru Nou, Siliştea, Tichileşti, Traian, Tudor Vladimirescu, Tufeşti, Unirea, Vădeni, Viziru (jud. Brăila), Municipiul Galaţi şi comunele Braniştea, Cuca, Folteşti, Frumuşiţa, Independenţa, Nămoloasa, Pechea, Piscu, Rediu, Scânteieşti, Schela, Şendreni, Slobozia Conachi, Smârdan, Tudor Vladimirescu, Tuluceşti, Vânatori (jud. Galaţi), oraşele Isaccea, Măcin şi comunele Carcaliu, Greci, Grindu, I.C. Brătianu, Jijila, Luncaviţa, Peceneaga, Smârdan, Turcoaia (jud. Tulcea) (48 UAT, 4.633,1 kmp)34;

Zona metropolitană Iaşi: Municipiul Iaşi şi comunele Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Leţcani, Miroslava, Popricani, Rediu, Schitu Duca, Tomeşti, Valea Lupului, Victoria (13 UAT, 757 kmp, înfiinţată în 2004);

Zona metropolitană Oradea: Municipiul Oradea şi comunele Biharia, Borş, Cetariu, Girişu de Criş, Ineu, Nojorid, Oşorhei, Paleu, Sânmartin, Sântandrei, Toboliu (12 UAT, 757,3 kmp, înfiinţată în 2005);

Zona metropolitană Piteşti: Municipiul Piteşti, Oraşul Ştefăneşti şi comunele Albota, Băiculeşti, Bascov, Bradu, Budeasa, Mărăcineni, Miceşti, Moşoaia (10 UAT, 466,5 kmp, înfiinţată în 2013);

Zona metropolitană Râmnicu Vâlcea: Municipiul Râmnicu Vâlcea, oraşele Băbeni, Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti‐Căciulata, Ocnele Mari şi comunele Berislăveşti, Budeşti, Bujoreni, Buneşti, Dăeşti, Goleşti, Mihăeşti, Păuşeşti‐Măglaşi, Runcu, Sălătrucel, Şirineasa, Vlădeşti (18 UAT, 946,5 kmp, înfiinţată în 2013);

Zona metropolitană Satu Mare: Municipiile Satu Mare şi Carei, oraşele Ardud, Tăşnad şi comunele Agriş, Apa, Beltiug, Berveni, Căpleni, Craidorolţ, Culciu, Doba, Dorolţ, Foieni, Gherţa Mică, Lazuri, Medieşu Aurit, Micula, Moftin, Odoreu, Oraşu Nou, Păuleşti, Terebeşti, Turţ, Valea Vinului, Viile Satu Mare (26 UAT, 1940,9 kmp, înfiinţată în 2013);

Zona metropolitană Suceava: Municipiul Sucerava şi comunele Adâncata, Bosanci, Dărmăneşti, Dumbrăveni, Ipoteşti, Mitocu Dragomirnei, Moara, Pătrăuţi, Siminicea, Stroieşti, Vereşti (13 UAT, 556,5 kmp)35;

Zona metropolitană Târgu Mureş: Municipiul Târgu Mureş, Oraşul Ungheni şi comunele Acăţari, Ceuaşu de Câmpie, Corunca, Crăciuneşti, Cristeşti, Ernei, Gheorghe Doja, Livezeni, Pănet, Sâncraiu de Mureş, Sângeorgiu de Mureş, Sânpaul (14 UAT, 657,3 kmp, înfiinţată în 2005)36;

Zona metropolitană Timişoara: Municipiul Timişoara şi comunele Becicherecu Mic, Bucovăţ, Dudeştii Noi, Dumbrăviţa, Ghiroda, Giarmata, Giroc, Moşniţa Nouă, Ohaba Lungă, Pişchia, Remetea Mare, Săcălaz, Şag, Sânmihaiu Român (15 UAT, 1043,2 kmp)37.

29 Baza legislativă a zonelor metropolitane este constituită de Legea administratiei publice locale nr.215/2001, republicată, Legea nr. 351/2001 privind aprobarea

Planului de amenajare a teritoriului naţional cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul cu modificările şi completările ulterioare, O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 246/2005.

30 Continuă ADI „Sistemul urban Baia Mare” (2006). 31 Extindere planificată cu patru alte comune.

32 Intenţii de extindere astfel încât să acopere întreaga Ţară a Bârsei (discuţii cu Budila, Teliu şi Vama Buzăului, Bran), cf. clubmetropolitan.ro (2013).

33 Extinsă 2009, 2012; parteneri potenţiali identificaţi; discuţii avansate cu Segarcea şi Filiaşi, cf. clubmetropolitan.ro (2013).

34 Înfiinţată în 2012 (fără date oficiale). UAT cf. datelor furnizate de dr. geogr. Liliana Guran; 52 UAT cf. altor surse.

35 Extindere 2013; potenţiali parteneri: Şcheia, Udeşti. 36 Comunele Sântana de Mureș și Păsăreni nu fac parte din zona metropolitană.

37 28 UAT cf. altor surse; existenţa legală ZMT nu este certă, însă autorităţile par să fie în faza punerii la punct a documentației care consfințește asocierea (în studiu, ZMT a fost totuşi inclusă în categoria ZM formate).

42


42

Harta 15.16. Zone metropolitane, poli de creștere și poli de dezvoltare Surse: HG nr. 1149/2008; Statistică ADI; HCL de constituire a zonelor metropolitane, alte surse indicate mai jos.

Alte zone metropolitane sunt în curs de formare, de încheiere a parteneriatelor sau de enunţare a intenţiei (Bârlad, Bucureşti, Ploieşti, Reşiţa, Roman). Pornind de la cadrul legislativ creat, s‐a constituit, în 2010, Federația Zonelor Metropolitane și Aglomerărilor Urbane (fără participarea zonei metropolitane București), federație care a avut o activitate anemică, pliată pe cerința legii de a se înființa zone metropolitane.

Polii de creştere au fost stabiliţi prin HG nr. 998/2008, iar polii de dezvoltare și centrele urbane au fost desemnați prin HG nr. 1149/2008 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 998/2008 pentru desemnarea polilor naţionali de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară naţională.

Hotărârile desemnează orașele incluse în Programul Operațional Regional (POR) 2007‐2013, Axa Prioritară 1 – „Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere” și le ierarhizează în trei sub‐domenii, în funcţie de tipul beneficiarilor de finanţare nerambursabilă, astfel:

Poli de creştere (7 UAT): Iaşi, Constanţa, Ploieşti, Craiova, Timişoara, Cluj‐Napoca şi Braşov şi arealele de influenţă ale acestora;

Poli de dezvoltare (13 UAT): Arad, Baia‐Mare, Bacău, Brăila, Galaţi, Deva, Oradea, Piteşti, Râmnicu‐Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu‐Mureş, desemnate ca poli de dezvoltare urbană, în care vor fi realizate cu prioritate investiţii din Programul Operaţional Regional 2007‐2013 şi din programele de finanţare naţională;

Centre urbane (nenominalizate): oraşe/municipii cu peste 10.000 de locuitori, altele decât polii de creştere şi polii de dezvoltare urbană (conform datelor actualizate 2012, în această categorie intră 179 UAT.

Principiile policentrismului și coeziunii teritoriale impun distribuția în teritoriu și dezvoltarea echilibrată a principalilor poli urbani și reducerea diferențelor majore dintre aceștia. Astfel, pentru o dezvoltare echilibrată a teritoriului, este necesară reechilibrarea puterii economice a municipiului București în comparație cu polii de creștere și cei de dezvoltare.

Din acest motiv este necesară identificarea municipiilor care au potențial pentru a ocupa treapta de dezvoltare imediat următoare municipiului București. În acest sens – dintre cele trei oraşe de peste 300.000 locuitori (Iaşi, Timişoara şi Cluj‐Napoca), se remarcă dezvoltarea orașului Cluj‐Napoca, singurul oraș care a înregistrat creștere demografică între recensămintele din 2002 și 2011 iar în proximitatea acestuia s‐au dezvoltat semnificativ două comune a căror populaţie cumulată este de aproape 30.000 locuitori (comunele Floreşti şi Apahida).


43

Harta 15.17. Clasificarea localităților urbane, ESPON 2006 Sursa: ESPON 2006 1.1.1. – Potenţial pentru dezvoltarea policentrică în Europa

5. Zone metropolitane de creştere şi arii funcţionale urbane

Proiectul ESPON 2006 1.1.1. – Potenţial pentru dezvoltarea policentrică în Europa, proiect prin care au fost stabilite Ariile funcţionale urbane şi zonele metropolitane de creştere din România38, arată următoarea situaţie(vezi Harta 15.17.):

FUA (Arii (zone) Funcționale Urbane ‐ Functional Urban Areas) ‐ cele mai mici elemente constitutive ale unei dezvoltări policentrice (nucleu urban şi aria înconjurătoare integrată din punct de vedere al dezvoltării economice). În total, în România, au fost identificate, prin proiectul citat, 59 FUA:

2 FUA au fost stabilite ca zone metropolitane de creştere (Metropolitan European Growth Areas – MEGA): Bucureşti şi Timişoara;

8 FUA au fost stabilite ca arii funcționale urbane de importanţă națională sau transnaţională: Cluj‐Napoca, Iaşi, Constanţa, Braşov, Craiova, Galaţi, Ploieşti şi Oradea

49 FUA au fost stabilite ca arii funcționale urbane de importanţă regională şi locală: Brăila, Bacău, Arad, Piteşti, Sibiu, Târgu Mureş, Baia Mare, Buzău, Satu Mare, Botoşani, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Piatra Neamţ, Drobeta Turnu Severin, Focşani, Târgu Jiu, Tulcea, Târgovişte, Reşiţa, Bistriţa, Slatina, Hunedoara, Vaslui, Călăraşi, Giurgiu, Roman, Deva, Bârlad, Alba Iulia, Zalău, Sfântu Gheorghe, Turda, Mediaş, Slobozia, Oneşti, Alexandria, Petroşani, Lugoj, Miercurea Ciuc, Mangalia, Câmpina, Câmpulung, Odorheiu Secuiesc, Mioveni, Săcele, Voluntari, Codlea, Balş şi Blaj.

PUSH (Orizont potenţial strategic urban ‐ Potential Urban Strategic Horizon) ‐ arii cu potenţial de navetism, incluzând toate localităţile care pot fi atinse, în cel puţin 10% din suprafaţă, în 45 minute pornind de la un FUA.

PIA (zonele de integrare potenţială ‐ Potential Integration Areas) ‐ cele în care mai multe arii funcţionale urbane îşi împart între ele cel puţin o treime din bazinul potenţial al forţei de muncă, considerându‐se că ele pot realiza activităţi comune: Bucureşti (cu Voluntari), Galaţi (cu Brăila), Braşov (cu Sfântu Gheorghe, Codlea, Săcele), Craiova (cu Balş), Piteşti (cu Mioveni), Călăraşi (transnaţional, cu Silistra), Mediaş (cu Blaj), Hunedoara (cu Deva).

38 Comitetul Consultativ pentru Coeziunea Teritorială, Priorităţi de dezvoltare teritorială naţionale în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020, Document de consultare, Proiect preliminar – Versiunea 1), Noiembrie 2012, pp. 27‐29.

44


44

Harta 15.18. Clasificarea localităţilor urbane, Conceptul Național de Dezvoltare Spațială al României (2007) Sursa: INCD URBAN Proiect, Definirea conceptului naţional de dezvoltare spaţială şi introducerea lui în structura planului naţional de dezvoltare, 2007

6. Clasificarea localităților în Conceptul Național de Dezvoltare Spațială al României

Clasificarea localităților urbane realizată prin CNDSR (2007) stabilește o legătură între ierarhia creată la nivel național prin Legea 351/2001 și clasificarea realizată de ESPON 2006, organizare care se axează pe crearea unui sistem policentric de localități interdependente din punct de vedere economic. Clasificările ESPON 2006 ȘI CNDSR 2007, datorită criteriilor complexe de clasificare–economice, funcționale, accesibilitate, importanță la nivel regional –, se apropie mai mult de modul real de ierarhizare și funcționare a rețelei de localități.

Documentaţia intitulată Definirea conceptului naţional de dezvoltare spaţială şi introducerea lui în structura planului naţional de dezvoltare, Vol. 1. Principiile generale care fundamentează conceptul naţional de dezvoltare spaţială (INCD URBAN Proiect, 2007) propune următoarea clasificare a orașelor, în funcție de nivelul de importanță al orașelor și municipiilor la nivel internațional, național și regional, cu includerea rangului (Legea nr. 351/2001) (vezi Harta 15.18):

Poli metropolitani MEGA cu vocaţie internaţională:

Bucureşti (peste 1.000.000 locuitori) – rangul 0 – capitala României, centru de dezvoltare de foarte mare atractivitate

Timişoara şi Constanţa (300.000 – 1.000.000 locuitori) – municipii de rang I, centre de mare atractivitate

Poli naţionali OPUS (cu potenţial FUA) şi potenţial metropolitan MEGA pe termen lung: Braşov, Cluj‐Napoca, Craiova, Iaşi, Galaţi (250.000 – 1.000.000) – municipii de rang I – centre reprezentative la nivel naţional

Poli supraregionali OPUS ( potenţial FUA): 6 municipii (50.000 – 249.999 locuitori): Bacău, Oradea, Ploieşti, Brăila – rangul I – şi Arad, Târgu Mureş – centre regionale situate în partea superioară din rangul II

Poli regionali OPUS ( potenţial FUA): 32 municipii (50.000 – 249.999 locuitori) – rangul II – majoritatea (26) fiind reşedinţe de judeţ,

Poli regionali OPUS (potenţial FUA) cu specificitate funcţională: municipiile Baia Mare, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Suceava (50.000 – 249.999 locuitori) – rangul II – centre cu influenţă regională

Poli subregionali: 59 localităţi urbane (20.000 – 49.999 locuitori), municipii (rangul II) sau oraşe (rangul III), centre cu rol de echilibru la nivel judeţean

Poli locali: localităţi urbane (sub 20.000 locuitori), în mare majoritate oraşe mici (rangul III), cu rol de servire în spaţiul rural Situaţia actuală (scăderea populaţiei) a condus la modificarea listei de mai sus, în sensul existenţei a 26 de poli regionali OPUS (potenţial FUA), în loc de 32 şi a 55 poli subregionali, în loc de 59. Polii locali sunt în număr de 222.


45

În concluzie, se pot afirma următoarele:

În contextul tendinței de scădere a populației, numeroase orașe și municipii își mențin statutul de centre naționale, supraregionale, regionale. În acest context, este necesară studierea modului în care metodologia de clasare a orașelor și municipiilor poate fi revizuită, ținând cont de modul de dezvoltare al localităților din cadrul ariei de influență.

Clasificarea orașelor din România conform HG nr. 1149/2008, are scopul pragmatic de a facilita finanțările localităților prin fonduri europene. Dintre clasificările efectuate până în prezent, aceasta este cea mai concludentă;

Clasificările localităților realizate după anul 2001 (prin studii românești sau studii ESPON) se referă numai la localitățile urbane, fără a cuprinde localitățile rurale39;

Toate analizele localităților urbane prezintă clasificări diferite ale acestora, în funcție de criteriile de analiză; factorul comun rămâne, însă, mărimea populației40, în acest factor comun rezidând şi perisabilitatea clasificărilor

Studiile 19 şi 23 sondează diferitele moduri de clasificare a mediilor urban şi rural, punând bazele unei împărţiri funcţionale a teritoriului corelată cu palierele administrative şi de finanţare.

7. Tipologia urban‐rural – Clasificarea OECD a zonelor rurale și zonelor urbane41

Organizaţia Economică de Cooperare şi Dezvoltare (OECD) utilizează, la nivelul Uniunii Europene, o tipologie rural‐urban pentru regiunile NUTS III42, bazată pe definirea unor celule raster urbane şi rurale de 1 kmp43, tipologie în care este înglobată și clasificarea în functie de distanța fată de orașe ‐ regiuni apropiate de un oraș și regiuni îndepărtate (vezi Harta 15.19) 44:

Regiuni predominant urbane – regiuni cu populație rurală mai mică de 20% din numărul total al populației; regiuni intermediare (clasificate în funcție de numărul populației), în care există un oraș cu o populație de cel puțin 500 000 locuitori , reprezentând cel puțin 25% din populația regiunii (Municipiul București și Județul Ilfov);

Regiuni intermediare – regiuni cu populație rurală cuprinsă între 20% și 50% din numărul total al populației; regiuni predominant rurale (clasificate în funcție de numărul populației), în care care există un oraș cu o populație de minim 200 000 locuitori, reprezentând cel puțin 25% din populația regiunii

Regiuni intermediare, apropiate de un oraș – 15 județe (Constanța, Dolj, Argeș, Prahova, Brăila, Galați, Iași, Neamț, Bacău, Brașov, Sibiu, Hunedoara, Timiș, Bihor, Sălaj)

Regiuni intermediare, îndepărtate – nu există în România

Regiuni predominant rurale – regiuni cu populație rurală mai mare de 50% din numărul total al populației;

Regiuni predominant rurale, apropiate de un oraş – 16 județe (Ialomița, Călărași, Giurgiu, Dâmbovița, Olt, Vâlcea, Gorj, Mehedinți, Alba, Arad, Mureș, Suceava, Vaslui, Vrancea, Buzău, Covasna)

Regiuni predominant rurale, regiuni îndepărtate – 8 județe (Bistrița‐Năsăud, Botoșani, Caraș‐Severin, Harghita, Maramureș, Sălaj, Teleorman, Tulcea).

OECD a propus o tipologie simplă a zonelor rurale. Această tipolgie are scopul de a realiza o clasificare valabilă la nivelul Uniunii Europene. După gradul de integrare a zonelor în economia naţională au fost identificate:

Zone rurale integrate economic – dezvoltate din punct de vedere economic şi demografic, adesea localizate în apropierea centrelor urbane. Veniturile obţinute sunt, în general, peste media rurală. Sectoarele secundar şi terţiar reprezintă baza ocupării, însă agricultura rămâne un element cheie al dezvoltării economice. Aflate în apropierea marilor oraşe, aceste zone sunt în pericol să devină zone de locuit şi mai puţin zone cu activitate economică. În cazul României, aceste zone se identifică cu comunele aflate în vecinătatea principalelor arii funcționale urbane (zonele periurbane).

Zone rurale intermediare – zone spaţial îndepărtate de centrele urbane, dar cu o infrastructură ce favorizează un acces uşor. Tradiţional depind de agricultură şi activităţile conexe, dar există şi un procent semnificativ de ocupare în industria mică şi servicii.

Zone rurale periferice – zone slab populate, situate la distanţe mari faţă de centrele urbane. Se caracterizează prin densitate redusă a populaţiei, îmbătrânire demografică, grad redus de dezvoltare a serviciilor, infrastructură slab dezvoltată, venituri mici şi slabă integrare în restul economiei.

39 Cauzele acestei discriminări sunt, probabil, următoarele: reminiscența în o mare parte a societății românești a ideii marxiste, conform căreia sunt promovate orașele, unde lucrează clasa muncitoare avansată, în detrimentul satelor, unde tăiesc țăranii înapoiați; modul de analiză din țările UE inițiale, în care localitățile nu sunt diferențiate după ”mediul urban” și ”mediul rural”, ci sunt clasificate în funcție de mărimea populației și în funcție de atributele economice.

40 Prezentarea geografică a ”rețelei de asezări” (în realitate, rețeaua de UAT); cu datele INS din anul 2002, este realizată pentru Atlasul României 2006; rețeaua de UAT este prezentată, de asemenea, după mărimea populației (cf. Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002), p.37). În același atlas ”lumea urbană” este prezentată pe larg, în pp. 74‐89, cu un puternic accent pus pe Municipiul București (pp. 86‐89).

41 Capitol preluat din Studiul 19. Noile legături urban‐rural și dezvoltarea rurală, p.26, în scopul unei mai bune întelegeri a tipologiei urban‐rural 42 Tipologie realizată în funcție de regiunile NUTS III definite în 2010 și de numărul populației din 2006.

43 Celulele raster urbane trebuie să îndeplinească două criterii : densitatea populației mai mare de 300 locuitori pe kmp și o populație minimă de 5 000 în celulele învecinate celor care îndeplinesc criteriul de densitate. Celulele care nu îndeplinesc aceste criterii sunt considerate celule rurale. Cf. www.eurostat.eu

44 Cf. Comisia Europeană, Al cincilea Raport de coeziune economică, socială și teritorială, 2010, p.96

46


46

Harta 15.19. Clasificarea OECD a zonelor urbane și rurale Sursa: Comisia Europeană, Al cincilea Raport de coeziune economică, socială și teritorială, 2010

Tipologia rural‐urbal realizată de OECD, care împarte regiunile în preponderent rurale, preponderent urbane și intermediare se realizează numai pe baza numărului populației. În teritoriu, însă, delimitarea spațiului rural ține cont și de alți factori: structura economică, infrastructură edilitară, culturală, educativă, de sănătate, de recreere. Ierarhizarea teritoriului în funcție de tipologia urban‐rural realizată de OECD ilustrează caracteristica țării noastre: ponderea ridicată a mediului rural și slaba răspândire în teritoriu a orașelor și municipiilor de dimensiuni medii și mari.

Concentrarea ridicată a activităţii economice şi a dezvoltării in regiunile urbane şi marile disparităţi intre tipurile de regiuni reprezintă o caracteristică majoră a procesului de tranziţie şi apare, in primul rând, în ţările mai puţin dezvoltate care inregistrează o rată a dezvoltării ridicată45. Strategiile de dezvoltare teritorială trebuie să vizeze două paliere: încurajarea dezvoltării policentrice a rețelei de localități, cu scopul de a crea centre urbane și dezvoltarea relațiilor de cooperare între localitățile rurale și orașele de mici dimensiuni, obținându‐se astfel grupări competitive la nivel teritorial, capabile de autosusținere economică.

45 Cf. Comisia Europeană, Al cincilea Raport de coeziune economică, socială și teritorială, 2010, p. 27


47

III.1.2.e. Relațiile dintre localități

La nivel teritorial, relațiile dintre localități sunt condiționate de: poziția geografică; potențialul uman, economic; gradul de dotare edilitară, social‐culturală și funcțiunile politico‐administrative. Trebuie evidențiate relațiile puternice dintre componentele sistemului național de localități (componentele sistemului național de localități sunt: subsisteme regionale, județene, locale): între localitățile de rang inferior – între satele componente ale comunelor, între orașe și comunele învecinate46.

Relațiile dintre localități se bazează pe legăturile care se stabilesc între populația, instituțiile publice și instituțiile private situate în localități diferite, pentru asigurarea condițiilor de viață, a activităților și a sistemelor de mișcare sau de schimburi. După frecvența acestora, relațiile dintre localități pot fi de trei categorii: fundamentale sau obișnuite, ocazionale și excepționale47.

Operaționalizarea conceputului de relații intre localități se poate face prin următoarele dimensiuni caracteristice:

Categoriile relațiilor după frecvență Dimensiunile caracteristice ale relațiilor dintre localități

Fundamentale sau obișnuite

Ocazionale Excepționale

Relații între locuitori și locuri de muncă X

Relații între locuințe și serviciilor tehnico‐edilitare și de evacuare a deșeurilor X

Relații de aprovizionare cu produse perisabile X

Relații de aprovizionare cu materii prime și cu produse finite X X

Relații de informare, de afaceri, relații între societăți comerciale (relații directe, prin mass‐media, internet)

X X

Relații între locuitori și infrastructura comercială și de servicii de primă necesitate X X

Relații între locuitori sau societăți comerciale și infrastructurile de transport (transport în comun, transport rutier, feroviar, aerian, fluvial și maritim)

X X X

Relații între locuitori și infrastructurile de învățământ preuniversitar, culturale, administrative, religioase, de protecție și de securitate

X X X

Relații între locuitori și administrația publică sau alte societăți comerciale X X

Relații între societăți comerciale și administrația publică sau intre societăți comerciale

X X

Relații între locuitori și infrastructurile de învățământ superior sau medicale X X

Relații între instituțiile administrației publice X X

Relații de recreere, de turism și de participare a populației la festivaluri, congrese, ceremonii

X X

Tabelul 15.9. Dimensiunile caracteristice ale relațiilor dintre localități

Aceste relații complexe se concretizează în mișcări executate prin infrastructurile de transport, prin contacte directe între oameni sau prin utilizarea mijloacelor informatice. Studiile elaborate pentru principalii poli urbani ai României sunt lacunare pentru că: evidențiază numai unele dintre aceste centre de creștere economică48, modelele gravitaționale utilizate pentru studiile de circulație rutieră semnalează, în general, numai existența arterelor de circulație, nu și intensitatea mișcărilor pe aceste artere.

Sistemele de localități, definite în Studiul 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități, reprezintă totalitatea sistemelor urbane posibile, la nivel teritorial, determinate pe criteriul distanței – maxim 25 km între localități. Numărul, structura reală și modul de funcționare trebuie determinate pe baza unor criterii calitative complexe, care vizează relațiile fizice, funcționale, informaționale, socio‐demografice dintre localități. Este necesară realizarea unui studiu detaliat al acestor sisteme urbane care să determine modul de funcționare al relațiilor dintre localitățile componente ale celor 63 de sisteme urbane propuse prin prezentul studiu.

Principalele paliere de analiză care determină calitatea relațiilor dintre localități și modul de funcționare a sistemelor urbane se referă la servicii comune: în primul rând sistemele transport în comun și sistemele de deservire edilitară, evacuarea deșeurilor; distribuția în teritoriu a zonelor de reședință a forței de muncă în raport cu amplasarea locurilor de muncă; amplasarea și gradul de deservire a serviciilor de sănătate, de educație, socio‐culturale și recreative; servicii și facilități comerciale de importanță supraorășenească; o componentă esențială a relațiilor dintre localități o reprezintă colaborarea și parteneriatele dintre autoritățile administrației publice locale (vezi Tabel 15.9.)

După o apreciere calitativă, relațiile dintre orașele care formează unele sisteme urbane se pot împății în: relații normale (cu dificultățile legate în special de modul de organizare al infrastructurii de transport) și relații defectuase (disfuncționalități).

Relații normale între localitățile unui sistem urban se remarcă, cu importanță la nivel național și regional, în49:

Municipiul București împreună cu orașele situate în jurul său (deși există disfuncționalități generate de împărțirea rețelei de transport în comun între mai multe autorități);

46 Cf. Pascariu, Gabriel, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, Editura Universitară ”Ion Mincu”, București, 2011 47 Jacqueline Beaujeu‐Garnier, Georges Chabot, Geografie urbană, Editura Științifică, București, 1971, pp.402‐440. 48 Sunt analizați cei 7 poli de creștere și Municipiul București, fără a analiza și cei 13 poli de dezvoltare. 49 Orașele de dimensiuni mijlocii sunt scrise cu caractere italice; orașele de dimensiuni mari sunt subliniate.

48


48

Orașele mari polifuncționale (poli de creștere și poli de dezvoltare): Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Ploiești, Cluj Napoca, Arad, Bacău, Oradea, Piteşti, Sibiu, Suceava; Râmnicu Vâlcea; Piatra Neamț

Sisteme de orașe mijlocii și mici care au un caracter pronunțat de policentricitate: Târgu Jiu – Rovinari – Bumbești Jiu, Deva – Simeria – Hunedoara – Călan – Hațeg, Turda – Câmpia Turzii;

Exemple de relații deficitare între localitățile din unele sisteme urbane50:

Sisteme create în jurul orașelor mari, monofuncționale sau polifuncționale, situate în terenuri în care cadrul natural îngreunează legăturile în teritoriu: Constanța – Ovidiu – Năvodari – Eforie – Techirghiol – Mangalia – Medgidia – Murfatlar Galați – Brăila – Măcin;

Sisteme urbane create în jurul oraşelor orașe mari cu predominant caracter polifuncțional: Satu Mare – Ardud– Livada – Seini – Negreşti Oaş – Tăuţii‐Măgherăuş – Baia Mare – Baia Sprie ‐ Cavnic, Drobeta ‐ Turnu Severin – Orşova;

Orașe mijlocii și mici cu caracteristici ale cadrului naturale care fac dificile legăturile în teritoriu: Tulcea‐Sulina, sistemul Valea Prahovei, sistemul Valea Jiului (caracter preponderent monofuncțional);

Orașe mijlocii și mici cu caracter polifuncțional: Mediaș – Copșa Mică, Rădăuți – Siret – Solca – Vicovu de Sus – Cajvana ‐ Milișăuți, Reșița – Bocșa, Odorheiu Secuiesc – Vlăhița, Onești – Târgu Ocna – Slănic Moldova – Dărmănești – Moinești – Comănești.

Studiul relațiilor dintre localități are următoarele concluzii:

Este necesară studierea posibilităților de realizare a unor căi de transport în comun cu metrou ușor, tramvai sau extrastradale – linii subterane de transport rapid de tip U‐Bahn; tren suspendat; tren urban rapid de tip S‐Bahn – între localități și între zonele centrale ale marilor orașe și comunele periurbane, în: sisteme urbane dezvoltare în jurul polilor de creștere (București, Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Ploiești, Cluj Napoca, Constanța), sisteme urbane foarte extinse (Valea Prahovei, Valea Jiului, Deva – Simeria – Hunedoara – Călan – Hațeg, Satu Mare – Ardud– Livada – Seini – Negreşti Oaş – Tăuţii‐Măgherăuş – Baia Mare – Baia Sprie ‐ Cavnic, Arad – Pecica – Nădlac – Curtici – Sânana – Pâncota – Sebiș ‐ Ineu);

Este necesară organizarea unor sisteme de transport în comun în sistemele urbane care cuprind orașe de mici dimensiuni și dezvoltarea componentei extraorașenești a acestor sisteme;

Este necesar ca serviciile publice tehnico‐edilitare și de colectare a deșeurilor să fie organizate la nivelul intregului sistem urban și nu separat pentru fiecare unitate administrativ‐teritorială;

Este necesară studierea posibilităților de organizare în GAL deja formate a sistemelor integrate de transport în comun care să interconecteze toate localitățile și a sistemelor de servicii publice tehnico‐edilitare care să deservească aceste localități.

III.1.2.f. Rolul şi specializarea funcţională a localităţilor urbane

1. Specializarea funcțională a localităților urbane

Specializarea funcțională a fost studiată în lucrarea Atlasul României 200651. Pornind de la datele RPL 2002, agregate pe 8 categorii de activități ale populației active (industrie, comerț și transport, servicii publice, agricultură, construcții, activități extractive, finanțe, asigurări, imobiliare, alte activități), autorii au stabilit 5 tipuri de specializări funcționale ale orașelor (vezi Anexa 15.1):

Tipul 1 – specializare în industria de prelucrare Tipul 2 – specializare în activitățile extractive (minerit și petrol)

Tipul 3 – specializare în comerț, construcții și servicii diverse

Tipul 4 – activități diversificate (tipul cel mai apropiat de profilul mediu al orașelor)

Tipul 5 – Specializare în agricultură Tipurile 3 și 4 sunt caracteristice pentru orașele cu polifuncționalitate; tipurile 1, 2, 5 sunt caracteristice pentru orașele monofuncționale, cel mai grav atinse de procesul de diminuare a activităților industriale început după 1990 (dezindustrializarea). Procesul de dezindustrializare a condus, după aprecierea autorilor lucrării citate, la diminuarea locurilor de muncă în industrie cu peste 2 000 000 în perioada 1990‐200452.

Harta prezentată în Atlas cuprinde numai localitățile urbane, cu specializările lor (vezi Harta 15.20):

Tipul 1 – 142 localități; Tipul 2 – 13 localități; Tipurile 3 și 4 – 133 localități; Tipul 5 – 32 localități. Totalul localităților urbane monofuncționale (în funcție de numărul populației active în domenii economice) este 187, situația acestora fiind diferită în funcție de specializarea lor (vezi Harta 15.20).

50 Idem 48 51 Reprezentările cartografice din Atlasul României au la bază RPL 2002. Lucrările academice ulterioare – Dumitrescu (2008), Păun (2013) – folosesc parțial datele aceluiași recensământ. Ca urmare, rezultatele analizei cuprinse în Atlasul României 2006 sunt singurele concludente, cf. Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002), pp. 80‐85

52 Ibid, p. 85


49

Harta 15.20. Orașe monofuncționale conform specializării funcționale a orașului (2002) Sursa: Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002)

Alte precizări:

În localitățile de Tip 1 și 2, specializate în industria prelucrătoare și în activitățile extractive, este stabilită populația care resimte cel mai puternic efectul dezindustrializării din ultimele 2 decenii;

În localitățile de Tip 5, specializate în agricultură, este stabilită populația care resimte numai efectele – pozitive sau negative – ale fluctuațiilor producției agricole, deci este mai ferită de efectele dezindustrializării; numărul relativ mic al acestor orașe arată că situațiile statistice sunt deficitare în ceea ce privește consemnarea agriculturii (activităţi, rezultate);

Majoritatea municipiilor reședință de județ sunt orașe polifuncționale, cu excepția municipiilor Baia Mare (Maramureș) și Vaslui (Vaslui);

Județele cu cele mai multe orașe care se încadrează în Tipul 1 și 2 (10 județe) sunt următoarele: I. Hunedoara și Sibiu (10 orașe); II. Alba, Mureș, Prahova (9 orașe); III. Nici un județ (8 orașe); IV. Bihor și Maramureș (7 orașe); V. Argeș (6 orașe); VI. Gorj, Timiș (5 orașe). Celelalte județe au un număr de 4‐1 orașe; județele Galați, Giurgiu, Ilfov nu au nici un oraș de Tip 1 și 2;

Județele cu orașe din Tipul 5 (orașe cu specializare agricolă – 17 județe) sunt, ierarhizate după numărul de orașe, următoarele: locul I. Suceava (6 orașe); locul II. Nici un județ (5 orașe); locul III. Botoșani (4 orașe); Locul IV. Timiș și Vâlcea (3 orașe); locul V. Dolj, Giugiu, Gorj (2 orașe); locul VI. Brăila, Buzău, Călărași, Bistrița‐Năsăud, Harghita, Ialomița, Maramureș, Olt, Vaslui, Galați (1 oraș).

În studiul asupra orașelor monoindustriale, realizat de B. Dumitrescu în 200753, definirea profilului monoindustrial al orașelor și împărțirea în categorii a orașelor monoindustriale se face în funcție de: structura populaţiei ocupate pe sectoare de activitate, ponderea populaţiei ocupate într‐o singură ramură industrială din totalul populaţiei ocupate, ponderea valorică a producţiei exercitate şi a cifrei de afaceri într‐o singură ramură industrială din total oraş, indicele de localizare a activităţilor industriale, indicele de specializare şi indicele de monospecializare. Studiul evidențiază (pe baza datelor RPL 2002) un număr de 51 orașe monoindustriale împărțite în două categorii:

Orașe specializate în industria prelucrătoare (33 orașe ‐ oraşe monoindustriale cu profil metalurgic, oraşe monoindustriale specializate în industria chimică, oraşe monoindustriale specializate în industria construcţiilor de maşini, oraşe monoindustriale specializate în industria materialelor de construcţie, oraşe monoindustriale specializate în industria lemnului, oraşe monoindustriale specializate în industria uşoară, oraşe monoindustriale specializate în industria alimentară);

53 Cf. Dumitrescu, Bianca, Orașele monoindustriale din România: între industrializare forțată și declin, 2008

50


50

Orașe specializate în industria extractivă (18 orașe – oraşe carbonifere, oraşe monospecializate în exploatarea minereurilor feroase şi neferoase, oraşe petroliere) – coincid cu tipul 1 și 2 definite în Atlasul României.

Analiza comparativă a celor două metode de clasare a orașelor (prima metodă: în funcție de numărul populației active angajate într‐un sector economic, cf. Atlasului României; a doua metodă: indicele complex prezentat în studiul B. Dumitrescu) relevă diferențe semnificative în ceea ce privește încadrarea orașelor în cele două categorii. Se remarcă numărul semnificativ mai mic al orașelor monoindustriale (de cca 3 ori mai mic) stabilit prin studiul B. Dumitrescu (51 orașe), comparativ cu cel prezentat în Atlasul României (187 orașe); această diferență este determinată de existența, în primul studiu, a unor criterii complexe de definire a orașelor monoindustriale prin agregarea mai multor indici și indicatori (vezi Anexa 15.1).

În prezentul studiu este propusă analiza profilului orașelor în funcție de cifra de afaceri. Agregarea datelor statistice din 2012 referitoare la cifrele de afaceri ale UAT (vezi Harta 15.21.) ilustrează o modificare a specializării funcționale a UAT. Metoda a urmărit stabilirea cifrei de afaceri pe sectoare economice şi, apoi, de izolare a cazurilor în care mai mult de 80% din din cifra de afaceri provine din sectoarele primar, secundar sau terţiar în cazul UAT urbane, respectiv rurale. Sunt considerate UAT polifuncționale cele în care ponderea cifrei de afaceri din două sectoare economice depășește 20%. Determinarea profilului economic al UAT în funcție de cifra de afaceri reprezintă o alternativă la clasificarea orașelor pe baza numărului populației active din domeniile economice și în același timp reprezintă doar unul dintre indicii utilizați de B. Dumitrescu în studiul citat.

Este aleasă metoda de clasificare a orașelor monofuncționale în funcție de cifra de afaceri deoarece: reflectă ocupația populației active, ilustrează sectoarele economice din care provin veniturile APL și a populației active, ilustrează structura socio‐profesională a populației active și domeniile în care aceasta activează. După publicarea datelor ultimului recensământ, analiza va putea fi condusă către stabilirea mai precisă a profilului UAT.

De asemenea, metoda clasificfării orașelor în funcție de cifra de afaceri, serveşte la identificarea unor noi tendințe de dezvoltare a mediului rural: de pildă, este reliefat numărul îngrijorător de mare de UAT rurale în care cifra de afaceri provine majoritar din activităţi din sectorul terţiar. Acest fenomen se datorează neincluderii în statistici a veniturilor din mediul rural provenite din agricultura de subzistență; astfel, profilul economic al localităților rurale din statistici nu coincide cu cel existent în teritoriu.

În paralel, a fost realizată o analiză a structurii cifrei de afaceri după sectoarele economice (vezi Harta 15.22), care evidenţiază ponderea şi distribuţia teritorială a UAT caracterizate de diferite combinaţii de activităţi. Concluzia acestei analize este foarte slaba reprezentare a UAT caracterizate de activităţi din sectoarele primar şi secundar, reflectate în cifre de afaceri, ceea ce confirmă declinul activităţilor productive şi economia agricolă de subzistenţă, aceste tendinţe caracterizând teritoriul naţional, cu foarte slabe nuanţe teritoriale54.

Analiza comparativă a două modele diferite de determinare a specificului funcțional al orașelor (clasificării orașelor monofuncționale pe baza numărului populației active, cf. Atlasului României, 2006 și pe baza cifrelor de afaceri aferentă sectoarelor economice din 2012) relevă tendința de evoluție a profilului economic al orașelor și municipiilor:

Evoluția profilului economic în cazul a numeroase orașe și scăderea numărului orașelor monofuncționale, prin scăderea ponderii cifrei de afaceri din sectorul secundar și creșterea sectoarelor terțiar și cuaternar;

Modificarea caracterului orașelor specializate în activitățile extractive (Valea Jiului, Munții Apuseni) și transformarea acestora în orașe polifuncționale datorită încetării existenței principalelor activități economice ale orașului, care confereau caracterul monofuncțional;

54 O analiză a modificării structurii activităţilor la nivel judeţean între 1992 şi 2012 este prezentată în Studiul 2. Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale


51

Harta 15.21. Profilul economic al UAT monofuncționale după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (2012) Sursa: MDRAP, date prelucrate Quattro Design 2013

Harta 15.22. Profilul economic al UAT după cifra de afaceri aferentă sectoarelor economice (2012) Sursa: MDRAP, date prelucrate Quattro Design 2013

52


52

Harta 15.23. Zone prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001; Sursa: HG NR. 399/2001 2. Orașe cu regim special

Un regim special este acordat – de obicei temporar – zonelor în declin sau cu deficienţă de structură (vezi Studiul 23. Zone cu specific geografic); regimul special priveşte şi alte categorii de teritorii. Astfel, zonele defavorizate (agricol), fostele zone defavorizate şi zonele economice speciale declarate prin acte normative sunt următoarele (vezi Harta 15.23 şi Harta 15.24): Zone defavorizate (agricol), cf. OMADR 355/2007 şi PNDR ZMD ‐ Zona Montană Defavorizată ZDS ‐ Zona Defavorizată de condiţii naturale specifice ZSD ‐ Zona Semnificativ Defavorizată

Foste zone defavorizate (regim juridic stins) Zona Minieră Valea Jiului (HG 992/1998, care a acţionat 10 ani) 38 alte zone, cu regim juridic stins

Zone economice speciale Zone prioritare de restructurare industrială (HG 366/2001‐ vezi mai jos) Zona Valea Jiului (OUG 36/2004; HG 646/2002): Municipiile Petroşani, Vulcan, Lupeni; oraşele Petrila, Uricani, Aninoasa Zona Munţilor Apuseni (cf. Legii 33/ 1996; OG 27/1996; HG 323/1996) Zona costieră (cf. OUG 202/2002, aprobată prin Legea 280/2003) Rezervația Biosferei Delta Dunării (cf. L 82/1993; OG 27/1996; OG 127/2010; HG 1066/2012) Staţiuni turistice ‐ de interes naţional şi de interes local (cf. HG 852/2008, actualizată) Staţiuni climatice şi balneoclimatice, staţiuni climatice şi staţiuni balneoclimatice (cf. . OG 109/2000; HG 1.016/2011) Zone libere – Sulina, Constanţa Sud ‐ Basarabi, Galaţi, Brăila, Giurgiu, Curtici‐Arad (vezi capitolul următor).

Menţionăm aici zonele prioritare de restructurare industrială după HG nr. 399/2001. Prin acest act au fost identificate 11 zone care reprezintă concentrări de localități care au un nivel al șomajului ridicat, au intreprinderi falimentare, au probleme cu mediul, dar nu sunt lipsite de potențial economic: Zona industrială a Moldovei de Nord‐Est; Zona de industrie complexă a Moldovei Central‐Vestice; Zona industrială a Subcarpaților de curbură; Zona industrială și de servicii a Dunării de Jos; Zona industrială a Subcarpaților Munteniei; Zona industrială a Olteniei Centrale; Zona industrială a Podișului Mehedinți; Zona industrială a Banatului de Sud și a Bazinului Petroșani; Zona industrial‐extractivă a Munților Apuseni; Zona de industrie extractivă a Maramureșului și de industrie predominant ușoară a Transilvaniei de Nord; Zona de industrie complexă a Transilvaniei Centrale.


53

Harta 15.24. Zone defavorizate active şi stinse şi zone economice speciale (2013). Sursa: PNDR, legislație declarare zone libere

Zonele cu regim special – defavorizate sau în declin – beneficiază, conform cadrului strategic comun al UE, de o serie de facilități fiscale și surse de finanțare a investițiilor publice și private destinate dezvoltării armonioase generale prin: reducerea disparităților teritoriale existente între nivelurile de dezvoltare ale regiunilor și prin promovarea dezvoltării în regiunile defavorizate. Studiile publicate nu prezintă o analiză calitativă a efectelor declarării orașelor cu regim special asupra economiei locale și a dezvoltării mediului urban. Din Studiul 23. Zone cu specific geografic, rezultă faptul că încadrarea UAT ca zone cu regim special, în special zone defavorizate, în legătură cu zonele cu specific geografic trebuie să faca obiectul unui studiu separat. Pentru orașele cu regim special este necesară implementarea de măsuri particularizate în funcție de problemele specifice(care să țină cont de situația socială și economică), destinate creșterii calității vieții, atragerii de investitori și creșterii competitivității la nivel regional.

3. Orașe cu funcțiuni deosebite – aeroporturi civile, noduri feroviare importante, porturi

Aeroporturile civile existente (16 aeroporturi) sunt amplasate în apropierea principalelor orașe. Funcționarea aeroporturilor conduce la formarea unor rețele speciale de transport rutier, dimensionate, în general, în funcție de importanța traficului de călători și de mărfuri (vezi Anexa 15.2). În două cazuri (Brașov și Tuzla), aeroporturile civile sunt în curs de execuție, respectiv de proiectare; nu s‐au prevăzut până în prezent artere de circulație noi pentru deservirea acestor aeroporturi55.

Rețeaua feroviară s‐a conturat în țară într‐o perioadă de circa 100 ani, începând cu a doua jumătate a secolului XIX56. Stațiile căii ferate, triajele și atelierele, punctele de joncțiune ale liniilor au constituit factori puternici de dezvoltare în teritoriu și au determinat dezvoltarea accelerată a unor localități (vezi Anexa 15.3). Nodurile feroviare principale sunt amplasate în principalele orașe ale țării și în alte orașe în care se produce joncțiunea dintre liniile principale (nodurile feroviare principale sunt amplasate în 50 localități). În situația actuală, traficul feroviar este foarte slab și, ca urmare, orașele cu noduri feroviare suferă din cauza acestei diminuări. Infrastructura feroviară se va dezvolta în viitor, atât ca intensitate a traficului, cât și ca amplificare a rețelei; ca urmare, orașele cu noduri feroviare se vor dezvolta la rândul lor.

Sistemul de porturi este format din porturi maritime (Constanţa, cu porturile satelit Mangalia, Midia și Tomis), porturi fluvio‐maritime (Brăila, Galaţi, Tulcea, Mahmudia, Chilia Veche, Isaccea, Smârdan, Măcin, Hârșova) precum şi reţeaua de porturi fluviale (vezi Anexa 15.4). OMTI nr. 709/2010 realizează o clasificare a porturilor din domeniul public al statului în funcție de cele 4 companii naționale de administrație portuară care le gestionează și în funcție de tipul căilor de navigație: porturi maritime, canale navigabile, porturi fluvio‐maritime, porturi fluviale. Porturilor aflate în domeniul public al statului li se adauga două porturi fluviale, Zimnicea și Turnu Măgurele, aflate în administrarea Consiilor Locale (vezi Harta 15.25).

55 De asemenea, încă nu s‐a studiat efectul asupra circulației zonale pe care îl va avea înființarea bazei aeriene de la Deveselu‐Caracal. 56 Etapele de realizare a rețelei principale de căi ferate și traseele acesteia sunt pe larg prezentate în teza de doctorat a arh.Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc. Ipostaze spațiale și culturale ale modernizării în planificarea și funcționarea căilor ferate 1842‐1916, Universitatea de Arhitectura și Urbanism ”Ion Mincu”, București, 2012

54


54

Harta 15.25. Oraşe cu funcţiuni deosebite ‐ aeroporturi, noduri feroviare, porturi Sursa: H.G. 156/1993, H.G. nr. 410/1993, H.G.190/1994, H.G.190/1994, H.G. 330/1994, OMTI nr. 709/2010; Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002), p.106; www.caa.ro – site oficial al Autorității Aeronautie Civile Române

Harta 15.26. Situația comunelor suburbane după anul 1989 Sursa: L. 2/1968, L. 351/2001, legi declarare noi municipii, orașe, comune 2002‐2012, Studiu de fundamentare în vederea actualizării PATN – secţiunea reţeaua de localităţi, Etapa II, 2013 (UAUIM‐CCPEC, Universitatea Bucureşti‐CICADIT, Quattro Design)


55

Este de menţionat, în cadrul acestui capitol, cazul oraşelor în care funcţionează zone libere în baza Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere în Romania (6 zone, dintre care 5 sunt porturi) 57 (vezi Harta 15.24): 1. Zona Liberă Sulina, înfiinţată prin H.G. 156/1993, situată la extremitatea estică a Dunării (la vărsarea bratului Sulina în

Marea Neagră), cu o suprafata de 100,89 ha; infrastructură şi dotare portuară complexe; activităţi comerciale. 2. Zona Liberă Constanţa‐Sud şi Zona Liberă Basarabi, sub administrație unică, înfiinţate prin H.G. nr. 410/1993, modificată şi completată

prin H.G. 191/1997 si H.G. 788/1997: ZL Constanta‐Sud, amplasată în partea sudică a portului Constanţa , cu o suprafaţă de 134,60 ha; din 1997, s‐a extins în complexul portuar Basarabi, formându‐se ZL Basarabi (sucursală cu suprafaţa de 11,4 ha, din care 0,7 ha acvatoriu); infrastructuri de transport (maritim, fluvial, feroviar si rutier) care fac legatură cu diverse surse de aprovizionare si piețe de desfacere din Europa Centrală, Bazinul Mediteranean, Orientul Apropiat si Mijlociu, prin aceasta derulându‐se un trafic intens de mărfuri care este favorizat și de existența unei linii de ferry‐boat și a unui terminal RO‐RO.

3. Zona Liberă Galaţi, înfiinţată prin H.G.190/1994, situată pe malul stâng al fluviului Dunărea, la mila 80, în zona digului Bădălan din partea de est a Municipiului Galaţi, în apropiere de frontiera cu Republica Moldova și cu Ucraina; legătură cu linia ferată largă folosită în ţările fostei URSS (acces la pieţele CSI); suprafaţă de 136,98 ha, din 6,96 ha suprafaţă portuară (3 dane de acostare);

4. Zona Liberă Brăila, înfiinţată prin H.G. 330/1994, modificată şi completată prin H.G. 478/1999 şi H.G. 535/2000; suprafaţă de 110,6 ha în 3 perimetre care dispun de platforme, construcţii, utilităţi.

5. Zona Liberă Giurgiu, înfiinţată prin H.G. 788/1996, modificată şi completată prin H.G. 336/1998 şi H.G. 1295/2000 (situată la 64 km de Bucureşti); suprafaţă de 262,81 ha; deschidere pentru relaţiile comerciale cu Peninsula Balcanică şi Orientul Mijlociu; infrastructură – cheuri, platforme, accese rutiere şi feroviare ş.a., suprastructură pentru spatii comerciale şi industriale;

6. Zona Libera Curtici‐Arad, înfiinţată prin H.G. 449/1999, modificată şi completată prin H.G. 824/1999, situată pe culoarul feroviar 4 (Berlin – Instanbul/Salonic); compusă din două perimetre: Curtici –75 ha; Arad – 15 ha (în Aeroportul Internaţional Arad); situare pe o magistrală de CF europeană, în apropierea a trei puncte de frontieră rutieră, legatură aeriană.

Zonele libere beneficiază de facilităţi vamale, fiscale şi comerciale, fiind înfiinţate în scopul promovării schimburilor internaţionale şi atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale. Activităţile ce se pot desfăşura în zonele libere sunt stabilite prin Legea nr.84/1992 și pot fi realizate de persoane fizice şi juridice, române sau străine, pe baza licenţelor eliberate de administraţia zonelor libere. III.1.3. Caracteristici ale reţelei naţionale de localităţi

III.1.3.a. Raportul urban‐rural

Conform raportului Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a României, (2013)58 „pe hârtie, România este una dintre cel mai slab urbanizate ţări din Europa. Parţial, această caracterizare poate fi atribuită însă modului în care sunt definite zonele urbane ale României”. Banca Mondială a calculat indexul de aglomerare pentru România, care sugerează faptul că nivelul de urbanizare este mai mare cu aproximativ 10 procente faţă de datele oficiale – adică 65 % faţă de 55 %, fapt menţionat şi mai sus.

Conform raportului, discrepanţa se datorează modului în care sunt definite zonele urbane ale României: „deşi există unele criterii privind populaţia minimă, decizia de a desemna o comună ca fiind un oraș, sau de a desemna un oraș ca fiind un municipiu, are de obicei o nuanţă politică”. România are astăzi aproape 3.200 de UAT – mai multe decât Polonia (2.800) – deși populația României este de circa două ori mai mică decât cea a Poloniei . Ca urmare, numai 10% din totalul de localități din România pot să‐și acopere cheltuielile curente din veniturile proprii, iar rata de colectare a taxelor și impozitelor rămâne relativ scăzută. „Mai mult, chiar dacă există o serie de criterii clare în acest sens [...], desemnarea zonelor urbane pare adeseori făcută aleatoriu şi fără nicio bază concretă. [...] În mod similar, cu toate că ideea de dezvoltare metropolitană şi‐a făcut loc în cercurile politice din România (de exemplu, pentru a putea accesa fonduri aferente Programului Operaţional Regional, a trebuit ca cei şapte poli de creştere ai României să aplice ca entităţi metropolitane), există în continuare o înţelegere limitată a includerii aşezărilor suburbane şi peri‐urbane în categoria zonelor urbane funcţionale”.

În Raport se indică faptul că unele zone din România (de exemplu, Braşov, Baia Mare‐Satu Mare sau Valea Jiului) funcţionează de fapt ca nişte grupări urbane, iar cele mai multe oraşe mari (cum sunt Timişoara, Cluj‐Napoca şi Iaşi) s‐au extins către exterior în ultimele două decenii, iar acum fac parte din zone economice funcţionale care şi‐au depăşit cu mult graniţele convenţionale și reprezintă, de asemenea, singurele teritorii în care populaţia a crescut. Prin urmare, unele unităţi administrativ‐teritoriale suburbane şi peri‐urbane trebuie să fie privite şi clasificate ca zone urbane funcţionale. Aceste măsuri nu numai că vor duce la creşterea populaţiei urbane a României, dar vor permite o planificare mai corectă şi un proces de decizie mai bun la nivel local, regional şi naţional. Raportul citează cazul Comunei Floreşti din judeţul Cluj, care şi‐a mărit populaţia de 4 ori între 1990 şi 2012, iar acum este mai mare decât 3 din cele 6 zone urbane definite oficial pentru judeţul Cluj, exemplul nefiind singular. „În concluzie, autorităţile române trebuie să identifice şi să definească în mod clar zonele urbane de amploare ale ţării şi să aibă în vedere posibilitatea de gestionare la nivel de metropolă – chiar dacă numai în anumite privinţe, precum planificarea urbană, dezvoltarea infrastructurii de transport a metropolei etc)”.

Harta 15.26 și Anexa 15.10 ilustrează evoluția comunelor suburbane declarate prin Legea 2/1968, subliniind evoluția accelerată a unor comune aflate în vecinătatea marilor orașe care ulterior au devenit orașe sau au intrat în categoria comunelor cu populație peste 10000 locuitori.

57 http://www.mt.ro/VECHI/httpdocs/domenii/zone_libere.html

58 Banca Mondială, MAE, MDRAP, Oraşe competitive. Remodelarea economiei geografice a României (2013), citată în continuare Raportul Băncii Mondiale.

56


56

Harta 15.27. Noile centre de urbanizare (2011) Sursa: Banca Mondială, MAE, MDRAP, Oraşe competitive (2013), după INS.

III.1.3.b. Zonele cu densitate mare a populaţiei şi noile centre de urbanizare

Raportul citat face observaţia conform căreia cele mai dens populate zone din România sunt unele dintre cel mai puţin urbanizate. Este cazul zonei de nord‐est a țării, a unei părţi a teritoriului de graniţă către vest şi nord‐vest precum şi a unor areale din centrul şi sudul ţării. Raportul menţionează necesitatea identificării modalităţilor de conectare a acestor zone cu zonele cu masă economică şi demografică mare (infrastructură de conectare, îmbunătăţirea accesibilităţii şi conectivităţii prin creşterea calităţii transportului public). Aceste caracteristici sunt reliefate în Studiul 1. Structura demografică precum şi în Studiul 13. Căi de comunicaţii şi transport, inclusiv în cartograme. Pentru stabilirea noilor centre de urbanizare, Raportul (la sugestia MDRAP) a modificat pragul de de 50.000 de persoane stabilit prin World Development Report 2009 pentru stabilirea localităţilor cu o zonă de influenţă metropolitană, considerând că, în cazul României, pragul de 40.000 locuitori ar fi cel relevant.

Localităţile rurale cu o densitate a populaţiei mai mare de 150 loc/kmp(calculată pe baza suprafeţei unităţilor administrativ teritoriale) au fost considerate zone cu potenţial de urbanizare ridicat, adică zone care sunt suficient de dens populate pentru a permite apariţia şi crearea unor aşezări urbane. Acestea sunt reprezentate în Harta 15.27 și Harta 15.28, preluate din Raport:

Suburbiile polilor de creştere şi dezvoltare existente (cum sunt Timişoara, Cluj‐Napoca, Iaşi, Oradea, Târgu‐Mureş);

Conurbaţia Bucureşti‐Ploieşti‐Târgovişte; Centrele emergente de urbanizare din zona de nord‐est.


57

Harta15.28. Profilul densității demografice în comunele din România (2011) Sursa: BM, MAE, MDRAP, Oraşe competitive (2013), după INS. Cu alb, UAT rurale.

Raportul conchide că ultimele două zone prezintă cel mai mare interes: „concentraţia de zone rurale cu densitate mare în jurul conurbaţiei Bucureşti‐Ploieşti‐Târgovişte recomandă dezvoltarea unei infrastructuri de conectare şi impune realizarea de investiţii pentru o mai bună accesibilitate, în vederea transformării acestor zone în regiuni urbane funcţionale şi interconectate”, iar „centrele de urbanizare emergente din regiunea de Nord Est oferă indicaţii cu privire la modul de alocare a resurselor în vederea încurajării mişcării de urbanizare. Zona de Nord Est este una dintre cele mai puţin dezvoltate din România, dar şi una dintre cele mai slab urbanizate. Cu toate acestea, densitatea populaţiei este foarte mare, iar în condiţiile unei creşteri economice, populaţia se va concentra cel mai probabil în sau în jurul marilor centre de urbanizare precum Roman, Paşcani, Piatra Neamţ sau Suceava”. Adăugăm faptul că deschiderea comercială către Republica Moldova şi, parţial, Ucraina, precum şi orientarea comerţului acestor ţări către Uniunea Europeană vor face ca rutele comerciale să poată fi modificate, iar creşterea economică a zonei de nord şi nord‐est a României să fie susţinută în următoarele decenii.

În Raport se recomandă sporirea interconectivităţii acestor centre de urbanizare (nu neapărat prin dezvoltarea de noi drumuri, ci prin sisteme regionale de transport public, coordonate şi gestionate în colaborare de către unităţile administrative): „Asocierile proactive între localități de la diverse niveluri sunt rare, în timp de structurile asociative emergente (cum ar fi asociațiile de dezvoltare intercomunitare sau asociațiile zonelor metropolitane) au fost mai degrabă rezultatul unei condiționări pentru accesarea fondurilor UE și nu urmarea unor acțiuni directe din partea factorilor de decizie de la nivelul local”.

III.1.3.c. Zonele rurale îndepărtate

Raportul Băncii Mondiale insistă asupra existenţei multor factori latenţi de urbanizare care sunt grupaţi în unele dintre cele mai slab dezvoltate zone ale României, la est şi sud de Munţii Carpaţi: „comunităţile rurale cu cea mai densă demografie sunt grupate în jurul centrelor urbane emergente, dar există şi alte comunităţi rurale, cu o demografie destul de densă, localizate la o distanţă destul de mare de orice oraş sau municipiu. Anticiparea localizării urbane nu doar că va grăbi urbanizarea, dar va putea ghida dezvoltarea urbană într‐o manieră sustenabilă, încluzând, în mod strategic, liniile directoare de planificare urbană în cadrul proiectelor de dezvoltare a infrastructurii. Un procent mare din dezvoltarea urbană de după 1989 s‐a realizat într‐o manieră neplanificată şi necontrolată, ducând la apariţia unor spaţii urbane aflate sub nivelul optim de dezvoltare”.

Pentru comunităţile îndepărtate, dezvoltarea infrastructurii de conectivitate nu este întotdeauna cea mai bună soluţie. Raportul recomandă o soluţie care se regăseşte şi în recomandările din WDR 2009, şi anume „dezvoltarea instituţiilor puternice care să ajute oamenii să aibă mai multă mobilitate, şi, în mod ideal, o mobilitate pe verticală. Varietatea instituţiilor care pot avea un rol important în această privinţă este foarte mare. De exemplu, pieţele de terenuri şi locuinţe, funcţionale şi cu aplicabilitate practică, vor ajuta oamenii să se mute mai uşor către centrele de oportunitate din regiune. Şcolile bune şi serviciile de sănătate de calitate vor asigura baza aplicării pentru o varietate mai mare de locuri de muncă (sau a continuării educaţiei) în zonele urbane deja existente sau nou apărute. Accesul la

58


58

serviciile publice de bază, cum ar fi reţeaua de apă curentă, canalizarea, reţeaua de gaz îi poate face pe oameni să devină mai productivi. Şi accesul la informaţie poate facilita accesul către diverse oportunităţi”. Un punct important este constituit de transparenţa şi accesibilitatea sistemului de cadastru, infrastructură indispensabilă pentru creşterea investiţiilor. Se observă o interdependență între localizarea zonelor rurale îndepărtate și regiunile slab dezvoltate, cauzată de: investițiile mici în servicii publice și slaba productivitate economică ce derivă din aceasta. Metodologia UE definește regiunile slab dezvoltate ca regiunile în care PIB/locuitor este sub 75% din media pe țară. Prin localizarea în teritoriu a acestor regiuni se remarcă faptul că se suprapun peste zonele slab urbanizate din sudul și nord‐estul țării sau includ județele limitate de frontieră, din care lipsesc poli urbani dezvoltați și în care principala competență distinctivă– posibilitatea dezvoltării relațiilor transfrontaliere – este foarte slab valorificată. O metodă mai complexă de definire a zonelor slab dezvoltate include luarea în considerare a unor indici și indicatori care ilustrează calitatea vieții – cu precădere factorul social. Prin această metodologie este încă o dată evidențiată necesitatea investițiilor semnificative în servicii și facilități primare care conduc la creșterea calității vieții, în paralel cu măsurile direcționate către creșterea economică, în scopul creșterii nivelului de dezvoltare în zonele cu probleme și al stimulării dezvoltării centrelor urbane în zonele rurale îndepărtate. Prin aceste măsuri se asigură dezvoltarea echilibrată în teritoriu și eliminarea discrepanțelor dintre zonele foarte dezvoltate și cele foarte sărace.

III.1.3.d. Discrepanţa dintre Bucureşti şi celelalte oraşe

Raportul Băncii Mondiale consideră că sistemul urban din România nu este echilibrat: „în majoritatea ţărilor care au avut parte de o creştere organică, împărţirea demografică a oraşelor urmează o distribuire mai degrabă uniformă – o invenţie de ordin statistic, cunoscută ca Legea Zipf sau Regula rang‐dimensiune. Conform acestei reguli, oraşele vor urma un tipar uniform de distribuire dacă registrul rangului şi populaţiei sunt evidenţiate pe un grafic. Mai simplu, un oraş de rang 1 va fi urmat de 1‐2 oraşe cu o populaţie de aproximativ 50 %, apoi de 2‐3 oraşe de rang 3 cu o treime din populaţie, şi aşa mai departe. În România, oraşul București este de aproximativ şase ori mai mare, comparativ cu următorul lot de oraşe. Acest lucru înseamnă că în capitală este atras un număr disproporţionat de oameni şi de resurse. În acelaşi timp, acest lucru înseamnă şi că având o dezvoltare continuă, poate apărea un nou val de oraşe de rang 2, pentru a completa decalajul urban existent” (vezi Graficul 15.4). Dacă România ar fi avut o dezvoltare organică, acum ar fi trebuit să aibă un oraş de circa 900.000 locuitori şi altul de circa 600.000 locuitori.

Tendinţe menţionate în Raport:

Declinul supremaţiei oraşului Bucureşti în favoarea periferiilor sale şi performanța mai bună a oraşului Cluj‐Napoca (oraşul București a pierdut circa 13,3 % din populaţie între cele două recensământuri, pe când Cluj‐Napoca a avut o scădere de numai 2.80 %), care este unul dintre puţinele oraşe mari din România care a reuşit să rămână stabil pe fundalul unui climat demografic în declin;

Sistemul de oraşe din ţară pare a se rearanja singur, în jurul unei clasice distribuiri ZIPF, în care Cluj‐Napoca şi Timişoara se bucură de un avantaj natural datorită localizării lângă graniţa de vest şi datorită distanţei faţă de Bucureşti care le permite să se extindă, la nivel economic, independent de capitală (iar oraşul Ploieşti beneficiază de apropierea faţă de Bucureşti).

Concluziile Raportului plasează Timişoara şi Cluj‐Napoca pe primele locuri, având cu circa 20.000 mai mulţi angajaţi decât următorul oraş evaluat – Constanţa. Tot ele continuă să conducă şi în ceea ce priveşte salariile medii, numărul de angajaţi cu salarii mari şi numărul de angajaţi din sectoarele care creează locuri de muncă (2008‐2011). Aceste două oraşe îşi pot consolida poziţia dacă reuşesc să îşi extindă masa economică (una dintre cele mai importante intervenţii publice o reprezintă dezvoltarea infrastructurii de conectivitate către vest, iar cea de‐a doua, conectarea mai bună la regiunea din care fac parte). De exemplu, Timişoara şi Arad (care sunt la mai puţin de o oră distanţă) formează o aglomerare urbană de aproximativ 1 milion de persoane.

De asemenea, analiza distribuției Zipf în România și evoluția curbei în ultimele două decenii evidențiază, la nivelul sistemului urban național, evoluția sectorului inferior al ierarhiei urbane reprezentat de orașele mici cu rol central pentru teritorii rurale restrânse: transformarea acestei zone deficitare cu disfuncții majore, cu o aliură asemănătoare cu cea a sectorului superior al graficului, în zonă cu o distribuție uniformă59.

Graficul 15.4. Distribuția Zipf în România, pentru anii 2010 şi 2012 Sursa: BM, MAE, MDRAP, Oraşe competitive... (2013), după INS.

59 Distribuția relației rang‐talie din 1992 este analizată în detaliu în Pascariu, Gabriel, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, Editura Universitară ”Ion Mincu”, București, 2011 , p.101


59

Harta 15.29. Zone economice funcţionale stabilite după timpii de deplasare cu automobilul în jurul oraşelor importante (2011) Sursa: The World Bank, MAE, MDRAP, Oraşe competitive (2013), după INS.

Harta 15.30. Zonele care pot fi parcurse într‐o oră cu trenul dinspre/către orașele selectate (2011) Sursa: The World Bank, MAE, MDRAP, Oraşe competitive (2013)

60


60

III.1.3.e. Zone metropolitane de creştere şi arii funcţionale urbane

În completarea celor expuse în Cap. III.1.2.d. Ierarhizarea reţelei naţionale de localităţi, considerăm utilă prezentarea în detaliu a concluziilor Raportului Băncii Mondiale referitoare la această problemă (vezi Harta 15.29 și Harta 15.30).

Procesul de reorganizare a populaţiei în teritoriu este determinat, în primul rând, de extinderea masei economice a oraşelor mari, care necesită sisteme urban‐rural integrate; aceste sisteme sunt, în cazul orașelor Timişoara‐Arad, Iaşi sunt sisteme transfrontaliere. Timişoara are o populaţie de circa 300.000 de locuitori şi generează aproximativ 3% din venitul total al firmelor din ţară;

populaţia se triplează şi masa economică se dublează în zona din jur; Craiova are o populaţie de circa 250.000 de locuitori, dar potenţialul economic din zona metropolitană este de patru ori mai

mare; Zona economică funcţională a oraşului Bucureşti se întinde până la Ploieşti, Piteşti, Giurgiu şi Călăraşi, formând o aglomerare

urbană care, în ultimii ani, s‐a dovedit din ce în ce mai dinamică60.

Elementele specifice menţionate în Raport sunt următoarele:

Autostrăzile care leagă oraşul Bucureşti de Ploieşti, Piteşti şi Constanţa ajută capitala să beneficieze de o masă economică mai mare decât ar avea în absenţa infrastructurii esențiale. Zona economică a Bucureştiului concentrează 4 milioane de persoane (aproximativ 21% din populaţia României) şi generează mai mult de jumătate din veniturile obţinute de firmele din ţară.

Pentru anumite oraşe este mai importantă dimensiunea locală, pe când pentru altele dimensiunea regională are prioritate: În Cluj‐Napoca, dimensiunea locală pare să fie mai importantă, deoarece în nucleul oraşului (adică o distanţă de 20 de

minute de mers cu maşina în jurul centrului oraşului) concentrează un procent mare din populaţie şi o activitate economică mai intensă, comparativ cu oricare alt oraş de nivel doi din România. Extinderea oraşului Cluj‐Napoca este împiedicată de geografia deluroasă, pe când structura economică (bazată din ce în ce mai mult pe sectoare de servicii plătite foarte bine, cum sunt IT şi domeniul financiar) îi permite să beneficieze de un tipar localizat de creştere.

Ca oraş de nivel doi, Constanţa se remarcă, la nivel metropolitan, ca având procentul de populaţie şi activitatea economică cele mai ridicate pe o distanţă de 40 de minute de mers cu maşina;

În Craiova se regăseşte cel mai mare bazin de locuri de muncă pe o distanţă de 60 de minute de mers cu maşina, inclusiv zonele care depăşesc uşor 60 de minute; Timişoara are concentrată cea mai mare masă economică în aceste zone; Timişoara, Constanţa şi Craiova sunt oraşe care se află în zone relativ plane şi se pot extinde mult mai uşor către exterior.

În oraşele cu economii localizate, cum sunt Cluj‐Napoca şi Iaşi, preţurile pe piaţa imobiliară sunt mai mari decât în oraşele cu economie regională, cum este Timişoara.

Tabelul 15.10. arată indicatorii locali şi regionali pentru principalele oraşe din România. Datele arată în primul rând importanţa luării în considerare a aspectului metropolitan, dar şi diferenţele specifice dintre economia din zonele limitrofe marilor oraşe.

[Zone economice funcţionale] Timpul petrecut cu mașina până în centrul orașului

20 min. 40 min. 60 min.

60 min. de la marginea orașului

Populație 350.000 452.000 767.000 945.000 Timişoara

% din veniturile firmelor la nivel național 3,16% 3,41% 5,43% 6,00%

Populație 360.000 482.000 620.000 905.000 Cluj‐Napoca

Veniturile firmelor 3,29% 3,48% 3,71% 4,47%

Populație 328.000 423.000 582.000 943.000 Iaşi


Populație 302.000 470.000 787.000 1.080.000 Craiova


Populație 312.000 492.000 620.000 716.000 Constanţa


Populație 328.000 485.000 615.000 868.000 Braşov


Populație 305.000 556.000 2.724.000* 3.554.000* Ploieşti

% din veniturile firmelor la nivel național 2,89% 3,44% 43,17%* 47,24%*

Populație 1.842.000 2.150.000 2.525.000 4.020.000 Bucureşti


Tabelul 15.10. Indicatorii locali și regionali pentru principalele orașe din România Sursa: The World Bank, MAE, MDRAP, Oraşe competitive... (2013), după INS şi ListaFirme.ro. *Include cifre pentru București și împrejurimi Notă: În tabel sunt marcate subzonele de influență în care este concentrat cel mai mare potențial economic al zonei economice funcționale.

60 Ibid.


61

III.1.3.f. Măsuri în sprijinul coeziunii şi atractivităţii teritoriale

Măsurile, activităţile şi acţiunile trebuie să conducă la revitalizarea relaţiilor funcţionale, pentru o coeziune teritorială mărită, cu accentuarea rolului oraşelor mici şi mijlocii pentru stabilizarea populaţiei în teritoriu, pe de‐o parte şi cu sprijinirea polilor de dezvoltare şi a zonelor metropolitane, pe de altă parte. Acest proces trebuie să se bazeze pe tendinţele constatate în ceea ce priveşte evoluţia sistemelor de localităţi, în contextul politic al României, parte a Uniunii Europene. Aceste măsuri au fost formulate în capitolele precedente, în funcţie de tipul problemei constatate în teritoriu.

Măsurile de revitalizare a relațiilor funcționale dintre localități și de sprijinire a dezvoltării policentrice a localităților, în scopul creșterii coeziunii teritoriale, trebuie să vizeze, în raport cu dimensiunile orașelor și în funcție de aria de influență la nivel teritorial a acestora, următoarele aspecte (în conformitate cu Agenda Teritorială 2020 și Acordul de Parteneriat 2014‐2020):

Crearea unui cadru procedural de planificare strategică teritorială și de implementare a intervențiilor teritoriale integrate care să sprijine dezvoltarea parteneriatelor și colaborările la toate nivelurile între localități urbane și rurale, în paralel cu implementarea unui nivel administrativ intermediar între cel județean și cel local, capabil să coordoneze acțiunile de dezvoltare locală.

Implementarea unor mecanisme de finanțare a UAT în funcție de gradul de organizare în asociații de dezvoltare (ADI – GAL, ZM, FUA) și de formulare a politicilor și programelor de dezvoltare locală pentru toate localitățile componente.

Sprijinirea creării relațiilor de complementaritate și de coroborare a intereselor în cadrul zonelor funcționale urbane, al zonelor metropolitane sau în cazul colaborărilor dintre orașele mici și mijlocii și zonele rurale învecinate, prin distribuția echilibrată în teritoriul UAT asociate a activităților și serviciilor de interes public. Se creează astfel relații de interdependență care stimulează fluxul de bunuri, informații, servicii și populație dintre localități și se încurajează dezvoltarea relațiilor de cooperare între localitățile rurale și orașele de mici dimensiuni (prin parteneriate publice între autoritățile administrației publice locale sau parteneriate public‐privat, cu implicarea sectorului civil);

Conectarea zonelor puțin urbanizate și cu densitate mare a populației cu zonele cu masă economică mare și transformarea acestora în regiuni urbane funcționale prin dezvoltarea infrastructurii de conectare, creșterea investițiilor pentru îmbunătăţirea accesibilităţii şi conectivităţii prin creşterea calităţii transportului public.

Dezvoltarea durabilă a orașelor cu rol polarizator prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătățirea serviciilor urbane de toate categoriile și sprijinirea afacerilor în scopul creșterii calității vieții și crearea de noi locuri de muncă; sprijinirea extinderii polilor de creştere: în zone urbane și investiţii pentru creşterea calităţii vieţii, în stabilizarea pieţei imobiliare, în consolidarea planificării urbane şi în punerea în valoare a patrimoniului.

Valorificarea și consolidarea parteneriatelor dintre localitățile grupate în lungul axelor teritoriale de dezvoltare, axe create în funcție de caracteristicile geografice ale teritoriului.

Identificarea, sprijinirea și finanțarea programelor de dezvoltare (economică, teritorială, socială, de mediu) a municipiilor (împreună cu zonele funcționale urbane aferente) care au potențial de a ocupa treapta de dezvoltare imediat următoare Municipiului București, în scopul echilibrării la nivel național a puterii economice a acestuia (Cluj‐Napoca, Timișoara, Iași).

Organizarea la nivelul sistemelor urbane și al asociațiilor de localități (ADI – GAL, zone metropolitane) a serviciilor publice edilitare și de colectare a deșeurilor.

Crearea de parteneriate economice și deschiderea comercială, prin politici naționale și programe locale, a orașelor mijlocii și mici din zona de frontieră, în special zonele de nord‐est și sud; modificarea rutelor comerciale prin dezvoltarea infrastructuriilor de circulații rutiere, ferate, fluviale.

Extinderea rețelelor și diversificarea căilor de transport care leagă aeroporturile de polii urbani principali și de localitățile adiacente; dimensionarea căilor de transport în raport cu traficul de călători și marfă.

Dezvoltarea activităților portuare și feroviare și creșterea gradului de accesibilitate al acestora prin extinderea în teritoriu a rețelelor de circulații complementare.

Realizarea unor căi fixe pentru transportul în comun, stradale sau extrastradale (linii subterane U‐Bahn, linii suspendate, linii de tren S‐Bahn) între localități și în interiorul orașelor principale în următoarele cazuri:

Sisteme urbane dezvoltate în jurul polilor de creștere sau de dezvoltare (București, Iași, Timișoara, Craiova, Brașov, Sibiu, Ploiești, Pitești, Cluj‐Napoca, Constanța);

Sisteme urbane extinse puternic în teritoriu (Valea Prahovei, Valea Jiului, Valea Oltului, Deva – Simeria – Hunedoara – Călan – Hațeg, Ardud – Satu Mare – Livada – Seini – Negreşti Oaş – Tăuţii‐Măgherăuş – Baia Mare – Baia Sprie – Cavnic, Galați – Brăila – pod peste Dunăre – Măcin, Arad – Pecica – Nădlac – Curtici – Sânana – Pâncota – Sebiș – Ineu ș.a.);

Orașe situate la distanțe mai mari, care au legături funcționale puternice (Timișoara – Arad, București – Giurgiu, Brașov‐Sfântu Gheorghe, Bacău‐Piatra Neamț, Suceava – Botoșani‐ Iași ș.a);

Realizarea unor noduri intermodale de transport care conectează, gara, aeroportul, portul pentru persoane, autogara61.

61 Cel mai bun exemplu este cel din Municipiul Tulcea, în care sunt conectate într‐un punct gara, autogara și portul de călători.

62


62

Conform Raportului Băncii Mondiale, fundamentele instituţionale care se constituie în condiţii prealabile dezvoltării reprezintă instrumente publice care nu au ca ţintă o zonă anume, ci trebuie să se aplice la nivelul întregii ţări: respectarea drepturilor de proprietate; pieţe flexibile de terenuri şi locuinţe; utilități publice, servicii de sănătate şi educaţionale de calitate; sistem fiscal uniform. Piaţa de terenuri şi locuinţe este eficientă dacă: nu există creşteri sau reduceri artificiale ale preţurilor, accesul la informaţii asupra proprietăţii este uşor, drepturile de proprietate sunt respectate (de ex. interzicerea dezvoltărilor ilegale), există mecanisme credibile pentru respectarea contractelor, există legi de planificare urbană suficient de flexibile încât să permită o dezvoltare suplimentară şi suficient de stricte încât să poată controla efectele pieţei cu potenţial negativ: „Cu cât aceste instituţii vor fi mai eficiente, cu atât sistemul urban din România va deveni mai echilibrat într‐un timp scurt – adică va putea avea oraşe puternice de rangul 2 şi rangul 3 care să poată depăşi puterea şi atragerea de capital”.

Măsurile prioritare pentru dezvoltarea unor armaturi urbane, degajate din Raport, menţionate și în capitolele anterioare, sunt următoarele:

Definirea zonelor urbane de amploare ale ţării şi gestionarea acestora la nivel de metropolă: în jurul celor șapte poli de creștere (Iași, Constanța, Timișoara, Craiova, Ploiești, Brașov, Cluj‐Napoca) și a Municipiului București deoarece în jurul acestor orașe s‐au format zone economice funcționale a căror dezvoltare trebuie consolidată.

Sprijinirea dezvoltării zonelor funcționale urbane în vederea creșterii rolului economic al acestora la nivel regional și întărirea poziției de pol de deservire la nivel local.

Conectivitate şi accesibilitate mai bune în zonele rurale cu populaţie densă, în special în Regiunea I Nord‐Est, Regiunea III Sud‐Muntenia, Regiunea IV Sud‐Vest Oltenia.

Crearea de instituţii puternice pentru zonele rurale îndepărtate, în special în arealele montane și în Delta Dunării.

Sprijinirea extinderii polilor de creştere definiți prin HG nr. 998/2007

Managementul procesului de extindere a masei economice a oraşelor, adică creșterea resurselor concentrate în orașe.

În paralel cu dezvoltarea polilor de creștere și a zonelor metropolitane, formarea și consolidarea zonelor funcționale urbane reprezintă o modalitate de sprijinire a procesului de creștere a coeziunii teritoriale și de dezvoltare echilibrată a teritoriului la nivel național și teritorial. Componenta principală a dezvoltării este reprezentată de planificare şi, în anumite direcţii, de administrarea unitară a unor teritorii a căror delimitare și reglementare trebuie să facă obiectul unor studii speciale.

Consolidarea zonelor funcționale urbane va avea asupra rețelei de localități următoarele posibile efecte:

Consolidarea unor noduri importante la nivelul rețelei de localități, conducând la formarea sistemului policentric; dezvoltarea omogenă a teritoriului (mărirea coeziunii teritoriale) și creșterea competitivității localităților la nivel național și internațional prin afirmarea a polilor de dezvoltare urbani și rurală;

Afirmarea unor sisteme alcătuite din localități rurale și urbane, bine structurate din punct de vedere administrativ, urbanistic și economic, atractive pentru relocarea populației și activităților;

Distribuția echilibrată a resurselor și a creșterii economice în cadrul rețelei de localități (ca rezultat al procesului de management durabil al activităților și al dezvoltării infrastructurii centrelor urbane în colaborare cu oraşele şi comunele din ariile de influență ale acestora) și diminuarea decalajului dintre orașele mari cu zone metropolitane aferente și orașele mici și mijlocii;

Creșterea gradului de urbanizare, prin declararea de orașe a comunelor foarte dezvoltate, prin acordarea unui statut aparte comunelor incluse în zonele funcționale urbane și prin continuarea procesului de migrație a populației către centrele în dezvoltare;

Dezvoltarea coerentă a serviciilor de bază în cadrul zonelor funcționale prin creșterea accesului la facilități și servicii de bază a comunelor învecinate polilor urbani;

Crearea unor entităţi intermediare între nivelul local și cel judeţean, cu un mecanism de organizare și funcționare unitar; asociațiile dispun de un proces coerent și integrat de planificare teritorială și de implementare a intervențiilor la nivelul zonelor funcționale urbane care include polii urbani, comunele învecinate și relațiile de interdependență dintre acestea;

Extinderea bazinului forței de muncă polilor urbani, ca rezultat al creșterii gradului de navetism și a gradului de accesibilitate și conectivitate al comunelor și orașelor învecinate centrului polarizator (prin dezvoltarea sistemului de transport);

Dezvoltarea zonelor de frontieră ca efect al consolidării zonelor funcționale urbane transfrontaliere și extinderii parteneriatelor cu orașele din țările vecine;

Dezvoltarea zonelor funcționale urbane favorizează consolidarea clusterelor economice existente în 18/20 din cele 59 FUA definite în studiul ESPON 1.1.1. 2006 și creșterea numărului de activități economice complementare concentrate în centrul urban polarizator și localitățile învecinate62.

62 Cele 18/20 zone funcționale urbane în care sunt amplasate clustere sunt: cele 2 zone metropolitane de creştere (București, Timișoara), 5/6 zone funcționale urbane de importanţă națională sau transnaţională (Constanța, Cluj‐Napoca, Iași, Craiova, Brașov, Oradea), 11/12 zone funcționale urbane de importanţă regională şi locală (Arad, Drobeta Turnu Severin, Pitești, Alba Iulia, Sfântu Gheorghe, Focșani, Târgu Mureș, Piatra Neamț, Suceava, Odorheiul Secuiesc, Săcele, Mangalia); la acestea zone funcționale urbane se adaugă orașul Cugir și comuna Săvinești. cf. Harta 5.5. Repartiţia clusterelor, Studiul 5. Activități din sectorul secundar, Ministerul Econimiei, Direcția Politici Industriale, septembrie 2013.


63

Creșterea gradului de accesibilitate ca urmare a dezvoltării sistemelor de transport ‐ parte componentă a procesului de consolidare a zonelor funcționale urbane – în colaborare cu procesul de valorificare a patrimoniului construit și a infrastructurii culturale și recreative pot conduce la dezvoltarea sectorului turistic63.

Posibilitatea creșterii gradului de urbanizare a spațiului rural prin relocarea de activități specifice marilor orașe în comunele învecinate (activități productive, infrastructuri de transport ș.a.), fapt care, în lipsa unui mecanism de control a modului de extindere a spațiului urban, poate conduce la degradarea mediului, pierderea identității locale, diminuarea activităților locale bazate pe sectorul primar și scăderea calității vieții pentru locuitori.

O posibilă relaţie între zonele funcţionale urbane şi sistemele urbane a căror existenţă a fost constatată prin studiile de fundamentare ale SDTR ar impune includerea în categoria zonelor metropolitane de creştere (MEGA) a sistemelor urbane generate de oraşele Bucureşti (cu includerea celor aferente oraşelor Ploieşti şi Târgovişte), Iaşi, Cluj‐Napoca şi Timişoara.

În categoria ariilor funcționale urbane de importanţă națională sau transnaţională ar putea fi incluse sistemele generate de oraşele Baia Mare/Satu Mare, Constanţa, Galaţi/Brăila şi Braşov şi, eventual, Craiova şi Oradea (al căror potenţial se va putea afirma în intervalul următor, în contextul unui sprijin consistent).

Pentru această abordare sunt, însă, necesare studii complementare. Ariile funcționale urbane de importanţă regională şi locală ar putea fi constituite de Alba Iulia, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Tulcea precum şi de capitalele terţiare identificate în capitolele precedente.

III.1.3.g. Axe de dezvoltare ale sistemelor de localități

Sistemul alcătuit din zonele funcționale urbane definite în jurul polilor de creștere și de dezvoltare trebuie să fie completat prin alte zone funcționale urbane, în conformitate cu măsurile prioritare degajate din Raportul Băncii Mondiale (vezi III.1.3.f.). O alternativă valabilă pentru luarea în considerare a particularităţilor din structura zonelor funcţionale urbane a fost descrisă în Capitolul III.1.2.d.5.

Din punct de vedere geografic, zonele funcționale urbane se caracterizează prin amplasarea în cadrul diferitelor bazinelor hidrografice (vezi Harta 15.11 și Studiul 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități). Consolidarea și dezvoltarea sistemului de zone funcționale urbane are ca efect dezvoltarea complexă a localităților care sunt situate pe marile axe ale teritoriului, axe care au o individualitate din toate punctele de vedere (geografic, social, economic, cultural, turistic) și de‐a lungul cărora s‐au construit principalele căi de circulație – rutieră, feroviară, navală.

Dezvoltarea localităților în lungul acestor axe teritoriale este rezultatul procesului istoric de stabilire a populației, care este baza conectivității localităților; acesta este factorul principal care, valorificat corespunzător, contribuie semnificativ la creșterea coeziunii teritoriale și sociale a comunităților. Axele de dezvoltare a localităților în teritoriul țării sunt următoarele (ordinea enumerării începe din București în sens orar):

București‐Valea Prahovei –Brașov (cuprinzând şi Giurgiu)

București – Valea Argeșului

Lunca Dunării de Jos, pe întregul traseu în România

Valea Oltului, inclusiv zona cuprinsă în interiorul arcului carpatic

Valea Jiului, inclusiv zona cuprinsă în interiorul arcului carpatic

Valea Mureșului

Valea Someșelor

Valea Tisei

Valea Siretului, cu aflunetul Bistrița

Valea Prutului

Zona costieră a Mării Negre

63 Turismul este una dintre cele 7 dimensiuni funcționale ale zonelor funcționale urbane : populație, transport, industrie, knowledge, centru decizional, centru administrativ, turism. În prezent Constanța este singurul oraș din România cu interes turistic la nivel european Cf. Studiu ESPON 2006, 1.1.1. ‐ Potenţial pentru dezvoltarea policentrică în Europa ; Centrul Român de Politici Europene, România are nevoie de zone urbane funcționale. Oportunitatea includerii acestora în Strategia de Dezvoltare Teritorială, beneficiar : Ministerul Administrației și Internelor, f.a.

64


64

III.1.4. Formele de asociere a unităţilor administrativ‐teritoriale

III.1.4.a. Zonele metropolitane existente

Zonele metropolitane funcţionează prin liberă asociere, aşa cum a fost menţionat mai sus; amplasarea în teritoriu a acestora a fost arătată în Harta 15.16. Nu pot fi stabiliţi indicatori de performanţă ai asociaţiilor metropolitane, din lipsa datelor şi din pricina creării lor relativ recente. Principala măsură necesară este consolidarea gestionării la nivel metropolitan a funcţionării ansamblului, în special în domeniul transportului metropolitan integrat, care reprezintă o bază a politicii de dezvoltare economică şi socială.

Raportul Băncii Mondiale menţionează intervenţiile publice recomandate, pentru creşterea atractivităţii centrelor metropolitane:

La nivel urban: investiţii în creşterea calităţii vieţii (sistem de transport public dinamic şi eficient, protejarea şi extinderea spaţiilor verzi şi a falezelor, investiţii în centre culturale, dezvoltarea şi extinderea infrastructurii pentru vehicule fără motor, crearea de spaţii publice de calitate şi facilitarea accesului către acestea, încurajarea interacţiunii dintre oameni prin evenimente etc.), investiții în stabilizarea pieţei imobiliare (vezi mai sus, III.1.3.f.); investiții în consolidarea planificării urbane şi în punerea în valoare a patrimoniului;

La nivel metropolitan: facilitarea mobilităţii şi interacţiunii între diferiţii participanţi la viaţa comunităţii (sistem integrat de tranport la nivelul metropolei, proiectat după numărului estimat al utilizatorilor, bazat pe o administrare unică la nivel metropolitan);

La nivel mai larg (zone economice mai mari): este importantă dezvoltarea infrastructurii de conectivitate (autostrăzi, căi ferate, aeroporturi, porturi) susţinută de oraşele mari care pot susţine infrastructuri de dimensiuni mari; astfel, aeroporturile şi staţiile de căi ferate au de câştigat prin faptul că au de transportat un număr mare de călători.

Prin sistemul de infrastructuri de transport se rezolvă relațiile dintre diferite părți ale teritoriului: relații interne orașului; relații între teritoriul periurban și oraș (relații mono‐orientate); relații între oraș și teritoriul periurban (care împreună cu cele inverse, explicate anterior,formează relații bi‐orientate); relații între oraș și exteriorul teritoriului periurban (relații multi‐orientate)64.

Rolul de metropolă al Municipiului Bucureşti (în prezent, fără statut juridic) are relevanţă pentru mai multe niveluri teritoriale:

Importanţă internaţională şi regională, (politică, funcţiuni din sectorul cuaternar): sediu al statului român, legătură între UE şi statele din Estul Europei, legătură cu statele din bazinul Mării Negre care nu sunt membre ale UE, legătură între statele din sud‐estul Europei (zona balcanică), legături cu zona microasiatică, importanţă pentru cercetare, învăţământ superior, cultură, transporturi;

Importanţă naţională şi zonală: sediul puterilor legislativă şi judecătorească, administraţie publică centrală, transporturi, organizare militară, organizare a bisericilor, cultură, învăţământ superior, cercetare, sănătate, comerţ, principalele mass‐media, turism;

Importanţă metropolitană: funcţiunile oraşului (amplasate în interiorul acestuia sau în zona periurbană); locuirea unei părți din populația aglomerării.

III.1.4.b. Grupurile de Acţiune Locală (GAL) şi Asociaţiile de Dezvoltare Inter‐comunitară (ADI)

Luarea în considerare a necesităţii de coordonare a APL în teritoriu se poate face analizând repartiţia, componenţa şi obiectivelor ADI şi, în special, ale GAL. Astfel, se poate observa o preferinţă către structuri istorice care – deşi perimate din punct de vedere politic– reprezintă un factor major de coeziune culturală şi socială. Din această categorie fac parte, de exemplu, Asociaţia MicroregiuneaŢara Haţegului – Ţinutul Pădurenilor, Asociaţia Intercomunitară “Ţara Zarandului”, Asociaţia ”Grupul de Acţiune Local – Bazinul Dornelor”, Asociaţia GAL ”Mărginimea Sibiului”, Asociaţia “Grupul de Acţiune Local – Ţara Vrancei” şi multe altele65.

Harta 15.31 arată numărul mare şi amploarea teritorială a GAL (2012) şi gradul de coeziune ridicat al teritoriilor cuprinse în aceste asocieri, care reprezintă un semn important al necesităţii existenței unui nivel intermediar între cel judeţean şi cel local. Nu în ultimul rând, analiza componenţei GAL existente din punct de vedere al UAT din judeţe distincte arată o posibilă direcţie de studiu în vederea redefinirii limitelor teritoriale a judeţelor.

64 Cf. M. Cândea et al., Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a teritoriului geografic, p.325

65 Nu există date centralizate referitoare la composesoratele populației rurale, care reflectă legăturile interne ale populației bazate pe regimul de proprietate în comun, stabilit istoric, asupra unor zone cu resurse naturale deosebite.


65

Harta 15.31. Grupurile de Acțiune Locală (2012) Sursa: Lista Grupurilor de Acțiune Locală selectate de MDRAP și date de contact GAL – 2013, Harta cu GAL selectate de MDRAP – 2013 (la nivel de UAT)

III.1.4.c. Grupurile de Acțiune Locală pentru Pescuit (FLAG)

Obiectivele Politicii Comune pentru Pescuit 2002 a Uniunii Europene, care se axează pe dezvoltarea sectorului pescuitului, sunt detaliate la nivel național prin Planul Național Strategic pentru Pescuit 2007–2013 (PNSP). Programul Operațional de Pescuit 2007‐2013 (POP), în calitate de principală componentă operațională a PNSP, prevede măsuri care permit accesarea de surse financiare în vederea realizării angajamentelor prevăzute în PNSP și în Tratatul privind aderarea României la UE; principala sursă de finațare a POP pentru perioada 2007‐2013 a fost Fondul European pentru Pescuit (FEP) (230.645.644 Euro) ‐ instrumentul financiar destinat atingerii obiectivelor Politicii comune pentru Pescuit 2002.

În cadrul Programului Operațional pentru Pescuit, acțiunile eligibile care pot fi inițiate de FLAG sunt definite în conformitate cu Regulamentul CE nr. 1198/2006 și vizează măsuri pentru consolidarea competitivității zonelor de pescuit, restructurarea, redirecționarea și diversificarea acțiunilor economice, valorificarea produselor pescărești, dezvoltarea infrastructurii turistice, protejarea mediului, a patrimoniului natural și construit, îmbunătățirea calității profesionale și diversificarea competențelor profesionale ale forței de muncă, susținerea cooperării interregionale și transnaționale a FLAG.

Prin intermediul celor 5 axe prioritare a POP, au fost alocate finanțări pentru implementarea de proiecte inițiate de persoane fizice și juridice, autorități ale administrației publice, asociații create pe baza parteneriatelor public‐privat (FLAG ‐ 14 grupuri formate, vezi Harta 15.32) și asociații private. În perioada 2010‐2013 au fost alocate 159.150.739,35Euro pentru 209 proiecte inițiate de persoane fizice și juridice, autorități ale administrației publice și asociații private, în timp ce pentru strategiile de dezvoltare inițiate de FLAG pe baza axei prioritare 4 au fost alocate, prin contracte incheiate în decembrie 2013, 252.825.753,38RON66. Se remarcă faptul că rata de absobție a fondurilor alocate prin POP a fost de circa 70%67.

FLAG se suprapun, parțial, peste Grupurile de Acțiune Locală din arealele respective, o serie din partenerii FLAG fiind implicați și în GAL; astfel, o parte din strategiile de dezvoltare FLAG prevăd măsuri de colaborare cu GAL în vederea implementării de proiecte care vizează atingerea obiectivelor ambelor tipuri de asociații (ex: FLAG Teleorman).

66 Date statistice preluate de pe http://www.madr.ro/ro/fep.html

67 Nu dispunem de date referitoare la rezultatele folosirii fondurilor și la eficiența economică a acțiunilor care au fost întreprinse.

66


66

În perioada de finanțate 2014‐2020 se recomandă identificarea și definirea unor noi FLAG, în completarea celor existente sau prin identificarea unor noi zone cu potențial acvafaunistic și crearea unor strategii de dezvoltare a zonelor vizate (în zonele interioare pe principalele bazine hidrografice și lacuri de acumulare, cu precădere pe Valea Oltului, Prutului, Mureșului, în județele Botoșani, Iași, Suceava). Este necesară acordarea unei atenții deosebite ariilor naturale protejate în care valorificarea resurselor piscicole reprezintă o modalitate de utilizarea durabilă a resurselor existente. Este necesară, de asemenea, o mai bună corelare cu proiectele și acțiunile desfășurate de GAL și creare de conexiuni cu programul LEADER în condițiile în care teritoriile vizate sunt aceleași și dacă în cadrul asociațiilor sunt identificați actori comuni.

Nume FLAG, cf. FARNET

Amplasament, județ

Fonduri 2007‐2013 Nr. crt.

Nume FLAG Tipul FLAG, cf. MADR

Populația teritoriului

Suprafața teritoriului (kmp)

Forța de muncă implicată în sectorul pescăresc

Total FEP Alte fonduri publice

Fonduri private

Botoșani Botoșani 01

Asociaţia Grup Local Pescăresc Botoşani

FLAG ape interioare

37010 821,67 Lipsă date 3.000.000,00

Euro+? 3.000.000,00

Euro Lipsă date Lipsă date

Iași Iași 02

Asociaţia Grup Local Pescăresc Larga Jijia

FLAG ape interioare

Lipsă date Lipsă date Lipsă date 3.000.000,00

Euro+? 3.000.000,00


Galați Galați 03

Asociatia pentru dezvoltare durabila Prut‐Dunare Galati

FLAG Dunărean 34981 774,59 210

5.826.090,00 euro

4.369.568,00 Euro

1.456.523 euro

0

Vrancea Vrancea 04

Asociaţia Grup local de acţiune pentru gestionarea durabilă a fondului piscicol în bazinul Siretului

FLAG ape interioare

Lipsă date Lipsă date Lipsă date 1.750.000,00

Euro+? 1.750.000,00


Brăila Brăila 05

Asociația Grupul Local pentru promovarea dezvoltării Integrate a zonei pescăreşti a jud. Brăila

FLAG Dunărean 87054 1860,8 Lipsă date

1.497.464,33 RON

1.123.098,25 RON

374.366,08 RON

0

Tulcea Tulcea 06

Asociaţia Grup Local pentru Pescărie Durabilă în Delta Dunării

FLAG Delta Dunării

59220 5227,01 Lipsă date 20.089.067,8

1 euro+? 20.089.067,81

euro Lipsă date Lipsă date

Dobrogea Nord Constanța 07

FLAG Grup Local Dobrogea Nord

FLAG Marea Neagră

148185 3007,40 60 1.473.675,00

RON 1.105.256,25

RON 368.418,75

RON 0

Dobrogea Sud Constanța 08

Asociaţia Grup Local Dobrogea Sud

FLAG Marea Neagră

146979 2814,48 816 3.500.000,00

euro 2.625.000,00

euro 875.000,00

euro 0

Călărași Călărași 09

Asociaţia Grupul Local de Pescuit Dunarea Calaraseana

FLAG Dunărean 90000 2000,00 230

4.057.000,00 euro

3.500.000,00 euro

0 557.000,00

euro

Giurgiu Giurgiu 10

Asociația Giurgiu ‐ Traditia Pescuitului Dunărean

FLAG Dunărean 50969 1314,61 312

666.246,77 RON

499.685,08 RON

166.561,69 RON

0

Teleorman Teleorman 11

Grupul de Acţiune Locală pentru Pescuit Dunărea de Sud

FLAG Dunărean 31630 643,83 33

1.845.000 euro

1.480.000 euro

0 365.000,00

euro

Olt Olt 12

Asociația Grupul Local Prietenii pescarilor Olteni

FLAG Dunărean 19901 465,55 Lipsă date

4.499.263,91 euro+?

4.499.263,91 euro

Lipsă date Lipsă date

Calafat Dolj 13

Asociatia Grup Local Pescaresc Calafat

FLAG Dunărean 101947 1733,37 140

8.833.292,16 RON

602.269,92 RON

277052.78 RON

0

Brașov, Făgăraș Țara Făgărașului, jud. Brașov

14

Asociaţia Păstrăvarii Făgăraşului

FLAG ape interioare

17326 647,07 230 7.999.950,00

RON 5.999.962,50

RON 1.999.987,50

RON 3.696.819,0

0 RON

Total

825202 21310,38 2031+?

62.794.811,7 euro+

20.470.628,26 RON+?

44.312.899.7 EURO+

53.643.171.7RON

2.331.523,00 Euro+

3.186.386,80 RON+?

922.000,00 euro+

3.696.819,00 RON+?

Tabelul 15.11. Grupuri de Acțiune Locală pentru Pescuit (FLAG) Sursa: www.madr.ro, www.flagbotosani.ro, www.ddbra.ro, www.aglppo.ro, https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/cms/farnet/files/documents/RO_FLAGcontacts_5.pdf


67

Harta 15.32. Grupuri de Acțiune Locală pentru Pescuit (FLAG), numerotarea FLAG cf. Tabel 15.11 Sursa: https://webgate.ec.europa.eu/fpfis/cms/farnet/files/documents/RO_FLAGcontacts_5.pdf

III.1.5. Polii de creştere, de dezvoltare şi formele de asociere a unităţilor administrativ‐teritoriale

1. Poli de creștere

Polii de creştere sunt „ oraşe care au legături socio‐economice intense cu zonele înconjurătoare şi care acţionează ca centre de dezvoltare în întreaga regiune. Polii urbani de creştere prezintă oportunităţi economice şi de angajare pentru oamenii şi comunităţile din zonele învecinate”68. Conform HG nr. 998/2008, cele 7 municipii declarate poli de creștere sunt „…polii naţionali de creştere în care se realizează cu prioritate investiţii din programele cu finanţare comunitară şi naţională”.

Pentru a fi declarați eligibili în vederea accesării proiectelor de finanțare comunitară și națională, Polii de creștere trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

Constituirea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) care cuprinde întreaga zonă metropolitană; ADI are structură decizională, structură administrativă şi structură tehnică.

Elaborarea Strategiei de Dezvoltare pentru întregul teritoriu al ADI şi nu numai pentru polul de creştere în sine.

Elaborarea şi aprobarea Planului Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU).

Planurile Integrate de Dezvoltare Urbană (PIDU) ale polilor de creştere, esențiale în procesul de dezvoltare al spațiului urban și în procesul de creștere a importanței polilor în cadrul sistemului policentric de localități, prezintă o serie de obiective strategice69:

A. În exteriorul oraşului care constituie polul de creştere:

Circulaţie: Centuri de circulaţie ocolitoare ale oraşelor ①.

B. În interiorul oraşului care constituie polul de creştere

Valorificarea elementelor naturale: amenajarea falezelor şi plajelor ①; amenajarea zonelor de agrement pe malurile unui râu ①; amenajarea unui parc ③.

Energii alternative: realizarea sistemelor de producere a energiilor alternative (energie verde)②.

Patrimoniu construit: reabilitarea unor zone istorice şi a unor monumente din centrul istoric ④; realizarea unor trasee pietonale în centrul istoric ④; realizarea elementelor de publicitate urbană ①.

Locuire: regenerarea urbană a unor cartiere de locuit ①.

Lucrări edilitare: modernizarea infrastructurilor tehnice ③.

Circulaţie: modernizarea şi extinderea liniilor de tramvai ③; reabilitarea reţelei stradale şi a iluminatului public în oraş ③; amenajarea traseelor pentru biciclişti ②; realizarea unui centru intermodal de transport ②; amenajarea parcajelor etajate ①; construirea pasajelor denivelate în oraş ③.

68 Mihai Alexandru, Despre poli sau magnetism urban în „Urbanismul Serie Nouă, nr.4/ 2010‐ Polii de creştere din România pp.26,

69 ①‐④ Numărul polilor creştere în ale căror Strategii de Dezvoltare este prevăzut obiectivul. Sursa documentațiilor : Urbanismul Serie Nouă, nr. 4/2010, pp. 36‐43

68


68

Învăţământ, cercetare, afaceri: campus universitar şi cercetare high‐tech ③; centru de afaceri, parc tehnologic, incubator tehnologic ③; centru de afaceri ①.

Din analiza PIDU aferente polilor de creștere reies cateva trasături principale ale acestor documentații:

Orientarea PIDU către elementele de competitivitate şi de circulaţie;

Problema măririi confortului locuirii se pune într‐un singur caz – Municipiul Brașov;

Orientarea PIDU exclusiv către oraşul generator (polul de creştere), fără legătură cu ceilalţi membri ai zonei metropolitane, constituiţi în Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară.

Majoritatea obiectivelor PIDU este în concordanță cu obiectivele SDTR; în același timp se recomandă ca PIDU să extindă obiectivele pentru mărirea confortului locuirii în marile centre urbane și în localitățile mai mari situate în teritoriile cuprinse în ADI.

În funcție de tipul proiectelor inițiate principalele surse de finanţare a dezvoltării în cadrul polilor de creștere sunt:

Fonduri Structurale: FEDR‐ Fondul European de Dezvoltare Regională (parte a Fondurilor Structurale); FSE‐ Fondul Social European (parte a Fondurilor Structurale). Programele operaționale finanţate prin Fonduri Structurale care pot fi accesate în vederea dezvoltării polilor de creștere (vezi Graficul 15.5): POR – Programul Operaţional Regional. Acest program poate fi finanţat din fondurile: FEDR; POSCCE – Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice. Acest program poate fi finanţat din

fondurile: FEDR; POAT – Programul Operaţional Asistenţă Tehnică. Acest program poate fi finanţat din fondurile: FEDR; POSDRU – Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Acest program poate fi finanţat din

fondurile: FSE, FEDR; PODCA – Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative. Acest program poate fi finanţat din

fondurile: FSE, FEDR;

Fondul de Coeziune finantează programe operaționale din domeniile transportului și mediului. Se remarcă posibilitatea finanțării unor proiecte din domeniul transporturilor atâta vreme cât acestea prezintă avantaje clare pentru mediu: eficacitate energetică, utilizarea de surse de energie regenerabile, dezvoltarea transportului feroviar, sprijinirea intermodalităţii, consolidarea transporturilor publice; POS Mediu – Programul Operaţional Sectorial de Mediu. POST – Programul Operaţional Sectorial Transport: axat pe modernizarea și dezvoltarea axelor de transport (cu

precădere TEN‐T)

Fonduri naţionale;

Fonduri locale;

Surse atrase: BEI‐ Banca Europeană de Investiţii; BERD‐ Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Graficul 15.5. Surse de finanțare fonduri UE Sursa: www.fonduristructurale.ro


69

2. Clasificarea localităților în categorii taxonomice70

În studiul asupra sistemelor de așezări, realizat de G. Pascariu, sunt prezentate 9 niveluri al organizării ierarhice a așezărilor urbane și rurale, în funcție de potențialul lor complex (principalele criterii de ierarhizare sunt: puterea economică, demografică, politico‐administrativă, dotarea social‐culturală): capitala, centre cu funcțiuni regionale, reședințe de județe, orașele mijlocii și mici, localități rurale cu funcții de loc central, reședințe comunale, satul, cătunele, așezările temporare. Se remarcă faptul că este pus accentul pe modul de diferențiere a localităților rurale71. Analiza localităților prin prisma rolului la nivel teritorial în funcție de mărime, demografie, dezvoltare economică și servicii, relevă o nouă clasificare tipologică a localităților urbane și rurale: capitala, capitale provinciale (Craiova, Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Baia Mare, Cluj‐Napoca, Sibiu, Brașov, Iași, Constanța, Galați), capitale județene, centre intercomunale (localități mici și mijlocii, sate reședință de comună cu populație peste 5000 locuitori), așezări subordonate unor mari orașe (cu influență teritorială redusă – propriul teritoriul administrativ și 1‐2 comune limitrofe), așezări reședință (orașe sau sate) slab polarizate (zone relativ izolate, în afara rețelei majore de comunicații), sate aparținătoare (inclusiv localități componente) ale orașelor și comunelor (se recomandă introducerea în nomenclatorul oficial al localităților a următoarelor noțiuni: cătune, centre parohiale, trupuri,asezări temporare). 72 Se remarcă, și în acest caz, atenția acordată localităților rurale și orașelor mici în funcție de aria acestora de influență și rolul la nivel teritorial. Studiul 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități propune o ierarhizare asemănătoare a rețelei de localități, cu un grad mai mare de detaliere și cu accentuarea diferențelor existente în subcategoria localităților urbane.

Categoriile taxonomice în care se încadrează toate localitățile țării, stabilite prin Studiul 16, sunt în număr de 11, după cum urmează (vezi Harta 15.34, Tabel 15.12): I. Capitala țării (București) II. Capitalele provinciilor istorice‐ capitale primare (3 centre) III. Capitalele culturale și turistice‐ capitale secundare73 (10 centre) IV. Orașe de importanță regională ‐ capitalele terțiare (9 centre) V. Alte orașe reședințe de județ, neclasificate în categoriile I. – IV. (17 centre) VI. Orașe, altele decât cele din categoriile I‐V (cele 217 orașe și municipiile care nu sunt reședință de județ (62)) (279 centre) VII. Localități urbane care fac parte din orașe (473 localităţi) VIII. Sate aparținătoare localităților urbane (470 localităţi – din care 14 sate cu populație zero) IX. Sate reședință de comună (2861 localităţi) X‐XI.Sate componente ale comunelor, altele decât satele reședință de comună (9626 localităţi):

X. Sate cu populație minimă 101 locuitori (9383 localităţi) XI. Sate cu populație maximă 100 locuitori (234 localităţi rurale din totalul de 243 localități, dintre care 100 sate cu populație

zero)

Această clasificare a localităților scoate în evidență importanța relativă a lor, importanță care se poate manifesta permanent sau, în cazul capitalelor turistice și a manifestărilor din sectorul cuaternar, în anumite perioade din an. Se poate deci stabili o importanță constantă în timp și o importanță sezonieră sau momentană (care nu este de loc nesemnificativă)74.

Notăm că funcțiunile care fac discriminarea între localitățile țării nu sunt cele de producție, oarecum constante în localitățile mari, ci cele speciale: prezența portului sau aeroportului, activitățile turistice și balneare, activitățile științifice și de învățământ superior, activitățile din sectorul cuaternar, prezența autorităților bisericilor importante75. Clasificarea pune în evidență următoarele:

Importanța națională și internațională a capitalei țării, care este în același timp și capitala regiunii istorice Muntenia;

Existența, în afara capitalei, a 3 orașe importante ale țării (capitale primare), Iași, Cluj‐Napoca, Timișoara, respectiv capitalele fostelor regiuni istorice, Moldova, Transilvania, Banatul. Acestea au o importanță majoră în țară, sunt poli de creștere ai țării și sunt recunoscute și pe plan internațional. Se poate trage astfel concluzia că importanța acestor orașe se manifestă permanent în toate domeniile vieții sociale a țării76.

Existența unor orașe cu funcțiuni speciale în domeniile cultural, științific și turistic, orașe de mare competitivitate, capitale secundare (10 centre): 2 poli de creștere (sistemele urbane Brașov și Constanța), 7 poli de dezvoltare grupați în 5 sisteme

70 Capitol preluat din Studiul 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități

71 Cf. Pascariu, Gabriel, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, Editura Universitară ”Ion Mincu”, București, 2011 72 Cf. Pascariu, Gabriel, Structura și dinamica sistemelor de așezări umane și procesul de planificare teritorială, Editura Universitară ”Ion Mincu”, București, 2011 73 Din care se remarcă prin complexitate sistemul urban Galaţi‐ Brăila‐ Măcin (2 oraşe mari, fiecare reşedinţă de judeţ), sistemul Baia Mare – Satu Mare (9 orașe, dintre care 2 sunt orașemari și reședință de județ), sistemul urban Sinaia‐ Câmpina (7 oraşe care nu sunt reşedinţe de judeţ).

74 Exemplu: Festivalul Internațional “George Enescu” face ca timp de o lună, din doi în doi ani, orașul București în primul rând, asociat cu alte orașe din țară, să fie capitalăl muzicală mondială.

75 Funcțiunile diferite ale orașelor și atracția în teritoriu a acestor funcțiuni sunt analizate de Jacqueline Beaujeu‐Garnier și Georges Chabot în lucrarea “Geografia Urbană” (Paris 1963, traducerea în limba română publicată de Ed. Științifică, 1971). Pentru moment în România nu există datele statistice și studiile care să permită evaluările rafinate ale atracției orașelor prezentate de autorii francezi (de exemplu, atracția financiară, atracția clientelei unităților comerciale, atracția spitalicească, atracția culturală, atracția politică, atracția universitară și altele). De asemenea, nu avem date despre participarea credincioșilor la pelerinaje (de exemplu la Iași, București, Suceava, Radna, Râmeți), date care ne‐ar permite să stabilim atracția religioasă, bază a coeziunii populației.

76 Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002), p. 112, 114, remarcă orașele București, Cluj‐Napoca, Iași,

Timișoara în capitolele referitoare la marile universități și la atracția spitalicească.

70


70

urbane (sistemele urbane Brăila‐Galați, Satu Mare – Baia Mare, Râmnicu Vâlcea, Suceava, Sibiu) și 3 sisteme urbane suplimentare față de polii de creștere și de dezvoltare (Alba Iulia, Valea Prahovei, Tulcea). Aceste orașe, deși au populație și activități economice diferite, se remarcă prin importanța într‐un anumit domeniu (sunt, după caz, “capitale” culturale, “capitale” tehnico‐științifice, “capitale” turistice de vară, “capitale” turistice de iarnă, “capitale” religioase ș.a.); importanța lor se poate manifesta, după caz, numai în anumite perioade ale anului. Este semnificativ că 6 din aceste 10 orașe sau sisteme urbane sunt deservite de câte un aeroport civil. Sistemul urban de pe Valea Prahovei (Câmpina – Breaza – Comarnic – Predeal – Azuga – Bușteni – Sinaia) este situat în zona montană și de deal și este format din localități de mărime mijlocie. Nu există aeroporturi civile apropiate de următoarele sisteme urbane: Râmnicu Vâlcea, capitală pentru domenii cu adresabilitate permanentă de mai mic volum (balneară, turistică, culturală, religioasă) și care, probabil din cauza apropierii față de orașul Piteşti și a reliefului subcarpatic, are în proximitate numai un singur combinat, deci nu s‐a impus în trecut necesitatea construirii unui aeroport; Alba Iulia – regiune de mici dimensiuni, a cărei dezvoltare s‐a concentrat după 1990; Galați‐Brăila – orașe mari care, din motive neclare, nu au beneficiat în general de investiții în infrastructură ( în momentul de față începe să se pună problema infrastructurilor: pod peste Dunăre, autostradă, aeroport civil, modernizarea porturilor).

Existența unor orașe de importanță regională, capitale terțiare (9 centre): 2 poli de creștere (sistemele urbane Craiova și Ploiești), 6 poli de dezvoltare (sistemele urbane Arad, Deva, Pitești, Târgu Mureș, orașele singulare Bacău și Oradea) și 1 sistem urban suplimentar față de polii de creștere și de dezvoltare (Târgoviște). Acestea sunt orașe sau sisteme urbane care au populație considerabilă, rol economic important, dar au o importanță mai mică în domeniile cultural, științific și turistic, deci, au o competitivitate scăzută.

Existența unor alte orașe de mici dimensiuni, cu rol economic și social redus: orașele reședință de județ care nu au fost clasificate în primele categorii (17 centre): 10 sisteme urbane(Bistrița, Botoșani, Focșani, Piatra Neamț, Reșița, Slabozia, Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin, Slatina, Zalău) și 7 orașe singulare (Alexandria, Călărași,Buzău, Giurgiu, Mircurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Vaslui); orașele mijlocii și mici (aceste orașe pot fi orașe izolate teritoriu sau pot fi grupate în sisteme urbane), cu roluri în general de centru agricol și de producție industrială minoră, deci cu competivitate foarte redusă.

Localitățile urbane care fac parte ca elemente distincte din orașele țării (473 localități), localități cu situaţie echivocă și cu rol neclarificat până în momentul de față.

Existența a 470 de sate aparținătoare orașelor și municipiilor, localități cu aceeași situație neclară ca și localitățile din categoria de mai sus.

Existența a unui număr de 2861 de sate reședință de comună.

Existența în comune a unui număr impresionant de sate, sate componente ale comunelor, altele decât satele reședință de comună (9626 localități), dintre care un număr de 234 (1,2% din numărul total) au populația de 0‐100 de locuitori.

Ierarhizarea orașelor și a sistemelor urbane în funcție de gradul de importanță la nivelul țării este prezentată în Harta 15.33, Harta 15.34 și în Studiile 16. Formarea și dezvoltarea sistemelor de localități, 17. Caracteristicile localităților urbane și rurale, 19. Noile legături urban‐rural și dezvoltarea locală. Se observă o concentrație a orașelor în zona Brașov – Ploiești – București, în zona centrală a țării (Cluj‐Napoca, Alba Iulia, Deva, Sibiu) cu prelungire până la Râmnicu Vâlcea. O concentrare importantă de localități urbane este cea din lungul graniței de vest, orașele din acest coridor reprezentând puntea de legătură dintre București și Europa Centrală. Rețeaua urbană de pe teritoriul țării este echilibrată prin orașele mari și mijlocii din părțile de est – Constanța și orașele port la Dunăre (Tulcea, Brăila, Galați) – și de nord est (Suceava, Iași, Botoșani, Piatra Neamț).

Clasificarea oficială a oraşului conform HG 1149/2008

Ierarhizarea oraşelor şi sistemelor urbane

Nr. crt.

Orașul Pol de creştere

Pol de dezvoltare

Capitală primară (capitală a unei provincii istorice)

Capitală secundară (capitală culturală sau turistică)

Capitală terţiară

Orașul/ Sistemul urban

Nr. crt.

1 Braşov X _ _ X _ Braşov 1

2 Cluj‐Napoca

X _ X _ _ Cluj‐

Napoca 2

3 Constanţa X _ _ X _ Constanţa 3

4 Craiova X _ _ _ X Craiova 4

5 Iaşi X _ X _ _ Iaşi 5

6 Ploieşti X _ _ _ X Ploieşti 6

7 Timişoara X _ X _ _ Timişoara 7

8 Arad _ X _ _ X Arad 8

9 Bacău _ X _ _ X Bacău 9

10 Baia Mare _ X _

11 Satu Mare _ X _ X1 _

Baia MareSatu Mare

10

12 Brăila _ X _ X2 _ Brăila 11


71

Clasificarea oficială a oraşului conform HG 1149/2008

Ierarhizarea oraşelor şi sistemelor urbane

Nr. crt.

Orașul Pol de creştere

Pol de dezvoltare

Capitală primară (capitală a unei provincii istorice)

Capitală secundară (capitală culturală sau turistică)

Capitală terţiară

Orașul/ Sistemul urban

Nr. crt.

13 Galaţi _ X Galaţi

14 Deva _ X _ _ X Deva 12

15 Oradea _ X _ _ X Oradea 13

16 Piteşti _ X _ _ X Piteşti 14

17 Râmnicu Vâlcea

_ X _ X

Râmnicu Vâlcea

15

18 Suceava _ X _ X _ Suceava 16

19 Sibiu _ X _ X _ Sibiu 17

20 Târgu Mureş

_ X _ _ X Târgu Mureş

18

21 Alba Iulia _ _ _ X _ Alba Iulia 19

22 Valea Prahovei3

_ _ _ X3 _ Valea

Prahovei 20

23 Târgoviște _ _ _ X Târgoviște 21

24 Tulcea _ _ _ X _ Tulcea 22

pe categorii

7 13 3 10 9 pe

categorii Total

ţară 20 22 ţară

Total

Tabelul 15.12. Ierarhizarea oraşelor şi a sistemelor urbane (fără Municipiul Bucureşti, cu rol de capitală primară) 1 Sistemul urban Baia Mare – Baia Sprie – Cavnic – Tăuții‐Măgherăuș – Seini – Negrești‐Oaș – Livada – Satu Mare – Ardud cuprinde 2 oraşe mari reşedinţă de judeţ. 2 Sistemul urban Brăila – Galaţi – Măcin cuprinde 2 oraşe mari reşedinţă de judeţ. 3 Sistemul urban format cuprinde 7 oraşe mici și mijlocii care nu sunt reşedinţă de judeţ: Sinaia – Buşteni – Azuga – Predeal – Comarnic – Breaza – Câmpina.

Harta 15.33. Delimitarea după distanța dintre orașe a sistemelor urbane. Sursă: Quattro Design, 2013 (Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi)

72


72

Harta 15.34. Ierarhizarea orașelor și sistemelor urbane Sursă: Quattro Design, 2013 (Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi)

III.2. Tendinţe de evoluţie

În studiu au fost menţionate tendinţele de creştere a populaţiei în unele oraşe mici şi în vecinătatea marilor oraşe: situaţia este relativ mai bună în regiunile NE, NV, Centru, SE şi V; valori negative mari se găsesc în zone cu accesibilitate redusă şi nivel economic scăzut (Delta Dunării, Munţii Apuseni, sudul Carpaţilor Orientali, Munţii Banatului, Podişul Mehedinţi), în zone rurale în depopulare (vestul Câmpiei Române, Podişul Moldovei), în localitățile din zone în declin industrial (Depresiunea Petroşani, Culoarul Mureşului) şi în oraşele mari (unde se constată o creştere a populaţiei în vecinătatea orașelor). Aceste tendinţe sunt parţial noi şi parţial explicate de tendinţele istorice (locuire densă în arealele submontane, consolidarea oraşelor de joasă altitudine şi în arealele frontaliere, capitalul natural şi cultural al centrului Transilvaniei care determină revitalizarea locuirii după plecarea masivă a populaţiei săseşti, depopularea accentuată a Dobrogei, cu excepţia axului Feteşti‐Constanţa şi al zonei sudice de litoral – amândouă în creştere. Se menționează că tendințele de dezvoltare, dintre care unele în mod contradictoriu, trebuie să fie analizate, pentru a se putea stabilii direcțiile care sunt benefice dezvoltării.

Reorganizarea asezării populației în teritoriul țării este determinată de:

Extinderea masei economice a orașelor mari

Diminuarea activităților din sectorul secundar (procesul de dezindustrializare)

Tendința nouă de grupare naturală a APL, după criterii de coeziune socială, culturală, teritorială. Această tendință nouă, foarte favorabilă pentru formarea coeziunii sociale, trebuie urmărită și încurajată prin măsuri administrative, facilități fiscale, având în vedere următoarele: Necesitatea unei coordonări a APL în teritoriu rezultă din analiza ADI/GAL create, care arată preferinţa locuitorilor

către structuri istorice care reprezintă un factor de coeziune culturală şi socială (Ţara Haţegului, Ţinutul Pădurenilor, Ţara Zarandului, Mărginimea Sibiului, Ţara Vrancei ş.a.);

În orice scenariu de organizare administrativă, este de reţinut necesitatea asigurării unui cadru de planificare strategică la nivelul microregional al ADI/GAL, inclusiv prin documentații de amenajare a teritoriului;

Numărul mare, amploarea teritorială şi gradul de coeziune ridicat al teritoriilor cuprinse în aceste asocieri este un semn important al necesităţii unui nivel administrativ intermediar între cel judeţean şi cel local şi o necesară redefinire a limitei teritoriale a judeţelor; acest nivel intermediar ar putea, în viitor, să aibă un rol benefic în echilibrarea responsabilităților la nivel teritorial;

În ceea ce privește structura localităţilor în teritoriul ţării, tendinţele de evoluţie sunt contradictorii; prin politici şi programe adecvate se va putea orienta dezvoltarea către coeziunea socială dorită. După domeniul de manifestare, tendinţele de evoluţie se pot grupa în cele referitoare la: nivelul de trai al populaţiei, administraţia publică locală, iniţiativa locală, acţiunile centrale, bazinul bucureştean.


73

Nivelul de trai Diminuarea populaţei din majoritatea localităţilor şi, în special, a localităţilor rurale; continuarea procesului de depopulare

a unor sate, până la dispariţia unor sate mici. Menţinerea specificului de locuire în sate mici (cătune) aşezate pe terenurile cultivabile în zonele de deal şi de munte. Deprecierea vieţii rurale în localităţile lipsite de servicii şi de echipamente specifice şi depopularea acestora, în special prin

deficitul migratoriu. Continuarea procesului de relocare a populaţiei din mediul urban în mediul rural.

(a) Administraţia publică locală Continuarea specializării şi calificării persoanelor care lucrează în administraţia publică locală. Intenția administrației publice locale de a mări numărului de angajaţi în administraţia publică locală. Clarificarea treptată a evidenţei teritoriului administrativ şi a evidenţei cadastrale.

(b) Iniţiativa locală Dezvoltarea polilor de creştere şi a zonelor metropolitane. Înţelegerea avantajelor de competitivitate a teritoriilor cu grad mare de omogenitate și mărirea numărului de grupări asociative ale

consiliilor locale, orientate în special către dezvoltarea locală prin atragerea fondurilor europene.

(c) Acţiunile centrale Intenția administrației publice centrale de a micșora numărului salariaților în APL şi a bugetului administrației. Trecerea unor atribuţii administrative de la nivelul central la nivelul local fără finanţarea activităţilor descentralizate. Crearea de teritorii subordonate direct guvernului (vezi ARBDD). Înfiinţarea de oraşe noi lipsite de investiţii în echipamente şi servicii. Regionalizarea pe criterii neclare, fără studii complexe prealabile.

(d) Bazinul bucureştean Centralizarea atribuţiilor administrative urmărită de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Descentralizarea atribuţiilor administrative urmărită de Consiliile Locale ale Sectoarelor Municipiului Bucureşti. Continuarea, pe termen scurt, a lipsei coeziunii teritoriale între Municipiul Bucureşti, Judeţul Ilfov şi sectoarele

administrative, generată de lipsa de colaborare între autorităţile administraţiei publice locale ale acestora. Lipsa de coeziune teritorială în zona Municipiului București este ilustrată de schimbările frecvente ale împărțierii administrative din

bazinul bucureștean, petrecute în timp de 30 ani (1966‐1996) (vezi Anexa 15.7). Este evidentă necesitatea studierii și stabilirii unei noi organizări a Municipiului București care să țină seama de importanța națională și internațională a funcțiior orașului77.

III.3. Priorităţi de dezvoltare

III.3.1. Direcții prioritare și ținte formulate prin strategii generale și sectoriale

Documentele strategice de referinţă, menţionate în Cap. II.2.2., împreună cu alte documente strategice (unele recente, în curs de aprobare) stabilesc elemente strategice şi operaţionale pentru domeniul 5. Rețeaua de localități.

Dintre acestea, cele mai relevante sunt:

Acordul de parteneriat propus de România pentru perioada de programare 2014‐2020 (Primul proiect, octombrie 2013) conține propuneri referitoare la dezvoltarea urbană durabilă; sunt propuse principii pe baza cărora urmează să fie identificate și promovate zonele urbane, prin aplicarea unor acțiuni integrate, între care: "Promovarea acțiunilor bazate pe tipologia așezărilor urbane (poli de creștere, zone metropolitane, orașe mici, stațiuni turistice)"; "definirea intervențiilor specifice pentru tipurile de zone identificate, pe baza zonelor funcționale".

Strategia pentru transport durabil pe perioada 2007‐2013, 2030 (2008) conține propuneri pentru întărirea coeziunii sociale și teritoriale ‐ îmbunătățirea legăturilor între orașe prin stimularea serviciilor de transport public interurban, coordonarea gestiunii serviciilor; transportul urban și metropolitan ‐ subvențiile de la bugetul de stat în transportul urban și actele normative referitoare la acestea "au o influență decisivă în dezvoltarea sistemului de transport public urban în marile orașe. Se are în vedere realizarea unui cadru de intervenţie integrată a transportului interurban în oraş, în concordanţă cu celelalte sisteme urbane, pentru a face faţă provocărilor cu care se va confrunta mediul urban." Acțiuni prioritare: întărirea parteneriat între APL și APCS; reformularea procedurilor de stabilire a priorităților cu privire la toate infrastructurile de transport în orașe; integrarea sistemelor de transport urban și interurban; efectuarea unor operațiuni de regenerare urbană cu scopul de a asigura în orașe terenuri și infrastructuri publice din domeniul transporturilor.

În Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, Orizonturi 2013‐2020 este propusă sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor ca poli de creștere; acțiunile pentru atingerea acestui scop sunt concentrate pe creșterea calității vieții și crearea unor noi locuri de muncă prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătățirea serviciilor urbane de toate categoriile și dezvoltarea sprijinirii afacerilor. Pentru a fi evitate disparitățile interne, investițiile sunt direcționate către orașele care acționează ca poli de creștere regionali sau locali.

77 Conceptul Strategic București 2035(2011) prevede crearea unei ADI de tip zonă metropolitană pentru București și zona sa de influență.

74


74

Conceptul Strategic București 2035 (2011) propune dezvoltarea integrată la nivel european a Municipiului București, în paralel cu extinderea colaborărilor în cadrul rețelei naționale policentrice de localități; de asemenea se prevăd măsuri pentru sprijinirea dezvoltării economice competitive axată pe tehnologii avansate și industrii creative; protecția mediului și a biodiversității; creșterea calității vieții în oraș, conturarea unei imagini de succes, a unei identități bazate pe valori și tradiții; dezvoltarea coerentă la nivel urban și teritorial prin intermediul unui proces de planificare spațială lucidă. La nivel teritorial se propun crearea unei forme administrative pentru București și zona sa de influență – zonă metropolitană; revitalizarea sistemului de poli urbani teritoriali și întărirea relațiilor cu localitățile deservite; dezvoltarea sistemului de infrastructură, cu accent pe sistemul metropolitan de transport; valorificarea durabilă a resurselor de patrimoniu natural și construit.

III.3.2. Priorități și direcții de dezvoltare la nivel național și teritorial

Încurajarea formării reţelelor de localităţi şi, în acelaşi timp, evitarea polarizării populației în capitale, zonele metropolitane şi în oraşele de dimensiuni mari, cu înţelegerea rolului crucial la scară regională al oraşelor mici şi medii şi cu îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale;

Recunoaşterea interdependenţei dintre zonele urbane şi cele rurale printr‐o guvernanţă integrată şi o planificare bazată pe parteneriat;

Îmbunătăţirea accesibilităţii şi a capacităţii locale a zonelor rurale, cu îmbunătăţirea economiilor locale bazate pe resurse specifice, în paralel cu utilizarea durabilă a acestora şi cu consolidarea identităţii regionale şi locale;

Formularea de soluţii pe termen lung pentru teritoriile în depopulare, pentru zonele periferice rurale sau frontaliere, prin integrare şi cooperare teritorială.

Îmbunătăţirea managementului administraţiei publice, prin crearea sistemului administrativ piramidal și prin atribuirea rezolvării problemelor în funcţie de importanţa lor şi de apropierea față de populaţie la nivel local, judeţean şi regional (importanţa problemei ‐ distanţa dintre solicitant şi autoritatea competentă pentru rezolvarea problemei).

Simplificarea noţiunilor legate de statutul administrativ al localităţilor şi rangurile localităţilor.

Determinarea tipurilor serviciilor şi echipamentelor care pot fi amplasate în oraşele mici sau în zone lipsite de oraşe; realizarea de studii pentru desemnarea locurilor de amplasare a acestora; determinarea serviciilor și echipamentelor care pot fi organizate în sisteme itinerante (vezi Anexa 15.8).

Stimularea iniţiativelor de dezvoltare prin asocieri (ZM, FLAG ş.a.), îndreptate mai ales către zonele fără oraşe şi adoptarea unor programe de consolidare a rolului acestor structuri în teritoriu.

Revitalizarea economică a comunelor și a orașelor mici monoindustriale în declin, cu populație în curs de diminuare.

Crearea de grupări de UAT în vederea consolidării rolului oraşelor mici şi a târgurilor (LAU 1) – direcţie începută natural prin crearea GAL, revizuirea locală a împărţirii pe judeţe (NUTS III), reconsiderarea rolului regiunilor (NUTS II); reîmpărţirea atribuţiilor între autorităţile administraţiei publice şi continuarea procesului de descentralizare a serviciilor publice.

Modificarea statutului Municipiului Bucureşti: înfiinţarea sectorului central, redefinirea relației Municipiului Bucureşti cu Judeţul Ilfov și cu județele limitrofe acestuia, reorganizarea cu prioritate a regiunilor de dezvoltare în zona bazinului bucureştean (vezi Anexa 15.8).

Definirea zonelor urbane de amploare ale ţării şi gestionarea acestora la nivel de metropolă, cu facilitarea mobilităţii şi interacţiunii între diferiţii participanţi la viaţa comunităţii (în special sistem integrat de tranport la nivelul metropolei, administrat la nivel metropolitan);

Sprijinirea extinderii polilor de creştere: în zone urbane, investiţii în creşterea calităţii vieţii, în stabilizarea pieţei imobiliare, în consolidarea planificării urbane şi în punerea în valoare a patrimoniului; în zone rurale cu populaţie densă, conectivitate şi accesibilitate mai bune; în zone rurale îndepărtate, instituţii puternice; la nivel mai larg (zone economice mai mari), dezvoltarea infrastructurii de conectivitate (autostrăzi, căi ferate, aeroporturi) susţinută de oraşele mari.

Proiectul de actualizare a PATN Secțiunea IV – Rețeaua de localități, trebuie ca, pe baza studierii întregii reţele de localităţi urbane şi rurale din ţară, să aibă în vedere următoarele probleme principale:

Stabilirea structurii actuale a rețelei de localităţi: localităţi izolate şi localităţile care formează sisteme urbane;

Stabilirea specificului funcţional al localităţilor: specificul economic, specificul structurii urbanistice, caracteristicile socio‐economice ale locuitorilor.

Tipurile de relaţii funcţionale dintre localităţi; Ierarhizarea pe ranguri a localităţilor și a sistemelor de localităţi prin criterii care să constituie baza dezvoltării diferenţiate a

localităţilor;

Stabilirea relaţiilor funcţionale printr‐o metodă care să evidenţieze rolul localităţilor dintr‐un anumit areal, în scopul raţionalizării dezvoltării;

Stabilirea unor obiective de evoluţie a reţelei de localităţi. Stabilirea arealelor din ţară în care este necesară dezvoltarea reţelei de localităţi urbane; Determinarea nivelurilor de echipare minimă a localităţilor cu diferite ranguri, necesare pentru: încadrarea unei localităţi

într‐un rang, avansarea în rang sau retragerea dintr‐un rang, înfiinţarea/ desfiinţarea unei localităţi;

Fundamentarea juridică a unor concepte necesare studiului localităţilor; studierea statutelor administrative ale localităţilor;


75

Studii pentru anumite caracteristici ale localităţilor

Suprafeţele din teritoriul administrativ ocupate de localitate, pe ranguri de localităţi;

Suprafeţele spaţiilor plantate din oraşe şi sate; Accesul optim al locuitorilor la serviciile publice administrative şi tehnico‐edilitare, posibilitatea sectorializării marilor orașe

(poli de creștere, poli de dezvoltare ș.a.).

III.4. Legături cu alte domenii

La nivelul obiectivelor, politicilor şi programelor, Studiul 15. Reţeaua de localităţi după rang şi importanţă este în corelare directă cu Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi, Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale, Studiul 18. Calitatea locuirii, Studiul 19. Noile legături urban‐rural şi dezvoltarea locală, în cadrul domeniul 5. Reţeaua de localităţi, conducând la formularea obiectivului strategic OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

Obiectivul aferent Domeniului 5. Rețeaua de localități, împreună cu obiectivul strategic OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi servicii echilibrate la nivel naţional (aferent Studiului 1. Analiza structurii şi evoluţiei demografice, Studiului 2. Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale și Studiului 3. Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie) corespund priorității incluse în Agenda Teritorială a Uniunii Europene 2020 PT1. Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate.

Acestei priorități a Agendei Teritoriale 2020 îi corespunde una dintre cele cinci provocări identificare la nivelul dezvoltării teritoriale a României, şi anume SDTR1. Dezvoltare teritorială policentrică şi echilibrată a zonelor urbane și rurale.

Legătura Studiului 15. Rețeaua de localități după rang și importanță cu studiile Domeniului 5. Rețeaua de localități: Legătura dintre studiul prezent, Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi și Studiul 19. Noile legături urban‐rural şi dezvoltarea locală se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Rangul și importanța localităților sunt determinate de dezvoltarea istorică în cadrul natural al țării, în lungul bazinelor hidrografice;

Dezvoltarea localităților urbane și creșterea importanței la nivel național și regional trebuie să țină seama de ierarhia capitalelor primare (capitale istorice), secundare (capitale culturale și turistice) și terțiare;

Creșterea gradului de mobilitate și necesitatea dezvoltării de parteneriate între localități în vederea creșterii competitivității la nivel regional, național și internațional a condus la dezvoltarea sistemelor de localități bazate pe legături economice, sociale și spațiale(rețele de transport);

În vederea dezvoltării sistemelor de localități ca parte integrată a rețelei de naționale de localități este necesară implementarea unor strategii și programe comune de dezvoltare;

La nivel microteritorial, necesitatea creșterii calității vieții în localități și nevoia creșterii rolului pe piața economică a determinat dezvoltarea unor noi parteneriate între localitățile urbane și rurale și colaborări între actorii publici, privați și din sectorul civil;

Parteneriatele urban‐rural trebuie să conțină managementul extinderii spațiului urban în zona rurală, de coroborare a activităților economice din sectorul primar cu cele din sectoarele secundar și terțiar.

Legătura dintre studiul prezent, Studiul 17. Caracteristicile localităţilor urbane şi rurale și Studiul 18. Calitatea locuirii se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Tendințele actuale de dezvoltare a localităților constau în schimbări în structura internă a localităților (schimbări în folosirea teritoriului prin mărirea suprafețelor construite și diminuarea suprafețelor agricole);

Este necesară restructurarea zonelor periferice degradate ale localităților, prin utilizarea eficientă și durabilă a teritoriului, pentru amplasaarea unor funcțiuni care stimulează mobilitatea populației și pot genera noi locuri de muncă;

Mărirea confortului locuirii prin asigurarea serviciilor publice tehnico‐edilitare și a spațiilor plantate și prin mărirea spațiilor locuințelor;

Dezvoltarea coerentă în teritoriu și buna întegrarea a orașelor în cadrul rețelei de localități face necesară respectarea unei serii de principii: construirea cu respectarea structurii interne a localităților; diminuarea densității locuirii datorită micșorării populației; necesitatea structurări dezvoltării urbanistice a localităților periurbane;

Legătura Studiului 15. Rețeaua de localități după rang și importanță cu studiile Domeniului 1. Structuri demografice şi evoluţie socială: Legătura dintre studiul prezent și Studiul 1. Analiza structurii şi evoluţiei demografice se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Populația țării se află într‐un proces continuu de scădere a numărului de locuitori și de îmbătrânire; scăderea populației se manifestă mai puternic în majoritatea orașelor și, în mod semnificativ, în orașele cu puternic declin economic, în arealele montane și în unele zone rurale cu declin de populație cauzat de calitatea slabă a vieții

Se înregistrează un nivel crescut de mobilitate în teritoriu a populației, datorită extinderii bazinelor de muncă aferente marilor poli urbani și relocării populației polilor urbani în localitățile periurbane;

Migraţia dublă urban‐rural: migrația poplației din mediul rural și orașele mici către orașele de dimensiuni mari, cu pontențial economic mai mare și cu o calitate mai bună a facilităților și serviciilor care determină calitatea vieții; migrația populației din

76


76

mediul urban către mediul rural, cu precădere a populației îmbătrânite și a forței de muncă disponibilizate din sectorul secundar(populaţie urbană săracă).

Există localități în care populația se micșorează puternic sau localități cu populație ”zero”, pentru care este necesară definirea unor politici adecvate

Legătura dintre studiul prezent și Studiul 2 . Analiza structurii şi evoluţiei sociale şi profesionale se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Populația unor localități mici (orașe și sate) a căpătat o structură socio‐profesională complexă, datorită mișcării populației în teritoriu;

Noile relații economice conduc la terțiarizarea puternică a populației localităților; procesul de dezindustrializare a condus la diminuarea populației din sectorul secundar și la mișcarea puternică a populației șomere (migrație internă și externă);

Profilurile localităților sunt diferențiate în funcție de structura socio‐profesională a locuitorilor, fapt care se reflectă în tipul de activități economice desfășurate în teritoriul acestora;

Legătura dintre studiul prezent și Studiul 3. Servicii sociale, de sănătate şi de educaţie se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Serviciile de bază ‐ servicii sociale, de sănătate şi de educaţie – sunt factori secundari care determină migrația populației către mediul urban și care joacă un rol din ce in ce mai important, pe măsură ce crește gradul de dezvoltare al țării.

Este necesară implicarea administrației publice locale în asigurarea serviciilor și dotărilor de bază în mediul rural, în orașele mici și în orașele monoindustriale în declin, în scopul creșterii atractivității localităților și în vederea atragerii de investitori și de noi locuitori

Legătura dintre studiul prezent și Studiul 4. Activităţile din sectorul primar, Studiul 5. Activităţile din sectorul secundar, Studiul 6. Activităţile din sectoarele terţiar şi cuaternar, Studiul 8. Context macroeconomic, politici bugetare şi finanţe publice se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Ultimele două decenii reprezintă o schimbare a profilului economic al orașelor, datorită procesului de dezindustrializare, de la sectorul secundar la cele terțiar și cuaternar și, într‐o mai mică masură, către cel agricol și de prelucrare a produselor agricole în orașele mici;

Odată cu diminuarea importanței sectorului secundar și începerea procesului de adaptare a economiei locale la cerințele pieței internaționale, devine necesară dezvoltarea policentrică a orașelor și scăderea gradului de dependență economică a orașelor de un singur tip de activități economice;

Adaptarea la piața liberă reprezintă un proces continuu de adaptare a infrastructurii localităților și a forței de muncă la noi domenii de activitate, de reconsiderare a factorilor care determină calitatea locuirii, pentru a crește gradul de atractivitate pentru profesioniști și pentru investitori; acest fenomen este resimțit în principal în polii de creștere și în polii de dezvoltare;

Conectarea și raportarea dezvoltării orașelor la politicile de dezvoltare regionale, la politicile de echilibrare fiscală și bugetară, urmărindu‐se responsabilizarea adiministrațiilor locale în gestionarea fondurilor publice;

Este necesară monitorizarea și gestionarea efectelor dezvoltării economice a localităților asupra utilizării teritoriului.

Legăturile dintre studiul prezent și Studiul 9. Cadrul natural şi biodiversitatea, Studiul 10. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale, Studiul 11. Protecţia mediului şi riscurile naturale și Studiul 12. Protecţia patrimoniului natural, cultural şi a peisajului se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Este necesară limitarea extinderii localităților urbane și rurale în teritoriu în vederea protejării cadrului natural, în special a patromoniului natural de interes internațional, național și comunitar;

Modul de extindere în teritoriu a localităților urbane face necesară limitarea relațiilor de dependență dintre rural și urban în cazurile în care aceasta conduce la degradarea factorilor de mediu, la utilizarea inadecvată a resurselor naturale, la dispariția elementelor din spațiul rural care conferă identitate locală și la diminuarea valorii patrimoniului natural.

Legătura dintre studiul prezent, Studiul 13. Căi de comunicaţii şi transport și Studiul 14. Reţele nationale de comunicatii se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Rețeaua de transport – rutier, feroviar, aerian, fluvial și maritim – și rețeaua de comunicații sunt principalele elemente de legătură între localități; din acest considerent, conectivitatea localităților reprezintă un factor determinant pentru modul în care localitățile interacționează și colaborează;

Dezvoltarea infrastructurii (prin extinderea retelei spațiale de drumuri de importanță națională și internațională, prin diversificarea și folosirea eficientă a mijloacelor de transport și crearea unui sistem de transport integrat) este un factor important pentru extinderea ariilor de influentă economică în teritoriu a polilor urbani; dezvoltarea infrastructurii de transport și comunicații asigură o mai bună conectivitate a zonelor active economic și oferă posibilități de dezvoltare pentru localitățile rurale și pentru orașele mici amplasate între polii de creștere, în lungul căilor de circulație;

Este necesar un management al modului de dezvoltare în teritoriu al localităților și un control al gradului de dependență al mediului rural faţă de mediul urban, pentru a nu afecta accesibilitatea localităților și a nu îngreuna sistemele de transport;


77

Un factor important care contribuie la creșterea calității locuirii și la creșterea atractivității localităților este eficiența rețelei de transport, cu precădere cea de transport în comun organizată în sistem integrat care asigură, în special în zonele metropolitane, legătura dintre zonele de rezidență ale forței de muncă și zonele în care sunt amplasate activitățile economice;

La nivelul Grupurilor de Acțiune Locală, dezvoltarea sitemului de transport în comun și a căilor de circulație sunt factori care contribuie la dezvoltarea omogenă a teritoriului și favorizează creșterea competitivității regionale a acestor asociații;

În contextul dezvoltării funcțiunilor care conferă un caracter aparte orașelor și care determină profilul economic al acestora – porturi, aeroporturi, noduri feroviare – organizarea principalelor infrastructuri de transport la nivel teritorial trebuie să se raporteze la aceste orașe și la integrarea lor în rețelele europene de transport.

Legătura dintre studiul prezent și Studiul 7. Activităţile şi infrastructura turistică, Studiul 20. Protecţia monumentelor istorice şi a patrimoniului construit și Studiul 21. Infrastructuri culturale se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Legea 351/2001, nominalizează prezența infrastructurilor culturale și sportive ca un indicator cantitativ și calitativ minimal al localităţilor urbane;

Protejarea monumentelor istorice şi a patrimoniului construit reprezintă o parte a politicilor de creştere a coeziunii teritoriale și comunităţilor și o bază pentru îmbunătățirea calităţii vieţii şi a creşterii atractivităţii la nivel teritorial;

Patrimoniul construit, infrastructura culturală și sportivă sunt elemente de identitate ale localităților, care favorizează dezvoltarea relațiilor și parteneriatelor dintre localități prin prisma creării unor legături tematice;

Orașele și municipiile cu un patrimoniu arhitectural, cultural și istoric reprezentativ sunt noduri importante în cadrul sistemelor de localități incluse în circuite turistice; la acest sistem de localități urbane se adaugă localitățile rurale incluse în circuitele turistice axate pe explorarea patrimoniului vernacular și a tradițiilor locale specifice anumitor areale geografice.

Întărirea rețelelor de stațiuni turistice și balneo‐climatice reprezintă, la nivel regional și local, un important factor de dezvoltare economică, demografică și spațială a localităților.

Legătura dintre studiul prezent și Studiul 22. Zone periferice şi legături transfrontaliere se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Stimularea parteneriatelor economice create între centrele urbane aflate în zona transfrontalieră și orașele apropiate din țările vecine reprezintă un factor de coeziune al euro‐regiunilor și de consolidare a relațiilor transfrontaliere;

Este necesară intensificarea relațiile transfrontaliere cu precădere în cazul orașelor‐port de pe Dunăre, unde există un potențial crescut de dezvoltare a activităților de schimb de mărfuri și unde este posibilă facilitarea accesului populației străine la infrastructurile și serviciile regionale existente.

Slaba conectivitate a localităților din zonele de frontieră, cu precădere a celor rurale, la rețelele naționale și regionale de transport este o problemă care împiedică dezvoltarea omogenă a teritoriului.

Legătura dintre studiul prezent și Studiul 23. Zone cu specific geografic se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Este necesară creșterea coeziunii teritoriale și dezvoltarea echilibrată a regiunilor, prin diminuarea discrepanțelor dintre zonele cu o rată de creștere economică accentuată și cu un statut social apropiat de nivelul european și zonele cu un specific geografic a priori defavorabil;

Este necesară corelarea politicilor teritoriale bazate pe zonele funcţionale cu cele bazate pe problematica regională şi cu politicile sectoriale, în vederea articulării coerente a acestora.

Legătura dintre studiul prezent, Studiul 24. Structura şi funcţiile administraţiei publice și Studiul 25. Planificare strategică teritorială se bazează pe următoarele constatări și necesități:

Este necesară corelarea acțiunilor autorităților administrației publice locale și crearea menanismelor de colaborare la nivel regional și subregional pentru elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de dezvoltare;

Este necesară dezvoltarea prin planificare a teritoriului prin coordonarea tuturor aspectele sale, cu luarea în considerare a necesităţilor în ceea ce priveşte organizarea administrativă pentru diminuarea disfuncţiilor şi discrepanţelor din teritoriu.

III.5. Implicaţii economice, sociale, de mediu

Competitivitate economică, dezvoltare regională şi locală, organizarea unor infrastructuri de transport

Creşterea coeziunii sociale a comunităţilor; îmbunătăţirea imaginii despre România şi despre locuitorii săi pe care o are populaţia din alte ţări; stabilizarea populaţiei în localităţi prin ocuparea potenţialului uman local (activităţi legate de turism, ocupaţii tradiţionale, ocupaţii legate de activităţile de protecţie);

Dezvoltare durabilă, schimbări climatice; protejarea patrimoniului natural şi cultural în cadrul procesului de extindere în teritoriu a spațiului urban, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii culturale.

78


78

IV. Elemente strategice şi operaţionale

IV.1. Viziune și obiective strategice

IV.1.1. Diagnostic

Teritoriul și rețeaua de localități rurale și urbane au suferit după 1990 transformări semnificative care au condus la o dezvoltare puternic influențată de contextul local, în curs de aliniere la tendințele de dezvoltare europene și de formarea unui sistem policentric de localități; sistemul policentric cuprinde armatura urbană formată din localitățile cu putere de iradiere a creșterii economice în teritoriu: Municipiul București, polii de creștere și polii de dezvoltare. Dezvoltarea echilibrată a teritoriului necesită reconsiderarea rolului orașelor mici și medii în coordonarea dezvoltării regionale și a rolului localităților rurale în asigurarea dezvoltării omogene a teritoriului.

Probleme generale cu care se confruntă rețeaua de localități vizează modul de funcționare al acestora și modul în care se relaționează localitățile în vederea realizării unui sistem policentric: Transformarea teritoriului și a localităților sunt marcate în mod semnificativ de procesul de reașezare a populației, de

începutul organizării sistemului de legături în teritoriu şi în localităţi, de evoluția rapidă a periferiilor și a comunelor limitrofe marilor aglomerări urbane, de dezvoltarea fără planificare, de dezvoltarea a unor infrastructuri turistice majore, de transformări funcţionale în interiorul localităţilor. Aceste procese, împreună cu o serie de factori de context local – proximitatea centrelor urbane, apariția unor medii mixte, parțial urbane și parțial rurale, cauzate de redefinirea relațiilor urban‐rural în zonele metropolitane sau de declinul economic al activităților de tip urban și de creștere a celor de tip rural –, au ca efect dezvoltarea neomogenă a rețelei de localități și distribuția neechilibrată a acestora în teritoriu. Din aceste considerente, modul de abordare a problemelor legate de reţeaua de localităţi trebuie să ţină seama de existența unor medii mixte, cu caracteristici parţial urbane şi parţial rurale, în emergenţă: este vorba atât de sate, în special de cele situate în vecinătatea marilor aglomerări urbane, în care activităţile de tip rural sunt în declin, iar cele de tip urban sunt în creştere, cât şi de oraşe în care se constată un proces invers, de declin al activităţilor de tip urban şi de creştere a celor de tip rural.

În contextul scăderii populaţiei, ierarhizarea localităţilor este diferită faţă de cea statuată prin legislaţia sfârşitului deceniului şapte al secolului trecut. Astfel, majoritatea oraşelor a căror creştere a fost artificială are în prezent un rol similar celui pe care orașele l‐au avut în perioada antebelică, de centre locale, iar oraşele ale căror condiţii actuale economice şi sociale sunt favorizate de factori multipli de creştere socială şi economică îşi menţin rolul sau şi‐l redefinesc; pe de altă parte, este de luat în considerare necesitatea creării unei baze legislative coerente pentru zonele metropolitane în afirmare.

Analiza evoluției numărului de localități relevă procesul de declarare de noi orașe în jurul municipiilor de mari dimensiuni și de dezvoltare puternică a unor comune periurbane, a căror structură de facilități și de servicii nu a fost adaptată la creșterea rapidă a numărului de locuitori (numeroase comune, cu precădere cele periurbane, au peste 10000 locuitori). Este remarcat, de asemenea, un dezechilibru al repartiției numărului de localități în teritoriu; tendința de creștere a numărului localităților urbane prin declararea de noi orașe și municipii nu a reprezentat o soluție eficientă în rezolvarea problemelor zonelor izolate, lipsite de localități urbane, în care se urmărea crearea unor centre urbane cu statut de pol de dezvoltare la nivel local.

Declararea a numeroase orașe a creat brusc o situație nouă în ceea ce privește structura rețelei de localități: apariția unor sisteme urbane formate în general în jurul marilor orașe, sisteme care sunt încă slab conformate și care se adaugă sistemelor urbane formate în trecut. Sunt necesare, deci, studierea localităților în sisteme, stabilirea modului corelat de dezvoltare a localităților, definirea raporturilor juridice dintre localitățile care formează un sistem urban.

Analiza împărțirii admnistrative la nivelul UAT relevă necesitatea adaptării modului de organizare administrativă la situația economică, socială, culturală și demografică actuală și la noile tendințe de dezvoltare ale țării în raport cu obiectivele europene, prin: revizuirea statutului orașelor care nu îndeplinesc condițiile minime prevăzute de Legea 351/2001, a comunelor cu populație peste 10000 locuitori și a satelor cu populație zero, revizuirea modului de distribuție a instituțiilor administrației publice la nivel regional și subregional, revizuirea bazei normative și legislative care vizează zonele metropolitane, definirea rolului de centru de deservire intercomunal pe care orașele mici îl pot căpăta. Clasificarea legală pe ranguri a orașelor, stabilită prin Legea nr. 351/2001, nu a fost continuată după anul 2002 în cazul declarării de noi orașe și municipii.

Analiza împărțirii administrative la nivel teritorial evidențiază câteva situații de necorelare între organizarea administrativă și caracteristicile teritoriului. În acest sens, o problemă teritorială o reprezintă existenţa a două judeţe (Ialomiţa şi Călăraşi) care, din pricina formei şi amplasării, fac imposibilă o departajare a teritoriilor după aria de influenţă: astfel, jumătatea de est a acestor judeţe, aflate în aria de influenţă a Municipiului Constanţa și a Dunării, rămîne marginală în Regiunea III. Lipsa de corelare între regiunile de dezvoltare şi regiunile istorice a condus la apariția unor regiuni lipsite de coeziune: Regiunea II Sud‐Est, cuprinde două judeţe din Ţara Românească – Brăila şi Buzău, două judeţe din Moldova – Galaţi şi Vrancea şi două judeţe


79

din Dobrogea – Tulcea şi Constanţa. Modul actual de organizare regională a teritoriului conduce la apariția unor probleme de accesibilitate cauzate de existența unor distanțe mari între sediile serviciilor publice și domiciliul locuitorilor.

Toate analizele localităţilor urbane prezintă clasificări diferite ale acestora, în funcție de criteriile de analiză; factorul comun al acestor clasificări rămâne, însă, mărimea populației, în acest factor comun rezidând şi perisabilitatea acestor clasificări. Clasificarea orașelor din România conform HG nr. 1149/2008 are scopul pragmatic de a facilita finanțările investițiilor din fonduri europene. Dintre clasificările efectuate până în prezent, aceasta este cea mai concludentă, polii de creștere, în calitate de noduri principale ale sistemului policentric de localități, având capacitatea de a iradia în zonele de influență (locală, metropolitană, regională – în funcție de profilul acestora).

Influența teritorială majoră a polilor de creștere și dezvoltare a condus la înființarea în apropierea orașelor mari, a unor orașe cu populație mică (sub 10.000 locuitori) care sunt dependente de infrastructura marilor orașe, ceea ce duce la îngreunarea funcționării acestora; din punct de vedere demografic, dezvoltarea polilor de creștere și a centrelor metropolitane a încurajat mișcarea locuitorilor înspre localitățile mici apropiate de orașele mari.

Modul de distribuție în teritoriu a resurselor și mișcarea populației au condus la conturarea unor localități mari polifuncționale (între care nu se face distincție după funcțiuni specifice fiecăreia) și a unor localități mici monofuncționale, având ca efect dispunerea inegală în teritoriu a resurselor și apariția unor diferențe semnificative între calitatea locuirii și între oportunitățile oferite de cele două categorii de localități urbane.

Lipsa finanțărilor funcțiunilor speciale ale localităților care le conferă caractere specifice (porturi, aeroporturi, noduri de cale ferată, universități și studenți, funcțiuni turistice, sedii ale administrațiilor bisericești) îngreunează dezvoltarea economică și socială a orașelor prin valorificarea competențelor distinctive și împiedică formularea unor politici locale clare cu rol în procesul de afirmare al orașelor la nivel internațional și național.

Extinderea masei economice a oraşelor mari necesită sisteme urban‐rural integrate: Zona economică funcţională a oraşului Bucureşti se întinde până la Ploieşti, Piteşti, Târgoviște, Giurgiu şi Călăraşi,

formând o aglomerare urbană care, în ultimii ani, s‐a dovedit din ce în ce mai dinamică. Timişoara are o populaţie de circa 300.000 de locuitori şi generează aproximativ 3% din venitul total al firmelor din

ţară; populaţia se triplează şi masa economică se dublează în zona din jur; Craiova are o populaţie de aproximativ 250.000 de locuitori, dar potenţialul economic din zona metropolitană este de

patru ori mai mare. Orașele Timişoara, Arad, Iaşi, Satu Mare și unele orașe dunărene sunt sisteme transfrontaliere;

Municipiul București necesită o abordare specială din următoarele motive: Necesită elaborarea unor măsuri particulare datorită rolului său teritorial, național și internațional Decalajul enorm, din toate punctele de vedere, între București și restul țării, inexistența unor orașe care să ocupe

palierul dintre Municipiul București și polii de creștere imediat următori Lipsa de legătură între administrația publică a municipiului București, cea a județului Ilfov și cele ale județelor

înconjurătoare78.

Conform Raportului Băncii Mondiale (2013), nivelul de urbanizare este mai mare cu aproximativ 10% faţă de datele oficiale – adică 65 % faţă de 55 %, datorită includerii în mediul urban a comunelor periurbane, adiacente centrelor metropolitane. Acest fapt relevă necesitatea redefinirii statutului administrativ și juridic al unor localități.

Necesitatea unei coordonări a APL în teritoriu rezultă din analiza ADI/GAL create, care arată o preferinţă către structuri istorice care reprezintă un factor de coeziune culturală şi socială (Ţara Haţegului, Ţinutul Pădurenilor, Ţara Zarandului, Mărginimea Sibiului, Ţara Vrancei ş.a.). Numărul mare, amploarea teritorială şi gradul de coeziune ridicat al teritoriilor cuprinse în aceste asocieri reprezintă un semn important al necesităţii unui nivel administrativ intermediar între cel judeţean şi cel local şi o necesară redefinire a limitelor teritoriale ale unor judeţe.

Slaba cooperare a autorităților administrației publice locale grupate în asociații de dezvoltare: Zone Metropolitane, Asociații de Dezvoltare Intercomunitară, Grupuri de Acțiune Locală

În paralel cu dezvoltarea sistemelor de clasare tehnică a localităților urbane în funcție de gradul de importanță al acestora în teritoriu și în scopul atragerii investitorilor și resurselor financiare, este necesară definirea unor moduri de clasare tehnică a localităților rurale și de recunoaștere a impactului pe care acestea îl pot avea în dezvoltarea locală și în echilibrarea teritoriului.

78 În vederea soluționării acestor probleme, Conceptul Strategic București 2035 (2011), prevede: formarea unităților administrative de tip zonă metropolitană, cu rol în

controlarea si coordonarea expansiunii teritoriale a asezarilor, gestiunea unor servicii publice la nivel metropolitan, favorizarea dezvoltarii prin intermediul cooperarii intre UAT; dezvoltarea coerentă la nivel urban și teritorial a Municipiului București și a zonei sale de influență prin intermediul unui proces de planificare spațială lucidă.

80


80

IV.1.2. Viziune şi obiective generale în privința rețelei de localități

La nivelul dezvoltării teritoriale a României, viziunea de dezvoltare trebuie să ia în considerare următoarele elemente determinante pentru înţelegerea rolului României în contextul european: Existenţa unor regiuni cu caracteristici istorice, sociale şi geografice diferite, ale căror trăsături culturale și ecologice

comune creează unitate (dezvoltare durabilă); Existenţa unei diversităţi naturale, culturale şi peisajere în mediile urban şi rural care generează condiţii atractive pentru

locuire şi activităţi economice, în condiţiile unei coeziuni sociale şi culturale bazate pe structuri tradiţionale şi pe potenţialul major de inovaţie al populaţiei (competitivitate teritorială);

Existenţa unui spaţiu rural cu mare tradiţie şi vitalitate, ale cărui resurse sunt catalizate de sistemul urban în expansiune (coeziune teritorială).

Scenariul de dezvoltare recomandat pentru teritoriul naţional este acela al echilibrului competitiv, înţelegând prin aceasta importanţa susţinerii dezvoltării în legătură cu trei niveluri de pertinenţă al intervenţiei coordonatoare a statului: Primul nivel este cel al macro‐teritoriilor competitive la nivel regional, interregional şi european (zonele metropolitane ale

oraşelor competitive şi teritoriile de influenţă ale acestora), al căror rol este cel de motor al dezvoltării şi al inovării și unde intervenţia statului trebuie să privilegieze competitivitatea teritorială.

Al doilea nivel este cel al teritoriilor nou definite în legătură cu provocările economice şi sociale, mizând pe punerea în echilibru a resurselor şi potenţialului teritorial al regiunilor şi, în cadrul acestora, al micro‐regiunilor, cu rol major în agregarea comunităţilor în jurul priorităţilor de dezvoltare;

Al treilea nivel este cel al echilibrului teritorial între polii de dezvoltare urbani şi rurali: recunoaşterea teritoriilor rurale ca poli de dezvoltare durabilă reprezintă una dintre cheile de reducere a disparităţilor.

Policentrismul reprezintă, astfel, un concept care nu mai este limitat la reţeaua de localităţi urbane, ci la teritorii populate, cu individualitate şi cu rol specific în dezvoltarea teritorială; statul trebuie să îşi asume redefinirea conceptelor de zone funcţionale la nivel naţional: zonelor funcţionale generate de oraşele de mari dimensiuni li se alătură recunoaşterea teritoriilor rurale ca poli de dezvoltare şi nu numai ca spaţii naturale şi agricole, integrând astfel calitatea acestora de vector de dezvoltare şi creând posibilitatea intercorelării dintre polii urbani şi cei rurali.

Obiectivele dezvoltării echilibrate a reţelei de localităţi trebuie să fie corelate cu cele legate de calitatea locuirii, urmârindu‐se o politică de natură culturală, în măsură să creeze coeziune între teritorii şi, mai cu seamă, să urmărească obiectivele de dezvoltare ale României în context european. Printre aceste obiective se numără existenţa unor comunităţi competitive, rurale şi urbane, adaptate sistemelor actuale. Problemele identitară şi patrimonială reprezintă componentele de bază ale acestui proiect cultural de anvergură.

Viziunea referitoare la rețeaua de localități a României este corelată cu obiectivul strategic al Domeniului 5. Rețeaua de localități, Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale, urmărind dezvoltarea unei rețele policentrice de localități urbane și rurale, cu grad crescut de atractivitate, dezvoltată omogen în teritoriu și conectată la sistemul european de localități.

Principalele puncte ale viziunii referitoare la rețeaua de localități urmăresc: Rețeaua orașelor mari va fi stabilizată și formată din: orașul București, cu putere mai mică în activitățile totale ale țării, în

comparație cu puterea actuală; orașele capitale ale regiunilor istorice (Cluj‐Napoca, Timișoara, Iași), care se vor dezvolta și vor avea o putere mai mare în activitățile totale ale țării, în comparație cu situația actuală; orașe capitale turistice și culturale, cu putere mai mare decât în prezent (Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Constanța, Tulcea, sistemul urban Brăila ‐ Galați, sistemul urban Valea Prahovei, Râmnicu Vâlcea, Suceava, sistemul urban Baia Mare‐Satu Mare); capitale terțiare (Arad, Oradea, Bacău, Târgu Mureș, Pitești, Târgoviște, Craiova, Deva, Ploiești); alte orașe resedințe de județe (Alexandria, Bistrița, Botoșani, Buzău, Călărași, Drobeta‐Turnu Severin, Focșani, Giurgiu, Miercurea‐Ciuc, Piatra‐Neamț, Reșița, Sfântu‐Gheorghe, Slatina, Târgu Jiu, Vaslui, Zalău) (vezi Harta 15.35)

Reîmpărțirea teritoriului administrativ al marilor poli urbani în subunități administrative va facilita managementul durabil al acestora: marile orașe vor fi împărțite în sectoare, orașul București va avea un sector suplimentar central;

Populația urbană (cu număr în scădere) va fi distribuită în orașe mari și în localitățile din jurul acestora, în sisteme de localități urbane și în localități izolate în teritoriu. Rețeaua localităților va fi împărțită în ranguri care, pe baze științifice, vor avea relații juridice și economice cu teritoriul, iar populația cu ocupații agricole (cu număr în scădere) va fi concentrată în forme stabile de localități (de asemenea cu număr în scădere); la aceasta se va adăuga stabilizarea locuitorilor în satele situate la mare altitudine;

Vor fi relansate sistemele de transport de mărfuri și persoane, care actualmente sunt decăzute (transportul pe cale ferată, transportul aerian, cel maritim și cel fluvial);

Vor fi create parteneriate puternice urban‐urban, rural‐rural și urban‐rural în scopul creșterii calității vieții în ambele medii;

Împărțirea administrativ‐teritorială a țării va fi reorganizată în mod eficient, răspunzând cerințelor particulare ale fiecărui tip de teritoriu: regiuni, județe, niveluri intermediare între județe și UAT, UAT;


81

În zona de sud‐est a țării se vor produce modificări ale regiunilor, județelor și UAT, în concordanță cu rolul teritorial al capitalei;

Serviciile publice vor fi organizate pe mai multe trepte și vor avea mai multe amplasamente în teritoriul țării, pentru a fi mai accesibile populației deservite;

Zonele în care factorii latenți de urbanizare pot fi activați și valorificați se vor dezvolta (procesul de creștere a populației în mediile urbane și în zonele acestora de influență va fi accelerat în zonele de est și sud‐est, precum și, parțial, în zona de vest, zonă punte către Europa Centrală);

Parteneriatele economice create între centrele urbane aflate în zona transfrontalieră și orașele apropiate din țările vecine vor contribui la formarea unor euro‐regiuni și la consolidarea relațiilor transfrontaliere; acest aspect va fi benefic mai ales pentru orașele‐port de pe Dunăre, unde va fi valorificat potențialul crescut de dezvoltare a activităților de schimb de mărfuri;

Distribuția echilibrată a resurselor și a creșterii economice în cadrul rețelei de localități (zone funcționale urbane, zone metropolitane, orașe mici și medii cu rol coordonator la nivel regional, localități rurale cu rol în dezvoltarea locală), ca rezultat al procesului de management durabil al activităților și al dezvoltării infrastructurii centrelor urbane în colaborare cu comunele învecinate, vor sta la baza consolidării unor subsisteme unitare bine structurate din punct de vedere administrativ, urbanistic și economic, atractive pentru relocarea populației și activităților.

Sistemul de autostrăzi propus combină prevederile de principiu ale Comisiei Europene cu cele ale Guvernului României și cu propunerile Quattro Design pentru completarea rețelei (vezi Harta 15.36): Prevederile Comisiei Europene (cuprinse în documentul Trans‐European Transport Network, TEN‐T Core Network

Corridors 2013): Coridorul Orient/East‐Med, cu traseul Calafat – Craiova – Drobeta Turnu Severin – Caransebeș – Lugoj – Timișoara –

Arad – Nădlac Coridorul Rhine‐Danube, cu 2 trasee: Constanța – București – Ploiești – Brașov – Sibiu – Sebeș – Deva – Lugoj –

Timișoara – Arad – Nădlac; Constanța – București (tronson comun cu primul traseu) – Pitești – Craiova ‐ Drobeta Turnu Severin ‐ Caransebeș – Lugoj – Timișoara – Arad – Nădlac (suprapunere parțială cu coridorul Orient/East‐Med).

Propunerile Guvernului României (cuprinse în Strategia de dezvoltare a reţelei de autostrăzi 2014‐2018, elaborată de Guvernul României) care sunt prezentate în Harta 15.36.

Propuneri de completare a rețelei, elaborate de Quattro Design 2013; propunerile de principiu au următoarele obiective: Asigurarea a 3 sisteme de autostrăzi în funcţie de relieful ţării: Moldova – 2 autostrăzi paralele; Muntenia – 2 autostrăzi

paralele, conectate cu cele din Moldova; Transilvania – triunghi de autostrăzi; Prevederea de autostrăzi paralele cu apele importante – Dunărea şi Prutul – şi cu litoralul Mării Negre; Conexiunea dintre sistemele de autostrăzi din Transilvania, Moldova și Muntenia prin trecerea Munților Carpați numai

în 5 puncte (Pasul Tihuța, Oituz – Brețcu, Valea Prahovei, Valea Oltului, Porțile de Fier – Poarta Orientală); Asigurarea sistemului de autostrăzi care înconjoară Marea Neagră și care trebuie să evite traversarea Rezervației

Biosferei Delta Dunării79; Asigurarea legăturilor dintre Municipiul București și capitalele primare (Iași, Cluj Napoca, Timișoara); Asigurarea legăturilor directe între orașele desemnate capitale primare; Includerea în sistemul de autostrăzi a regiunilor izolate față de restul țării (Maramureș, Crișana, Bucovina, Moldova de

Jos, Dobrogea); Evitarea concentrării circulației în Muncipiul București; Asigurarea unor inele de autostradă în jurul orașelor importante spre care converg 4 brațe de autostradă; Traversarea Dunării numai prin 5 poduri de autostradă (Calafat ‐ Vidin, Zimnicea – Sviştov, Călărași – Silistra, Fetești –

Cernavodă, Brăila ‐ Măcin). Asigurarea conectării cu sistemul de autostrăzi din țările vecine: Republica Moldova (Chișinău, Comrat), Ucraina

(Odesa, Cernăuți, Liov), Ungaria (Szeged, Debrecen, Nyiregyhaza), Serbia (Novi Sad – Beograd), Bulgaria (Vidin – Sofia, Veliko Târnovo, Varna, Șumen);

79 Se menționează faptul că până în prezent Comisia Europeană nu a avansat această idee în documentele oficiale; înconjurarea cu autostrăzi a Mării Negre, acțiune care este logică în conformitate cu ideile generale de amenajare a teritoriului și cu funcționalitățile zonelor litorale, va fi propusă în viitor, în măsura în care CE va considera că Marea Neagră face parte din Europa. Din acest motiv este avansată, prin prezentul studiu, propunerea de traseu între Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, pentru a putea fi pregătiți pentru acțiunea care va fi dezvoltată probabil într‐o perioadă destul de apropiată.

82


82

Atingerea obiectivelor expuse mai sus a condus la configurația principală a sistemului de autostrăzi, după cum urmează (numerotarea autostrăzilor este necesară numai pentru ordinea expunerii )80: 1. TEN‐T parțial: București – Pițești – Râmnicu Vâlcea – trecere Carpați – Sibiu 2. TEN‐T: București – Fetești – pod Dunăre – Cernavodă – Constanța 3. TEN‐T parţial: București – Ploiești – Comarnic – trecere Carpați – Brașov – Târgu Mureş – Turda – Cluj Napoca – (Sebeş)

– Oradea – Debrecen/Ungaria 4. TEN – T parţial: Braşov – Sibiu – Sebeş – Lugoj – Timişoara – Arad ‐ Szegeb/Ungaria 5. TEN – T parţial: Lugoj – Caransebeş – trecere Carpaţi – Drobeta Turnu Severin ‐ Craiova – Calafat ‐ pod Dunăre ‐

Vidin/Bulgaria 6. TEN – T parţial: Craiova – Piteşti – Ploieşti – Buzău – Focşani – Bacău – Roman – Suceava ‐ Cernăuţi/Ucraina 7. : Roman ‐ Iaşi ‐ Chişinău/Republica Moldova 8. : Buzău – Brăila‐Galaţi ‐ Comrat/Republica Moldova 9. Black Sea parţial: Varna/Bulgaria ‐ Silistra/Bulgaria – Pod Dunăre – Călăraşi – Slobozia – Brăila – Galaţi ‐

Comrat/Republica Moldova – Odesa/Ucraina 10. : Braşov – trecere Carpaţi ‐ Bacău 11. : Iaşi –Bârlad – Tecuci ‐ Galaţi 12. : Focşani – Galaţi 13. : Brăila – Pod Dunăre – Constanţa – Varna/Bulgaria 14. : Târgu Mureş ‐ Bistriţa 15. : Beograd/Serbia – Timişoara – Arad – Oradea – Satu Mare – Baia Mare – Bistriţa – trecere Carpaţi – Suceava ‐ Iaşi 16. : Bucureşti – Alexandria ‐ Craiova 17. : Piteşti – Alexandria – Zimnicea – Sviştov/Veliko Târnovo/Bulgaria 18. : Drobeta Turnu Severin ‐ Calafat 19. : Cluj Napoca – Baia Mare ‐ Lwow/Ucraina 20. : Autostrăzi inelare în jurul a 16 oraşe: Alexandria, Baia Mare, Braşov, Bucureşti, Călăraşi, Cluj – Napoca, Constanţa,

Craiova, sistemul Brăila – Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Roman, Suceava, Timişoara.

Lungimea reţelei de autostrăzi propuse se poate calcula numai după elaborarea unui studiu de mai mare detaliere care să determine traseele precise ale acestora.

Finanţarea realizării autostrăzilor se poate face în mod parţial cu fonduri europene, în special prin Fondul de Coeziune, după cum urmează81: Fondul de Coeziune prin intermediul căruia se pot finanţa reţele transeuropene de transport, în special proiectele

prioritare de interes european definite de Uniunea Europeană; în cadrul acestui fond, România poate apela la Programul Operaţional Sectorial Transport (POS‐T) care are următoarele axe prioritare: Axa Prioritară 1. Modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN‐T în scopul dezvoltării unui sistem de transport

durabil şi integrării acestuia cu reţelele de transport ale UE Axa Prioritară 2. Modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport în afara axelor prioritare TEN‐T în

scopul creării unui sistem naţional de transport durabil Axa Prioritară 3. Modernizarea sectorului de transport în scopul creşterii protecţiei mediului şi a sănătăţii publice şi

siguranţei pasagerilor Axa Prioritară 4. Asistenţă Tehnică pentru POS‐T Pentru perioada 2007‐2013 bugetul total a fost de aproximativ 5.3 miliarde euro din care82: suportul financiar acordat de Comisia Europeană din Fondul de Coeziune și Fondul European de Dezvoltare Regională ‐ 4.57 miliarde euro; bugetul de stat: 0,805 miliarde euro. Principalii beneficiari ai Programului Operaţional Sectorial „Transport" sunt administrațiile naționale ale infrastructurilor de transport feroviar, rutier și naval, precum și administrațiile naționale și regionale ale infrastructurii aeroportuare.

Fonduri Structurale, Programul Operaţional Regional care prevede în Axa Prioritară 2: Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regională şi locală

Obiectivul general (linia directoare) în privința rețelei de localități, pornind de la principiile de dezvoltare durabilă și coeziune teritorială și socială, este dezvoltarea policentrică a rețelei de localități și crearea premiselor integrării orașelor medii și mici în dinamica teritorială.

Misiunea administrației publice este aceea de a sprijini dezvoltarea coerentă și echilibrată în teritoriu prin formarea unei rețele integrate de localități urbane și rurale care să reprezinte un suport pentru crearea unui mediu economic competitiv, în contextul economiei globale și a unui mediu social normal.

80 Tronsoanele de autostrăzi existente sunt subliniate cu linie continuă, traseele de autostrăzi în curs de execuție sunt subliniate cu linie întreruptă, Orașele din țările vecine sunt scrise cu litere italic.e.

81 Informaţii extrase de pe site‐ul http://www.fonduri‐structurale.ro/

82 Ministerul Transporturilor http://www.ampost.ro/pagini/despre‐pos‐t


83

Harta 15.35. Dezvoltarea activităților, transporturilor și administrației în sistemele urbane Sursă: Quattro Design, 2013 (Studiul 16. Formarea şi dezvoltarea sistemelor de localităţi)

Harta 15.36. Dezvoltarea infrastructurii autostrazilor. Sursă: Quattro Design, 2013

84


84

IV.1.3. Obiective specifice referitoare la rețeaua de localități Obiectivele specifice sunt grupate, după relevanţă, responsabilităţi şi efecte, în trei categorii:

Obiective administrative, în legătură cu obiectivele de interes naţional şi european şi cu cele ale dezvoltării durabile, în context teritorial; sunt finanţate în majoritate din fonduri de stat. Responsabilitatea aparţine exclusiv statului, care poate asocia colectivităţile locale în procesul de dezvoltare, inclusiv prin procesul de descentralizare a serviciilor publice. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere durabilă; necesită măsuri pe termen lung (orizont 2035);

Obiective funcţionale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune socială şi culturală şi de competitivitate teritorială; pot fi finanţate din fonduri de stat sau europene care vizează dezvoltarea regională şi reprezintă, în cea mai mare parte, obiective care necesită măsuri pe termen mediu (orizont 2020). Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor şi de coordonare a implementării măsurilor este dublată de responsabilitatea locală (judeţeană sau regională) în ceea ce priveşte accesul la fonduri şi realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inclusivă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: Asigurarea competitivităţii globale a regiunilor pe baza economiilor locale puternice; Îmbunătăţirea conexiunilor teritoriale pentru indivizi, comunităţi şi întreprinderi; Gestionarea şi conectarea valorilor ecologice, peisagistice şi culturale ale regiunilor.

Obiective teritoriale, în legătură cu obiectivele majore de coeziune teritorială şi de reducere a disparităţilor, vizează dezvoltarea ţinând cont de condiţiile specifice ale teritoriilor (zone cu specific geografic) şi oportunităţile de finanţare naţionale şi europene, reprezentând, în cea mai mare parte, obiective integrate, operaţionale într‐un termen scurt. Responsabilitatea statului în materie de stabilire a obiectivelor, de coordonare a implementării măsurilor şi de facilitare a accesului comunităţilor la fonduri este dublată de responsabilitatea locală (UAT sau grupări de UAT) în ceea ce priveşte realizarea acţiunilor. Corespund obiectivului Europa 2020 de creştere inteligentă şi sunt corelate cu trei din cele şase priorităţi ale Agendei Teritoriale UE 2020: Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice şi echilibrate; Încurajarea dezvoltării integrate în oraşe, regiuni rurale şi specifice; Integrarea teritorială în regiunile funcţionale tranfrontaliere şi transnaţionale.

Obiectivele administrative, funcționale și teritoriale sunt prezentate în continuare, în corelare cu politica aferentă domeniului Rețeaua de localități, cu programele subordonate acestor obiective și cu proiectele‐pilot aferente acestor programe. Sunt definite proiectele‐pilot aferente fiecărui obiectiv specific, a căror implementare reprezintă puncte de pornire în procesul de atingere a obiectivelor.

IV.2. Politici, programe şi proiecte

Politicile, programele și proiectele reprezintă componenta operațională a strategiei și sunt stabilite în funcție de tendințele evoluției teritoriale, de necesitatea alinierii la obiectivele și prioritățile de dezvoltare ale Uniunii Europene, cu scopul creerii unui teritoriu coeziv economic, urbanistic, social și cultural.

Obiectivele strategice sunt corelate cu documentele de referinţă, analizate în Cap. II.2.2. prin preluarea elementelor strategice, a principiilor şi liniilor directoare ale acestora, în legătură cu potenţialul teritorial, tendinţele şi priorităţile stabilite în Cap. III.

Programele si proiectele aferente strategiei de dezvoltare a rețelei de localități conduc la operaționalizarea Politicii cu titlul Dezvoltarea integrată a reţelei de localităţi urbane şi rurale, urmărind valorificarea echilibrată a resurselor localităţilor şi dezvoltarea durabilă a acestora în sistem policentric, corespunzând obiectivului strategic al Domeniului 5. Rețeaua de localități: Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale.

IV.2.1. Obiective administrative (orizont 2035), programe și proiecte asociate acestora

ON15.1. Definirea şi ierarhizarea rețelei de localităţi şi stabilirea unor relaţii juridice în cadrul ierarhiei, în scopul asigurării coeziunii teritoriale în legătură cu polii de creștere și dezvoltare.

Programe asociate: P15.1. Program pentru examinarea situației orașelor, în vederea înfiinţării de noi localități urbane (în zonele deficitare și în cazul comunelor cu dezvoltare puternică), a schimbării statutului localităților urbane care nu îndeplinesc condițiile minimale de declarare stabilite prin Legea 351/2001 şi a desfiinţării unor UAT aflate în declin demografic.

Proiecte‐pilot asociate: PP15.1. Proiect‐pilot de identificare și de sprijinire a orașelor care nu îndeplinesc condițiile minimale de declarare stabilite prin Legea 351/2001 și dacă este cazul, de schimbare a statutului administrativ al acestora.

PP15.2. Proiect‐pilot de desfiinţarea legală a satelor cu populaţie „0”.

PP15.3. Proiect‐pillot de identificare și de schimbare a statutului administrativ al unora dintre comunele cu populație peste 10.000 de locuitori.

PP15.4. Proiect‐pilot de clarificare a statutului juridic și economic al localităților situate în zone periurbane și în arii metropolitane.


85

PP15.5. Proiect pilot de clarificare a statutului juridic și economic al localităților componente ale municipiilor și orașelor.

PP15.6. Proiect‐pilot de reformulare a criteriilor de stabilire a impozitelor și taxelor locale în funcție de cantitatea și calitatea serviciilor publice.

ON 15.2. Coordonarea modului de cooperare a UAT urbane și rurale, bazată pe planificare, în vederea realizării de intervenții teritoriale integrate la nivel național, regional și local și, implicit, a consolidării structurii policentrice a rețelei de localități.

Programe asociate: P15.2. Program de creare a cadrului procedural de planificare strategică teritorială la nivel național, regional, local și a cadrului procedural de cooperare a UAT în vederea realizării de intervenții teritoriale integrate și corelarea modificărilor legislative necesare în procesul de finalizare a elaborării Codului Urbanismului.

P15.3. Program de creare a cadrului normativ privind planificarea spațială, cadru care să formuleze principiile şi instrumentele destinate obţinerii unei dezvoltări coerente a orașelor și satelor, în contextul reducerii populației, al existenței fenomenelui de migrare şi al alinierii la politicile de dezvoltare urbană ale UE.

P15.4. Program de continuare a procesului de elaborare a SDTR ca principal document de planificare strategică la nivel naţional.

Proiecte‐pilot asociate: PP15.7. Proiect‐pilot pentru stabilirea domeniilor și modalităților de cooperare între autoritățile administrației publice locale și pentru crearea cadrului procedural pentru cooperare.

PP15.8. Proiect‐pilot de creare a unei metodologii de realizare a strategiilor de dezvoltare și documentațiilor de amenajare a teritoriului (PATJ, PATZ, PATIC) cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului şi a mediului.

PP15.9. Proiect‐pilot de revizuire și actualizare a metodologiilor de elaborare a documentațiilor de urbanism și a strategiilor de dezvoltare locală pe baza noii legislaţii, cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului, a mediului şi a ţesutului urban specific.

ON15.3. Consfințirea rolului Municipiului Bucureşti în teritoriul național prin crearea unui statut juridic adecvat rolului funcțional major și ariei sale de influență directă în teritoriu.

Programe asociate83: P15.5. Program de creare a unei legislaţii speciale adresate Municipiului Bucureşti şi a zonei metropolitane, de stabilire adecvată a sectoarelor administrative ale municipiului şi de creare a instrumentelor adecvate de planificare la nivel metropolitan, bazate pe garantarea drepturilor cetăţenilor, în contextul bunei guvernanţe84.

P15.6. Program de creare a instrumentelor adecvate de planificare la nivel metropolitan, bazate pe garantarea drepturilor cetăţenilor, în contextul bunei guvernanţe, în mod corelat cu obiectivele strategice ale SDTR.

Proiecte‐pilot asociate: PP15.10. Proiect‐pilot de crearea a unei legislații care vizează în mod specific Zona Metropolitană a Municipiului București.

PP15.11. Proiect‐pilot de înființare a unei platforme de comunicare între administrația publică și comunitățile locale în cadrul elaborării strategiilor și documetațiilor de urbanism.

ON15.4. Revizuirea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, cu priorităţi derivate din Strategia de Dezvoltare Teritorială a României şi cu obiectivele specifice rezultate din studiile de fundamentare.

Programe asociate: P15.7. Program de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului la nivel naţional – secţiunile PATN şi de aprobare a acestora prin lege, cu includerea obiectivelor specifice Domeniului 5. Rețeaua de localități din cadrul SDTR. Proiecte‐pilot asociate: PP15.12. Proiect‐pilot de revizuire și actualizare a bazei de date statistice referitoare la localitățile rurale și urbane.

IV.2.2. Obiective funcționale (orizont 2020), programe și proiecte asociate acestora

ON15.5. Crearea cadrului de cooperare între orașe precum și a schimbului de experiență privind politicile urbane la nivel european, în legătură cu Platforma pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată

Programe asociate: P15.8. Program de consolidare a rolului polilor de creştere şi de dezvoltare prin încurajarea şi dezvoltarea activităţilor economice competitive.

P15.9. Program de stabilire a cadrului de participare a rețelei de orașe din Romania la Platforma pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată.

83 Programe și direcții principale stabilite prin documentaţia Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990‐2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat, beneficiar:Primăria Municipiului Bucureşti; elaboratori: Asociaţia pentru Tranziţia Urbană şi Quattro Design SRL – Arhitecţi şi urbanişti asociaţi, (Raport Etapa II, Cap. 3, autor Şerban Popescu‐Criveanu), 2011

84 Program creat în corelare cu viziunea și obiectivele strategice propuse în Conceptul Strategic București 2035 (2011).

86


86

Proiecte‐pilot asociate:

PP15.13. Proiect‐pilot de definire a condițiilor de cooperare economică dintre polii de creștere în cadrul sistemului policentric de localități.

ON15.6. Revitalizarea relațiilor funcționale dintre localități și întărirea parteneriatelor dintre polii urbani majori și localitățile învecinate, prin crearea de relații de complementaritate și de coroborare a intereselor.

Programe asociate: P15.10. Program de creare de mecanisme de finanţare a oraşelor pe baza ierarhiei stabilite şi pe baza gradului de organizare și de stabilire a politicilor de dezvoltare locală a zonelor metropolitane, a grupărilor de acţiune locală şi a altor forme asociative în teritoriu.

P15.11. Program de cercetare a modului de stabilire, în mod complementar polilor de dezvoltare urbană, a unor poli de dezvoltare rurală (intercomunali sau grupați în jurul unor oraşe de mici dimensiunI) şi pentru organizarea serviciilor publice la nivelul acestora, cu sau fără declararea de noi orașe.

Proiecte‐pilot asociate: PP15.14. Proiect‐pilot de creare a documentelor de planificare strategică la nivel regional şi microregional, în cadrul obiectivului de susținere a creării parteneriatelor dintre colectivitățile locale rurale sau rurale și urbane și de sprijinire a necesităților specifice ale acestora în funcție de tipologia localităților.

IV.2.3. Obiective teritoriale, programe și proiecte asociate acestora

OT15.7. Întărirea legăturilor din cadrul rețelei de localități prin încurajarea realizării de parteneriate și asociații publice sau private la nivel local pentru diminuarea disparităților teritoriale și adaptarea cerințelor cadrului național la specificul local și zonal.

Obiective subordonate: OT15.7.1. Dezvoltarea funcțiunilor speciale ale localităților și redresarea activităților de transport decăzute (cale ferată, aerian, maritim, fluvial) ca mod de crearea a unei identități proprii și de transformare a localităților în noduri principale ale rețelei naționale de localități.

OT15.7.2. Redefinirea statutului economic al oraşelor cu populație de maxim 10000 locuitori și a orașelor monofuncționale în declin și transformarea acestora în orașe competitive la nivel subregional, prin implicarea administrației publice în crearea unui mediu atractiv pentru investitori.

OT15.7.3. Transformarea unora dintre localitățile adiacente Dunării în puncte de interes la nivel național, euro‐regional și sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere între localități, prin dezvoltarea înfrastructurii de transport și a activităților economice și de agrement specifice.

OT15.7.4. Asigurarea îndeplinirii unor standarde adecvate de viață în localitățile izolate sau slab populate, prin realizarea de parteneriate ale autorităților publice locale care au drept scop dezvoltarea infrastructurii de servicii și echipamente în sisteme itinerante.

OT15.7.5. Crearea unor relații de interdependență între polii de creștere sau centrele metropolitane și localitățile situate în ariile lor de influentă, cu scopul dezvoltării echilibrate în teritoriu și al reducerii disparităților.

OT15.7.6. Revitalizarea orașelor monoindustriale în declin prin reafirmarea rolului lor istoric de centru urban de deservire la nivel local pentru comunele învecinate.

OT15.7.7. Fixarea populației, în localităților rurale și urbane de mici dimensiuni, în special în cele cu mari scăderi de populație, situate în zonele montane de mare altitudine și în zona de deltă, prin asigurarea serviciilor și facilităților de bază.

Programe asociate: P15.12. Program de investiții în parteneriat public‐privat în vederea revitalizării infrastructurilor și funcțiunilor speciale ale localităților.

P15.13. Program de sprijinire a sectorului privat în vederea amplasării și dezvoltării activităților economice sustenabile în orasele mici subdezvoltate sau în declin și transformarea acestora în orașe competitive la nivel subregional.

P15.14. Program de transformare a orașelor in declin prin sprijin administrativ în valorificarea potențialului și în dezvoltarea serviciilor de bază, pentru recuperarea rolului istoric de influență la nivel zonal al orașelor.

P15.15. Program de investiții, în localitățile de pe malul Dunării, bazat pe parteneriate public‐privat, în funcțiunile de transport fluvial (marfă, călători) și a nodurilor logistice aferente, în infrastructuriile rutiere si feroviare (inclusiv poduri peste Dunăre), în activitățile economice și de agrement acvatice.

P15.16. Program de investiții în vederea creșterii calității factorilor care determină calitatea vieții în localitățile mici și mijlocii (locuințe, infrastructură de transport, servicii sociale, culturale, recreative, educaționale, de sănătate, sportive ș.a.) în scopul creșterii competitivitatii și atractivitatii orașelor și comunelor slab populate.


87

P15.17. Program de dezvoltare teritorială integrată a polilor de creștere si a zonelor metropolitane (arii funcționale urbane) prin proiecte intercomunale de investiții și servicii publice.

P15.18. Program de asigurare de către polii de creștere și centrele metropolitane, a sprijinului administrativ, economic sau financiar pentru localitățile din cadrul ariilor funcționale urbane, în scopul devoltării echilibrate a teritoriilor și al facilitării mobilității resurselor și populației.

Proiecte pilot asociate: PP15.15. Proiect‐pilot de regenerare urbană a zonelor portuare istorice a orașelor adiacente Dunării și conectarea acestora într‐un subsistem de localități interdependente cu o economie bazată pe activități portuare, comerț, agrement și turism tematic (Giurgiu, Drobeta Turnu Severin, Brăila, Galați ș.a.).

PP15.16. Proiect‐pilot de monitorizare și evaluare a performanțelor, a activității și a bazei materiale ale celor 6 zone libere și de definire a gradului în care acestea se pot transforma în componente importante ale economiei locale.

PP15.17. Proiect‐pilot de studiere a impactului teritorial al zonelor libere declarate și a oportunității amplasării unor zone libere și în alte zone frontaliere.

Componentele programului P15.5. de creare a unei legislaţii speciale adresate Municipiului Bucureşti şi a zonei metropolitane, de stabilire adecvată a sectoarelor administrative ale municipiului şi de creare a instrumentelor adecvate de planificare la nivel metropolitan, bazate pe garantarea drepturilor cetăţenilor, în contextul bunei guvernanţe aferent obiectivului administrativ, ON15.3., de consfințire a rolului Municipiului Bucureşti în teritoriul național prin crearea unui statut juridic adecvat rolului funcțional major și ariei sale de influență directă în teritoriu, prezintă următoarele elemente corelate cu obiectivele strategice ale SDTR:

OS1. Creşterea coeziunii sociale în teritorii omogene şi prin servicii echilibrate la nivel naţional P15.5.1. Punerea în operă a unor strategii de creştere a siguranţei locuitorilor, în mod diferenţiat în funcţie de problemele specifice ale fiecărei zone a oraşului:

Promovarea diversităţii sociale şi etnice în toate zonele oraşului, cu evitarea concentrării unor populaţii de nivel social similar în anumite zone ale oraşului; diversificarea funcţiunilor în toate zonele oraşului şi evitarea degradării mixităţii funcţionale din fostele zone comerciale active, pentru asigurarea utilizării spaţiilor publice pe toată durata zilei şi a săptămânii de către categorii diverse de cetăţeni;

Implicarea locuitorilor în luarea deciziilor administraţiei publice locale şi creşterea responsabilităţii cetăţenilor pentru încurajarea şi susţinerea iniţiativelor benefice ale grupurilor comunitare;

Consolidarea reţelei de asistenţă socială şi monitorizarea situaţiei grupurilor – ţintă, în scopul unei folosiri eficiente a resurselor în acest domeniu;

Investiţii în spaţiile publice în scopul creşterii gradului de siguranţă a acestora: securizarea punctelor vulnerabile din oraş (instituţii de învăţământ, cămine de studenţi, biserici, cimitire, spitale, zone comerciale, gări, staţii de metrou, parcuri şi zone de recreere etc.); reabilitarea în continuare a spaţiilor comune situate între blocurile din cartierele de locuinţe colective.

P15.5.2. Asigurarea locuinţelor corespunzătoare necesităţilor tuturor familiilor, fie prin proprietate, fie prin sistemul de ajutor social

Constituirea unui stoc de locuinţe în proprietatea administrației locale, (prin construire pe terenuri proprii, achiziţii pe piaţa liberă, prin răscumpărarea locuinţelor de la persoane ce nu îşi pot plăti impozitele sau prin alte metode considerate adecvate); (aceste locuinţe reprezintă locuinţe sociale, locuinţe de necesitate în cazul unor accidente naturale sau tehnologice, locuinţe temporare necesare în cazul unor operaţiuni urbanistice majore etc); crearea unui sistem de compensare a chiriei pentru persoane cu venituri mici;

Punerea la dispoziţia locuitorilor, în condiţiile legii, prin concesionare sau vânzare, de terenuri din domeniul public şi privat al UAT în vederea construirii de locuinţe; alte metode de încurajare a accesului la terenuri şi la locuinţe.

P15.5.3. Asigurarea distribuţiei echilibrate în teritoriu a iinfrastructurilor educaţionale, culturale, religioase, comunitare, administrative, de sănătate, sportive, comerciale, de recreere ş.a.

Stabilirea şi monitorizarea respectării unor distanţe sau timpi maximi de deplasare a populaţiei din zonele limitrofe către aceste infrastructuri;

Încurajarea dezvoltării comerţului de proximitate (ex: regulamente de incurajare a amplasării în cartierele de locuinţe a unor tipuri de servicii deficitare, cu funcţie inclusiv comunitară: alimentaţie publică, servicii meşteşugăreşti etc.) şi descurajarea construirii de suprafeţe comerciale de mari dimensiuni în zonele centrale ale oraşului;

Sprijinirea construirii de baze sportive, piscine cu acces public, de refacere a bazelor sportive şi a ştrandurilor şi de asigurare a accesului publicului la acestea.

P15.5.4. Organizarea serviciilor comunitare de alimentare cu toate tipurile de utilităţi, de colectare şi neutralizare a deşeurilor menajere şi industriale, de transport în comun şi asigurarea folosirii egale a acestora de către toţi cetăţenii

88


88

Echiparea tuturor zonelor care nu au legătură la sistemele de alimentare cu apă potabilă şi de evacuare a apelor uzate (disfuncţionalitate sporită de extinderea suprafeţelor construite din ultimii 20 ani); interzicerea deversării apelor uzate netratate în apele curgătoare;

Asigurarea deservirii tuturor zonelor oraşului prin sistemul de colectare a deşeurilor menajere; finalizarea investiţiilor referitoare la depozitarea şi neutralizarea deşeurilor urbane şi impunerea colectării şi reciclării deşeurilor în sistem selectiv;

Reorganizarea şi extinderea sistemului de transport în comun municipal şi periurban, zilnic sau de week‐end (ex. tren Gara de Nord – Otopeni – Snagov).

OS2. Valorificarea specificului și potențialului economic al teritoriului P15.5.5. Asigurarea posibilităţilor de construire a terenurilor, conform legii

Respectarea, pe fiecare parcelă, a dispoziţiilor legale privitoare la exercitarea deplină şi netulburată a dreptului de proprietate;

Evitarea impunerii prin documentaţii de urbanism şi prin autorizaţii de construire a unor servituţi asupra unui imobil pentru alt imobil din domeniul privat (extindere asupra vecinilor a unor reguli de securitate internă sau de protecţie tehnologică, treceri de conducte sau cabluri, accese, limitarea însoririi şi a iluminării (este necesară o nouă prevedere legală în acest sens ș.a.));

Stabilirea regulilor de construire faţă de limitele de proprietate în aşa fel încât să se creeze condiţii egale între vecini;

Împiedicarea realizării pe o parcelă a unei construcţii care prejudiciază construirea pe parcelele vecine prin limitarea posibilităţii de construire pe acestea sau aducerea în starea de neconstruibilitate (revizuirea şi aplicarea strictă a prevederilor legale);

Interzicerea construirii pe parcele cu dimensiuni mai mici decât cele prevăzute prin RLU.

P15.5.6. Asigurarea siguranţei juridice a locuitorilor şi investitorilor

Asigurarea clarităţii şi continuităţii reglementărilor urbanistice, astfel încât investitorii să poată să îşi orienteze investiţiile în teritoriul intravilan, iar locuitorii să fie protejaţi în ceea ce priveşte statutul juridic al proprietăţii lor şi a celor vecine;

Asigurarea continuităţii, în D.U. succesive, a reglementărilor urbanistice dovedite a fi favorabile funcţionării şi dezvoltării tuturor proprietăţilor;

Aplicarea egală şi neselectivă a legislaţiei pe toate imobilele, inclusiv a exproprierii pentru cauză de utilitate publică;

Asigurarea, pentru toate imobilele, a izolării şi intimităţii necesare locuirii şi a altor utilizări;

Notificarea către cei interesaţi a schimbărilor preconizate şi asigurarea dreptului de a contesta, în mod democratic, lezarea drepturilor de proprietate.

OS3. Valorificarea echilibrată a resurselor naturale, protecţia mediului şi prevenirea schimbărilor climatice

P15.5.7. Punerea în operă a unor strategii de gestiune a riscurilor naturale în teritoriul administrativ al UAT, care să urmărească în particular:

Identificarea şi evaluarea riscurilor naturale, pe baza unor studii specifice (inundabilitatea, vânturile puternice, eroziunea şi surparea malurilor ş.a.), stabilirea hărţilor de risc obligatorii conform legii, stabilirea măsurilor de protecţie şi implementarea acestora, în colaborare cu alte organisme responsabile;

Gestionarea corectă a zonelor indundabile (interzicerea construirii, integrarea în reţele ecologice, tratament de epurare prin vegetaţie specifică etc);

Actualizarea listei de construcţii cu risc seismic şi realizarea unor liste similare pentru alte categorii de riscuri identificate; continuarea şi intensificarea programului de consolidare a fondului construit cu grad mare de risc; intensificarea controlului calităţii în construcţii pentru investiţiile noi;

Asigurarea de locuinţe de necesitate în caz de calamitate;

Aplicarea cu consecvenţă a programului de reabilitare termică, în special a locuinţelor colective;

Identificarea soluţiilor, inclusiv de ordin legislativ şi normativ, care să asigure procesul de reabilitare a fondului construit şi de prevenire a riscurilor.

P15.5.8. Punerea în operă a unor strategii de îmbunătăţire a stării factorilor de mediu în Municipiul Bucureşti şi la nivel metropolitan

Protejarea terenurilor cu aport la menţinerea calităţii factorilor de mediu, întreţinerea şi ameliorarea stării acestor terenuri, protejarea ecosistemelor valoroase constituite în zona urbană, în corelare cu politica peisageră;

Stabilirea suprafeţelor de teren destinate extinderii suprafeţelor plantate şi trecerea progresivă a acestora în domeniul public; includerea principiilor ecologice în studierea, amplasarea şi conformarea acestor suprafeţe (vegetaţie autohtonă, management al apei etc.);

Stimularea construirii eficiente energetic (studii pilot, reglementări, normative, ajutoare financiare şi facilități fiscale);

Continuarea modernizării şi extinderii reţelelor de utilităţi (inclusiv eliminarea pierderilor, acolo unde este cazul); introducerea în subteran a cablurilor aeriene;

Retehnologizarea sau oprirea activității agenţilor economici generatori de noxe;


89

Îmbunătăţirea sistemului de management al gunoaielor şi deşeurilor, inclusiv al colectării, sortării şi transportului lor; finalizarea şi punerea completă în funcţiune a staţiei de epurare Glina; reconstrucţia ecologică a fostelor deponii de deşeuri şi a deponiului Popeşti‐Leordeni; tratarea ecologică a deponiului de şlam de la staţia de apă Roşu.

Protejarea împotriva zgomotului şi vibraţiilor generate de traficul feroviar şi automobil, de liniile de tramvai şi metrou în funcţiune, de şantiere ş.a.

P15.5.9. Punerea în operă a unor strategii de gestiune a riscurilor antropice în Municipiul Bucureşti, care să urmărească în particular:

Revizuirea situaţiei barajelor de pe râurile Dâmboviţa şi Colentina, precum şi a pasajelor rutiere supra‐ şi subterane şi a altor lucrări care şi‐au depăşit sau se apropie de limita duratei normate de viaţă;

Decolmatarea reţelei de canalizare pluvială şi menajeră, inclusiv a colectorului de sub râul Dâmboviţa;

Respectarea restricţiilor generate de culoarele de zbor ale aeroporturilor;

Monitorizarea strictă, în cazul construcţiile noi, a respectării normelor privitoare la siguranţa în caz de situaţii de urgenţă (siguranţă la foc, protecţie civilă etc);

Definirea şi respectarea unor zone de protecţie împotriva diverselor categorii de riscuri tehnologice, inclusiv de natură biologică (Institutele Pasteur, Cantacuzino, Victor Babeş etc);

Stabilirea măsurilor care trebuie luate în cazul construcţiilor care împiedică curgerea apelor subterane şi în cazul construcţiilor noi care nu trebuie să producă acest efect.

P15.5.10. Punerea în operă a unor strategii de îmbunătăţire a patrimoniului natural, peisajer și construit

Protejarea valorilor de patrimoniu construit (monumente istorice, arhitectură minoră);

Conservarea caracteristicilor diferitelor zone ale oraşului (mod de ocupare tradiţional al terenurilor, funcţiuni tradiţionale);

Protejarea elementelor peisagistice remarcabile, după identificarea şi evaluarea acestora; în particular, controlarea dezvoltării în jurul acestora – lacurile Colentinei, pădurile din zona de nord ş.a. – şi asigurarea accesului public în aceste zone.

OS4. Creșterea accesibilității teritoriului urban și dezvoltarea echilibrată a rețelelor de comunicații pentru locuire și activități P15.5.11. Realizarea unei infrastructuri de transport public care să asigure legături facile între punctele de acces în oraş (gări, autogări, aeroporturi, porturi etc) şi promovarea intermodalităţii; iniţierea şi realizarea unui sistem de transport integrat la nivelul ariei metropolitane

Descurajarea traficului auto prin încurajarea transportului în comun,

Încurajarea deplasărilor cu vehicule şi autovehicule nepoluante, crearea de piste ciclabile etc.;

Continuarea construirii liniilor de metrou şi punerea în funcţiune a sistemelor de trenuri suburbane;

Refacerea infrastructurii rutiere de legătură cu localităţile din aria metropolitană, cu favorizarea drumurilor rapide legate de reţeaua de autostrăzi

Realizarea unor sisteme de parkinguri publice în zona nodurilor de transport, în zone comerciale, în centrul istoric şi în centrele administrative etc.;

P15.5.12. Asigurarea siguranţei utilizării spaţiului public, în special prin asigurarea separării nete între fluxurile auto şi alte tipuri de circulații.

Realizarea unor spaţii şi trasee pietonale majore, în zonele centrale ale orașului și ale localităților din zona periurbană;

Asigurarea accesibilităţii spaţiului public pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru cărucioarele de copii;

Asigurarea respectării legalităţii în ceea ce priveşte servitutea de trecere, precum şi accesul mijloacelor de intervenţie;

Asigurarea respectării reglementărilor rutiere, în special în ceea ce priveşte parcarea autovehiculelor în afara carosabilului;

Asigurarea posibilităţii circulaţiei vehiculelor cu tracţiune animală, în zonele în care acest mod de transport este caracteristic şi în legătură cu utilizarea agricolă a terenurilor sau în legătură cu activităţile tradiţionale ale unor grupuri de populaţie; utilizarea pentru agrement a circulaţiei cu trăsuri în zile de sărbătoare ş.a.

OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale P15.5.13. Limitarea dezvoltării urbane excesive, menţinerea identităţii cartierelor şi localităţilor prin păstrarea caracteristicilor acestora, a reperelor locale, a toponimelor intrate în cultura locală etc.

Limitarea dezvoltării excesive a Municipiului Bucureşti şi a localităţilor învecinate

Continuarea şi intensificarea procesului de detaliere a reglementărilor urbanistice în zonele construite protejate prin prevederi regulamentare la nivel de parcelă în Bucureşti şi în localităţile din aria metropolitană

Urmărirea fermă a respectării prevederilor legale la aprobarea şi avizarea documentaţiilor de urbanism şi la autorizarea construirii şi la executarea lucrărilor în zonele cu valoare istorică;

P15.5.14. Folosirea nestingherită a proprietăţii – sol, subsol, spaţiul suprateran – în conformitate cu legislaţia existentă şi asigurarea stabilităţii modului de folosire

Reglementarea înălţimii maxime a clădirilor şi a altor construcţii de pe parcele, a densităţii construirii;

Reglementarea adâncimii maxime a construcţiilor subterane, corelată cu nivelul terenului şi a apelor freatice;

90


90

Precizarea tehnică a modului de măsurare a dimensiunilor reglementate şi autorizate (în proiect şi la recepţie);

Asigurarea preluării reglementărilor în momentul modificării sau actualizării documentaţiilor de urbanism.

P15.5.15. Apărarea proprietăţii private împotriva ocupărilor abuzive

Realizarea documentaţiilor topografice ale teritoriului administrat (corelare în sistem GIS) şi întreţinerea acestora;

Organizarea registrului cadastral al parcelelor şi a cadastrelor de specialitate pentru întregul teritoriu administrativ;

Inventarierea şi efectuarea documentaţiilor cadastrale aferente domeniului public administrat de Consiliile Locale, de sectoare, de administraţia publică centrală şi de toate instituţiile publice subordonate acestora;

Aplicarea corectă a Legii de expropriere pentru cauză de utilitate publică în cazul investiţiilor publice;

Notificarea către toate persoanele interesate a documentaţiilor de urbanism şi a operaţiunilor prevăzute în teritoriul administrativ şi luarea în consideraţie a observaţiilor justificate;

Verificarea documentelor cadastrale la eliberarea autorizaţiei de construire.

P15.5.16. Apărarea proprietăţii publice împotriva ocupării de scurtă sau lungă durată în scopuri industriale sau lucrative; asigurarea preponderenţei domeniului public asupra proprietăţii private

Introducerea sancţiunilor drastice şi, la limită, desfiinţarea construcţiilor amplasate în domeniul public, fie ilegale, fie fără respectarea integrală a D.U. (costurile desfinţării vor fi suportate de P.M.B. şi recuperate pe cale juridică de la contravenient);

Reglementarea, prin autorizaţii de construire, conform legii, a lucrărilor de organizare a executării constructiilor (schele, construcţii provizorii, racorduri, împrejmuiri ş.a.) şi taxarea corespunzătoare pentru folosirea domeniului public, inclusiv în cazul lucrărilor exterioare care nu necesită A.C. (în timpul lucrărilor de construire, în conformitate cu AC, pe schelele care acoperă faţadele unor clădiri reprezentative sau ale unor monumente istorice trebuie să fie reproduse imaginile faţadelor acoperite);

Reglementarea construirii chioşcurilor şi a amplasării tonetelor, în special în zonele de circulaţie pietonală aglomerată; desfiinţarea chioşcurilor şi tonetelor instalate fără autorizaţie sau în baza unor autorizaţii emise cu încălcarea interdicţiilor cuprinse în regulamentele existente;

Reglementarea amplasării în spaţiul public, pe faţadele clădirilor şi în curţile private, a reclamelor şi inscripţiilor, cu precădere în zonele protejate construite;

Reglementarea scurgerii în spaţiul public – direct sau pe trotuare – a apelor meteorice, a zăpezii şi gheţii, reglementarea amplasării pe faţade a aparatelor de aer condiţionat şi a scurgerii apei provenite din condens;

Trecerea canalizării a tuturor reţelelor aeriene din intravilan, cu excepţia reţelelor de alimentare a troleibuzelor şi tramvaielor şi urmărirea interdicţiei de executare a racordurilor aeriene dintre construcţii şi reţelele publice stipulate prin H.G. nr. 490/2001 privind completarea R.G.U.;

Asigurarea respectării interesului public privind vederea dinspre domeniul public, prin stabilirea şi aplicarea consecventă a prevederilor privind alinierea clădirilor, înălţimea maximă a clădirilor, pantele acoperişurilor, conformarea faţadelor clădirilor, a calcanelor şi a împrejmuirilor vizibile din stradă ale imobilelor;

Reglementarea materialelor de finisaj ale clădirilor, a culorilor tuturor construcţiilor (în zonele protejate construite, în spaţiile publice cu valoare civică şi în ansamblurile de locuinţe colective);

Reglementarea poziţiei acceselor din stradă în incintele imobilelor.

OS6. Creșterea rolului în societate a patrimoniului cultural și valorificarea durabilă a acestuia în beneficiul comunităților P15.5.17. Punerea în operă a unui program al autorităților destinat protejării valorilor de patrimoniu cultural din teritoriul admiistrativ, în condiţiile responsabilităţilor conferite de Legea nr. 422/2001

Prevederea de alocaţii bugetare pentru restaurarea construcţiilor valoroase aflate în patrimoniul colectivităților locale sau al statului;

Folosirea responsabilă a dreptului de preemţiune legal în cazul tranzacţiilor imobiliare ce au ca obiect imobile monument istoric;

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice şi/sau a unor imobile din zonele de protecţie a acestora, în condiţiile legii, în cazul în care acest fapt se impune;

Subvenţionarea acţiunilor de promovare a cunoştinţelor istorice despre oraş şi despre valorile sale (publicaţii, educației, alte tipuri de acţiuni);

Promovarea ocupaţiilor tradiţionale, a obiceiurilor specifice grupurilor diferite de populaţie, a manifestărilor culturale şi religioase ale acestora;

Identificarea unor spaţii urbane şi construcţii care reprezintă valori locale, suplimentar faţă de Lista Monumentelor Istorice;

Asigurarea unui cadru de desfăşurare a manifestărilor publice cu caracter cultural sau tradiţional (târguri, procesiuni, pelerinaje etc) şi subvenţionarea acestora.

OS7. Crearea unui cadru instituțional și de reglementare adecvat pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare P15.5.18. Implementarea de strategii de comunicare care să asigure transmiterea şi înţelegerea obiectivelor şi practicilor legate de planificarea urbană; încurajarea participării cetăţenilor la deciziile privind dezvoltarea urbană; dacă este cazul, utilizarea ONG ca interfaţă între cetăţeni şi administraţie:

Asigurarea accesului public neîngrădit la informaţiile referitoare la urbanism, mediu, patrimoniu, autorizarea construirii ş.a. (planuri, acte administrative, discuţii ş.a.);


91

Elaborarea unor standarde care să poată fi aplicate oricărui proces participativ şi în special a celor referitoare la planurile de urbanism (elaborarea în mod detaliat a Regulamentului Local de Urbanism, adaptat la specificul comunităţii şi societăţii civile);

Alocarea unui buget bine definit pentru angajarea personalului care să conducă procesul de consultare a populației; instruirea persoanelor responsabile; analize iniţiale pentru identificarea grupurilor de interese şi crearea de grupuri consultative flexibile, recunoscute in mod oficial; crearea de modalităţi de informare cu privire la rezultatele consultărilor, prezentarea tuturor punctelor agreate şi neagreate în timpul procesului; analize de evaluare a satisfacţiei participanţilor.

IV.2.4. Măsuri prioritare

În vederea atingerii obiectivelor specifice referitoare la rețeaua de localități este necesară îndeplinirea, de către administrația publică centrală, județeană și locală a următoarelor măsuri prioritare:

M15.1. Modificarea Legii nr. 351/2001 în vederea adaptării la situaţia reală din teritoriu şi crearea de mecanisme eficiente pentru realizare obiectivului de ierarhizare a rețelei de localităţi şi stabilirea unor relaţii juridice în cadrul ierarhiei.

M15.2. Crearea cadrului procedural de cooperare a UAT urbane și rurale, bazată pe planificare.

M15.3. Crearea legilor speciale referitoare la statutul şi organizarea Municipiului Bucureşti şi a zonei sale metropolitane, prin cooperarea CGMB şi a consiliilor locale interesate, într‐un proces care trebuie să fie plasat sub coordonarea APCS şi contribuţia MDRAP la elaborarea unei viziuni asupra dezvoltării oraşului şi zonei metropolitane a acestuia (detalierea măsurilor mai jos).

M15.4. Continuarea procesului de revizuire a Planului de Amenajare a Teritoriului Național şi de adoptare, prin lege, a acestuia.

M15.5. Crearea cadrului de cooperare în vederea consolidării relațiilor între orașe, precum și a schimbului de experiență privind politicile urbane la nivel european, în legătură cu Platforma pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată.

M15.6. Revitalizarea relațiilor funcționale dintre localități și întărirea parteneriatelor dintre polii urbani majori și localitățile învecinate, prin crearea de relații de complementaritate și de coroborare a intereselor.

M15.7. Crearea unui cadru reglementativ cu caracter special pentru orașele monoindustriale în declin și cele slab populate.

M15.8. Stabilizarea numărului localităţilor urbane şi stabilirea localităţilor rurale în care se organizează sistemul de servicii, fără declararea lor ca oraşe.

Elementele prevăzute mai jos85 vizează în mod particular Municipiul București (detaliază măsura prioritară M15.3) și privesc cerinţele relevate la nivel naţional, a căror includere în documentaţiile realizate de CGMB trebuie urmărite de MDRAP din perspectiva atribuţiilor de coordonare a planificării la nivel teritorial (posibilitatea sprijinirii APL în procesul de elaborare şi obligaţia de control, prin procesul de avizare). Se menționează că prevederile pentru Municipiul București vor putea deveni exemple pentru procesele care se vor desfășura în alte localități ale țării și, în special, în orașele mari.

M15.3.1. Fundamentarea viziunii de dezvoltare pe o analiză interdisciplinară a perspectivelor de evoluţie a oraşului şi a zonei sale metropolitane care să ţină seama de problemele teritoriului, cu implicarea specialiştilor şi validată prin dezbatere publică, în scopul echilibrării raportului dintre interesul public şi interesul privat în ceea ce priveşte initiaţivele / perspectivele de dezvoltare a oraşului. În cadrul acestui proces public de planificare trebuie abordate cu prioritate cel puţin următoarele categorii de probleme: Vocaţia municipiului Bucureşti în context naţional şi internaţional; Dezvoltare economică locală (variante de dezvoltare); Problemele de trafic şi de transport public; Infrastrucurile publice – educaţionale, comerciale, de sănătate, de loisir etc; Relaţia cu zona periurbană şi metropolitană; Densitatea urbană – ocupare intensivă vs. ocupare extensivă; Parcul de locuinţe – situaţia actuală şi pespective; Zonificarea funcţională – viabilitate, perspective. Patrimoniul natural şi cultural (zonele protejate, peisajul, monumentele istorice); Poluare de diferite categorii, riscuri naturale şi antropice, sănătate publică;

M15.3.2. Transpunerea viziunii de dezvoltare în documentaţii de planificare urbană şi urmărirea cu consecvenţă a aplicării acestora Viziunea reieşită din analize şi din procesul participativ, Conceptul Strategic București 2035 şi planul de măsuri trebuie asumate de C.G.M.B. prin Hotărâre şi trebuie să constituie baza dezvoltării urbane pentru o perioadă de timp suficient de lungă;

Este necesară crearea, în cadrul P.M.B., a unui sistem de management integrat (Agenţie de Dezvoltare Locală) care să urmărească aplicarea planului de măsuri şi transpunerea strategiei în planuri operaţionale: documentaţii de urbanism, planuri integrate de dezvoltare urbană ale unor zone, planuri de investiţii, planuri de gestiune a terenurilor, planificarea bugetară multi‐anuală şi anuală, măsuri fiscale, măsuri de organizare instituţională etc.;

85 Direcţii prioritare stabilite pe baza documentaţiei Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990‐2010. Definirea unor direcţii de dezvoltare din perspectiva medierii interesului public cu cel privat, op. cit.

92


92

Această structură ar trebui să fie responsabilă de integrarea strategică a diferitelor domenii, precum şi cu administrarea unui proces de planificare continuu, care să promoveze parteneriatul în rândul diferiților actori urbani – administraţia publică locală, sectorul privat, societatea civilă, organizaţiile locale şi nationale – şi care să asigure actualizarea şi coordonarea periodică a documentelor strategice;

Implementarea unor proceduri prin care să se asigure coordonarea şi integrarea proiectelor şi măsurilor punctuale în direcţiile de acţiune ale strategiilor de nivel superior adoptate, astfel încât să existe o continuitate în aplicarea acestora;

Corelarea diverselor direcţii din cadrul P.M.B., eventual prin constituirea de grupuri de lucru sau prin integrarea de reprezentanţi ai acestora în Agenţia de Dezvoltare Locală propusă mai sus, astfel încât să se asigure folosirea eficientă a resurselor de care dispune administraţia; întărirea capacităţii administrative a P.M.B. prin pregătirea personalului, crearea de proceduri pentru fiecare activitate; raportare şi control intern;

Implementarea unor principii de management provenite din mediul privat în pilotarea marilor proiecte – Unităţi de Management ale Proiectelor, cu manageri de proiect desemnaţi responsabilizarea funcţionarilor implicaţi în alocarea şi urmărirea proiectelor, stimulente pentru respectarea termenelor, corp de specialişti care să supervizeze execuţia lucrărilor şi să asigure exercitarea drepturilor de proprietate etc;

Integrarea, din punctul de vedere al planificării spaţiale, a prevederilor strategice în noul Plan Urbanistic General, a cărui putere a fost întărită prin modificările adoptate la Legea nr. 350/2001 şi care, conform Legii nr. 190/2013, trebuie să se transforme şi într‐un instrument strategic şi operaţional;

Finanţarea, de către P.M.B., a planurilor urbanistice zonale pentru atingerea obiectivului de autorizare directă a construirii (în condiţiile în care P.U.Z. la iniţiativă privată au fost drastic limitate).

M15.3.3. Elaborarea de reglementări urbanistice precise şi urmărirea cu consecvenţă a aplicării acestora Documentaţiile de urbanism elaborate la iniţiativă publică, pe termen mediu, trebuie să fie coordonate şi întreţinute (actualizate periodic, completate) de o structură creată pentru acest scop pe lângă P.M.B. (cum a fost Centrul de Planificare Urbană); societăţile private vor putea fi subcontractate de această structură, după nevoi, în condiţiile legii; în acest sens, este nevoie de o politică de întărire a capacităţii profesionale a structurii P.M.B. responsabile cu planificarea şi proiectarea urbană;

Este necesară urmărirea cu stricteţe a corelării documentaţiilor de rang inferior (P.U.Z., P.U.D.) atât pe orizontală (între ele), cât şi pe verticală (cu P.U.G., R.L.U. şi cu documentele strategice şi operaţionale); această corelare este, în primul rând, în sarcina aparatului de specialitate din cadrul P.M.B.;

Întărirea puterii avizului de oportunitate şi transformarea lui dintr‐un document cvasi‐formal într‐un document cu o putere reală, dezbătut şi asumat public; acest document nu are menirea de a „valida” intenţiile unui investitor privat, ci de a asigura integrarea intervenţiei în intenţiile strategice pe termen lung ale administraţiei; avizul de oportunitate trebuie să fie actul prin care se garantează şi se asumă de către A.P.L. conformitatea documentaţiei de urbanism cu interesul public;

Întărirea rolului specialiştilor în drept în elaborarea R.L.U., pentru a se preveni situaţiile de conflict cu dreptul de proprietate sau cu alte categorii de drepturi fundamentale, care să ducă la anularea în instanţă a documentaţiilor de urbanism;

Verificarea şi urmărirea încadrării D.U. în normele de conţinut reglementate, în special a însoţirii oricărui P.U.Z. de R.L.U. aferent; redactarea (sau, după caz, verificarea redactării) R.L.U. în formule clare şi care să evite interpretările (ex.: stabilirea corectă a raporturilor dintre norme, promovarea regulamentelor la nivel de parcelă, exprimarea înălţimilor în metri şi nu în număr de niveluri, stabilirea cotei de referinţă față de nivelul terenului, corecta calculare a indicilor urbanistici etc);

Creşterea transparenţei în ceea ce priveşte aprobarea şi administrarea ulterioară a documentaţiilor de urbanism, inclusiv prin organizarea, întreţinerea şi publicarea unei baze de date georeferenţiate a tuturor documentaţiilor în vigoare la un moment dat în teritoriul administrativ, comunicarea intenţiilor de planificare urbană;

Asigurarea unor proceduri de control intern la toate nivelurile (documentaţie de urbanism – autorizaţie de construire – execuţie), precum şi a colaborării cu alte organisme cu atribuţii de control (ISC, Instituţia Prefectului, MDRAP, Poliţia etc) în vederea obţinerii conformităţii rezultatelor finale cu intenţiile de planificare.

M15.3.4. Integrarea obiectivelor planificării strategice la nivelul Municipiului Bucureşti Creşterea profesionalismului şi a răspunderii la toate nivelurile deciziei şi acţiunii urbanistice Studierea posibilităţii şi legalităţii introducerii, la nivel local, a unei proceduri suplimentare de verificare a conformităţii şi legalităţii documentaţiilor de urbanism ce se supun aprobării (instituţie similară cu cea a verificatorului de proiecte în cazul D.T.A.C.);

Creşterea responsabilităţii individuale în ceea ce priveşte elaborarea, verificarea şi promovarea DU şi AC, inclusiv pentru funcţionarii publici, prin introducerea şi aplicarea unui sistem de sancţiuni / premieri, precum şi a unei verificări periodice a activităţii acestora;

Creşterea capacităţii profesionale (atât calitativ, cât şi cantitativ) a Direcţiei Generale Dezvoltare Urbană în iniţierea, elaborarea, verificarea şi administrarea documentelor strategice, operaţionale şi reglementare în domeniu;

Studierea posibilităţii introducerii, în colaborare cu R.U.R., a unei proceduri de atestare profesională a personalului implicat în activităţi de urbanism şi autorizarea construirii în cadrul A.P.L.; asigurarea formării continue a acestui personal;

Experimentarea sistemului de eliberare a AC prin contract cu o societate privată (externalizarea serviciilor); Sesizarea organelor abilitate cu privire la suspiciunea săvârşirii de către funcţionarii PMB sau a primăriilor de sector, a unor încălcări ale legislației (de exemplu, refuzul nejustificat al emiterii certificatului de urbanism în termenul legal);

Creşterea nivelului de inter‐disciplinaritate a C.T.U.A.T., prin cooptarea şi a unor profesionişti din alte domenii decât arhitectură şi urbanism – ex. sociologi, economişti, istorici, juriști etc;


93

Implementarea unor criterii precise de avizare în cadrul Comisiei Tehnice de Circulaţie, criterii care să exceadă simpla verificare a respectării H.C.G.M.B. nr. 66/2006 şi care să ia în calcul şi sarcina pe care activităţile propuse o impun reţelei de circulaţie a oraşului;

Implicarea mai puternică a organizaţiilor profesionale (O.A.R., R.U.R.), prin sesizarea comisiilor lor de disciplina / etică în cazul constatării unor abateri de la lege sau deontologie a elaboratorilor D.U. sau D.T.A.C.;

Verificarea, înainte de promovarea D.U. spre aprobare în C.G.M.B., a conformităţii D.U. cu avizele emise, a legalităţii D.U. şi avizelor (inclusiv prin raportare la prevederile relevante ale D.U. preexistente) şi returnarea documentaţiei în cazul constatării unor abateri.

Creşterea gradului de implicare şi de răspundere al aleşilor în decizia urbanistică Reevaluarea rolului şi importanţei Comisiei de Amenajare a Teritoriului și Urbanism din cadrul C.G.M.B. şi implicarea acesteia, cu rol consultativ, încă din fazele de început ale elaborării D.U. (din faza avizului de oportunitate), pentru a asigura o legitimitate suplimentară documentației şi pentru a asigura asumarea publică a intenţiilor de planificare şi proiectare urbană, în conformitate cu interesul public;

Implicarea sporită a C.G.M.B. în problemele de urbanism prin adoptarea de Hotărâri care să precizeze, în limitele legii, aplicarea actelor normative de rang superior pe teritoriul Municipiului Bucureşti (necesitatea DU pentru exproprieri, concesionări, treceri din domeniul public în domeniul privat etc, decizii privind amenajarea domeniului public, decizii privind politicile publice – transport, mediu, terenuri, utilităţi etc), precum şi să asume, public şi politic, deciziile importante de dezvoltare urbană (strategii, obiective majore, planuri operaţionale, proiecte majore etc);

Implicarea sporită a Primarului General în problemele de urbanism prin adoptarea de decizii privitoare la modificări în organigrama P.M.B. şi la regulamentele şi procedurile de funcţionare ale diverselor organisme de specialitate cu atribuţii în domeniul urbanismului (C.T.U.A.T., C.T.C., D.G.D.U. etc), precum şi prin fundamentarea şi promovarea în C.G.M.B. a proiectelor de Hotărâri menţionate mai sus.

Îmbunătăţirea modului de stabilire a relaţiilor contractuale în cazul parteneriatelor public‐privat în proiectele de dezvoltare urbană: Îmbunătăţirea modului de stabilire a relaţiilor contractuale în cazul P.P.P. se rezumă la următoarele aspecte: respectarea cadruluil legal stabilit prin O.U.G. 39/2011 de modificare a Legii parteneriatului public‐privat nr. 178/2010; stabilirea domeniilor majore de interes pentru astfel de parteneriate; asigurarea transparenţei proceselor derivate din parteneriat.

Stabilirea competenţelor autorităţilor publice (alegerea perimetrului de intervenţie, structurarea intervenţiei, stabilirea etapizării, a bugetului);

Justificarea încadrării proiectului într‐un program mai amplu definit anterior şi corelarea, în perimetrul de intervenţie, cu programele şi proiectele definite în fiecare din multiplele domenii de politică urbană care au incidenţă asupra acelui perimetru.

Creşterea transparenţei informaţiilor privind planurile şi proiectele de dezvoltare urbană către investitori şi cetăţeni: Elaborarea şi comunicarea de strategii de dezvoltare şi a domeniilor de interes, pentru a asigura medierea dintre diferite interese, respectarea cerinţelor de participare şi dezbatere publică în procesul de planificare la toate scările

Publicarea informaţiilor pe pagina de web a PMB, cu implementarea unui sistem de comunicare online eficient în cu investitorii/dezvoltatorii/publicul interesat;

Implementarea unui sistem tip e‐guvernare, prin care toate cererile se pot face online; implementarea unui sistem GIS prin care cât mai multe informaţii privind amenajarea spaţiala a oraşului sunt puse la dispoziţia publicului (pe internet sau la cerere).

Asigurarea publicităţii actelor de autoritate ale administraţiei publice locale, a informării şi participării populaţiei la toate nivelurile deciziei şi acţiunii urbanistice: Aplicarea Ordinului nr. 2701/2011 privind aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism; controlul instituției prefectului asupra respectării acestui ordin;

Refacerea site‐ului P.M.B. şi ale celor ale sectoarelor şi deschiderea acestora către cetăţeni, odată cu creşterea transparenţei activităţii direcţiilor de urbanism şi de autorizare a construirii (completarea listei certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire emise; defalcarea certificatelor de urbanism în funcţie de scopul pentru care au fost emise; publicarea Hotărârilor Consiliului General şi ale Consiliilor Locale de aprobare a documentaţiilor de urbanism împreună cu întreg conţinutul etc.).

IV.3. Modalități de implementare

IV.3.1. Cadru legislativ necesar

Programul legislativ al Guvernului României pentru perioada 2013‐2016 prevede o serie de reglementări utile în vederea atingerii obiectivele propuse prin SDTR pentru procesul de restructurare a rețelei de localități: Lege pentru revizuirea Planului de Amenajarea Teritoriului Naţional, Secţiunea a IV a ‐ Reţeaua de Localităţi, aprobat prin Legea nr.351/2001 ‐ revizuirea ierarhizării localităţilor pe ranguri; reglementarea dezvoltării în zonele periurbane, introducerea de prevederi privind zonele funcţionale urbane şi zonele metropolitane; operaţionalizarea obiectivelor de dezvoltare a reţelei în sistem policentric, corelat cu obiectivele de competitivitate si coeziune; corelarea cu politica polilor de crestere. De asemenea, Planul de Amenajare a Teritoriului Național ‐ Rețeaua de localități ‐ trebuie să urmărească: stabilirea specificului funcțional

94


94

al localităților (structură urbanistică, caracteristicii socio‐economice); stabilirea structurii rețelei actuale de localități (localități izolate; localități care formează sisteme urbane).

Lege pentru modificarea Legii nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Lege pentru modificarea și completarea OUG nr.53/2002 privind Statutul‐cadru al unității administrativ‐teritoriale – armonizarea și adaptarea prevederile referitoare la statutul unităților administrativ‐teritoriale cu noile reglementări privind regiunile.

Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională Lege privind gestionarea programelor de cooperare teritorială europeană în perioada 2014‐2020 – stabilirea cadrului legislativ privind gestionarea și implementarea programelor de cooperare teritoriala europeană in perioada 2014‐2020.

Lege pentru aprobarea Strategiei de Dezvoltare Teritorială a Romaniei ‐ va cuprinde viziunea de dezvoltare a României, obiectivele strategice şi zonarea strategică a teritoriului naţional, precum şi politicile sectoriale şi integrate care trebuie implementate în scopul îndeplinirii obiectivelor strategice;

Lege pentru modificarea și completarea Legii‐cadru a descentralizării nr.195/2006 –reglementarea organizării serviciilor publice pe niveluri: regiuni, județe și comune/orașe/municipii;

Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.215/2001 a admnistrației publice locale ‐ regionalizare și descentralizare administrativă și financiară prin redefinirea competențelor și atribuțiilor administrației publice centrale și locale.

IV.3.2. Cadru instituţional necesar

Creşterea aparatului Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, atât la nivel naţional cât şi în structurile deconcentrate la nivel judeţean

Întărirea instituțiilor din cadrul administrațiilor publice locale responsabile cu dezvoltarea teritorială a localităților

Înființarea compartimentelor responsabile cu gestiunea zonelor metropolitane, în cadrul aparatului administrației publice locale.

Înființarea compartimentelor responsabile cu gestiunea Grupurilor de Acțiune Locală, în cadrul aparatului APL.

Crearea în cadrul administrației publice centrale (MDRAP), a unor structuri de sprijinire și îndrumarea în procesul de creare de asociații și parteneriate între localități.

Crearea, în procesul de regionalizare, a instituțiilor administrative aferente regiunilor administrative și a unităților administrative LAU1.

IV.3.3. Responsabilităţi

Responsabilitatea principală în gestiunea rețelei de localități revine administrației publice centrale, prin intermediul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în colaborare cu alte structuri ale administrației centrale, în special Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în vederea elaborării politicilor și programelor naționale de dezvoltare a localităților

Iniţierea proiectelor de acte normative este în sfera de atribuţii a MDRAP care va putea iniţia, de asemenea, programele şi proiectele‐pilot prevăzute în strategia rețelei de localități, cu asocierea – atunci când este cazul – a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale.

În ceea ce privețe teritoriul administrativ al Municipiului Bucureşti, procesul de inițiere de programe și proiecte este în desfăşurare, la iniţiativa CGMB. Un proces similar trebuie să fie iniţiat la nivelul ariei metropolitane, cu scopul stabilirii teritoriului de relevanţă şi promovării creării Zonei Metropolitane Bucureşti, într‐o formulă de asociere care trebuie să cuprindă şi statul român; prezenţa statului este justificată de importanţa naţională a capitalei ţării şi a zonei sale metropolitane.

Responsabilități la nivelul administrației publice locale și județene în elaborarea de parteneriate în vederea înființării asociațiilor de dezvoltare intercomunitară – Zone Metropolitane, GAL ș.a.;

Implicarea comunității locale în dezvoltarea locală (CLLD), în activitatea asociațiilor de localități, în implementarea la nivel local și subregional a obiectivelor naționale de dezvoltare și în gestionarea fondurilor destinate dezvoltării locale provenite din surse diferite

Implicarea sectorului privat și a societății civile în definirea obiectivelor locale de dezvoltare spațială, economică, socio‐culturală și în derularea acțiunilor menite să implementeze aceste obiective.

IV.3.4. Mecanisme de implementare

În cadrul procesului, de întărire a parteneriatelor dintre localități și în contextul revizuirii cadrului legislativ, este necesară o implicare activă a administrației publice centrale în definirea direcțiilor principale de acțiune și în coordonarea activităților autorităților locale care vizează cooperarea intercomunitară.

Mecanismele de implementare a componentei strategiei care vizează rețeaua de localități vor fi formulate în paralel cu procesul de descentraliare și regionalizare, sub coordonarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

În scopurile dezvoltării rețelei de localități conform principiilor dezvoltării durabile, deschiderii rețelei de localități catre piața internațională și implementării de operațiuni menite să încurajeze parteneriate la scară locală, este necesară valorificarea oportunităților reieșite din statutul de stat membru al Uniunii Europene.

Monitorizarea și controlul programelor vor fi definite în mod specific pentru fiecare program, în funcție de inițiatorul acestuia și de domeniul de aplicare.


95

V.4. Sinteză strategică și operațională

VIZIUNE

Rețeaua de localități urbane și rurale este dezvoltată în sistem policentric.

PALIERUL STRATEGIC

Obiectiv strategic

OS5. Valorificarea echilibrată a sistemului policentric de localități în contextul dezvoltării teritoriale

Obiectiv general (linie directoare)

OG15. Dezvoltarea policentrică a rețelei de localități și crearea premiselor integrării orașelor medii și mici în dinamica teritorială.

Obiective specifice naţionale

Obiective pe termen lung (orizont 2035) Obiective pe termen mediu (orizont 2020)

ON15.1. Definirea şi ierarhizarea rețelei de localităţi şi stabilirea unor relaţii juridice în cadrul ierarhiei, în scopul asigurării coeziunii teritoriale în legătură cu polii de creștere și dezvoltare.

ON 15.2. Coordonarea modului de cooperare a UAT urbane și rurale, bazată pe planificare, în vederea realizării de intervenții teritoriale integrate la nivel național, regional și local și, implicit, a consolidării structurii policentrice a rețelei de localități.

ON15.3. Consfințirea rolului Municipiului Bucureşti în teritoriul național prin crearea unui statut juridic adecvat rolului funcțional major și ariei sale de influență directă în teritoriu.

ON15.4. Revizuirea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, cu priorităţi derivate din Strategia de Dezvoltare Teritorială a României şi cu obiectivele specifice rezultate din studiile de fundamentare.

ON15.5. Crearea cadrului de cooperare între orașe precum și a schimbului de experiență privind politicile urbane la nivel european, în legătură cu Platforma pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată

ON15.6. Revitalizarea relațiilor funcționale dintre localități și întărirea parteneriatelor dintre polii urbani majori și localitățile învecinate, prin crearea de relații de complementaritate și de coroborare a intereselor.

Obiective specifice teritoriale (operaţionale)

OT15.7. Întărirea legăturilor din cadrul rețelei de localități prin încurajarea realizării de parteneriate și asociații publice sau private la nivel local pentru diminuarea disparităților teritoriale și adaptarea cerințelor cadrului național la specificul local și zonal.

1. Urban‐rural și zone metropolitane

OT15.7.1. Dezvoltarea funcțiunilor speciale ale localităților și redresarea activităților de transport decăzute (cale ferată, aerian, maritim, fluvial) ca mod de crearea a unei identități proprii și de transformare a localităților în noduri principale ale rețelei naționale de localități.

OT15.7.2. Redefinirea statutului economic al oraşelor cu populație de maxim 10000 locuitori și a orașelor monofuncționale în declin și transformarea acestora în orașe competitive la nivel subregional, prin implicarea administrației publice în crearea unui mediu atractiv pentru investitori.

2. Zone periferice (frontaliere)

OT15.7.3. Transformarea unora dintre localitățile adiacente Dunării în puncte de interes la nivel național, euro‐regional și sprijinirea parteneriatelor transfrontaliere între localități, prin dezvoltarea înfrastructurii de transport și a activităților economice și de agrement specifice.

4. Zone slab populate sau izolate

OT15.7.4. Asigurarea îndeplinirii unor standarde adecvate de viață în localitățile izolate sau slab populate, prin realizarea de parteneriate ale autorităților publice locale care au drept scop dezvoltarea infrastructurii de servicii și echipamente în sisteme itinerante.

5. Zone în transformare sau declin

OT15.7.5. Crearea unor relații de interdependență între polii de creștere sau centrele metropolitane și localitățile situate în ariile lor de influentă, cu scopul dezvoltării echilibrate în teritoriu și al reducerii disparităților.

OT15.7.6. Revitalizarea orașelor monoindustriale în declin prin reafirmarea rolului lor istoric de centru urban de deservire la nivel local pentru comunele învecinate.

6. Zone geografice

OT15.7.7. Fixarea populației, în localităților rurale și urbane de mici dimensiuni, în special în cele cu mari scăderi de populație, situate în zonele montane de mare altitudine și în zona de deltă, prin asigurarea serviciilor și facilităților de bază.

96


96

PALIERUL OPERAŢIONAL

Politici

Politicii cu titlul Dezvoltarea integrată a reţelei de localităţi urbane şi rurale, urmărind valorificarea echilibrată a resurselor localităţilor şi dezvoltarea durabilă a acestora în sistem policentric.

Măsuri

M15.1. Modificarea Legii nr. 351/2001 în vederea adaptării la situaţia reală din teritoriu şi crearea de mecanisme eficiente pentru realizare obiectivului de ierarhizare a rețelei de localităţi şi stabilirea unor relaţii juridice în cadrul ierarhiei.

M15.2. Crearea cadrului procedural de cooperare a UAT urbane și rurale, bazată pe planificare.

M15.3. Crearea legilor speciale referitoare la statutul şi organizarea Municipiului Bucureşti şi a zonei sale metropolitane, prin cooperarea CGMB şi a consiliilor locale interesate, într‐un proces care trebuie să fie plasat sub coordonarea APCS şi contribuţia MDRAP la elaborarea unei viziuni asupra dezvoltării oraşului şi zonei metropolitane a acestuia.

M15.3.1. Fundamentarea viziunii de dezvoltare pe o analiză interdisciplinară a perspectivelor de evoluţie a oraşului şi a zonei sale metropolitane care să ţină seama de problemele teritoriului, cu implicarea specialiştilor şi validată prin dezbatere publică, în scopul echilibrării raportului dintre interesul public şi interesul privat în ceea ce priveşte initiaţivele / perspectivele de dezvoltare a oraşului. M15.3.2. Transpunerea viziunii de dezvoltare în documentaţii de planificare urbană şi urmărirea cu consecvenţă a aplicării acestora M15.3.3. Elaborarea de reglementări urbanistice precise şi urmărirea cu consecvenţă a aplicării acestora M15.3.4. Integrarea obiectivelor planificării strategice la nivelul Municipiului Bucureşti

M15.4. Continuarea procesului de revizuire a Planului de Amenajare a Teritoriului Național şi de adoptare, prin lege, a acestuia.

M15.5. Crearea cadrului de cooperare în vederea consolidării relațiilor între orașe, precum și a schimbului de experiență privind politicile urbane la nivel european, în legătură cu Platforma pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată.

M15.6. Revitalizarea relațiilor funcționale dintre localități și întărirea parteneriatelor dintre polii urbani majori și localitățile învecinate, prin crearea de relații de complementaritate și de coroborare a intereselor.

M15.7. Crearea unui cadru reglementativ cu caracter special pentru orașele monoindustriale în declin și cele slab populate.

M15.8. Stabilizarea numărului localităţilor urbane şi stabilirea localităţilor rurale în care se organizează sistemul de servicii, fără declararea lor ca oraşe.

Programe

Pachetul 1 (asociat ON15.1) P15.1. Program pentru examinarea situației orașelor, în vederea înfiinţării de noi localități urbane (în zonele deficitare și în cazul comunelor cu dezvoltare puternică), a schimbării statutului localităților urbane care nu îndeplinesc condițiile minimale de declarare stabilite prin Legea 351/2001 şi a desfiinţării unor UAT aflate în declin demografic.

Pachetul 2 (asociat ON15.2) P15.2. Program de creare a cadrului procedural de planificare strategică teritorială la nivel național, regional, local și a cadrului procedural de cooperare a UAT în vederea realizării de intervenții teritoriale integrate și corelarea modificărilor legislative necesare în procesul de finalizare a elaborării Codului Urbanismului.

P15.3. Program de creare a cadrului normativ privind planificarea spațială, cadru care să formuleze principiile şi instrumentele destinate obţinerii unei dezvoltări coerente a orașelor și satelor, în contextul reducerii populației, al existenței fenomenelui de migrare şi al alinierii la politicile de dezvoltare urbană ale UE.

P15.4. Program de continuare a procesului de elaborare a SDTR ca principal document de planificare strategică la nivel naţional.

Pachetul 3 (asociat ON15.3) P15.5. Program de creare a unei legislaţii speciale adresate Municipiului Bucureşti şi a zonei metropolitane, de stabilire adecvată a sectoarelor administrative ale municipiului şi de creare a instrumentelor adecvate de planificare la nivel metropolitan, bazate pe garantarea drepturilor cetăţenilor, în contextul bunei guvernanţe.

P15.6. Program de creare a instrumentelor adecvate de planificare la nivel metropolitan, bazate pe garantarea drepturilor cetăţenilor, în contextul bunei guvernanţe, în mod corelat cu obiectivele strategice ale SDTR.

Pachetul 4 (asociat ON15.4) P15.7. Program de elaborare a documentaţiilor de amenajare a teritoriului la nivel naţional – secţiunile PATN şi de aprobare a acestora prin lege, cu includerea obiectivelor specifice Domeniului 5. Rețeaua de localități din cadrul SDTR.

Pachetul 5 (asociat ON15.5) P15.8. Program de consolidare a rolului polilor de creştere şi de dezvoltare prin încurajarea şi dezvoltarea activităţilor economice competitive.

P15.9. Program de stabilire a cadrului de participare a rețelei de orașe din Romania la Platforma pentru dezvoltare urbană durabilă și integrată.


97

Pachetul 6 (asociat ON15.6) P15.10. Program de creare de mecanisme de finanţare a oraşelor pe baza ierarhiei stabilite şi pe baza gradului de organizare și de stabilire a politicilor de dezvoltare locală a zonelor metropolitane, a grupărilor de acţiune locală şi a altor forme asociative în teritoriu.

P15.11. Program de cercetare a modului de stabilire, în mod complementar polilor de dezvoltare urbană, a unor poli de dezvoltare rurală (intercomunali sau grupați în jurul unor oraşe de mici dimensiunI) şi pentru organizarea serviciilor publice la nivelul acestora, cu sau fără declararea de noi orașe.

Pachetul 7 (asociat OT15.7) P15.12. Program de investiții în parteneriat public‐privat în vederea revitalizării infrastructurilor și funcțiunilor speciale ale localităților.

P15.13. Program de sprijinire a sectorului privat în vederea amplasării și dezvoltării activităților economice sustenabile în orasele mici subdezvoltate sau în declin și transformarea acestora în orașe competitive la nivel subregional.

P15.14. Program de transformare a orașelor in declin prin sprijin administrativ în valorificarea potențialului și în dezvoltarea serviciilor de bază, pentru recuperarea rolului istoric de influență la nivel zonal al orașelor.

P15.15. Program de investiții, în localitățile de pe malul Dunării, bazat pe parteneriate public‐privat, în funcțiunile de transport fluvial (marfă, călători) și a nodurilor logistice aferente, în infrastructuriile rutiere si feroviare (inclusiv poduri peste Dunăre), în activitățile economice și de agrement acvatice.

P15.16. Program de investiții în vederea creșterii calității factorilor care determină calitatea vieții în localitățile mici și mijlocii (locuințe, infrastructură de transport, servicii sociale, culturale, recreative, educaționale, de sănătate, sportive ș.a.) în scopul creșterii competitivitatii și atractivitatii orașelor și comunelor slab populate.

P15.17. Program de dezvoltare teritorială integrată a polilor de creștere si a zonelor metropolitane (arii funcționale urbane) prin proiecte intercomunale de investiții și servicii publice.

P15.18. Program de asigurare de către polii de creștere și centrele metropolitane, a sprijinului administrativ, economic sau financiar pentru localitățile din cadrul ariilor funcționale urbane, în scopul devoltării echilibrate a teritoriilor și al facilitării mobilității resurselor și populației.

Proiecte (proiecte‐pilot la nivel naţional și teritorial)

PP15.1. Proiect‐pilot de identificare și de sprijinire a orașelor care nu îndeplinesc condițiile minimale de declarare stabilite prin Legea 351/2001 și dacă este cazul, de schimbare a statutului administrativ al acestora.

PP15.2. Proiect‐pilot de desfiinţarea legală a satelor cu populaţie „0”.

PP15.3. Proiect‐pillot de identificare și de schimbare a statutului administrativ al unora dintre comunele cu populație peste 10.000 de locuitori.

PP15.4. Proiect‐pilot de clarificare a statutului juridic și economic al localităților situate în zone periurbane și în arii metropolitane.

PP15.5. Proiect pilot de clarificare a statutului juridic și economic al localităților urbane și rurale componente ale municipiilor și orașelor.

PP15.6. Proiect‐pilot de reformulare a criteriilor de stabilire a impozitelor și taxelor locale în funcție de cantitatea și calitatea serviciilor publice.

PP15.7. Proiect‐pilot pentru stabilirea domeniilor și modalităților de cooperare între autoritățile administrației publice locale și pentru crearea cadrului procedural pentru cooperare.

PP15.8. Proiect‐pilot de creare a unei metodologii de realizare a strategiilor de dezvoltare și documentațiilor de amenajare a teritoriului (PATJ, PATZ, PATIC) cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului şi a mediului.

PP15.9. Proiect‐pilot de revizuire și actualizare a metodologiilor de elaborare a documentațiilor de urbanism și a strategiilor de dezvoltare locală pe baza noii legislaţii şi cu introducerea problemelor de protecţie a peisajului, a mediului şi a ţesutului urban specific.

PP15.10. Proiect‐pilot de crearea a unei legislații care vizează în mod specific Zona Metropolitană a Municipiului București.

PP15.11. Proiect‐pilot de înființare a unei platforme de comunicare între administrația publică și comunitățile locale în cadrul elaborării strategiilor și documetațiilor de urbanism.

PP15.12. Proiect‐pilot de revizuire și actualizare a bazei de date statistice referitoare la localitățile rurale și urbane.

PP15.13. Proiect‐pilot de definire a condițiilor de cooperare economică dintre polii de creștere în cadrul sistemului policentric de localități.

PP15.14. Proiect‐pilot de creare a documentelor de planificare strategică la nivel regional şi microregional, în cadrul obiectivului de susținere a creării parteneriatelor dintre colectivitățile locale rurale sau rurale și urbane și de sprijinire a necesităților specifice ale acestora în funcție de tipologia localităților.

PP15.15. Proiect‐pilot de regenerare urbană a zonelor portuare istorice a orașelor adiacente Dunării și conectarea acestora într‐un subsistem de localități interdependente cu o economie bazată pe activități portuare, comerț, agrement și turism tematic (Giurgiu, Drobeta Turnu Severin, Brăila, Galați ș.a.).

PP15.16. Proiect‐pilot de monitorizare și evaluare a performanțelor, a activității și a bazei materiale ale celor 6 zone libere și de definire a gradului în care acestea se pot transforma în componente importante ale economiei locale.

PP15.17. Proiect‐pilot de studiere a impactului teritorial al zonelor libere declarate și a oportunității amplasării unor zone libere și în alte zone frontaliere.

Notă. Structura principală a prezentării sintetice a fost comunicată de MDRAP autorilor studiilor, pentru o mai bună integrare în structura SDTR.

98


98

Anexa 15.1. Specializarea funcţională a localităţilor urbane

Specializări funcţionale – tipuri de oraşe: Tipul 1 ‐ Specializare în industria de prelucrare Tipul 2 ‐ Specializare în activităţi extractive (mine şi petrol) Tipul 3 – Specializare în comerţ, construcţii şi servicii urbane Tipul 4 – Activităţi diversificate (tipul cel mai apropiat de profilul mediu) Tipul 5 – Specializare în agricultură Tipurile 3 şi 4 sunt caracteristice pentru oraşele cu polifuncţionalitate; tipurile 1, 2 şi 5 sunt caracteristice pentru oraşele monofuncţionale.

În cazul informațiilor prezentate în Atlasul României2006, specializarea funcțională a orașelor este calculată, pe baza datelor RLP 2002, în funcție de numărul locuitorilor care lucrează în sectorul respectiv și de procentul acestora din totalul de locuitori ai unității administrativ teritoriale. Rezultă un total de 187 orașe monofuncționale (cu specializare în sectoarele primar si secundar) (58,4% din numărul total de orașe): 142 orașe Tip 1 (orașe cu specializare în industria de prelucrare), 13 orașe Tip 2 (orașe cu specializare în activităţi extractive ‐ mine şi petrol), 32 orașe Tip 5 (orașe cu specializare în agricultură); cele 133 orașe aparținând tipului 3 și 4 au caracter polifuncțional (41,6% din numărul total de orașe).

Prin comparatie cu datele prezentate în Atlasul României 2006, B. Dumitescu propune un indice complex de definire a orașelor monoindustriale, având la bază, de asemenea datele RPL 2002, din care rezultă 51 orașe monoindustriale (15,9% din numărul total de orașe): 33 orașe specializate în industria prelucrătoare (în comparație cu cele 142 din Atlasul României 2006) și 18 orașe specializate în industria extractivă (în comparație cu cele 13 din Atlasul României 2006). Tabelul A.15.1.1 evidențiază existența unor neconcordanțe în modul de încadrare a orașelor în categorii în cele două studii: de exemplu orașele Nucet (BH), Moreni (DB), Brad (HD), Baia Sprie (MM) ș.a.

Analiza profilului economic al orașelor în funcție de cifra de afaceri în 2012 ilustrează evoluția economiei locale în ultimul deceniu si oferă o imagine mai clară a ramurilor economice reprezentative pentru fiecare oraș: 235 orașe polifuncționale (73.4% din numărul total de orașe) și 85 orașe monofuncționale (26,6% din numărul total de orașe), din care 18 orașe cu profil secundar (5.6% din numărul total de orașe) și 67 orașe cu profil secundar (20,9% din numărul total de orașe). Este ilustrată astfel tendința orașelor de dezvoltare echilibrată a mai multor ramuri economice (în multe cazuri ca rezultat al procesului de dezindustrializare).

Specializarea funcțională a orașelor monofuncționale, cf. Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002); (date RPL 2002)

Specializarea funcțională a orașelor monoindustriale, cf. Dumitrescu, Bianca, Orașele monoindustriale din România: între industrializare forțată și declin, 2008 (date RPL 2002)

Judeţele Total judeţ pe tipuri

1+2/1+2+5

Tipul 1 Specializare în industria de prelucrare

Tipul 2 Specializare în activităţi extractive

Tipul 5 Specializare în agricultură

Total pe judeţ

Tipul 1. Specializate în industria prelucrătoare

Tipul 2. Specializate în industria extractivă

Alba 9/9

Abrud Blaj Baia de Arieş Câmpeni Cugir Ocna Mureş Sebeş Teiuş Zlatna

‐ ‐ 2 Ocna Mureş Cugir

‐

Arad 4/4

Curtici Lipova Pâncota Pecica

‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Argeş 6/6

Câmpulung Costeşti Curtea de Argeş Mioveni Ştefăneşti Topoloveni

‐ ‐ 1 Mioveni

‐

Bacău 3/3

Buhuşi Oneşti Târgu Ocna

‐ ‐ 2 Oneşti Buhuşi

‐

Bihor 7/7

Aleşd Marghita Nucet Şimleul Silvaniei Salonta Săcueni Vaşcău

‐ ‐ 3 Marghita Ştei

Nucet

Bistriţa‐Năsăud 2/3 Beclean Năsăud

‐ Sângeorz‐Băi

‐ ‐ ‐

Botoşani 2/6

Dorohoi Săveni

‐

Bucecea Darabani Flămânzi Ştefăneşti

‐ ‐ ‐

Braşov 5/5 Codlea Ghimbav Predeal

‐ ‐ 5 Victoria Făgăraş Săcele


99

Râşnov Săcele Zărneşti

Zărneşti Râşnov

Brăila 1/2 Ianca ‐ Însurăţei ‐ ‐ ‐

Buzău 3/4 Nehoiu Pătârlagele Râmnicu‐Sărat

‐ Pogoanele ‐ ‐ ‐

Caraş‐Severin 4/4 Bocşa Oţelul Roşu

Anina Moldova Nouă

‐ 5 Oţelul Roşu Reșița Bocşa

Anina Moldova Nouă

Călăraşi 1/2 Olteniţa ‐ Budeşti ‐ ‐ ‐

Cluj 2/2 Câmpia Turzii Gherla

‐ ‐ 1 Câmpia Turzii

‐

Constanţa 3/3 Năvodari Negru Vodă Ovidiu

‐ ‐ 1 Năvodari

‐

Covasna 3/3 Baraolt Întorsura Buzăului Târgu Secuiesc

‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Dâmboviţa 3/3 Fieni Moreni Pucioasa

‐ ‐ 1 ‐ Moreni

Dolj 2/4 Calafat Filiaşi

‐ Bechet Dăbuleni

‐ ‐ ‐

Galaţi 0/1 ‐ ‐ Bereşti ‐ ‐ ‐

Giurgiu 0/2 ‐ ‐ Bolintin Vale Mihăileşti

‐ ‐ ‐

Gorj 5/7 Bumbeşti Jiu Turceni

Motru Rovinari Ţicleni

Novaci Tismana

4 Bumbeşti Jiu Motru Rovinari Ţicleni

Harghita 5/6

Borsec Odorheiul Secuiesc Topliţa Vlăhiţa

Bălan

Băile Tuşnad 3 Vlăhiţa Borsec

Bălan

Hunedoara 11/11

Brad Călan Geoagiu Hunedoara Orăştie Simeria

Lupeni Petrila Uricani Vulcan Aninoasa

‐ 8 Călan Hunedoara

Lupeni Petrila Uricani Vulcan Aninoasa Brad

Ialomiţa 3/4 Amara Feteşti Urziceni

‐ Fierbinţi Târg ‐ ‐ ‐

Iaşi 3/3

Hârlău Paşcani Târgu Frumos ‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Ilfov 0/0 ‐ ‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Maramureş 7/8

Baia Mare Baia Sprie Seini Sighetul Marmaţiei Târgu Lăpuş Vişeul de Sus

Cavnic Dragomireşti 2 ‐ Baia Sprie Cavnic

Mehedinţi 1/1 Strehaia ‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Mureş 9/9

Iernut Miercurea Nirajului Reghin Sărmaşu Sângeorgiu de pădure Sovata Sighişoara Târnăveni Ungheni

‐ ‐ 1 Târnăveni

‐

Neamţ 2/2 Bicaz Roznov

‐ ‐ 1 Bicaz

‐

Olt 4/5

Balş Drăgăneşti Olt Potcoava Scorniceşti

‐ Piatra Olt 1 Balş

‐

Prahova 9/9

Băicoi Boldeşti‐Scăieni Breaza Comarnic Plopeni Mizil Urlaţi Vălenii de Munte

‐ ‐ 3 Plopeni

Băicoi Câmpina

Satu Mare 2/2 Ardud Tăşnad

‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Sălaj 1/1 Jibou ‐ ‐ 1 Zlatna ‐

Sibiu 10/10 Agnita Avrig

‐ ‐ 4 Copşa Mică Cisnădie

‐

100


100

Cisnădie Copşa Mică Dumbrăveni Miercurea Sibiului Mediaş Ocana Sibiului Sălişte Tălmaciu

Agnita Tălmaciu

Suceava 3/9

Broşteni Frasin Rădăuţi

‐

Caşvana Dolhasca Gura Humorului Liteni Salcea Solca

‐ ‐ ‐

Teleorman 2/2 Turnu Măgurele Zimnicea

‐ ‐ 1 Turnu Măgurele ‐

Timiş 5/8

Deta Făget Jimbolia Lugoj Sânnicolau Mare

‐ Ciacova Gătaia Recaş

‐ ‐ ‐

Tulcea 1/1 Măcin ‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Vaslui 3/4 Bârlad Huşi Vaslui

‐ Murgeni ‐ ‐ ‐

Vâlcea 4/7 Băbeni Brezoi Ocnele Mari

Berbeşti Băile Olăneşti Bălceşti Călimăneşti

1 Brezoi ‐

Vrancea 4/4

Adjud Mărăşeşti Odobeşti Panciu

‐ ‐ ‐ ‐ ‐

Total 155/187 142 13 32 51 33 18

Tipul 3 şi Tipul 4 133 269

TOTAL MUNICIPII ŞI ORAŞE

320 320

Tabelul A.15.1.1. Orașe monofuncționale în funcție de specializarea funcțională a orașului Surse: Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002); Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002; Dumitrescu, Bianca, Orașele monoindustriale din România: între industrializare forțată și declin, 2008

Profil economic al orașelor în funcție de cifra de afaceri 2012

Orașe monofuncționale Orașe polifuncționale

Sector secundar Sector terțiar Judeţele Total orașe pe

județ Nr. orașe

Denumire orașe Nr. orașe

Denumire orașe Nr. orașe

Denumire orașe

Alba 11 ‐ ‐ 2 Abrud, Teiuş 9 Aiud, Alba Iulia, Blaj, Baia de Arieş, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Sebeş, Zlatna

Arad 10 1 Curtici 2 Nădlac, Sântana 7 Arad, Chişineu‐Criş, Ineu, Lipova, Pâncota, Pecica, Sebiş,

Argeş 7 1 Curtea de Argeş 1 Costeşti 5

Câmpulung, Mioveni, Piteşti, Topoloveni, Ştefăneşti

Bacău 8 1 Dărmăneşti ‐ ‐ 7 Bacău, Buhuşi, Oneşti, Comăneşti, Moineşti, Slănic Moldova, Târgu Ocna

Bihor 10 1 Nucet 1 Ştei 8 Aleşd, Beiuş, Marghita, Oradea, Salonta, Săcueni, Valea lui Mihai, Vaşcău

Bistriţa‐Năsăud 4 ‐ ‐ 2 Beclean, Năsăud 2 Bistriţa, Sângeorz‐Băi

Botoşani 7 1 Flămânzi 1 Săveni 5 Botoşani, Bucecea, Dărăbani, Dorohoi, Ştefăneşti

Braşov 10 1 Ghimbav 1 Predeal 8 Braşov, Codlea, Făgăraş, Râşnov, Rupea, Săcele, Victoria, Zărneşti

Brăila 4 ‐ ‐ 1 Ianca 3 Brăila, Făurei, Însuraţei

Buzău 5 ‐ ‐ ‐ ‐ 5 Buzău, Nehoiu, Pătârlagele, Pogoanele, Râmnicu Sărat

Caraş‐Severin 8 ‐ ‐ 1 Băile Herculane 7 Anina, Bocşa, Caransebeş, Moldova Nouă, Oraviţa, Oţelu Roşu, Reşiţa

Călăraşi 5 1 Lehliu Gară 2 Fundulea, Olteniţa 2 Budeşti, Călăraşi

Cluj 7 ‐ ‐ 2 Dej, Gherla 4 Câmpia Turzii, Cluj‐Napoca, Huedin, Turda

Constanţa 12 ‐ ‐ 2 Constanţa, Techirghiol

10 Băneasa, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Mangalia, Medgidia, Murfatlar, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu,

Covasna 5 ‐ ‐ 3 Baraolt, Sfântu Gheorghe ,Târgu Secuiesc

2 Covasna, Întorsura Buzăului

Dâmboviţa 7 1 Fieni 2 Găeşti, Răcari 4 Moreni, Pucioasa, Târgovişte, Titu


101

Dolj 7 ‐ ‐ 3 Dăbuleni, Filiaşi, Segarcea

4 Băileşti, Bechet, Calafat, Craiova

Galaţi 4 ‐ ‐ 1 Târgu Bujor 3 Bereşti, Galaţi, Tecuci

Giurgiu 3 ‐ ‐ ‐ ‐ 3 Bolintin Vale, Giurgiu, Mihăileşti

Gorj 9 3 Rovinari, Târgu Jiu, Turceni

1 Ţicleni 5 Bumbeşti‐Jiu, Motru, Novaci, Târgu Cărbuneşti, Tismana

Harghita ‐ ‐ 2 Băile Tuşnad, Bălan 7 Borsec, Cristuru Secuiesc, Gheorghieni, Miercurea‐Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Topliţa, Vlăhiţa

Hunedoara 14 3 Aninoasa, Orăştie, Vulcan

2 Lupeni, Simeria 9 Brad, Călan, Deva, Geoagiu, Haţeg, Hunedoara, Petroşani, Petrila, Uricani

Ialomiţa 7 1 Ţăndărei 1 Amara 5 Căzăneşti, Feteşti, Fierbinţi‐Târg, Slobozia, Urziceni

Iaşi 5 ‐ ‐ 2 Podu Iloaiei, Târgu Frumos

3 Hârlău, Iaşi, Paşcani

Ilfov 8 ‐ ‐ 5

Buftea, Măgurele, Otopeni, Pantelimon, Voluntari

3 Chitila, Bragadiru, Popeşti‐Leordeni,

Maramureş 13 1 Cavnic ‐ ‐ 12

Baia Mare, Baia Sprie, Borşa, Dragomireşti, Sieni, Săliştea de Sus, Sighetu Marmaţiei, Şomcuta Mare, Tăuţii‐Măgherăuş, Târgu Lăpuş, Ulmeni, Vişeu de Sus

Mehedinţi 5 ‐ ‐ 2 Baia de Aramă, Strehaia

3 Drobeta Turnu Severin, Orşova, Vîrteju Mare

Mureş 11 ‐ ‐ 2 Luduş, Târgu Mureş

9 Reghin, Iernut, Miercurea Nirajului, Sărmaşu, Sângeorgiu de Pădure, Sighişoara, Sovata, Târnâveni, Ungheni

Neamţ 5 ‐ ‐ 2 Bicaz, Roman 3 Piatra‐Neamţ, Roznov, Târgu Neamţ

Olt 8 ‐ ‐ 3 Caracal, Drăgăneşti‐Olt, Potcoava

5 Balş, Corabia, Piatra Olt, Scorniceşti, Slatina

Prahova 14 1 Urlaţi 5 Azuga, Breaza, Comarnic, Slănic, Vălenii de Munte

8 Băicoi, Boldeşti‐Scăeni, Buşteni, Câmpina, Mizil, Ploieşti, Plopeni, Sinaia

Satu Mare 6 ‐ ‐ ‐ ‐ 6 Ardud, Carei, Livada, Negreşti‐Oaş, Satu Mare, Țăşnad

Sălaj 4 ‐ ‐ 1 Şimleu Silvaniei 3 Cehu Silvaniei, Jibou, Zalău

Sibiu 11 ‐ ‐ ‐ ‐ 11 Agnita, Avrig, Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Mediaş, Miercurea Sibiului, Ocna Sibiului, Sălişte, Sibiu, Tălmaciu

Suceava 16 ‐ ‐ 3

Câmpulung Moldovenesc, Salcea, Vatra Dornei

13

Broşteni, Cajvana, Dolhasca, Fălticeni, Frasin, Gura Humorului, Liteni, Milişăuţi, Rădăuţi, Siret, Solca, Suceava, Vicovu de Sus

Teleorman 5 ‐ ‐ ‐ ‐ 5 Alexandria, Roşiori de Vede, Turnu Măgurele, Videle, Zimnicea

Timiş 10 1 Făget 1 Deta 8 Buziaş, Ciacova, Gătaia, Jimbolia, Lugoj, Recaş, Sânnicolau Mare, Timişoara

Tulcea 5 ‐ ‐ ‐ ‐ 5 Babadag, Isaccea, Măcin, Tulcea, Sulina

Vaslui 5 ‐ ‐ 1 Vaslui 4 Bârlad, Huşi, Negreşti, Murgeni

Vâlcea 11 ‐ ‐ 6

Băile Govora, Băile Olăneşti, Berbeşti, Călimăneşti, Drăgăşani, Ocnele Mari

5 Băbeni, Bălceşti, Brezoi, Horezu, Râmnicu Vâlcea

Vrancea 5 ‐ ‐ 1 Panciu 4 Adjud, Focşani, Mărăşeşti, Odobeşti

Total 320 18 67 235

Tabelul A.15.1.2. Profil economic al UAT urbane în funcție de cifra de afaceri 2012 Notă: Alba Iulia – municipiu, Abrud ‐ oraș Sursa: MDRAP – bază de date, date prelucrate Quattro Design, 2013

102


102

Anexa 15.2. Orașe cu funcțiuni deosebite – aeroporturi civile

15.2.1. Oraşe cu aeroport civil

1. Arad 9. Iaşi

2. Bacău 10. Oradea

3. Baia Mare 11. Satu Mare

4. București/Otopeni și Băneasa 12. Sibiu

5. Caransebeş – necertificat de AACR 13. Suceava

6. Cluj‐Napoca 14. Târgu Mureş

7. Constanţa ‐ certificat aeroport internațional 15. Timişoara

8. Craiova 16. Tulcea

Tabelul A.15.2.1. Oraşe cu aeroport civil Surse: Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002), p.106; www.caa.ro – site oficial al Autorității Aeronautie Civile Române (AACR)

15.2.2. Aeroporturi civile proiectate sau în curs de execuţie

1. Braşov 2. Tuzla

Anexa 15.3. Orașe cu funcțiuni deosebite – noduri feroviare principale

1. Adjud 24. Deda 47. Roman

2. Arad 25. Deva 48. Roşiori de Vede

3. Apahida 26. Făurei 49. Salva

4. Bacău 27. Feteşti 50. Satu Mare

5. Baia Mare 28. Filiaşi 51. Sântana

6. Bârlad 29. Galaţi 52. Sf. Georghe

7. Blaj 30. Giurgiu 53. Slobozia

8. Beclean 31. Iaşi 54. Sibiu

9. Braşov 32. Jibou 55. Simeria

10. Brazi 33. Livezeni 56. Strehaia

11. Bucureşti 34. Luduş 57. Suceava

12. Buzău 35. Lugoj 58. Ţăndărei

13. Caracal 36. Mărăşeşti 59. Târgovişte

14. Carei 37. Medgidia 60. Târgu Jiu

15. Caransebeş 38. Oradea 61. Târgu Mureş

16. Câmpia Turzii 39. Oraviţa 62. Tecuci

17. Ciceu 40. Paşcani 63. Teiuş

18. Ciulniţa 41. Ploieşti 64. Timişoara

19. Cluj‐Napoca 42. Piatra Olt 65. Titu

20. Constanţa 43. Piteşti 66. Urziceni

21. Copşa Mică 44. Podu Iloaiei 67. Vinţu de Jos

22. Craiova 45. Podu Olt 68. Vişeul de Sus

23. Dej 46. Războieni

Tabelul A.15.3.1. Oraşe cu noduri feroviare principale Surse: Rey, V., Groza, O., Ianoş, I., Pătroescu, M., Atlasul României, Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006 (2002); p.106; Popescu, Toader, Proiectul feroviar românesc, Ipostazele spaţiale şi culturale ale modernizării în planificarea şi funcţionarea căilor ferate, 1842‐1916, teză de doctorat, conducător ştiinţific prof. dr. arh. Ana‐Maria Zahariade, U.A.U.I.M., mss, 2012.


103

Anexa 15.4. Orașe cu funcțiuni deosebite – porturi civile

Porturi fluvio‐maritime Porturi fluviale

1. Brăila 1. Murfatlar 16. Drencova

2. Galaţi 2. Medgidia 17. Gruia

3. Tulcea 3. Cernavodă 18. Dubova

4. Mahmudia 4. Călăraşi 19. Tișovița

5. Chilia Veche 5. Olteniţa 20. Șvinița

6. Isaccea 6. Giurgiu 21. Baziaș

7. Smărdan 7. Cetate 22. Orşova

8. Măcin 8. Corabia 23. Moldova Veche

9. Hârșova 9. Bechet 24. Zimnicea

Porturi maritime 10. Calafat

1. Constanţa 11. Drobeta Turnu‐Severin

2. Midia – port satelit al portului Constanţa 12. Turnu Măgurele

3. Mangalia – port satelit al portului Constanţa 13. Basarabi

4. Tomis – port turistic al portului Constanţa 14. Ovidiu

5. Sulina 15. Luminița

Tabelul A.15.4.1. Porturi civile Sursa: Ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 709/2010; Administraţia Porturilor Maritime, ria.org.ro, www.constantza‐port.ro.

Anexa 15.5. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române şi Bisericii Greco‐Catolice din România

15.5.1. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române

Harta A.15.5.1. Organizarea Bisericii Ortodoxe Române (2013) Sursa: Hotărârea Sfântului Sinod 17.02.2012, theologia.wordpress.com, Serban Popescu Criveanu, et al., Caracteristicile teritoriale şi dezvoltarea aşezărilor în România (sec. XVI‐XX), mss, 2012

104


104

BOR are un sistem administrativ propriu, dezvoltat istoric și verificat în practică, format în interiorul granițelor țării din 14648 unități bisericești, organizate în 14.648 unităţi bisericeşti după cum urmează86: 1 Centru Patriarhal, 6 mitropolii, 16 arhiepiscopii, 13 episcopii, 1 vicariat, 176 protopopiate (organizate în: 10 comune, 64 orașe, 86 municipii (în cele 86 municipii se găsesc 102 protopopiate)), 11.394 parohii cu 2360 filiale87, 493 mănăstiri, 184 schituri, 10 metocuri.

I. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei 6A+4E II. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei 3A+1E III. Mitropolia Ardealului 2A+3E IV. Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului 1A+2E V. Mitropolia Olteniei 2A+2E VI. Mitropolia Banatului 2A+1E

M – Mitropolie A – Arhiepiscopie E – Episcopie PP – Protopopiat P – Parohie

Sedii administrative Număr

Arhiepiscopii Număr Episcopii

Număr Protopopiate

Număr Parohii

Sectoare/Judeţe în care sunt

amplasate parohiile

I. MITROPOLIA MUNTENIEI ŞI DOBROGEI 6 4 59 3637 B, IF, PH, CT, DB, AG, BZ, VN, GL, BR,

CL, TR, GR, TL

I.1. Arhiepiscopia Bucureştilor 1 ‐ 9 667 B, IF, PH

BUCUREŞTI M I ‐ 3 279 B

Protoierie/Sediu

Protopopiatul I Capitala Bucureşti , Sectorul 5

‐ ‐ 1 87 sect. 1, 5, 6

Protopopiatul II Capitala Bucureşti , Sectorul 3

‐ ‐ 1 83 sect. 2, 3, 4;

Protopopiatul III Capitala Bucureşti, Sectorul 3

‐ ‐ 1 109 sect. 2, 3 , 4 , 5

Protopopiatul Ilfov Sud Oraş Popeşti‐Leordeni

‐ ‐ 1 62 IF

Protopopiatul Ilfov Nord Oraş Otopeni

‐ ‐ 1 70 IF

Protopopiatul Câmpina Mun. Câmpina

‐ ‐ 1 87 PH

Protopopiatul Ploieşti Mun. Ploieşti

‐ ‐ 1 54 PH

Protopopiatul Urlați Oraş Urlaţi

‐ ‐ 1 25 PH

Protopopiatul Vălenii de Munte Oraş Vălenii de Munte

‐ ‐ 1 90 PH

I.2. Arhiepiscopia Tomisului 1 ‐ 6 237 CT

CONSTANŢA I ‐ 2 79 CT

Protoierie/Sediu

Protopopiatul I Constanta Mun. Constanţa

‐ ‐ 1 35 CT

Protopopiatul II Constanta Mun. Constanţa

‐ ‐ 1 44 CT

Protopopiatul Medgidia Mun. Medgidia

‐ ‐ 1 41 CT

Protopopiatul Mangalia Mun. Mangalia

‐ ‐ 1 54 CT

Protopopiatul Hârşova Oraş Hârşova

‐ ‐ 1 28 CT

Protopopiatul Băneasa Oraş Băneasa

‐ ‐ 1 35 CT

I.3. Arhiepiscopia Târgoviştei 1 ‐ 5 321 DB

TÂRGOVIŞTE I ‐ 2 126 DB

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Târgovişte Sud Mun. Târgovişte

‐ ‐ 1 66 DB

Protopopiatul Târgovişte Nord Mun. Târgovişte

‐ ‐ 1 60 DB

Protopopiatul Pucioasa Oraşul Pucioasa

‐ ‐ 1 53 DB

Protopopiatul Găieşti Oraşul Găieşti

‐ ‐ 1 67 DB

Protopopiatul Titu Oraşul Titu

‐ ‐ 1 75 DB

I.4. Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului 1 ‐ 7 497* AG

CURTEA DE ARGEŞ I ‐ 1 f.d. AG

86 Patriarhia Română – Cancelaria Sfântului Sinod http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/ADM_2011.pdf

87 Filială (filie) – comunitate de credincioși care nu poate susține prin mijloace proprii o parohie și se alătură unei comunități vecine (parohie), conform legii: Statutul pentru oraganizarea și funcțiuonarea Bisericii Ortodoxe Române


105

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Câmpulung‐Muscel Mun. Câmpulung

‐ ‐ 1 f.d. AG

Protopopiatul Costeşti Oraș Costești

‐ ‐ 1 f.d. AG

Protopopiatul Curtea de Argeş Mun. Curtea de Argeș

‐ ‐ 1 f.d. AG

Protopopiatul Domnesti Com. Domnești

‐ ‐ 1 f.d. AG

Protopopiatul Mioveni Oraș Mioveni

‐ ‐ 1 f.d. AG

Protopopiatul Piteşti Mun. Pitești

‐ ‐ 1 149 AG

Protopopiatul Topoloveni Oraș Topoloveni

‐ ‐ 1 f.d. AG

I.5. Arhiepiscopia Buzăului si Vrancei 1 ‐ 7 617* BZ, VN

BUZĂU I ‐ 2 ‐ BZ

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Buzău I Mun. Buzău

‐ ‐ 1 95 BZ

Protopopiatul Buzău II Mun. Buzău

‐ ‐ 1 f.d. BZ

Protopopiatul Pătârlagele Oraș Pătârlagele

‐ ‐ 1 23 BZ

Protopopiatul Râmnicu Sărat Mun. Râmnicu Sărat

‐ ‐ 1 f.d. BZ

Protopopiatul Focşani I Mun. Focșani

‐ ‐ 1 f.d. VN

Protopopiatul Focşani II Mun. Focșani

‐ ‐ 1 f.d. VN

Protopopiatul Panciu Oraş Panciu

‐ ‐ 1 f.d. VN

I.6. Arhiepiscopia Dunării de Jos 1 8 411 GL, BR

GALAŢI I ‐ 1 62 GL

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Galaţi Mun. Galaţi

‐ ‐ 1 62 GL

Protopopiatul Tecuci Mun. Tecuci

‐ ‐ 1 50 GL

Protopopiatul Tg.‐Bujor Oraş Târgul Bujor

‐ ‐ 1 76 GL

Protopopiatul Covurlui Com. Pechea

‐ ‐ 1 34 GL

Protopopiatul Nicoreşti Com. Nicoreşti

‐ ‐ 1 35 GL

Protopopiatul Brăila Oraş Brăila

‐ ‐ 1 60 BR

Protopopiatul Făurei Oraş Făurei

‐ ‐ 1 50 BR

Protopopiatul Însurăţei Oraş Însurăţei

‐ ‐ 1 44 BR

I.7. Episcopia Sloboziei şi Calaraşilor 1 6 332 CL, IL

SLOBOZIA ‐ I 1 69 CL

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Slobozia Mun. Slobozia

‐ ‐ 1 69 IL

Protopopiatul Feteşti Oraş Feteşti

‐ ‐ 1 38 IL

Protopopiatul Urziceni Oraş Urziceni

‐ ‐ 1 65 IL

Protopopiatul Călăraşi Mun. Călăraşi

‐ ‐ 1 56 CL

Protopopiatul Olteniţa Mun. Olteniţa

‐ ‐ 1 52 CL

Protopopiatul Lehliu Oraş Lehliu Gară

‐ ‐ 1 52 CL

I.8. Episcopia Alexandriei si Teleormanului 1 4 253 TR

ALEXANDRIA ‐ I 1 ‐ TR

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Alexandria Mun. Alexandria

‐ ‐ 1 f.d. TR

Protopopiatul Videle Oraș Videle

‐ ‐ 1 65 TR

Protopopiatul Roşiorii de Vede Mun. Roșiorii de Vede

‐ ‐ 1 65 TR

Protopopiatul Turnu Măgurele Mun. Turnu Măgurele

‐ ‐ 1 f.d. TR

I.9. Episcopia Giurgiului ‐ 1 4 180 GR

GIURGIU ‐ I 1 60 GR

Protoierie/Sediu

106


106

Protopopiatul Giurgiu Mun. Giurgiu

‐ ‐ 1 60 GR

Protopopiatul Bolintin Oraș Bolintin Vale

‐ ‐ 1 50 GR

Protopopiatul Herăști Com. Herăști

‐ ‐ 1 27 GR

Protopopiatul Mihăilești Oraș Mihăilești

‐ ‐ 1 43 GR

I.10. Episcopia Ortodoxă Română Tulcea 1 3 122 TL

TULCEA ‐ I 1 53 TL

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Tulcea Mun. Tulcea

‐ ‐ 1 53 TL

Protopopiatul Niculițel Com. Niculițel

‐ ‐ 1 27 TL

Protopopiatul Babadag Orașul Babadag

‐ ‐ 1 42 TL

II. MITROPOLIA MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI 3 1 29 2282

VS, NT, BC, SV, IS, BT, NT

II.1. Arhiepiscopia Iaşilor 1 ‐ 13 1170* IS, BT, NT

IAŞI M II ‐ 3 ‐ IS

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Iași I Mun. Iași

‐ ‐ 1 f.d. IS

Protopopiatul Iași II Mun. Iași

‐ ‐ 1 f.d. IS

Protopopiatul Iași III Mun. Iași

‐ ‐ 1 f.d. IS

Protopopiatul Pașcani Mun. Pașcani

‐ ‐ 1 f.d. IS

Protopopiatul Hârlău Orașul Hârlău

‐ ‐ 1 f.d. IS

Protopopiatul Botoșani Mun. Botoșani

‐ ‐ 1 123 BT

Protopopiatul Dorohoi Mun. Dorohoi

‐ ‐ 1 ‐ BT

Protopopiatul Darabani Orașul Darabani

‐ ‐ 1 48 BT

Protopopiatul Săveni Oraș Săveni

‐ ‐ 1 ‐ BT

Protopopiatul Piatra Neamț Mun. Piatra Neamț

‐ ‐ 1 ‐ NT

Protopopiatul Târgu Neamț Oraşul Târgu Neamţ

‐ ‐ 1 ‐ NT

Protopopiatul Roznov Oraşul Roznov

‐ ‐ 1 ‐ NT

Protopopiatul Ceahlău Com. Ceahlău

‐ ‐ 1 ‐ NT

II.2. Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor 1 ‐ 5 385* SV

SUCEAVA II ‐ 2 ‐ SV

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Suceava I Mun. Suceava

‐ ‐ 1 ‐ SV

Protopopiatul Suceava II Mun. Suceava

‐ ‐ 1 68 SV

Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc Mun. Câmpulung Moldovenesc

‐ ‐ 1 ‐ SV

Protopopiatul Rădăuţi Mun. Rădăuţi

‐ ‐ 1 ‐ SV

Protopopiatul Fălticeni Mun. Fălticeni

‐ ‐ 1 ‐ SV

II.3. Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului 1 ‐ 6 430 NT, BC,

ROMAN II ‐ 1 75 NT

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Roman Mun. Roman

‐ ‐ 1 75 NT

Protopopiatul Bacău Mun. Bacău

‐ ‐ 1 98 BC

Protopopiatul Moineşti Mun. Moineşti

‐ ‐ 1 78 BC

Protopopiatul Oneşti Mun. Oneşti

‐ ‐ 1 73 BC

Protopopiatul Buhuşi Oraşul Buhuşi

‐ ‐ 1 39 BC

Protopopiatul Sascut Com. Sascut

‐ ‐ 1 67 BC

II.4. Episcopia Huşilor ‐ 1 5 297 VS

HUŞI ‐ II 1 68 VS

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Huşi Mun. Huşi

‐ ‐ 1 68 VS

Protopopiatul Bârlad Mun. Bârlad

‐ ‐ 1 80 VS


107

Protopopiatul Vaslui Mun. Vaslui

‐ ‐ 1 77 VS

Protopopiatul Negreşti Com Negreşti

‐ ‐ 1 30 VS

Protopopiatul Fălciu Com. Fălciu

‐ ‐ 1 42 VS

III. MITROPOLIA ARDEALULUI 2 3 34 1844

SB, BV, AB, MR, BH, HR, CV, HD

III.1. Arhiepiscopia Sibiului 1 ‐ 11 473* SB, BV

SIBIU M III ‐ 1 ‐ SB

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Sibiu Mun. Sibiu

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Mediaş Mun. Mediaş

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Agnita Oraşul Agnita

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Sălişte Oraşul Sălişte

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Avrig Oraşul Avrig

‐ ‐ 1 ‐ SB

Protopopiatul Braşov Mun. Braşov

‐ ‐ 1 64 BV

Protopopiatul Săcele Mun. Săcele

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Bran ‐ Zărneşti Oraş Râşnov

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Făgăraş I Mun. Făgăreş

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Făgăraş II Mun. Făgăreş

‐ ‐ 1 ‐ BV

Protopopiatul Rupea Oraş Rupea

‐ ‐ 1 ‐ BV

III.2. Arhiepiscopia Alba Iulia 1 ‐ 10 630* AB, MR

ALBA IULIA III ‐ 1 ‐ AB

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Alba Iulia Mun. Alba Iulia

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Aiud Mun. Aiud

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Blaj Mun. Blaj

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Câmpeni Oraş Câmpeni

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Sebeş Mun. Sebeş

‐ ‐ 1 ‐ AB

Protopopiatul Târgu Mureş Mun. Târgu Mureş

‐ ‐ 1 71 MR

Protopopiatul Luduş Oraş Luduş

‐ ‐ 1 ‐ MR

Protopopiatul Reghin Mun. Reghin ‐ ‐ 1 ‐ MR

Protopopiatul Sighişoara Mun. Sighişoara

‐ ‐ 1 ‐ MR

Protopopiatul Târnăveni Mun. Târnăveni

‐ ‐ 1 ‐ MR

III.3. Episcopia Oradiei ‐ 1 4 373* BH

ORADEA ‐ III 1 ‐ BH

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Oradea Mun. Oradea

‐ ‐ 1 136 BH

Protopopiatul Beiuş Mun. Beiuş

‐ ‐ 1 ‐ BH

Protopopiatul Marghita Mun. Marghita

‐ ‐ 1 ‐ BH

Protopopiatul Tinca Com. Tinca

‐ ‐ 1 ‐ BH

III.4. Episcopia Covasnei şi Harghitei ‐ 1 4 120* HR, CV

MIERCUREA CIUC ‐ III 1 HR

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Miercurea Ciuc Mun. Miercurea Ciuc

1 ‐ HR

Protopopiatul Toplița Mun. Toplița

1 ‐ HR

Protopopiatul Sfântu Gheorghe Mun. Sfântu Gheorghe

1 ‐ CV

Protopopiatul Întorsura Buzăului Oraş Întorsura Buzăului

1 ‐ CV

III.5. Episcopia Devei și Hunedoarei ‐ 1 5 248 HD

DEVA ‐ III 1 78 HD

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Brad ‐ ‐ 1 49 HD

108


108

Mun. Brad

Protopopiatul Deva Mun. Deva

‐ ‐ 1 78 HD

Protopopiatul Haţeg Oraş Haţeg

‐ ‐ 1 42 HD

Protopopiatul Orăştie Mun. Orăştie

‐ ‐ 1 47 HD

Protopopiatul Petroşani Mun. Petroşani

1 32 HD

IV. MITROPOLIA CLUJULUI, MARAMUREŞULUI ŞI SĂLAJULUI 1 2 20 1149 CJ, BN, MS, MM,SM,SJ

IV.1. Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului 1 ‐ 9 554* CJ,BN

CLUJ‐NAPOCA M IV ‐ 2 ‐ CJ

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Cluj I Mun. Cluj Napoca

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Cluj II Mun. Cluj Napoca

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Turda Mun. Turda

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Dej Mun. Dej

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Huedin Oraş Huedin

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Gherla Mun. Gherla

‐ ‐ 1 ‐ CJ

Protopopiatul Bistriţa Mun. Bistriţa

‐ ‐ 1 ‐ BN

Protopopiatul Năsăud Oraş Năsăud

‐ ‐ 1 ‐ BN

Protopopiatul Belcean Oraş Beclean

‐ ‐ 1 ‐ BN

IV.2. Episcopia Maramureşului Şi Sătmarulu ‐ 1 8 386 MM, SM

BAIA MARE ‐ IV

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Baia Mare Mun. Baia Mare

‐ ‐ 1 68 MM

Protopopiatul Sighet Mun. Sighetu Marmație

‐ ‐ 1 27 MM

Protopopiatul Lăpuș Oraş Târgu Lăpuș

‐ ‐ 1 57 MM

Protopopiatul Chioar Oraş Şomcuţa Mare

‐ ‐ 1 49 MM

Protopopiatul Vișeu Oraş Vişeu de Sus

‐ ‐ 1 27 MM

Protopopiatul Satu Mare Mun. Satu Mare

‐ ‐ 1 51 SM

Protopopiatul Carei Mun. Carei

‐ ‐ 1 74 SM

Protopopiatul Oaș Oraş Negreşti Oaş

‐ ‐ 1 33 SM

IV.3. Episcopia Sălajului ‐ 1 3 209* SJ

ZALĂU ‐ IV 1 ‐ SJ

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Zalău Mun. Zalău

‐ ‐ 1 ‐ SJ

Protopopiatul Șimleu Oraş Şimleul Silvaniei

‐ ‐ 1 ‐ SJ

Protopopiatul Jibou Oraş Jibou

‐ ‐ 1 ‐ SJ

V. MITROPOLIA OLTENIEI

2 2 19 1731 DJ, GJ, MH,VL,

MH, OT,

V.1. Arhiepiscopia Craiovei

1 ‐ 7 787* DJ ,GJ, MH

CRAIOVA M V ‐ 2 ‐ DJ

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Băileşti Mun. Băileşti

‐ ‐ 1 ‐ DJ

Protopopiatul Craiova I Mun. Craiova

‐ ‐ 1 ‐ DJ

Protopopiatul Craiova II Mun. Craiova

‐ ‐ 1 ‐ DJ

Protopopiatul Târgu Jiu Mun. Târgu Jiu

‐ ‐ 1 ‐ GJ

Protopopiatul Cărbuneşti Oraș Târgu Cărbuneşti

‐ ‐ 1 ‐ GJ

Protopopiatul Drobeta‑Turnu Severin Mun. Drobeta Turnu Severin

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Strehaia Oraș Strehaia

‐ ‐ 1 ‐ MH

V.2. Arhiepiscopia Râmnicului 1 ‐ 3 330 VL


109

RÂMNICU VÂLCEA V ‐ 1 142 VL

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Drăgăşani Mun. Drăgăşani

‐ ‐ 1 102 VL

Protopopiatul Horezu Oraș Horezu

‐ ‐ 1 86 VL

Protopopiatul Râmnicu Vâlcea Mun. Râmnicu Vâlcea

‐ ‐ 1 142 VL

V.3. Episcopia Severinului şi Strehaiei ‐ 1 5 198* MH

DROBETA TURNU SERVERIN ‐ V 2 ‐ MH

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Baia de Aramă Oraș Baia de Aramă

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Drobeta I Mun. Drobeta Turnu Severin

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Drobeta II Mun. Drobeta Turnu Severin

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Strehaia Oraș Strehaia

‐ ‐ 1 ‐ MH

Protopopiatul Vânju Mare Oraș Vânju Mare

‐ ‐ 1 ‐ MH

V.4. Episcopia Slatinei şi Romanaţilor ‐ 1 4 416 OT

SLATINA ‐ V 2 242 OT

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Slatina I Mun. Slatina

‐ ‐ 1 135 OT

Protopopiatul Slatina II Mun. Slatina

‐ ‐ 1 107 OT

Protopopiatul Caracal Mun. Caracal

‐ ‐ 1 106 OT

Protopopiatul Corabia Oraș Corabia

‐ ‐ 1 68 OT

VI. MITROPOLIA BANATULUI 2 1 14 751 TM, AR, CS

VI.1. Arhiepiscopia Timişoarei 1 ‐ 6 270* TM

TIMIŞOARA M VI ‐ 2 ‐ TM

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Timişoara I Mun. Timişoara

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Timisoara II Mun. Timişoara

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Lugoj Mun. Lugoj

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Deta Oraș Deta

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Făget Oraș Făget

‐ ‐ 1 ‐ TM

Protopopiatul Sânnicolau Mare Oraș Sânnicolau Mare

‐ ‐ 1 ‐ TM

VI.2. Arhiepiscopia Aradului 1 ‐ 4 269* AR

ARAD VI ‐ 1 ‐ AR

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Arad Mun. Arad

‐ ‐ 1 ‐ AR

Protopopiatul Lipova Oraș Lipova

‐ ‐ 1 ‐ AR

Protopopiatul Ineu Oraș Ineu

‐ ‐ 1 ‐ AR

Protopopiatul Sebiş Oraș Sebiș

‐ ‐ 1 ‐ AR

VI.3. Episcopia Caransebeşului ‐ 1 4 212* CS

CARANSEBEŞ ‐ VI 1 ‐ CS

Protoierie/Sediu

Protopopiatul Caransebeş Mun. Caransebeş

‐ ‐ 1 ‐ CS

Protopopiatul Reşiţa Mun. Reșița

‐ ‐ 1 ‐ CS

Protopopiatul Moldova Nouă Oraș Moldova Nouă

‐ ‐ 1 ‐ CS

Protopopiatul Băile Herculane Oraș Băile Herculane

‐ ‐ 1 ‐ CS

TOTAL 6 M 16 A 13 E 176 PP 11394 P

* ‐ Date conform http://www.culte.gov.ro/

Tabelul A.15.5.1. Sediile administrative ale Bisericii Ortodoxe Române Sursa: Necula, D. Nicolae, „Organizarea administrativ –teritorială a Bisericii Ortodoxe Române”, in: Urbanismul Serie Nouă, nr. 11/2012, pp. 80‐81. http://www.culte.gov.ro/, http://www.patriarhia.ro/ro/structura_bor/organizarea_administrativa.html, www.arhiepiscopiabucurestilor.ro, www.arhiepiscopiabucurestilor.ro, http://arhiepiscopiatargovistei.ro, www.eparhiaargesului.ro, www.edj.ro, www.episcopiagiurgiului.ro , www.episcopiatulcii.ro, www.mmb.ro , www.arhiepiscopiasucevei.ro , www.epr.ro, www.episcopiahusilor.ro, www.mitropolia‐ardealului.ro , www.reintregirea.ro , www.eparhiaortodoxaoradea.ro/ , www.episcopiadevei.ro, www.mitropolia‐clujului.ro/, www.episcopiammsm.ro , www.episcopiasalajului.ro, www.mitropoliaolteniei.ro , www.episcopia‐ramnicului.ro , www.episcopiaseverinului.ro , www.episcopiaslatinei.ro, www.mitropolia‐banatului.ro , www.episcopiaaradului.ro, www.episcopiacaransebesului.ro, http://www.protopopiat.ro/ , http://www.episcopiammsm.ro/, http://www.parohii.episcopiasalajului.ro/

110


110

Anexa 15.6. Sediile adminstrative ale Bisericii Romano‐Catolice din România Biserica Romano‐Catolică din România este organizată în 2 Arhidieceze/Arhiepiscopii: Arhiepiscopia de Alba Iulia şi Arhiepiscopia Mitropolitană de București.

I. Arhidieceza/Arhiepiscopia de Alba Iulia, aflată sub jurisdicția directă a Sfântului Scaun.

Arhidieceza de Alba Iulia nu are dieceze sufragane. Ea înglobează Transilvania propriu‑zisă (fără Maramureş şi Crişana) şi se întinde pe 9 judeţe: Alba Iulia, Braşov, Bistiţa Năsăud, Covasna, Cluj, Harghita, Hunedoara, Mureş, Sibiu. Din punct de vedere administrativ‐teritorial este împărţită în 15 decanate.

II. Arhidieceza/Arhiepiscopia Mitropolitană de București, cu 4 dieceze sufragane: II.1. Dieceza/Episcopia de Iași. II.2. Dieceza/Episcopia de Oradea. II.3. Dieceza/Episcopia de Satu Mare. II.4. Dieceza/Episcopia de Timișoara.

Arhidieceza Romano‐Catolică de Bucureşti se află în sudul României şi se întinde pe o suprafaţă totală de 91.951 km2 cuprinzând 17 judeţe (Tulcea, Constanţa, Brăila, Ialomiţa, Călăraşi, Buzău, Prahova, Ilfov, Giurgiu, Dâmboviţa, Argeş, Teleorman, Vâlcea, Olt, Gorj, Dolj, Mehedinţi) şi Municipiul Bucureşti. Din punct de vedere administrativ‐teritorial fiecare dintre cele 5 dieceze este divizată în decanate, în total 38.

Arhiepiscopia de Bucureşti cuprinde 6 decanate şi 1 vicariat (Vicariatul Dobrogea: Tulcea si Constanţa). Se întinde pe 17 judeţe: Argeş, Brăila, Buzău, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Dolj, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, o parte din Mehedinţi, Olt, Prahova, Vâlcea, Teleorman, Tulcea, Vâlcea.

II.1. Dieceza/Episcopia de Iași cuprinde 10 decanate şi se întinde pe 8 judeţe: Bacău, Botoşani, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui, Vrancea.

II.2. Dieceza/Episcopia de Oradea cuprinde 3 arhidiaconate (Oradea, Crasna, Sălaj), 7 decanate şi se întinde pe 2 judeţe: Bihor Sălaj.

II.3. Dieceza/Episcopia de Satu Mare cuprinde 3 arhidiaconate (Satu Mare, ) 7 decanate şi se întinde pe judeţele Satu Mare şi Maramureş.

II.4. Dieceza/Episcopia de Timișoara cuprinde 3 arhidiaconate (Timiş, Mureş, Banatul Montan), 8 decanate şi se intinde pe 4

judeţe: Arad, Caraş‑Severin, Timiş şi o parte din județul Mehedinţi.


111

Sediile administrative ale Bisericii Romano‐Catolice din România

Sedii Arhidieceze

Sedii Dieceze/ Episcopii

Sedii Arhodiaconate

Sedii Decanate Sedii Vicariate

I. ALBA IULIA: * ‐ ‐ *

1. Arieş‐Turda ‐ ‐ ‐ *

2. Bistriţa ‐ ‐ ‐ *

3. Braşov ‐ ‐ ‐ *

4. Ciucaş Inferior ‐ ‐ ‐ *

5. Ciucaş Superior ‐ ‐ ‐ *

6. Cluj‐Dăbâca ‐ ‐ ‐ *

7. Dumbrăveni ‐ ‐ ‐ *

8. Gheorghieni ‐ ‐ ‐ *

9. Hunedoara ‐ ‐ ‐ *

10. Odorhei ‐ ‐ ‐ *

11. Târnava ‐ ‐ ‐ *

12. Târgu Mureş ‐ ‐ ‐ *

13. Târgu Secuiesc ‐ ‐ ‐ *

14. Sibiu Făgăraş ‐ ‐ ‐ *

II. BUCUREŞTI : Bucureşti Nord (9 parohii) Bucureşti Sud (9 parohii)

* * ‐ **

15. Brăila (10 parohii) ‐ ‐ ‐ *

16. Craiova (11 parohii) ‐ ‐ ‐ *

17. Constanţa (9 parohii) ‐ ‐ ‐ * *

18. Ploieşti (8 parohii) ‐ ‐ ‐ *

II.1. Iaşi88: (19 parohii) ‐ * ‐ *

19. Bacău (20 parohii) ‐ ‐ ‐ *

20. Bucovina (13 parohii) ‐ ‐ ‐ *

21. Moineşti (13 parohii) ‐ ‐ ‐ *

22. Piatra (12 parohii) ‐ ‐ ‐ *

23. Roman (18 parohii) ‐ ‐ ‐ *

24. Traian (19 parohii) ‐ ‐ ‐ *

25. Trotuş (19 parohii) ‐ ‐ ‐ *

26. Valea Siretului (12 parohii) ‐ ‐ ‐ *

27. Vrancea (9 parohii) ‐ ‐ ‐ *

II.2. Oradea : ‐ * * *

28. Aleşd (13 parohii) ‐ ‐ ‐ *

29. Marghita (8 parohii) ‐ ‐ ‐ *

30. Săcueni (7 parohii) ‐ ‐ ‐ *

31. Şimleu Silvaniei (10 parohii) ‐ ‐ ‐ *

32. Tinca (8 parohii) ‐ ‐ ‐ *

Crasna ‐ ‐ * ‐

33. Şimleul Silvaniei ‐ ‐ ‐ *

Sălaj * ‐

34. Tăşnad (4 parohii) ‐ ‐ ‐ *

II.3. Satu Mare (6 parohii) * * *

35. Ardud (7 parohii) ‐ ‐ ‐ *

36. Baia Mare (8 parohii) ‐ ‐ ‐ *

37. Carei I (7 parohii) ‐ ‐ ‐ *

38. Carei II (7 parohii) ‐ ‐ ‐ *

39. Sighetu Marmatiei (5 parohii) ‐ ‐ ‐ *

40. Ugocea (6 parohii) ‐ ‐ ‐ *

II.4. Timisoara * * *

41. Arad ‐ ‐ ‐ *

42. Caraş ‐ ‐ ‐ *

43. Cenad ‐ ‐ ‐ *

44. Deta ‐ ‐ ‐ *

45. Pâncota ‐ ‐ ‐ *

46. Severin ‐ ‐ ‐ *

47. Vinga ‐ ‐ ‐ *

TOTAL 2 5 5 54

Tabelul A.15.6.1. Sediile administrative ale Bisericii Romano‐Catolice din România Surse:http://ro.wikipedia.org/wiki/Arhidieceza_de_Alba_Iulia;http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1453&Itemid=180;

http://www.ercis.ro/;http://www.varad.org/ro/dieceza/prezentare/;http://www.varad.org/ro/dieceza/clasificare_teritoriala/; http://www.varad.org/ro/dieceza/clasificare_teritoriala/;

88 http://www.ercis.ro/

112


112

Harta A.15.6.1. Organizarea Bisericii Romano‐Catolice din România (2013) Sursa: http://www.catholica.ro/, Serban Popescu Criveanu, et al., Caracteristicile teritoriale şi dezvoltarea aşezărilor în România (sec. XVI‐XX), mss, 2012

Harta A.15.6.2. Organizarea Bisericii Greco‐Catolice din România (2013) Sursa: www.bru.ro, Serban Popescu Criveanu, et al., Caracteristicile teritoriale şi dezvoltarea aşezărilor în România (sec. XVI‐XX), mss, 2012


113

Anexa 15.7. Evoluţia administrativă a Municipiului Bucureşti (1966‐1996)

Harta A.15.7.1. Evoluţia municipiului Bucureşti, 1966‐1996 (2013) Sursa: UAUIM‐CCPEC, Universitatea București – CICADIT, Quattro Design, Studiu de fundamentare în vederea actualizării PATN – Rețeaua de localități, Etapa I, august 2013, beneficiar MDRAP

Anexa 15.8. Serviciile publice ale administrațiilor publice centrale și locale

Schemă de amplasare ideală în apropierea populației deservite

Amplasarea serviciilor

Capitala României – București Existent

Capitale regiuni 6‐10 capitale

Reședințe de județ Existent – 42 reședințe

Sediu administrativ al unei grupări de UAT Servicii fixe sau itinerante: 3‐5 sedii/județ, cca. 150 sedii/țară

Reședință UAT Existent – 3181 reședințe

Sectoare administrative ale Capitalei Existent Municipiul București (6 sectoare) 1 sector central

Sectoare administrative ale municipiilor Alte orașe mari (2‐4 sectoare/oraș)

Tabelul A.15.8.1. Serviciile publice ale administrațiilor publice centrale și locale

Legenda

Servicii organizate în prezent

Servicii care trebuie organizate în viitor

114


114

Anexa 15.9. Localităţile urbane pe ranguri în 2001 / localităţile urbane înfiinţate în intervalul 2002‐2012

Numărul şi denumirea localităţilor urbane pe ranguri 2001 Numărul şi denumirea localităţilor urbane înfiinţate 2002‐2012 (*)

Rangul I Rngul II Rangul III Judeţul

Nr Denumire Nr Denumire Nr Denumire Nr Denumire

Alba ‐ ‐ 4 Aiud, Alba Iulia, Blaj, Sebeş

7 Abrud, Baia de Arieş, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Teiuş, Zlatna

‐ ‐

Arad ‐ ‐ 1 Arad 7 Chişineu‐Criş, Curtici, Ineu, Lipova, Nădlac, Pâncota, Sebiş

2 Sântana, Pecica

Argeş ‐ ‐ 3 Câmpulung, Curtea de Argeş, Piteşti

3 Costeşti, Mioveni, Topoloveni 1 Ştefăneşti

Bacău 1 Bacău 1 Oneşti 6 Buhuşi, Comăneşti, Dărmăneşti, Moineşti, Slănic Moldova, Târgu Ocna

1 Moineşti89

Bihor 1 Oradea ‐ ‐ 8 Aleşd, Beiuş, Marghita, Nucet, Salonta, Ștei, Valea lui Mihai, Vaşcău

4 Săcueni, Salonta

90, Beiuş,

Marghita

Bistriţa‐Năsăud

‐ ‐ 1 Bistriţa 3 Beclean, Năsăud, Sângeorz‐Băi ‐ ‐

Botoşani ‐ ‐ 2 Botoşani, Dorohoi 2 Bărăbani, Săveni 3 Ştefăneşti, Flămânzi, Bucecea

Braşov 1 Braşov 3 Codlea, Făgăraş, Săcele 5 Predeal, Râşnov, Rupea, Victoria, Zărneşti 1 Ghimbav

Brăila 1 Brăila ‐ ‐ 3 Făurei, Ianca, Însuraţei ‐ ‐

Buzău ‐ ‐ 2 Buzău, Râmnicu Sărat 2 Nehoiu, Pogoanele 1 Pătârlagele

Caraş‐Severin ‐ ‐ 2 Caransebeş, Reşiţa 6 Anina, Băile Herculane, Bocşa, Moldova Nouă, Oraviţa, Oţelu Roşu

‐ ‐

Călăraşi ‐ ‐ 2 Călăraşi, Olteniţa 3 Budeşti, Fundulea, Lehliu Gară ‐ ‐

Cluj 1 Cluj‐Napoca 4 Câmpia Turzii, Dej, Gherla, Turda

1 Huedin ‐ ‐

Constanţa 1 Constanţa 2 Mangalia, Medgidia 8 Basarabi, Cernavodă, Eforie, Hârşova, Năvodari, Negru Vodă, Ovidiu, Techirghiol

‐ Băneasa

Covasna ‐ ‐ 2 Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc

3 Baraolt, Covasna, Întorsura Buzăului ‐ ‐

Dâmboviţa ‐ ‐ 1 Târgovişte 5 Fieni, Găeşti, Moreni, Pucioasa, Titu 2 Răcari, Moreni

Dolj 1 Craiova 1 Calafat 3 Băileşti, Filiaş, Segarcea 3 Dăbuleni, Bechet, Băileşti91

Galaţi 1 Galaţi 1 Tecuci 2 Bereşti, Târgu Bujor ‐ ‐

Giurgiu ‐ ‐ 1 Giurgiu 2 Bolintin Vale, Mihăileşti ‐ ‐

Gorj ‐ ‐ 2 Motru, Târgu Jiu 5 Bumbeşti‐Jiu, Novaci, Rovinari, Târgu Cărbuneşti, Țicleni

2 Turceni, Tismana

Harghita ‐ ‐ 2 Miercurea‐Ciuc, Odorheiu Secuiesc

7 Băile Tuşnad, Bălan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Gheorghieni, Topliţa, Vlăhiţa

2 Topliţa, Gheorgheni

Hunedoara ‐ ‐ 5 Brad, Deva, Hunedoara, Orăştie, Petroşani

9 Aninoasa, Călan, Geoagiu, Haţeg, Lupeni, Petrila, Simeria, Uricani, Vulcan

2 Lupeni, Vulcan

Ialomiţa ‐ ‐ 3 Feteşti, Slobozia, Urziceni

1 Țăndărei 3 Amara, Fierbinţi‐Târg, Căzăneşti

Iaşi 1 Iaşi 1 Paşcani 2 Hârlău, Târgu Frumos 1 Podu Iloaiei

Ilfov ‐ ‐ ‐ ‐ 2 Buftea, Otopeni 6 Popeşti‐Leordeni, Voluntari, Chitila, Pantelimon, Măgurele, Bragadiru

Maramureş ‐ ‐ 2 Baia Mare, Sighetu Marmaţiei

6 Baia Sprie, Borşa, Cavnic, Sieni, Târgu Lăpuş, Vişeu de Sus

5 Săliştea de Sus, Şomcuta Mare, Tăuţii‐Măgherăuş, Ulmeni, Dragomireşti

Mehedinţi ‐ ‐ 2 Drobeta Turnu Severin, Orşova

3 Baia de Aramă, Strehaia, Vârteju Mare ‐ ‐

Mureş ‐ ‐ 4 Reghin, Sighişoara, Târgu Mureş, Târnâveni

3 Iernut, Luduş, Sovata 4 Miercurea Nirajului, Sărmaşu, Sângeorgiu de Pădure, Ungheni

Neamţ ‐ ‐ 2 Piatra‐Neamţ, Roman 2 Bicaz, Târgu Neamţ 1 Roznov

Olt ‐ ‐ 2 Caracal, Slatina 5 Balş, Corabia, Drăgăneşti‐Olt, Piatra Olt, Scorniceşti

1 Potcoava

Prahova 1 Ploieşti 1 Câmpina 12 Azuga, Băicoi, Boldeşti‐Scăeni, Breaza, Buşteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slănic, Urlaţi, Vălenii de Munte

‐ ‐

Satu Mare ‐ ‐ 2 Carei, Satu Mare 2 Negreşti‐Oaş, Țăşnad 2 Ardud, Livada

Sălaj ‐ ‐ 1 Zalău 3 Cehu Silvaniei, Jibou, Șimleu Silvaniei ‐ ‐

Sibiu ‐ ‐ 2 Mediaş, Sibiu 7 Agnita, Avrig, Cisnădie, Copşa Mică, Dumbrăveni, Ocna Sibiului, Tălmaciu

2 Sălişte, Miercurea Sibiului

Suceava ‐ ‐ 5

Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Rădăuţi, Suceava, Vatra Dornei

3 Gura Humorului, Siret, Solca 8 Broşteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milişăuţi, Salcea, Vicovu de Sus

89 Oraş declarat municipiu în anul 2001, dar clasat în Legea nr. 351/2001 ca localitate de rang III




115

Numărul şi denumirea localităţilor urbane pe ranguri 2001 Numărul şi denumirea localităţilor urbane înfiinţate 2002‐2012 (*)

Rangul I Rngul II Rangul III Judeţul

Nr Denumire Nr Denumire Nr Denumire Nr Denumire

Teleorman ‐ ‐ 3 Alexandria, Roşiori de Vede, Turnu Măgurele

2 Videle, Zimnicea ‐ ‐

Timiş 1 Timişoara 1 Lugoj 5 Buziaş, Deta, Făget, Jimbolia, Sânnicolau Mare

3 Ciacova, Gătaia, Recaş

Tulcea ‐ ‐ 1 Tulcea 4 Babadag, Isaccea, Măcin, Sulina ‐ ‐

Vaslui ‐ ‐ 3 Bârlad, Huşi, Vaslui 1 Negreşti 1 Murgeni

Vâlcea ‐ ‐ 2 Drăgăşani, Râmnicu Vâlcea

6 Băile Govora, Băile Olăneşti, Brezoi, Călimăneşti‐Căciulata, Horezu, Ocnele Mari

3 Bălceşti, Băbeni, Berbeşti

Vrancea ‐ ‐ 2 Adjud, Focşani 3 Mărăşeşti, Odobeşti, Panciu ‐ ‐

Tabelul A.15.9.1. România – localităţile urbane pe ranguri în 2001 / localităţile urbane înfiinţate în intervalul 2002‐2012 Notă: Alba Iulia – municipiu, Abrud ‐ oraș Sursa: Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a ‐ Reţeaua de localităţi; Săgeată, Dănuţ‐Radu, Deciziile politico‐administrative şi organizarea teritoriului, Bucureşti, Editura Top Form, Colecţia Geografie Politică, 2006, pp.355‐358), legi declarare orașe și municipii noi 2002‐2012

Anexa 15.10. Comune suburbane, cf. Legii nr. 2/1968, actualizătă 2013

Extras Legea nr. 2/1968 ‐ comune suburbane

Nr. crt

Denumire județ Denumire UAT (oraș sau municipiu)

Denumire CS¹

Comune care au devenit orașe după 1989

Numărul satelor componente ale CS

Numărul comunelor suburbane/UAT

Numărul total al satelor componente ale CS/UAT

Nr. total al CS/ județ

Nr. total al satelor componente ale CS/județ

1 ‐ Mun. București 1. Bragadiru Oraș 1 12 22 12 22

2. Chiajna 3

3. Chitila Oraș 2

4. Dobroești 2

5. Glina 3

6. Jilava 1

7. Măgurele Oraș 5

8. Mogoșoaia 1

9. Otopeni Oraș 2

10. Pantelimon Oraș 1

11. Popești‐Leordeni

Oraș 1

12. Voluntari Oraș 1

2 Alba Mun. Alba‐Iulia 1. Ciugud 6 1 6 1 6

3 Arad Mun. Arad 1. Fântânele 4 4 12 4 12

2. Livada 2

3. Șofronea 2

4. Vladimirescu 4

4 Argeș Mun. Pitești 1. Bascov 8 5 25 6 26

2. Bradu 2

3. Colibași (acum Mioveni)

5

4. Mărăcineni 2

5. Ștefănești 8

5 Argeș Orașul Câmpulung 1. Valea‐Mare Pravăț

8 1 1

6 Bacău Mun. Bacău 1. Hemeiuș 3 4 20 6 34

2. Letea Veche 5

3. Măgura 4

4. Mărgineni 8

7 Bacău Mun. Gheorghe Gheorghiu‐Dej (acum

1. Gura Văii 6 2 14

116


116

Oneşti)

2. Ștefan cel Mare

8

8 Bihor Mun. Oradea 1. Sânmartin 6 2 8 3 12

2. Sântandrei 2

9 Bihor Oraș Aleșd 1. Aștileu 4 1 4

Bistrița‐Năsăud ‐ ‐

10 Botoșani Mun. Botoșani 1. Curtești 7 3 15 3 15

2. Răchiți 4

3. Stăuceni 4

11 Brașov Mun. Brașov 1. Ghimbav 1 1 1 1 1

12 Brăila Mun. Brăila 1. Chiscani 3 1 3 2 7

13 Brăila Orașul Făurei 1. Surdila‐Greci 4 1 4

Buzău ‐ ‐

14 Caraș‐Severin Orașul Bocșa 1. Ocna de Fier 1 1 1 1 1

15 Cluj Mun. Dej 1. Cuzdrioara 3 3 15 5 20

2. Jichișu de Jos 5

3. Mica 7

16 Cluj Mun. Turda 1. Mihai Viteazu 3 2 5

2. Săndulești 2

17 Constanța Mun. Constanța2

1. 23 August 3 4 13 4 13

2. Limanu 4

3. Ovidiu 3

4. Tuzla 3

18 Covasna Orașul Covasna 1. Comandău 1 1 1 3 9

19 Covasna Orașul Întorsura Buzăului

1. Barcani 4 2 8

2. Sita Buzăului 4

20 Dâmbovița Mun. Târgoviște 1. Aninoasa 3 5 17 11 43

2. Doicești 1

3. Razvad 3

4. Șotânga 2

5. Ulmi 8

21 Dâmbovița Orașul Fieni 1. Moțăieni 2 1 2

22 Dâmbovița Orașul Găești 1. Gura Foii 4 2 11

2. Petrești 7

23 Dâmbovița Orașul Moreni (acum mun.)

1. Iedera 4 1 4

24 Dâmbovița Orașul Pucioasa 1. Brănești 6 1 6

25 Dâmbovița Orașul Titu 1. Braniștea 3 1 3

26 Dolj Mun. Craiova 1. Bucovăț 7 5 29 5 29

2. Cernele (contopită cu Craiova)

4

3. Ișalnița 1

4. Podari 5

5. Șimnicu de Sus

12

27 Galați Mun. Galați 1. Șendreni 3 2 6 5 24

2. Vânători 3

28 Galați Mun. Tecuci 1. Drăgănești 2 2 8

2. Munteni 6

29 Galați Orașul Berești 1. Berești‐Meria 10 1 10

30 Gorj Mun. Târgu‐Jiu 1. Bălești 9 3 19 3 19

2. Drăguțești 6

3. Turcinești 4


117

31 Harghita Mun. Odorheiu Secuiesc

1. Brădești 3 2 14 3 17

2. Feliceni 11

32 Harghita Orașul Miercurea‐Ciuc 1. Păuleni‐Ciuc 3 1 3

33 Hunedoara Mun. Deva 1. Cârjiți 5 1 5 6 22

34 Hunedoara Mun. Hunedoara 1. Ghelari 4 2 8

2. Teliucu Inferior

4

35 Hunedoara Mun. Petroșani3 1. Aninoasa 2 2 5

2. Bănița 3

36 Hunedoara Orașul Brad (acum mun.)

1. Crișcior 4 1 4

37 Ialomița Mun. Călărași (acum în jud. CL)

1. Modelu 5 1 5 1 5

38 Iași Mun. Iași 1. Bârnova 6 4 22 5 33

2. Holboca 7

3. Rediu 5

4. Tomești 4

39 Iași Târgu Frumos 1. Târgu Frumos

4

11 1 11

40 Ilfov Mun. Giurgiu (acum jud. GR.)

1. Slobozia 1 1 1 4 7

41 Ilfov Orașul Oltenița (acum jud. CL.)

1. Mitreni 3 1 3

42 Ilfov Orașul Urziceni (acum mun., jud. IL.)

1. Ciocârlia 2 2 3

2. Manasia 1

43 Maramureș Mun. Baia Mare 1. Groși 3 3 15 5 18

2. Recea 5

3. Tăuții‐Măgherăuș

7

44 Maramureș Mun. Sighetu Marmației

1. Sarasău 1 2 3

2. Vadu Izei 2

45 Mehedinți Mun. Turnu Severin 1. Șimian 8 1 8 2 10

46 Mehedinți Orașul Baia de Aramă 1. Obârșia‐Cloșani

2 1 2

47 Mureș Mun. Târgu Mureș 1. Cristești 2 4 11 5 20

2. Sâncraiu de Mureș

2

3. Sângeorgiu de Mureș

3

4. Sântana de Mureș

4

48 Mureș Mun. Sighișoara 1. Albești 9 1 9

49 Neamț Mun. Piatra‐Neamț 1. Dumbrava Roșie

4 2 6 4 11

2. Săvinești 2

50 Neamț Mun. Roman 1. Cordun 3 2 5

2. Horia 2

51 Olt Orașul Slatina (acum mun.)

1. Slătioara 2 1 2 3 7

52 Olt Orașul Caracal (acum mun.)

1. Drăghiceni 3 1 3

53 Olt Orașul Corabia 1. Gârcov 2 1 2

54 Prahova Mun. Ploiești 1. Bărcănești 5 7 32 10 47

2. Berceni 5

3. Blejoi 3

4. Brazi 6

5. Bucov 5

6. Păulești 4

7. Târgșoru Vechi

4

118


118

55 Prahova Orașul Câmpina 1. Poiana Câmpina

4 1 4

56 Prahova Orașul Plopeni 1. Dumbrăvești 6 1 6

57 Prahova Orașul Vălenii de Munte

1. Gura Vitioarei

5 1 5

58 Satu Mare Orașul Carei 1. Căpleni 2 1 2 1 2

Sălaj

59 Sibiu Mun. Sibiu 1. Cristian 1 4 8 5 10

2. Poplaca 1

3. Rășinari 2

4. Șelimbăr 4

60 Sibiu Mun. Mediaș 1. Târnava 2 1 2

61 Suceava Mun. Suceava 1. Ipotești 3 4 17 4 17

2. Mitocu Dragomirnei

4

3. Salcea 5

4. Șcheia 5

62 Teleorman Mun. Turnu Măgurele 1. Ciuperceni 2 3 5 6 10

2. Islaz 2

3. Lița 1

63 Teleorman Orașul Alexandria 1. Nanov 1 2 3

2. Poroschia 2

64 Teleorman Orașul Videle 1. Crevenicu 2 1 2

65 Timiș Mun. Timișoara 1. Dumbrăvița 1 3 5 3 5

2. Ghiroda 2

3. Giroc 2

Tulcea

Vaslui

66 Vâlcea Mun. Râmnicu Vâlcea 1. Goranu (contopită cu mun. R.V.)

4 1 4 1 4

67 Vrancea Mun. Focșani 1. Câmpineanca 3 2 5 2 5

2. Golești 2

67 mun./orașe 34 județe+București 145 543

Tabelul A.15.10.1. Comune suburbane, conform Legii nr. 2/1968, actualizată 2013 Notă: 1 CS=comună suburbană

2 Municipiul Constanța are în componența sa 4 orașe (cu localități componente) și 4 comune suburbane (cu sate componente) 3 Municipiul Petroșani are în componența sa 4 orașe (cu localități componente) și 2 comune suburbane (cu sate componente) 4 Reședința comunei suburbane Târgu Frumos este în orașul Târgu Frumos Sursa: Legea nr. 2/1968, Legea nr. 351/2001, legi declarare noi municipii, orașe, comune 2002‐2012, Studiu de fundamentare în vederea actualizării PATN – secţiunea reţeaua de localităţi, Etapa II, 2013 (UAUIM‐CCPEC, Universitatea din Bucureşti‐CICADIT, QUATTRO DESIGN SRL– Arhitecți și urbaniști asociați)


119

Anexa 15.12. Planul de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiuni aprobate

PATN. Sectiunea a I‐a – Rețele de transport

PATN Secțiunea I – Rețele de transport, aprobat prin Legea 363/2006, cuprinde direcțiile de dezvoltare a infrastructurii de transport, după cum urmează:

În cadrul rețelei de căi rutiere sunt prevăzute 22 secțiuni de autostradă și 38 de drumuri expres sau cu 4 benzi (incluzând coridoarele europene valabile la acea dată) la care se adaugă 4 poduri rutiere noi.

Dezvoltarea rețelei feroviare se face prin reabilitarea a 18 linii de cale ferată convenționale, cu viteză până la 160km/h (incluzând coridoarele europene valabile la acea dată), 14 linii de cale ferată de interes local, pe trasee noi și 2 poduri feroviare noi. Sunt proiectate linii noi de cale ferată cu viteză peste 250 km/h, urmând a fi realizate în parteneriat cu țările vecine.

Pentru rețeaua de căi navigabile interioare și poduri sunt identificate 17 căi navigabile pentru care se propun lucrări de amenajare, 31 de porturi și 24 de puncte de traversare cu bacul și de acostare pentru nave de pasageri pentru care se propun lucrări de modernizare; de asemenea, sunt propuse 11 porturi noi precum și 13 porturi turistice și debarcadere pentru nave de pasageri.

Rețeaua de aeroporturi include 17 aeroporturi la care se execută lucrări de modernizare și sunt prevăzute 4 aeroporturi noi.

Pentru rețeaua de transport combinat sunt identificate 24 de terminale pentru care sunt prevăzute lucrări de modernizare și 2 terminale noi.

PATN Secțiunea I – rețele de transport prevede necesitatea întocmirii de studii de fezabilitate și documentații de urbanism și amenajarea teritoriului pentru proiectele înscrise, care vor sta la baza atât a delimitării terenurilor, culoarelor și amplasamentelor necesare pentru rețelele de transport cît și a stabilirii metodelor și surselor de finanțare.

PATN. Sectiunea A II‐A – Apa

PATN Secțiunea II – apa, aprobat prin Legea 171/1997, identifică resursele de apă la nivel național și prevede lucrări astfel:

Aducțiuni importante pentru îmbunătățirea alimentării cu apă potabilă (clasificate în lucrări pe termen scurt, mediu și lung);

Lucrări hidroedilitare de reabilitare și dezvoltare în municipii și orașe (clasificate în lucrări pe termen scurt, mediu și lung);

Sunt înscrise:

Zonele cu disfuncționalități mari în alimentarea cu apă și/sau canalizare a municipiilor și orașelor care necesită lucrări hidroedilitare de reabilitare și dezvoltare (135 zone);

Zonele cu localități rurale având resurse reduse de apă, care necesită lucrări prioritare de alimentare cu apă în sistem centralizat (168 zone).

Referitor la apele pentru industrie, PATN Secțiunea II – apa identifică zone cu resurse de apă, poluate de industrie, care necesită măsuri de reabilitare pe termen scurt (11 zone), pe termen mediu (13 zone) și pe termen lung (11 zone).

Referitor la apele pentru irigații sunt identificate:

Suprafețele amenajate cu lucrări de irigații, în sistem de peste 1000ha, propuse pentru reabilitare prioritară pe termen scurt, mediu și lung;

Suprafețe amenajate cu lucrări de desecare‐drenaj, în sistem de peste 1000ha, propuse pentru reabilitare prioritară pe termen scurt ți mediu și lung;

Suprafețe noi, propuse pentru a fi amenajate cu lucrări de irigații în sistem de peste 1000ha.

PATN Secțiunea II – apa prevede ca delimitările terenurilor necesare pentru lucrările identificate să se stabilească prin documentații de urbanism și amenajarea teritoriului, studii de specialitate și studii de fezabilitate.

Măsurile necesare în contextul PATN la nivelul autorităților administrației publice sunt:

Asigurarea protecției resurselor de apă împotriva epuizării, poluării și degradării lor, printr‐o utilizare durabilă;

Corelarea resurselor cu cerințele de apă pentru populație, industrie, irigații și alte folosințe; Integrarea acțiunilor în amenajarea teritoriului pe termen scurt, mediu și lung.

PATN. Sectiunea a III‐a – Zone protejate

PATN Secțiunea III – zone protejate, aprobat prin Legea 5/2000, identifică zonele naturale protejate de interes național și valorile de patrimoniu cultural național, care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecției acestor valori.

PATN listează zonele naturale protejate de interes național – rezervația biosferei, parcurile naturale și naționale (17 poziții) și monumentele și rezervațiile naturii (827poziții), precum și gruparea geografică și localizarea teritorială a acestora.

Valorile de patrimoniu construit de interes naţional (VPCIN),după natura monumentelor componente, sunt împărţite în două categorii şi mai multe subcategorii:

120


120

Monumente şi ansambluri de arhitectură: cetăţi; ansambluri curţi domneşti private; biserici fortificate‐cetăţi; castele, conace, palate; cule; clădiri civile urbane; ansambluri urbane; biserici din lemn; muzee etnografice în aer liber; biserici şi ansambluri mănăstireşti; arhitectură industrială, amenajări căi de comunicaţie; monumente de arhitectură populară (locuinţe săteşti); ansambluri tradiţionale rurale.

Monumente şi situri arheologice: complexe paleolitice; aşezări neolitice şi eneloitice; aşezări şi necropole din epoca bronzului; fortificaţii şi aşezări din prima epocă a fierului (hallstattian); fortificaţii dacice; necropole şi zone sacre– epoca fierului; castre şi aşezări civile aferente; fortificaţii romano‐ bizantine; edificii; monumente medievale identificate pe baza cercetărilor arheologice; rezervaţii arheologice cuprinzând situri cu niveluri de locuire pe perioade îndelungate‐ aşezări şi necropole.

Prin PATN Secțiunea III – Zone protejate este prevăzută necesitatea stabilirii prin studii de specialitate a zonelor de protecție a valorilor de patrimoniu cultural precum și întocmirea unei metodologii de elaborare a documentațiilor de urbanism pentru zone construite protejate.

Valorile de patrimoniu înscrise în lege necesită reactualizări periodice pe măsura identificării de noi valori de patrimoniu natural sau cultural, precum și a modificărilor intervenite asupra valorilor protejate.

PATN. Sectiunea a IV‐a – Rețeaua de localități

Conform PATN Secțiunea IV – Rețeaua de localități, aprobat prin Legea 351/2001, ierarhizarea localităților pe ranguri este următoarea:

Rangul 0 – Capitala României, municipiu de importanță europaeană

Rangul I – municipii de importanță națională, cu influență potențială la nivel european

Rangul II – municipii de importanță interjudețeanp

Rangul III – orașe Rangul IV – sate reședință de comună

Rangul V – sate componente ale comunelor și sate aparținând municipiilor și orașelor

PATN Secțiunea IV – Rețeaua de localități prevede principalii indicatori cantitativi și calitativi minimali de definire a localităților urbane și respectiv rurale. Acești indicatori stau la baza procesului de trecere a localităților de la un rang la altul (prin declararea de noi comune, orașe sau municipii).

Se prevede ca în zonele lipsite de orașe pe o rază de 25‐30km, Guvernul cu participarea autorităților administrației publice locale să acționeze prioritar pentru:

Modernizarea unor localități rurale cu rol de servire în zona de influență

Declararea de noi orașe, promovând programe speciale de coparticipare la susținerea financiară a dezvoltării instituționale, necesare în vederea înființării acestor noi orașe.

Sunt menționate 17 zone care necesită acțiuni prioritare pentru dezvoltarea de localități cu rol de servire intercomunală.

În vederea dezvoltării echilibrate a teritoriului, sunt prevăzute și condițiile înființării de zone metropolitane aferente Capitalei și municipiilor de rangul I sau orașelor reședință de județ, prin asocierea UAT din zonele respective.

PATN Secțiunea IV – rețeaua de localități identifică 41 de comune în care s‐au produs scăderi accentuate de populație în perioada 1966‐1998 și care necesită acțiuni de sprijin și revitalizare.

PATN. Sectiunea a V‐a – Zone de risc natural

PATN. Secțiunea V –Zone de risc natural, aprobat prin Legea 575/2001, stabilește zonele de risc natural ca areale delimitate geografic, în interiorul cărora există un potențial de producere a unor fenomene naturale distructive, care pot afecta populația și activitățile umane. Delimitarea geografică a zonelor de risc natural se bazează pe studii și cercetări specifice elaborate de instituții specializate, transpuse în hărți de risc natural avizate.

Sunt identificate: 207 UAT amplasate în zone pentru care intensitatea seismică este minimum VII, 1351 UAT afectate de inundații și 987 UAT afectate de alunecări de teren.

Conform prevederilor PATN, în zonele de risc natural sunt instituite: măsuri specifice privind prevenirea și atenuarea riscurilor, realizarea construcțiilor și utilizarea terenurilor și măsuri cuprinse în planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, care, de asemenea, constituie baza întocmirii planurilor de protecție și intervenție împotriva dezastrelor.

PATN. Sectiunea a VIII‐a – Zone cu resurse turistice

PATN Secțiunea VIII – Zone cu resurse turistice, aprobat prin Legea 190/2009, definește și stabilește zonele cu resurse turistice. Acestea sunt unitățile administrativ‐teritoriale pe teritoriul cărora există o concentrare mare si foarte mare a resurselor naturale si antropice, ce pot genera dezvoltarea unuia sau mai multor tipuri de activități turistice. În aceste UAT turismul constituie o activitate economică prioritară și din acest motiv proiectele de infrastructură specific turistică, tehnică si de protecție a mediului, destinate acestor UAT, sunt incluse în programele naționale, regionale si județene de dezvoltare.


121

In același timp, PATN Secțiunea VIII – Zone cu resurse turistice, evaluează și starea infrastructurii specifice turistice (resurse materiale care îsi datorează existența activității turistice si care sunt destinate exclusiv turistilor) și a infrastructurii tehnice (infrastructura edilitară a localităților) în cadrul UAT cu concentrare mare și foarte mare a resurselor turistice. În acest sens sunt stabilite zonele cu probleme ale acestor infrastructuri.

Studiile de fundamentare privind PATN Sectiunea VIII – Zone cu resurse turistice au realizat o evaluare a potenţialului turistic al unităţilor administrativ‐teritoriale de bază din România.

Componentele de potenţial şi de infrastructură evaluate au fost următoarele:

Potenţialul turistic natural (cadrul natural, factori naturali terapeutici, arii protejate); Patrimoniu cultural (monumente istorice, muzee şi colecţii publice, artă şi tradiţie populară, instituţii de spectacole şi

concerte, manifestări culturale anuale/repetabile);

Infrastructură specific turistică (unităţi de cazare, instalaţii de tratament, săli de conferinţă, centre expoziţionale, pârtii de schi şi instalaţii de transport pe cablu, alte instalaţii de agrement);

Infrastructură tehnică (accesibilitatea la infrastructura majoră de transport, infrastructura edilitară, infrastructura de telecomunicaţii);

Acordarea punctajelor s‐a făcut pe componente, punctajul total al potenţialului de dezvoltare turistică fiind obţinut prin cumularea celor 4 punctaje privind resursele naturale şi antropice şi structura specific turistică şi tehnică.

Evaluarea potenţialului turistic natural şi a patrimoniului cultural a determinat stabilirea zonelor cu o concentrare mare şi foarte mare în teritoriu a resurselor naturale şi antropice, zone cu potenţial real de dezvoltare a sectorului turistic. Evaluarea infrastructurii specific turistice şi tehnice determină stabilirea unui punctaj ce evidenţiază stadiul actual de dezvoltare a zonelor cu resurse din punct de vedere turistic (relevând implicit zonele cu probleme ale acestor infrastructuri), determinând prin cumularea finală în cadrul punctajului total a unui potenţial de dezvoltare turistică de conjunctură, dinamic.

122


122

Anexa 15.12. Zone lipsite de orașe pe o rază de circa 25‐30 km

Zona Județul Denumirea comunei

1. Cogealac

2. Crucea

3. Mihai Viteazu

4. Nicolae Bălcescu

5. Pantelimon

6. Silistea

7. Târgusor

Constanța

8. Vulturu

1. Baia

2. Beidaud

3. Casimcea

4. Cerna

5. Ciucurova

6. Dăeni

7. Dorobanțu

8. Hamcearca

9. Horia

10. Izvoarele

11. Ostrov

12. Peceneaga

13. Stejaru

Zona 1

Tulcea

14. Topolog

Total Zona 1: 22 comune

1. Adamclisi

2. Aliman

3. Băneasa

4. Cobadin

5. Deleni

6. Dobromir

7. Dumbrăveni

8. Independenta

9. Ion Corvin

10. Lipnița

Zona 2 Constanța

11. Oltina


1. Ciocile

2. Ciresu

3. Rosiori

Brăila

4. Ulmu

1. Dragalina Călărași

2. Dragos Vodă

1. Axintele

2. Balaciu

3. Căzănesti

4. Ciochina

5. Cocora

6. Grindu

7. Munteni‐Buzău

8. Reviga

9. Sălcioara

Zona 3

Ialomița

10. Sfântu Gheorghe


1. Bârla

2. Caldararu

3. Hârsesti

4. Izvoru

5. Mirosi

6. Mozăceni

7. Negrasi

8. Popesti

9. Recea

10. Slobozia

11. Stefan cel Mare

12. Teiu

Argeș

13. Ungheni

1. Crâmpoia

2. Icoana

3. Mihaesti

Zona 4

Olt

4. Movileni

5. Nicolae Titulescu

6. Radomiresti

7. Seacă

8. Serbănesti

9. Tufeni

10. Văleni

1. Balaci

2. Ciolanesti

3. Dobrotesti

4. Gratia

5. Necsesti

6. Poeni

7. Sârbeni

8. Scurtu Mare

9. Silistea

10. Silistea‐Gumesti

11. Tătărastii de Jos

12. Tătărastii de Sus

13. Trivalea‐Mosteni

Teleorman

14. Zâmbreasca


1. Amărastii de Jos

2. Amărastii de Sus

3. Apele Vii

4. Barca

5. Bechet

6. Bistreț

7. Castranova

8. Calarasi

9. Celaru

10. Daneți

11. Dăbuleni

12. Diosti

13. Dobresti

14. Gângiova

15. Gighera

16. Goicea

17. Macesu de Sus

18. Macesu de Jos

19. Mârsani

20. Ostroveni

Zona 5 Dolj

21. Sadova


1. Bulzesti

2. Farcas

3. Melinesti

Dolj

4. Murgasi

1. Berlesti

2. Bustuchin

3. Căpreni

4. Cruset

5. Danciulesti

6. Hurezani

7. Logresti

8. Stejari

9. Stoina

10. Turburea

Gorj

11. Tânțareni

1. Alunu

2. Amărăsti

3. Băbeni

4. Bălcesti

5. Berbesti

6. Copăceni

7. Dănicei

8. Dragoesti

9. Făuresti

10. Fârtățesti

11. Galicea

Zona 6

Vâlcea

12. Ghioroiu


123

13. Glăvile

14. Gradistea

15. Gusoeni

16. Ionesti

17. Ladesti

18. Lapusata

19. Livezi

20. Mateesti

21. Măciuca

22. Olanu

23. Orlesti

24. Pesceana

25. Popesti

26. Roesti

27. Rosiile

28. Scundu

29. Sinesti

30. Stanesti

31. Stoilesti

32. Sirineasa

33. Tetoiu

34. Valea Mare

35. Zătreni


1. Botosesti‐Paia

2. Brabova

3. Carpen

4. Cernătesti

5. Gogosu

6. Grecesti

7. Orodel

8. Plenița

9. Predesti

10. Salcuța

11. Seacă de Pădure

12. Secu

13. Sopot

14. Terpezița

15. Vârtop

16. Vela

Dolj

17. Verbița

1. Bălăcița

2. Bacles

3. Cujmir

4. Darvari

5. Gârla Mare

6. Gruia

7. Obârsia de Câmp

8. Oprisor

9. Pristol

10. Salcia

Zona 7

Mehedinți

11. Vanatori


1. Bata

2. Birchis

3. Bârzava

4. Brazii

5. Gurahonț

6. Hălmagiu

7. Hălmagel

8. Petris

9. Plescuța

10. Săvârsin

11. Văradia de Mures

Arad

12. Vârfurile

1. Bara

2. Bogda

3. Brestovăț

4. Ghizela

Zona 8

Tmiș

5. Masloc

6. Secas


1. Apateu

2. Craiva

Arad

3. Hăsmas

1. Căpâlna

2. Ceica

3. Cociuba Mare

4. Drăgesti

5. Holod

6. Lăzăreni

7. Olcea

8. Sâmbata

9. Soimi

Zona 9

Bihor

10. Tinca


1. Almasu

2. Buciumi

3. Cizer

4. Cuzăplac

5. Dragu

6. Fildu de Jos

7. Halmasd

8. Hida

9. Plopis

10. Sag

11. Sânmihaiu Almasului

12. Valcău de Jos

Zona 10 Sălaj

13. Zimbor


1. Boiu Mare

2. Miresu Mare

3. Somcuta Mare

4. Ulmeni

Maramureș

5. Valea Chioarului

1. Galgău

2. Ileanda

3. Letca

4. Lozna

5. Poiană Blenchii

6. Rus

Zona 11

Sălaj

7. Zalha


1. Budesti

2. Chiochis

3. Galații Bistriței

4. Lechința

5. Matei

6. Micestii de Câmpie

7. Milas

8. Silivasu de Câmpie

9. Sânmihaiu de Câmpie

10. Teacă

Bistrița‐Nasaud

11. Urmenis

1. Buza

2. Cămărasu

3. Catina

4. Frata

5. Geacă

6. Mociu

7. Pălatca

Cluj

8. Suatu

1. Bând

2. Cozma

3. Crăiesti

4. Fărăgău

5. Grebenisu de Câmpie

6. Mihesu de Câmpie

7. Pogăceaua

Zona 12

Mureș

8. Raciu

124


124

9. Sarmasu

10. Sânpetru de Câmpie

11. Săulia

12. Sincai

13. Valea Largă

14. Zau de Câmpie


1. Albesti

2. Calarasi

3. Dobărceni

4. Durnesti

5. Flămânzi

6. Frumusica

7. Hlipiceni

8. Luncă

9. Mihălăseni

10. Prăjeni

11. Răuseni

12. Ripiceni

13. Românesti

14. Santa Mare

15. Stefanesti

16. Todireni

Botosani

17. Trusesti

1. Andrieseni

2. Bivolari

3. Gropnița

4. Probota

5. Sipote

6. Trifesti

Zona 13

Iași

7. Vlădeni


1. Ciortesti

2. Costuleni

3. Cozmesti

4. Dolhesti

5. Gorban

6. Grozesti

7. Mosna

8. Prisăcani

Iași

9. Raducaneni

1. Arsura

2. Botesti

3. Bunesti‐Averesti

4. Codaesti

5. Danesti

6. Dranceni

7. Miclesti

Zona 14

Vaslui

8. Tăcuta


1. Dagâta

2. Ipatele

3. Mironeasa

4. Scânteia

5. Scheia

6. Tansă

Iași

7. łibana

1. Bozieni

2. Oniceni

3. Poienari

Neamț

4. Valea Ursului

1. Colonesti

2. Corbasca

3. Dealu Morii

4. Filipeni

5. Găiceana

6. Glăvănesti

7. Horgesti

8. Huruiesti

Zona 15

Bacău

9. Izvoru Berheciului

10. Lipova

11. Motoseni

12. Oncesti

13. Parincea

14. Pancesti

15. Plopana

16. Podu Turcului

17. Răchitoasa

18. Stănisesti

19. Tătărăști

20. Vultureni

1. Albesti

2. Alexandru Vlahuța

3. Banca

4. Berezeni

5. Blăgesti

6. Bogdanesti

7. Bogdănița

8. Costesti

9. Dimitrie Cantemir

10. Dragomiresti

11. Fălciu

12. Gagesti

13. Gherghesti

14. Hoceni

15. Iana

16. Ivanesti

17. Luncă Banului

18. Mălusteni

19. Murgeni

20. Poienesti

21. Puiesti

22. Pungesti

23. Rosiesti

24. Suletea

25. Vetrisoaia

26. Viisoara

27. Voinesti

Vaslui

28. Vutcani


1. Beceni

2. Berca

3. Bisoca

4. Bozioru

5. Brăesti

6. Buda

7. Calvini

8. Cănesti

9. Catina

10. Cernătesti

11. Chiliile

12. Cislău

13. Cozieni

14. Lopătari

15. Măgura

16. Mărgăritesti

17. Mânzălesti

18. Murgesti

19. Odăile

20. Pardosi

21. Panatău

22. Pătârlagele

23. Pârscov

24. Sarulesti

25. Scorțoasa

26. Tisău

27. Valea Salciei

28. Vintilă Vodă

Buzău

29. Viperesti

Zona 16

Vrancea 1. Andreiasu de Jos


125

2. Bârsesti

3. Chiojdeni

4. Câmpuri

5. Dumitresti

6. Gura Caliței

7. Jitia

8. Mera

9. Năruja

10. Nereju

11. Nistoresti

12. Paltin

13. Poiană Cristei

14. Răcoasa

15. Reghiu

16. Soveja

17. Tulnici

18. Valea Sării

19. Vidra

20. Vintileasca

21. Vizantea Livezi

22. Vrâncioaia


1. Gemenele

2. Măxineni

Zona 17 Brăila

3. Racovita

4. Râmnicelu

5. Românu

6. Salcia Tudor

7. Scorțaru Nou

1. Balta Albă Buzău

2. Vâlcelele

1. Costache Negri

2. Cuca

3. Cudalbi

4. Foltesti

5. Frumusița

6. Fundeni

7. Grivița

8. Ivesti

9. Liesti

10. Măstăcani

11. Pechea

12. Rediu

Galați

13. Scânteiesti

1. Bălesti

2. Ciorăsti

3. Maicanesti

Vrancea

4. Nănesti


Tabelul A.15.11.1. Zone lipsite de orașe pe o rază de 25‐30 km Sursa: Legea nr. 351/2001, Lege pentru Lege privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional ‐ Secţiunea a IV‐a Reţeaua de localităţi

Documents

15. Raport_Reteaua de localitati dupa rang si importanta