1882

O R T H O D O X Ă R O M Â N A

ANUL VI. — 1882.

BISERICA

O R T H O D O X ! R O M N A

JURNAL PERIODICtl ECCLESIASTICC

i . - 1 8 8 2

,Predică cuventul"U . Tim. IV, 2.

BUCURESCI TIPOGRAFIA CĂRŢILOR BISEBL1CESC1

34, Strada Principatele-Unite, 34

1 8 8 2

TAB ELAde

Materiile ce să cuprindă în jurnalul „Biserica Orthodoxă. Rom âni" pe anul al Yl-lea

a l ed ita r e t 1882.

I

. . .CESTIUNI DE, ACTUALITATEii No.juxn.

Apelă către preoţii şi creştiniiVromânT -orthodoxî. . . I —Preotul salariat de c o m u n ă . .................... „ —Posiţia materială a clerului nostim.......................... „ —Resumat de lucrările St. Sinod din sesiunea de tomna

a anului 1881.............................................................. „ —Inaugurarea Tipografiei cărţilor Bisericeşci.......... „ —■—Starea monastirilor................................................. II —Propunerea I. P. P. S. S. Metropoliţi şi P. P. S. S.

Epişcopi, pentru îmbunătăţirea posiţiunei preoţilor, tăcută în Senatu............................................................... t î —

Poziţiunea protoereilor şi a proistoşilor................... „ — .Poziţiunea preoţilor................................................. n —Proiect de lege pentru întreţinerea clerului după ra

portul comisiuneT Senatului.......................................... in —Representaţiunea înaintea casei repreeentanţi lor Un

gariei de £xcelenţia Sa P. S. Archiepiscopu şi Mitropolit Miron Romanul în numele bisericei greco-orien-tale Române în Transilvania şi Ungaria..................... IV —

Representaţiunea capitolului metropolitan greco-ca-tolic din Blajul eţc ......... ..................................................... » —

învăţământul secundar în Transilvania.................... » —O nouă proba despre neplătirea salariilor la Preoţii

de pe la comunele rurale.............................................. * —Proiect de lege pentru întreţinerea clerului şi a Bise

ricilor din comunele urbane şi rurale, votatu de Senat împreună cu discuţiunile urmate................................. VI

No. ju r a . p e g .

Acte de donaţie.................................................................. ^ 379Idem.......................................................................... VÎ1 — ^46 JIdem...................................................................................... VIII — 510Idem...................................................................................... IX — 569Catedrala metropolitană din Iaşi.................................... V III — 474Poziţiunea Preotului rural.............................................. „ — 475Deschiderea Congresului Bisericesc, din Bucovina.. . „ — 481Observaţiunt asupra câtor-va articole din proectul

de lege pentru întreţinerea clerului şi a B isericilor.. . XI — 625O nuntă ortodoxă în Ierusalim..................................... VII — 398Inconvenietele sistemului parochial.............................. XII — 726Memoriul districtului Oltul.............................................. II — 116Tabelu de numerul indivizilor ce au trecut la reli-

giunea creştină ortodoxă în cuprinsul Eparchiei Episcopiei de Argeşiu de la anul 1875—1881....................... II — 128

Cuvântarea Pre Sfinţitului Archiepiscopu şi Mitro- pulitu Dr. Silvestru MorariQ Andrieviciu, la deschidereaCongresului bisericesc al achidieceeel Bucovinei......... X — 609

Actu Sinodalii.................................................................... XII — 735

II.

SANTA s c r i p t u r a

Cetirea şi meditarca Sântelor scripturi......................... VIII — 465

11L

PARTEA ISTORICA

w Memoriu pentru cântările bisericesc! în România. . . 1 — 11Numerul Patriarchilor ortodoxă.................................. .. „ — 50Ciril, părintele alfabetului cirilic.................................... II — 79Idem..................................................................................... III — 15Separaţiunea definitivă între Biserica orientală şi

occidentală în timpul Patriarchulul Machail Cerulariu IV — 205înmormântările în Biserica veche................................ XI — 513

r-' Iulian Paravatul................................................................. „ — 518Idem..................................................................................... X — 574Idem..................................................................................... XI — 665Numele ce se da primilor creştini.................................. IX — 541Aşa numita schismă bulgară........................................ X — 597Inscripţia de la Monastirea RezboenI........................... XI — 649Idem.................................................................................... XXI _ 689

VJ*

IV

PARTEA DOGMATICANo. jurn. p*g-

Expiicarea simbolului credinţei din punctul de vedere dogmatic şi moral........................................................

Mistc-riul Botezului..........................................................Idem.................................................................................... 111 - 1Idem.................................................................................... " i wMisterul Mir-ungereî........................................................

- I d e m ............... ................................................................ VI - 3 2 9Misterul Eucharistieî........................................................ VIIIdem.................................................................................... VIII - 44«PScatul contra St. Duchfi............................................... ^ “

V.

INVfiŢfiTURÎ PASTORALE

îndemnuri părintesc! către toţi orthodoxil.................. III -Predica în Biserică.......................................................... * -

VI.

PARTEA OMILETICA

Primul discurs al St. loan Chrisostom, contra adversarilor vieţeî inonachale.......................................................... VI — 366

Idem .................................................................................... VII — 430Al doilea discursă contra adversarilor vieţeî monas

tice al St. loan Chnsostom.................................................. VITI — 487S. Thasci Caecili Cypriani de dominica oratione. . IV — 250Idem..................................................................................... V — 310Idem..................................................................................... VII —- 440Idem..................................................................................... VIII — 4#9

VIL

PARTEA LITURGICA

Oficiile bisericeşti............................................................. 11 — 73Idem.................................................................................... III — 38Idem .................................................................................... IV — 216Id em .............................................. ..................................... V — 2«0Diaconesele creştine......................................................... V — 286Idem .................................................................................... VI — 334Despre naşi la boteză....................................................... V — lî* * i

κ .................... II — 110Buna vestire......................................................Simbolismul pesceluî...................................................... ^48Serba tori neinutabile...................................................... ^20

viu.REGULAMENTELE ST. SINOD

Regulament pentru revisuirea şi editarea cărţilor bisericeşti .................................................................................. VI 321

Regulament pentru relaţiunile bisericel ale clerului orthodoxu românii cu eterodoxi sau de altîi ritfi, şi cu necredincioşii care trăescu în Regatul României........... VH — 385

IX.

MATERII DIVERSE

Programa facultăţii teologice greco-orientale din Cernăuţi .......................................... ........................................... III — 44

Idem..................................................................................... IX — 558Circulare către top stariţiî şi stariţile de monastirî

din cuprinsul Eparchiei St. Mitropolii a UngiO-Vlachiel III — 54Cronologia bisericescă...................................................... VII — 413Discurs ii pronunţată cu ocasia venirel în Craiova a

P. S. Episcopii de Romnicu............................................... X — 623

X.

Sumarele şedinţelor St. Sinodu..................................... I — 263Idem..................................................................................... II _ 279Idem................................. .................................................... ΙΠ — 295Idem...................................................................................... IV — 311Idem................................................... ; ................................ V _ 327Idem...................................................................................... VI __ 343Idem...................................................................................... VII — 359Idem..................................................................................- ν Π Ι — 375Idem...................................................................................... IX _ 391Idem...................................................................................... X __ 423

Idem....................................................................................... X I — 439Idem....................................................................................... ΧΠ — 445

JTJKNALU PERIODIOU ECLESIASTIOl

Μ © =■

eiivt:ntulw I. T in ,. I V . 2.

Iubiţi preoţi şi creştini Români Orthodocşl,

Progresul ce face lum ea astă-d i în diferite ramuri de sciinţî si arte în genere , precum si în diferite părţi a f ie -c ă r ia din ace s te a , este incontestab il. Conform cu duplitatea nature! om ului, sc iin ţa în genere se împarte în done : — u n a care tinde la a uşura si îmbunătăţi p a rte a d in afar ieă a lu i, iar a lta cea din năuntru. Cea ânteitt ca una ce se refera m ai de aprope la cerinţele exteriore ale om ulu i, care în present se ocupă apr<>pe n u m ai de e le , m erge ore-cum spre desvoltare singură de sine, fiind m ânată spre acesta de untt iiiterestt apropiaţii şi vedutu. Λ doua în se - cea interi()ră, de şi mai în sem n ată în sine — c a r i fără ea omul nu este omu, — ca una ce în aparen ţa presintă unu interesu mai depărtată, se des vo lta forte încetti.

Sarcina de a îngriji de des voi ta re a aceste i p ă rţi mai însemnate ce compune pro omu. ad ic ă de su lle tu

şi a 1 da nutrimentul corespunde torii cu cerinţele lut, cade asupra p a s t o r i l o r spirituali — asupra păstorilor bisericesc!. ( Vu-T este bine constata tu ca omul, după scurtimea vieţeî lui, nu pote cuprinde, seîi mai bine disu nu pote avea deplina cunoscinţă despre tote ramurile de sciinţî.

Astti-felii fiindii lucrul, pastorul spiritual trebue a face usu de tote mijlocele ce potu a Ί piuie în po- siţiune de a merge cu bună reuşită, şi a conrespunde câtu se pote mai mulţii inareî şi grelei sarcini ce a luaţii asupra şi. Şi acesta trebue a o face cu atâta mai mult, cu câtii ca lea ca r e d u ce la Împărăţia c e ru tul pe care trebue a şi conduce turma es te în gu stă ψ. sp in tisă, — cu câtii moralitatea este de deci de mii de ori mai greu de introdusti şi înrădăcinaţii 111 omenire, de cât ori şi ce sciinţa omenescă, Acesta se atestă nu numai de Sânta Scriptură şi Sânţii Părinţi ai bisericei, ci şi de unul dintre păgânii cei mai înveţaţi ai timpului seu — de filosoful Platon, care dice : „ M ie totU -de-una m i s a pă ru ifi, s i acum mi s e p a r e , ca tâ lc c e le - Î a lt e sc iin ţe nu sun t a şa d e g r e l e ca sciin ţa d e a fa c e p e o m ii v ir tu o ş iiu.

între mijlocele de cari pote face usu păstorul, pentru a putea pluti cu bunii succesfi pe ocenul cel furtunosu şi a ieşi în urmă la limanul celu linii a l ostenelelor sele, suntii şi jurnalele bisericesci, cari ’i punţi la disposiţiune parte din materialul necesarii, de care voindti a se folosi, pote a ’şi mări capitalul seti aciinţiticii şi moralii.

Der fiindu-eă unii jurnalii bisericescti, dup re po- siţiunea bisericei nostre de astădi, nu se p<5te edita tară concursul pastorilor şi a l creştinilor, comitetul

redactor al acestui jurnalti, face şi acum unu căldurosul apelti la întregul clerfi şi poporu românii ortko- doxti şi Ί rdga a’i da totii concursul spre a se putea continua.

Materiile ce se vorîi publica, vor ii ca şi pana acum totii dupre programul Sântului Sinodti, preveniutii prin regulamentul specialii, tratându-se cât se va putea mai multe cestiunî de actualitate şi relative la morala practică.

întemeiaţi dar, pe biiie-voitorul concursii al clerului şi poporului românii orthodoxii, care credemii că nu va face dificultăţi, comitetul redactorii, autori- satu de Sântul Sinodti, începe editarea jurnalului B iserica orthodoxă română şi pe anul al \ I-lea, de la l- iii Ianuariii 1882.

Ua-dată cu acestea comitetul se crede datorii a în- sciinţa pe onorabilii abonaţi că, deca în decursul anului trecutii al editărei jurnalului, nu li s au trimis numerele în fie-care lună, causa a foştii că comitetul neavendti cu ce înteinpina cheltuelele, a foştii necesitată a mai amâna editarea numerelor din urmă pînă la încasarea abonamentelor. Numerele însă, de şi mai târziii, s’ati trimişii to te.

Sperămii însă ca, în acestu anu totul să fie bine şi regulaţii, decă nu se va dice : „Eu sdn tu a lu t P a vel, etc a h ă Chifu, ia ră eii a h ă Apolos, ci cu toţii vomu fi numai ăi Iul Christos, ca r e s in gu r e s te p a c e a ş i dragostea n6strău.

Fie d£r ca dragostea recomandată de Domnul nostru lisus Christos să ne servescă de norma; căci numai „ea — ne învaţă Sântul Pavel — nu p r im e s c ? , nu se sum eţesce, nu să p o r tă cu n ecu v iin ţa , nu cau tă

ale stile, nu sd întărită, nu gândesce rău l; “ numai ea tute Ic sufere, le crede, le speră ş i le rabdă. Dragostea nici o-dini(5ra ηιι cade. Alt-fel, „de amil avea tută sciinţa ş i credinţa . ;.... de ne-amîi da β klar corpurile sp re ardere, nici unu folosii nu ne este (1. Car. XII, 1 — 8).

Preşedintele comitetului,

Arcliiereiil Silvestru B. Piteşt&iu.

Esplicarea Simbolului CredinţeiDIN PI'NCTELE DE PRIVIRE

D O G M A T I C I I S I M O E A L U

ARTICOLUL V.„Şi a htvialti n l.rttîa ifi tlwpve tm/iliiri."

Făcendii, fraţii mei, profesiunea nostra de credinţă şi 1 11 acesta privinţă, proci am andu actul învicrci Domnului, noi constatăm ii spre sciinţa şi mantuirea nostra câte-va adeverim absoluţii necesare.

Aşa, constatămii mai ânteiii adevenii istoricii alii Tnvierei Domnului : Domnul şi Mantuitoriul nostru lisus Christos a bine-voit, precum amu vedutu în ar- ticulile precedente, a suferi în locul neamului ome- nescti tot felul de schingiuiri, morte şi înmormântare ; acesta nu s’a negaţii nici-o-dată de nimine; Iudeii contemporani, şi mai cu samă cărturarii şi fariseii, se făliaii că aii pututii dohorâ pe acestii duşmanii alţi lorii; Pliat raporteză imediaţii la Roma despre cele petrecute cu lisus Christos Nazarincanul; Păgânii, în totii timpul persecuţiilor, imputaţi ehreştinilor că se închină ca lui Dumnedeft nnui om pe care Iudeii l ’au restignitii pe cruce; nici unii din inimicii chres- tinismului n’att negaţii nici-o-dată faptul suferinţelor şi a morţei Domnului. Timpul şi locul, când şi unde a foştii înmormentatti se scie de tot a lumea. Dar de acestii faptii stă strînsii legaţii faptul înv ier e i ; căci a treia di după mortea Domnului, ştia deja totii Ierusalimul că Christos a înv iaţii; şi cu t6te mesurilc perfide luate de cărturari şi farisei pentru întuneca-

fi E8PLICATEA SIMBOLUL!’ ! CREDINŢEI

rea adevărului, vestea despre minunea înviereî Doip- nuluî s a respânditti ca fulgerul în fotă lumea cunoscută pe atunci, în mai puţinii de unii an îi. Daca acestii adeverii chiar ar ti isolatii şi de neniun eratele împrejurări contemporane, din care am citatti numai ca te-va, credinţa despre învierea Domnului, devenită astă-dî universală, ar ti de ajunsti, ar fi respunsul fără replică, contra orî-făriu necredincioşii. Singură numai formula de salutare, usitată la marea serbătore a Paschăî : Christos a în v ia t ! şi respunsul A devărat a în v ia t ! este de ajuns pentru încredinţarea fie-căruî omu de bună credinţă; căcî, a mai nega faptul, ar însemna că presupun emu pe totă lumea smintită. Din aceste puţine observaţii ne putem încredinţa, fraţilor, că nici unu adeverii istoricii nu este mai bine garantaţii de câtii adeverul înorţeî şi înviereî Domnului.

Alai departe, în acestii scurţii articul de credinţă, noi constatarăţi adeverul înviereî şi din punctul de vedere profeticii; căci totul ce se referă la lisus Christos şi fundarea Bisericeî creştine, este prevedut cu sute şi chiar cu mii de ani mai nainte, în Sântele Scripturi ale vechiului Testamentii. Aşa, profeţii au prespusu Naşterea Mântuitorului din fecioră, locul naşterei, locul retragereî sale în viaţa privată, predica şi minunile sale, patimile şi mdrtea sa de cruce; asemine aii prespusii şi învierea sa cea de a treîa di. •Şi când mărturisimu în simbolul credinţei că Domnul a în v ia tă a treia d i dup re scr ip tu ri, noî constatămu dilnicu şi în faţa liimeî întregi că t6te predice- rile profeţilor sun tu împlinite în persona Mântuitorului si că prin urmare elti este trimisul lui Dumnecjeii, Fiiul lut Dumnecjeii, Domnii alii tuturor celor vedute

KSPLIC'ABKA SIAJUOLL'LI Î CKEDINŢEÎ I

şi nevecjute. Maî constatamfi adeverii] îîivierei şi din îuseşfprofeţiile Mântuitorului; caci Kltt a nriitfitri mal nainte şi mortca, şi felini morţei ce era se .sufere; a .spu.su şi despre învierea sa din morţi, şi ca acesta va urma conformii îiitemplărei petrecute în vechiui Tes- tamentu cu lona; adecă, că precum acesta a sfat ii în pântecele chitului trei dile, aşa şi Domnul va sta treî dile în inima pamentului. Aşa dar, când mărturisim ii în simbolul credinţei mistrc că Mântuitorul ci în v ia t n tvp1.fi φ riupre s c r ip tu r i , trebuie* să rccunoscemfi în acesta împrejurare din viaţa Dom- nuluî cea maî puternică dovadă, dată din partea lui Dumnedeti însuşi, despre origina cerescă a înv iţă tu - reî chreştineştî ce avem norocire a profesa. Trebue să raţionămtt scurţii şi cuprindetoriu, că numai Dumnezeii a pututtt să cunoscă lucrurile cu sute şi mii de ani înainte de ivirea lor; că numai Klti pote face minuni, ca învierea din m orţi; că prin urmare, I )uin- neejeii este celii ce a vorbiţii prin profeţit Vechiului Testament; carele prin sine însuşi a prespusînvierea, şi carele a şi înviatu precum a disîi, prin propria sa putere. Şi ast-feliil să timu purure gata. un a ne îndoi, ci a da respunsu. solidîi tuturor celor ce voescfi a ne ispiti în privirea credinţei nostre.

In fine, celii mat mare adeverii ce consta tău ni noi prin acestii articul al credinţei, este adeverul înviereî generale, care şi face ca artieulul nostru să tie înalţat la rangul de dogmă. 111 cursul vieţeî sale pămentesci lisus Christos de maî multe ort ’si manifestase puterea sa contra conipţiunet şi a morţel, ertând pecate. vindecând bole şi înviiiulii din morţi; şi tocmai 111

aceasta şt esprima misiunea sa de Mântuitorii! şi

8 EXPLICAREA SIM BO LU LU I CREDINŢEI.

Kăscumpărătoriti. Neamul omeuescti, 111 unna păcatului stramoşescii căduso sul) blestem u, corrup ţi un e suHetcsca şi trupesca si m<Srte eternă. A fi scăpata de aceste rele. era nevoia eea maî mare a omenireî; şi Dunmedeii 111 nemărginita sa îndurare a aflaţii şi aplicată mijlocul, prin trimiterea 111 lume a propriului seu Fiiti, care era destinaţii a se jertvi 111 locul nostru.

Elii cclu fără de pecatu, — şi a sfărâma ast-feliti puterea păcatului, precum şi tote relele ce decurgti din elii. Apoi, dacă înaintea păcatului nu exista m orte, care dupre (lisa apostolului 1111 este de câtii p la tă a pă ca tu lu i, — negreşitti că după răscumpărarea de pecatii, natura omenescă trebuia să se resta- bilescă Î11 primele sele condiţiuni şi prerogative; 111 or tea trebuia să fie înlocuită prin viaţă, stricăciunea prin nestricăciune şi blestemul prin bine-cuventare. Ecă ce face Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Christos prin patimile, mortea şi învierea sa; aşa că dupre apostolul îviindU din m orţi, elii se face ca o p â rgă , ca unu primii fructu alţi vieţeî eterne, câtii din partea celor adormiţi. Căci, dacă m or tea a v en it p r in t r u n otnil, în v ie rea nu mai puţinii trebu ia să v ină prin trunU om ti; şi dupre cuinii în Adam toţi m oru , aşa în l i s u s Christos toţi v o r ii în via , fie-care în ordinea sa : Christos mai âutăiu ca pârgă, apoi toţi cei ce suntii ai seî, care aii credutu 111 venirea sa (I Cor. 15, 2 0 — 23).

Pentru a înţelege bine cumti, ca urmare a înviereî lui lisus Christos, νοιιιϋ învia o-dată şi noi toţi, şi cumti mortea va fi învinsă cu totul, trebuie a observa că, dupre învăţătura Scriptureî, prin credinţa 111 Cliristos şi prin comunicarea cu Sântele Sele Mis-

E S P L IC A K K A S I M B O L U L U I C R E D IN Ţ E I

terii, noi ne facemti părtaşi personeîşi m eritelor Domnului, ne facem, prin urmare, p artaşî şi înv iereî sele. Ecă pentru ce Elii-însuşî învăţa : Eri Simţii în v ierea .şi viaţa, c e l c e cr ed e în mine, de va ş i m uri, v iii va f i (loan 11, 25). Eii simţii p ân ea vieţeî, ca re s a p o g o r ît din ceriii j ş i o r l-cin e va mânca d in tr ansa va vieţu i eternii ,■ ş i pânea ca re o daii Eli, este în su şi co rp u l meii p e ca re Iii daii p en tru via ia lurnei (loan 6, 51). Cehi c e mănâncă corpu l meii ş i bea sân ge le meu, în tru nune rămâne ş i eu întru ch i (loan 6, 57). Celii c e m ănencă corpu l meii ş i bea sân gele meii, a re via ţa eternă , şi eu Iii voia învia în (Jitia cea d e apoi (55).

Apostolul învaţă de asemine când vorbeşce despre botezu : Câţi în Christos v ’aţl botezată, dice elii. în Christos v’aţî îmbrăcaţii (G al. 3, 27). Şi aiurea : Λ'ιι sciţi voi că noi toţi ca ri amic fo ş t i i botezaţi în l i s u s Christos, ne-am botezata în m ortea lu i? Căci p r in ( cu fundările) botezului am fo s t ă în gropa ţi cu elii, ca să mur imn păcatului. Deci, da că am m urită cu l i s u s Christos, noi cred em ă că vornic ş i în via cu E lii; că c i şcim ii că lisu s Christos, înviindU d in m orţi. nu va mat muri ş i că m ortea nu mai ave n ici o p u te r e a su p ra Lui (Rom. 6 ; 3, 4, 8, 9).

în temeiul unei asemine uniri cu Christos, not ore- cumti suntemti şi înviaţi cu El ti (Col. 3. 1), dupre cum, altă-dată, pecătuindii toţi în Adam părintele nostru, am foştii supuşi toţi morţeî(Rom. 5 ; 1 2 — 19).

Cum că resultatul meritelor Domnului şi a strînsei nostre uniri cu Elu, este învierea generală, nu putem să avemu, fraţii mei, nici cea mai mică îndoelă. în vierea generală este şi efectuată în principii, şi de o cam dată în spirite, prin ştergerea păcatului şi stri-

1 0 KSI’LlOAKE.V SIM BOLULUI CREDINŢEÎ

oare fi morţeî; ceea ce mal aşteptămtt. este învierea generala a. corpurilor. Şi pe aceasta a nume o are în vedere apostolul candu raţionezi cele următore : „D acăpi'edicăm ii că Christos s a seu tatu d in m orţi, emu clicii unii dintre voi cil nu este, în vierea m orţilor? Că. de nu este învierea m orţilor,a tunci n ici Christos n a înviaţii, s i daca n a înviat Christos, atunci p red ica rea nostru este zadarnică si. cred in ţa vostră, deşartă . B a mntemU încă s i mărfuri m incinoşi al tul D wnnetţeil; că ci mărturisimfi d esp re Elii că a înviaţii p r e Christos, p r e ca rete nu f a înviaţii dacă de sigurii, morţii, nu în - viază. Căci, de nu înviază morţii n ici Christos n a înviaţii. Ş i dacă n a înviaţii Christos, d eşa rtă este c r e dinţa vostră, ş i în că sunteţi în pă ca tele vostre. Atunci s i c e l c e aii adormiţii în Christos sunhi p erdu ft. De sperăm în Christos numai în viaţa acâsta, suntem il mal m iserl de câ tă toţi omenii “ (Corint. 15 ; 12— 19).

Mârturisindu, Fraţii mei, ast-feliii, şi cu credinţa curata şi nestrămutata articolul simbolului, despre care vorbimu, să nu ne temeinti nicî-o-dată de morte, ştiindu câ va suna m ai curendu sail maî târd iu ora cându morţiî audindu vocea Fiiuluî lu i Duinnecjeu, vor îmda. Să nu ne îndoimu despre reformarea na- tureî înjstre trupeşei, şi să ne gr&bimii cu refonnarea dupre Diunnedeu a vieţeî nostre temporale, pentru ca să ne arătâmii, în cjioa cea mare a Domnului, demni de tote bine-facerile sale, şi să ne facemtt par- taşl vecLiiieeî fericiri în unire cu Domnul şi Mântui- toriul nostru lisus Christos, căruia se cuvine mărire, oi lore şi închiuâciune îu vecii vecilor.

A h c h i e r e u l I n n o c e n t A I . P l o e ş t e n u .

Ο ν β V / .

. ; i 3; λ-=·;· ‘ v f -^ ^' 1 - r t b vi;:■ >:iV * 1 ,^

* ? . " ·.<:· - r : ^ o. ‘ ^ V * V ^

’ . ·. Λ ^ ? * ' "°> · ' i î - W

M E M O R I Upentru

CÂ N T Ă RI LE B lS E R IC E S C f ÎN R O M A N IA 1

După ce Sântul Sinod în trun mod nemerit a resolvat in- senmata cestiune a cmendăm şi tipărirei cărţilor bisericesci si a înfiinţărc! tipografiei Bisericesc!, ni se întăcişcdă o alt;· cestiune, iarăşi de mare însemnătate, atât pentru trebuinţele de t<5te dilele ale bisericei nostre cât si pentru simţul nostru naţional. Acesta este cestiunea cântărilor nostre bisericesci.

Precum este în genere cunoscut, cea mai mare parte a serviciului divin în biserica orthodoxă se săvârsesce prin cântare. Tot aşa se urmeză şi prin bisericele creştine eterodoxe.Şi este forte lesne de înţeles causa. Cântarea este mijlocul cel mat propriii de a deştepta şi a nutri sentimentele cele nobile, iar cântecul religios sentimentele cele creştinesci, care cu deosebire în timpul serviciului divin, trebue să poseda sufletele creştinilor adunaţi în biserică spre slava lu i Dumnedeu şi spre educarea lor spirituală.

De aceea din v^curile primitive ale crestinataţei, ba anca chiar in legea veche, s’a întrebuinţat in serviciele divine cântarea, fie simplă, fie mal mult sau mai puţin meşteşugită. Cu curgerea timpului cântarea bisericescă tot m ai mult s a p ir- fecţionat. Pe lângă o mulţime de poeţi, carii aii compus fru-

(1) Acestu meuumrt s’a cotită de antoru în una din şedinţele Sântului Sin..,Iu, in sesiunea de bimna a anului 1881.

12 MKMORiC PENTRU rÂXTAKII.K BISKMCKSCI În ROMANIA

masele poeme ce se cântă în biserieele creştine, s art ivit şi artistă musicnnţi, carii art cultivat şi perfecţionat modul cântării lor, şi art inventat note şart semne musicale, pentru stabilirea tonm-ilor întrebuinţate la cântare, pentru a nu se lilsa cântarea biseric&că la bunul plac, şi a nu degenera prin abusurile cântăreţilor nepricepuţi. Ce este mal mult, s’art înfiinţat scoli pentru predarea, conservarea şi propagarea cântărilor bisericesci. Aşa de la v<*cnl al X-lea vedem între personalid curţilor imperiale şi patriarchale de la răsăritul orthodox, Deiniu’taril niuniţî ., domestici a şi m aiştricarii nu erart dc cât musicanţil sail dascălii cântărilor bisericesci, carii în- veţart şi conduceart chonirile cântăreţilor. Instituţiimea acesta a cântăreţilor şi a scolclor de cântări bisericesci, de la biserica Constantinopolitană. s’a. răspândit împreună cu biserica creştină şi în t<5te ţ<5rile ortliodoxe din Europa, Asia şi Africa. I)e la Constantinopol s’a lăţit cântarea şi musica bisericescă în Bulgaria, o dată cu religia creştină în Rusia, în Serbia. în, ţerile române.

In tdte aceste teri ortliodoxe, împreună cu căutarea şi cântăreţii bisericesc! aii esistat şi anume scole de cântări bisericesc! pentm propagarea lor şi continuarea din n&n în nem fură întrerupere.

De şi istoria nu ne-a conservat noţiuni amărunte despre cântările bisericesci la Români în secolele trecute, nici despre scolele unde ele se predaţi, nici despre sistenud, dupre care se predau ele şi se esecutaii prin biserici; totuşi din monumentele istorice găsite în ţdră şi din acele făcute de străini despre ţera nostră, putem a ne convinge că la Români, de când esistă religia si biserica creştină, tot-da-una a esistat si cântarea bisericescă şi împreună cu densa sc/>le de cântărî bisericesci. şi anume, pe la Metropolis episcopii, monastirî si pe la scolele sătesci, ce unii dintre boerî înfiinţau pe la proprietăţile lor. Aşa din documentele istorice despre introducerea unici în văcul al XYT-lea în Gţaii ţi a, .yeden i că propaganda iesuitică desfiinţase acolo tx5te initimţimiilc bisericei ortKotîoxe — între altele şi scalele de cântări bisericesci, J h. cât biserica

rămăsese fără căntăreţL*» nrârm i mai

aveaţi de la cine învăţa. De aceea creştinii de la Pereniysl trimisese cAţi-va dascăli sau diaci de ai lor, in Moldova, ca să înveţe acolo cântările bisericesci. De acdstă lipsă şuieri aii şi orthodoxiî de la Liov. Lipsa lor venind la aiului Domnului Moldovei Alexandru Lăpuşneannl în anul 1558, el ’l-a îndemnat să urineze esemplul confraţilor lor de la Peremysl si sa trămită patru dascăli (diaci), ca să înveţe cântarea (jrecescă si serbiiscă (slavonă) în Moldova (Π,ερκοβηοε iiotmo* irbuie Pccciii. p. 81). De uride se vede că în Moldova în v<5cul XVI-lea se cultiva cântarea bisericescă în aniendouă limbele, grecă şi slavonă.

Dorotheit al Monemvasiei, carele pe la finele v^culul al XVI-lea a călătorit în România împreună cu patriarch ul Iere- mia al Constantinopoleî, enumerând în Sinopsul sau cronicul seu, calităţile cele frunuSse ale Domnului Moldovei Petru Şchiopul, dice între altele : „El iubea încă şi cântăreţii şi avea un iscusit dascăl de cântări

Archidiaconul Pavel de Alep, descriind călătoria sa si a Patria rchului Mac arie prin România, se esprimă despre cântarea bisericescă din Muntenia aşa : „Formele de serviciu bisericesc şi cântarea la Munteni sunt admirabile; căci ci sunt creştini adeverat buni şi religioşi". In alt loc pomenesce el de cântăreţii domnescî, carii servesc tot-d’a-una sau in biserica Domnescă sau în palatul Domnitorului. La strana drdptă cântau grecesce, dră la cea stângă românesce. Descriind serviciid divin de la curtea Dommsscă din Târgovescc în dina de pascî, dice că canonul pascelor s’a cântat pe ptalticii într’un mod plăcut; mai jos spune, că la procesie sa cântat canonul pe psaltica grecesce si românesce. (Archiva istorică Hâjdărt, t. I, pag. 87, 98, 104).

Principele Dimitrie Gantemir, descriind cercmoniele curţei Domnescî a Moldovei şi cerenioniele din biserica Donmcsca. pe la începutul vecului al XVIIl-lea. pomenesce de ch« «ml cântăreţilor moldoveni si de chorul cântăreţilor greci, carii cântau în biserica curţeî, cei d’ânteni la strana dreptă. cei de al doilea la strana stângă. Tot el spune, ca cântarea in done limbi, grecesce şi slovenesce, de către cântăreţi moldoveni si greet, s’ar fi introdus in biserica Donmcsca, de la Vasile Vodă. m

se păzia şi pe timpul când el scrin (op. Dim. Cant. t. Π, descr. Mold. p. 170, Buourcscî 1875).

In condica obiceiurilor leclu şi noi ale curţeî Domnescî din Moldova, scrisa in anul 1762, între personalul curţeî Domnesc! se pune si choral cântăreţilor Domnescî, compus din protopsalt n i a! doilea canin ref şi pevefl (Letop. Mold, t. ΠΙ. p. 03).

Biserica curţeî Domnescî era biserica cathedrală şi servea de model pentru totc bisericele in privinţa podobelor şi a cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirl. Pe lengă fie-care protopsalt era un înuner de tineri aleşi, numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rendul lor, învăţând şi practicând serviciul de cântăreţ, deveneaii psalţl şi protopsalţî la curtea Domnescă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea se urma şi la to te bisericcle cele mal însemnate. Fie-care producea cântăreţi pentru cele-l’alte biserici. Cu deosebire în timpul Domniei Fanarioţilor, in principatele Române se aduceai! de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu- curescl si la Iasî, iu cât serviciul divin era mal magnific în România de cât chiar la patriarchia de Constautinopole. Aceşti cântăreţi eraţi datori să iormeze aici în ţdră noul cântăreţi dintre tinerii Români, carii îndestulau bisericile, mal ales pe la oraşe cu cântăreţi aleşi.

Fericitul întru amintire Ieromonachid Macarie, pe carele cu dreptul îl putem numi primul dascăl al psaltikiel nostre românesc! de astă-clî, şi carele a trăit pe la începutul vecului present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă, în cât iui mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie Rapsaniotul, venind in România ca să ’şi caute norocul, „când a veci ut desevârsirea meşteşugului, iji a auclit prea ditLeea firescă glăsuire a dascălilor de cântări din ndinul nostru (românesc) s’ati spăimentiit si singur judecând că el nu este aicea trebuincios, s’a întors şi a murit în ţera Iu!. Acest esemplu îl aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar aduce şi un esemplu de aceeaşi natură din (Jilele sale : „ In tre-

1·* ΛΙm n iu i t u . · · » » · — _________________.

>ΙΕΜ OKI ϋ PENTRU CÂNTA ΚΙ I-Κ flfHKKICKtfCf ÎN ROMÂNIA If)

cutii Miii all venit în ţcrile nostre cel mai mitciii dascăl d e cântări al ncniuhn grecesc, carele cu fote că meşteşugul îl avea ca cel d anteiu, ilar Ia dulcdfn glasului câini cânta cu cel ile ni ulmului nostril, dascăli Romani, in simţirile ascultătorilor da un sălbatic sunet ca de o cucovae, p e leu ga ncsce râu durele bine g'lăsuitorc. ( 'are pană cc a murit 11 aii defăimat, ci maî vârtos se minuna si lăuda /irosea glăsuire a Românilor şi îndemânaticei Iesjic-i111orccrc, ccca-ce cu totâ întregimea si cu firesca diile<5ţă se atinge de inimile ascultătorilor.u (vtufi

prefaci a la Imiologion p. I X —XI).Dar vine întrebarea : ce fel aii fost cântările bisericei

române'? Ce sistemă s’a urmat în scrierea şi cseciitarea lor ? La acesta răspundem, eă cântările bisericei nost re aii fost acele ale bisericei grecescî, sau ale marel biserici ( onstantinojwWi- tane, şi sistema scriereî şi a esecutărei, a fost acea inventată de compunetoriî poemelor şi cântărilor bisericesci în deosebite timpuri, si modificată în urmă de alţii până la sistema psaltikiei modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compositor si al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da- mascliin, oare a trăit în vdcul al VTII-lea. EI a regulat cântecul pe 8 glasuri sau octoiclnil, compuneud deosebite stihuri si can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele Iul însă, precum se crede, nu erai! de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asn- pra textului cântărilor în deosebite posiţiiuii. Aceste semne primitive treptat s’ait modificat prin alte senuie noul, din care eu timpul s’ail format cunoscutele semne sail, cum le numesc Ruşii, câ rlige ale psalticliiei vechi şi nouă. Organisatoml politichiei vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe la finele văculul al XVIII-lea a fost mai ântâiii maistru, sau dascălii al cântăreţilor împărătesei din Constantinoj)ole, şi apoi monah la Muntele-Athonu. El a reg'ulat şi notele psaltichiei vechi, eare cu varii adăosetim făcute de alţi maiştri de cântări de Ia Conetantinopole au servit de normă până pe la începutul vtacului present pentru cântările bisericesel în Constau tinopolc şi în ţările române.

Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental

sc'pîlzia şi pe timpul când el scria (op. Dim. Cant. t. II, deecr. Mold. p. 170, Bucurescî 1875).

In condica obiceiurilor vechi şi noi ale curţeî Domnescî din Moldova, scrisă in anul 1762, între personalul curţeî Domnescî se pune şi cliorul cântăreţilor Domnesc!, compus din jji'ofojjsnhui, n i dodao cuutărcţ şi j jo v e ţ î (Letop. Mold.I ΠΙ. p. 03).

Biserica curţeî Donmescî era biserica cathedrală şi servea de model pentru tc5te bisericele în privinţa podobelor şi a cântărilor. Dupre modelul bisericei Domnescî era arangiat personalul cântăreţilor pe la Mitropolii, episcopii şi monastirî. Pe, lângă- fie-care protopsalt era un niuner de tineri aleşi, numiţi peveţl (cântăreţi), cari şi el la rândul lor, învăţând şi practicând serviciul de cântăreţ, deveneau psalţl şi protopsalţf la curtea Domn scă, sau la alte biserici însemnate. Asemenea se urma şi la to te bisericele cele mal însemnate. Fie-care producea cântăreţi pentru cele-I’alte biserici. Cu deosebire în timpul Domniei Fanarioţilor, în principatele Române se aduceail de la Constautinopole cel mal buni cântăreţi la Bu- curescl şi la Iaşi, în cât serviciul divin era mal magnific în România de cât chiar la patriarchia de Constantinopole. Aceşti cântăreţi erau datori să formeze aici în ţâră noul cântăreţi dintre tinerii Români, earn îndestulau bisericile, maî ales pe Ja oraşe cu cântăreţi aleşi.

Fericitul filtru amintire Ieromonachul Macarie, pe carele cu dreptul îl putem numi priinid dascăl al psaltikiel n<5stre românesc! de astă-di, şi carele a trăit pe la începutul vecului present spune câ în timpurile trecute cântările bisericesc! aii fost forte cultivate în ţera ndstră, şi cântăreţ! în abondenţă, în cât un mare dascăl de cântări, grec, anume, Anastasie Rapsaniotul, venind în România ca să ’şî caute norocul, „când a vedut desevârşirea meşteşugului, şi a audit prea dulcea firesca glăsuire a dascălilor de cântări din ηόηηιΐ nostru (românesc) s’au spăiuientat şi singur judecând că el nu este aicea trebuincios, s’a întors şi a murit in ţera lui. Acest esemplu îl aduce Macarie din timpurile cele mal înainte de densul. Dar aduce şi un esemplu de aceeaşi natură din dilele sale : „ In tre

MKMOKlC PENTRU CÂNTÂKJI,E HIHKKRKMCÎ ÎN ROMÂNIA 1 Γ»

cu ţii ani aii venit în ţările 11 (intri* cel unu ânteiii da,scai de cântări al ηέηιιιΐιιΐ greccsc, carele cu fote ca meşteşugul il avea ca cel dânteiu, dar la dulce ţa glasului când cânta cu cel dc aî ulmului nostru, dăscăli Români, în simţirile ascultătorilor da lin sălbatic sunet ca de o cncovac, pe lengu nesce rân durele bine glăsuitori*. Care până ce a murit n’aU defăimat, ci maî vertos se minuna si lauda ii risca glăsuire a Romanilor şi îndemânatica lesne-intorcerc, eeea-cc cu t<5tă întregimea si cu firesca dulcăfcă se atinge de inimile ascultata>rîior.u (veiji prefaci a la Irinologion p. IX—XI).

Dar vine. întrebarea : ce fel aii fost cânturile bisericei române? Ce sistema, s’a urmat în scrierea şi csecutarca lor ? La acesta răspundem, cu cântările bisericei nost re aii fost acele ale bisericei grecesc!, salt ale mare! biserici C ■<>1 istaiitinopi>H- tane, şi sistema scricre! şi a esecutărei, a fost acea. inventată de compunătorri poemelor şi cântărilor bisericesc! în deosebite timpuri, si modificată în urmă tie alţii pâini la sistema psalti- kieî modeme. Cel mal renumit dascăl de cântări, ca compositor şi al poemelor şi al cântecului Bisericei este St. loan Da- maschin, care a trăit în vdcnl al VlII-lea. El a regulat cântecul pe 8 glasuri sau octoichul, compunend deosebite stihuri şi can<5ne, pe aceste 8 glasuri. El a introdus şi semnele pentru a înlesni învăţătura cântărilor. Semnele lui însă, precum se crede, nu eraţi de cât literele alfabetului grecesc, puse d’asupra textului cântărilor în deosebite posiţiuni. Aceste semne primitive treptat s’a ii modificat prin alte semne nou!, din care cu timpul s’ail format cunoscutele semne sau, cum le numesc Rusii, câ rlige ale psalticliie! vechi şi nonă. Organisatorul psul- tichic! vechi se crede a fi loan Cucuzel, carele cam pe Li finele vecului al XVIU-lea a fost mai ânteiu maistru, sail dascălii al cântăi'eţilor împărătesei din Constantinopole, şi apoi monah la Muntele-Athonu. El a regulat şi notele psalticliiei vechi, care cu varii adăosetur! făcute dc alţi maiştri de eântan de la Constantinopole aii servit de normă până pe la începutul ve- culul present pentru cântările bisericesci în Constanţi 110jm »lr şi în ţările române.

Pentru păstrarea şi propagarea cântului bisericesc oriental

la Români, au contribuit mult, monastirile din orient care ,iveau în România monastiri date sub administraţia lor, si unde veneau si petreceau egumeni şi călugăr! greci; de asemenea Domnii Fanarioţi, toţi deprins! la Constantinopole eu cântul psalţilor patriarchies, pentru care mulţi din aceşti Domni, la venirea lor la domeniile principatelor, îşi aduceau ai psalţl greci.

Trebue să însemnam aici, ca cântarea bisericei ortliodoxe, de si în originea el a fost aceeaşi : cea constantinopolitană, care ca dintr’un centru mare bisericesc, împreună cu religia creştină, şi cu organisarea bisericescă, s’a transportat în tote ţerile ortliodoxe ale Enropel : Bulgaria, Serbia, România şi Rusia: dar cu timpul, din causa diferinţel limbelor, a înpre- jurării or politice, a geniului musical al popdrelor, cântările bisericesc! au suferit forte mari prefaceri.

Aşa Rusia, primind de la Constantinopole religia ereştină, a primit tot-uă-dată de acolo şi tot personalul bisericesc : episcop, preoţi, cântăreţi şi tote cântările de la Constantinopole. Psalticliia bisericei grecesc! s’a introdus si acolo, precum amtâ multe cărţi vecin de psaltichie, puse pe textul slavon al sticliirilor, troparelor, condacelor etc., ce se cântă în biserică: psaMchiele acestea se întind în epoca de la vdcul al X-lea până la vecul al XIV-lea.

In urmă, căderea Rusie! sub jugul Tătarilor, căderea imperiului Bizantin sub jugul turcilor, autocefalia bisericei rusesc!, au isolat cu totul pe Rus! de biserica Constantinopolei. Se adaogă la acesta ignoranţa cea adânca ce a domnit secole în Rusia, şi resbdele intestine dintre Cnejii, carii îşi disputau domniile şi împărţise ţera întru o mulţime de Cneaziate. Din aceste cause cântarea, ca şi totii disciplina bisericescă, a ajuns în cea mai marc confusie şi dcsordine. S ’a format pe fondul psalticliiei grecesci o psaltichie stranie cu totul, s’afi schimonosit semnele grecesc!, s’aii inventat uă mulţime de alte semne cu forme si numiri forte curidse, pe care Ruşii în genere le numesc c â r l ig e , iar cântarea pe aceste semne o numesc cân ta re câ r l ig a ta saiî p e câ r l ig e (kriucovoe pienie). Intre numirile teclmice ale acestei arte de psaltichie rusescă se găsesc

Μ ΚΛίυιιιΰ pu n t u l ' cAn tAju l e m s e k i c e s î Î i.\ u o m â n ia 17

cl. cs. crtţa, tare ca tunetul, luminata, xcrpdtca sau smeâ rea, nodul, praf/ia, luntrea, luni rea hido/tft, area huni n o ta , w h en άμα, frumosa, /idorcsea, Una, iapa sail m ăgăriţa , n/tuuecata, grozava, tre î nori, pa cln ica , clă ti natorea şi altele, pc cari nici ηη musicant astă-cli nu lc maî pote descifra, ci numai Lipovenii îşi mai bat capul cu densele, scriindu-le şi nmnoindu-.se a cânta pe ele cântecul lor bisericesc cel sălbatic, spre a ii în t.<5tc ficlell principiului de conservare in totid a da finelor vechi biseiicescî. Tot în acele cărţi vechi dc psaltichie rusescă. se mai găsesc termeni, ca : leghi, pu tere , Iiabiiva, n enena îca aliata, homona. Cele d’ântâiu clone cuvinte, simpli termeni musicali, cântăreţii ruşi lc cânta împreună cu textul cântărilor. După esemplul lor adăogim, şi noi până astădi la cântarea „Sfinte Dumnedeule“ cuvântul: putere, alţii : pu tern ice , alţii : puterilor. Cei-Γ alţi patru termeni următori, arată deosebite silave ce se aclăogart printre silavele cuvintelor eântarei. după mocla grecilor, ceea-ce la Ruşi nu făcea, ele cât încurca şi întuneca înţelesul cuvintelor. Nenenaîca rusescă nu este alt ceva, de cât cratima grecescă, cunoscută şi la noi şi întrebuinţat;» mai ales la finele chinonicilor. Pe lângă nenenaîca rusescă psalticliia grecescă obicinuită la noi, mai avea tereremuri, şi tototole; dar în psalticliia rusescă ele nu se găsesc; căci altminterea ei ar pomeni si de itr er e îcu şi de t o t o r o î ca ; dar se vede că ele au fost ereaţiune a psalţilor mai din urmă de la Constantinopole, pe când psalticliia rusescă se stabilise şi îşi luase forma sa definitivă. Cânturile psaltieale rusesci erau mult mai lungi de cât cele grecescî. Aşa comparând cuvântul alilu ia cântat în amândouă felurile, grecesce si rusescc. în cel d’ântâiu găsim vocala A ele la început repeţitâ numai de 3 ori, iar în cea rusescă de 12 o ri; de asemenea vocala a de la urmă în grecesce repeţitâ de 4 ori, iar in cea rusescă de 30 ori.

Judecând după semnele psalticliiei rusesci, care erau varii, după locuri şi autori, ele nu înseninau tonuri fixe, mari sau mici, ci erau un fel de ieroglife, care făceau alusiuncla seiutr figuri de cântare, care figuri, cine-va trebuia sa lc înveţe din au t de la un cântăreţ espert. De unde se înţelege, ca cânta

1 8 m em ortO p e n t r u c â n t ă r i l e b i s e r i c e s c ! î n r o m â n ia

rea era espusă capriciului şi talentului cântăreţului, mal mult sail maî puţin abil. De aici a si urmat acea nepomenita cou- fusie în cântare şi greutatea de a o învăţa şi de a păzi uniformitatea în cântare. Acostă anomalie a cântăreî bisericesc! în Rusia s’a continuat până în văcul al XVII-lea.

Rusii din partea sud-vestică a imperiidul aii păstrat mal bine vechia cântare a bisericei ortliodoxe, dusă acolo de la Slavii de Sud, împreună cu cartea (literatura) bisericescă, formată în Bulgaria. Pentru care şi cântarea dusă la el din Bulgaria, p<5rtă până astă-dt numele de cântai*ea bulgară .

Ea de asemenea se bas<*ză pe cele 8 glas iu l ale bisericei orientale, însă esecuţia ei este mult mal simplă dc cât aceea meşteşugită a psalticliiei grecesc! şi rusesci. Ea de asemenea este melodică, şi s’a păstrat tradiţional prin practica biseri- cdscă şi prin au (lire de la unii la alţii.

Ruşii aceştia · fiind mal în contact cu ţările civilisate ale apusului, şi mal de apr<5pe cu Polonia, şi chiar încorporaţi la ea, la dânşii s’au înfiinţat mal ânteiu scoli, şi s’aîi format bărbaţi învăţaţi, şi mal cu deosebire în cler. Kievul a strălucit mai ânteiu prin cultură. Mitropolitul Petru Movilă a înfiinţat acolo prima scdlă teologică sistematică, carea a produs pe cel mal renumiţi bărbaţi al bisericei rusesci, carii apoi au luminat şi Moscova şi tot imperiul Tarilor. Tot aicî maî ânteiu s’a simţit trebuinţă de a reforma cântările bisericesci şi a găsi o sistemă de a înlesni învăţarea lor şi păstrarea nealterată. De aceea el lăsând la o parte tdte psalticele greco- rasescl aii adoptat notele liniare ale musicel occidentale. Spre a răspunde mal bine scărel tonurilor celor 8 glasuri bisericesc!, el în loc de 4 linii, au adoptat 5 linii. Cântărilor aii păstrat forma melodică a cântărilor bisericei orientale, şi pe aceste note liniare aii început a pune pe rând tdte cântările bisericesc!. Semnele acestea sail notele de cântări, fiind-că s’an ivit mal ânteifl în Kiev, s’atl şi numit : seninele de kiev (kievscoe znaniia). Tot acolo s’a ivit şi ântâiul manual de învăţământul acestor noul note ale cântăreî bisericesc!. In jumătatea ânteia a vecului al XVTI-lea notele acestea liniare s’afi făcut cunoscute şi s’aii răspândit în t<5te bisericele din Rusia-

MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA 1 '.)

Mi cit şi clin Galiţia sau Rusia-Roşic. Pc la jumătatea vdcnluî al XVII-lca Rusii învetaţi in Kiev. strCinutândn-sc în Rusia- Mare, aii dus cu sine acolo .şi cărţile de cA.nt.irf pe note precum şi meşteşugul musical cel noii, şart semiografia liniara adică notele pe linii. Nicon, mitropolitul Novgorodiilui, .şi în urmă patriarh al Moscovei, fiind f<5rte iubitor de cântarea bisericescă, cel ânteiu a fost, carele a apreţuit însemnătatea noueî metdde de a cânta şi de a inveţa ai*ta cântăreî după noua metodă; de aceea făcându-se patriarh, a lăţit acesta metodă prin t<5tă Rusia, împreună cu alte reforme mari pe tărâmul bisericesc.

Cu t(5tă improtivirea ce au întâmpinat in urmă reformele bisericesc! ale lui Nicon, cu tote câ el a căilu t jerfă intrigilor politice, şi ale ignoranţilor, cu totă desbinarea de orthodoxie şi cu tot protestul aşa numiţilor vechî-credincioşî, adică Lipovenilor, contra reformelor bisericesci ale.lui Nicon, cântarea pe note liniare a remas introdusă în biserica Rusiei. Sub Pctru-cel-Mare, când catedrele erarchice cele mai însemnate din Rusia erau ocupate de bărbaţi formaţi 111 Academia moviliană de la Kiev, şi după ce s’a înfiinţat cârmuirea bisericescă sinodală, în locul cel patriarchate, tote cântările bisericesc! de peste întregul an s’au pus pe note liniare, şi s’au introdus prin biserici şi prin sc<51e, ca toţi Hă le pdtă in- veta şi cânta; eră cântările câiligate, s’au. psalticliia veche rusescă au r6mas 111 păstrarea Lipovenilor, cari aii foraiat diferite secte schismatice 111 sinul bisericei rusesci, ca unul din argumentele validităţe! epitetului ce el îsî daii dc : .. ve- chiî-credincioş! chreştin! ruşla

Acesta cântare nouă rusescă, precum am clis este melodica, basată pe cele 8 glasiul ale bisericei orientale antice. Dc si tonurile principale ale suişului şi pogorîşulu! glasului sunt aceleaşi ca şi în cântarea greclscă şi românescă, însă le lipsesc multiplele mic! variaţii ale glasului printre intervalele principale, prin care sc dcosibesce psalticliia nostră actuala, şi maî ales cea veche grecescă. Acesta însă identitate funda- mentală a melodiei ruscscî si a celei grccesci şi român esc 1 **· observă nuuiai de omeni speciali în artă, iar la a udul pers/»-

2 0 MEMORlC PENTBU CANT.XlULE 15ISER1CESCI ÎN ROMANIA

nelor neciinoscStore, ele nu par a avea nici o analogie între densele, ci cu totul deosebit una de alta.

Noua arta musical ii in Rusia s’a lăţit repede în vdcul al XYIII-lca. Afară de cliorul de la capela imperială, şi «le cel sinodal, s’ai'i format choruri pe la curţile magnaţilor, pc la mitropolii, episcopii si pc la alte biserici însemnate. Ruşii însă nu s'aii mulţumit ca chorurile lor care erau compuse din multe persiSne-, să cânte melodic, sau unison, ci simfonic sau armonic. Acesta însă n a fost uşor, si de multe ori în loc de armonie sau simfonie eşia o cacofonie; căci cântările erau scrise imisonie, sau pentm un glas.

Pe la începutul secolului acestuia împăratul Alexandm, visitând guberaele de miază-nopte, a avut. nemulţumirea de a audi acest fel de cacofonie prin biserici, şi a dat ordin a se lua mCsurî pentm introducerea armoniei în cântările biseri- cct el, Bortnianski, maestrul capelei imperiale, — un musicant taientos, foi*mat în Italia , — a înveţat mal înteiu armonia pe cântăreţii din Petersburg·, de unde apoi ea s’a răspândit si prin cele-alte gubernii. Bortnianski spre a înlesni introducerea armoniei în cântarea bisericescă a compus o mulţime de cântări bisericesci pe patru şi mal multe partituri musicale, cu note deosibite pentm fie-care partitură, aşa câ t«5te la un loc încliee cea mal sublimă armonie musicală. Cântările lui, şi mal cu s<£mă numerosele lui concerturi, sunt atâtea cap- d’opere musicale, care se cântau nu numai în biserici, dai· şi p lin case şi adunări de către musicanţl laici.

Cu tote acestea în urmă s’a observat că câtăţile lui Bortnianski, şi mai ales concertele, sunt prea artificiale, şi musica lor de şi fdrte plăcută şi încântătore, nu corespunde cu simplitatea şi duleeţa aceea naturală, ce cer caninele de la cântarea bisericescă, şi de aceea ele aii început a se părăsi, şi rar se întrebuinţ<*ză prin biserici.

De aceea Livov, alt maestru al capelei imperiale şi succesor lui Bortnianski, părăsind calea deschisă de Bortnianski pentm dcsvoltarca şi perfecţionarea cântărilor bisericesc!’şi-a luat de bîisă cărţile musicale antenore, publicate dc Sinod, cu cântarea melodică antică, şi pe acelea le-aii transformat

MKMOKiO ΡΚΝΊΊίΐ: CÂNTĂRII,Κ UISKKIC'KKCI ÎN ROMÂNIA 21

în cântare armonică, adăogând la ele* pa iviturile eu note. cerute pentru închcerea armoniei musical o.

Aceste nou! opere musicale aprobate de Sinod, servesc in trită Rusia ca cărţi musicale bisericesc! pentru trite cliorurile. Tot-o-dată pe lângă densele se întrebuinţdză şi cărţile «le musică melodică, pentru acele biserici care nu aii eliorurt, ci numai cAte unul sail doul dascăli. Trebue să aclaog aici. că cântarea annonică sau simfonică, aşa de tare s’a înrădăcinat în poporul rusesc, că chiar cântecile ordinare el le cântă în armonie mal mulţi. De asemenea în bisericele cart nu aii choruri, pe la sate şi oraşe mici, adesea-ort se văd perwînc particulare, cari art glasuri bune, mai ales în timpul liturghiei adunând-se pe lângă dascălul bisericei, şi cântând tote cântările liturghiei cu o armonie frirte plăcută.

Incheeni istoricul cântărilor bisericei rusesci prin aceste observaţii ; 1) că în acostă biserică sunt două felini de cântări : cântarea melodică si cântarea simfonică; 2) că în biserica rusescă îngrijirea principală pentru cultura cântului bisericesc o are împăratul, carele are în palatul săli o scrii ă de model pentru cultura musicel bisericesc!, si chorul cel mai perfect, carele este admirat de toţi, câţi art avut ocasîunea a l asculta; 3) că Sinodul bisericei rusesci priv igh iază, ca cântarea bisericescă să progreseze şi se nu se abată de la calea prescrisă de canrine şi «le părinţii bisericesc!, în regulele generale de composiţie şi esecutare, si nici uă cântare nu se ad mite în biserică fără aprobarea Sinodului.

In ţările slavice de la sud, Bulgaria şi Serbia, cântarea bisericescă de timpuriti a luat două direcţiuni, una greces<-a pentru bisericile catedrale unde se întrebuinţa limba grcca. alta naţională, pe la bisericele unde se întrebuinţa limba slava. Cântarea acesta slavă este cunoscută sub numirea de buh/um sail sevbescă, şi se întindea prin trite ţările sudice, unde acesta limbă se întrebuinţa prin biserici, si aniune: Bulgaria, Serbia, ţările române şi Galiaţia. Ea de asemenea avea de basă cele 8 glasuri ale bisericei orientale. Melodia însă s’a desvoltat iu- tr’un mod tradiţional, litră artă, eu turnuri produse de geniul musical al fie-căreî naţionalităţi. Rămăşiţe ale acestui cânt

2 2 MEMORlC PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMANIA

slavonesc, numit altniinterea bu lgă resc sau s c rb es c , dupre cum şi limba veche slavonă, ce se întrebuinţa în bisericii se numea când bu lga ră când s e rb es că , s au păstrat In Romania până astă-ςΐΐ în iuicle cântări religi<5se, bisericesci şi populare. Astil-felii este : Canonul F lor ie lo r , care in Moldova se cântă până acum prin biserici; iar în Muntenia il cântă copiii în ajunul Duminiceî Stâlpărilor, când umblă cu stâlpărilc pc la case vestind sosirea acestei sărbători. Dc asemenea Mărim u rile sau viliceniele dc la polielcul sărbătorilor. Melodiele acestea la greci sunt necunoscute. Dintre cele populare vom numi cântările de stea : T reî C ra î de In R ăsărit, Nunta d in C ana-ga lilca , Aurfiţî a ceste tute, In Vetleem s'a născut Christos, Astă-ςΙϊ c e l p r e a lăudat, O d ie c e

p r ea învăţate, sau cântul caticlictic. Tote acestea sunt o rămăşiţă preţiosă din timpurile antice despre modnl cântăreî usitat la Români, când se întrebuinţa în biserica ndstră limba slavonă, şi care mod de cântare s’a perpetuat îndelung* şi după introducerea limbeî române prin biserici, până ce apoi fu înlocuit cu cântarea după psalticliia grec<5scă, maî ales după introducerea psalticliiei aşa numită nonă, care a înlesnit învăţarea şi răspândirea cântăreî după psalticliie în t<5te bisericile române din târguri şi sate. Cântarea aceea veche slavonă s’a continuat prin unele monastirî ale Moldovei împreună cu limba slavonă până în văcul present, însă în forma ce a luat acestă cântare în Galiţia în v^cul al XVII-lea, şi puse pc note liniare. Dovadă servesc manuscrisele de cântări, ce s’au păstrat prin bibliotecele unor monastirî române. Voiil aminti d. es. cărţile manuscrise slavone de cântări pe note liniare din monastirea Doljesci, din ţinutul Roman, aduse la acestă monastire de Artemon Egumenul monastirei Horecca, din Bucovina, carele cu o sută de ani în urmă, la ocasia luăreî Bucovinei de Austria, s’a strămutat în Moldova, la monasti- rca Doljesci. împreună cu călugării, cu cărţile şi oddrcle monastireî Horecea. Tot acostă cântare slavonă, s’a continuat in monastirilo N6mţu, Secu, Verona din Moldova, însă numai la strana stângă, până la anul 1860, de către gălugăril ruşi ce petreceati în acele monastirî. Ac<5stă cântare slavonă se

MEMORIU PENTRU CANTABILE BISERICESCI IN ROMANIA 2.»

mai continuri. si astă-dî în Bucovina, în biHcricilc creştinilor ruteni de acolo, si este cunoscută sub numirea de cântare bulgară.

Melodia acesta veche slavonă, într’o formă maî apropiată de cântarea grec&scă şi cu nuanţe ale cântecului naţional, se menţine până astă-dî la Şerbi şi la Românii din Banat şi din Transilvania pe unde psalticliia grecdscă nu este in us, nici cunoscută măcar.

Nu de mult am avut ocasiunea a asculta pe un român bă- năţian, cum se cântă la el cântările bisericesci. El ’ml-a cântat Irmdsele de la Nascerea Donmuluî. Cântarea era tot pc glasul ânteiu, ca şi la noi, ceva însă mai trăgănată, şi esecutata cu un ton plângător, carele ’ηιΤ-a amintit o cloină populară, ce o auream în copilăria mea la ţdră, şi care se începe cu cuvintele :

„Oleleo frate rSsleţ!Ce nu vii să ne mal vecii!“

Tot el îmî spunea, că în copilăria lut, la biserica româna din Lipova, în Banat era un cântăreţ bun, carele, când cânta Irmosul de la oda a 7-a: „Cuconil în buna credinţa fiind cres- „cuţi, nebunesca poruncă a tiranului celui păgân nebăgând o „în s£mă, de gr<5za focului nu s’au spăimântat·4.... le intona cu atâta arddre, în cât bătrânii plângeau, aducendu’şî aminte de persecuţiimele ce au suferit el pentm păstrarea bunel credinţe a lor strămoşesc!.

însemnăm că bulgarii în timpurile din urmă aii introdus la denşil psa tichia grecdscă modernă, aplicând’o la limba lor, precum am făcut noi. 1

“Să revenim la cântarea biseric£scă din România nostra.Am vSdut că în ţerile ndstre românescl, în Moldova şi Mun

tenia, din vechime se obiclnuia doue forme de cântări : erau sciute cântări, cari se cântau în grecesce dupre moda grecescâ: şi altele în slavonesce, după moda slavonă antică.

Paisie Patriai*hul de Alexandria şi Macarie al Antioehiei, \n- la mijlocid vecului al XVII-lea, attându-se în Moscova, intr ·» cuventare adresată din partea lor Ruşilor in biserica in iliua de Crăciun, îndemnându’i să înveţe grecesce si se cânte cel

2 4 ΜΚΜΟΚΙΓ PKNTRU ΓΛΧΤλΗΠ.Κ IiISKKK’K S r i ÎX ROMANIA

puţin uncle cântări grecesce. aduce esemplul altor naţiuni ortliodoxe prccuni: Gruzii. Serb ii, Bulgarii, Muntenii, Moldovenii. cari toţi cânta in bisericile lor grecesce S ân te D uiune- (/ctilc f i ch em v icu l (hotiice irb-<ic ba Poccm iWockba 186 /, p. 116). Obiceiul acesta d e a cânta câte cc-va grecesce prin b iserici ch iar si la cele de ţcră pe la sate, s’a perpetuat pana, în dilclc nostre. Noi toţi an i apucat cântându-se şi pc la sate uncie cântări grccesci la litu rgh ie , precum : ( 'h c ru v ieu l, Axionul etc. Pe la mijlocul vecu lu i al X V III-lca sc cânta în trei limbi : orceesee, slavonesce şi românesce, prccuni a ra tă Cata- vasierele tipărite atunci, ca cărţi de cân tări b isericesci, d. cs. Catavasicru l tipărit la Râmnic iu anul 1759 dc episcopul G rigorie al Râm nicului. D intr’iu i m anuscris dc cân tări bisericesci scris tot in vecul al XVIII-lca dc un preot moldovcn de ţcră. popa Toder de la Bodeseî, se vede că pe atunci, cântările dum inicale din ( )etoihu sc cântau slavonesce, precum şi podobiele. 1 )ar la urm ă sunt scrise şi cân tări grecesci, an um e : Aoiois· u th e o s ; A gios, A gios, A gio s k ir io s S a v a o t l i ; S e g n in t i - m en ; C h r is to s a n o sh (T r o p a r u l la p a s c î ) . Cât de nescm uită şi b izară trebui' să ti fost cântarea g’reedscă esecutată dc ne- procopsitul dascălii român de la ţcră , putem judeca după dicerile grecesc ! scrise de cl în tr’iu i mod forte schilod : „Hs. anistis ce nicrotlianatot thanatos hatinisns ketis ctizemis imis zoi c-1 ia ristomenos “.

Aşa dar în România a ii foştii din vechim e si până nu dc mult done feluri de cân tări : una grecdscă şart cu ltă , pe care o putenul numi şi boerdscâ sau nobilă, şi alta slavonă si apoi româncscă. ameudoue inculte, pe care lc putem nunii cântare vu lgara sau ţcrănescă, pentru care răm ăşiţele ci, prcctm i am spus m ai sus. a ii r£mas p iu ă astă-dî în poporul de jos.

Melodia grccescă s’a continuat în Moldova şi Muntenia, întocmai ca la Constantinopole, şi a prim it aici aceleaşi v ariaţii şi prefaceri, cărora a fost ea supusă la Patriarch ia dc C onstantinop le . Anume ea a degenerat mult din puritatea sa antică şi sub influenţa cântecului turcesc a căpătat figuri şi forme cu totul streine dc cântarea bisericescă. Turcirea cântării orilor bisericei chrestine ortliodoxe în v<?cul trecut a

' mers aşa departe, în cat ţîn biserica sc· andean acelea*! ma- T neUfşi taximuri âle cântecului turcesc, cu care resună l>os- \ forul'Ui primbâril<rşr desfătările turcilor cu caicele.

Cel ânteiu psalţ^carele a introdus in psaltikie turcisumrilc, precuinîiii^piuie-cuviosul nostru dascal dc căutări Macarie, în prefaţa Irmologiului (p. VILI), a fost Petru Lampadarie Pcloponesianul seu Moraitul.

Acestă direcţie nebisericc-scă a cântăreî s'a continuat şi tot mâi mult s’a depărtat dc la veci ii a melodie biscncescă. atât în Constantinopole şi în tot orientul orthodox cât şi la noi, tot v£cul trecut, şi parte si în v<5cul present. ( 'uviosul Macarie vorbind de acostă epocă de cădere a cântului bisericesc dice : „Până în dilcle lui Petru Lampadarul Moraitul o asedare de cântare era în tfSte părţile; eră el puţin eşind din diurnul celor vechi, si <>reşî-ee strein semănând in maţi îemele lui, cei după dânsul, puţini de nu toţi, 1111 numai câ cu totul le-au dejghinat, dar şi scliimonosituri din cap şi din trup, art început a face când cântă în sânta biserică. Şi dc la aceştia şi incoce art început a se urî cele aşedate şi bisericesci, si pre cele de Prea-Sântul-13uli insuflate, ale numi greţose şi plicticose, si cu 1111 cu vent art început a se cânta cântece lumesci, şi de multe ori a se audi în sânta biserica chiar acelea pe care le cântă turcit în cafenele si prin adunările lor, si pretiitindenea a se audi si a se str ig a : cântăm nouî si profora de Ţarigrad, cântări 110ui şi ifos de Ţari- g rada (p. X).

Rătăcirea acesta a psaltikiei grecesci a provenit în mare parte şi de acolo, câ semiografia veche sau arta de a preda înscris melodia cântărilor bisericesci, era forte neperiecta; ea 1111 putea precisa eu esactitate tonurile musicale, ei făcea numai nisce indicii mat mult sau mai puţin generale, si ese- cutarea lor depindea da la priceperea si talentul psaltului.

Acesta am observat’o şi mal sus. unde am vorbit de vechia jisaltikie rusescă. Defectul acesta al psaltikiei grecesci Vait simţit si psalţiî de la Constantinopole de mult şi unit dintre ci sau încercat a l în lătura. Macarie numind vechia semiugra- fle <jr<(( şi iu/csniciiisit, arată şi numele psalţilor greci, c arii

Ml . H i l l IT..

încercat a o perfecţiona. Aşa art fost noul protopsalt Cliriwinth, şi preotul Balasie contimporan (în vcenl trecut). Apoi protopsalţii bisericei m arlloan şi Daniil. După ei Petru Lampadariu. Semiog’raiîia introdusa de denşii art fost nun lesnieidsă; totuşi ea nu precisa tactul, variaţia tonurilor, ansamblu sat! întregimea melodiei, (*ra dulcdţa cântăreî era ne-apropiată (Macarie ibid. p. VIII).

Aceste defecte ale psaltikie! şi ale semiografieî el observân- j du-le la începutul acestui secol, şi dorind ale pune capăt, trei

\^jman cântăreţi de la Constantinopole, anume: ArchierenlCltri- +<ant, Grigoriy protopsaltul şi Cliurnniz SkevofUaxul bisericei

N V ce! mari, au întreprins îndreptarea canîaJTlSr biscricoRCT şi perfecţionarea semiografieî musicale. După ce art lepădat din cântările bisuricescî figurile cântecului turcesc, au alcătuit si o nouă sistemă de semiografie. Au ales din semnele sau notele veche! psaltikii numai pe cele trebuitore none! sisteme, şi le-au dat însemnări de tonuri precise, ca notelor musicel evropiene modeme. Art determinat semne pentru tonuri,

' pentru tact, pentru diferitele variaţmnl ale glasului, semne despărţitdre pentru păstrarea ansamblului melodie! etc.■—:At!estă nouă sistemă de psaltikie, după ce s’a aprobat şi publicat în Constantinopole, a fost fdrte bine apreciată şi adoptată în tot orientul ortodox si în ţările ndstre române.

Am clis mai sus că la no! erart două feluri de cântări : una cultă sau boerescă—cea grecescâ; alta necultâ, ţărănăscă.— cea slavonă şi apoi cea românăscă. Acăstă din urmă a fost cultivată cu deosebire în monastirile române, care compuneau chinoviile n<5stre şi care au fost reservate monackis- muluî român, unde n’a străbătut influenta grecăscă, nic! limba grecdscă, ca în monastirile cele închinate, unde totul era grecesc. După ce, de la vdcid al ΧΥΠ-lea, aii început a se tipări -cărţile serviciului divin în limba română, acolo cântecul slavonesc a început a se aplica la textul cântărilor româneşti. Predarea acestui cântec se făcea într’urt mod practic din audire în biserică, şi prin predarea din aud de la cântăreţii bătrâni celor tineri. Urme de semiografia veche pentru cântarea slavonă saii română nu s’a păstrat nici s’a desco-

ΜΚΜΟΚίϋ PENTRU CÂNTĂRILE B IS E R IC E S C ! ÎN ROMANIA 27

perit panii acum unde-va în ţerile nostre. Un singur catava- sicr (lin v^cul al XVII-lea am găsit, acel amintit mai sus, edat la Râmnic, în care se vede sense cil mâna de un cântăreţ, ore-care semne de psaltikie puse ped’asupra rândurilor. Semnele aceste sunt foite sărăcăcidse şi puţine, anume : o linie drepţii orizontal;! (—), un semn de scurtare (“"), o cruce intriga (*+"), o cruce jumătăţită (_L), im cârlig, ca un început al semnului h on o trăsură dreptă perpendicularii Iastîrsitul frasei ( | ). Cel puţin acesta însamnâ, câ pc atunci cântăreţii se încercau a înlesni altora modul de a înveţa cântările românesc!.

In cliinoviele n<5stre, monaehii cântăreţi, de şi nu cântau grecesce, dc cât puţine cântări, eî se ocupau serios cu cultivarea psaltikiei grecesci şi cu aplicarea ei la cântarea roniâ- n&scă. Cântarea monastir<?scă se (leosibea prin dideeţa şi linitatea melodiei, prin simţul pietăţei, şi era ferită de tote turcismurile psalţilor greci. Esemplul acesta I ad urmat şi unii dintre psalţii români laici. Ei aii scris multe cântări româncsd pe psaltikia veche. Dar pe de o parie nefiind încuragiaţi şi ajutaţi pentru tipărirea cărţilor lor musicale; <Sră pe de alta parie temendu-se de persecuţia Grecilor, ce dominau în ţcră si urart tot ce e românesc, scrierile lor s’att perdnt cu mortea lor. Curiosul Macarie dascălul, vorbind despre acosta dice : „Mulţi şi din psalţii cei clesevărşit din ncniul nostru s’au arc- tat cu rivnă în vremi, ca să facă câte ce-va în limba nostra, precum fericitul întru pomenire Arsenie Ieromonahul Cozia- nul, Calist proto-psaltul sântei Mitropolii a Bucurcseilt>r şi Şerban proto-psaltul curţeî Domnescî. Carii nu numai Anas- tasimatarul Melos, claeruvicele, pricesnele tc5te, eatavasiclc, im uisclc tote şi altele, dar şi partea cea maî multă a papadi- kiei (eăntările puse pe semne) o au prefăcut românesce cu totă dcsSverşita alcătuire, minunaţi dascăli şi alcătuitori ai vremet lor, stând, în cea veche musichie. Insa una pentru greutatea şi alta pentru zavistia celor ce nu pot sa vad.i sporirea şi să autjă pre acestea în limba graiului nostru, d’împreună cu m<5rtealor aii perit şi ostenelele lor'4 (ibid p. IV).

Macarie spune şi despre sine, ca el mai întâiu a înveţa ί

2S MKMQRlC PENTRU ΓΛΝΤλΚ ΙΙ.Κ filSERlCbSt ·1 IN ROMANIA

căutările biseriecsei dupre. psaltikia veche, si mişcat din dragoste către limba materna, nu puţine căutări româncsei le-aii compus pe acea psaltikie, ca sa înlesnescă tbrmarea cântăreţilor români. Dar după ivirea psatikiei cei none, el a părăsit tote ostenelele sale de mai nainte, şi s’a apucat cu marc plăcere a le lucra dupre sistema cea nouă. Sa 1 ascultăm pre el insul cum sc esprimă despre psaltikiea cea veche si cca nouă : „Tot-dauna a vend rivnă ca sa prefac căntările bisericesci în "•raiul patriei, în toţi anii vieţeî de una şi acesta m’ani ţinut şi fără pregeta re, cu multă silinţă si cu multă scumpctatc mai iiitaiu cercând socotelele tuturor dascălilor atât a Ţarigrăde- nilor precum şi a Sfiatagoreţilor, nu puţine cărţi am şi prefăcut dupre asedarea alcătuire! celor vechi. Insă cu tote că din multa silinţă şi îndeletnicirea, găsisem chipurile predărei. orc-cum mai lesniciosă, prea puţin spor am putut face. Fără cuvent neapropiat dc adever, o zadarnică ostcnclă si o îndelungată perdere de vreme fiind tot drumul alcătuire! celor vechi. Şi întru aceleaşi întărit aflăiidu-mă, cănd am audit ca sc lucreză un nou metod al prefacere! acestora, am fost întru nedomirire î Tar după ce am vedut pre tote acestea întru o adeverată şi nemincin(5să întocmire eu nestrămutarc si întru desevărşita lor înfiinţare, cu cuvent, cu adever, fără cea mal puţină scădere, în filosofi cesc-ă si lesniciosă îndemânare şi înfiinţască lucrare, am proslăvit pc pre sfîntul Duh, carele a insuflat acestă lucrare în dilele nrfstre, am lăudat ostenelele, oserdia. înţelepciunea şi cugetele cele cu dreptă socotdlă ale bunilor dascăli, şi îndată lăsend pe cele fără cuvânt şi în puţină vreme cunoscând tot cugetul cu care senii aflătorii nictho- dului înfiinţarea alcătuire!, mam şi apucat de prefacere şi din di în di sporind cu luarea aminte si cu silinţă am prefăcut tote cărţile sistemei (prefaţa la Thcoreticon).

La începutul vecului present era forte greii de a lucra cc-va pentru Români şi romănesce. In principatele n(5strc atunci totă intiligenţa era grecescă şi grecizată. Sc<51a era grecescă, in clasele superiore se vorbea şi scria grcc/\sce, Domnii eraii greci, boerii asemenea greci sail pămenteni grecizaţi, în Muntenia chiar mitropoliţii şi episcopii craii greci. Puţine inimi bă-

MEMORIU L O T R U CÂNTĂRILE BISKKICKSCÎ i\ ROMANIA 2 !)

teaii rom ânesce, puţine g lasuri înăbuşite se andean românesc! d intre clasele supcriore. Romanţ remascsc numai tiranul şi cu ]>opa lui.

I )a r idcclc cele m ari ale revoluţi un ei francesc sguduind pc tcStc poporcle Europei, cu încetul au dcseeptat şi pe Români şi i-aţi în pins către cultura lor naţională iu tote ramurile. Dorinţa· dc a avea scolă românescă, biserică romă nenea, literatură românescă, domni români şi boeri români, s’a desvoltat repede si s ’a pus începutul unei none epoci a românism ului nostru.

Grecilor însă, care erau deprinşi a domina societatea nostra, a o ţinea în cătuşele ignorantei si a o csploata în profitul lor, nu le-a plăcut dc fel acostă tendinţă de des volta re naţionala română si c i o a ii combătut cu disperare. Obiectul persecuţi un că grecesci a fost m ai în tâii! scola românescă. pe care ei o a ii combătut prin tote calomniele şi in treacle posibile. Se ascultăm cum ne descrie dascălul Macarie persecuţia grecescă asupra scalei române : „când s’a început ânteiu a se parailosi în Rucuresci sciinţelc filosofici in limba nostră, pre dăscăli şi prin divanurî ’i-ait purtat înrăutăţi ţii pentru ea să’i împcdicc. şi în tote dilele cu cetele adunându-se şi întrarm aţi cu limbi plini de otravă în tote părţile alerga pentru ca să facă pririrt si turburărî, umblând în tot chipul, ca şi pre dăscăli cu multe supărări să i împcdicc şi pre ucenici să i slăbescă din osârdie, şi vedend că cu acestea 1111 pot întuneca lumina. 1111 se ruşina prea în răutăţiţi! de a lipi pe pereţi noptea stihuri cu lătrături turbate, 111 care îşi arata pisma si tofeă urăciunea ce hrănea în visteria inimelor lor, asupra neamului si asupra stăpâni r<»- rilor si pricinuitorilor acestui folos si cu acestea sc dcsplcs-

. n ia (!) în iuimelc lor, ca si bcşica cc se face pe apa din\ , * jq>umcu. (Prefaţa Irmolog§ p. XII).

Q Ţ °t aceiaşi persecuţie şi rentate aii manifestat grecii şiA ţ nC/ contra tendinţei românilor de a-'şi face psaltikie roiuâncsca

şi a produce psalţi români, Cnnoscători de technic;i acestei » U ^>îirte, şi a forma o cântare bisericescă curăţită de turcism urile

v grecesci. Tot Macarie ne spune urmetorcle despre conduita grecilor eu psalţii români, ca „de niî~va cânta cinc-Va cân-

σ ' »

tece si amestecături de pestrefuri în sfânta biserică, nu este primit nici dascal, ini1 dtr va can ta chiar alcătuiri tureescî, macar să nu scie nimic bisericesc,„acela. estc^şi-j mmit şi lăudat şi desevcşit si cu ifos turcesc deŢarigrad“^Şi nial departe: „de ar fi cel din n&oul grgceser c'ilt'd^Hcălos, de ar cânta eăpresee, dc ar gângăni ca dobitocele, de s’ar schimonosi cât de mult, pentru că este din n&nul acela, îndată este şi daseal şi desăversit şi cu ifos de Ţarigrad; iară românul de ar avea meşteşugul si iscusinţa lui Orfevs, şi glasul nu al luî Cucuzel, ci al Archangheluhu Gavriil, pentru că este român, îndată ’î dau titlu că nu este nimic, cântă vlachica, n’are profora de Ţarigrad şi ’î împletesce miî de defăimări “ (ibid. p. X).

După ce s’a introdus psaltikia cea noue, psalţii greci din România iarăşi voiait a face şi pe acesta monopolul lor, predicând că şi acesta numai de la dăscăli elinî se p<5te înveţa. Tot Macarie ne spune şi despre acesta când dice : „ ved că un desert dintre psalţii greci până acolo se sue cu nesimţirea, în cât îndresnesce să scrie că „tot cel ce va voi să înveţe acdştă sistemă, să caute ca să o înveţe de la daseall elinî, pentru că to te cele-l-alte nemuri urmând europeilor nu pot să ’şl aducă glasul pe treptele scărilor, şi m’am mirat de satanic£sca lor

λ mândrie “ (ibid.).Cu t(5te ppintirele grecesci contrarie, psaltikia românescă

j^ji triiunfatjAj ungând la scaunul Mitropoliei Ungro-Vlachiel• unarclupăstor român, Dionisie Lupid, îndată după înfiin

ţarea scolel române din BucurescI pentru sciinte, a înfiinţat în Mitropolie şi scola de cântări bisericesc!, şi a numit la ea

* învăţător j>e dascalul Macarie, de cai-ele de multe orî ani amintit pînă acum, poruncindu-I a preface şi a preda românesce tote cărţile de cântări bisericesci după psaltikia nouă, ceea ce a şi făcut Macarie neîntârdiat şi curând a dat la lumină în anul 1823 cele din ânteiu treî cărţi ale sale de psaltikie, române, anume : Anastasimatariul, Irinologiul şi Theoreticonul. Aceste cărţi prime s’ait tipărit la jViena, unde s a dus îususî Macarie, din causă câ în ţ<*ră nu erau meşteri tipografi cari să facă semnele dc psaltkie. Acostă ediţie se deosibesee prin eleganţa caracterelor şi a tiparului de tote cele ce s’aii filcut pe

m e m o r ii ) p e n t r u c â n t ă r il e b îs e r ic e s c i în r o m â n ia 31

urma în ţ,0ră. In anul 1827, Macarie a tipărit in Bucuresci, cu seninele din tipografia lui Petra Efesiul tomul dc utrenie cu banii din fondul scolelor, din ordinul Domnitorului Gri- fforic Glii ca. Cărţile acestea de psaltikie ale lui Macarie auO ' 1

devenit normă pentru cântarea românescă bisericescă si aii fost bine primite în amândoue principatele si după ele s’au condus psalţii români. După ele s’aii predat cântările in sculele de cântări. Mitropolitid Veniamin, căruia Macarie a dedicat una din primele sale cărţi de psaltikie şi anume : Anas- tasimatariul, îndată după ivirea psaltikiei cei noue o a introdus în biserica Moldovei, înfiinţând în Mitropolia sa o «cola dc cântări după metkoda none. In acea scdlă s’au predat cântările bisericesci grecesce şi românesee şi tot aşa se cântau si în biserica mitropoliei în amendoue limbele, la strana drop ta grecesce, la stânga românesce. Esemplul mitiOpoliei aii urmat episcopiele Moldovei. Macarie ne spune în prefaţa Anastasi- matarului că mitropolitid Dionisie s’a îndemnat de esemplul lui Veniamin, de a adopta psaltikia cea nouă şi a înfiinţa scula de musică în Bucuresci.

Macarie de la Bucuresci s’a dus la mouastirea Xcmţiiliii unde a învăţat pe călugări sistema noue a cântărilor bisericesci.

In jumătatea de pe urmă a vecului al XYIII-lea după reformele introdusă de stareţul Paisie în organisarea monastirilor române, mouastirea Nemţului a devenit cea mai îuseu i- nată lavră română, care a dat direcţiune tuturor monastirî lor românesc! din amândoue principatele române.

Intre altele acolo a fost cea mai însemnată scola de cântări bisericesci după melodia slavonă şi română. Stareţul Paisie a introdus acolo pentru cântarea slavonă melodia pe note musicale, ce se cânta în Galiţia si în Rusia apusană.

Intre dăscălii dc cântări române formaţi în monastirea Neiiiţului este cunoscut Icromonacliid losif dascălul, de carele amintesce si Macarie înr prefaţa Irmologiului (ρ. λ";, numc- răndid între alţi dăscăli însemnaţi, ce s’au ostenit cu traducerea cărţilor bisericesci în timpurile de deseeplare a simţului naţional. Dascalid de cântări Iosif a lăsat o mulţime de c-âutiin

românesci puse pc psaltikie, care însă nu s'aii dat la lumina.Aceste trei mart scdle de cântări : a Iul Veniamin în laşî,

a lui Dionisie Lupul in Bucuresci, cea din mouastirea Neamţului, condusă dc Iosif si apoi de Macarie, aii contribuit la romanisarea cântăreî bisericesci, la fixarea melodiei prin re- o-ulc stabile şi raţionate, dând teoria saii gramatica musiccî bisericesc! şi aplicănd semnele noue! psaltikiî maî la t.(5te cântările bisericesci.

In aceste scole s’au format cel d’ânteiu şi maî renumiţi psalţi români in Moldova si in Muntenia, dintre care unii trăesc şi astădl. Iară ei la rândul lor aii format pe alţii, şi a înbunătăţit şi complcctat operele de psaltikie anteriore. Iconomul Ion iţă marele eclisiarc al mitropoliei din Iaşi, pc la anul 1837, din îndemnul Archimandritulul Isaia Socol&nul, a tradus jje psaltikie română slavele şi idiomelele triodulul spre ale preda elevilor seminariului. Cartea acesta se află în manuscris. Pe la anul 1840 Irodiaconul Nectarie Friinul psaltul episcopiei dc Huşi, aii aşedat pc psaltikie tote cântările sfintei liturghii, din care unele, precum : cheruvicul şi axionul se cântau până atunci tot grecesce. Cartea s’a tipărit în monstirea Ndmţuluî.

Tot el în anul 1846, ca Arcliiereu Tripoleos, a edat în tipografia Mitropoliei din Iaşi tomul utrenii, în care cântările utrcnei simt mai prescurtate de cât în tomul Iul Macarie. Cel maî renumit însă dintre psalţii din scola lui Veniamin este be- t renul psalt Dinii trie Sucevcnul. actualul protopsalt al mitropoliei Moldove!.El a î 11 lauîătăţiFmiilt Cărţile de cântări bisericesc! ale luiMacaric: Anastasimatariul cu theorcticonul si irmolofiiid,) σ »prin ediţia sa din anul 1848 în Iaşi, in tipografia mitropoliei. A prelucrat şi publicat în anul 1856 în tipografia monastirci Xemţnlui, în trei volumurt, tote idiomelele şi slavele anuale, sub titlu de „Idiomelariu şi Doxastariu“ : carte ftirte preţiOsă pentru cântarea bisericescă si care este cunoscută şi răspândită în t.(5tă România, mal ales în Moldova.

In Muntenia cel mai însemnat dascal de cântări bisericesci române după Macarie a fost cunoscutul şi stimabilul Anton Pauu. Am vedut că la începutul secolului present erau în România doua curente bine determinate in melodia cântărilor

MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 3 3

nostre bisericesc!. Uniil românesc, carele represinta geniul cântăreî românesc! şi carele se păstrase mal mult tradiţional prin monastirî şi scdlcle populare, si carele la urma s a resumat în cântările lucrate pe psaltikie şi publicate de nemuritorul dascalul Macarie. Alt curent era acel grecesc, carele represinta şi continua melodia grecescă a Constantinopole! şi carele a avut în frunte’! psalţi renumiţi a ! Orientului creştin grecesc. Ast-fel a fost serdarul Dionisie Foţi no, autorul Isto- peî Românilor, ţi carele a lăsat foite multe cântărî bisericesci, compuse de densul pe psaltikie grecescă, şi pe care compuneri Anton Panu le laudăf<5rte_ nnjlt^_şipe_earc iîce că el (Panu) le a pus în cunoştinţa publicului român, er pe Fotino îl niunesce : Bunul s6il dascălu. Alt cântăreţ grec renumit a fost Sinesie Iviritul, călugăr de la Muntele Atlios, carele a venit în Bucuressc! şi a compus şi el cântări grecesc!. După introducerea psaltikiei cel noue pe la 1816, a venit in Bucuresci un renumit psalt grec, Petru Efesiid, carele a şi înfiinţat scola grecescă de psaltilde noue, la biserica S-lu! Nicolae din Şelari, unde a învăţat pe români psaltikia grăcă după sistema nouă. Voia să ’şl publice cântările sale în Bucuresci, pentm care a şi isvodit întâia dată tiparul de psaltikie nouă şi a înfiinţat şi tipografie, dar cheltuelile făcute cu acesta, împregiurărilc politice şi prefacerea urmată în ţeră cu revoluţia de la 1821, l’au anuicat în miserie, în care s’a consmnat trăind până la 1840. In scola hi! Efesiu s’a format şi Anton Panu, precum singur spune în introducerea de la cartea sa numită „Bazul theoretic şi practic al musicel bisericesci“ (p. XXVII— XXXIII). Panul este mare admirător al psalţilor greci şl al produselor lor. El singur spime că a învăţat in scdla lui Efesiu, si ca a fost tlirector în tipografia aceluia, unde el a şi publicat cel ânteiu axion în românesce, şi a conlucrat împreună eu un alt grec, carele din serdarul Panaiot Enghirliul, călugărindu-se devenise Monachul Pangratie Proto-psaltul sântei Mitropolii, la traducerea cântărilor grecesc! în românesce. Adică Petru Efesiu, Panaioti Enghirliu şi Anton Panu, s’au apucat sa traducă românesce psaltikia grecescă.Ce! doi d ânteiu au

$

murit; <5r Panu a continuat opera începută, si a adus’o ]a săvârşire.

Fructul ostenelelor de 25 ani ale hu Panu, precum el insul spune în introducerea menţionată (p. XXXVII—XXXIX), se resumă în m-mătorele opere musicale publicate între anii 1841—1848.

1) Bazul teoretic şi practic al musiceî bisericesc!, sau gramatica melodică. Ea are la urmă şi un program despre modul predăreî psaltikiei în seminarul;

2) Anastasimatariul îndouit, adică zabavnic şi grabnic;3) Irmologhion sail catavasieriul grabnic;4) Privighieriul şi Mânicătoriul;5) Paresimieriul;6) Cheruvico-Kinonicariul;7) Doxastariul în două tomuri;8) Calofoniconul;Iată dai·, că Anton Panu, a îndestrat psaltikia românescă

cu un curs întreg, spre a se forma psalţi perfecţi în acostă artă. Panu singur spune, că cântările sale simt unele simple traduceri din greceşce£d. e. Doxastariul, după al Iui Dionisie Fotino), altele prelucrate sau compuse de densul. Nu se p<5te tăgădui meritele lui Anton Panu pe tărâmul literature! musicale bisericesci. El între altele ne-a lăsat cea mal perfectă teorie sau gramatică a psaltikiei nouă. Nu putem însă să nu regretăm, că cântările lui, nu âu didcdţa melodiei române, formate în România şi care distinge pe cântările lui Macarie, care sunt mult maî plăcute gustului român, ca product al simţului românesc, clironomisit de la străbuni prin multe secule. Panu în tinereţele sale a călătorit prin Bulgaria şi Rusia Spiritului seu poetic iau plăcut unele turnuri ale melodiilor locale de pe acolo şi le-au adoptat în cântările sale, care nu puţin le-a abătut de la gustul melodiei naţionale române. El singur spune, câ fie-care neam are melodia sa proprie după firea limbel, a glasului şi clima locului (întrod. nota b.p. xvm).

Cu tâ te acestea el în aplicarea melodiei la cântare frîrte mult a sacrificat melodia română celor străine. Panu a fost

MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC’! ÎN ROMANIA 3 5

cel (fântâni profesor de cântările bisericeşti în serninaful din Bucuresci până la mortea sa. Metodul lui de cântare -răspândit şi a devenit predominant, mai ales în Muntenia/ ■·« /

/ Aşa dar, noi astă-dî în România avem două nuartţe destul l i de pronunţate în cântarea biseriedscă: una a lui Macarie, care Ι/ predomină mal ales în Moldova, şi alta a lui Panu cu mul- || te turnuri streine melodiei vechi române. Acostă nuanţă prc-11 domină mal ales în Muntenia.

In anul 1856, episcopul de Buzău Filoteiu, a făcut o nouă ediţie de cântări bisericesc!, anume a edat Anas tas imaturi nl şi Irmologiul. Ediţia acăsta este o compilaţie din cântările lui Macarie şi ale lui Panu, şi anume: Anastasimatariul întreg al lui Macarie, iar Irmologiul, cea mai mare parte al lui Panu.

In anul 1875, Oprea Dimitrescu, profesorul de cântări la seminariul din Râmnic, ucenic al lui Panu, vedând lipsa cea mare de cărţi pentru predarea cântărilor, a edat în Râmnicul-Vâlcel o mică broşură, ca manual de cântări, întitulată „principi elementari al musicel bisericeşti şi prescurtare din Anastasimatariu “ in-4°, 68 de file. Carte f<5rte sărâcăciosă şi defectudsă, dai* din lipsă de altele maî bune, cu ea se servesc astă-dî în seminaril la predarea cântărilor. Tot Oprea Dimitrescu publicase în anul 1873 o prescurtare din cântările lui Panu pentru utrenie şi liturghie, sub titlu de „Antologia mu· sico-eclisiastică. “

In acelaşi an, 1875, reposatul arcliiereii Ghenadie, fost episcop de Argeş, sub numirea de „Albina musicală,“ a pus pe note o mare parte din cântările prosomiace, sau podobni- ce ale bisericei ndstre. Autoriul, menţinând în totul şi fără nici o schimbare notele musicale ale textului original elin, s’a cercat a modifica şi crea textul român întocma du pa metrid silabic al textului original. încercarea este forte laudabilă, şi ar avea de resultat a înlesni mult cântarea şi învăţarea prosomielor, precum este acăsta şi în greceşce. Insă acesta încercare n’a reuşit, şi ostenăla a fost puţin preţuită, pe de o parte pentru că textul cântărilor din acăstâ carte numai este acel din cărţile, pe care se cântă şi se citcşce în biserica, iar pe de altă parte pentru că autorul a introdus multe cuvinte

noul, ueobiclniiite în cărţile bisericesci. Acostă reformă mu- sicală a prosomielor ş’ar avea locul numai atunci, când textul mctric s’ar introduce în cântările prosomiace, la revista ce are a se face cărţilor n<5stre bisericeşcî. Atunci ideia repo- sntulul arcliiereii, s’ar realiea şi osten la lui musicală va fi bine preţuită. Va fi bine, ca Sântul Sinod să înt<5rcă luare a- minte a comitetului redactor al cărţilor bisericesci la reforma metrică a prosomielor, după metodul originalului grecesc şi după metodul „prochoduiul Domnului“ acel prelucrat româ- nesce de dascălul Macarie, şi carele este astă-dî în us în tote bisericile din România.

Spre a complecta istoricul cântărilor ndstre bisericeşcî trebue să spimem ceva şi despre starea lor în Bucovina. Acolo cântarea bisericescă s’a păstrat prin o practică tradiţională în starea în care se afla acostă cântare în Moldova cu o sută de am în urmă, adică la timpul când Bucovina s’a despărţit de Moldova. Biserica acesta curând după înstrăinarea Bucovinei s’a isolat cu totul de biserica Moldovei, din care făcuse parte. Mitropolitul Moldovei Gavriil Calimach, în anul 1781, prin declaraţia sa de la 24 Aprilie, a fost silit a renunţa la jurisdicţia sa asupra bisericei din Bucovina, şi ea a fost proformă pusă sub jurisdicţia mitropoliei sârbesc! de la Carloveţ. Cu t<5te acestea, biserica Bucovinei ş’a păstrat indepedenţa sa naţională, şi în fine în anii din urmă fu rădicată la rangul de mitropolie de sine stătătdre. RSnduelele bisericei şi cântarea română s’au păstrat acolo acele vechi moldovenesc!, cu t<5tă îngrijirea. Ce este mal mult, cântarea bisericescă acolo a fost ferită de orî-ce influenţă, sau prefaceri, cărora a fost ea supusă în România prin reformile psaltikiei grecesci. Acolo a ajuns necunoscute chiar semnele psaltikiei, atât vechi cât şi cele noul, şi cântarea românescă s’a continuat şi păstrat prin practica bisericescă şi prin învăţarea în şc<51ă din aurite. Acolo de mult s’a înfiinţat pe lângă seminariu o deosebită scdlă pentru formarea cântăreţilor români şi ruteni, având fie-care limbă deosebiţi profesor! pentru cântare. In anul 1866 fu numit profesor de cântările bisericesc! române şi de rânduelele bisericesc·!, Doctorul în teologie şi membru al consistoriului,

MEMORltf PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMAXM -»7

prea venerabilul protopresbiter Sanmil Andrievicî Morariu, actualul mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, Dr. Silvestru Morariu Andrievicî. El, spre a înlesni predarea cântărilor bisericesc! române şi spre ale face accesibile tutulor muzicanţilor, a pus pe note musicale liniare cântărilor bisericesci cele maî importante şi maî necesare, şi în anul 1879, le-aii tipărit într’ocarte de 97 pagine în-4°, întitulata: „Psaltikia biseric£scâ aşezată în note musicale." Ea este precedată, de ms- ce scurte regule pentru cunoscerea şi aplicarea notelor la cântare. Opera acesta este de mare preţ : a ) Pentru înlesnirea ce a produs la învăţarea cântărilor române; b) Pentru ca a dat putinţă de a sci pretutindenea, cum se cântă in biserica Bucovinei ; c ) Pentru că ori ce musicanţ pdte să le studie şi să le cânte. Autorul, a aşedat cântările pe note, după cum le-a învăţat el în tinereţe şi le-a practicat timp îndelungat ca parochti la satul Ceahor, apr<5pe de Cernăuţi, în curgere dc 20 de ani, şi fără a cundsce semnele psaltikiei ndstre, şi a sc folosi de cărţile ndstre de psaltikie. De aceea cântările acestea, ca tdte cântările păstrate tradiţional şi ne lucrate de artă, au numai defectul, că adeseori este sacrificat melodiei accentul cuvintelor textului. Acăsta s’a întâmplat şi la noi, d. e. cu canonul florielor, cănd el ânteiu s’a pus pe semne de psaltikie, cântat după usul tradiţional. Observăm, câ mitropolitul Bucovinei este fdrte iubitor de cântarea bisericescă. El, si as- tă-φί, ca mitropolit, tot-d’a-una cântă axionid împreuna cu clerul în mijlocul bisericei, pe solea d’înaintea icdnelor împărătesei. In scdla de cântări, ce este atacată la mitropolia Bucovinei, învaţă vre-o 40 de elevi, bâeţi de la ţară, cânturile bisericesc! şi tipicul, spre a putea în urmă deveni cântc- reţî pe la biserici. Pe lângă învăţământul gratis, ei au şi burse pentru întreţinerea lor. Melodia cântăreî bisericesc! române din Bucovina este aceiaşi ca şi la noi. Aceleaşi 8 «danuri, aceleaşi prosomil sail podobil, aceleaşi variaţiunl ale tonurilor. Deosebirea este că ea a păstrat mal nealteratâ melodia vechilor cântăreţi români până şi în defectele el, precum sacrificarea accentelor limbel şi trăgănarea. Se aud adesea unele

turnuri antice, ne maî uzitate la noi, sau conservate numai în «ciute cântări speciale.

Să revenim acum iarăşi la starea cântărilor bisericesc! clin România, j

De la începutul secolului până acum noi am arătat numai progresul acel laudabil ce s’a făcut pe tărenml desvoltărci cântului nostru bisericesc naţional, prin oserdia unor persone vrednice de totă stima nostră. Vine acum rândul să vorbim si de tristul regres ce s’a făcut şi se face de un timp in ramura cântului bisericesc.

Scolele de cântări : a lui Veniamin şi a lui Dionisie, a continuat încă sub succesorii lor, mitropolitul Grigore în Muntenia şi Meletie in Moldova, apoi ele au decădut, şi treptat s’au desfiinţat. Predarea psaltikiei însă a continuat a se urma prin seminariî; dai· şi aci au mers decădend, din lipsa de profesori competing în ramul acesta. Pe lângă aceea elevii semi- naiielor se pregătesc pentru preoţie, dăscălia sau psalţia trebue să ocupe alte persdne; pe când preotul servesce în altar, cântăreţii trebue să’şi facă serviciul lor la strane. Scolele de cântări sunt destinate amune pentru serviciul bisericesc din afară de altar. Insă aceste sc<51e de cântări bisericesci ne maî existând in România, cântarea bisericescă iarăşi a început a se prosti şi a rămânea necultivată.

Căuşele acestei decadenţe sunt multiple. Vom arata pe cele maî principale :

1) Cea mai principală este lipsa de mijl<5ce. Mitropoliele, episcopiele şi monastirile, unde aii fost şi imde ar trebui să fie scdlele de cântări, cu secularisarea averilor, s’au redus la strictul necesar pentru existenţa clilnică. Ba în multe părţi budgetul nu dă nici măcar acest strict necesar pentru serviciele bisericesci, intre alţii, cântăreţii simt vrednici de jă lit cu întreţinerea ce li se dă de la Stat.

2) Cântăreţii mai înainte erait bine plătiţi şi întreţinuţi pe la mitropolii, episcopii şi monastirî, ca toţi artiştii distinşi. Pe lângă aceea el erau scutiţi de dări, de t(5te angăriele, şi onoraţi cu ranguri boerescl. Era prin urmare o clasă de Omeni distinşi, şi asiguraţi în traiul lor. Până si cântăreţii sau

MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎX ROMANIA 3 0

dascălii simpli dc la ţera, în privirea neapăratului lor serviciu bisericesc, căpătai! cel puţin pămăntul de hrană gratis dc la proprietari, şi dc la Stat scutire de bir şi de alte havalele. De aceea tinerii din popor, săraci, credcau o norocire de a deveni cântăreţi, sail psalţi, până şi dascăli la o biserică, de ţeră, şi căutaii sc<51e, ca să înveţe cântările bisericesci şi să ’şi deschidă o carieră în vieţa lor. Boerii pe la proprietăţile lor îşi aveaii biserici frumdse si cu îngrijire întreţinute; ei frecuentart cu osirdie serviciele religidse bisericesci, şi sc m- treccart de a avea psalţi şi cântăreţi cât de buni, şi ingrijau de traiul lor, ca de nisce Omeni forte trebuitori.

Reformele introduse cu repegiune, resturnând basele socie- tăţel nostre anteridre, art stricat şi organismid bisericesc. Intre altele, scolele de cântăreţi s’art desfiinţat, cântăreţilor li s’au luat tOte scutirile şi avantagele anteriOre; celor de la sate nu li s’au dat nici pământuri de hrană, nici salare, si s’art redus la aceeaşi posiţiune socială, ca si toţi cel-alţl săteni. Nu simt scutiţi nici de recrutaţie, nici de gardă. Din acăstă causă lipsa de cântăreţi pe ce merge se simte mal tare, şi prin oraşe, şi mai vârtos pe la sate.

3) Un spirit răii de ireligiositate se întinde cu paşi repedi asupra societăţel nostre. Clasele inteligente aii părăsit biserica, lăsând’o ore-cum numai pentru poporul de jos, carele şi el la rândul seu, imitând esemplul celor mai mari, pe care el îl crede cu patru oclil, si desperat de multele lui asupriri si de miserie, se mânie şi pe Dumnedeu. şi nu se duce la biserică. In acest spirit de indiferenţii şi antipatie către religiune sc cresc tinerii, chiar prin sc<51ele nostre. Nici profesorii cei mal mulţi, nici elevii nu se mal duc la biserică. Serbătorile, în timpul serviciului religios, copiii de pe la scole sunt ocupaţi de oficert şi de profesori cu eserciţiele militare, ceea-ce s’ar putea face în alt timp.

Esemplele rele de la superiori corump şi pe cei inferiori. Se înţelege de la sine, că si cântarea bisericescă merge depărând şi nu se cultivă. Dascălii de cântări acei buni se perd, şi alţii nu sunt spre a i înlocui. Dacă se ivesce câte imul eu

pretenţie dc daseăl de cântări, el în Ioc să facă bine, face răii, lipsit fiind de cultura trebuincidsă.

4) O altă causă a decadenţei cântărilor bisericesci este şi aceea, că în clasele culte s’a desceptat g ustul musicel armonice, care se obicinuesce în tdte ţările civilisate ale Europei. De aceea încă de demult, mal ânteiil în Bucuresci, s’a format sub Domnia lui Alex. Ghica o sc(51ă de cântare biseri- cescă armonică sub conducerea Arcliimandritidul Visarion, rus de origină. Acestă scdlă a produs cel d’ânteiti chor român de cântări bisericesc! armonice. Arcliimandritul menţionat a prefăcut pe românesce o mare parte din cântările armonice ale bisericei rusesci. Curând după aceea, musica acesta s’a introdus şi în Moldova, mal ântâiu în seminarul de la Socola, în Domnia lui Miliail Sturza. Şi aici musica bisericei rusesci a servit de basă, şi chiar cântări, prelucrate la Bucu- resc! in scola· musicală a lui Visarion. In Moldova însă acăstă cântare chorală a întâmpinat în curând o mare resistenţă în mitropolitul Meletie, carele, deprins din tinereţe numai cu melodia bisericescă grăcă-română, nu putea suferi să audă în biserică noua cântare chorală armonică, şi a mers cu ura asupra el până acolo, că a solicitat la patriarchia de Constan- tinopolî o carte patriarchii^că desaprobătdre noului mod de cântare bisericescă, în urmarea căria s’a şi desfiinţat chorul vocal de la seminarul Socolel. Nu mult a durat după acesta si chorul lui Visarion de la Bncurescî.

Cu t<5te acestea plăcerea de cântare bisericescă armonică s’a deevoltat tot mal mult în societatea cultă română, şi guvernul iarăşi a înfiinţat choruri vocale, de cântări bisericesci armonice, mal ânteiu pe la conservatoriele musicale din Bucuresci şi Iaşi, apoi şi pe la unele biserici întreţinute de Stat. Insă lipsa de artişti competinţ! pentru dirigearea şi desvoltarea cântărilor bisericesc! chorale, a fost causa pentru care acestă ramură n’a progresat, ci a rămas staţionară, ba încă a dat mult îndărăt. De multe or! chorurile acestea au fost dirigeate de străin! cu totul necunoscătorî de musica biseri- cescă, şi de trebuinţele cultidui. Mulţi dintre el, pănă şi un evreu, carele ajunsese dirigintele unu! chor din Bucuresci,

ΜΕΜΟΜϋ PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESCI ÎN ROMÂNIA 4 1

com plineau cântări bisericesci după capriciul lor, fără nici uă normă, şi fără nici uă censură bisericescă, în cât pentru omul cunoscător era şi este un chin de a asculta în biserică ast-fel de cântări. In genere aceste choruri sunt l i p s i t e de orl-ce control bisericesc. Ele învaţă şi cântă în biserică numai cântări de ale liturghiei. La o mulţime de alte ocasiuni de solemnităţi religidse, chorurile tac şi lipsa lor o îndepli- nescu cântăreţii ordinari. Chonirile n d s t r e nu a i i produs până acum, de cât o mică colecţiune de cântări, şi acelea rSii esecutate şi neacomodate la adevăratele treeuinţl ale bisericei.

Aşa dar în present avem în România, două feluri de cântări bisericesc!: molodia veche greco-română pe semne de psaltikie, şi cântarea chorală armonică pe note liniare. Dar amendoue aceste sisteme le posedăm în o stare de imperfecţiune, s a u mal bine cjis într’o ştare decădută. Şi la acostă stare causa principală este că până acum nu avem nici pentru u n a , nici pentru alta sc<51e speciale pentru cântul bisericesc, nici o direcţiune şi nici o privighere bisericescă pentru acest ram de musică.Cu tdtă acestă stare defectuasă a musicel chorale la noi, mulţi cred că se pote şi trebue ca ea să înlocuiască vechea / nostră cântare bisericescă, melodică, şi că acesta, după opinia lor, nu ar mal trebui cultivată, ci lăsată în părăsire, idee f<5rte nenorocită şi nemeditată. Datoria Sântului Sinod este de a întdrce o seriosă luare aminte, şi o părintăscă îngrijire asupra desvoltăre! regulate a cântului nostru bisericesc, şi a formăre! cântăreţilor necesar! pentru biserica Românie!.

Cer ertarc membrilor S-tulul Sinod, dacă pote am abusatde pacienţa Prea-Sânţielor Sale, prin acest memoriu lung. Scopul meu a fost de a face un tablou istoric despre sorta cântărilor bisericesc! ortodoxe orientale de la început până în present, spre a se vedea modul desvoltăre! lor, sdrta ce au avut în deosobite epoci pe la deosebite naţiuni ortodoxe, starea lor presentă, şi apoi a se judeca maî lesne, ce este de făcut la noi, pentru a nu lăsa cântul nostru bisericesc să se deterioreze, ci din contra să se pună pe calea desvoltăre! progresive cuvenită lui, după esemplul strămoşilor noştri şi a coreligionarilor noştri din alte ţări.

4 2 MEMORIU PENTRU CÂNTĂRILE MSKRICKSCI IN ROMANIA

Me resum deci : Din cele spuse până aici am vcdut : f Y i) Că biserica română are creată din aticitate o melodic ^ a sa proprie pentru cântările bisericesc!, creată pe baselc

K / melodic! bisericei orientale antice, prelucrată însă şi înbogă- ţită de cântăreţi români vechi şi noi, dupre geniul musical si practic românesc. Pentru care între cântările nostre biscri- ccscî sunt nudte, care nu se găsesc nici la ima din bisericele altor naţiuni omodoxe cu noi. Precum suntem datori a păstra şi a respecta tote produsele geniului nostru românesc din trecut; şi pe ele a pune basa progresului viitor, tot aşa trebue sâ facem şi cu cântarea nostră bisericescă, care în adever o putem numi naţională, pentru că ea este populară, şi s’a identificat cu gustul şi simţul religios al românului. Pe lângă aceia, cântarea acesta este forte bine acomodată serviciului bisericesc, lesnicidsă şi îndemânatică, căc! cu dou! cântăreţ!, la nevoe şi cu imul, se pote face tot serviciul divin, în t<5tc fascie lui. Ceea ce nu este tot aşa cu cântările chorale, care cer glasuri multe şi alese, şi cheltuelî mari, care nu se pot întîmpina de cât numai de bisericele avute; eră pentru bisericele ndstre, care maî tdte sunt serace de tot, nicî nupdte fi vorbă de cântări chorale. Afară de aceia cântările bisericei nostre sunt aşa de multiple şi varii, în cât cel mal bun chor, la multe caşuri nu le-ar putea esecuta, ci trebue să aibă alăturea cu dânşii cântăreţi ordinari, care să’l ajute.

Aşa dar din t<5te acestea puncturî de vedere, cântarea melodică a bisericei n<5stre naţionale trebue cultivată şi des- voltată în viitor, cu aceiaşi îngrijire ca şi în trecut. In prima linie trebue a se introduce unitatea cântăreî în tdte bisericele României, în locul arbitragiului si al bunului plac al cântăreţilor, stabilindu-se cărţi de cântări de model, cu care toţi să se conformeze în tdtă ţ£ra, şi să se înfiinţeze seolî speciale pentru formarea de cântăreţ! buni.

2) Musica armonică, care este mult iubită în societate* omenilor culţi, să se cultive într’un mod regalat, şi anume pentru bisericele care vor avea mijldce de a întreţinea cho iruri. Insă t(5te aceste choruri să fie sub privigherea autorita ţilor bisericesci, să nu esecute prin biserici, de cât cântări

MEMQRlO PKNTKU CAN TAitlLK HIHKKIG'KSCl ÎN ROMÂNIA J

de acele aprobate de Sântul Sinod, .şi după cărţile anume recomandate de dânsul. Cu modul acesta se va introduce regula şi uniformitatea si în acest sistem de cântare bisericescă, care astă-dî este lăsat la bunul plac al musicanţilor, din care cei mai mulţi, având pretenţia de autori de piese musicale, n’ail idee de calităţile cântării bisericesci, şi supară auriul si simţul religios cu turnuri musicale produse de fantasia lor sau imitate pe cântare teatrală.

3) Mult contribue la decadenţa şi părăsirea cântărilor bisericesc! şi semnele de psaltikie, cu care acele cânturi sunt scrise. Cu tdtă întinderea ce a luat în timpul nostru studiul musical în t<5te ramurile lui vocale şi instrumentale, cântul bisericesc a rSnias nebăgat în sâmă şi uitat, din causă câ artiştii mnsicanţl nu cunosc semnele musicale ale cântului nostru bisericesc. Ele au ajuns acum un anachronism. YPrin scdle este pusă musica şi se predă pe la multe din ele7 însă de cântarea bisericescă nu se aude nimic nicăirea, pentm ca nimeni dintre profesori nu cundsce semnele psaltikiei. Chiar în sc<51ele normale, care sunt destinate pentru formarea învfc- ţătorilor pentru scolele rurale, de şi este preveclută şi cântarea bisericescă, spre a se respândi pe la scolele poporale, se predă cântul choral, carele la ţâră nu se p<5te aplica, cu copii de la vârsta de 7—12 ani. Scolele acestea ar face un mare serviciu bisericei şi cântăreî bisericesci, dacă melodia biseri- sericâscă ar fi transcrisă pe note liniare, într’un anume manual de cântări bisericesc!, carele să coprindă colecţiunea cântărilor celor maî necesare serviciului divin, şi care sa se predea prin scdlele populare. Prin acâsta, scola sătescă macar s’ar pune iarăşi în legătură cu biserica. Copii n’ar sta simpli privitori în biserică, ci ar lua parte prin cântare şi cetire. S’ar deevolta în el gustul musical, s’ar forma cântăreţi pentru sate, de care astă-dî este mare lipsă. Pe de alta parte si chiar dragostea către scdlă şi emulaţiunea de a’şi da copii la sc<51ă, s’ar redica mult în clasa n<5stră agricolă, când părinţii ar vedea pe copii lor cetind şi cântând în biserica. Astă-dî mulţi dintre săteni urăsc scola si pe învăţători; căci v6d iu ea ceva ce nu are nici o legătură morală cu dânşii. Nici învăţătorul

nici copii nu merg la biserică; ci în timpul serviciilor divine eî fac cscrciţiî militare, şi d<5că merg de câte-va or! pe an la biserică, eî start acolo numai ca simpli privitori.

4) Din lipsa scdlelor speciale de cântare bisericescă, ne lipsesc cântăreţi, cântarea degener£ză, lipsită de direcţie şi lăsata arbitrarului şi ignoranţei.

5) La acesta contribue tot atâta şi lipsa de cărţi de cântări refulate, atât pentru biserici cât şi pentru scdle.

6) Unitatea n<5stră cere unitatate naţională şi pe tărâmul bisericesc în tdte ramurile, în special şi în ramura cântului bisericesc. Aceleaşi cântări melodice şi armonice să se audă în tote bisericile Romăniel. Sântul Sinod este îndatorit prin legea sa fundamentală a păstra acostă unitate disciplinară şi naţională.

7) Este de dorit, ca cu timpul în simiografia musicală a bisericei nostre să nu fie două feluri de semne, adică notele liniare şi semnele psaltikieî; căci acesta contribue mult spre a isola cântarea bisericescă melodică de cea armonică, şi ale înstreina cu totul una de alta. Cine învaţă pe una, nu învaţă pe cea-l-altă. Cine învaţă notele liniare, îşî deschide calea către tota sciinţa musicală a lumel civilisate; cel cu semnele, după t(5tă ostendla ce ’şl dă, el nu scie alta de cât cântările bisericesci. Cântarea pe semnele actuale este ameninţată a deveni cu timpul nedescifrată, ceea ce s’a întâmplat cu psaltikia veche. Astă-φ numai este nimeni care să p<5tă descifra cărţile rămase din timpurile, când era la modă acea semio grafie. Acesta însă nu se p<5te întâmpla cu notele liniare care sunt cunoscute în totă lumea. Pe lengă aceea transcrierea cântărilor nostre melodice pe note liniare va face un mare bine naţiune! în genere: va contribui la răspândirea cântului bisericesc din România şi în cele-l-alte provincii române, unde el nu pdte străbate din causă că este ascuns sub vălul semnelor de psaltikie care sunt pe acolo cu totul necunoscute.

Pe basa acestor trebuinţî urgente, şi reclamate de ordinea şi progresul ce trebue să domn&că în biserica română în tdte ramurile eî, vin cu respect a supune la deliberarea şi hotarîrea Sântului Sinod urmâtdrele măsuri ce efl cred că trebue a se lua pentru îmbunătăţirea cântului nostru bisericesc.

MEMORlO PENTRU CÂNTX.RILE BISERICESCI ÎN ROMJlHUl 4;>

PR O IE C T D E REGULAM ENT

P en tru r e g u la r ea .fi îm bună tă ţirea cân tu lu i b is e r ic e s c în R om ân ia .

Art. 1. Sa se înfiinţese la amendoue Mitropoliele ψ la tote episcopiile câte o sc<51ă de cântări bisericesci.

Art. 2. Să. se înscrie în budgetele respective câte 4000 lei pentru întreţinerea acestor sc61e, din care 1000 să sc dea celui mâl bun cântăreţ respectiv, spre a preda cântările, 6râ restul să se dea ca ajutor pentru întreţinerea elevilor recrutaţi dintre copii săraci, cari au terminatei cursul înveţămen- tulul primai· şi vor avea calităţile cerute, spre a deveni cântăreţi.

Art. 3. Să se institue de către Sântul Sinod o comisie compusă din trei cântăreţi cel mal buni ce se găsesc astă-dî în ţ£ră, care să al£gă dintre melodiele astă-dî eaiateute în România, pe acele mal bune si mai conforme cu căutarea ndstră veche naţională, să le corâgă ψ arangeze sistematic, după întrebuinţarea lor în biserică,. Colecţia apoi să sc supună la cercetarea si aprobarea Sântului Sinod, după care ele sa devină normă pentm cântarea bisericescă si pentru predarea el în sc(51ă.

Art. 4. Membrilor coniisiunel de cântări li se va da o diurna de 150 leî pe lună în tot timpul ocupaţiuuei cu acesta lucrare, care în tot caşul nu trebue să dureze mai nrnlt de doul ani.

A rt 5. Să se institue o altă comisie, tot de Sântul Sinod, compusă cel puţin de doul, cei mal buni artişti dintre divi- genţii chorurilor esistente, care să alegă si să completele cântările armonice chorale, ce merită a fi ese cutate \a serviciile divine şi la alte solemnităţi religiose, \a care se cere căntarea chorală. Precinn: rănduiala liturţnel ordinare anual şi a postului mare, rănduela tedeumului, a cununiei, a v mormântărel, a agliiasmel. Cântările să tic conforme. spini lui bisericesc, iară prelungire pviaoselnica si tara tun' streine de musica bisericescă. ConiWiunea acesta va ti τ

buită, ca şi cea mal de sus. Lucrarea eî iarăşi se mărginesce pe termen de douî am.

Colecţia acdsta de cântări chorale de asemenea se va supune cercetării şi aprobării Sântului Sinod. Nu va fi permis a se cânta prin biserici alte cânturi chorale, afară de acele revisuite şi aprobate de Sântul Sinod.

Art. 6. Atât căntările melodice, cat şi acele chorale, după ce vor primi aprobarea Sântului Sinod, se vor recomanda D-lul Ministru de culte spre a se tipări cu cheltuiala Statului, şi a se da spre întrebuinţare unde se vor cere, pe la biserici şi ecâle.

Art. 7. Se va publica de ministerul cultelor concurs cu un premifi suficient, pentru acel maistru de musică, care ar face cea maî nemerită operă de cântări melodice bisericesc!, aşe- date pe note liniare pentru predarea melodie! bisericesc! în scolele normale şi rurale din fpră, spre a se putea cu modul acesta respândi cântarea bisericescă şi a înlesni formarea cântăreţilor pe la sate.

Opera acesta trebue să coprindă : 1) Câte-va stichirî de normă ale fie-căruia din cele 8 glasuri ce compun melodia bisericei ndstre; 2) prosomiele sau podobiele; 3) rînduiala Jiturgieî ordinare şi a postului mare; 4) axi<5nele sărbătorilor împărătesc!.

Manualul acesta se va supune cercetăre! şi aprobăre! Sântului Sinod, după a căruia recomandare, D. ministru îl va tipări într’un număr suficient de esemplare, care se va da gratis pe la tdte şcolile rurale din ţără şi va servi de normă pentru predarea cântărilor bisericesc! prin scolele normale şi rurale.

Art. 8. Va bine merita de la biserică şi naţie acel maistru de cântări chorale, care se va osteni spre a preface în cântări armonice chorale melodia usitată în biserica română; precum şi acela carele va întreprinde a pune pe note liniare t<5te cântările melodice ale biserice! ndstre.

Cu modul acesta s’ar simplifica mult modul învăţare! cântărilor, şi n’ar fi nevoie de două sisteme de scris si de învetatT îaita cântăreî, adică de semne de psaltikie şi de note liniare

MEMORlO PENTRU CÂNTĂRILE BISERICESC! ÎN ROMÂNIA 47

Cel ce învaţă notele, nu pot citi semnele, cei cu semnele nu pot înţelege notele, şi cântarea n<5stră bieericiecft remânc isolată de arta generală musicală.

Art. 9. Până la isprăvirea şi publicarea cărţilor «le cântări bisericesci, prevenite în articolele precedente, înalţi Prea Sânţiţii Mitropoliţî şi Prea Sânţiţii Episcop! simt în drept a nu permite să se esecute prin biserici şi la ori-ce servicii religiose, căntăii care nu corespund spiritului bisericesc şi regalelor melodiei şi armoniei, care trebue să distingă cântarea bisericescă.

Art. 10. Sântul Sinod să mijloc<5scă la D. ministru de culte, cerând ca D-sa, printr’un project de lege să cdră la Corpurile legiuitdre îmbunătăţirea posiţiimei cântăreţilor bisericescî, anume : a) celor de pe la moşiele Statului să li se dea pământuri de hrană; <5r celor de pe la moşiele particulare, comunele să fie dat<5re a le da salarie cel puţin de câte 200franci de unul pe an ; b) celor de pe la oraşe, să li se dea salarie măcar de câte 100 franci pe lună din fondurile bisericelor, sau la lipsa şi neajunsul fondurilor bisericesci, din veniturile comunale.

Art. 11. Pentru încuragiarea şi emularea culturei cântărilor nostre naţionale bisericesci, căntăreţilor distinşi, mai ales profesorilor de căntări bisericesci, precum şi celor cc a ii lu crat şi publicat opere aprobate în ramul acesta, să l i se dea semnele de onore şi distinoţiune, ca şi altor cetăţeni merit·»şi.

Episcop ÎelcliisiMlek.

Preotul salariata ae comună

în unul din numerile acestui jurnală din anul trecută, vorbindă despre mijl<5cele de subsistenţă ce se oferă preotului, am arătată că suntu preoţi pe la comune care aii câte cinci lei pe an ii; cu t(5te că suntu şi de aceia care au şi numai câte trei lei, şi chiar cari n’ati nimicii. In unii altă numării, veêndă atâtea şi atâtea mijlociri din partea I. I. P. P. S. S. Mitro- poliţî şi P. P. S. S. Episcop! împarte, şi a S-luî Sinodă în genere, şi chiar făcendu-se proiecte de îmbunătăţirea s(5rteî bietului preoţii de pe la comune de către onor. Cameră a deputaţilor, la in însciinţată cu bucurie despre acesta şi i-am nutritu speranţa de o s<5rtă maî bună în viitorii. Pe lângă acestea, speranţele bietului preoţii şi ale n<5stre ale tuturor s’aă mai nutritu şi de numerose circulărî ale autorităţilor competinte către domnii Prefecţi de judeţe, prin care li se puneaţi îndatorirea a regula prin consiliele ju deţene şi comunale ca să prevadă prin bugete salare satisfâcetdre preoţilor. Făcutu-sa ceva? Nu seim. Se (Jice numai că pe la unele comune s’ar fi calculată banul daţii ca leturghie, banul dată pentru boteză, înmormântări etc., şi cu modul acesta s’ar fi însumată câp-va lei pe lună seu pe ană. Dacă acostă este îmbunătăţire sau nu, lâsăină să judece fie-care omă cu minte sănătosă. Dar să lăsăm ă d’uă-cam-dată cestiunea, ce sumă este p rev^ u tă p rin bugetu pentru preotă, şi să vedemă, câtă f i cându p riim esce e l a ceia ce i se p rev ed e .

Atâtă dupre informaţiunî verbale priimite de la unii din preoţi, câtă şi înscrisă primite de la unii din prea cucernicii protoiereî, preoţii de pe la comunele

PJfEOTUL s a l a r i a ţ i UK (,η.ΜΙ ΧΛ 4 ii

rurale, nu ’.şi primescu micul lor salariu prevedutii prin bugetii cu anii. Primarii şi perceptorii îi amună din di îu (li, până când di Iele se fac ii ani, aşa ca as- tădî suntu preoţi care nu şi aii primiţii salariul aprdpe pe câte cinci şi şese ani. Ei bine, de ce o aşa tiranie asupra bietului preoţii! Nu are şi e lϋ greutăţi şi necesităţi de totu felul ca şi cci-lalţi cetăţeni?

Dar reul acesta nu este de ieri seu de alalfa-ieri, ci el se perpetuă de la darea legef comunale actuale. Unu asemenea reu nu p(5te a nu fi cunoscuţii autorităţilor competinte respective, şi cu tote acestea, cu tote circulările, el totu nu înceteză. Dacă s’au luatu totii felul de mesurî posibile şi reul totu nu se pote înlătura, nu remâne alta de câtii să se schimbe legea. Noi insistămu îu acesta, şi rugămtt pe autorităţile competinte a propune schimbarea articolului din legea comunală relativii la plata salariilor preoţilor de pe la comunele rurale în sensul: — ca e le să se ph i- tdscă de către casierii gen era li din capitalele ju d e ţe lo r . Acesta este dorinţa chiar a preoţilor cari s aii plânsii şi se plângă asupra reuluî de care vorbim ii; căci fiecare preoţii vine, dacă nu în fie-care lună, cel puţin111 trei luni uă-dată în capitala judeţului, când îşi pote primi şi salariul. Prin acestii mijlocii, < lui )re părerea nostră şi dorinţa suferinzilor, preoţii ar putea fi plătiţi la timpii şi abusurile ar înceta. (1)

t Silvestru B. Pi leş temi.

(1) NB. Toţi Prea Cucernicii Protoierei şi Cucernicii Preoţi suntu rugaţi a informa rcdacţiunea cât» se pote mai dosii despre gremăţili· şi neajunsurile ce le întâmpina din causa neîugrijirei ai!t<*rităţiIor r»·» pective; pentru ca ast-fel se potă fi pusă în posiţiune d«* a cerc iulatu rarea relelor de care suferă.

4

Numerul Patriarchilor ortodoxî

Tu biblioteca universităţii din Bucurescî se află un inaiiuscriptii care conţine o istorisire pe la rg ă a totu ce s’a făcuţii şi s’a disă în contra patriarcliiiluî de Rusia Nicon, reformatorii al liinbeî din cărţile bisericesc! slavone, în secolul al XVII-lea. Autorul acesteî istorisiri, forte părtinit<5re şi pasionate, dedicată T aru lu i Alexie Mihailovicî, este Paisie Ligari- dis. Mitropolită de Gaza. Elii a foştii născuţii în insula Chios, fu însă educaţii în Rom a în Seminariul Gregoriană,. unde dupre un studiii de 16 ani, a priimitti titlu lu de doctorii în Filosofiă şi Teologiă. Dupe ce a dată probe îndestule că este credincioşii doctrinelor papiste, a foştii hirotonitii Mitropolitii de Gaza şi s’a trimişii în Orientii ca să facă propagandă. Dar Paisie vectendu-se între ortodoxî şi scăpaţii de m âî- nele paplştilor, a reintratii în sînul Bisericeî ortodoxe şi a începută a combate prin maî multe scrieri erudite erorile lui Calvin şi ale Bisericeî de Roma. \ enindu în Constatinopolă, Paisie fu bine priimitii de către Patriarchul, care l a recunoscută ca Mitropolit» ortodoxă de Gaza. Elu a venită apoi în Moldova, unde s a numită profesorii la scola domndscă din Iaşi, şi de aci a trecută în Rusia, unde Biserica ne afla intr’o stare forte tristă în urma destituirei

NUMĂRUL PATRIARCUILOR ORTHODOX! 5 1

Patriarchuluî Nicon. Paisie a luată parte ca turn instru- inentii a l împăratului la tote cercetările ce s’au făcuţii îu contra acestui înveţatu Patriarch ti, şi a avuţii o influenţă fcîrte mare în Sinodul care a pronunţaţii destituirea sa, şi apoi fu chiar numiţii preşedinte al Sinodului care a guvernaţii Biserica mulţi ani în locul patriarchuluî. Paisie a muritii în Rusia pe la anulă 1 (3 7 8 (Vedl Σάθα, νεοελληνική οιλολογια, pag. 314 şi imn.).

Din numerdsele opere compuse de Paisie, câte-va suntii publicate, multe însă suntii încă ne editate şi între acestea este, întru cât seim, şi istoria Sinodului din Moscova menţionată maî susîi şi intitulată : Εκθεσις ήγουν οιηγισχς τής [χερικής Συνόοου της έν τή χλειντ, Μ οσγοοια γεγονοίας κατά του ποτέ Νί κώνος I ίαχριάρχου· συντε- θεϊσα παρά του ταπεινού Μιτροπολίτου Γάζης κυρου I Ιοΐσίου, τούπίκλην λιγαρείοου του Χ,ιοπολίτου.

In curendu vomii da o aualisă a acestui interesanţii manuscriptu; de o cam dată comunicăinu aci numaî câte-va observaţiunî curiose ce se afla în cartea I, cap. 4, asupra numeralul patriarchilor ortodoxî.

Iu capitolulii 2 şi 3 Paisie istorisesce înfiinţarea patriarchieî în Rusia; cum patriarcliul Ieremia de Constantinopolu, venindu in Moscua spre a cere aju- t<5re, a proclamaţii pe Iov patriarcliii; cum doui ar- cliiereî greci şi anume: Dositeiă Monemvasias şi Ar- senie Elasonos, cari însoţiaă pe Ieremia, aii stăruită să opriscă pe acesta de a face unu ase mine a actii' ia ră o hotărîre sinodic^scă şi iară consimţimentulu celor-alţî trei patriarch!; citedă o parte din epistola patriarchuluî Meletie de Alexandria unde imputa lui Ieremia acestă illegalitate; şi arata intine cum s’au împăcată lucrurile. Apoi în capitolulii 4, intitulat u

„ Resumatii al privilegielorii patriarckicescî", Paisie caută a justifica înfiinţarea patriarcliatuluî în Rusia.

Cnni că Biserica chreştină, dice Paisie, trebuia să aibă cinci patriarchate, s’a predis deja de prooroculii Isaia care (lice (cap. 19, V. 18):

„In dioa aceea cinci cetăţi vor fi în pământul E- „giptul, vorbindu limba Canaanuluî şî jurându în „numele lui Savaoth. Una se va numi Asedec“.

Aceste cinci cetăţi închipuesc cetăţile unde s’au înfiinţaţii patriarchate care cu drept cuventii s’aii numiţii eapite ale celor alte biserici, greceşte KAPAI, unii cuvent care arată tot de odată şi numele acestor oraşe (K —Constantinopolu, A—Alexandria, P —Roma, A—Antiochia, 1—Ierasalim).Dar după ce patriarchul de Roma s’a separaţii de ceî-l’a lţî patriarchî ortodoxî a trebuitii ca să se înlocu<5scă prin alţii cine-va spre a se completa numerulii de cinci capite, şi f<5rte bine s a făcuţii că s a înlocuiţii prin patriarchul din Rusia, căci astfelii s’a păstrat litera JR.

Aceste cinci scaune patriarchicescî cu drepţii cuventii se potii compara cu cele cinci simţuri ale omului, precum şi cu cele cinci feciore înţelepte (Math. 25, δ). Ierusalim, cjice Paisie, represintă fără îndoială simţul vederii, fiind-că aci s a vedutii ânteiu şi s’a cunoscuţii Domnul nostru lisus Christos, şi de aci .pomindii aceia cari l ’aii vă(Jutu, aii predicaţii evangel ia în t()tă lumea. Antiochia represintă simţulii mirosului, căci de aci a eşitii mirosulti cel bunii al numelui clireştinilorii şi s’a respânditfi până la marginile lumii; adică în Antiochia întâiu ati luat numele de chreştiirî aceia cari credeau în Christos; (Fapt. Apost.

NUMftRUL FATRIAKC'IIILOR ORTHODOX!

11, 26). Acesta o confirmă şi Evodiu care a succedaţi! pc Apostolul Petru pe scaunulii Antiocliiei.

Roma represintă simţulft gustului, fiind-că aci a gustatti Petru m<5rtea de martirii pentru numele Domnului. A foştii dar trebuinţă, după ce Roma s’a dâs- părţitti, ca simţul gustului să fia repres eu tatii prin o altă Biserică, ca să nu remânâ Biserica fără gustu.

Alexandria represintă simţulu auduliiî, fiind-că aci, în Egipetti s’a audiţii prin Magi înfricoşata şi minunata scire despre nascerea Fiului lut Dumnedeu.

In fine, Roma cea nouă, Constantinopolul, represintă simţulti pipăitului, care este mal general dintre tote simţurile, de aceea şi Biserica de Constanti- nopol se numesce ecumenică, adică a totă lumea.

După acesta vorbeşte Paisie despre cele-l’alte Biserici autocefale, arătându. drepturile reale sau pretinse ale fiă-căreia din ele.

Z.

Posiţia m ateria lă a cleru lu i nostru

Sub acestii titlu publieămu maî la vale o petiţie, pe care şepte-spre-ijece prcuţi ruralî din judeţu l Brăila au adresaţii încă din luna lui Decembrie trccutii P. S. Episcopii a l Dunărei de jo s, St. Sinodu şi D-luI Ministru de culte. Plângerea preuţilor din Brăila este forte ju stă ; miseria clerului nostru sătescii a atiusti ultimul seu gradu, şi nu numai în judeţul Brăila, ci pretutindenea în ţară.

Ne gTăbimu dar si acum, ca tot-de-una, a recomanda locurilor competente acestă plângere, şi a le ruga să bine-voiască a ţinea seină de cuprinsul eî.

„Cunosceţî suferinţele şi lipsurile, ce îndură dilnic clerul nostru din parochiele rurale. Cunoşteţî d’ase- mcnca, că tote legile şi regulamentele, privi tore pe cele-l'alte clase ale societăţeî, se esecută maî mulţii seu maî puţinii cu fidelitate; munaî legele şi regulamentele, privi tore pe clerîi, remânii, în tot-de-una literă mdrtă.

„Deşi până acum nu este bine specificată îngrijirea materială, ce trebuie a se avea peutru servitorii altarului, totuşi disposiţiunele lege! comunale (art. 9 din legea modificata şi 11 din legea de la 1864) prescriu categoric, că comunele rurale, ca şi cele urbane, suntii datore a îngriji de clerul şi biserica căriea aparţini!. Iar regulamentul St. Sinodii (promulgat la 18 78) in articulul 4 <Jice c ă : „pentru întreţinerea clerului de

P 08IŢ IA MATERIALĂ A C LER U LU I NOHTttl

pre la bisericile comunale se va lua de norma întreţinerea clerului de la bisericile statului atâtu urbane cât şi rurale."

„Aceste disposiţiuni destulă de clare aii rei naşii uitate şi nimenea dintre conducătorii comunelor nu sau gândiţii a le aplica.

„Seimii că încercări de a ni se ameliora sortas aii făcuţii adese-orî; dar ele n’aîi trecutti nici-o-datâdin domeniul ideelor îu al realităţei. Ast-fel ne aducem u aminte de mai multe circulărf ale D-lor miniştri de interne, prin care puneii în vedere consiliilor judeţene să observe a se aloca în bugetele comunelor rurale sumele, necesare pentru întreţinerea clerului şi a bisericeî.

„Scimu iarăşi, că în urma pârinteşceîinterveniri a înalt Prea Sânţitului Metropolitti Prim atu, se sezisază, anul trecutti Camera de chestiunea acesta şi s a şi votatti o propimere a D-lui deputatti Pantazi ( ihica, pentru ase avea învedere, ca de urgenţă să presinte onor. guvemti o lege, regul&tcSre a posiţiei materiale a clerului.

„Tote aceste încercări gener<5se au remasti târa vr’imti resultatti practicii şi simţitti, căci nici consiliile judeţene şi comunale, nici onor. Cameră n au luaţii nici o măsură până în presentii. Tar clerul a remasii tot clasa cea mai demoşcenită în statul nostru.

„Fiindii că miseria a atinsii până la osii fiinţa nostră; fiindii că suntemii părinţi de familii şi prin urmare cu sarcini sociale numerose; ti in du câ, în fine, şi noi suntemii fii ai acestei ţeri, şi în urmare este justă a nu ti trataţi aşa de vitregii. De aceea subsemnaţii preuţi rurali din judeţul Brăila venimu cu ferbinţi lacrămi şi ve rugă m i i ...............sa bine-voiţi

a ne ajutora şi a lisa fie puternica . . . . . autoritate şi stăruinţă, spre a se regula o dată şi S(5rta nostră.

„ Până la regularea definitivă a sorteî cleruluî prin o lege specială, respectuos ve rugăm ϋ , ca se mijlociţi a ni se face prin consiliile comunale şi judeţene, ce acumti suntu chiar convocate, înbunătăţirele strict reclamate de necesităţile actuale.

Suntemii a ............ eu respectti, prea plecaţi servi.(Urm tză sininăturile a şiptc-sprc-dcce pretiţt).

1881 Decembrie. (Posta).

R e s u m a t O de lu c r ă rile S â n t u l u i Sinodcidin

SESIUNEA DE TOMNA A ANULUI 1881

St. SinodCI s'a deschisu la 5 ale lunel Noemvrie prin decretu regaiu, citiţii de D-nul Ministru al Cultelortl şi Instruc- ţiunel publice. După citirea discursului I. P. S. Mitropolit Q Preşedinte în care s'a atinsti cestiunile : înfiinţarea Facul- tăţeî de Theologie; resultatul lucrăreî comisiuneî însărcinate cu instalarea tipografiei pentru reimprimarea cărţilom bisericesc! şi îmbunătăţirea stărei materiale a clerului laicu; D-nul Ministru de Culte şi Instrucţiune arată în amănun- ţiume St. Sinodti mesurile ce guvernul Maiestăţeî Sele Regelui a luat în privinţa a câte trele cestiunile atinse de înalt P. S. Preşedinte în discursul I. P. S. Sele. Tot odată rogă pe St. Sinodti a se ocupa în acestă sesiune de organisarea Seminariilor şi regularea parochiilorti. La 10 Noembrie complectându-se numerul membrilor, St. Sinodti îşi alege secretarii biuroulul şi comisiunea de petiţiunl. Iea actti de adresa I. P. S. Mitropolitti al Moldovei şi Sucevei prin care comunică St. Sinodti efectuarea chirotoniel în Archie - reti a Archiimandritulul Narcis Creţulescu cu tidu de Bo toşanenu. Se iea actii de asemenea de 3 adrese ale D-luI Ministru de Culte prin care supune la cunoştinţa St. Sinodΰ :i) Sancţionarea regulamentului St. Sinodti, respectivii de relaţiunile b ise r ic e s c i a le c lc r u ln î b is e r ic e î O rtodox e Române, cu creştinii e te ro d o cş î din R ega tu l R om ân iei; 2 ) Sancţionarea regulamentului relativii la rev isu irea ş i ed ita rea că r ţ i i oi·

b is e r ic e s c i rom ane , şi al 3 ) Resultatul mijlocirel făcută dc St. Sinodti, ca elevii seminarist! interni, carl dupe terminarea cursului vor înbrăţişa vre un serviciu bisericescă, să fie apăraţi de serviciul militarii până voru atinge etatea canonică de chirotonie. Care resultatti constă în comunicatul Onor. MinisterO de Resbelti, că va căuta a se conforma dispositiunilor St. Sinodti; dar că în materie de recrutare seminariştii urm^ză să se adreseze la timp cu actele lor dc scutire la cosiliele de revisie.

Mal departe St. Sinodti alege comisiunea pentru studiarea proiectului de lege pentru seminaril. După acesta sule- vendu-se cestiunea regulărel parochiilor. I. P. S. Mitropolitu al Moldovei şi P. S. Episcopii de RomanU observă că St. SinodO a regulatei o dată printr'unti regulamentii parochiile, şi că prin urmare ar trebui să se aplice acela. I. P. S. Mitropolit^ Primaţii constată necesitatea de a se ocupa de acestă cestiune, arătândti că pe la unele locuri suntii parochil numai cu câte 2 0 de familii. I. P. S. Mitropo- littl alta Moldovei şi P. S. Episcopti de Romanti susţi- nându cele dise mal susU adaugU că pentru acesta, decă este că St. Sinodti să mal revie, să cerii nisce preparative care nu se potti avea la momentU; căci reclamă întinse corespondenţe cu protoiereil şi chiar cu autorităţile laice administrative locale.

P. S. Episcopii de Romanii rogă pe I. P. S. preşedinte a pune la ordinea dile! petiţiunea studenţilor de la facultatea teologică din Cernăuţi. Cu acostă ocasiune P. S. Sa mal arată că la facultatea theologică din Cernăuţi mal sunt încă si alţi trei studenţi români cari din zelul lor cel mare către studiu s’ati hazardaţii a se duce cu spesele lor proprii, care acum le suntii departe de a le fi satisfăcătore, şi rogă pe St. Sinodti ca să intervină la Onor. guvernti să prevadă în budgetul anului viitorii subvenţiunl şi pentru aceşti 3 studenţi. L P. S. Mitropolitu al Moldovei comunicândti că şi 1. P. S. Sa a primiţii asemenea petiţiune pe care a recomandat o D-luI Ministru al Cultelor şi Instrucţiune! publice, arată tot-odată că şi la Athena este unii studentti duşii totii

KE8UMAT DE LUCRĂRILE 8-TU LUÎ 8INODC

cu spesele lui proprii, care acum de asemenea sc plânge câ are mari lipsuri; şi că prin urmare rogă pe St. SinodO, ca, cândfi se va face mijlocire pentru cel de la Cernăuţi să se facă şi pentru acesta.

Luându-se actii de referatul secretarului St. SinodO relativii la cărţile cumpărate pentru biblioteca St. SinodO, se decide, pe de o parte a se trece aceste cărţi în inventariCi, iar pe de alta, ca pe viitorO să se cumpere cărţile numai cu avidul St. SinodO.

In două şedinţe P. S. Episcopii de RomanO dă citire Memoriului relativii la cântările bisericesc! precum şi unul regulamentii pentru editarea lor, dupre care St. Sinodti alege o comisiune din sânul s60 spre a revedea proiectul de regulamentii relativii la cântările bisericesc!.

St. Sinodti ascultândO raportul comisiune! de petiţiunl relativii la apelul preoţilor Emanoil Datcu şi Stefan Căli- nescu, care ati cutezato a face o hirotonie de preotu, contra sentinţe! pronunţată de consistoriul St. Mitropolii a Un- gro- Vlachiel, se unesce cu conclusiunile raportului Comisiune! : — de a se respinge apelul p reo ţilo r în cestiune p en tru ca tui invocă nici unU mocivu de câta m iseria în ca re se găsescii, ş i că procedura consistorială este în totă regula, ş i sentinţa basată p e Sântele Canone.

In urmarea referatului unei comisiunl, St. SinodO auto- riseză pe preotul C. Moşescu, a şl retipări cartea: »Manual de explicarea litu rg ie î*, cu modificările făcute.

In alte două şedinţe se citesce proiectul de lege pentru seminariî, revfidut de comisiunea alesă spre acesta finito, faţă fiindO şi D-nul Ministru, şi se aprobă de St. SinodO cu ore-care modificări cerute de unii din P. P. S. S. membrii si de către D. Ministru.

Se citesce petiţiunea preotului Michail Pârvulescu din Ploescî, pe lângă care înainteză St. SinodO 3 exemplare din opera prelucrată de cucernicia s a : > Cur sil elementarii desp r e dogm ele şi misterele religiuneî creştine«, cerendo aprobarea eî, şi St. SinodO decide a se trimite la comisiunile de revisuire respective. Cu ac6 stă ocasiune P. S. Silvestru Pi-

testenu arătândti că lipsesce unul dintre membrii Comisi- unel pentru revisuirea cărţilor didactice, St. Sinodu alege ca membru al acestei Comisiunl din Bucuresci pe D. Dr N. Nitzulescu.

Ascultându-se raportul comisiune! de petiţiunl asupra apelului preotului Nicolae Voinescu, fost în serviciul Bis. Isvorul-nod din capitală, in contra sentinţei Consistoriulul St. Mitropolii a Ungro-Vlachiel, St. SinodO aprobă conclu- si unea raportului, — de a se r e sp in ge ap elu l ş i a s e confirma definitivii decisiunea con sisto riu lu l d e ca ter is ir e , ca funda tă p e Sântele Canone, f i regu lam en tu l St. Sinodti. Idem raportul comisiune! asupra apelului făcutCi de preotul Ilie Bor- cea din Comuna Valea-Secă, judeţul BacăO, în contra sentinţei consistoriulul St. Episcopii de Roman '.. St. Sinodti aprobăconclusiunea raportului, — de a se r e sp in g e apelu laces. tu i p r eo ţ i i ş i a se aproba defin itivii decisiunea con sistoriu lu l de ca ter is ir e ca zma ce este fo n d a tă p e leg e .— Cu acestă ocasiune St. Sinodti decide: i) Ca hotărîrile St. Sinodti relative ia casterisirl să se comunice de către Biuroti Chiriar- chuluî respectivii, si acesta din parte’! s6 reguleze a se înmâna apelantului prin protoereul respectivii o întocmai copie dupe adresa I. P. S. Preşedinte, luându cuvenita adeverinţă de priimire; şi al 2) (după propunerea D-lul Ministru) ca în caşuri de apeluri să se publice numaî hotărîrile St. Sinodti, iarti nu şi totă discuţiunea urmată.

Se cetesce în două şedinţe proiectul de regulamentii relativii la cântările bisericesc! redactatti de comisiunea St. Si- nodii, şi St. Sinodti aprobă acestii regulamentii cu ore-care modificări cerute de uni! din P. P. S. S. membri şi de D. Ministru.

In privinţa petiţiune! maiştrilor de musică bisericescă şi vocală—D-niî Gavril Musicescu, G. I. Dima si Gr. I. Geor- giu din Iaşi, St. SinodO unindu-se cu conclusiunile raportului comisiune!, decide a nu da cursii dorinţe! exprimate de D-lor până ce mal ântâiii nu se va face colecţiunea de cântării biserisc! melodice, prevfidute prin art. 4 şi 5 ale regulamentului pentru regularea şi îmbunătăţirea cântului bi-

tiESU M A T DE L U C R Ă R IL E 8 -T U L U f SINOD f

sericescCi în România, votată deja de St. Sinodti; de şi propunerea făcută de menţionaţii D*nî, este destul de lăudabilă şi le face onore. In cestiunea apelului făcuţii de preotul Ion Cucu, din oraşul BerladO, contra hotărâre! consistoriulul St. Episcopii de Huşi, St. SinodO iea următorea hotărâre : St. Sinodît cascză din hotărîrea consistorm lui Eparchieî de Huşi partea p r iv ito re la trim iterea p reotu lu i Ion Cncu pen tru totu-de-una într'o mo nas lire, fiind-că a- p lică o pedepsă neprevăzută p r in regulam entul de disciplina bisericească a l St. Sinodît.

Relativii la petiţiunea cântăreţilor şi a paraclisierchilor dc la bisericile Statului din Urbea Iaşi, St. SinodO decide, a se trimite o întocmai copie de pe acea petiţiune şi adresaI. P. S. MitropolitO al Moldovei, pe lângă care se anexeză petiţiunea, D-luI Ministru al Cultelor, cu mijlocirea de a întorce luarea aminte la starea miserabilă a bisericilor şi a face să li se crescă salariile prin budgetul anului viitorO.

Ascultându-se raportul comisiune! de petiţiunl asupra adresei P. S. EpiscopO al Huşilor No. 956, prin cârc se supune Sântului SinodO caşul unei căsătorii în speţa a 5-a, Sântul SinodO decide, — a se răspunde P. S. EpiscopO al Huşilor, că preotul care a celebratO cununia în cestiune să se canonisescă, după cum P. S. Sa va găsi de cuviinţă. Şi totO-o-dată să se facă mijlocire la onor. guvernO, pentru punerea în armonie a lege! civile cu legea bisericescă in ceea ce privesce căsătoriele.

In fine, St. SinodO a cercetatO şi aprobatO compturile casei jurnalului Biserica orthodoxă romană pe anii din urmă şi pe al cincilea, precum şi pe a cărţilor de Te-Deumuri.

De asemenea a cercetatO şi aprobatO compturile comi- siunel însărcinată cu instalarea tipografiei pentru im prim area cărţilor bisericesci, autorisândO totO-o-dată pe aceiaşi comisiune de a continua cu instalarea şi chiar adm inistrarea noue! tipografii pînă la noua regulare din partea Sântului SingdO.

După tote aceste St. SinodO alege comisiunea pentru re· visarea cărţilor bisericesci care se compune din : D nil

V. A. Urechiă, Dr. N. Nitzulescu, Dr. G. Zotu, G. Erbicenu si P. S. Silvestru B. Piteştenu.

In decursul acestei sesiuni St. SinodO s a ocupatO şi cu mai multe cereri de călugăriri, dintre care pe cele în regulă le-a admisO iar pe cele-l'alte le-a amânatO.

în ultima şedinţă P. S. Calistrat Bârlădenul aducendO la cunoscinţa Sântului SinodO scirea că P. S. EpiscopO al Argeşului a oferitO Facultăţei de Theologie fondul de 3 0 , 0 0 0

lei pentru ca din venitul lor să se facă stipendii pentru studenţii de la acostă facultate. Sântul SinodO în unanimitate exprimă mulţumirile sele P. S. EpiscopO de ArgeşO.

TotO în acestă ultimă şedinţă sulevându-se cestiunea studenţilorO de la Facultatea Theologică din Cernăuţi, precum şi de la Athena, D-l Ministru arată că pentru anul budgetarO viitorO ’i este cu neputinţă nu numai de a crea noi burse, dar chiar şi de a cresce pe ale acelor care le aO deja. Promite înse că va face totO posibilul ca din cheltuelele extraordinare ale Ministerului de Culte, se ajute pe acei de la Facultatea Theologică din Cernăuţi cu plata taxelor de înscriere.

t S ilvestru B. Piteşt<?nn.

Tipografia „Cărţilor Bisericesc!"

A C T ll D E I N A U G U R A R E

Astă-cji, Duminecă, R0pte-spre-dece Ianuarie, ora 12 din cli, anul mântuire! una mie opt sute opt deci şi doî.

în clilele Maiestăţilor Lor Regele CAROL 1 si Regina ELISABETA.

î n timpul Arclvipăstorieî înaltă Prea Sânţitulul Metropolită Primată al României D . D . C a l i n i c

M i c l e s c u ;

Fiinda Ministru Secretara de Stata la Departamentul Cultelor şi Instrucţiune! publice, Ecselenţia Sa DomnulV. A. URECHlA.

Iar

Membrii activi al Comisiune!, întocmite pentru înfiinţarea Tipografiei „Cărţilor bisericesc! “ , fiindu : P. S. Silvestru Bălănescu Piteştenu, P. S. Innocent Moisiu Ploest6nu, şi Părintele Arcliimandritu Genadie Enăc^nu;

Ne-amu întrunitti în localul Tipografiei, sitnatu în strada Principatele-Unite No. 34, din cuI6rea Albastră, Bucureşti, unde imediat, dupa s&verşirea actului divinii alii sânţireî sântei ape, prin care s'a invocaţii darul Sântului Spiritu, pentru protegerea şi prosperarea acestui stabilimentu, eminamente 1 use-

ricescu şi naţionalii, s’a procedatu la tragerea primJ c«51c imprimate din jurnalul „Biserica Orthodox* Română", anul al Vl-lea (1882).

Drepţii care, spre eternă memoria, s’a dresaţii actul dc faţn,.

Membrii Coraisiuneî:

f S il v e s t r u B . P it e şt e x u .

f I nnocent M. P loeştj6nu .

A rc h im . G e n a d ie E năcenu .

Personele asistente:

M Moisiu Iconom.Protos. Valerian, preotO oficiantu. I V. T. Cusett.Avesaloni G corgescii.Nae G eorgescu.C. Bardczky.Popcscu loan.Tănasc Pavclescu.

Personalul Tipografiei:

Mircea I on es cu , dirigentu.Radu Grigorescu, coinpositoru.C. Brcese, maşinistu.Costica Georgescu, puitoru.Monah Gabriel, supraveghiâtoru.M . Toneiu, rotarii.1. Nicnlescu, rotarii.

JURNALO PERIODlCiJ ECLESIASTICO— Or·

A P A R E O D A T A P E I/ C rn S T A

„Predică cuventul"II. Tim. IV. 2.

Misteriul Botezului "

O rig in ea ş i p u t e r e a h a r ică a botezu lu i d u p e în v eţă tu ra S â n te i S c r ip tu r i -fi a S ân te i B is e r i c i .

Botezul ocupă primul locu între mijloc ele dinafarice a sâuţireî omului. Pentru creştinii botezul este sânţiţii prin însuşi esemplul lui Iisus-Cliristos când l’a primitu de la loan (Mat. III, lo), în care timpii spiritul lui Dumnedeu s a pogorâţii asupra lui în clîipu de porumbii, iar vocea părintelui l ’a marturisitti de Fiu al seu, fiind cerurile deschise. In convorbirea cu Nicodim Mântuitorul înv iţa : „A m in. am in c ji c v o u e : d e n u s e v a n a s c e c tu e - v a d in a/ni şt

(1) Cu ocasiiuiea articolului intitulata : „Rcspunsii la uedomirircl»· unul cetăţianfiu, publicată îu No. al 6-lea din anul al \ -lea, am pro- misii că partea dogmatică a misterilor S-tei nostre Biserici ortliodoxa. si* va publica treptatei, dupe tboologia dogmatică a Arcbiepiecopului dc Cemicov Filaret. Acesta promisiune acum începe a sc aduce în împlinire. Orî-ce preoţii, va adaoge multîi la capitalul cunoseiuţelor sale sp·· ciale, cetindfi cu atenţiune asemenea desvoltărt ţi esplicaţium ale inisteriilor S-tei nostre Biserici ortliodoxe.

d in s p ir i t i i , n u v a p u t e a in t r a in t r u îm p ă r ă ţ ia lu î D u m n ed e i iu (I<Sn ΙΠ, 5). Prin aceste cuvinte Mântuitorul arată necesitatea renascereî despre care vorbise şi mai înainte, precum şi mijlocul de renaşcere; renaşcerea, dice El, trebue să. se facă. din a p ă şi din s p i r i t i i . Asemenea legătură de idei arătă că cuvintele Mântuitorului: s p i r i t i i şi a p ă aii însemnare determinată, pe când d£că le-am schimba înţelesul simplu şi natural, însemnarea lor ar fi nedeterminată. Chiar şiposiţiimea persdneî către care s'a dis aceste cuvinte, întăresce conviucţiimea în propria şi naturala însemnare a cuvintelor : a p a şi s p i r i t u l . Nicodim scia botezul cu apă, dar nu scia botezul efectuat de spiritii; şi Mâutuitoriul î dice că este necesar şi unul şi altul. Pe lângă acestea, în urmarea acesteî convorbiri, vedem că şi discipuliî luî lisus aii botezat pe mulţi în pămentul Iudei, şi prin aceea iau făcuţii adepţii Luî (Ion III, 32; XXV, 26,C, IV, 1). Probă evidentă că lor le era cunoscută Voia Marelui lor învăţătorii despre instituirea botezului, exprimată în convorbirea cu Nicodim.

lisus Christos înainte de înălţarea sea la ceru, trimiţendii pe discipuliî seî în t<5tă lumea le-a ordonaţii în modii solemnei cjicendii: „ M ergen du învăţaţi tote neamurile botezându- ϊ p r e ei în numele Tatălui şi a l Fiului ş i a l Sântului Spirită “ (Mat. X X V III).

Timpul cândii s’a manifestaţii acestă voe, probeză că botezul s'a instituitii de Dumnedeul ceriului şi al pământului ca unii ce esenţial şi necesar pentru mântuire ; iar legătura ideeî arată că acestă îndatorire să pune nu numaî asupra Apostolilor, ci şi asupra succesorilor lor. Cuvintele şi împrejurările acesteî ordo

M1STERIUL BOTEZI’I.l:ϊ

nanţe lemuritu ne arată., câ botezul se instituesce pentru toţi cei ce primescu învăţătura lui ii.sus.

Istoria Apostolilor şi epistolele lor arata câ ei, câte-o-datâ, puneaţi în vedere ascultătorilor ca să se boteze (act, II, 38 şi 41, IX, 18; XX II, 1(3), câte- o-dată chiar botezau — precum Filip pe Eonuch (act. VIII, 32), Petru pe Cornelie (act. X, 47, 48), Pavel pe Lida (act. XVI, 15) şi pe păzitorul temniţei cu familia luî (33); — câte-o-dată scriau despre botezii, ca despre o scrută şi neapărată condiţiune pentru a fi creştin ( I Cor. I, 18; Efes. VI, 5; EvreiVI, 1,2). T<5te aceste lucrări ale Apostolilor probeză că botezul este instituitu. de lisus Christos, care este capul Bisericeî, şi tot-o-dată este necesar pentru mântuire.

In S-ta Scriptură botezul se presintă ca o lucrare prin care se dă celui ce să boteză un deosebiţii cliar nevedutîi.

Dupe învăţătura Sântei Scripturi, cel ce se boteză cu asemenea botezu, primesce ertarea păcatelor şi dreptul de participare fiască la darurile luî Dumne- deti. Botezul să numesce d a dreptul botezu. întru ertarea păcatelor (Act. Π, 38; X X II, 16). Apostolul arată Corintenilor că eî până la botezu. erau desfrânaţi, idolatri, etc. şi în urmă dice despre lucrarea botezului; „ c i v aţi spă la tă , v a ţi sânţitu , v aţi înd rep ta tă p r in num ele D omnului l i s u s ş i p r in sp ir itu l D umne- ( feu lu in ostrua (I Cor. VI, 11; IX , 10; Conf. Efes. V.26). Aci, aa) prin espresiunea υ a ţi sp ă la tă , Apostolul lemuritu arată la spălarea cu apă; bb) Spălâreî cu apă î atribuesce precum spălarea acelor păcate de care Corinteniî erau pătaţi până la acel timpii.

■

aşa şi îndreptarea, sail aceia ce este totii una, dreptul de a se socoti îndreptaţi înaintea lui Dumnedeu; cc) Spălarea şi îndreptarea a pus'o el în dependinţa de numele Domnului, ca Rescumperatorii, şi de spiritul lui Dumnedeu, ca sânţilor, etc.; dd) In Botezarea eu apa aratîi puterea cliaruluî nevedutu, care comunică celui ce se boteză curăţire şi ertare de păcate.

Acelaşi Sânţii Apostolii scrie, că Cliristos a sânţiţii biserica „ curăţindU-o cu bac dc apă în cuvcntil “ (Efes. V, 26); aici, a) este evidenţii că bac de apă se numesce botezul, şi curăţirea omenii or se pune în depedenţă de acestă bae ; acesta se întăresce şi prin însuşi scopul apostolului — care este de a arăta lucrarea dragostei lui Christos către noi; b) în cuvântă: îu care ? Apostolul exprimă vorba cuvântă, fără articol, aceea ce vrea se clică că înţelege ce-va deosebiţii de baca de apă, d. e. înveţătura lui Christos în genere; şi pentru aceia cuvân tu l aci determină numai pe siu- g*urii botezul prin care este curăţită biserica, — de- osebindul de ori-care alţii botezii; şi prin urmare, es- primă cuvântul, care necesanninte trebue a se pronunţa la botezul creştinii, pentru ca botezul acesta să fie botezul lui Cliristos cel curăţitor. Apostolul, vorbind ii despre aceia ce a făcuţii Christos pentru biserică, nu a avuţii necesitate a dice direcţii şi nici nu a clis (ceva) despre acel sânţi torn, care prin meritele Lui săversesce sânţirea în bae de apă : dar el a lăsaţii a se vedea acea idee, când a vorbiţii despre luminarea bisericeî în cuvent. Prin urmare, apostolul atribuesce botezului instituită de Cliristos, puterea charică sânţi- tore, care lucră 111 unire cu cuventul determinativii,

Mai departe Apostolul (Jice credincioşilor, „că vo i

cu toţii sunteţi β ί (li lut Dumncdeii prin cred inţa mirii Cliristos llsu-s. Că, orl-câp intru Cliristos ν ’ctţl botezata, în Cliristos v’aţl ş i îmbrăcat11. (Gal. IU, 2lî,27). Aici, aa) cuvintele din urma ale Apostolului confirmă adeveritatea celor danteiu; credincioşii, dupre, cuvintele Apostolului s’au făcut prin bo- tezîifiîaî lui Dumnedeu, pentm că s’au îmbrăcaţii în Christos, s6ti aceia ce este totu una, aii primiţii chipul luî Cliristos celui drepţii (Confr l. Cor. XII, 13). l'rin urmare, bb) Apostolul atribue botezului acea putere, că prin el cei ce se boteză sefacu asemenea dreptului Christos, iar prin acea şi fii ai lui Dumnedeu, si prin urmare, primes cu dreptul la viaţa şi fericirea eternă. In acelaşi înţelesu au înveţat şi Mântuitorul diethid : Cel c e va cr ed e ş i se va boteza mântuiso-va (Marcu XVI, 16).

„ Căci printr 'unU spiritii, ascrisii apostolul, noi toţi în trun ii corp ii ne-am botezata, ori Iudeii, o r i E linii, ori sclavii, ori ce l lib er i: ş i to ţiîn tr’u n a sp ir itiin e-am adăpa ţii“ (I. Cor.Xll, 13). Cuvintele acestea arată, ea prin misteridsa lucrare a spiritului lui Dumnedeu, care să face la botezu, cel botezatii face parte din corpul lui Christos, din Biserică, şi totu-o-dată începe a se folosi de drepturi la darurile iubirei lui Dumnedeu ce se dau prin Christos pentru biserica lui.

O altă lucrare neveclutâ a puterii charice care lu- creză îu botezu constă îu acea, că cel botezatii intra în viaţa charică şi primeşce puteri de a vieţui conformii voiei lui Dumnedeu. Ast-fel de lucrare a trib u- esce Mântuitorul botezului (Ion III, 8, 5,), nmnin- du’l renaştere din apă. El învaţă ca prin lucrarea Sântului Spiritii in botezu oniulu se ren as ce, se face omu

m is t k k Pl’ i . B U T E Z U I.L 'T ______________69

noii. cu predisposiţium cspubilc dc a intra 111 nnpără- ţia luî Dumnezeii; iar atribuiudu lucrarea renaştere! precum Spiritului aşa şi apeî, evidenţii arată că apa botezului nu este numai unii seninii al charulul.

Apostolul 111 Epistola către Tit (III, 3, 5) vorbesce mal ânteiu, că şi noi — care acum nesimţimu bine dispuşi, dupre spiritii—eram, o re cândti f ă r ă d e minte, neascultători, etc. dupe aceia adauge : „nu d in lu cru r ile c e le întru drep ta te ca r e amti fă cu tă noi, c i dupre a Iul milă n e a mântuită p r e noi p r in baia n a scer e i cea d e a doua, ş i a în ou irei Sântu lu i S p ir itău. Aici, aă) botezulu se presintă sub forma spălărel în bae ; bb) baea renascerel se presintă nu numai ca semnul renaştere!, der şi ea însăşi se numesce bae renăscăt<5re, şi lucrarea el se numesce alt-fel înoire; cc) Asemenea lucrare a el să pune în depedenţă de puterea Sântului Spiritii, iar nu de faptele drepţilor; dd) In fine, fiind-că Apostolul presintă starea celui ce se renaşte prin cham în baea botezului, îiitr’unti dhipu cu totul con- trariii stărel celui nerenăscut prin acostă bae : apoi arătându în botezul cu apă puterea charică care lu- creză misteriosii, atribuescelucrărel acestelputerl, precum slăbirea inclinaţiunilor către pecatti, care au dispusu pe omu la diferite lucrări şi cugetări păcătuale, aşa şi cumunicarea unul noii principiii de viaţă spirituală, celui ce să boteză.

Şi dar, învăţătura revelată relativă la puterea mis- teriosă a botezului creştinescu constă înurmătdrele:a) prin botezii să iartă, celui ce crede în Cliristos, tote păcatele şi primesce dreptul de fiiti a l lu i Dnm- nerjeii, ertândui-se, prin urmare, şi păcatul orig inal;b) prin lucrarea botezului puterile spiritului să înno-

MISTER1UL BOTEZL'LUÎ

escii, şi prin urmare să slăbesce şi lucrarea corup- ţiuiieî eriditată.

Sânta Scriptură nici întrunii loc ft nu ne spune, că prin botezti să nimiceşte cu totul corupţiunea eriditată., din contră şi renăscutul esclamă : „D aca (licorn că p to a t nu es te în tru noi, p r e n o i în ş in e n e în şă lăm u . “(11<5η I, 8,).

Toţii 111 acestii cliipti să presintă misteridsele lucrări ale botezului şi la părinţii Bisericeî şi în înveţatura comună a eî.

Părinţii Bisericeî aii numiţii botezul bae misteri- (5să (1), bae mântuit<5re (2) curăţire mântuit<5re (3), cliarii al punereî de fiiu (4), apă a vieţeî (5), bae a renascereî (6 ), causa a înoireî şi a renascereî (7).

Din aceste numiri al£ botezului se vede îndestul de lemuriţu că părinţii bisericeî au atribuitti miste- riuluî botezului o lucrare misteri<5să şi mântuitore a charuluî, şi ati reportatii la acesta lucrare ertarea şi curăţirea pecatelor celui ce se boteză, precum şi introducerea lui în biserica creşcină şi comunicarea uneî vieţî harice.

Aceste lucrări ale botezului, eî le-aii descristi şi cu cuvinte lemurite. Aşa, St. Ion Chrisostom a scrisii despre cei botezaţi dicendii: „Iată să bu cură d e lib erta te aceia, ca re m a i înainte eraiX s c la v i ; ş i acum el, nu n u -

(1) Sânţii Efrem, Gregorie Nisul.(2) Sântul M. Iustin. Dialog cu Trifon.(3) S. Ambrosiu, De interpret, Daniil 2,4 § 14. Tertulianu— despre

boteză, cap. 5, 6, 7.(4) S. Efrem — despre amove şi misericordie. M. Vaaile— desprt*

botez. Convorb. 13. cap. 5.(5) Iustin Dial, cu Trifon, cap. 14. Ciprian epist. 63 către Cîciliu.(6) Theofil către Autol 2, 16.(7) Grigorie Nisul. Cuv. la Nascerea lui lU\u Christos.

MISTERII'!. BOTEZULUI

mal simţii lib eri, c i ş i sânţî ş i d r ep ţ i ; nu m imai sun hi drepţi, dar ş i fii , su cceso r i ş i m em brii; nu numai suntir membrii, c i ş i b iserică a Şpriţu lu i. Verjl, câ te suntU darurile botezuluiα (1). St. Grigorie de Nazi auz araţii că în botezti este aşa de strânsa legătură a apei cu puterea Sântului Spiritu cum a foştii şi este între cele două naturî ale lui Iisus Christos (2). „Să p o go ră Spiritu l din cer ii —a dis Tertulian— ş i rem ane asup ra apel, sânţindU-o p r in sine, ş i sânţită f i in d ea , imprim ă pu ter ea sân ţen ie lu (3). S-tul Ciril al Ierusalimului, esplică minunaţii de bine credinţa bisericei, relativă la lucrarea nevedută a botezului, când dice: „Apa cup rind e esterioru l, ia ră Sp iritu l în tr unii chipti nepricepu ţii spa lă p e în su şi su fletu l. Ş i c e te m inunedi f iea exemplu d e la unii corpii* neînsemnaţii, u şor, ş i înţeleşii d e toţi. Când f o c u l intră în gro s im ea feru lu i, atunci si p a r tea r e c e s e înfierbântă, ş i c e a în tunecată să luminedă. D eci dar, da ca f o c u l , ca r e d e a sem enea este una co rp ii, pătrun(}end co rp u l f e r u lu i lucreză cu aşa uşurinţă , apoi d e c e te m iri d a ca Sântu l Sp iritu intră în in ter io ru l su fletu lu i-?u (4)

t Silvestru B. Piteştânu.

(1) Ouiil. c&tre ccT (lin nou luminaţi. rJ) Cuventu despre boteztL(3) De Baptis. c. 4.(4 ) Cuv. 1 7 c& tre cei chemaţi. T o tu aşa de lemuritu a vorbiţii d es

p re puterea ch u rie ă a botezului »S. Varnava în Epistolia sa iţ '2; Iriu eiu A rlv . I ia cr . lib. 3 . c. 1 9 ; C y p ria n lip . 2 ; 8 . Vasilic Cont. Kvnoin. lib. 3 8 5 .

Oficiele bisericesci

După constituţiunea Bisericeî orientale, Episcopalii însărcin^ză cu o parte a afacerilor sale relative la administraţiunea eparchieî sati la eser citare a juri- dictinniî sale, pe clericiî capabili din eparchia sa *, sau elii se servesce întru acesta de consiliele lor. Asemenea clericî suntii chiemaţî maî cu deosebire a ajuta pe Episcopii şi în funcţiunile sale liturgice, spre a da serviciului divinii o splend<5re maî mare.In ac6sta privinţă se face o deosibire între clericii destinaţi numai pentru serviciul divinii, şi între aceia cari aii deosebite servicii bisericesc!.

Serviciele cu care suntii însărcinaţi clericiî catedralei episcopale se numescti în general o ftcie e c c l e s ia s - tice, iar clericiî însărcinaţi cu ele se numescu dem n itari (boerl) ecclesiastic! (άρχοντες) sau o ficia li.

Pentru înfiinţarea şi desvoltarea instituţiuuii oficielor bisericesci aii contribuiţii în istoria Bisericei orientale maî multe momente :

a) Presbiterixdti d in tim purile v e ch i a le B is e r ic e i , adică adunarea permanentă a presbiterilor ataşaţi la unii scaunti. episcopalii, şi car! formaţi Consiliul episcopalii. Ca modelii pentru acestii consiliu episcopalii a serviţii sinedriul din vechiul Testamentu ; însă pe

(1) Dr. Jos. Zhiehman, Die synoden und die Episeopal-Amter m der Morgenlamdiechen Kirchc. Vien 1867 pag. 81) urm.

74 OFIClELE BISERICESC!

lângă competenţa judiciară ce avea sinedriul, 8’aii adeogatu presbiteriuluî chreştiuii cele m ai importante afaceri ale Bisericeî episcopale în genere.

b). Tradiţiunea ec lesia stică . La splendorea crescândă a Bisericeî şi cu înmulţirea afacerilor de la bisericile episcopale, Episcopul era siliţii, pe lengă Consiliul clericilor seî, să ceră sprijinul lor şi în altele. Ast-tel instituţiunile piose şi darurile ce se fă- ceaii Bisericeî, reclamaţi ιιηύ anume economii; pentru aperarea drepturilor şi avereî Bisericeî era trebuinţă de un advocaţii; pentru îngrijirea purităţii şi a respândireî înveţătureî era necesitate a se numi unul sau mai mulţi esplicătorî aî Sântei Scripturi; solemnitatea serviciului divinii care reclama presenţa maî multor diaconi, a daţii nascere institutiuniî arclii-rdiaconatuluî. O dată înfiinţate aceste institute, aii foştii păstrate apoi în Biserică tradiţional.

c), Ccmonele. Institutul oficielor eclesiastice a a- vutu si confirmaţiunea canonică, căci în sântele canone se prescriu sau se prevedii multe din aceste oficii. Aşa s. es. canonulii 7 şi 8 al sinodului de la Gangra; can. 2 şi 26 al conciliului de la Chalce- don; can. 7 al conciliului al 6 -lea şi can. 11 al conciliului al 7-lea ecumenicii.

d). Legile bisericesci. Aci aparţinu disposiţiunile respective ale patriarchilor şi ale imperatorilor chres- tinl, care disposiţiunlaii foştii sancţionate prin primirea lor în cărţile bisericesc!.

e). Oficiele curţii imperatorilor bizantini. Câte-va din oficiele eclesiastice, cu deosebire acelea care se referă la afacerele cancelariei, ’şî datorescii originea

sistemului bizantinii de funcţionari sau ceremonialului curţii de atunci.

Numărul şi cercul de activitate al oficielor ecleziastice suutti însemnate în anume cataloge bisericesci de întindere mai mare sau mai mică. Dar aceste catal<5ge se acordă între ele numai în privinţa oficielor superi<5re; cât privesce însă oficiele inferiorc şi funcţiunile bisericesci, ele diferă în multe puncte. 1 )ar prin comparaţiunea mai multor asemenea cataloge se pdte stabili o sistemă a oficielor eclesiastice dupe p.nm o arătămti mai joşii. Mai ’nainteînsă observam u, că oficiele se împartii în oficie ale ch om lu l (strana) drepţii şi în oficie ale chorulu l stângii, avendu-se în vedere locul ce ocupă aceşti demnitari în Biserică în timpul cândti oficia Episcopulii.

Oficiele chorului drepţii se împartii în oficie su p c- riâre şi oficie in feriâre. Oficiele superi<5re se subim- parte în trei pentade. Oficiele chorului stângii se de- osibescii în oficie care se cuvinti presviterilor şi diaconilor şi în oficie ce se cuvinti psalţilor şi anag- noştilor.

A. CHORUL DREPTtTa) Oficiele superitfrc

I. Antâia pentadd1. Economul2. Sacelariul.3. Scevofilax.4. Chai*tofilax.5. Sacellion.(6. Protecdicul). ·

II. Λ doua· pentadd.1. Protonotariul.

3. Referendariul.4. Logothetul.5. Hipomnimatograful.

III. A treia pentadă.1. Protecdiciil (Vedi prima pentadă, No 6).2. Hieromnimon.3. Epigonaton sail Hipogonaton.4. Hipomnimon.5. Didascalul sau învăţătorul Bisericeî sail ti teologul.

b) Oflciele interiore1. Archidiaconul.2. Al doilea Diaconu.

B. CHORUL STINGtla ) Oficiele ce se cuvină presv iter ilor ş i Diaconilor.

1. Protopresviterul2. Defterevon sau al doilea presbitera3. Exarchul.4. Archon sau Proistosul Bisericelor

a. Archon Bisericelor parocliialeb. archon Monăstirelorc. archon antiminsielord. archon Evangeliel

5. Catechetul6 . Periodeftul (circumcursator)7. Vutistu] (immersor)8 . Functionariî cancelariei episcopale :

a. Avocaţii subordinaţî Protecdicului.b. Ceî asupra petiţhmilor.c. Cel însărcinaţi cu ţinerea ordineila dicestericle bise

ricesci.9. Funcţionarii pentru institutele de caritate :

a. Orfanotrofultib. Numodotulu sau împarţitorul notelor.

ajutorii săi

OFICIELE BISERICESC! 77

10. Eclesiarchulu.b) O ficiele c e se cuvin it psa lţiloi' f i ancu jnoştilor : an) Pentru cân tările bisei'icescî :

1. Protopsaltul.2. Cel douî domestici.3. Cei doi primiceril.4. Archon sail Şefulil contakielor.5. Kanonarchiilti.6. Proximulu.

bb) P entru cetir ile b iser icescî :1. Şeful anagnoştilor2. Nomiculii.

c c ) P entru a fa cer ile c a n c e la r ie i :1. Primicerii notarilor.2. Hartulariî stifl funcţionarii primei pentade.3. Domesticii patriarchalî sail episcopali.

dd) P entru serv i ciu lii divină.1. Laosinactul sail adun&torul poporalul.2. Catigiriariilti sau. îngrijitorul Bisericeî.3. Eftaxias sau. păzitorul hunei ordini.4. Cel asupra lumînitrilor şi a candelelor.5. Ostiariî sail portarii.

La ch o n d stângii aparţin îi f i u rm ă to re le d ia con ii sa u s e r v i c i i b iser icescî :

1. Deputaţii.2. Lampadarit.3. Domesticii uşelor.4. Tlieoril sau Neocoril, păzitorii vaselor bisericesc!.5. Camisaţil.6. Candilaptil.7. Vastagariultl sau Vastiariulii.8. Mirodotul.9. Candatariul.

10. îngrijitorul amvonului.11. Decanul.

In numerele viifoSre vom vorbi despre fie c aceste oficie şi servicii bisericesc! o parte.

CIRILPărintele alfabetului cirilicii.

Ciril, pre care de ordinarii îlft numescii inventatorul alfabetului eirilicti, are o importanţă fdrte mare pentru istoria şi literatura românescă. PSnS la începutul ju- mătăţei a doa a secuiului curenţii, Românii au făcuţii usti de alfebetull ui Ciril şi istoria lui Ciril are o f<5rte mare importanţă şi pentru istoria evului meîu a Românilor. Ciril cu alfabetul seu a lucraţii nu pentru Slavi, dar pentru popdrele dela Dunărea, şi de aceia biografia agentului principalii al culturei acestor po- p<5re este egalminte importantă atât pentru Slavi, cât şi pentru Români, carii în evul mediu aii avuţii vieţa istorică comună cu a Slavilor. De aceia noi ne-am decişii, ca aici să facemu cunoscută Românilor biografia lui Ciril, părintele alfabetului cirilicii, care alfabetii secule întregi a foştii organul ecsprimărei cu- getărei românescî şi tot-o-dată unii organti, care eu mulţimea semnelor alfabetice se apropia forte mult de mulţimea si variatiunea sonurilor limbei nc'»stre.T ? T

De ordinar, atât istoricii slavi, cât kiar şi cei occidentali, aii făcuţii pene acum o mare confusiune în datele biografice, relative la persana lui Ciril, părintele alfabetului cirilicti. Unii faeeu pre Ciril fiiii al rasei slavice, alţii au creûtti, că el este grecii de origine, şi noi am afirmatu în studiul, BCreştinismul 111

80 PĂRINTELE AI.FAIIETL'Ll'l cuaurct

Dacii că Ciril şi cu Metodic sun tu fii aî unei familii din jurul Tesaloniculuî. P. S. Porfirie Uspeskiî, cunoscuţii lectorilor noştri din alte studii, ne presintu unu noii studiii asupra personeî lui Ciril, pre care studiu îlă are formaţii pre basa unor date istorice, cu totul necunoscute publicităţeî, şi specialminte, pre basa unei cărticele, găsită în monăstirea din muntele Atonului, Hilindarul. Dupre studinl P. S. Porfirie stintemu datori, ca datele biografice, relative la Părintele alfabetului cirilică, să nu fie confundate între dînsele, şi de altă parte, că acestii alfabetii, care a foştii usitatii pene în timpurile de pre urmă şi de către Români conţine elemente, care aparţină la mai multe persone, cu nmnele de Ciril, şi în fine, că acestii alfabetii nu este slavicii. Dar mai specialii :

Celii întăiă Ciril, care se mai numesce Tesaloni- c<?nul, şi filosoful bulgarii, era grecii de origine, născuţii în Cadokia (Capadocia) şi instruită în Damasc, de unde a trecută în Alecsandria Egiptului, înainte de anul 680 dela Christos. Aicî el, aflându-se în Biserica Patriarchieî, a auditu vorbindu-i-se din altară: „Cirile, Cirile, mergi în pămentul celii întinsă, la poporele slavice, care se numescă Bulgari (a ) ; fiind că Domnul te-a predestinată pre tine, ca să le dai lor credinţă şi leere “. Ciril, audindu acesta voce, s a în-T T O 1 1

tristată, căci nu scia, unde se află pământul bulgarii. Cu tote aceste, el s’a dusă în Cipru, dar şi aici n a putută afla nimicii despre acestă pămentă, şi era să se înt(5rce în Egipt. Temendu-se înse ca să nu se aseme-

(a) Notămfi aicî, că numirea <le bulgari este generică, care nu repre- sintă pre naţiunea bulgară, ci pre tote poporele de Ia Dunărea, care se mai numescu şi slavice.

PĂRINTELE ALFABETULUI C3RILICU

neze profetului Tona, el a mersil m aî departe, prim la insula Crit, şi a ici i s'a comunicaţii, că e l trebue sa se duce pene la oraşul Tesalonic (a). Deci s a du.su el la Tesalonic şi presentându-se MctropolituJuî loan, ι-a comunicaţii intenţiunea lui. Atunci Metropolitul ϊ-a respunsii : „O, bătrînuleegumenii, Bulgarii suntu antropofagi şi eî te vorii mânca şi pre tineu. Ou tote aceste, Ciril s’a duşii în p£ţă şi aici a audiţii pre Bulgari vorbindii. In aceste momente inima lu i s a întristată şi „era ca în iadti şi în întunerectiM. Intre aceste, venindu Pascele, Ciril a eşitti diu Biserică, şi s’a aşeejatu pre scara cea de marmura, punendu- se pre gânduri şi fiindu triştii. De o dată i s a presentatu. unu porumbelu, care ţinea în ciocid seu o sforă, de care atârnau nisce seândurele roşii, şi pre care le-a lăsaţii pre umeml luî. Ciril a numeratu scân- durelele, şi găsindu-le în minierii de tre îdecîşi cinci, le-a puşti. în sînti. După care, ducendu-se el la Metropolitul, seândurele ati întratu în corpul lu î Ciril, şi el pene la atâta uitase limba grecă, îu câtii, învitatu fiindti de Metropolitul la masă, el nu maî înţelegea ce vorbescu Greciî. Aicî s’au adunaţii Tesaloniceniî, se miniuiati şi îl căutati pre dînsul. In acelaşi timpii marele Principe Desimir al Moravieî, Kadicoi al Pleslavieî şi toţi principii bulgari s’ati adunaţii în jurul Tesalonieuluî şi luptau contra oraşului mai mult de trei ani, vSrsându-şî sângele. La înkierea păceî, Bulgariî ati puşti între alte condiţiunî, ea «sa ni dea noă pre acela,, ce ni l a trămisti Dunmedeft-. După ce Ciril afosttidatti Bulgarilor, ei I au primiţii

(a.) îsotămG, că Tesalonieul cu îuiprej uriruelc era locuiţii dc Jftgf*»»- nele romane din Sirrniu (Creştinismul în Dacii).

*

PĂRINTELE ALFABETULUI C lR ILIC l’

cu bucuric. ducendii-lîi în oraşul Ravena, ce este la rîul Bregalniţa (a). Acolo Ciril le-a scrisu lor tivi deci si cinci ele litere, pre care eî îndată le-au învăţaţii, tăcendu progrese mari, şi apoi au primiţii si credinţa ortodocsă, fiindii botezaţi. Şi tote aceste se reeunosceu de unu actu al lui Dumncdeii.

Ecă decuinentul istoricii, pre basa căruia se stabilescti datele istorice de mai sus, pre care 1 1 0 1 îlu pre- sentamu aiciîn traducţiune de pre originalul slavonii:

„Cuventul lui Ciril slavenul, filosoful bulgaru din Tesalonic".

„Şi a fostă vieţa (nascerea) mea în Cadokia (Ca- padocia), iar înveţătura mea în Damasc. Intr’o di stam 111 Biserica cea mare a Patriarehiei de Alecsandria şi a foştii către mine unii cuventu din altarîi, care îmi dicea : Cirile, Cirile, mergi în pămentul cela îu- tinsii şi la poporele slavice, care se numescii Bulgari. Ţie îţi pormicesce Domnul, ca să-ϊ întorci la credinţa şi să-le dai lor lege. Iar eîimaniîntristatu forte,căci nu sciamu în ce parte este pămentul Bulgarilor. Dar 111 am duşii la Cipru şi 1111 scieti să- mi spune despre pămentul Bulgarilor şi voiam ii să me întorcu, dar m ain temutii, ca să nu me facii, ca profetul Iona. Şi după acesta m ain duşii la Crit şi aici mi s a spusă,ca sa me ducii la oraşul Tesalonic. Şi m’am duşii şi m/am presentatii Metropolitului loan, şi îndată, cem’a ve- clutti, el a rîsii de mine forte şi mi-a (lisă : o bătrî-

(a) Oraşul Ravna (Ravena) era apropo de Aclirkla. Acesta se vede dintr’o inseripţnme dc pro Psaltirea de Bolona : „Şi s’a scrisă (Psaltirea 1 în oralul Ochrida, în satul numiţii Ravna, şi pre timpul Impc- ratonilui Asan Bulgarul “. De unde resultă, că acestii satu era în împrejurimile Acliridel, şi el, pene la strămutarea capitalei, a fostu oraşă, şi aici se vede, că trăia Ciril. (JţpeiW. CJaBHH. HaMJUIIIMKH CpeSJieCKaiO c. π. 1868).

nule egmnenu. Bulgarii siintu mâncători de omeni .şi te vorii mânea şi pre tine. M ain duşii la torgii şi ani audiţii pre Bulgari vorbindti, şi inima mea sa spăi- m eu tatu în mine şi eram ca 111 ia dii şi în întunerecfi, Şi într o di, adecă 111 S-ta Duminică, m amdusu la Biserică şi şedemu pre scara de marmură, cugetând ii şi întristându-me, şi ecă că vedii unu porumbelti vorbindu, care purta în ciocti o legătură de scândurele roşit, legate cu nodu şi mi le-a puşti mie pre umeri. Deci nuţnerându-le, le-am gasitti pre t<5te trei deci şi cinci şi punendu-le în sînu, le-am dusti Metropoli- tuhu. Atunci ele s’ati ascimsti în corpul meii. Şi eu căutândti în mine limba grecă, după ce Metropolitul a trămisti de m’a învitatti la masă, nu înţelegem ii ceia, ce’ mivorbiati mie Grecii. Aici s ati adunaţii toţi Tesalonicenii şi se minunaţi de mine şi toţi căutau să me vade. Deci ati audiţii şi Bulgarii vorbindu-se de mine — marele principe Desimii* al Moraviei, Ra- dicoi, principele Preslaviei şi toţi principii bulgari, carii se adunase în jurul Tesoloniculut şi luptau de trei ani, versându-şi sângele şi cliceti : daţi-ni noî pre acela, ce este trămisti 1101 de la Dumnedeti. Şi cu modul acesta me dădură pre mine. Şi m’ati luaţii pre mine Bulgarii cu bucurie mare şi m’ati duşii pre mine în oraşul Roveni, de pre rîul Bregalniţa. Eti le- am scristi lor trei (Jeci şi cinci de litere şi puţin i-am învSţatti pre dînşii, căci ei singuri făclii progrese mari. Şi ei (Jicnii, tii trebue să ne înveţi credinţa or- todocsă, şi botezându-ne, să ne proaducî lui Dumnezeii".

Să supiiuemti de acum acestii cuventti criticei, ea să vedemti ce anume fapte istorice putemti avea din

PÂRINTELE ALFABETULUI CIRIBICC________________8 3

cuprinderea luî. Aici se < .ice, ca egumenul Ciril a ti'iiitti la Metropolitul loan al Achridcî. Şi în adevăr, ca î„Achrida ati foştii maî mulţi Metropolises numele de loan. Intaiii loan, care a luatti parte la sinodul din Sardica (347); loan, care a fostti la sinodul al VT-lea ecumenicii (680); şi în fine, loan, care s’a chirotoni- sitîi în Tesalonic, pre timpul Imperatoruluî Andronic celii tinerii (1328—1341) (a). Dar fiindu capre timpul luî loan întăiti Bulgariî încă nu erau îu Europa, iar pre timpul luî loan al treilea alfabetul cirilicii era de midt în usu la poporele de la Dunarea, de aceia trebue să adinitemii, că Ciril, părintele literilor cirilice, a trăitu îu Tesalonicii pre timpul luî loan al doilea şi anume pre la anul 680. Cu acestii anii con- cade şi năvălirea Slavonilor asupra Tesaloniculuî, menţionată prin cuventul de maî sus al lu î Ciril. Cu modul acesta şi în basa celor doe fapte istorice de maî sus, trebue să admitemii, că a lfabetu l cirilicii s e da to resce Iul Ciril, capadoco-tcsa lon icânu l, ca re a trăită în jumătatea a doa a secu iu lu i VII-lea, şi nu luî Ciril, care a înveţatii pre Slavonii din Moravia şi Pa- nomia în secuiul al lX-lea.

Acestă veritate istorică se maî confirmă şi prin alte fapte. In traducţiunea slavonă a Evangelieî dela loan, făcută de către Ciril, cel din secuiul al VII-lea se citesce: „ B i H a iiU 'k B'k c j o b o . — La începutîi era cuventul de 6re-ce acelaşO tecst se traduce de cătr6 Ciril al secululuî a IX-lea astO-feliti: „ncnepen eî; cjobo — întâiu era cuventulu. Apoi trebue să luămii în consi- deraţiiuie şi asigurarea tradiţională a Bulgarilor, că

( a i Le Quicn. Oriens Cliristianus. Detlioccesi Hlirica, cui us caput Thesolonica.

PĂRINTELE ALFABETULUI ClKILICt

Ciril, părintele literilor cirilice, a remas multă timpă printre poporele de la Dunărea, în ore-ce despre Ciril, care a tradu.su cărţile pentru Moravi, se scie, că el a predicaţii la Bulgari numai în trecetu. Pre I0ngă aceste, forma alfabetului cirilică semenii forte bine cu scris<5rea greco-ionică, carea se întrebuinţa în Capadocia, Palestina şi Egipt cu mult înaintea lui Ciril, fratele lui Metodic, care de ordinarii se consideră, ca inventatorii al literilor cirilice. Acesta se p<5te proba cu scrisdrea manuscriptului Bibliei de Sinaia, produsti al secuiului al VII-lea, cu manuscriptul Evangeliei de Tesalonic, scrisă la 835 după Christos, cu manuscriptul Psaltirei de Palestina, ce se datoresce anilor 862 şi în fine cu scrisorea mai multor papiruse, datorate seculelor al IV, V şi λ I, şi produse în Alecsandria Egiptului, de unde a venită Ciril, despre care ni e vorba. El a veclută acostă scrisore în locurile, pre unde îşi făcuse cea mai mare parte din vi^ţa sa şi pre 16ngă literile greco-ionice, el a mai adausă nisce semne, parte împrumutate, parte create pentru sonurile, ce nu-şi aveă ună senină co- respundentă în alfabetul greco-ionică şi pre aceste semne le-a acomodată la fonetismul, pre care el l a au<Jită în Tesalonic. Aceste semne suntă : e—b, *—j, S—z, e—ţ, 4—c, ui—ş, a —şt, έ—ă, u—î, i.—1, şi ic—iu. Şi din conţinutul cuventului se mai vede. că Ciril a auijită în Damasc despre atrocităţile Bulgarilor în contra Grecilor şi aici el s a decisă pentru creştinarea lor şi crearea alfabetului, propriă nu numai limbeî Bulgarilor, dar tuturor limb el or, vorbite de pop<5rele dela Dunărea, şi astă-feliiia căutată şi

pre calea civilisăreî acestor popore, să înlăture bavl >îi- ria lor.

Pre longă aceste, trebue să mai scimti, că serviciul divinii se efectua în limba slavonă prin Bisericile de la Dunărea cu mult înaintea lui Metodie şi a lut Ciril din secolul al IX-lea. Apoi adăugamu, că Slavonii din greci, adică Românii, scrieţi la anul 688 limba lor cu litere grece (a). Ambasada bulgară, dusă 111 Constantinopolti la anul 869, mărturisesce, că străbunii lor, venindu în Media. (678), au găsită printre poporele de acolo unu cleră grecu (b).

Afară de Ciril Capadoco-Tesalonicenul, despre care am vorbiţii pene aici, istoria ne presintă şi unti al doilea Ciril, supranumiţii Catana, dela oraşul cu acestti nume din Sicilia, şi care a creştinată pre Ruşi la anul 866 sau 867, introducendă scrisorea alfabetică în locul celei fonetice. El a fostă trămisă în Rusia de imperatorul Vasilie Macedonenul cu E- piscopul Alecsie, despre care se menţioneză întrun ii manuscriptu. arabii, care cuprinde articulî de- a î lu i Paisie L igarid, Episcopul de Gaza (c). Despre acestti Ciril menţioneză Bandurie, când arată modul, cum acestu Ciril a compusă şi combinaţii alfabetul : „Atunci ţinea împerăţia Romanilor Vasilie din Macedonia. El a primiţii cu bucurie mare pre ambasadorii Ruşilor şi le-a trămisu lor pre unu Archiereti, renumiţii prin pietatea şi virtuţile lu i şi cu acesta pre alţi doi bărbaţi, Ciril şi Atanasie, cariî de asemenea erau bărbaţi virtuoşi şi forte învăţaţi, cunoscendă nu numaî s-ta Scriptură,

(a) BosiiHCEifi. MocKBa. 1855. pag. 191.(b) Lbirl. pap. 291 şi 299.(c) Tpyjţa KieBCKofl Dyx. No. X , 1877. peg. 88.

PĂRINTELE ALFABETULUI CfRILICt

dar dispuneţi şi de cunoscinţele umane. Despre demnităţile acestor omeni atesta scrierile lor. Ki, mer- gendă acolo, au înveţatu pre toţi şi ϊ-au botezată, deprindendu-î şi cu pietatea creştină. V&d end u barbaria şi grosietatea cea mare a acestui poporă, menţionaţii bărbaţi aă credută de cuviinţă, ca să-i înveţe cele doe-clccî şi patru litere ale alfabetului elenă, pentru ca să nu decade de la pietatea creştina. De a- ceia ei le-aă săpată trei-deci şi cinci de litere şi i-ai'i înveţatu'pre ei. Numirile acestor litere suntu: az, buki, vede, glaod, (glagol), dobro, geest (iest) jivete, zelo, zemblea, îje, i, caco, liudi, mi, naş, on, pocoi, rîţă, slovo, tverdo, ic, fert, cher, ot, ţî, cerv, şa, şta, er, erî, cri, iati, iu, ius, ia. Pre aceste litere eî le învaţă şi pene acum şi observă pietatea.

Acesta istorisire ni amintesce mai multe fapte istorice, şi daă locă şi la nisce reflecsiuni importante. Ruşii în anul 864 aă asediată Constantinopolul din partea Mărei şi pre uscată, dupre cum se constată din nisce discursuri ale lui Fotie, adunate şi publicate de către P. S. Porfirie într’o broşură a parte.In acostă espediţiune Ruşii, dupre cum se probeză tot din acele discursuri, n’aă putută lua Constanti- nupolul, prădândă numai şi jăfuindă împrejurimile lui. La 866, când pre tronul Rusiei se afla Miehail a l 111-lea, iar la Constantinupolă Vasilie Macedonenii, Ruşii aă primită creştinismul, despre care mărturisesce Fotie în enciclica sa către Bisericile de Orientă, Atunci aă fostă trămişi la Ruşi predicatorii Alecsie, Ciril şi Atanasie, carii aă răspândită creştinismul şi temendu-se, ca să nu perele pre Ruşi din causa literelor grece, ei le-aă săpată litere proprii, adeca

le-aii daţii alfabetul luî Ciril Capadoco-Tesalonicentil, care se afla în uşii la poporele de la Dunărea, nu~ mindu-le cu numirile alfabetului foneticii (rjerojHjjiti), cunoscuţii de mult Ruşilor. Cu modul acesta, cei trei predicatori, combinâudu alfabetul foneticii al Huşilor, care are o formă cu totul particulară, cu alfabetul cirilii, care se mai numesce în literatura slavă şi alfabetu etimologicii, eî aii elaboraţii alfabetul cirilicii, mtrodusti maî în urmă şi la noi, unde semnele suntu de origină greco-ionică cu puţine semne inventate pentru sonurile proprii ale limbelor, vorbite de poporele de la Dunărea, iar numirile slavice, împrumutate de la alfabetul lor foneticii. Eca cuvintele, pentru care noi afirmămu şi în publicitate opiniunea nostră, că alfabetul c ir i licu , u sita tu ş i în litera tu ra rom ână , este unU alfabetU p r o p r iu lim belor, v o rb ite de p op o re le d e la D unărea ş i cu num iri num a i s la v ice .

Acum deşi monumentele istorice nu ne comunică nimicii despre s<5rta viit<5re a colegilor lu î Ciril, totuşi despre Ciril avemii cunoscinţî positive, că el pre timpul lu î Fotie, seu al predecesorului şeii, a deveniţii Episcopii de Catana, oraşii din insula Sicilieî, carea a foştii sub dominaţiunea Turcilor, a Aglabi- ţilor şi apoi a Fatimiţilor, păn6 la Rejer Normandul, (1058), când aii foştii alungaţi de aicî în modii definitivii Arabii şi Greciî, iar în respectul eclesiasticii în totii timpul acesteî ocupaţimiî Sicilia a fostu sub administraţinea Constantinupoluluî. Despre Ciril maî scimu şi acesta, că el în adânci bâtrîneţe a muritii 111 oraşul Catana şi a foştii înmormentatii aici. (a)

(a ) Bo,lflHCEÎti. O BpeMCIIH np07CX0Z.lCHIfl CJI3/B1IHCKHXT> IIHCLMCIIl·· Moseva. 1855. pag. 68-70.

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICC. 89

Penfc aici noî am ecspusti datele, relative la alfabetul cirilicti, care se datorescîi luî Ciril Capadoco- Tesalonicenul, precum şi acele, care se datorescu luî Ciril de Catana, de acum vomu studia datele relative la Ciril, fratele luî Metodie, care de ordinarii se consideră, ca părinte al alfabetului cirilicti.

(Va urma). Ârchim. Ocnadic Eităc&w.

Starea monastirilor

In cel ft din urina timptt sau publicaţii 1 1 1 mai multe jurnale uisce denunţări forte grave asupra unora din monastirile nostre, mal aleşii asupra miora din monastirile de călugăriţe. Nu sciniu. întru câtă aceste denunţări suntii fondate; sigurii însă este că ele făcu unu mare reu instituţiimiî monachale, fiindii că publicul, cetindii necontenitu asemenea fapte scandalose, fără a ’şî da ostenela de a cerceta deca ele suntii adevărate sati nu, concepu în cele din urmă pe nesimţite o mare antipatiă şi ură chiar în contra mona- chismuluî.

Nu voimii a lua aci în apărare starea actuală a mo- năstirilorti nostre. Scimii f(5rte bine, că astădî rarii se mai găsesce între monachî spiritulii acela de care erau însufleţiţi monachiî din vechime. Cine a avuţii ocasiunea de a visita monastirile ndstre şi a le cun<5sce de aprtSpe, de sigurii că nu va fi dispusii a numi viaţa monachalâ o viaţă ângerescă, cum o numiaii altă dată părinţii Bisericeî. Starea actuală a monastirilor nrîstre lasă mulţii de doriţii, şi credemu că St. Sinodu se7 ,

va grăbi a lua mesni’î energice pentru îndreptarea răului.

I)e altă parte însă nu putemti tăgădui că există astâijî un curent puternicii de a atribui monastirilor

STAREA MONASTIKIIjOK

nisce rele ce nu exista, sau a cHagera cele ce siuitu. pic£ndti acesta n’avemti în vedere numai artieulele ce se publica prin jurnale. Jurnalele nostre, clin nenorocire, nu prea suntu scrupuldse, când îi este vorba de a critica pe cutare perscSnă, pe cutare sau. cutare instituţiuue; dar maî cu seină ele suntti forte ospitaliere pentru articule relative la fapte scandalose, reale sau inventate, ale monacliilor.

Am avută neplăcuta ocasiune de a constata aceaşî disposiţiune chiar din partea mior bărbaţi, cari din posiţiunea şi misiunea lor au datoria de a fi mai scru- puloşî în privinţa acesta, şi cându dicemii acesta avem în vedere pe Domnul deputatti Pantazi Ghika, şi âtă pentru ce.

Pe la finele anuluî trecută s'a publicaţii 111 Jiu tele P ub lică iui articul forte violentă asupra administra- ţiunei Monastireî Ţigănescî şi special asupra Eco- nomeî din acea monastire. Maicele, se dicea în acel îi articul, suutu reu tratate, reu hrănite si batjocorite de către autorităţile monastireî, şi că s’ar fi petrecendu acolo fapte scandalise. In unna acestei denunţări, onor. Ministerîi de. Culte, în înţelegere cu Sânta Metropolie, au trimis a anchetă ca să facă o scrupu- l(5să cercetare. Delegatul Ministeriului a iostii 1 )-l Pantazi Ghika; ca delegată al Metropoliet a mers Theodor Iconomu, protoereul judeţului Ilfov.

Resultatul anchetei a foştii procesul-vcrbalft, încheiată în facia soborului monastirii. Din acestii procesti-verbal, pe care Iii publicăm ii aci joşii, se vede fdrte clar că comisiunea, dup6 o cercetare scrupulosa. a constatată că cele denunţate prin jurnalul lih n it· Publica nu suntii esacte. Procesul-verbal este sub

STAREA MONASTIKllΑ»κ

semnaţii atât de d-1 Pautazi Gliica, ca tă şi de Cuc. Protoereu de Ilfov şi de unu mare uumeru de monachiile asistente.

Darii n’ati trecută douS treî dile, D-1 Panta zi Ghika tace un alt raportă către D-1 Ministru de Culte întrună sensă cu totul contrariăconstaturilor făcute la faţa locului. De unde acestă schimbare?Nu seini. Positivă este că D-1 Pautazi Ghika n a maî făcută altă cercetare de câtă acea d’ânteiă. Conclusiunile cele maî de căpetenie ale raportului celui nou al d-luî Pautazi Ghika a fostă : a se desfiinţa masa comună şi a se destitui Economa Daria, — uitândă D-sa că cu puţine (Jile maî ’nainte făcuse laudele cele maî mari acesteî Econome.

Raportul Domnului P. Ghika remâind fără nici ună efectă —şi acesta, negreşit din causa contradic- ţiuuiîîn care se afla cu menţionatul procesă-verbal — s’a presentat Camerei o petiţiune subsemnată de maî multe călugăriţe, prin care cereaă ceia ce cerea şi D-1 P. Ghika prin raportulă sSă.

Nu seim cu al cui îndemnă s a f&cut acea petiţiune, nicî daca sub-semnăturile călugăriţelor ce figurau într'ensa, eraă cu scirea lor. Destul că petiţiunea s’a recomandată comisiuniî de petiţiunî, iară D-1 P. Ghika, raportorul comisiuniî, a susţinută în raportul seă tot ceia ce susţinuse şi în raportul seu ca delegată al ministerului.

Dar, întrebăm pe D-1 P. Ghika, cum stă cu constatările făcute de D-sa care se vedu în procesul- verbal sub-semnată de D-sa ? Cum se esplică că peste nopte s’aă făcut rele, cele ce cu o di mal nainte au fost forte bune? In procesul-verbal se (lice,

STAREA MONASTIRILOR

că Economa este onestă, capabilii, harnică, care n a nemulţumiţii de câtîi pe câte-va maice cu purtare necorectă; cum dar se face că ea în raport.il se prc- siută ca o fcmce de o răutate şi cruclime barbara?In procesul-verbal se (Jice că mai totii soborul de maice a declaraţii că nare de câtîi espresiunî de re- cunoscinţă peutru administraţiunea Monastirel; pe ee basă dar D-l Pantazi Ghika, atâtii în raportul seu către Ministeriii, câtii şi 111 cel către Cameră, susţine, că administraţiunea este de nesuferiţii ?

Este propabil că mulţi din aceia cari aii cetitti ra- p<5rtele D-luî P. Ghika au erediitu, că lucrurile suntii în adeverii aşa cum se espunti acolo. Fiă-ne dar permisii a desminţi pe D-sa aci prin ensuşl procesul- verbalii sub-semnatii de D-sa.

Ecă acestti procesti verbal :

PROCES-VERBALSub-scrisul, delegaţii al Ministerului de Culte si Instrucţi

une! Publice, însărcinaţii prin Ordinul No............ de la . , .a revieui St. Monastire Ţigănesci în t<5te amănuntele morale, materiale şi istorice, precum şi a cerceta despre neorfinduelele semnalate de cliaruL Binele Publică de la 17 August a. c.

Venindii în faţa locului la 27 Septembre s6ra, în asistenţa Sânţieî sale Cucernicului Părinte Protoereu Teodor Economu, delegaţii de înalt Prea Sânta Metropolie a Ungaro-României cu nota No. 2052, am intrat* în anchetarea însărcinărei care s’a urmatu şi a doua φ , la 28 Septembre corent, şi am pro- cedatii precum mal joşii se arată.

Am luaţii statul de presenţă pe trimestrul ultimii Iuliii 18H1 şi am convocaţii întregul soborii menţionaţii in acel statii, (lin care preaentându-se una sută trei-(|eci si două maici monalie şi încă două trecute în buget ca surori, întrebate fie-care în parte, una câte una, aii respunsii că nu au absolvi fi nici o ne-

mulţum ire. c ă - ş î p rim e s c ii p o r ţiu n ea cu v en ită dc. ta. Cazan şi ca ti s e r espu nd e r egn tatii p e f i e - c a r e tr im estru sum a c u r cu i la de 13 franci şi 75 bani pentru îmbrăcăminte, precum asemenea si eă li se da vinul datoritii la hramuri, (Iile mari si sărbători: majoritatea, aj trop e unan im ita te aii d ec la ra ţii ca' un ah sa m an ifeste d e câ tii e .rp resiun î d c r e cu n o s c in ţă că t r e S ta r e ţa ca r e Ic tratetfa cu o m aterna a fe c ţ iu n e şi cu care au trăit totii-d’a-ima forte bine, tară a avea nici o reclama ţiu ne a face în contra; in câtii privesee pe maica Economa, t<5te câte s’au presentatu aii declaraţii că este on esta , a c t iv i i ş i ca pab ila şi ca num ai m u n cii sa le n ep r eg e ta tă se da to reş te , sub buna su p ra v e g h e r e a S tă r i ţ/ί, aduiinistraţiunca în tru td te sa t is fd că tâ r e a m on a s t ic e i ; patru însă maice anume : Monaha Melania, monahii Victoria, monaha Iustinia Dra.gomirescu şi monaha Mi- ropia s’au plânsu că maica Daria Economa le-a batjocoriţii cu expresiunî violente insultătdre si că este aspră peste ori ce cuviinţă cu elle; m ajorita tea in sa a S oboru lu i, p r in m onahete p re s en te aii p ro te s ta tă h i con tra a ce s to r a cu sa fiu n î, a firm ând , c ă E conom a este h a rn ică ş i m a t cu sdmă Stariţa a susţinuţii că prin onestitatea şi activitatea Economeî, făcându o bună administraţiune, plângerile în contra sa nu suntii fondate. Cercetâudu aceste plângeri am constatatii, că reclamanta monaha Victoria, după încredinţarea chiar a majorităţeî soborului, are obiceiul permanent de a se turbura dilnicu şi neconteniţii minţile prin beutură, şi dovadă starea ameţită în care s’a presentat chiar înaintea ndstră, delegatul Metropoliei şi delegatul Ministerului; că plângerile maicel Pahomia ,care a cincea a reclamaţii si ea în contra Economeî, provinit din pasiuni şi resimţimente că a mustrat’o pentru vi si te ilicite ce lc primeşte farâ bine-cuventarea Stariţel; că acusaţiunea maicel Iustinia Drago mi resell provine din nemulţumirea că St. Si- nodu nu a încuviinţaţii călugărirea unei surori tinere, care prin etatea eî 1111 trebueşte să fit* călugăriţă; că Maica Monaha Miropia a declaraţii că nu are nimicii personalii cu E- conoma, că nu s’a certatii nici o-dată cu dânsa, nici că ia disu eî vre-o-dată vorbe rele, de câtii că în generalii Maica Eco-1 Onoma este cam iute de gură, şi că singura plângere fondată

STARF.A MONASTIRILOR

nu este fie cutii accea a Monaheî Melania, care a fontii pe nedrept gonită de la oblon nedându'i porţia de mâncare cuvenita. Maica Economa însă, şi Cuvicîsa Stări ţa afirmă că şi-a luaţii şi îşî iea necontenita porţia de mâncare, afirmare confirmată şi prin depunerea majorităţii asa că acesta din urmă acusaţiune nici ea nu se adevereşte.

Din cele mai sus menţionate resultâ, ca n ic i una d in acusa ţiun ile p en tru ca re a. f o s t Λ ordonata, a cesta în c e r c e ! arc. n u este întemeiată, şi c ă tote nu provi/nU d e câ tă d in an im osită ţî exteridre, pentru că Stariţa, în puterea datoriei ce îi impune regi dele Canonice ale Monastirilor, a făcuţii unor monahe mai neexperimentate, legitime observaţiuni asupra unor visite ilicite si compromitetdre, care dau loctl la sgomote necuviin- ciose şi chiar la scandaluri vătămăt<5re ce se primescil de vre-o sese, şepte monahe fără autorisarea Stanţei, care a pus’o în posiţiune de a lua măsuri pentru menţiunea moralităţii cuvenite în monastire. ·

Maica Stariţa ne-a arătatii încă, spre a constata existenţa răului, că trei monahe care în adeveru aii lipsiţii la apelul nominal ce am făcuţii, ari plecatu în Bucureşti nu numai fără voia si biiie-cuventarea sa, dar chiar după ce le-a refusatiî acostă voie; ca să fie presente la anchetă; considerândti însă că acestea suntu infracţiuni de caractend spiritual, a căroru înfrânare in cumbă numai disciplina Bisericei, spre a nu da propoi*ţiuni mai mari răului şi a nu face să crescă scandaluri, nu meuţionănm numele fiiptuit6relor infracţiunilor aci, luând actfi de asigurarea dată de către cucernicul Protoerciî, delegaţii al Sântei Metropolii, că cuvenitele disposiţiiim eelisias- t.ice disciplinare se vor aplica.

Acestea fiindu acusaţiunile care a provocaţii ancheta co- rectivă de către Mctropolie şi Mmistera, am închiatU presen- tul procesti-verbal în triplu exemplarii, între care unul luatu de delegatul Sântei Metropolii, altul de delegatul onor. Minister ii şi celfi de al treilea lăsaţii Monastireî.

Pentru tote cele-l’alte ccstiuni privitori; la adaosele indispensabile în bugetul monastireî, la reparaţiuni şi la diferite

le ramuri administrative, delegatul Ministerului îş i reservă a

le arăta prin deosebita raporttt către D-nul Ministru al Cultelor şi Instrucţiuni Publice.

Făcuţii la Monastirea Ţigănesci, 28 Septembrie 1881.(Semnaţi) : Delegatul Ministerului, Pantazi Ghika

Delegatul Prea S-tel Metropolil Protoercti Teodor Iconomu. I Subsemnaturile mat multor monachil.

Λ

O nouă mijlocirepentrn

ÎMBUNĂTĂŢIREA P08IŢIUNH PREOŢILOR

Lectorii'noştri sciu că în urma necontenitelor mijlociri ale I. P. S. Mitropolitti Primaţii, Camera deputaţilor a votatii, pe la finele anului 1880, următorea propunere :

„Se recomandă onor. Guvemii ca de urgenţă să supună corpurilor legiuitore unu proiecţii de lege pentru îmbunăţăţirea s<5rteî preoţilor şi remunerarea lor în raportii cu serviciile ce aducti societăţii şi cu esigenţile de vieţuire. “

Vedându însă că acestti votti al Camerei nici pînă astăzi n’a avuţii nici unii efectu, I. P. P. S. S. Me- tropoliţî şi P. P . S. S. Episcopî au făcuţii, în Senatti, ur- măt(5rea propunere, cetită în şedinţa de la 27 Februarie de către I. P. S. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei.

Domnilor senatori,Patriotismul şi zelul cu care Corpurile nostre legiuitore,

în curgere de mai mulţî ani, se ocupă spre a dota ţera cu instituţiunî şi legi organisătore în tote ramurile vieţei şi ac- tivităţet nostre naţionale, este o dovadă vederată de interesul cel mare ce aii representanţiî naţiune! pentru desvoltarea şi interesul naţional. Necontenita s'au făcuta şi se facu legî pentru îmbunătăţiri şi progresa în armată, în administraţie, in justiţie, în comerciti, în industria, in agricultură,

3

ίη scolele de tote gradele şi specialităţile, ceea ce ne bucură torte, şi la care şi membrii inaltuluî cler, ca senatorî, participă cu cea mal mare bucurie şi satisfacere morală.

Credema insă, D-lor senatorî, că a sosiţii timpul ca noî în virtutea prerogativei nostre de representanţî ai bisericeî religiuneî ţerei, şi a calităţeî nostre de senatorî şi membrii ai acestuî înalta Corp legislativii, să rugăm 0 . atâta pe D-vos- tră, D-lor senatorî, câtîi şi pe guvernO, ca să întorceţî o bine voit0 re luare aminte şi asupra stăreî materiale şi culturale a clerului nostru naţional şi să bine-voiţî a lua şi în acesta privire masurile ce le veţî crede mal nemerite pentru îmbunătăţirea stăreî materiale, culturale şi morale a clerului pe calea legislativă. Căci starea actuală a clerului nostru este departe de a putea corespunde înalteî sale misiuni, de educatorii şi conducător al poporului pe calea morală şi religiosă.

Nevoile clerului românii, care cerii o imperiosă îmbunătăţire, se raportă : i) La îmbunătăţirea stăreî luî materiale;2 ) La îmbunătăţirea stăreî luî de cultură şi educaţiune bi- sericescă. Ne mărginimti acum de-o-cam-dată a atrage luarea aminte a D-v. asupra posiţiuneî materiale a clerului şi a bisericilor comunale, atâta urbane câta şi rurale. EstesciutO că ori-ce posiţiune în societate, care nu procură mijloce de un buna trăia onorabila şi asigurător vieţeî şi onoreî omului, devine urâtă, degradată si părăsită, mai ales de personele inteligente şi cart posed simţul demnităţeî omenescî într’unC grada mai desvoltata prin cultura intelectuală şi morală, căci omul nu este numaî spiritu ca să potă trăi numai în lumea ideală, ci omul constă din trupa şi din spirita. Precum spiritul se nutresce, cresce şi se desvoltă prin mijloce spirituale şi morale — sciinţa şi virtutea —, tot aşa trupul se întreţine, se nutresce şi se desvoltă prin mijloce materiale pămentesci, cunoscute de jtoţî: hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, încăldirea, luminarea, ş. a.

Chiar de la începutul omenireî, Dumnedea, după S-ta Scriptură, la crearea omului, i-a creata mai ânteiu trupul din pâment, apoi a insuflata în ela puterea de viaţă fisică

IM RU N A tX tIRK A POSI [1L NIÎ PREO ţ l î . OR

şi morală, sufletul. Αροϊ Ί -a procuraţii maî ânteiti mijloce de existenţă fisică — o grădină cu tot felul de rode din care elii să se p6tă hrăni — după aceea ’ϊ-a data prescripţiunl pentru desvoltarea lui intelectuală şi morală.

Biserica fiindtt o instituţiune neapărată în societatea ome- nescă pentru educaţiunea religi0să şi morală a poporelor, încă din vechime tote naţiunile, maî alesă cele civilisate şi maî bine organisate, aii procurata şi procură mijlocele de existenţă preoţilor lor, potrivita cu îndatoririle şi serviciile ce el aduceaţi şi aducă societăteî.

Ce s’au făcuta şi ce se face la noi in acostă privinţă ? Legislaţia modernă n’a făcuta mai nimica pentru îmbunătăţirea posiţiuneî materiale a preoţilor noştri. De şi pentru cultura intelectuală avem înfiinţate în tote părţile câte un seminara, înfiinţate unele maî înainte, altele mal în urmă, însă posiţiunea materială a clerului, mal alesă rurala, este aceiaşi, cea clironomisită din secolele trecute, o mică cătime de pămenta pentru preoţii de la sate şi darurile bene-vole ale creştinilor pentru serviciile religiose, cari suntc forte minime şi neînsemnate. Pe lângă acestea, preoţii se mal bucura de scutirile de dări. Acesta este totă posiţiunea materială a preoţilor sătesc!. Pe la o mare parte din sate, şi anume pe acele redeşescl, preoţii n'aa nici pămenta de hrană. Cânţăreţil, cari sunta indispensabili pentru serviciul biseri- ceşcG, n’aO pe la sate nici păment, nici salarii, nici vre-o scutire de dări ca în timpul trecuta. Preoţii de la oraşe, cel mal mulţi, afară de cel de la bisericile întreţinute de Stat, n’aa nici salarii, nici pămenturl de hrană, şi trăesca numai din micile ofrande ale pioşilor creştini. Se înţelege de la sine că posiţiunea preoţilor în genere este forte de jelită, maî aleşii cânda ne închipuimu că el suntii omeni cu familie. El în totă vieţa lor, suntii siliţi să muncescă pentru ca să ’şl potă procura hrana dilnică pentru el şi familie, fără a mal putea să gând£scă la ocupaţiunile intelectuale, ce suntu inerente misiune! lor de educător! morali al poporului. De aceea seminarişti! ce! mal talentoşl fuga de cariera preo- ţ£scă şi îmbrăţişeză. alte ramure ale vieţeî sociale, cari pro

cură mijloce mai avantagiose pentru viaţă, iar pentru preoţie r£mânu numai mediocrităţile şi încă şi mai jos de mediocrităţii, şi aceştia, peste 2 —3 . ani de la hirotonia lor, nict mal semănă să fie învSţatu in vre-o şcolă, căcî din causa sărăciei şi a ocupaţiunel numai pentru procurarea existenţei dilnice, părăsescCi cu totul studiul şi învăţătura şi rămân ti in aceeaşi stare, ca şi simplii ţărani, ce nu au primiţii nici o cultură.

Nu numai preoţii nu ati mijloce de traltl, dar chiar bisericile, mal alesd cele din comunele rurale aft ajuns în starea cea mal deplorabilă, lăsate fără reparaţie, fără cărţi, fără veşminte, fără obiecte necesarii pentru servicid, precum : luminări, vin şi prescuri pentru S-ta Leturgie, în câtii pe la cele mal multe locuri, preoţii trebue să procure şi aceste obiecte din mijlocele lor proprii. Ce este mal mulţii, suntO pe la sate şi oraşe biserici cari au foştii dotate de cititori cu mijloce de întreţinere, dar unii din primari aii deturnatei de la destinaţia lor şi aceste mijloce proprii bisericesc!.

Una din căuşele principale, pentru care bisericele şi clerul a ajuns în asemenea tristă posiţiune, este că, după vechia şi tradiţionala pietate a străbunilor noştri, aflându-se biserici prea multe după necesitatea de astă-dl şi clerul mal numeros de câta să pote întreţine convenabil, astă-dl spre a remedia acestu inconvenientil, Sântul Sinodti încă din anul 1 8 7 3 , îndată după înfiinţarea sa, a votata unu regulam entti pentru regularea parochielor şi, prin urmare, şi a preoţilor. In acelîi regulamentCi prin art. 1, se stabilesce întinderea unei parochil atâtii prin oraşe câtii şi prin sate, de la 1 0 0 — 2 0 0

familii. Prin art. 2 se hotărăsce că, dacă în coprinsul acelei parochil ar fi duoă sau mal multe biserici, acelaşi preoţii va send pe rândti în tote acele biserici. In art. 3 se determină servitorii bisericesc! unei parochil, anume unii preoţii parochil şi dou! cântăreţi, iar, pe la oraşe, unde trebuinţa va cere şi vor fi midloce, se va adăoga unu diacon.

In parochiele unde numărul familielor va trece peste 2 0 0 , se va putea încă orindui unu preotQ ajutorii, precumO şi la parochiele mal mici de 2 0 0 familii, dacă enoriaşii ar cere

IMUUNĂTAţ IREA POSIŢIUNJÎ PREOŢILOR 101

si ar voi să întreţină unu al duoilea preotO. Regulamentul acesta s'a sancţionată şi promulgatei încă de la i Iunie 1 8 7 3 .

In acelasil anii, în sesiunea de tomna, Sântul SinodO s'a ocupata din noa cu acestă cestiune şi, prin unii regulamente mat amănunţita, a arătata mijlocele de întreţinerea preoţilor şi a bisericilor pe la comunele rurale şi urbane, s’a pronunţata, din noa pentru o nouă împărţire a parachie- lor în înţelegere cu ministrul cultelor. S’a stabil iţii ca să nu se hirotonisăscă mai mulţi preoţi de cât ii numărul parochielor stabilite din noa. Preoţii cari s’ar găsi de prisosO să se strămute la parochiele lipsite de preoţi. Acela care nu artt voi să se strămute acolo, unde cere trebuinţa, nu va avea dreptfl a cere nici o îmbunătăţire a posiţiunel sale preoţesc!. S’a decisa ca fie-care biserică să aibă câte o epitropie, compusă din trei membrii, care să administreze avutul bisericeî, să dea compturl anuale primărielor locale, şi să presinte bugetul; economiele ce ar resulta anual să se depue la casa de depuneri şi consemnaţiunl, pentru ca cu timpul fie-care biserică să ’şl potă forma capitalul necesar pentru buna sa întreţinere. Şi acest regulamenta s’a sancţionată si publicata de guverna, ba s'a data chiar circulare ministeriale pentru aplicarea lui. Dar în mal multe locuri, saO nici decum, sau forte răO se execută. In sesiunea de tomna a Sinodului din 1 8 7 5 , ministerul de interne, recunoscendO necesitatea de a se îmbunătăţi ore-cum posiţiunea preoţilor din ţeră, s’a adresat către SinodO, cerendu-I opiniunea, ca ce left s’ar putea fixa pentru preoţi prin bugetele comunale ? Sinodul Ί-a arătat norma în lefile ce plătesce Statul pe la bisericile întreţinute de ela, prin capitale, prin oraşe şi prin comunele rurale, atâta preoţilor câta şi cântăreţilor. Preoţilor de la bisericile de categoria I, li se plătesce câte 1 0 0 lei pe lună, cântăreţilor de la 5 0 până la 6 0 lei pe lună, pentru alte cheltuell ale bisericilor suma de 4 3 0 lei pe ana. La bisericile de prin alte oraşe, se plătesce preotului câte 6 0 0 lei pe ana, cântăreţilor de la 4 0 0 până la 6 0 0 lei pe ano, pentru cheltuiala bisericeî 2 8 0 lei. Pentru întreţinerea bisericilor de la comunele rurale, guvernul plătesce preotului 6 0 0

1 0 2 ÎMBUNĂTĂŢIREA POSIHUNII PREOŢILOR

le! pe and, cântăreţilor de la 3 0 0 până la 4 0 0 lei, şi 2 4 0 lei pentru cheltuiala bisericei.

Este adevfiratd că ministrul de interne, de atunci, a data ordine ca să se scrie în bugetele comunale anume condee pentru letile slujitorilor bisericesc!, şi pentru întreţinerea bisericilor conformii lege! comunale, modificată în 1 8 7 4 si promulgată prin decretul No. 7 4 7 din 5 Aprilie. In acea lege, iată ce se dice pentru întreţinerea bisericilor şi a servitorilor lor:

Art. 9 . Fie care comună este datore a îngriji de cultul, de biserica sad de bisericile la care aparţine. Ea este datore a plăti pe preoţî şi servitorii bisericilor sale.

La art. 7 4 aliniatul d, se stabilesce datoria consilielor comunale, de a cerceta şi aproba bugetele parochielor prelucrate de respectivele epitropiî ale parochielor, conformii legilor şi regulamentelor speciale.

La art. 9 4 se pune îndatorire primarilor de a priveghia între alte instituţiunî comunale, şi bisericile, întru câta se atinge de coservarea şi întreţinerea lor cu materialul şi personalul trebuitorii, afară de acele biserici, pe care proprietarii ctitori ar voi a le întreţine pe sema lor.

Legea comunală prevede la art. 10 şi resursele pentru întreţinerea cultului, anume : o contribuţiune deosebită de cele-l'alte dări.

Este adevgratu că în urmarea odinulul ministerial, amintiţii mal sus, din 1 8 7 5 , a începutu a se pune câte ceva în bugetele comunale, pentru biserici şi clerd, ens6 forte puţind, mal aleşii pe la comunele rurale salariul de 2 0 —3 0 , până la 1 0 0 , pe une locuri şi 2 0 0 lei pe and pentru preoţi, pentru cântăreţi de la 3 0 sad 4 0 leî pe and, dar la cele mal multe locuri nici atâta. Dar şi aceste nenorocite salarii re- mânti ani întregi neplătite. Cuventul este că comunele nu au mijloce. De se întemplă ca primarul să se supere pentru ceva pe preoţî sau să fie de altă confesiune, acela de sigurii că nu plătesce nimica nici-o-dată pentru preotd şi biserică. Puţine din consiliile comunale sad judeţene, precum şi dintre prefecţi, iad ore-care măsuri, conforma lege! comunale.

____ _________

ÎMBUNĂTĂŢIREA POSIŢlL'iVlî PREOŢILOR

pentru cuviinciosa întreţinere a bisericilor şi a clerului. Pe de altă parte, preoţii neconteniţii reclamă aceste înbunătă- ţirl şi la Metropoliţl, şi la Episcop!, şi la Sinodu, şi la guvernii. Nu este sesiune sinodală în care să nu se primescă ast-fel de reclame din partea personelor clerului parochial şi Sinodul, neavendu altu mijlocii de a le veni în ajutorii, pe tdte le înaintăză ministerului de culte mijlocindti regularea acestei cestiunl. Dar tote stăruinţele aceştia, până în presentii, nu a datu resultate satisfăcetore.

Cercetândii căuşele acestui reii, le găsimii:1) In răua deprindere din trecutu, de a nu salaria pe

preoţi, ci a ’! lăsa să ’şi procure ei singuri mijlocele de existenţă, prin muncă şi prin daruri bene-vole de la crescinl piosl. Acesta însă nu se mai potrivesce cu starea de prefacere şi progresii a ţăreî din timpul de faciă. Din vechime fie-care individu din poporul de joşii, dacă învăţa puţină carte, se credea fericiţii de a deveni preoţii, căci prin acesta el scăpa de dărî şi angarale şi trăia numai pentru sine şi casa sa, avend încă şi ore-car! mic! benefiici! de la parochieni! seî, precum : daruri în ban! şi în objecte, dile de clacă, etc. Âstă-d! însă, când pentru a se putea chirotoni preoţii or! diaconii, se cere un cursă îndelungaţii de învăţătură prin sc61e şi seminari! de 8— 12 an! se înţelege că po- siţiunea materială a preotului trebue a se reînbunetăţi conformii cu starea culturală, ce se cere de la dansul.

2) Altă causă este, că comunele cele mai multe, avendti puţine mijl0ce bugetare, şi acele mijloce întrebuinţându-se în plata salarielor amploiaţilor comunal! şi la alte cheltuel! comunale, biserica şi clerul, românii suntii trecute cu vederea şi nimenea nu sosesce a îndeplini cele legiuite la art. 10 al lege! comunale adică : a se impune pentru întreţinerea cultulu! contribuţiun! deosebite de cele-alte dărî.

3) A treia causă este că multe din comune fiind mic! satu în cele ma! mar!, fiind ma! multe biserici şi mai mult! preot! de câtii comunele ar putea întrebuinţa intr’unii modii cuviincioşii, comunele ar trebui să 'ş! impună contribuţiunl

6 ) Daca într’o parochie de 2 0 0 familii vor fi doufi saă mal multe biserici, preotul parochie! va face serviciul pe rendă in acele biserici, în câtă vreme şi acele biserici anexate vor putea fi ţinute în bună stare de ctitori! lor. La casă contrariu ele se vor închide şi desfiinţa.

7 ) Să nu se permită în viitoră a se face biserici noul în localităţile unde nu se vor afla un numSră de 2 0 0 familii, car! se compună parochia legală. Escepţie se pote face numai când ctitori! bisericeî nou! ar asigura venitul stabilita prin lege pentru întreţinerea bisericeî şi clerului parochial.

8 ) Guvernul, în înţelegere cu capii eparchiilor, să procedă imediată la regularea parochiilor, după modul aretată mal susă, să întrunescă deosebitele cătune şi comune mici în o singură parochie, care să nu numere mal puţină de 2 0 0 familii. Să fixeze biserica parochială şi reşedinţa parochulul precum şi bisericile anexate în cari ar putea încă a se continua serviciul divină după starea lor actuală bună saă rea.

9 ) Să se declare prin lege bisericele comunale de persone juridice, ca să potă primi dotaţiunl de la personaje piose. Acesta o ceremă pentru că de la secularisarea averilor bisericescî s’a rfispândită în ţărăideia, că daniele ce s’ar face bisericelorle ia guvernul şi le dă altă destinaţie de câtă aceia a donatorilor. De aceea, ceî maî mulţî creştini se abţină de a maî dota bisericile şi a le procura mijloce de buna lor întreţinere.

10) Să nu fie permisă a se hirotonisi preoţi pentru comunele urbane şi rurale de câtă pentru parochiile regulate pe bazele puse maî susă şi numai la casă când acele paro- chiî ar românea vacante şi vacanţa s’ar constata prin declaraţia consiliului comunal.

11) Pămenturile destinate prin legea rurală pentru bisericele comunale să se declare proprietăţi inalienabile ale bisericelor comunale respective. Ele să se împartă în 5 părţi, din carî trei să fie în profitul parochuluî, iar doufc în profitul cântăreţilor.

12) Comunele rădeşeştî saă moşnene, să dea bisericelor

106 Îmbu n ă tă ţ ir e - a m u ţ i u u i χ » ^ τ π ρ · '

o porţiune de pămenta analogă cu aceea stabilită de legea rurală, sati să plăt&că în bani la epitropia bisericeî o sumă egală cu plata arendel aceleî cătimî de pămenta, cu care bani, epitropia să potă lua în arendă o porţie de pimenta cultivabilO pentru clerul bisericescă.

13) Cântăreţii au deveniţii rar! şi proşti din causă că po- sitiunea acesta este lipsită de tote avantagiele unul traiu convenabil.

De şi prin basele puse maî susii pentru îmbunătăţirea sor- teî clerului s’a prevădutO ore-care îmbunătăţire in posiţiunea lor, precum, salarie, pămenta de hrană, insă ii indii că şi aceste îmbunătăţiri sunt departe de a ii suficiente, este de dorita ca posiţiunea lor să se mal îmbunătăţescă şi prin ore-care scutiri, de exemplu prin scutirea de serviciul guardel prin comunele urbane, prin scutirea de strejă prin co- munle rurale, precum şi de eserciţiul militarii şi de darea foncierel pe casele de locuinţă ale lor.

14) Prin legea pentru împroprietărirea însurăţeilor, s'a destinata o cătime de pămenta pentru bisericile din comunele rurale. Preoţilor însă nu li s’a recunoscuta dreptul de a deveni proprietari în comună, chiar prin cumpărare de pământuri, cari ar rămânea disponibile în coprinsul comunelor, saa la ocasiune de împroprietările a însurăţeilor pe moşiele Statului.

De aci urmeză că cu mortea preoţilor, saa cândii prin bătrîneţe şi bole incurabile nu mal potu continua serviciul preoţesc, eî şi familiele lor remânU proletari fără case şi fără locuri de hrană. Acesta este cu atâta mal nedrepta, cu câta cea mal mare parte din copiii preoţilor din comunele rurale devină săteni şi agricultori în comunele unde s'au născuta şi unde trăescti.

Spre a se pune capătă acesteî triste şi desonorJitore po- siţiunî a preoţilor români şi a familielor lor, care in consci- inţa neprevederilor legilor se trateză ca streini în ţera lor, este neapărata a le recunosce prin lege şi lor dreptul de a deveni proprietari în comune, prin cumpărare de case şi locuri vacante în reionul comunei, spre a avea locuinţe pro

prii şi pămenturi de hrană pentru denşil şi pentru familiele lor, la casa cândO el nu ar mal putea beneiicea de locurile bisericescl şi de locurile cedate lor de comună ca preoţi.

Daca acesta nu s'arO putea realisa în comunele respective, atunci să li se recunoscă acestii dreptei de împropritări- re pe moşiele Statului, unde să li se dea prin vendare ca şi altorti locuitori săteni locuri de pementa ca să potă la nevoie a şî adăposti acolo familiele lor.

D-lor senatori, amii expuşii D-vostră starea tristă în care se află posiţiunea clerului şi a bisericilor din România nos- tră, starea pe care o cunosceţl şi D-vostră. După ce încercările nostre tote de până acumti, făcute în marginea au- torităţel nostre spirituale, nu ati avuta resultatul dorita, ne am decisa să aducema cestiunea acesta în desbaterea şi studierea D-vostră, care sunteţi representanţil naţiune! şi cărora nu pota a nu ve fi scumpe tote interesele şi trebuinţele vieţel nostre naţionale. Ca representanţl al religiunel şi al bisericel în mijlocul D-vostră, şi ca colegi al D-vostră, vă rugăm, D-lor senatori, şi facemu apeltt căldurosu la sentimentele D-vostră românesc! şi creştinesc!, ca să bine-voiţ! a ve ocupa de acostă cestiune gravă, şi chiaru în sesiunea acesta a face, din iniţiativa D-vostră, o lege specială pentru îmbunătăţirea posiţiune! materiale a preoţilor noştri, a bisericilor şi a servitorilor bisericeşti din comunele urbane şi rurale ale Românie!. No! întruna moda modesta şi puţina pre- tenţiosu ama expusa aci basele pe car! credema că s ar putea face îmbunătăţirea reclamată. Zelul D-vostră şi experienţa vă va însufla pote şi alte ide! salutare şi de îmbunătăţire în acestă privire.

Din causa triste! posiţiun! materiale a preotului româna nu se pote îmbunătăţi nici starea Iu! culturală şi morală; dacă noî voma fi norociţi a isbuti în acestă propunere ce vă facema şi ea va deveni lege prin iniţiativa şi cooperarea D-vostră, no! voma avea curagiul a veni şi a vă face âncă o altă propunere pentru îmbunătăţirea stăreî intelectuale şi morale a clerului nostru, adică pentru educaţia clerului nostru, educaţie conformă cu destinaţiunea lui de predica-

torCi al moralei şi al religiunel in poporQ. In acesta, privinţă vomCi aminti acum numai atâta că în curgere de 9 ani de cândQ prin legea organică bisericescă actuală s'a înfiinţam în România St. Sinoda, s’ati făcuta de elQ o mulţime de proiecte şi propuneri adresate guvernului, privitore la instrucţia şi educaţia clerului românii. Dovadă suntii procesele-verbale ale şedineloru sinodale şi toţi miniştri câţi s'au succedată pe la ministerul cultelor în intervalti de 9 ani. Dar până în presentu nu s’a realisatu nimicii din cele propuse şi cerute de St. Sinodu.

C alin te, M etr o co l i tu l P rim at a l Romanici.I o s i f , M elro p o litu l M oldovei.Iosif\ Episcopul Rdmniculuî Noul-Sever in.Episcopul Romanului\ Melchisedec.Inocentie Buzcu.Ca lin ie, Huşi.Genadie A r peştii.

BUNA-VESTIRE

Se publică după mijlocirea Sântei M etropolit spre generala cimoscinţă fi spre urmarea servitorilor bisericeşti, tipicul JoeX ce i Mart unită cu Buna- Vestire, aşa precum cade în acest ană.

In Mercnrea cea mare sera, cântăririi Veceniia fără Catismă, La D<5mne strigatam, stiehirile samoglas- niee ale dileî 5 şi ale Praznicului 5; Slavă a (Jileî, şi acum a praznicului; Vochodu cuEvangelia. Prochi- meuu şi cetirile dileî şi ale praznicului 3. Să se în- drepteze, Evangelia dileî, şi liturgia maî înainte sân- ţită pene la eapetu.

La unu cesu. din ndpte toeăm şi cetim pavecerniţa cea mare, şi apoi litia, la care cântămu stiehirile praznicului, stichdvna totu a praznicului, şi tropariul praznicului de 3 ori.

La utrenie tropariul praznicului de 2 ori, slavă şi acum Când slăviţiî ucenici. Polieleul şi sedelnile praznicului. Antifonul ânteiu al glasului al 4-lea, Evangelia praznicului; Psalmul 50, stichira praznicului. Canonulă praznicului pe 8 şi al dileî asemine. Catavasiile (Jileî. Ceea ce eşti mal cinstită nu cântămu, ci pripelile praznicului, şi la urmă irmosulu Din ospăţu l stăpenulul, apoi pripela şi Irmosul praznicului.

Svetilna praznicului, slava a dileî, şi acum a praznicului. — La Lăudă ri 4 stichirî a pranzniculul, slavă

a praznicului şi acum a (Jilei. Apoi, Slavă întru ce l da sus şi Ectenia. La stich(5vnă stichirile (ţiiei cu sticli u- rile lor; slava a cjileî şi acum a praznicului. Dupâ Bine este a n e m ărturisi Domnului şi dupâ Tatăl nostru, tropariul (JLilei, slavă şi acum a praznicului. Ectenia M ilueşte-ne p r e noi Dumnezeule şi otpustul. La ceasul1 tropariul şi parimia (Jilei.

A doua (ţi, la ceasurile 3-lea, 6-lea şi 9-lea, tropariul praznicului, Slava a (Jilei şi acum a Născettfrei de la ceasuri. După Tatăl nostru , Condacul dileî şi al praznicului pe rându. Pomeneşti-ne pre noi D6m- ne şi cele-l’alte.

La D(5mne strigatam, Stichirile dileî 5 şi a praznicului 5; Slava a (Jilei şi acum a praznicului. Vo- chod cu Evangelia, Lumină lină, cetirile (Jilei şi ale praznicului 2. Ectenia mică, Sânte Dumnezeule. Prochimenul şi Apostolul (Jilei şi a praznicului, şi cele- l ’alte ale liturgiei Marelui Vasilie. în locti de chero- vicu cântămu Cinei tale, şi în locul Acsionului. — Din ospăţul stăpânului. în locu de Cliinonicu, earăşl Cinei tale. Aseminea în locu de : Să s e umple gu rile nostre, tot Cinei tale.

Posiţiunea protoereilor şi a proestoşiror

Multe clase de funcţionari suntii puţinii retribute 111 raportă cu ostenelele şi cheltuelele reclamate de posiţiunile lor, nu este insă nici una retribuită, maî putinii de câtîi clasa funcţionarilor şi a servitorilor bisericescî —cu deosebire a protoiereilor şi a proesto- şilor lor.

Greutatea serviciului unui protoiereu dintr’unti ju de ttt este aprope egală cu a unui prefecţii de judeţii. El are necesitate de casă încăpetdre, atâtu ca repre- sentantu al autorităţeî respective bisericescî dintr’unu jndeţu, unde adese-ori se întrunescu maî mulţi servitori bisericescî, câtîi şi pentru cancelaria şi păstrarea arcliiveî unei protoiereii. El are necesitate de trăsură şi cai cu servitorul necesarii, pentru a fi în stare de a visita şi inspecta bisericile şi pe servitorii lor, precum şi de a merge în diferite anchete la cari se însărcinară de către Chiriarchul seu. El are necesitate dea sî întreţinea casaşi familia sa, educân- dii-şîfiiî, etc. comformu cu posiţiunea sa clericală şi socială.r 7

Pentru tote aceste necesităţi şi cheltuelî unu protoiereii de judeţu, primesce n remunerariîi numaî de lei 162 pe lună, la care se maî adaugă şi 7 lei cheltuială de cancelarie. Acesta este t<5tâ recompensa ce se dă pe lună unui protoiereu. P<5te el dar să tră- i ască în posiţiunea sa şi cu t<5te cheltuelele amintite maî susu cu suma de lei 169 pe lună cu t<5te spesele

frQSIŢIUNEA PkOTOIEKEILOK ŞI Λ PROESTOŞILOR

de cancelarie? Dar cu asemenea .sumă pe lună d’a- bia p<5te Bă trăiască un cetăţenii de rendu care nu este neccsitatu să umble din locu în locu şi dc a ’.şi ţinea pentru acesta ecliipaginl necesarii.

Ce maî putem dice acum despre posiţiunea unui sub-protoereti sau proestosti, care nu este remuneraţii de câtă cu 33 leî pe lună, şi care, fiind unicul ajutorii al protoiereuluî întrunii judeţti de la patru până la şepte sau optu plăşî, este necesitată a preîntempina o mulţime de cheltuelî.

Dar protoiereul şi proestosul unui judeţii represintă pe Ministrul sau Cliiriarchul seu, întocmai ca şi unii prefecţii şi sub-prelectu pe Ministrul seu respectivii. Fie-nc permis acum a face o mică comparaţi unt· între remunerariele unora şi ale altora, ϋ η ύ Prefecţii are cu diurnă cu totii până la 800 leî pe lună, plus localul prefecture! cu impiegaţii necesari; pe când unu protoiereu. are numai 169 lei, pentru sine, pentru local şi spesele cancelariei. Vrea să clică, cu tote câ la unii protoriereii în suma de 169 lei intră şi localul şi spesele de cancelarie, diferinţa este în minus, vis-a-vis de remunerariul unui prefecţii, de lei 631.

Unii Sub-prefectu, care ca şi prefectul ’şi are localul cancelariei şi personalul necesarii, are unii remunerării! de lei 890 pe lună, pe când unii bieţii proes- tosii nu are de câtii 33 lei pe lună, de unde resulta o diferinţă în plus de 357 lei.

Iată care este îngrijirea şi cum se încuragiază şi se recompens^ză serviciile clericilor. Dar pote se va (Jice că statul are o mulţime de clieltucii şi nu are de unde se întempine şi pe ale bisericei. Da, cum că statul are cheltuelî multe nimenea nu neaga: dar

4

a vend în vedere câte beneficii trage statul din venitul bişerieeî, 1111 este cu dreptul ca statul la rendul lui să se îngrijască, cel puţinii de cele strictu necesare pentru ea ?

încă unu neajunsii, şi unu neajmisii forte mare se observă în personalul administraţiuneî biscriccscî.

In administraţiunea civilă suntîi atâţca sub-pre- fecţî întrunii judeţii,pe câte şi plăşî; pe când în cea bisericescă este unu singurii sub-protoiereu. sau pro- estosfi pentru unu. întregii judeţti, fie el din cinci sau opttiplăşî. Se va (lice că sub-protoiereiî de plăşî potu sa fie onorifici. Dar cine mai lucredă astă-<Jî, cum se exprimă francesul, pou r le ro i de P ru s s e f Şi chiar dacă s ar găsi de aceia care să sacrifice timpul şi ostenela, nu ’şî vor sacrifica însă şi mijldcele de existenţă. Pe lengă acestea la orî-ce autoritate civilă se află câte douîsau trei impiegaţî şi <5menî de serviciu, pe când unu protoiereu nu are absoluţii pe nimeni; aşa că ori şi ce lucrare şi serviciu de cancelarie şi chiar de transportti este nevoiţii să’l facă el însuşi. T<5te acestea suntii nisce nedreptăţi din cele mai mari.

In consencinţă, 1101 rugăm pe tdte autorităţile care dispunu de punga statului, în care intră şi veniturile bişerieeî, să crescă salariele protoiereilor cel puţinii până la suma de 350 leî pe lună; iar a sub-protoiereilor la 150, adăngându-se totii-o-dată, dacă ηιι pentru fie-care plasă unu sub-protoiereti, cel puţinii la 3 plăşî să fie imul, precum şi unii secretarii sau scriitorii Ia fie-care protoierie cum era mai înainte.

t S i lv e s t r u B . P i t e e t â iu i .

Posiţiunea preoţilor

Prea S. Episcopii de Argeşiti, cu adresa No. 132, din 18 Februarie anul curenţii ne trimite done memorii, prin care să arata starea bisericilor şi posiţiunea preoţilor din Eparchia P. S. Sale, pe care noi le publicăm în întregimea lor.

Prin aceste douS memorii se constată, pe lângă altele, destul de evidenţii adeveritatea celor arătate de noi în articolul publicaţii în minierul 1 al acestui jurnalu, luna Ianuarie anul curentu, întitulatti P reo tu l sa la r ia t d e com ună ; adică, că preoţilor de pe la comune nu li s'a plătitîi salariele pe câte mai mulţi ani. In consecinţă darii, adâogăm a ruga pe autorităţile competinte respective de a lua mesurile cuvenite pentru înlăturarea miorii asemenea inconveniente. In minarea şi acestor probe ue permitem a afirma că asemenea rele nu vor putea ii înlăturate până când nu se va modifica legea relativă la achitarea salarii lor preoţilor, reformându-se în sensul d e a s e p la ţ i preoţiX d e p e la C om une d e c ă t r e c a s i e r i e l e g e n e r a l e d in ca p ita le le ju d e ţ e lo r .

0 dată cu aceste done memorii, P. S. Episcopii de Argeşitt ne trimite şi unu tablou de individii trecuţi la religiunea ortodoxă din alte religiuui, precum si rituri crescine, în decursul anilor 1875 — 1881, pe care îl publicăm aici numai în resumatu.

t Silvestru li. Piteşte» ii.

^ E i y ,

/λ ii i i lum i/ f i li n n u n ! b i s e r ic i/ o r d in DISTRICTUL OLTUa r e f i e - c a r e f i c h e l tu e l î , capitalul c e p o s e d a saft

36

HRAMUL B ISE R IC E IC O M U N A

unde este .situată

C Ă T U N U L

nude este situatu PLaş4 1

St. Diniitrie şi St. Glieorghe Slatina MiilcJIAdormirea Maici Domnului Idem V ’vh I

l a t l g 1S t Yoevodî Idem Clocociovu

i St. IinperaţT Idem SopotuSt. Treime Idem

1 6 St. Nicolae Idem n

7 Idem Idem1 s St. loan Botezătorul Idem Gradiştea1 9 St. Nicolae Idem ObrocarI

n1 10 Idem Idem Clocociovu f) III ii St. Gheorghe Băltaţi1 12 Intrarea în Biserică Idem Marginea de sijs1 13 St. loan Botezătorul Idem Idem D II

1 14 St. Imperati Idem Slobozia1 15 Idem Idem Margin, de jos η 1| 10 St. Diniitrie Idem Băltaţi dc mijloc τ I| 171 St. loan Botezătorul Birciî1 18 St. Nicolae Idem Măţu D

19 idem Potcova Falcoeni . I1 20 St. Cuviosa Parasehiva Idem TrufenescÎ1 21 Intrarea în Biserica Idem Părvulescî nI 221 Adormirea Maici Domnului Idem Mesinesci t

23/ C iviosa Parasehiva Sinesci SinescT-de-sus T24 Adormirea Maici Domnului Idem Valea-Merilor ·)2î> Idem Idem Sinescî-de-jos 1)26 St Voevodi Idem Tănăsesci t)27 S t Nicolae Urs6ia 1)28 idem Budcsci Corbi-de-sus Ti

3iIdem iClCIll Buzesci-de-sus η II

O R I ϋ <··;..;· Wfy&Ş<\ ■, v* ; J <b m ired com un elo r so ft că tu n e lo r inul·' sun lit situ a te ţ>i ' ' ί& ' ζ Μ ΐ , , Ι c e tonele c e a r e a su p ră ’t d in r ep a ra ţi i sa u ed ifica r e . ' - - "

VENITUL PE ANU în pugunc sau kaiil

Lei B.

84

40403040404060806040404040804040808080

Clicltuc- lele bisc-

LoT B.

HO

4040101010101010lili10101010lililili10101 0

Unturii

Luî B

1500

400

1200

600

Capitalii

20,000

De cine se întretduc

a Iar. şi într. <lc îStiit Idem Idem Idem

8c întreţine de epitropie şi se plăteşte doul preoţi, unu a 74 lei şi al tu 50 pc lună, unu diacon a 50 lei, unîi cântărc a 60 leT, şi unu ft 50 let pe lună.

De comună şi plăte» ce unu preot cu 20! lei pe lună şi unu paracliser idem.

Idem

Observaţii

leî -ilXJtlal. «lin repar.

datorii iliu rcediiicarele î 600 dat. din repar.

118

z.HRAMUL B1SERICEI

-

COMUNA

unde oste situat?

CĂTUNUL

unde estu Rituati

30 S t Nicolae Budesci Budesei-de-mij31 Adormirea Maici Domnului Idem mtdescj-de- |0{3 2 S t Nicolac Floru r loru-de-jos33 S t Ilie Idem idem34 St. Nicolac Bălteni Idem35 S t Anton Pereţi 1 ereţi-de-jos36 S t Nicolac Idem Idem37 Intrarea în biserică Idem38 Adormirea Maici Domnului Mierlcşci Micr-de-sus30 S t loan Idem Moşteni40 S t Voevoţll Idem Schitu-greci41 St Nicolae Idem Greci-de-jos42 S t Dimitrie Turia43 Adormirea Maici Domnului Idem Valea-Mare44 S t Nicolae Idem Barca45 Adormirea Maci Domnului Idem Recea46 S t Nicolae Idem Buiceeci47 Idem Vâlcelele Olteni48 Idem Idem Idem49 Cuviosa Paraschiva Idem Barcanesci50 St Dimitrie Priseca51 St. Ilie Idem52 Adormirea Maici Domnului Idem Saltancsci53 St. Dimitrie Milcovu54 St Nicolae Idem55 S t Voevo î Idem Prooroci56 Cuviosa Parascheva Cherlcsci57 Idem Idem Curtişora58 Întâmpinarea Domnului Dobrotinetu59 S t Treime Idem60 St. Voevodî Ciregov61 Adormirea Maici Domnului Idem Striharcţu62 Naşterea Maici Domnului Idem Pârliţi63 Adormirea Maici Domnului Coteana64 Idem Idem Brebeni65 S t Dimitrie Idem Ipoteeci6 6 S t Nicolae Beciu67 Idem Idem Dudu6 8 St Dimitrie Idem Bărsesci69 St. Voevodî Idem Plăviceni70 Adormirea Maici Domnului Vespesci Creţcsci71 Idem Idem 172 Juviosa Parascheva Idein Morazeui73 înălţarea Domnului Idem Galmoele74 3uvi0sa Parascheva FrunjJara751 Adormirea Maici Domnului Idem Uria

119

A j VENITUL PE ANO Cheltue- lele Bise- Datorii Cani talii

în pogane **“ o K D i rieeî D e c ine ec în treţine O bservaţii

Pogane Lei l B · L e i |B. Lei B. Lei |B.J l l

80 10 De comună80 10 Idem

17 60 10 Idem17 80

100808080

2020151515

IdemIdemIdemIdemIdem

17 4040

1010

IdemIdem

Moşii j ialar. şi într. de Stat17 70 20 De comună17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 60 10 Idem17 40 10 1200 Idem eU 200 «lat.17 40 10 Idem diu R epar.17 40

401010

IdemIdem

174Q 10 Idem40 10 Idem ■&17 60 10 Idem ’Ξ

17 60 10 Idem17171717

60606080

10101020

IdemIdemIdemIdem

- n 80 20 Idem

Moşii17171717

80

801008080

20

20303020

Idem Salar, şi într. de Sta

De comună Idem Idem

=3 S

171717

100

40

1320

IdemIdemIdem O *

17 60100100

t

101010

IdemIdemIdemIdem

ţ <1

* 5

-■ Moşîi Idem 3

Ψ 17 17 10

10

Salar, şi într. de St De comună

at

1 Idem

HRAMUL BISERICEÎ

7(i i1 78,7980 81 82838485 808788899091929394959697

Adormirea Maici Domnului Idem

Cuviosa Parascheva înălţarea Domnului St. Dimitrie St. îngeri St. Nicolae

Idem Idem

Cuviosa Parascheva Adormirea Maici Domnului Cuviosa Paraschcva St. împăraţiAdormirea Maici Domnului

IdemAdormirea Maici Domnului St. NicolaeDuminica Tutulor Sânţi Intrarea în Biserică Adormirea Maici Domnului St. Nicolae St. Nicolac

981 St. loan 991 Adormirea Maici Domnului

100 Idem101 St. Nicolac 1021 St. Treime 1031 S t Voevoî 041 St. Dimitrie051 Adormirea Maici Domnului

106 S t Dimitrie107 St. Nicolac

11081 Idem109 St. îngeri110 Adormirea Maici Domnului111 Idem112 St. loan

fi 13 Nascerea Maici Domnului 114 St. Nicolae H5 St. Imperaţî

1116 Nascerea Maici Domnului1117 St. Ilie

COMUNA

undo este situată

GustaveţuBerindeiuGustaveţu

IdemBerindeiuDrăganu

IdemIdem

PoianaComaniIdem

MărunţeiStoioănesci

IdemCrăciuneiMichăesci

IdemIdem

VăleniIdem

Crămp0iaIdem

Serbănesci Idem Idem

AJimanesci Is vor ele

Bălănesci Câmpeni

Mogoşcşti Idem Idem

Icomicesci Idem Idem

Constantinescu Oporălu

Idem Idem Idem

Radesci Idem

cătu n u l

unde este "•tuato

Cioflanu

ZanogaPeetra

Peretu

Rusca

G ăld iac

Crăciiuiel-de-sus Idem

Secată

Popesci

Titulesci

de sus Serb, de jos

Buta

Piscani

Corbu Peria

121

VENITUL PE ANO în pogune sau bauî

Pogiine

17176

158

1717

15Moşii

17Moşii

171717171717171710

160

171717

3217

171717

Lei lB-

G0

40

60801

100100100

80;

80606080806080

40

30304080]

10080;

1008080801

1006080

10080

8 0

Clieltue-1 lele Biee-I Datorii

ricel

Leî f B.

20!101 0

10io!46301 0 |15

17

201010 i2 0 '2 0

15171510

205

1060602530201202030|15101 0

20

202 0

L ei In

1446001

600

Capitalii

L e i B

De cine se întreţine

Do comuna Idem

63,0001

De

Salar, şi într. do Stat De comună

Salar, şi într. de Stat De comună

Idem Idem comună Idem Idem Idem Idem Idem

ISe întreţine de epi- tropl, plătind unii preot pe lună cu 37 leî, cântăreţ 20, paracliser Idem.

De comună Idem

Observat»!

le i 144 dat. din repar, le î 600 dat din repar.

Leî 600 dat d in T e p a r .

nnn77nn

7)T)r>7}7)n

COMUNAI HRAMUL BISERICEÎOR

undo este situată

18 S t Nicolae Comaniţa1 19 St. Treime Comaniţa

h 20 St. Nicolae Deleni1 21 Naşterea Maici Domnului Dumitrescu122 Intrarea în Biserică Poganu1:23 St. Imperaţî IdemIu>4 CuvitSsa Paraecheva Ibănescil î 5 S t Nicolae Idem126 Idem Aldesci127 Idem Idem123 S t îngeri Idem125 Adormirea Maici Domnului Idem130 S t îngeri Pobaru13 L S t Treime Idem132 S t Dimitrie Idem13.t S t Nicolae Idem13- : Cuviosa Paraschiva Şuicu13c■ Intrarea în Biserică Idem1136 Adormirea Maici Domnului Idem137 Cuviosa Parascheva Idem138 Idem Tătăral139 S t îngeri Tătulesci

1140 Adormirea Maici Domnului Idem141 Cuviosa Paraecheva Idem142 Idem Idem143 St Nicolae Optaşi144 Adormirea Maici Domnului Idem145 Duminica Tutulor Sânţilor Idem146 Cuviosa Paraecheva Idem147 Idem Corbu148 Adormirea Maici Domnului Idem149 S t Nicolae Corbu

1150 Cuviosa Parascheva Malderu151 Idem Idem152 S t Nicolae Idem153 Cuviosa Paraecheva Colonesci154 St Imperaţî Idem

li 55 3t. Nicolae Vlaici1156 Idem Idem157 Duvioea Parascheva iBarosci-de-vede158 t. Teodor Idem159, t. Nicolae Decepturî160 Aidormirea Maici Domnului Idem161 Cuvi0sa Paraecheva Idem162 Idem McrenI1631 Idem I Idem

CĂTUNUL

unde este situatal

Sch. Deleni

Vergulesa

Cazănesci

Alb esci-de-sus Cornăţelu Sch. Seaca

Creţi

ŞuicaTeiuşuRoşiori

ZugaruZăvoiu

VităncsciSârbi-mâguri

Măr un tăi Buesci

Moţoesci

Brădesci

Richiciora

ΗΊ ^ π τ ι/l p e a n o

în p °S “Ile b an î

Choltue- Ielo biee-

r ic e îD atorii CepitalQ

Do c iiw fie în tre ţin e JbaorvaţiÎ

1 Pogr'i·"' L e î B. L e i B. L e i B. L e i | B.

I —6 0 2 0 De comună

>),M o ş ii

j ialar. şi într. dc Stat17 6 0 1 0 De comună99 8 0 2 0 Idem99 8 0 2 0 n

• n 8 0 1 5 1)1 0 0 2 0 n

le i 2000 Ilin rep a r . 1j

1 71 0 01 0 0

1 01 0

2 0 0 0 n99

1 7 4 0 5 99

M o ş ii j ia l a r . ş i î n t r . d e S t a l

ft5 4 0

1 0 01 01 0

D e c o m u n ă I d e m

5 4 0 1 0 99

ft 5 4 0 1 01 0 4 0

1 0 08 0

1 0 08 0

1 0 01 0 01 0 01 0 0

8 08 08 08 0

2 01 01 01 02 03 03 03 05 05 03 0

1 0

1 2 0 0

79

99

99

99

71

99

99

99

99

99

*9

99

ie i 12· H) 1 d in r e e d if . 1

*3 έ 1

e a I17 40 1 099

‘3 a I17 40 1 099 χ Λ ·ξ I

9

6 608080

1 02 02 0

99

99

J f t

80 3 099

l a 1100 10 1 0 099

η10080

101 0

99

19

le i 1 0 0 d iu 1 r e p a r a ţ i i 1

80 15 99

9 1 9 : 1 7

6060

4515

99

fi9 I

Ί i i

80 1C10

79

160 10 n

* 1 4() 79

f J

4019 1

HRAMUL BISERICI

St. Nicolac Cuviosa Parascheva Adormirea Maici Domnului

Idem ISt. Nicolac Cuviosa Parascheva St Nicolae Cuviosa Parascheva St. Nicolae

Idem Idem

Adormirea Maici Domnului Cuviosa Parascheva

Idem Idem

Cuviosa Parascheva St Voevojlî Cuvi0sa Parascheva Adormirea Maici Domnului St. Voevoţll St. loan Botezătorul St Voevodî St Treî IerarchT St loan Botezătorul St Nicolae

Idem Idem

Adormirea Maici Domnului Idem

Cuviosa Parascheva Idem

St loan Botezătorul Adormirea Maici Domnului St Nicolae

|l98l St Apostoli 199 Adormirea Maici Domnului 12001 St Ilie

Adormirea Maici Domnului St. Teodor St ApostoliAdormirea Maici Domnului

Idem St Impcratî St DimitrieAdormirea Maici Domnului St Nicolae

COMUNA

uu d e e s te s itu a tă

Spinii Idem Idem Idem

' Mircesci Idem Idem

Călugări Idem

Negreni Idem

Alunigu Idem Profo

Comp. mare Comp. mare

laem Dobrotesa

Idem Idem Idem Idem

Drăgoesci Idem

Buciumeni Idem

Casa-veche Făgeţelu

Idem Idem Idem Idem Idem Idem Fata Idem Idem Idem Idem Idem Idem

Otesci-de-sus Otesci-de-jos

Idem Idem Idem

C 'UNUL | onde e s te s itUa,

Vineţi

MoraaîBoroesci

DiencîVlăngârăsci

Domncsci Dejescl

. Seleasca Murgesc i

Geamăna

BabaCioraca

IsaciChiliuIdem

PârşogiVieraşi

Isvoru-de-susIsvoru-de-jos

Doniţoi

Vaî-de-eîIdem

Urluesci

GNl'Jjp «e?0g'"

129

4151717171341717151717

1417

Cheltue- ilolc bisc- Datorii Capitalii De cine ec întreţine

Lei B. Lei |B. L ei B.

D e

v a ţ ii

seHRAMUL BISERICEÎ

COMUNA

u n d e o s te s i t u a t a

CĂ T U N U L

u n d o e s te Kitiia

SIC Adormirea Maici Domnului Păroşi211 Idem Idem Urşi212 Idem Idem Idem213 Idem Idem Morlovesci214 Idem Idem Ştefanesci215 Idem Sâmburesci216 St. Yoevodî Idem Stănulesa217 Adormirea Maici Domnului Idem Beculesci218 Cuviosa Parase he va Ciumăgeşti219, St. Nicolae Idem220 Adormirea Maici Domnului Topana221 Cuvi6sa Parasclieva Idem Govora222 St. Nicolae Idem Sotc.sc i223 Idem Vata224 St. Voivozi Idem Gura-bouluî22» St Nicolae Idem Fotesci226 Idem Idem Bondoci227 Adormirea Maici Domnului Idem Jugănari228 St. Apostoli Idem Ciaurasci229 St. Nicolae Idem Chiriţesci230 Idem Idem Chiriţani231 St. Apostoli Vulturesc!232 St Nicolae Idem Valea-Albă

m

NB. In num6rul Tiitor va urma Memoriul judeţului Arge»io pe „„„I i s s i

T A B E L U

De numărul indivizilor c e aă trecu tă la R eligiunea creştina ortodoxa în cuprinsu l E parch iet E piscop iei d e A rgeş u, d e la

anul 1875 p â n ă la 1881.

1) Machometari2) Catolici. .3) Protestanţi.4) Uniaţi.5) Evreî.

256

6

1

Total 41

ANUL VI. BUCURESCI, MARTIE, 1882 No.

BISERICA 0RTH0D0IÂ ROMANAJU R N A L ÎJ P E R IO D IC C r E C L E S IA S T IC O

A F - A - I R E O D A T A IPIE L U I S T A .

„Predică cuvântul"22. Tim. IV. 2.

M is te r iu l B o t e z u lu i(Urmare, vedî No. 1, Anul VI.)

Partea văzută a Botazulul după învăţătura sântei scrip turi ş i a Sânţilor Părinţi,

Precum cuvintele Mântuitorului, aşa şi misteri<5sa putere a botezului, arată că partea vedută a botezului trebue ase compune din o întreită cufundare in apă a celui be să boteză cu exprimarea cuvintelor : în num ele Tatălui ş i a l F iului ş i a l Sântului Spiritu . Puterea misteri<5să a botezului constă în curăţirea picatelor şi în renascerea spiritului: cufundarea în apă exprimă cu esactitate acestă parte nevSdută a botezului. Cum că cuvintele de la instituirea botezului însemne(Jă cufundarea în apă, acesta se vede din propria însemnare a cuvintelor βαττησαιός şi βτπ-ιζειν (Luc. Ill, 3, 12, 16). Acelaşi eliipu al botezului să vede din compararea botezului cu potopul (1. Petr. III, 20 şi 21), cu îngroparea lui Christos (Rom. \ 1,4; Cal. 11,12) şi cu trecerea prin apa mărci ( 1 Cor. X, *2 ).

MISTERIUL BOTEZULUI

Şi Apostolii la săvârşirea botezului confundai! în apa pe cei ce să botezau (Act. VII, 36 — 38; X,4 7 ). Cum că la botezii trebue o întreită cufundare, se vede din numSrul persdnelor m a cărora nume să saver- şcsce botezul.

La instituirea solemnă a botezului s’a hotărâta cu precisiune, ce anume cuvinte trebue a pronunţa la cufundarea în apă a celui ce să boteză: învăţaţi, botezân- clul p r e el în numele Tatălui f i a l Fiului f i al Sântului Spiritii, adică, cel ce savârşesce botezul trebue a pronunţa : boteză-se... în numele Tatăluî şi al Fiului si al Sântului Spiritii, şi prin aceea arată că de aci înnainte t<5tă speranţa botezatului este treipostatni- cul Dumnedeii, şi că să îndâtoresce de a mărturisi pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sântul Spiritii. Aşa aii înţeleşii Apostolii ordonanţa Mântuitorului. Când A- postolul dice : s4U în nnmele Iul Pavel v a ţ l botezata dă a înţelege, că la botezii s’a pronunţaţii într’unii modii solemnei numele Dumnezeului, căruea botezatul s’a îndatoritu a i servi (1 . Cor. I, 13). Când acelaşi Apostol, aflându în Efes pe <5re-care din discipuliî luî loan, i-a întrebatii: Primitaţî voi Spiritii Sânţii? şi el aii respunsii că nu aii audiţii de este Spiritu Sânţii seu nu ; El le-a disii: darii în c e (εις τι ουν) v aţi botezata f întrebarea acesta arată că, dupre ideea Apostolului, la botezul crescinescti trebuia să se audă uumele Sântului Spiritii; ce este mal mulţii, trebuia să se audă acestii nume chiar la cufundare : în al cui nume deci (εις το,) întrebă Apostulul, v’aţl cu-, fundaţii ? Maî departe, Apostolul înţelegendti că dis- cipuiil lui loan nu erau botezaţi şi în numele lui Christos, îî boteza diu noii. Prin urmare Apostolul,

MISTERIUL BOTEZL'LU 3

piin cuvintele s61e, lămuiitii arată la pronunţarea aceloraşi cuvinte la botezti, care suntii hotărâte de Mântuitorul a se pronunţa în modii solemnă; iar procedarea sea, lasă a se vedea, că botezul fără pronunţarea acelor cuvinte, nu 1 recundsce de botezti creş- tinescu ( 1).

Puterea misteridsă a botezului de asemenea arată la necesitatea pronunţăreî cuvintelor prescrise la instituirea botezului. Lucrarea charică a botezului, între acestea, constă în aceea, că botezul induce pe botezată în drepturile ereditărei darurilor câştigate prin Fiul lui Dumnezeii de la Tatăl şi revărsate prin Sântul Spiritu. Ac6sta nu cuprinde <5re în sine acea necesitate ca la botezti sS fie pronunţate şi obligaţiu- nele şi speranţele celui ce se boteză, în raportti către marele şi mântuitorul nume al Tatălui şi al Fiului şi al. Sântului Spiritti? (Ef. Y, 26).

Acestă idee chiar o exprimă Apostolul când dice că Christos a curăţiţii Biserica sea prin bae de apă în cuventti; adecă, baea îl lumine^ă prin mijlocul mărturisirei credinţei: „înnumele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Spiritii. “

Toţii ast-fel a presentatii şi Biserica partea vediită a botezului. Ea a avuţii de regulă ca botezul totu- d^-una să se săverşască prin cufundarea în apă a celui ce să boteză.

(1) Câtu privesce cuvintele din cartea Faptelor Apostolilor, că să botezau în numele lui Iisus s6u a lui Christos (II, 38; X, 48); prin ele eă hotăreece nu chipul săverşirel botezului, ci esenţa acelui botez u cu care s’au botezată persânele, adecă, arată că eî nu s’au botezată, cu botezul lu! loan, care era atâtu de cunoecută pe atuncea, ci cu botezul luî Crietos, şi botezându-ee cu botezul Iul Christos au remasă (suntu) discipull al Iul Christos (XIX, 3; ΧΧΠ, 6; III, 6).

S-tul Ciprian numai la bolnavî admite săv6rşirea botezului prin stropire (1). Tertulian a scrisu : nec semel, sed ter ad singula nomina in personas siugu. las tinguimur ter mergitamur (2). Aceste cuvinte ale lui Tertulian dovedesc că după regula eomună să socotea necesar nu numai a cufunda în apă, ci încă a cufunda de trei ori. Acelaşi cuvinte ale luî Tertulian arată, că întreită cufundare să săverşa cu pronunţarea cuvintelor : în numele Tatăluî si al Fulul şi al Sântului Spiritu. Alt-fel Tertulian ar fi (Jisti : „ chipul botezului este prescrisu “ (formula prsescripta est), şi după aceea ar fi arătată la cuvintele luî Christos despre botez (3). întreita cufundare în numele Tatăluî şi al Fiuluî şi al Sântului Spiritti, o prescriu cu multă scrupulositate şi can<5nele apostolice (4). Sântul Mar. Iustin mărturisesce că datina de a boteza în numele Tatăluî şi al Fiuluî şi al Sântului Spiritu este primită de la Apostoli (5). S-tul Athanasie învaţă : „Cine exclude ce-va din Trinitate şi se boteză numai în numele Tatălui seu al Fiuluî,

(1) Epist. LXXVI. Biserica romană a începută din secolul al VIII-lea a introduce uzul prin turnare ( adfusio), şi în urmă prin întreita stropire (aspersio); Din secuiul al XIII-lea acestu uzu s’a făcuţii mal în totul comunii, şi l’a susţinuţii ca dogmaticii'. Thomas Aquin. Sum. p. 3, quse 6 6 Art Comunităţile protestante a primiţii uzul bişerieeî romane: Cu tote că mulţi dintre ei au simţitu şi eimţescu neregulari tatea unui ast-fel de novismti. Bretschn. Dogmat. Cap. II,

(2) Adv. Prax. § 25.(3) De baptis. § 13.(4). Can. 49 şi 50.(5) Apoi. I, § 61. — S. şi M. Vasilie $ice : „Marele misteriu al bo

tezului să săverşesce prin întreita cufundare şi întreita chiemare.“ Destre Sântul Spiritu, cap. 15, conf. C. 12. Asemenea Amvrosie. De Sacram. C. VIJ. Ieronim : Ter, mergitamur, ut Trinitatis unum sa- cramentum appareat Comment Ad. 4. Cap. ep. £phes. Multa alia quae per traditionem in ecclesiis observantur, auctoritatem sibi script® legis uuurpaverunt, veluti in lauacro ter caput mergi tare. Adv. Lucifer. C. 4.

MISTERIUL BOTEZULU/

βέϋ în numele Tatăluî şi al Fiului, dar nu şi a l Sântului Spiritu împreună, acela nu primesce nimicii. ( 1 ).

Ca exprimare dinafarică a credinţei în misteridsa putere a botezului, a serviţii în Biserica veche — şi ne’ncetata pregătire spre deplina primire a Sântului Spiritti, care consta în rugăciimele exorcisărei (lepădarea) cu numele lu i Iisus Christos (2), în însemnarea apei cu semnul Sântei Cruci (3) şi în rugăciunea despre pogorârea Sântului Spiritti (4).

Dascălii vechi a i Bisericeî, acelor dintre mărturisitorii credinţei, care după împrejurări nu se puteaii boteza cu apă, le socoteati în deajunsti m artiragiul, numindu’i botezata cu sânge şi cu focii (5). De bază la acesta, le servea cuvintele Mântuitorului, unde ped^psa sânger<5să pentru credinţă o numea botezti (Math. XVI. 25 ; loan XV. 13). Cu tote acestea eî aveati de regulă, că pe mărturisitorii care nu reuşise

(1) Epist. cătr. Serap. De asemenea socotea necesară .pentru boteză pronunţarea cuvintelor amintite şi Sântul Ciprian. In epis. 37. Origen. De prine. liber. 2. § 5. Liber. 1. § 3. 5. Amvrosie De epir. S. liber. 1. 0. 3. Augustin lib 3. De baptism. C. 15. Păstorul Roman <Jiee la botez. Ego te baptizo. Preotul orthodox $ice : „Boteză-aerobul luî Dumne$leă.“ La acesta se vede umilitul simţimentă al ierur- gisitoriuluî, dându-se numai de servitoră al Bisericeî, pe când la cel d’ânteiă nu este aşa.

(2) S. Gr. Theologid jlice : „ nu deconsidera ideea despre exorcia murî.“ 40 despre botez. Augustin ţjice despre Pelagie: Biserica îl in- vinovăţesce pre el, respânclmdă ideea că asupra pruncilor botezaţi să se săverşască suflarea (lucrarea) pentru alungarea regelui lumeţ lib. 2.

(3) Tertulian. De corona § 5. De resurrect § 8. M. Vasil. Despre Sântul Spiritu, Cap. 27 Augustin Tract. 115, in lob. § 5.

(4) M. vasilie juce : „După traditiunea apostolică, bine-cuventăm apa botezului" De Spir. S. C. 27. Ciril al Ierus. Caticb. 3. S3: Tcrt· De bapt. C. 7.

(5) St Cipr. scrie: Nas, qui Domino perm iten te primuiu babtismum credentibus dedimus, ad aliud quoque singulosprsepare mus, insinuan- tes et docentes, boc ease baptismum in gratia maius, in potentate su- blimius in honore prsestantius. Exbort ad Martir. §. 6. Terţ. De bap- tisroo § 16. Ciril al Ierua. Caticb. 3. 10. M. Vas. despre S. Spiritu C. 15. § 30. Chnsoetom. Despre M. Lucian § 2.

îî botezau cu apă la prima ocasie favorabilă. Acesta prob^ză că după învăţătura părinţilor, partea legală v6(Jută a Misteriuluî botezuluî o compunea cufundarea în apă, şi că numaî în casti de neapărată necesitate, botezul cu sânge p<5te ţinea locul părţeî vedute a botecjuluî.

t Silvestru B. Piteşt&iu.(Va urma)

în d e m n u r i p ă r in t e s c !Către toţi creştinii de a întrebuinţa sântele clile ale Marelui Postii spre mântuirea sufletelor lor, ş i a îngriji de

servitorii Altarului.

Fiindu îndemnaţii de simţul de datorie morală şi de posiţiunea mea de Archiereti al sântei n<5stre biserici ortodoxe române, iau cuventul, cu ocasiunea Sântului şi Marelui postii, şi me adresezu. dragostei vostre, iubiţî creştini; şi pe cei maî betrânî ve rogu, iar pe cei maî tineri ve sfâtuescii şi ve îndemnii cu t<5tă umilinţa, a face ca Sântele dile ale S-luî şi Ma- reluî postii, sa le petreceţi în fapte bine plăcute luî Dumnezeii, şi să aveţî grijă şi de cei ce ve grăescu v0 u6 cuvântul adevSruluî, şi să ingrijescu de mântuirea sufletelor n(5stre.

Suntem, iubiţî creştinî, în Sântul şi marele postii; am intratii în el ca într’o bae menită a spăla multe din necurăţiile nostre, şi a aduce nu puţină sănetate atât sufletului cât şi trupului nostru. Da, postul este una dintre cele mal salutare instituţiunî ale Sântei mSstre biserici; unul dintre motorii principali al acti- vităţel n6 stre dupre Dumnedeu, o carceră nobila în contra animalităţel care în tot momentul să încercă a scutura dominaţiunea spiritului, o arenă de gym- nastică spirituală menită a smulge mândria, moli

ciunea şi toţî spinii patimilor, şi a ni comunica adevărata tărie în Domnul

Dar, iubiţilor, şi postul ca şi ori ce a ltă instituţiune, nu va fi folositoriti decât acelora care Iu înbrătoşeză cu dragoste, acelora care Ίϋ practică cu bună sciintă · căci de altminterea m ân ca rea sau nemâncarea nu ne va p u n e p r e noi îna in tea lu i DwnnecleU. Pentru acesta, una din cele mai principale datorii ale ndstre este să practicămti postul sub conducerea bişerieeî, şi aşa precumti Ίϋ prescrie ea,—însoţiţii şi de alte practicî folositdre şi mântuitore de sufletii. Căci dacă postul este, precumti. am (Jis, ca un medicamentu, ca o bae spirituală, meniţii a vindeca sau a spăla neputinţele fireî nostre, apoi şcimti din practică că medicamentele să iau sub conducerea medicilor, şi o bae să pri- meşce cu profitii numai când se face în anume con- diţiunî şi dupre (5re-care prescripţiunî dietetice.

Veniţi da r f i i lo r , ve (Jicii la toţî din partea Biseri- ceî, a scu lta ţi-m ep re m ine, c ă c i f r i c a D om nului v e voite învă ţa p r e vo i. Căutaţi în ţe lep ciu n ea ş i v a fi via su fle tu l vostru .

A frequenta Sântele lu î Dumnezeii locaşuri în t<5te dilele, dacă sa r putea ar fi a lucra cu cea mai mare energie la reformarea Vieţeîn<5stre dupre Dumnezeii; a lua parte la t<5te serviciile religiose măcar Duminicile şi Sărbătorile, este datoria cea maî imperidsă a fie-căruî creştinii. A asculta cetirile şi învăţătura bişerieeî, a lua parte la practicele ce ea recomandă, specialminte în aceste Sânte şi mântuit<5re dile ale sântului Marelui postii, este o necesitate generală simţită numai acelora care cugetă seriosu la posiţiunea lor morală din presentu şi la viitoriul ce Ύ aştep ta;

numai acelora pe care o creştere norocita Mau o îngrijire deosebită Ί-a pus de timpuriii în familiaritatea Bisericeî, pentru ca să aibă ocasiune a gusta ş i a vedea

câ tii d e bunii e ste D om nu l! Părinţii noştri, iubiţilor, siinţiau această necesitate şi cu dor ti poftiaii aceste sânte şi mântuit(5re dile, pentru că mintea lor nu era îndopată cu ideile cele stricate a veacului, pentru că viaţa lor era mal simplă şi nu aşa de materialisată ca astădl, pentru că indiferentismul religioşii nu şî g ă sise locîi în inima lor.

Aşa, d£sa mergere la biserică este tot atât de re- comendabilă şi neapărată pentru creştini, de ori ce etate, sexti sau condiţiime, ca şi frequentarea esactă a scdlel. Şi precumti scolariul nu şl p<5te motiva legitimii absentarea dela sc<51ă, nici cu pretextul că ar fi învăţat acasă, nici cu alte ocupaţiunî ce ar fi avutei, ci singur numai cu b<51a; tot aşa şi noi creştinii cu nimicii nu putemti. scusa absentarea n<5stră de la biserică, dela această sc<51ă a practicei şi a vieţeî dupre Dumnecjeii, mal înaltă decât t<5te sc<51ele, mal folosit(5re decât tote instituţiunile, şi singura în stare a dirige paşii noştri spre bine, în interesul chiar şi al vieţeî actuale. Eca, iubiţilor, una din practicile creştineşti ce Noi în numele bisericeîrecomendămii dragostei v<5strc, acuma cu deosebire când suntem ti în sânta patrudecime. Să nu credeţi acelor ce să încearca a raţiona că biserica cu eserciţiile sale spirituale ar fi numai pentru poporul simplu; nu este a şa ; ci din contra, putemti afirma, că numai în biserică şi prin biserică s’aii formaţii toţi <5menil mari de care a profitat omenirea în diferite privinţî, Şi în ceea ce priveşte viaţa creştină, nimine nicî-o-data nu se va putea

__________ IM P E M N fR ! PAKIVTEŞTÎ CĂTRE TOŢÎ CREŞTINII 9

mândri că a ajuns la măsura vrîsteX depline a lui lisu* Christos, ori care ar fi şciinţa ce posedă, ori care \ ar fi educaţiunea, orî cât de mare ia r fi nobleţă sau trepta. Din contra, trebue să o mărturisimu cu durere că cu cât maî mare şi maî distinsă este cultura lu- mescă, cu atâta maî mult se pare a rătăci spiritul omului în vastul oceami al necunoscutuluî, fără să potă prin sine însuşi resolve problemele cele mai practice şi maî populare. Causa este, lipsa de stabilitate, lipsa punctului de orientare, pe care ni le dă numai religiunea, numaî biserica. Observaţi, iubiţilor, şi v6 veţi încredinţa, că viaţa celor înstrăinaţi de biserică, este confusă în t<5te privinţele, şi întreprinderile lor—ridicole. Observaţi că superstiţiunile de totu felulii şi deşarta credinţă, este partea lor. Temeţi-ve de sdrta lor, şi ascultaţi glasul Bisericeî.

O altă practică care trebue să însoţescă postul este dragostea creştină, la a căria urm are ne îndemnă apostolul şi biserica prin t<5te cântările sale din aceste sânte dile. Postindu-ne trup eşce să n e postimu s i du- hovn iceşce ; să rupemU totă legă tu ra nedreptăţei, să desfiinţămU zapisile f i p r o ce s e le in ju ste , să dămu săra cilor hrană, să îmbrăcămu pe cei goli, ş i p r e cel

fă r ă adăpostii să- ι aducemu în ca se le nostre. In numărul celor ce aii trebuinţă de haritatea ndstră să punemu, iubiţilor, pe servitorii altarului, pe păstorii turmei cuventătore, care, dupre apostolul, trebuescii întreţinuţi bine şi cuviincios în privinţa necesităţilor materiale. Este ruşinoşii lucru pentru noi creştinii a maî lasa pe Preutti în condiţiunea miserabilă în care se găsesce în presentu. Elu este înveţătoriul, luminători ul, conducStoriul, părintele cutăreî Comuni. In

ÎNDEMNURI pa r in t e şt î c ă t r e ΤΟΤΪ c r e şt in i/

acea comună suntu şi alţi funcţionari, care îndepli- neecti nisce serviri de mâna a doua, cum s’ar dice, şi care totuşi sunt binişor plătiţi. El bine, pentru ce se lasă în neîngTijire tocmai Preotul ? Dacă suntcmu şi voimti a fi creştini, iubiţilor, trebue să avemu în vedere instrucţiunile ce ni le dă Apostolu în privirea aceasta. „Preuţii ce i ce -ş i ţinti, bine d ireg ătoria de îndoită cinste să se învrednicâscă, poronceşce Elti lui Timoteiti Episcopul Efesulul (1 Tim. 5.15); Şi către Ebrel scrie : Ascultaţi p e învăţătorii Voştri ş i vă supuneţi lor, că aceia privighiazâ pen tru sufletele vâstre (Ebrel 13, 17). Şi earăşl : Vă rugămUpre vo i fra ţilor, să cunâsceţi p r e ce i ce se ostenescă între voi, ş i p r e mai marfa voştri în Domnul, ş i p r e ce i c e vă învaţă p r e voi.

De această datorie, o repetii, stă legată însăşi creştinătatea n<5stră ; căci nu trebue să fîrnn creştini numai din gură, numai în cuventu, ci în adeverii şi în fapte. Apoi, dacă dupre cuvîntul Domnului, numai dragostea dintre noi este semnul care ne deosebeşce de păgâni; dacă înfricoşatul Judecătorii! la adoua venire a sa nu întrebă, nu cerceteză decât faptele dragostei şi a milostivire! cu care vomu fi îmbrăţoşatu pe saracî în genere, cătră care n’avemu alte datorii decât acele ale omogenităţel de natură, cum credemu noi că vomii scăpa nepedepsiţl când refusămti dragostea n<5stră, mila n<5stră, şi ce este mai mulţii — călcămii în pici<5re chiar obligaţiunea ce aveinii cătră părinţii noştri spirituali !

Ml -am propus, iubiţilor, a atinge această questiune, pentru că vedii, sunt convinsti, că nu reutatea face pe fiii României indiferenţi cătră clerul şi biserica

î n d e m n u r i p ă r i n t e ş t i c ă t r e t o ţ i c r e ş t i n i i

lor. Românul este generoşii, darnicii, ospitalierii, iu_ dulgentii şi toleranţii pană la excesii, faţă cu streinii şi cu clerul altor naţiuni, faţă chiar cu ebreiî şi Cll rabinii şi hahamii lor, şi nu putemii crede să fie alt- feliii cu părinţii lor spirituali, cu preuţiî, care cji şi îuSpte privighiază şi să r(5gă pentru bună-starea, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi ertarea greşalelor lor. Noî credemii că causa negligenţeî este numai deprinderea din trecut, provenită din simplitatea traiului şi a moravurilor părinţilor noştri de o parte, şi de altă parte, din simplitatea, iubirea de ostenelă şi caracterul mai apostolicii al bătrînilor noştri preuţî, care şi în cultură şi în viaţă fiind aprdpe asimilaţi poporului, se mulţămiaii cu puţin şi munciaii alături cu poporul pentru pânea de t<5te filele,

Eî bine, nu mai suntemii în aceleaşi condiţiuni în care se găsiaii strămoşii şi părinţii noştri. Ţara n<5stră, pe ce di merge, simţeşce necesitatea de omeni învăţaţi în capul poporului. Unii tinerii seminarist devenit preut se găseşce în condiţiuni cu totul altele decât cele ale părinţilor se i; elii a cheltuit pcSte tot ce avea ca să-şi capete instrucţiunea şi educaţiunea pentru asemine menire ; şi pe de altă parte, ocupată cu studiul, a uitată de munca câmpului şi alte îndeletniciri producetore de mijldce pentru traiii, şi când se stabileşce preut într’o comună, devine peritoriii de f(5me, fără concursul poporanilor sei. Cătră cele cjise, să se mai adaugă şi înmulţirea nevoilor vieţeî, care diferă astădi într'un chipii de necrezuţii de cele ale strămoşilor şi părinţilor noştri.

Aşii dori, este de dorit, iubiţilor, ca poporul Română deştept naturalminte, să se grăb^scă a aprecia noiiele

i N d e m n u r T p A r i n t e ş t î c ă t r f . t o ţ î C R E Ş T I.V I! 1

condiţiunî în care se găseşce astă^î biserica şi clorul ii, şi să convină întru a le modifica tratamentul. Căci pentru alte trebuinţî ne-amti deprinşii a cheltui cu profesiune : Pentru Primari, Notari, Perceptori si alţî impiegaţi, am simţit nevoeacă trebue să-î plâtimii regulat din bugetul Comunei, şi să-ϊ plătim ii ast-felu ca să p<5tă trăi binişorii. Apoi, când se întâmpla intre noi procese, şi avemii trebuinţă de advocaţi, nu cru- ţămu nimicii, spre a avea pe ceî maî bunt, dacă se p<5te. Şi când facemii aşa, când cheltuimii fară cruţare pentru interese cu totul materiale, trecemii alăture, uîtămu de servitoriul comunii, de omul lui Dumnezeii, care ne apără purure ca celii maî oneştii advocaţii, nu înaintea <5menilor, ci înaintea luî Dumnezeii ; care se r0 gă purure pentru toţî, care luminezâ pe toţî prin sântul botezti, care cerceteză, învaţă, sfă- tueşce şi pe micii şi pe mare ; care este obligaţii a şt părăsi casa şi odihna, de multe ori în medul nopţii şi despre (Jiuă, spre a da celui murindti merindele vieţiî de veci ; care lucreză t(5te cele sânte spre a câştiga pentru toţî, nu pâne materială, nu comori pă- menteşcî, ci vecînica împărăţie, vecinica fericire, în unirea cu Dumne<Jeti. Dar, drepţii remuneraţie pentru asemine osteneli, mulţi dintre creştini, critică, des- preţuescii, înjură, persecută pe bietul preoţii. îsimine nu este care să nu-ι reclame serviciul cu esactitate, ca din partea celuî mai vrednicii servitoriu, destinaţii şi plătitii pentru atâta lucru ; dar putini sunt care contribuescti la întreţinerea luî, macar cu preţul cu care s’ar ţinea unti rândaşu, unu. visiteti. Aşa, este cunoscut tuturor, că preutul capotă mai puţinu din partea uneî întregî comuni, decât unu. randaşi sau

lor. Românul este generoşii, darnicu, ospitalierii, in_ dulgentu şi tolerantă pană la excesii, faţă cu streinii şi cu clerul altor naţiuni, faţă chiar cu ebreiî şi cu rabinii şi hahamii lor, şi nu putemti crede să fie alt- feliu cu părinţii lor spirituali, cu preuţii, care cji şi îu^pte privighiază şi să r6gă pentru bună-starea, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi ertarea greşalelor lor. Noî credemă că causa negligenţeî este numai deprinderea din trecut, provenită din simplitatea traiului şi a moravurilor părinţilor noştri de o parte, şi de altă parte, din simplitatea, iubirea de ostenelă şi caracterul mai apostolicii al bătrînilor noştri preuţî, care şi în cultură şi în viaţă fiind aprope asimilaţi poporului, se mulţămiati cu puţin şi munciau alături cu poporul pentru pânea de tdte cjilele,

Eî bine, nu mai suntemii în aceleaşi condiţiuni în care se găsiaii strămoşii şi părinţii noştri. Ţara nostră, pe ce di merge, simţeşce necesitatea de omeni învăţaţi în capul poporului. Unii tînără seminarist devenit preut se găseşce în condiţiuni cu totul altele decât cele ale părinţilor se i; elu. a cheltuit p<5te tot ce avea ca să-şi capete instrucţiunea şi educaţiunea pentru asemine menire ; şi pe de altă parte, ocupată cu studiul, a uitată de munca câmpului şi alte îndeletniciri producăt<5re de mijldce pentru traiă, şi când se stabileşce preut într’o comună, devine peritoriă de fome, fără concursul poporanilor sei. Cătră cele clise, să se maî adaugă şi înmulţirea nevoilor vieţeî, care diferă astăzi într un chipă de necrezută de cele ale strămoşilor şi părinţilor noştri.

Aşu dori, este de dorit, iubiţilor, ca poporul Română deştept naturalminte, să se grăbescă a aprecia noăele

ItfDEMXVRÎ PĂRINTEŞTI CĂTRE TOŢÎ CREŞTI Wll I

condiţiimî în care se găeeşce astiidi biserica yi clerul u, şi să convină întru a le modific a tratamentul. Cuci pentru alte trebuinţî ne-amu deprinşii a cheltui eu profusiune : Pentru l}rimarî, Notari, Perceptori si a lţ i impiegaţi, am s i m ţ i t nevoea cn trebue sâ- ϊ plătim ii regulat din bugetul Comun eî, si sâ- ϊ plătim ii ast-telti ca să p<5tă trăi binişoru. Apoi, când se întâmpin între noi procese, şi avemu trebuinţă de a d v o c a ţ i ', nu cru- ţămu nimicii, sp re a av ea p e c e î m a i bun/, d a c a se po te. Şi când facem u aşa , când cheltuimu f u r ă c ru ţa re pen tru interese cu t o t u l m a t e r i a l e , t r e c e m u a lă t u r e , u îtăm ti de se rvitoriul comiwti, d e o m u l l u i D u m n e z e i i , care ne a p ă ră pu ru re ca c e l i i m a i o n e s t e i a d vocaţii, nu în a in tea <5menilor, ci în a in t e a l u î D u m n e z e i i ; care se r d g â purure pen tru t o ţ î , c a r e l iu n in e z â pe to ţî prin sân tu l boteză, care cerceteză, în v a ţă , s f a - tueşce şi pe m icii ş i pe m are ; care este o b l i g a ţ i i a ş i părăsi casa ş i odihna, de m ulte ori în m e d u l n o p ţ i i şi despre diuă, spre a d a celu i m urindu m e r i n d e l e v ieţiî de veci ; care lucrdză t(5tc cele sânte spre a câşt ig a pentru toţî, nu pane m ateria la , nu comori ρ ά - inenteşcî, ci vecînica îm perăţie, vecin ica fericire, în unirea cu Dumnedeii. Dar, drepţii rem uneraţie pentru asemine osteneli, m ulţî dintre creştini, critică, des- preţuescu, în jură, persecuta pe bietul preoţii. X in iin e nu este care să nu- ϊ reclame serviciul cn esactitate. ca din partea celui mai vrednicO servitoriu, d e s t in a tu şi plătitii pentru atâta lucru ; dar puţini sunt care contribuescti la întreţinerea lui, m acar cu p r e ţu l cu care s’ar ţinea unu rândaşu, unu visited. A.şa. esfe cunoscut tuturor, că preutul capetă mai pu ţin ă din partea miei întregi comuni, decât unii rândasi sau

14 îndemnuri părin teşti cătr e toţi creştinii

unii viziteti din partea uniiî simplu particularii. Eî bine, cuinii se p(5te califica asemine nepăsare ? Ori sunteţî chreştinî, iubiţilor, şi atuncî trebue să iubiţî, să îmbrăţoşaţî pe Christos dupre vrednicie, îngrijin- du-vg de casa luî şi de servitorii altariuluî luî, precumti se îngrijeşce lumea cea înţelegăt<5re ; Orî nu sunteţî creştini, şi atuncî nu maî înţelegemu pentru ce n’o declaraţi, ca să închidemti bisericile şi să trimitemti pe nenorociţii servitori aî altariuluî la alte ocupaţiunî care ’î-ar putea preserva de peirea prin f<5me, frigti. şi golătate. Nimicii nu este maî unt în ochiîluî Dumnezeii ca omul nedecisii, ne hotărît într’o parte. Pentru care, acest mare Dumnedeu a şi provocat odinioră pe fiii luî Israil, prin profetulii Elie, ca să se decidă o dată pentru tot-dûna: Dacă este , dice, Dumnezeu în Israil, m ergeţi în urma lui ; ducă în să cred eţi ca Vaal este Dumnezeu, închinaţi-υβ acestuia.

Eca pentru ce, eca dupre care esemplu, mi-am luat şi eu permisiunea cu ocasiunea de faţă, a provoca pe toţî,—şi pre guvernă şi pe poporii, şi pe mari şi pe micî, ca să ne decidemti : Suntemii pentru biserică, sau ba ? Dacă suntemii, să ne hotărîmii a o întreţinea cumti se cuvine ; dacă nu, să o suspendănm, să o închidemii maî bine, decât să defăîmămti în asemine chipii lucrul luî Dumnezeii. Căci starea actuală a Bisericeî, Eu unul nu o potii considera decâtti ca unu blasfemii contra luî Dumnezeii,

t Innocent M. Ploeşt^nul

C IR ILPărintele alfabetului cirilicti.

(U rm are ş i fine, vetlî No 2, an u l VI).

In mănăstirea Chilindaml se află unii manuscriptft, care cuprinde smacsare, scrise în limba slaveno-serbă, şi transcrise în Aton de pre nisce Minee de la 1623. Aicî se găsescii vieţi de ale sânţilor, precum şi în- vSţăturî morale la maî multe dile din cursul anuluî, asemenea şi alte istori(5re. Din Mineral de pre Fe- vruarie este transcrisă şi biografia luî Constantin filosoful. Ecă părţile din aceste note biografice, care se referii la Ciril, fratele luî Metodie, celti ce pone acum s’a credutîi de Părinte al literelor cirilice şi care în ecspunerea ndstră devine Ciril al treilea. Tot-o-data adăugămii, că aceste note în biografia luî Ciril suntii fore date chronologice, pre care noi le ficsămti aicî, conform faptelor istorice, menţionate în biografie.

„In oraşul Tesalonic, era unu bărbaţii nobilii şi avuţii, cu numele Leii, care avea rangul de Drungar sub archistratigul. Era piosii, păzindii tdte prescrip- ţiunile divine. Trăindii cu soţia sa, el a avuţii septe mlădite, dintre care Constantin filosoful, înveţătorul şi dascălul nostru, era cel maî micii.

Adecă, în anul 841 de la Christos, în Tesalonic, s’a născuţii filosoful Constantin, care în urmă s’a numiţii Ciril, şi s’a educaţii aicî penă la anul 848.

16 p A r i n t e l e a l f a b e t u l u i c i r i l i c î ?

„Audindu despre dînsul demnitarul imperialii care se numesce Logo te tu, a trămisu după dînsul, ca să învăţe cu împăratul. Copilul, audindu de acesta a plecaţii în cale cu bucurie.

La acestea noi observămti, că în luna lu i Fevruarie seu Martie 848, Constantin era de ş^pte ani, când a foştii duşii îu Constantiuupolii, şi aici el a foştii educaţii împreună cu succesorul la tronii, Imperato- rul Michail, care era de aceiaşi etate cu dînsul.

„ Şi a învăţaţii pe Omer şi Geometria, la Leu şi la Fotea celii renumiţii, precum şi t<5tă doctrina filosofică şi arta elenică".

De la 848 pănă la 858 Constantin filosoful sî-a făcuţii educaţiunea la Leu filosoful şi la cunoscutul Fotie, care la 857 a deveniţii Patriarchu de Cons- tantinopolu.

„Logotetul (Jicea Imperatoruluî (Michail), acestii filosofi tînării nu iubesce vi<5ţa acesta, de aceia noi nu-ΐΰ vomii lăsa la lume, ci tundendu-lu ΐ ΐύ vomii da la popie şi la slujbă, ca să fie bibliotecarii la Patriarchul în s-ta Sofia, şi nu- ΐύ vomii putea ţinea pre dineul altu-feliii şi trebue să regulăm ii cu dînsul. Puţin însă a stat în acostă slu jbă şi eşindu în marea cea îngustă (a) s ’a înscrisii (b) în tr’o monastire. Căutân- du- ΐΰ şese luni, ab ia l ’a pututii afla. Neputendu-lu necesita la acea slujbă, l a rugaţii ca să primîască scaunul (catedra) de dăscălii şi să înveţă filosofia

(a) Marea marmură.(b) Notămu, că în testul slavonu stă aici vorba C E J )H (;P = sc e c r i e .

(c) Notămu din nou, că ş i aici textul slavon face usu de v o r b a s t r e i n ă

în formă roinauescă. El ţjicc Cliipamiue == străini, în locu de HHOO

p Xr in t e l e a l f a b e t u l u i cm iT .rc f 17

pre indigent şi străini (c) cil t<5tă insistenţa şi ajutorul. Şi acostă obligaţiune a primit’o “.

De la 858 pen6 la 865, în decursul a şepte anî, Ciril a fostu bibliotecarii pre longă Biserica s-teî Sofii. După acesta a trăitii ş£se lunî ascunsu într’o mon e r e . In fine a primiţii catreda de filosofie la scdla din Constantinupolii, unde studiaii indigenii şi streinii.

„Nu după multti timpii, s’a lepădaţii de vi^ţa a- cesta, şi s’a aşezaţii întrunii locii fore de sgomotii, remânendu liniscitii în sine însuşî. Apoî s’a aşedatii în Olimb, la fratele seu Metodie, şi aicî a începutu să trăiască şi să fie într o rugăciune continuă cătră Dumnezeii, convorbindii numai cu cărţile".

La 865, Ciril era de 24 anî, şi urându-i-se şi cu vi^ţa de profesorii, el s’a liniscitii într’unii locii necunoscuţii. Apoî s’a dusti în Olimp, ce se află în Asia mică, pre longă oraşul Brusa, şi aicî, împreună cu fratele seu Metodie, s’a predaţii asceseî monachale.

„Cozariî aii ceruţii de la Imperatoru învăţătorii al credinţei ψ Imperatorul le-a trămisii lor pe Constantin. In acestă cale mergendii şi ajungendii la Cher- son, a învăţaţii aicî limba şi cărţile iudaice. A făcuţii gramatică, compusă din opt părţî şi cu acesta şî-a luminaţii mintea. Aicî trăia unu Samarmenii, care venindii la dînsul, se disputatt, şi care a adusu nisce cărţi samarinene, şi le arăta luî Constantin. Filosoful cerendii aceste cărţi de la dînsul, s’a închişii în locuinţa sa, şi puindu-se pre rugăciune, a primiţii de la Dumnecleti înţelepciune, şi a începutii a ceti. fore de er<5re. V&Jândîi acesta Samarinenul, în uimire cu glasii mare a disu : în adeverii, cei ce cred îi în Cliris-m paH H U e = din altă ţeră, străini.

1 8 CIRIL

tos, îndată primescti pre s-tul Spiritu şi darurile luî. Şi îndată a botezată pre fiul său şi singurii după dînsul s’a botezatii. Şi a găsitu aicî o Evangelie şi 0

Psaltire, scrisă cu scris<5re rus6scă, şi a maî găsitu şi unu omti, care vorbea acesta limbă, şi conversândft cu dînsul, a înţeleşii puterea vorbiî, traducendu-o în limba sa şi deosebindii în scris<5re vocale şi cou- sone. Şi continuândti cu rugăciunea către Dumnedeii, îndată a începutii să le distingă, şi să le traducă : aşa că, mulţî minunându-se, laudaii pre Dumnezeii

Cu modul acesta, noî din citatul de maî sus vedemti, că Constantin filosoful, mergendii în Cherso- nesul Tauri cu, a învăţaţii limba ebraică, combinândiio gramitică, compusă din optii părţi. Aicî el la unu Samarinenu a găsitu pendateuchul, lucru ce pentru dînsul era o raritate, faţă cu usul Septuaginteî din Constantinupolti, şi s’a deprinşii alii ceti şi înţelege; ceia, ce a şi făcuţii, ca Samarm£nul cu fiiul său să se boteze. După aceste, el a căpătată o Evangelie şi o Psaltire, scrise cu litere rusescî, adică în scris<5rea fonetică, care se vede că era de mulţii în uşii la Ruşi. Apoî găsindti şi unii omii, care cunoscea limba cărţilor, a conversaţii cu dînsul pătrun<j,endu-se de puterea vorbei, f i fă cend ii distincfiune între vo ca le f i consdme. Ceia ce lasă ase vedea, că nu acestii Ciril este inventatorul literilor fonetice, nicî ale Ruşilor, şi că aceste litere suntii cu totul altele, de acelea, pre care le usitaii slavonii şi Românii dela Dunărea; adecă, cum am veûtu maî sus, popdrele dela Dunărea a- veâ în uşii literele luî Ciril al secululuî al VlI-lea, care erau de origine greco-ionică.

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRIBICC 19

In Cherson Ciril a găsită relicviile s-luî Climcntal Romei, pre care le-a aşecjatu în acestii oraşă.

Când aă năvălită asupra luî Ciril Ungurii, el nu s’a speriată, ni spune manuscriptul, ci a r&masu ru- gându-se şi cjicându : „kirie eleison“. Şi noi aici nu ne unimă cu părerea P. S. Porfirie, care din acestă esclamaţiune creştină, caută să deduce naţionalitatea luî Ciril, crecjlâudu că este grecă de origine. Noi scimă, că în evul mecliă „kirie eleison" era în usu la toţi creştinii de la Dunărea (a), mai ales în anumite ocasiunî, şi de atunci a rămasă în usu mai la t<5te popdrele creştine din Occidentul Europei. Din contra, dacă este să ne pronunţamă şi noi în cestiunea naţionalităţei acestui Ciril, apoi cu mai multă cu- ventă putemă să afirmămă, că el era din Romanii, duşi la Tesalonic din Sirmiu pre timpul năvălirei Avarilor. (Ve<Ji în acestă privinţă „ Creştinismul în Dacii" ).

Din Cherson, Ciril s’a dusă pre Marea la Cozari. „Şetjendu în corabie, φ-ce manuscriptul, pre acestă cale, adecă pre marea Meotidă, şi prin porţile mun- nţilor Caucazi, a mersă la Cozari. Aici el a botezată pre Caganul, cu doe sute de bărbaţi, afară de femei şi de copii, şi s’a întorsă în Cherson şi de aici s’a dusă în Constantinupolă. „ Şi l’a vedută Imperatorul. trăindă în Biserica s-lor Apostoli şi rugându-sc lui Dumne<Jeă“ .

„In s-ta Sofia din Constantinupolă era unu potiru de petră scumpă, lucru de a lui Solomon, şi pre dîn- sul se află inscripţiuni iudaice şi samarinene, scrise* pre laturi, pre care nu le putea nimene nici citi, nici traduce. Luându-le filosoful, le-a citită şi le-a tradusă asa, cumă nrmeza:

(a) Moldovenii şi ppne astă-<)i îşi încep& colindele de la CrlcianA ca euviotek „gni i I ho! ho! k ir aleisau ; adică înecpu. noclxezatnl cailolor, «pre a*e arăta cir cumatanţele naecereî Mântuitorului, adăugând şi rugăciunea .k irie eleUun*

„ S'a prespusii de de multu luminarea steleî ! Domne, întăiule încununate, fii băutură celui, ce ve- g-hiază noptea“. Pre adoa lăture : „Pentru gustarea Domnului este făcuţii (potirul), ca unu. alţii lemnti(a). Bea şi te îmbată de veselie, cântandti aliluia

„Acesta (Christos)esteRegele, şi totu nemul omenescu a vedutu gloria luî şi între dînşiî şi David. “

„Şi sub aceste era scrisă şi data, 909. Calculândii filosoful după acostă dată, a găsitii, că dela anul doe-decî al Imperatului Solomon şi pene la nascerea lui Christos erau ani 909. Acesta este profeţie despre Christos."

In anul 867 Ciril s’a dusu în Moravia, şi a introduşi! la creştinii de acolo, carii se rugau în limba latină şi întrebuinţau literile latine, serviciul divinii în limba slavonă, dându-li şi alfabetul, care îlii avea gata , adecă celii foneticii, luaţii din Cherson şi el a re- ina.su aici patru-decî de luni, adecă trei am şi patru lirnî—867, 8 6 8 , 869 şi patru luni din £70.

y lfl s’a veselitti îarăşî filosoful, cântându-se şi alte cântarî, care n daii ostenelă nu mică. Căci Principele Iiostislav, inspiraţii de Dumnecjeu, a făcuţii consiliu cu cialalţî principi aî Moravei şi a trămisîi la Impera- torul Michail, ((licendu-î: Omenii noştriî, voindii să se lepede de păgânismii şi să ţine legea creştină, nu aii învăţătorii, care ϊ-ar înveţa în limba lor S-ta credinţă creştină, şi fâcendu-se astii-felu, s ’ar asemăna noî şi alte teri, văcjendu acesta (b); de aceia trămite-ne noi

ia i Alusiune la to gul lui Moisi, care a îndulcitu amărăciunea apelor din pustie.

(b) Aiusiuue la Poporele, ce locuiau în Panonia, între care eraîi şi Românii. Şi acesta o fundămu pre faptul, căci la consiliul luî Rostislav a luaţii parte şi principele Românilor, CoţeJ. (Ve$T „Creştinismul în

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICC

linii Vlădică Episcopii şi und învSţetorti astii fol iii. pentru ca legea cea bună în t<5te teriie să plece dela voi. Decî Imperatorul a adunaţii Sinod ti şi a kieinaţii şi pre filosoful Constantin, şi a făcuţii în audul tuturor acestti discursti şi a cjisu: „Vedemti, că acesta este ostenitorii pentru tine filosofe, dar trebue să mergi tu acolo. Acesta nimene nu o pote împlini, afară de tinew. Decî a respunsti filosoful: „Şi ostenitti suntii şi bolnavii cu corpul şi m’aşi duce acolo cu bucurie, d6 că eî ar avea litere în limba lor“. După aceste a vorbiţii Imperatorul şi i-a disti lu î: „ Bunul meti şi tatăl meii şi alţiî mulţî ati căutatti acesta, şi nu suntii găsite şi dupre cât eti sciti, tu poţi să le inventezi.u. Iar filosoful a disti: „ Celti, ce p<5te să scrie pre apă. a- cela îşi va câsciga sieşî numele de ereticii. Iarăşi i-a respunsti Imperatonil: „Vorbesce cu \ arda şi de că tu veî voi cu mintea ta, atunci Dumnecjeu îţi va da ţie aceia, ce el dă tuturor celor, ce se r<5gă lui fora îndoială, şi nimicesce îndoelele“. S’a supuşii deci filosoful, şi dupre datina sa de maî ’nainte s’a puşti la rugăciune cu alţi osîrduitorî, şi în curend Dumnedeu ϊ-a arătatti luî, ascultândii rugăciimea robilor sei. şi îndată a compuşii scrisdre şi a începutii să scrie înve- ţătura Evangelieî:

„Intăiti era cuventul, şi cuventul era Dumnedeu si Dumnede ti era cuventul, etc. „S’abucurat Imperatorul şi lăuda pre Dumnedeti cu consilierii lui şi l a tra- mis pre dînsul cu multe daruri, scriindii luî Rostislav acostă epistolă:

„Dumnecjeti ordonă fie-căruia, ca să vine la mintea cea sănăt(5să şi cu acesta să-sî mărîască si maî mult demnitatea sa. V&rLendu credinţa ta. şi

ostenela, ce-’ţî dai la anii teî, ca să găsescî litere pentru limba v<5stră, ceia ce n’a foştii del a încc- putu, şi sa te asemăn ezî cu pop<5relc cele mari, care mărescu pre Duinnedeii în limbele lor p r o

prii, de aceia îţi tramitemu pre acela, căruia Duinne- cjeii î-a ară tatii acesta, barbatu onorabilii şi nobilii, adecă pre învăţatul filosofu. Şi primesce a- cestii darii mare şi maî scumpii, de cât totti aurul şi argintul şi care întrece totă petra nestimată şi avuţia, şi vă osteniţi cu dînsul, progresându şi ficsâudu cuvântul, cu care apoi să cântaţi pre Dumnedeu din totă inima şi nu negligeţî mântuirea comună. Şi în aceste ostenele nu vă leneviţi, şi mergi pe calea cea adevărată, ca şi tu, conducendti acestii actii, conform înţelepciune! divine, să primesc! răsplata ta pentru acesta şi în secuiul acesta, precum şi în celii viitorii pentru t<5te sufletele, ce voru. voi să cr£(Je în Christos Dumnezeul nostru acum şi penă la sfârşiţii. Şi memoria ta să o laş! celoralalte generaţiunî, ca şi marele împăraţii Constantin".

„Ajungendii el !a Morav!, l a primiţii pre Dînsul liostislav cu mare onore, şi a adunaţii discipulî, pre cari! î-a daţii luî, ca să-! înveţe, Şi aceştia îndată a începutti să înveţe ordinea biseric^scă, mânecarea, şi orologiul, şi rugăciunea de seră şi rugăciunea de după rugăciunea de seră şi serviciul misteriosii (liturgia). Şi s’aii deskisîi urekile cele surde cu cuvintele profetice şi s’a aurită limba cărţilor şi limba devenia clară şi celor ne’nţelegetorî. Şi Dumnezeii s’a bucura tfi de acesta, îar diavolul s’a ruşinatu. “

„Dar blestematul Diavolii celii răii, care dela începutti reu fiindu şi invidiatoră, s’a râdicatii în contra

y _______________p ă r in t e l e a l f a b e t u l u i cirtlicC 23

învăţâtureî divine, şi intrândti în vasele sele, a înce- putu o luptă, mare, cjicendu: „nu se mâresee D-(Jeu astu-feliu.u Decă acesta ϊ-ar fi fost luî plăcută, n’ar fi pututîi elii să, facă, ca să fie şi acestă scrisore dela începutii, în care scriindu-se învăţăturile lui, să se măriască D-<Jeii? Dar trei suntu numai limbele, pre care el le-a aleşii—ebraică, grecescă şi latina, şi pre aceste limbi le-a învrednicitii, ca să se aduce prin dînsele mărire luî D-(Jeii. Şi erau ceî, ce vorbiau, Latinizaţii, cu concursul Archiereilor, a Preuţilor şi a discipulilor. Şi se lupta cu Dînşiî (Ciril), ca David cu ceî de altti nemti, şi cu limba cărţilor îi învingea pre eî, numindu-ϊ pre dînşiî trilimbiştî.

„Patru (Jecî de lunî a făcuţii (Ciril) în Moravia.T<5tă istorisirea acesta este simplă şi destul de

ecsplicită. Principele Moravieî, Rostislav, acum botezatii, asculta serviciul divinii în limba latină, dar a doriţii, ca serviciul divinii să fie efectuatti în limba slavonă, dupre cum acesta se petrecea la poporele slavice dela Dunărea şi la Ruşi. De aceia el rogă pre Imperatorul Michail, ca să-ϊ trămiţă luî învăţători, cariî să introducă şi la dînsul serviciul în limba slavonă. Motivii spre acesta luî ϊ-a serviţii convicţiunea, că din Constantinupolii, pUcă legea cea bună la tute popârele ; adecă, permisiunea legală, ca t<5te popcSrele creştine să se r<5ge luî Dumnezeii în limba lor vorbi- t<5re. Imperatorul Michail, a răspectatu cererea luî Rostislav, şi kîemândii pre Constantin filosoful. I-a aratatu caşul, dicendu-i: „tu trebue să mergi în Moravia; căcî acestii lucru nimene nu p<5te sa-lu face altul, afară de tine “.Filosoful, deşi plinii de suferinţe corporale, a primiţii însărcinarea, dar a întrebata pre

Împăratul, decă. Moravii ati scrisdrea lor. Şi priiniudft uiîii respunsîi negativii, el atrage atenţiunea lmperato- niluî asupra unui considerent de administraţiuiie ecle- siastică, când dice: să nu'ml capdtil num ele d e ereticii · adecă, că el, mtrodiicendii serviciul divinii în limba slavonă la Moravî, cariî eraii creştinaţi de predicatorii Bisericeî papale, şi severşaii acestti serviciu în limba latină, să nu fie traşii la judecata acestei Biserici, care avea t<5te drepturile de administraţiune eclesiastică asupra lor. Dar la aceste, Imperatorul îi respunde, consultă-te cu Varda, care avea funcţiunea de Ministru al Instrucţiune!, şi apoi judecă acesta şi în mintea ta şi rdgă-te; Dumnezeii îţi va ajuta ţie. Constantin dupre da tina d e m a l na in te, pre carea el a practicat o când cu învăţarea liinbei ebraice şi disci- frarea scriereî rusăscî, s ’a pusa p r e ru gă c iu n e e l şi cu cialalţl co lu cră to r î. Dumnedeu a ascultatu rugăciunile servitorilor săi şi î-a arătatii lui Constantin ce trebue să facă. Şi el atunci a combinaţii şi n’a inventaţii, scrierea ; adecă trebue să fi avuţii de basă scrierea rusască, pre carea el a învăţat’o în Chersou şi a începutii să li traducă lor Evangelia serviciului divinii: „Intăiii era Cuvântul şi Cuventul era la Dumnezeii şi Dumnezeii era Cuvântul." Cu aceste, precum şi cu scrisdrea lui Michail către Rostislav şi cu multe daruri, Constantin a plecaţii spre Moravia şi acolo, în decursul a trei ani şi patru luni a învăţaţii pre mulţi discipuli ordinea bisericescă; a- decă, mânacarea, orele, rugăciunea de seră, rugăciunea de după rugăciunea de seră şi serviciul misterios—1 iturgia. Aici trebue să ne întrebămii, ce ordine bisericescă a învăţaţii el pre Moravî, cea litino-ro-

nianica, seu greco-ort.odocsă? In biografia lut Ciril nu ecsistă respunsu la acesta, întrebare, dar se p<5te respunde din alte sorgii i ţ i . Constantin filosoful nu iubea pre Fotie, când el a deveniţii Patriareliu ecumenicii, pentru care şi relic viile S-luî Climent, el le-a duşii la Roma şi nu la Constantinupolii. Constantin, pre lângă aceste, a primiţii calugeria în Roma. Constantin avea şi o înclinaţiune particulara şi de rasa către Episcopul de Roma, căci strămoşii luî erau străinu- taţî dela Sirmiu în Tesalonic, pre timpul lui Constantin cel mare. De aceia îlu. şi vedemîi în respunsurile luî către Imperatorul Micliail, avendii o îngrijire particulară către tronul Romei şi preocupându- se, ca să nu fie declaraţii de ereticu şi acesta se petrecea în acea epochă, când între Roma şi Constan- tinupoltt nu ecsistatt diferinţele posteriore. In fine, £ca şi o probă convinget0re, că Ciril a întrodusu în Moravia ordinea eclesia stică cea greco-o r lodo csă , dar numai cu adause în on<5rea Apostolului Petru, fundatorul Bisericeî de Roma. Adecă, noi voimu. să pre- sentămii aici o rugăciune dintr’o Uturgie, scrisă cu alfabetul foneticii şi găsită de P. S. Porfirie în bibliotecele Orientului:

„Rugăciunea când voescî să între Biserică “ : „D0mne, întru în templul teu, şi ine înkinuînain

tea S-teî tale Biserici. Cu rugăciunile Sânţilor tei, carii te-ati mulţemitu. pre tine dela începutu cu ί aptele lor cele btine, miluesce-me pre mine, Domne, si dă-’mî mie, D<5mne, ca okiî mei să verse lacrăm i. ea cu dînsele să spăl faptele ruşin0se, pre care tu le cuuoscî pre t0te şi mfc primesce pre mine, dupre cum a fostu primiţii vekiul vameşii pentru oftările şi la-

- _______ ΓΛΚ ΙΝΤΚ Ι,Κ Λ Ι.Ι'Λ Η Ε Τυΐ.υ ΐ CIRIUCO 2Γ>

2 6 CIRIL

eriniile luî. . . D<5mne, a l întorşii p r iv ir ile tale asup ra mal marelui Apostolului teii P etru , ca r e s ’a întristata la trădarea ta, ş i cu acesta a prim ita kleia Chistosuhă s8u“. Partea de pre urmă. din acestă rugăciune nu se găsesce în nici o carte de rugăciune veke a Bişerieeî greco-ortodocsă.

Tdte celelalte părţî din liturgia menţionată s&năna în totul cu tecstul liturgiilor ortodocse. Unii lucru încă trebue notată în respectul scrisoreî fonetice a acestei liturgiî; adecă, că fie-care vorbă este punctuaţii, iar finele unei rugăciunî este punctuată astă- feliu *· Acesta probeză, că manuscriptul din cestiune este produsă al secuiului al X-lea. când acestii modă de scriere punctuată se usita şi la Greci. Pre 16ngă aceste, maî adaugămu la biografia luî Ciril şi faptele următ<5re, de unde se vede şi maî bine, că Ciril na remasu scutită de numirea de ereticii şi că el a trebuită să-şî găsiască apărarea la Roma.

După o şedere de treî anî şi patru lunî în Moravia, Ciril a plecată la Roma prin Veneţia:

„Ajungendă în Veneţia, sau adunată asupra mea Episcopii, popiî şi călugării, ca eî<5rele asupra uliului şi a formulată eresul trilimbiştilor, (jlicendu: o- muie, spune-ni noî, cum aî făcută tu slovenilor cărţî, şi i-aî învăţată; lucru ce nimene pănă acum na făcută, nici Apostolă, nicî Papa de Roma, nicî Gre- gorie teologul, nicî Ieronim, nicî Augustin. Noî scimă numaî trei limbî, şi cu dînsele în cărtî tre-

’ T T

bue să mărimă pre Dumne<Jeă,—limba ebraică, ele- nică şi latină“. Iar filosoful li-a respunsă lor: „Nu plouă <5re de la Dumnezeu preste toţî în modă egală ? Sέύ sd re le nu lumin^ză pre toţî? Nu respiră toţî ae

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICC 27

rul în modii egalii ? De aceia voi nu vC ruşinaţi de a ţinea la trei limbi, iar pre tcSte celelalte limbi şi nemuri să le doriţi a fi <5rbe şi surde, făcendfi astu-feliii pre Dumnedeu neputincioşii, ca celu ce n a pututu să li dea şi lor accstti darii şi invidioşii, că n’a voiţii să li-lu dea? Noi cu toţii seim ii, că cărţi au şi dati mărire lui Dumnedeu cu cărţile lor fiecare din poporele, ce urmeză: adecă, Armenii, Perşii, Abazgii, Iberii, Sugdii, Goţii, Obrii, Tursii, Cozarii, Arabii, Egiptenii şi alţi mulţi. Decă nu voiţi să ve înţelepţiţi cu aceste, atunci primiţi judecata din cărţi. David cântă, dicendti.: „Cântaţi Domnului totfi pământul, cântaţi Domnului cântare nouă.u Şi iarăşi: „Inkine-se Domnului totu pămentul, cântaţi, vesel i- ţi-ve şi iarăşi cântaţi." Şi aiurea: „Toţii pămentul să se înkine şi să-ţi cânte ţie, şi să cânte numele teii, celu prea înalţii." Şi: „Lăudaţi pre Domnul t<5te limbele şi-lti lăudaţi pre Dînsul toţi dmenii, şi t<5tâ suflarea să laude pre Domnul." In Evangelie se dice: „De îndată, ce i-a primiţii pre dînşii, le-a datu lor putere, ca să fie turma lui Dumnedeu.“ Şi tot acolo: „Nu numai pentru aceştia te rogii, dar şi pentru cei, ce vorii crede în mine, ca eî toţi să fie una, dupre cum şi tu părinte eşti întru mine şi eii întru tine". Iar Mateî dice : „Datu-mi-s aii t<5tă puterea. în ceru şi pre pămentu. Mergendii, învăţaţi tote poporele, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiiului şi al S-luî Spiritti., înveţându-% ca să păziasce t(5te poruncile mele". Şi Marcu cjice : „Mergendii în totâ lumea, predicaţi Evangelia la t<5te creaturile. Celti. ce va crede şi sfe va boteza, mântui-se-va, iar celu, ce nu va crede, se va osândi. Şi se vortt. face semne

cu ccî credincioşi, cu numele meu dracii voru scote şi vorti vorbi limbi noue“. A clisu inse şi pentru voi · „Vai voî. cărturarilor şi fariseilor ipocriţi,căci înkideţî împărăţia ceruluî <5menilor. Voi nu intraţi, şi pre cei ce voiescu, nu-î lăsaţi". Şi iarăşi : "Vai voî cărturarilor. că ascuudeţî Ic ei a întelegereî şi singuri nu ve înţelepţiţî". Iar Paul dice Corintenilor poruncescu voî tuturor să vorbiţi în limbi, căci decă nu veţi vorbi, nicî Biserica un va primi aşedarea eî ; şi când alţi fraţi vinii la voî şi vă vorbescu în limbi, ce ve foloscsce, decă nu ve vorbescu spre manifestare si înţelegere, spre presentare, seu spre învăţătură ? Uî- taţi-ve la cele fore de voce şi fore de Spiritii, când vorbescu şi ele, seu că fâşie, seu că gâgâescu, seu ca îşi arată nemulţemirea prin fasiitii, cum li se pote înţelege fâsiitul seu gâgâitu l ? Căci, decă celor fore de voce, li s’a daţii laringă, spre gâgâitii, aşa şi voî, decă daţi cuvintele cu o limbă ne ’nţelesă, cum vorti putea fi înţelese cele vorbite ? Maî mult veţî vorbi în aeru. Căci păne când ecsistă în lume o speţă de fiinţe convorbitore, nu este dreptu. ca numai unii, iar altiî să rămână fore de voce. Decă nu înţelegu puterea voceî, voiu ecscita pre barbarii să-’inî vor- bîasce şi barbarul îmi va vorbi; asemenea şi voî, întru cât sunteţi zeloşi spiritualminte, rugaţi-ve pentru fundarea Bişerieeî, şi voî ve veţi mântui. Cu ce limbă să pronunţă rugăciunile, cu aceiaşi limbă omul saşi vorbîasce. Căci, când eu efectuu rugăciunea într’o limbă ne ’nţelesă, Spiritul meu se rogă, iar mintea mea rămâne fore de nicî unu profitu. Din contra, ine rogti cu spiritul, trebue să mă rogu şi cu mintea; cântft cu Spiritul, trebue să cântă şi cu mintea. D£că voiu

28 c iK ii.

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRILICU

bâlbâi cu spiritul, ţinti locul fiinţelor necuventătore, când dicu amin la laudele tale, fore ca să înţelege ceia, ce vorbescu. Căci decă tu laudî bine pre D-deti, nu împedeca şi pre alţii dela acesta. Laud li pre D-deul iiieti cu voi atunci, când voiii grăi în limbi, şi când în Biserică voiii cânta, ca să vorbescu cu mintea mea şi pre unii să-ί înveţfi, ne ţinenduîn întunereeii înţelesul din causa limb ei. Fraţilor, nu ve faceţi copii eu mintea, sprijinindu reul, dar faceţi-ve perfecţi cu mintea. In lege acesta este scrisă, ca omenii or de altă limbă să li vorbescu cu buzele lor, şi aşa nu me voru asculta, dice Domnul . . . .

„Cu aceste cuvinte şi cu altele mal tari combă- tendu-î pre dînşiî, a plecaţii, lăsându-1 pre dînşiî, şi ajungendii la Roma, a eşitu totu soborul cu toţi cetăţenii, purtându luminări, maî ales că ducea cu sine şi relicviile S-luî Climent, martirul şi papa Romei.Şi îndată Dumnedeu a începutii să facă minimi, vin- decându aici pre unu omu debilitatii, şi scăpându şi pre alţii de multe suferinţe, pentru ca cei suferindî să se dic6 servî luî Cliristos şi vindecaţii S-l ui (aliment.' „Deci a primitu Papa S-tele cărţi slavone si le-a

pusu în Biserica S-tel Maria, carea se numesce l· otida şiacântatu asupra lor liturgia. Cu acesta oeasiune a poruncitu Papa la doi Episcopî, Formos şi Goidrucli să sânţiască cu cuvinte (rugăciuni) pre discipuliî slavoni. Si aşa s’a făcuţii sânţirea lor: mai întaiii saΎ Ύ >

efectuatu liturgia în Biserica S-luî Apostolii Petru în limba slavonă; 111 ilioa urmatore în Biserica S-l ui Andrei; şi de aici în Biserica marelui Apostolii al lumeî, Paul. Şi totă noptea aii cântatu slovenesce si

liturgia s’a efectuată la mormântul Sântului, avândii de ajutorii pe Episcopul Arsenie, care era unul diii cei ş^pte Episcopî şi pre Anastasie bibliotecarul. Si filosoful cu discipuliî sSî nu înceta, de a proaduee luî Dumnezeii rugăciuni dupre demnitate pentru acesta. Iar Romanii veniau nencetată la dînsul şi îlă întrebau, şi eî primiau de la dînsul istorisirea şi de doe şi de treî ori. De asemenea a veniţii la dînsul şi unu Judeu, ca să dispute cu dînsul şi îi dicea luî : „nu-î adeveratu, că Christos a veniţii dupre numSrul anilor, cum vorbescă profeţii despre dînsul şi avendu a se nasce din Fecidra. Deci ϊ-a calculaţii luî filosoful toţi anii de la Adam dupre nemuri, şi ϊ-a arătată lui cu precisiune, că el a veniţii şi că de atunci şi pene acum suntii tocmai atâţea anî şi învăţându-lă,l a eliberaţii".

Tote aceste s’aii petrecutii pre timpul lui Papa A- drian Π, în anul 872 şi înainte de 25 Noemvrie, data morţeî acestuia. E de notată, că unii din discipuliî luî Constantin filosoful aii fostă sânţiţî diaconi şi preuţî de către doi Episcopî latini. Şi acesta, pentru că filosoful a supusă pre Moravi Papei de Roma şi nu Pa- triarchulul de Constantinupolă şi prin urmare el a avută totă dreptul, ca în rugăciunile, traduse în slovenesce, să introduce şi rugăciuni de ale Bisericeî de Apusă. Acum devine înţelesă şi acel faptă, pentru ce Papa Adrian a permisă a se cânta liturgia în limba slovenă, cu concursul a doi Episcopî latini. Acestî Episcopî precum şi alţi creştini, ni spune biografia lui Ciril, se interesaă să scie despre starea Bisericilor din Moravia. Unul4 din acestî Episcopî, şi dupre t<5tă probabilitatea Goidruch (Gauderich) a

PĂRINTELE ALFABETULUI CIRII.ICO 31

şi compuşii biografia lui Ciril, care în literatură p6rtâ numele de legenda italidnă.

Iii biografia, cuprinsă în manuscriptul din Chilin- darîi, se vorbesce despre restul filelor luî Constantin, despre călugărirea şi m<5rtea luî. Aicî trebue să mai adaugămu. dupre aceiaşî sorgintâ, că Ciril s’a reîn- torsu în Moravia şi aicî a remasu mulţii timpii, visi- tândii şi pre Coţel, principele Panonieî (a). Aicî se <Jice : „Patru <Jecî de luni a făcuţii (Constantin) în Moravia şi s’a duşii să-şî cerceteze pre discipuliî seî.Şi ducendu-se la Coţel, principele Panonieî, l a primiţii pre dînsul şi l-a plăcuta f6rte mult cărţile slovene f i l’a înveţatU pre dînsul şi î-a data luî penS la cinci deci de discipuU, şi facendu-ϊ onrtre mare, l’a petrecut pre dînsul. Şi n’a primiţii nicî dela Rostislav, nicî de la Coţel aurii, argintii, s6ii alte obîecte, aplicândii cuventul Evangelieî, era ca unii cerşitorii, câşcigându dela amândoi 900 de prisonierî, i-a eliberaţii pre dînşiî. Şi fiindii el în Veneţia. . . . “

In acestă istorisire nu se înţelege pre carii disci- pnlî s’a duşii el să-ϊ cerceteze, pre cei, ce trăiau în Moravia, sett pre alţii, carii se aflau aiurea. Şi fiind că calea îî era pre la principele de Panonia, Coţel, se înţelege, pentru care cuventti Constantin s’a abă- tutti. pre la Coţel, dar îarăşî nu se potu înţelege cuvintele „fiindii el în Veneţia", fore să interpretamii tecstul manuscriptului în sensul, că adecă, după o şedere de patru <Jecî luni în Moravia, s a duşii la

| (a) Despre a c e s t a C o ţe l s e s c ie , c ă e r a d u c e le R o m â n ilo r în T r a n silvania şi a luata şi e l p a r te l a c o n s iliu l , în u r m a r e a c ă r u ia s ’a in trodusa limba slavă l â p o p 6 re d in s â n g a D u n ă re Î . (C re ş t in ism u l în D ac ii şi Magaz. istorică.)

Roma prin Veneţia şi aflându-se în Veneţia-----DinRoma el s’a duşii să-şî cerceteze discipuliî din Moravia şi alegându-şi calea prin Panonia, el s’a duşii la principele Coţel, care l a primiţii cu onore şi plâcendu-î cărţile slovene, l ’a rugaţii, ca să-ϊ fundeze o sc<51ă de cinci ţlecî discipulî. Pentru o lucrare, ca acesta, şi pentru cercetarea discipulilor din Moravia, luî Costan- tin i s ’a ceruţii nu puţinii timpii. Şi noi credemii, că Constau tin a rămaşii în Panonia şi Moravia dela 873 pene la 883, iar în acestii anii a plecaţii iarăşi la Roma şi totii prin Veneţia.

In Roma Constantin a rămaşii pănă la 14Fevrua- rie 884, data morţeî s£le, primindii aicî şi schima monachală.

„Şi la ajunsă pre dînsul multele ostenele şi a că- dutu în b<51ă. Şi suferindii răul multe dile, o dată am văzută arătarea lu î Dumnedeu şi am începutii să cântă astu-feliu dupre plăcerea m ea: să intrămU în ca sa Domnului şi s ’a veselită spiritul meă, şi inima mea s ’a bucurată. Ş i m’am înbrăcată în rasa cea o- norabilă, şi fiindă astă-feliă totă (Jioa aceia, m’am bucurată, (Jicendă: De astădî eă nu m aî suntu nici servitorul împăratului şi nici al altuia cuî-va de pre pâmentă, dar servitorul lu î Dumnedeu atot-putin- tele. Ne fiindă, stîntă, şi voiă fi în vekă. I

v In dimineţa aceliaşî (Jile, s’a îmbrăcat în S-tul cină al monaclmluî şi primindă lumină din lumină, s’a numită cu numele de Ciril, şi în acestă cină a trăită cincî- decî de dile. Şi cum i s’a apropiată ora, de a fi reprimită şi ase transporta la locuinţa eternă, a rădicată mâ- nele s e l e la Dumne<Jeă şi a făcută rugăciune cu lacrimi, grăindu astu-feliu : „Domne, Dumneijeul

meii, care at făcuţii tote treptele angelice şi paterele cele fore de corpurt, ca să te cânte, şi care ai creaţii pămentul şi tote cele, ce suntii, din nefiinţă le-at adusii în fiinţă., care tot-de-una şi în totii locui, asculţi pre ceî, ce-ţî facil voia ta, se temu de tine şi p&zescti poruncile tale, ascultă rugăciunea mea, şi păzesce pre turma ta cea credinci<5să, căria tu mat presentatii eî pre mine, şerbul teii celii ne’nsSmnatii şi ne demn. Părăsesce-o pre dînsa de rfclele ateismului şi ale păgânismuluî, care vorbescti în contra ta chule şi nimicesce eresul trilimbiştilor, şi măresce Biserica ta cu înmulţirea, şi unesce-îpretoţî într'unii spiritii şi fă pre <5menî drepţî, ca să ţine întrunii gândii credinţa ta cea adevărată şi să o mărturisiasce în modu. drepţii şi întrodu în inima lor cuventul înfiuerei tale. Căci acesta este darul teu. Decă noî am primiţii cu nedemnitate predica Evangelieî Christosuluî teii, transformă acesta în acte bune şi reguleză cele spre voia ta. Cele, ce mi le-aî daţii mie, ca pre ale tale, eu ţi le proaducii ţie. Organizază-Ϊ pre dînşiî cu puterea drepteî tale. Acopere-Ϊ pre dînşiî sub acopere- mentul arapeî tale, ca toţî să laude şi să preama- riasce numele Părintelui teii, al Fiiuluî şi al Sântului Sp iritiiSăru tând ii pre toţî cu sărutare sântă, clise :„ Bine-cuventatu D-cJeii, care nu ne-a predaţii pre noî la apucătura dinţilor inimicilor noştri celor ne- vSdliţî, dar a rupţii laţurile lor şi ne-a mântuitti pre noî de nimicirea lor“. Şi aâ acesta a repausatu la anul al 42 lea şi în 14 Fevruarie, când indictionul era al U-lea, iar dela creaţiunea lmneî anul era 6370. Şi a poruncitii Apostolic tuturor Grecilor, carii erau m Roma, de asemenea şi Romanilor, esindii cu lu-

I ______ PĂRINTELE AI.FABKTUm CIRILICO 3 3

i

minările, să cânte asupra luî şi să-î face petrecerea lut, ca cum ar fi făcut’o luî Papa îusuşî. Ceia, ce s’a şi făcuţii. Iar Metodie, fratele luî, întrebândti pre Apostolic, a disti : fiind că noi monachiî pre dînsul Fam blestemată (a); fiindă că el pentru acesta trebue să m£rg6 la judecată ; să-lă ducă la fraţiî luî îu monăstire şi acolo să-lă îngTopă. Decî a poruncită Papa, de l ’a pusă în sicriă, pre care l a bătută cu cuie de feră şi aşa l a ţinută şepte dile, gătindu-se de drumă. Iar luî Apostolic ϊ-a (Jisă Episcopiî romani: Fiind că el, conform ordinului divină, a umblată prin multe teri, şi aicî şi-a dată spiritul seă, aicî este cu- viinciosă, ca el să fie îngropată, ca unu bărbaţii onorabilă. Şi a răspunsă Apostolic : Pentru sanctitatea şi pentru iubirea luî, către da ten ele rom ane, eu îlă voiă înmormânta în mormântul meă din Biserica S-luî Apostolă Petru. La aceste a (Jisă fratele seu : fiind că pre mine nu mă ascultaţi, ca să mi-lă daţi pre e l ; fiind că voi îlă iubiţi pre e l ; să fie înmormântată în Biserica S-luî Clement, pre care el însusî l ’a adusă. Şi a poruncită Apostolic, ca aşa săse facă. Şi iarăşi s’aă adunată Episcopiî şi cu toţî <5meniî, ce aă voită, şi l ’aă petrecută cu on<5re, şi aă <J.isă Episcopii : să deskidemă sicriul, ca să vedemă, decă nu s'a luată ceva dela dînsul. Ş i s ’aă ostenită multă, fore ca să p<5tă să diskiţle sicriul, conform voieî divine ; şi aşa cu sicriul l ’a pusă în mormântă la stânga altarulu i din Biserica s-lu î Clement, şi de atunci aă începută ase face multe minuni, pentru care Romanii se a t in g e i i de relicviile lu i şi se vindecau ; şi aă pusu

d i t o c a .

(a) Alusiune la promisiunea nionachulul, de a nu părăsi monăstirea pene la m0rte.

p Ar i n t e l e a l f a b e t u l u c i r i u c C

de-asupra mormântului ic<5na luî şi aii începută sase sânţîască a ic î dmeniî cliua şi ndptea, lăudându preD-(Jeău·

Cu modul acesta, noî aicî stabil imu următtfrele date, relative la Ciril, fratele luî Metodie: El s’a năs- în anul 8 4 1 ; a studiată în Constantinupolă de la 848 pene la 8 58 ; a fostă bibliotecară şi profesorii de la 858 pene la 865 ; a fostă la Cozari în 8 6 G; a- poî a plecată în Moravia la 867 şi remânendu aicî patru-cjecî de lunî, a stată în Moravia pene la 871 ; a plectă la Koma şi a rămasă acolo 871 şi 872; s a reîntorsă în Moravia şi a instituită scola din Pano- uia, rămânendă aicî de la anul 873 pene la 883; îarăşî se vede în Borna în anul 883 şi a murită în anul 884 Fevruarie 14.— Şi în adeveră, în anul 884 indictionul era al II-lea, celă indicată în biografia luî Ciril, îar anul de la creaţiunea lumeî 6370; adecă 5486 dupre calcului Bişerieeî romane dela Adam penă la Christos şi 884 dela Christos pene la m<5rtea luî Ciril.

încă câte-va cuvinte asupra luî Ciril, frateleluî luî Metodie şi a activităţeî luî. Ciril n a fostă Episcopii. El s a călugărită, dupre datenele Bişerieeî ortodocse, în una din monăstirile din jurul Constau- tinupoluluî, seă p6te kîar la Olimp, cu rangul de rasoforă; pentru care îlă şi reclama fratele seă, ca să-lă ducă la metania sa, spre ală înmormenta. Iar în Roma el a primită schima cea mare, dupre cum ni spune biograful luî Ciril, că iubea datenele romane. In respectul activităţeî luî Ciril între Moravi şi Panoul, putemu să stabilimă, că el a tradusă mânecarca, orele, rugăciunea de seră şi rugăciunea de dupa ru-

găciunea de seră, Evangelia săptămânală şi Liturgia, tdte din limba grecă cu mici adause din cărţile romane. Aceste lucrări ale lu î C iril aii foştii scrise de dînsul în Moravia şi Panonia cu litere ale alfabetului foneticii, pre care el le-a văcjutii în Chersonesul din Taurida. La pop<5rele dela Dunărea prin secuiul IX-lea era în usu scrisorea greco-ionică, cu adausul acelor litere din scris<5rea fonetică (riarojHjja), care eraii introduse de către Ciril Capadoco-tesalonicenul. Dar, fiind că în Panonia şi Moravia caligrafii secuiului al IX -leaşia lX -lea începuse a scrie cuvintele scurtate, representândii scurtarea prin o titlă (a ) ; şi fiind că o asemenea scriere devenia grea de discifratti, maî ales pentru co p iî; de aceia unul din discipuliî luî Ciril, fratele lu î Metodie, anume Clement, a începută să scrie fore de title şi în locu de b% scriea eon, jţyxi — Dumnezeii, spiritu şi la unele litere le-a dată forme, care semănau m aî bine cu scrierea fonetică; adecă : literele grecesc! τ, oy şi ta le scriea m, « şi *. Acestă skimbare se probeză şi de către biograful luî Clement, când se ecsprimă : „ έσοψίσατο Si καί χαρακτήρας ετέρους γρ α β α τώ ν προς το σαφίστερον, ή οΰς εξευρεν ό σογος Κύ

ριλλος*^ a combinaţii şi a lte semne pentru litere, ca re să f i e m a i în ţe le g ib ile , de cât acele pre care le scia înţeleprul Ciril, (b).

Şi terminând aceste date, re lative la alfabetu l ciri-

(a) Titla, privită ca semnă, este accentul circumfiecsu grecii, dar usitatu în alfabetul cirilicu cu sensul, de arepresenta pre t6te literele, care se suprimau în scrierea scurtată. Numirea acestui senin0. nu este slavică; şi noi credemu, că acestă numire are o rădăcină comună cu vorbele româneecî-titul s£ă tituJuşu; adecă aceia, ce se pune în capul unui actfi şi maî pre urmă şi în capul unei vorbe.

(b) Legend. Aclirid. cap. XIV.

PĂRINTELE ALFABETRLL'Î CIRJI.ICt

licti, noî în parte pentru liomânî stabilimîi, cii alfabetul c ir i lică , usitatti şi la ηοϊ ρδηδ în timpurile de pre urmă, este o combinaţiune a secuiu lui al VII-lea, e fectuată d e cătr& Ciril capadoco-tesalonicânul, pentru limbele vorb ite d e cătrii p opârele dela Dunarea ş i compusă din a lfabetu l greco-ionicU cu unU adausU de semne f o n etice p en tru sonurile sp ecia le ale a cestor limbi. Acesta alfabetu a fo s tu usitatti mal a les de Români şi Bulgari, că c i R uşii aveţi în usit alfabetul p rop r iu fonetica , care a fo s tu înlocuitU p r in celU greco-ionicU de cătrS Ciril d e C a tan a în anu l 866 sM 867. Ciril, fr a te le Iul Metodie, a întrodusU în Moravia ş i Panonia alfabetul Ruş ilo r m odificată, d e că tre Ciril d e Catana, ca re alfabetu a începutU sub influenţa alfabetu lui româno-bulgarU a se scr,ie cu title. In fine. Clement, diseipulul Iul Ciril, a ÎntrodusU la M oravi scr isd rea analitică, priva tă d e title, fb r 8 Îns8 ca acostă modificaţîune să semt inf j g ş i asup r a a lfabetu lu i greco-ion icU , usitatU de Români ş i B u lga r i.

Archim. tienadie Eimmiu.

0* 0 0 —

O fic ie le e c le s ia s t ic e(Urmare)

Prima pentads.

I) Economul.Dupe prescripţiunile vechi bisericesc! nimenî n’are

dreptul de a înstrăina saii a se folosi de averea Bi- sericeî, fără consimţimentul Episcopului sati al procuratorului seu. Canonul al 7-lea al Sinodului din Gangra cjice: „Deca cine-va ar voi a lua aduceri de rodurî Bisericesc!, sau a da afară din Biserică, fără socotinţa Episcopului sau aceluia ce i s’aă încredinţată unele ca acestea, şi n’ar voi a face dupe so- sotinţa luî, anatema să fie“. Aceiaşi oprire se repetă şi în Canonul al 8 -lea din acelaşi Sidodă. De altă parte însă nici Episcopul n’avea dreptul de a dispune liberii şi după placul săti de averea Bişerieeî, fără scirea presviterilor şi diaconilor seî, căc! averea Bişerieeî era încredinţată primitivii întregului clerti al Episcopiei. Ast-fel în Canonul al 25-lea al Sinodului din Antiochia cetimă: „D^ca ar schimba (E- piscopul) lucrurile în casnicele sale trebuinţe şi ar încredinţa veniturile Bişerieeî saii rodurile câmpuluî, nu cu scirea presviterilor orî a diaconilor, ci ar da stăpânirea amicilor, sau rudelor, saii fraţilor, sau fiilor seî, aşa că prin aceştia să se păgub^scă pe ascunsă socotelele Bişerieeî,— acesta să dea semă Si

nodului Eparchieî.“ (Mai vecii şi Can. 24 Antioch..Can. 40 şi 41 Apost., Can. 2 Cyril 1. Alex,).

Pentru ca să se p6tâ esecuta mat lesne aceste prescripţiunt, Canonul 26-lea al Conciliului de la Chalcedon cere, ca fie care Episcopia să aibâ câte unii administratorii sau economii, dupe cum era deja obiceiul la cele mal multe Biserici. Canonul citatu sună ast-fel: „Fiind-că în urc care Biserici, precum ne amu însciinţatti, Episcopii administreză lucrurile bisericesc! fără economii, s’a socotitti ca t(5tâ Biserica care are Episcopii, să aibă şi unu economii din clerul seti, care să administreze cele bisericesc! dupe socotinţa Episcopului s8ti, aşa în câtii să nu fie tară marturl administraţia Bisericeî şi din acesta să se ri- sipescă lucrurile eî şi să se causeze defăimare preoţiei „.

Din acestii Canonii, reînoitii şi prin Can. 11-lea al 2-lea de la Nicea, dreptul eclesiasticii a dedusti următ(5rele puncte în privinţa posiţiuneî economului:

a) Economul administreză averea Bisericeî cu au- torisaţiunea şi dupe socotinţa Episcopului. Elii primesce veniturile Bisericeî, din care face cheltuelile curente; cerceteză socotelele şi îngrijesce pentru păstrarea şi înmulţirea avere! Bisericeî, precum şi pentru ţinerea în bună stare a tutulor lucrurilor ce aparţinu Bisericeî.

b). L a deosebitele cheltuelî ce are a plăti economul aparţinii: lefele cleruluî episcopal, construirea edificielor necesarie, dar cu deosebire distribuirea milelor şi ajutdre către sărac!, vfeduve, şi orfani şi institutele pi<5se.

c). Economul este pe lângă Episcopul, singurul responsabil pentru consciiuciosa şi buna administra-

:£·~'" . 0F1CIELE ECLESIASTICE go

ţiune a averii bisericesc!. In acestă privinţă el este datorii a presenta atâtu Episcopului, câtii şi autori- tăţe! civile, o dată saii de maî multe or! pe anii, socotelele şi actele justificative. Deca se întâmplă ca economul să m(5ră înaintea depuneri! socotelelor, moştenitorii seî suntii dator! a restitui ce lipsesce.

d). Pe lângă administraţiunea specială a avere! Bişerieeî episcopale, economul are şi dreptul de supraveghere asupra averii celorlalte Biserici parochiale.

e). In cazul cândii Episcopul m<5re, economul nu numai că administreză singurii averea Bişerieeî, dar în genere este epitropul episcopiei pen£ la alegerea Episcopului noii. In acostă calitate el ia masurile cuvenite pentru alegerea noului Episcopii; dupe unele din cataligele eclesiastice, el are totti-d’o-dată şi dreptul dc a participa la alegere.

f). Economul este membru al conciliului şi dicas- terulul episcopal.

g). In timpul liturgieî, cândii oficiază Episcopul, el stă în drepta acestuia, îmbrăcaţii cu stihariul şi orariul şi ţinendu în mână sânta ripida. Asemenea el are dreptul de a aduce înaintea Episcopului pe candidaţii de preoţie, ceea ce alt-fel aparţine mal cu deosebire atribuţiumlor protoereuluî.

Când afacerile unei Episcopii reclamau, se daii economului pentru cancelaria sa un deosebiţii ajutorii— (hartularii).

Π). Sacelariul,Cei mai mulţî derivă cuventul Sacelariii din σαχέλλη ,

σακέλλίον (sacii de bani). Aşa dar acestu oficiU pare că

ga des voi tatii din administraţiunea regulata a unei case şi anume a casei unei monastiri. Sigurii este câ acestti oficiu stă în strînsă legătură cu monastirile, şi anume:

1 . Sacelariul are supravegliierea avereî monăstiri- lor barbătescî din t(5tă eparcliia. Misiunea sa se deosebesce de aceia a economului prin acesta, că economul, în numele Episcopului, administreză el însuşi averea Bisericeî, pe cândii acostă administraţiune a averii monăstirii aparţine Economului monăstireî şi sfanţului, iar Sachelariul este chiemat de Episcopii ca să’î supravegheze. Aşa dar între atribuţiunile sa- celariuluî este:

a) a lua cunoscinţă de veniturile şi cheltuelile mo- uăstirilor şi a cerceta compturile respective;

b) a face Episcopului o dare de semă despre acesta de trei ori pe anii;

c) a apăra monăstirile în drepturile şi privile- giele lor.

2. Tot-d’o-dată Sacelariul este însărcinaţii cu supraveghierea şi inspecţiimea vieţei interiore din Mo- năstirî. El are a-’şi procura cunoscinţă esactă despre purtarea monarchilor, viaţa lor, şi a stărui ca sa fie păzită disciplina monachalâ şi eserciţiile spirituale prescrise. Unde trebuinţa cere, el are a instrui pe monachi, a-*i face atenţi asupra regulelor monachale şi a constituţmnii monăstireî, a-I sfătui sa nu-’şi însuşâscă averi străine, şi a li aminti făgăduinţa lor şi consecinţele călcării ei. El are a înlătura scandalurile, a aplana neînţelegirile între monachi şi a îndemna pe aceia cari petrecu timpul lor afara din monăstire, să se înt<5rcă. O jurisdicţiune are Sacelariul

__________________ OFICIELE BISERICESCÎ 4 j

42 O F L C lE L Ii tU L ,K M A i> 1 lU l i

numai întru câtii el pdte de la sine să dictezc pedepse şi canonisirî maî uş(5re; însă ca să nu se credâ că el este arbritară, el trebue să facă acesta în numele Episcopului şi în presenţa superiorului monasticei. Altmintrelea el este datorii a raporta Episcopului despre abaterile ce va fi constată.

3. Unele catalige observă, că Sacelariul are a îngriji pentru aşeclarea saă transferarea preoţilor, dupe cererea enoriaşilor; în alte catal<5ge se maî adaogă, că el are a presenta Episcopului pe cel ce voesce a fi hirotonită. Dar fiind că ambele aceste servicie în privinţa clerului de miră se cuvin luî Chartofilax şi în parte şi Economului, se atribuescu lui Sacelariă numai în privinţa ieromonaechilor. Ast-fel ni putem şi să ni esplicăm, de ce din timpul înperatuluî Alexie I Comnenu numele de Sacelarie nu se maî întrebuinţa general, şi că astădi atât acostă funcţiune, cât şi aceia a luî Sacelion, se administredăsub nmnele de „Archimandrite la Bisericele episcopale.

4. La liturgie el este îmbrăcată cu stichariul şi orariulşiţine ripida, ca şi Economul, stând 111 drepta acestuia.

Ca la t(5te oficiele eclesiastice s uperi<5re, se dă, la trebuinţă, şi Sacelariului un ajutor (Chartulariă al Sacheleî mari).

III. Scevofilax.Cuventul se derivă din σκεύος (vasu) şi φύλαξ (pă

zitor), şi însemn£ză dar: păzitorul vaselor sacre. A- tribuţiunile sale suntu:

1. A procura, a inspecta şi a păstra obiectele necesarii pentru serviciul divin şi t<5te cele-l’alte ser-

vicie bisericesc!. Aci aparţin cu deosebire cărţile hil sericescî şi liturgice, vestmintele şi vasele sacre. El are asemenea a îngriji pentru luminarea şi înpodo-J birea Bisericeî, şi tdtâ buna orânduelă, precum 2 pentru regulata ţinere a serviciul ui divinii şi a cânturilor bisericesci. Unele ori el este însărcinaţii şi cu casa bisericescă, de unde platesce salaricle preoţilor.

2. Când la o Biserică parochială din eparcliia E- piscopuluî se întâmplă a fi lipsa de preoţii, Scevofi- laxul stăruesce a se împlini vacanţa, iar pene atunci el ia sub imediata sa supraveghiere obiectele sacre aflate acolo.

3. In localul destinatii pentru păstrarea obiectelor bisericesc! (Schevofîlachiul), el răspunde, maî aleşii în dilele de serbătorî, la întrebările preoţilor în privinţa serviciului divinii. Aci hotârawce el cântările bisericesci dupe tipicii.

4. Despre t6te obiectele bisericesci ce i suntii încredinţate, Scevofilaxul ţine o listă esactă şi rapor- t&lă de doufi ori pe anii Episcopului.

5. La liturgie, când slu jesce Episcopul, el sta înaintea Schevofilechiului, spre a putea da cu înlesnire obiectele necesarii la serviciul divinii.

6 . In fine el are a presenta Episcopului pe aceia care ati să fie admişi la o funcţiune din chorul stângii·

Pentru înlesnirea sa, i se dă Schevofilaxului şi unu deosebiţii ajutorii (Hartulariul Scevofilachiuluî).

(Va urma). 2 .

_________ of/o ece Μ .· « ,Λ8Τια:|

PROGRAMAFacultftţel teologice greco-orientale din Cernlhm

SEMESTRUL D E T A R Ă (1 MARTIE — 31 IU LIE 1882 ).

Studiul biblic a l T. V., partea isagogică, de c. r. profesorii p. o. domnul I s id o r d e Onciul, de doue orî pe săptămânii şi anume Lunia şi Vinerea, de la 9—10 ore înainte de amia<Jî.

Cetirea ş i esp lica rea că rţe i I a împăraţilor după testul original, de acela şi, de cinci orî pe săptămână şi anume Lunia, Marţia, Mercuria, Vinerea şi Sâmbăta, de la 10—11 ore înainte de amiadî.

Sacrificiele mosaice, d e a cela şi, o dată pe săptămână şi anume Mercurea, de la 9—10 <5re înainte de amiadî.

Limbi orientale, Gramatica (II cursîi), şi eserciţiî în cetire şi traducere, de a ce la şi de cinci orî pe săptămână.

Studiul biblic a l T. N. : In trodu cerea gen era lă în că rţile T. N., de c. r. profesorii p. o. domnul Vasiliu de Repta , de două orî pe săptămână şi anume Lunia şi Vinerea, de la 10—11 ore înainte de amiadii.

E splicarea unor p ă r ţ i a lese d in E vangelia lui I/uca, de a cela şi, de două orî pe săptămână şi anume Mercurea, de la 10—11 ore înainte de amiadî şi Sămbătă de la 4—5 ore după amiadî.

E splicarea ep isto lei lui P au l că tră E feserti ş i a cele i că tre F ilipenl, de a cela şi, de două orî pe săptămâna şi anume Marţia şi Sâmbăta, de la 10—11 ore înainte de amia<Jî.

^ PROGRAM A ΓΑ Ο Π ,τ Χτ ε ) T e o l o g ic e DIX CERMAIŢL^ 4 5

I s to r ia e c le s ia s t i că (a 2-a inmsfn+r\ · d l I B I ' d Jumetate) şi stastisticae c le s ia s tică de profesorii Eusebim Popoviez, de 8 oripe septamenă.

Istoria b i s e r i c ă rom âne, de acela şi, o dată pe sep- tămână şi anume Sâmbăta de la 3 —4 ore dupe a- mia<Jă.

Cetirea p a tr i s t i c ă ş i Seminariul patristic, cea d anteiti cuprincjendu cărţile II—III din „Aşecjămintele Apostolice“ şi „Prescurtarea învăţaturilor Dumne- <J.eescî“ a lu î Lactanţiu, şi anume maî ântâiti totul în traducere, apoî capete alese în original, de acelaşi de treî orî pe septemână, Lunea, Mercurea şi Vinerea de la 5 —6 ore dup6 amiadî.

Teologia dogmatică, partea Π de acelaşi, fie ş^pte orî pe săptămână şi anume în t<5te (Jilele de la 9—1 0

ore înainte de am ia()l, şi de la 5—6 ore dupe amia<Jî.

Teologia morală , partea II, de suplinintele domnul Dr. Emilian Voiuţchi, de şepte ori pe septemână şi anume Lunea, Marţia, Mercurea, \ inerea, Sâmbăta de la 10—11 ore înainte de amia<Jî, si Lnnea şi Vinerea de la 4 —5 ore după amiadî.

T eologia p r a c t i c ă : L itu rgica (partea II), Pastorala şi E serciţil om iletice , cele ultime şi în limba ru te na, de c. r. profesor p. o. domnul Dr. Vasiliu M itrofanov tei. de ş6se orî pe săptămână şi anume Lunea, Marţea, Μιτ- curea, Vinerea ş i Sâmbăta de la 1 0 —1 1 ore înainte de amiadî, şi Vinerea de la 3—4 ore după amiabil,

E serciţil S em inaria le din teologia practica, de acela şi de două ori pe săptămână şi anume Mercnrea şi Sâmbăta de la 3—4 ore dupe amiacji.

D reptu l ca n on ic g r e co -o r ien ta l, Π-a jumătate, de profesor Constantin Popovitz , de 5 orî pe săptămână.

S tilu l cu r ia î b is e r ic e s c , de a ce la ş i, o-dată pe săptămână şi anume Sâmbăta, de la 5 — 6 ore după amiadî.

Cetirea f i e sp lica r ea ca n on e lo r sâ n ţilo r pă rin ţi, de acela şi, de trei orî pe săptămână şi anume Lunea, Mercurea şi Vinerea, de la 5 — 6 ore după amiadî.

C atecheteca , partea II şi e s e r c i ţ i î p r a c t i c e , acestea din urmi şi în limba rutenă, de docintele domnul l o a n Iu v en a l S te fa n elli', o dată pe săptămână şi anume Mercurea, de la 4 —5 ore după amiadî.

S em inariu ca te ch e tic , de a c e la ş i , o dată pe săptămână şi anume Sâmbăta de la 4 —5 ore după amiabil. Publicum.

Cronica facultăţel.In Novembre anul 1881 a causată facultăţel mortea pro-

fesoriulul peutru teologia dogmatică, a protopresviteruluî Alexiu Comoroşenu o perdere simţită. Serviciul funebral a foştii celebraţii de cătră I. P. S. archiepiscopul şi Metro- politul Bucovinei şi al Dalmaţiei, care a foştii asistată de către unu numără însemnam de preoţi. Rectorul universită- ţel şi decanii cu insignille demnităţel lor Academice, profesorii şi studenţii tuturor facultăţilor, apoi ună publică numeroşii şi destinsă a urm ată carul m ortuară. Manuscriptele repausatulul, cuprindendă ună cursă completă de predări asupra dogmaticei ortodoxe, răm ână pe sema colegiului profesorală al facultăţel, care va lua măsurile potrivite, pentru tipărirea lor.

ProiectCi de Legepentru întreţinerea clerului şi a bisericilor

din comunele urbane si rurale, ce se întreţinu de comune în totii copriusul României.

Propunerea făcută în Senat de către 1.1. P. P. S. S. Metropolis şi P. P. S. S. Episcop! pentru îmbunătăţirea clerului, dupe ce s’a cetită de trei ori în şedinţă publică, s'a fiumitG o comisiune care să elaboreze un proiectu de lege. Comisiunea terminându-şî lucrarea a presentata următorul proiecta:

CAPITOLUL I.Despre paroch iî ş i cleru l bisericescă din comunele

urbane şi rurale.Art. i. Parochie se numesce enoria saa partea de popora

ce se nuinera la o sciută biserică comunală, fie urbană fie rurală.

Art. 2. In coprinsul unei parochiî nu se numeră mal puţina de 200 familii contribuabile.

Art. 3. Fie-care parochie va avea una parochtt şi clericii trebuitori pentru serviciele bisericesc!.

Clericii trebuitori pe lângă parocha sunta în comunele urbane, doul cântăreţi şi una paradiseră.

La comunele rurale duo! cântăreţi.Se admite încă şi una diacona pentru acele biserici, cari

vora avea mijloce îndestulăt6re, şi al cărora ctitori ori epi- tropl, ara voi să aibă unâ asemenea servitorD bisericescă pentru podoba cultului divina.

4 8 PROIECTU D E LfiGE PENTRU ÎN TR EŢIN EREA CLERU LU I, ETC.

In caso de trebuinţă se va putea numi de Episcopii şi una preota ajutora după cererea poporanilor şi după ce eî vorO justifica maî ânteiti că există mijloce şi pentru acesta al douilea preota necesara de întreţinere, conformii celor dispuse la art. io şi ii.

Art. 4 . Decă într’o parochie de 2 0 0 familii, ara fi doue sati mat multe biserici, ele se vorO. anexa la una şi aceiaşi parochie, şi preotul parochie! va face serviciul religiosa în acele biserici pe rânda în câtă vreme ele vorti putea fi ţinute în bună stare de ctitorii lor. La casti contraria ele se voru închide şi desfiinţa.

Art. 5 . Nu este permisii în viitorii a se face biserici noul în localităţile unde nu se va afla unii numSrti de 2 0 0 familii contribuabile, cari să compună o parochie legală. Escepţie se p6 te face numai cândti ctitorii bisericei nouS arti asigura venitul stabilita prin legea de faţă pentru întreţinerea bisericeî şi a clerului parochial.

Art. 6 . Guvernul în înţelegere cu capii bisericesc! aî eparchielor va procede imediata la regularea şi stabilirea parochielor în modul arâtatti mal susti. Va întruni deosebite cătune şi comune mici în o singură parochie, care să nu numere mal puţina de 2 0 0 familii contribuabile. Va fixa biserica parochială şi reşedinţa parochulul precum şi bisericile anexate în care arfi putea încă a se continua serviciul divina după starea lor actuală bună sad rea.

La caşurile unde din causa distanţelor şi a rărimel popu- laţiunel arfi fi prea greu a se forma parochiele de una nu- mfcra de 2 0 0 contribuabili, parochia se va putea, după o comună înţelegere a Guvernului cu Episcopul eparchiota, compune şi din unu număru mal micti de contribuabili.

In acesta casa se va avisa însă mal ânteiti la acoperirea mijl0 celor pentru cuviinciosa întreţinere a clerului în limitele prevedute de art. 1 0 şi n.

Art. 7 . Nu este permisa a se chirotoni preoţi pentru comunele urbane saa rurale, de câta pentru parochiele regulate pe basele puse mal susO şi numai la casti, cândti acele parochiî ara r&nânea vacante şi vacanţa s’ar constata prin

PROIECT# DE LEGE PENTRU ÎNTREŢINEREA CLERLfLUÎ, E T C . 49

declaraţia consiliului comunal, alăturată Ia raportul protoe- relul de judeţă.

Art. 8 . Datoriele preoţiler parochial! şi ale celor-1 alţi servitori bisericesc!, pentru esacta şi consciinciosa împlinire a serviciului bisericescă şi religiosu în parochi! se vor regulamenta de către Sântul SinodO.

CAPITOLUL Π.D espre în treţinerea b isericilor ş i a cleru lu i în

comunele urbane ş i rurale.

Art. 9. Comunele aţâţă urbane câtă şi rurale, conform Q art. 9 din legea comunală, suntă datore a îngriji de cultul, de biserica, saă bisericile la care aparţină.

Ele suntă datore a plăti pe preoţi şi pe servitori! bisericilor sale.

Se exceptă din acdstă regulă bisericile com unale, atâ tă urbane câtă şi rurale, a căro ră întreţinere este prevfidută prin budgetul Statului.

Art. 10. Pentru întreţinerea bisericilor şi a cleru lu i pe la parochiele din comunele urbane se va înscrie anual în budgetul comunal pentru fie-care biserică parochială, stabilită în modul prevedută în capitolul precedentă, sum a de 2500 le! noul. Din acestă sum ă se va plăti parochulul 1000 le!, cântăreţului i-iă 500 lei, cântăreţului al 2-lea 400 lei, paracliserului 200 lei. iară 400 le ! se voră întrebuinţa pentru cheltuelile bisericeî, p recum : lum inări, untă-de-lemn, v ină, prescuri, cărţi, vestminte, m ic! reparaţiunl.

Art. i i . Pentru întreţinerea clerului şi a bisericilor din comunele rurale, se va înscrie anual în budgetul comunal suma de 1,200 lei. Din acostă sum ă 600 le i se vo r da parochulul, 400 le! se vor împărţi la doul cântăreţi, ia r restul de 200 le! se vor întrebuinţa la buna întreţinere a bisericeî parochiale precum s’a arGtatd şi în articolul precedentă.

Art. 12. L a bisericile com unale, fie urbane fie rurale, cari vor fi avendă venituri proprii în ecareturl sad alte dota-

ţiunî, se va prevedea în budgetele comunale numaî restul ρδηέ la împlinirea sumelor arătate în art. 10 şi 11.

Art. 13. Conform art. 10 din legea comunală, resursele pentru întreţinerea bisericilor şi a clerului parochial, suntii în prima ordine contribuţiunile parochienilor, contribuţiunî deosebite de cele-l’alte dări comunale.

Art. 14. Contribuţiunile parochienilor în parochiele urbane, se fixeză la 12 leî şi 10 bâm anual; în comunele rurale, contribuţiunea anuală pe fie-care capii de familie va fi de 6 lei.

Art. 15. In casu cândti bisericile ar avea venituri proprii satt cândti parochiile fiindii mal mari de 200 contribuabili, aru remâne unii escedentti anualii peste suma înscrisă în budgetul comunal, conform art. de maî susii, acel exce- dentii se va versa de epitropia bisericeî la casa de depuneri şi consemnaţiuni, spre a forma un fondO al bisericeî. Aceste fonduri vor servi numai la reparaţiunl radicale sail reconstrucţiunî. Nu se va putea dispune de ele de câtii în urma unei decisiunl a consiliului comunal aprobată de comitetul permanenţii.

Despre sumele depuse la casa de depuneri, epitropiele totii-da-una vor anunţa pe primările locale.

Biletele casei de depuneri se vor păstra de epitropiî. Art. 16. Contribuţiunile acestea se vor percepe o dată cu

perceperea dărilor comunale, prin agenţii fiscului în pro- portiunl mici, calculate pe luni.

Banii adunaţi din aceste contribuţiunî se vor depune aparte şi dă în primirea primarilor respectivi, cari la rândul lorii, fără întârdiere, Ί vor trămite epitropiel bisericeî parochiale sub luare de adeverinţă de primirea lor, spre întâmpinarea chieltuelilor necesare pentru întreţinerea clerului şi a cultului divinii.

Art. 1 7 . Pămenturile de hrană destinate prin legea rurală în profitul bisericilor din comunele rurale şi pe cari deja le posed bisericile, se declara proprietate inalienabilă a bisericilor respective.

Ele se vor deosebi de cel-laltii terenii aid co m un elo r;

t / v / r n u i C / 1 i t U E , x χ ι \ υ » a s . 4 u ^ x v ^ v j i ,

p r o i e c t C d e l e g e p e n t r u În t r e ţ i n e r e a c l e r u l u T e t c . 5 1

şi autoritătile comunale le va hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi reşluite, nici înstrăinate.

Pămentul fie-cărel biserici se va împărţi de autoritatea comunală în 5 părţi, din care trei părţi se vor da în profitul parochulul, iar doue părţi se vor împărţi la cel duol cântăreţi.

Art. 18. La comunele răzăşeştl sau moşnene unde biserica nu ar avea deja pămentul destinaţii pentru întreţinerea clerului, se va da de proprietari o porţiune de pămentQ cultivabil, egală cu cea stabilită la legea rurală, în profitul birericilor.

Se lasă acelor comune facultatea de a plăti în bani epitropiel bisericeî o sumă analogă cu plata arendel acelei porţiuni de păment, cu care bani, epitropia să potă lua în arendă o porţie de pămentii cultivabil pentru clerul bisericescă.

Art. 19. Pe lângă salare, cântăreţii şi paracliserii de la bisericele comunale vor fi scutiţi, în comunele urbane de serviciul gardel, iar în cele rurale de strejă.

Cântăreţii şi paracliserii în genere vor fi scutiţi de exerciţiile militare şi de darea foncieră pe casele lor de locuinţă

Art. 20. Preoţii din comunele rurale au dreptul a cumpăra pe teritoriul comunei respective locuri de casă şi de hrană, din locurile ce ar deveni disponibile, pentru locuinţa şi întreţinerea familielor lor, la casu cândU el n 'ar m al putea servi ca preoţi.

Dacă în coprinsul comunei nu s’ar găsi locuri libere, atunci el vor avea drept a ’şl cumpăra asemenea locuri pe moşiile Statului, ca şi alţi locuitori cart au, după lege, dreptul de împroprietărire pe moşiile Statului, prin cumpărare de loturi de pămentii.

In totti caşul cumpărarea de locuri prin comune de către preoţi să nu se întindă mal multa de câtu este permisQ unul locuitor fruntaşii.

Art. 21. Bisericile comunale se declară persone juridice. Ele potQ primi, conform legilor ţărel, donaţiunl si dotatiunl de la creştinii pioşl cart ar voi să ajute, cu mijtocele lor

proprii, la prosperarea bisericilor comunale, după datina strămoşescă.

T6te hărăsirile acestea în bani, în ecareturî şi alte imo. bile, epitropiile le vor face cunoscute primărielor respective cari, la rândul lor, vor solicita autorisarea şi aprobarea guvernului.

CAPITOLUL ΠΙ Despre epitropiile b isericilor comunale.

Art. 22. Fie-care biserică parochială va avea o epitropie pentru administrarea regulată a avutului bişerieeî.

Art. 23. Epitropiile acestea se compunti:(a) Din parochul bişerieeî, ca preşedinte.(ό) Din doul membri dintre parochienil cel mal impus!

şi mal de încredere, unul aleşii de parochienl, altul numiţii de episcopul eparchiotsii.

Unul dintre cântăreţi va purta îndatorirea de scriitorii al epitropie! care va avea cancelaria sa aparte.

Arr. 2 4 . Epitropil, afară de preot, se recunoscG în acestă calitate pe timpii de 5 ani. După espirarea acestui termenii el se înlocuesCu cu alţii.

Dacă încrederea parochienilor continuă, foştii epitrop! potii din nou a fi aleşi saii numiţi, şi îndatoriţî în funcţiunile lor din nod şi după espirarea periodului de 5 ani.

Art 25 . Epitropiile administrăză avutul bisericilor comunale, primescii contribuţiunile parochienilor de la primari, plătescii salariile clerului, îngrijeseti de buna întreţinere a biserieilor din mijlocele ce le vor avea la disposiţiune ; facil bugetele anuale ale bisericilor şi le supune primărielor spre aprobare; dau socotelile anuale primărielor despre buna întrebuinţare a avutului bisericescQ.

Fie-care epitropie va avea o condică formulată de primăria locală, în care se va trece tote veniturile bişerieeî, precum şi cheltuelile. Ea va servi spre justificare la darea socotelilor la primărie.

proiectO de LEGE PENTRU ÎNTREŢINEREA BLERULUf, ETC. 5 3

Art. 26. Ecaretele şi alte proprietăţi bisericesc! car! se daţi în arendă, se vor arenda de epitropie la primăria comunei, conform legilor şi în presenţa consiliului comunal.

Calinic, M e t r o p o l i t u l P r i m a t a l R o m â n i e i .

I o s i f , M e t r o p o l i t u l M o l d o v e i .

G . G r . C a n t a c u z i n o

T h . R o s e t t i A l . O r i s c u .

CIRCU LA R ACătnî toţi Stareţii şi Stareţile de Monastirî

din

C uprin su l E p a r ch ie î Sânteî M etr o p o l i î a Ungro-VlacHeî.

Scopul Monastirilor fiind a adăposti în ele pe buniî creştini care cu deosebire să destină la viaţa dupre Dumnedeti, spre a servi ca pildă şi model celor din societate; şi acestti scopO neputându-se atinge de cât prin urmarea şi aplicarea în viată a tuturor canonelor disciplinare monachale, pres- scrise de Constituţiunea nostră bisericescă,—Noi vedem cu o mare mâhnire spirituală că acest scopti nu numai nu se atinge, dar din contra, multe din monastirî presintă lume! aspectul cel maî jalnicii şi chiar scandalisătoriil. O viaţă profană, luxă în petreceri şi îmbrăcăminte, intrigi între membrii acestor comunităţi, încercare de a scutura jugul Domnului cel bună şi uşor, cârtiri în contra regimului îndatinaţii, şi mai ales contra nutrimentului care naturalminte trebue să fie simplu şi frugală, — şi pentru că aşa cere viaţa chi- novialâ, şi pentru cuventul că Statul oferă monachilor mij- iocele traiului cu totul gratis, fără a cere din partea lor alţii ceva decât moralitatea.

Ce este mai mult, unii din Monachi şi Monachii uitând de jurămentul dată pentru ascultare, lepădarea de sine, şi răbdare, în acestî ani mai din urmă, aă îndrăsnită şi în· drăsnescQ a face chiar rebeliuni contra superiorilor lor, şi contra însăşi a Chiriarchiei, trecend alăture cu ea şi adre- sându-se cu plângeri neîntemeete la puterea lumescă, fără să se fi plânsă măcară o-dată la autoritatea fir&că de care atârnă, călcând ast-feliă în piciore Sântele Canone.

CIRCULARĂ

Acestă urmare, aceste fapte, dovedescii că prin mănăstiri disciplina monahală este decădută, d£că nu părăsită cu totul. Pentru că numai lipsei de ascultare şi răbdare, lipsei de religiositate, lipsei de cultură şi activitatate, se potii atribui asemenea rele ce am arătat.

Pentru acestă desconsiderare a disciplinei monachale, Noi nu putemti învinovăţi, în prima linie, de cât pe superiorii respectivi, care n’aii voit, n aii sciut, sau nu ş ati daţii destulă ostenelă, se facă a se aplica cu rigore Regulamentul Sântului Sinodii relativii la disciplina Monachală.

Ne facem dar o ultimă datorie de a deştepta pe Stareţii şi Stanţele monastirilor asupra datoriei ce le prestă şi asupra responsabilităţi ce aii şi înaintea omenilor şi înaintea lui Dumnedeii.

Iară pentru îndreptarea r ă u l u i causatu, o repetăm u , mal mulţii din negligenţa lor, le o r d o n ă m u cu cea mal mare seriositate ca pentru viitorii se observe el înşil şi se facă a se aplica următ6 rele disposiţiunl basate' pe Sântele Canone şi Regulamentul disciplinar:

1) Măcar o dată pe sfiptSmână — Duminica,— Monachil sail Monachiile, fiind întruniţi toţi în trapeza cea mare, să li se cetescă regulamentul disciplinarii respectivii, rarii şi cu cea mal mare luare-aminte, de cătră însuşi superiorul saii de unul din membrii Consiliului Spiritualii; bine-înţelegendu-se, numai capitulele al II-lea şi al IV-lea care se referă la disciplină.

2 ) Dela acestă cetire nu este permis să lipsescă nici unQ monachil sail monachie, de cât numai pentru caşul de bolă grea—bine-constatată.

Chiar Monachil sail Monachiile care vorii avea permisiune a eşi din Monastire pentru ore-care nevoi, nu vorO putea pleca de cât dupfi ascultarea acestei cetiri a Regulamentului.

3) Conformii art. 19 şi 2 o’din Regulamentul disciplinarii, nu este permisii nici unul monachil saO monachie sfl lipsescă dela serviciul divinii dilnicii, fie de seră sau de dimi n6ţă, decâtQ earăsl numai pentru caşul de bolă. Se va forma

CIRCULARA

ιιηύ anume Registru, în care liind înscrişi toţi Monachii saO Monachiile dupre ordinea alfabetică, se va face în fie care di apelul nominalO la uşa bişerieeî, spre a se constata absentările motivate saO nemotivate. Cinci absentărî nemotivate în cursul unei luni, vor trage după ele excluderea din monastire a culpabilului.

4 ) Conformii Canonului 4 7 al Sinodului 6 -lea Icume- nicu, nu se va permite nimănui dintre streinii visitatorl a intra prin chiliele particulare, fără permisiunea Starituluî saQ a Stanţei respective, şi fără a fi însoţiţii de Arhonda- riul sad unul din membrii Consiliului monastireî. Pentru asemine pers6 ne sunt destinate numai chiliile arhondaricului.

In chilia unul Monachu sati Monachie nu va putea întră decât ruda cea mal de apr6 pe, anume tatălti, muma, fratele şi unchiul, şi numai dacă sunt bine sciuţl ca atare de Consiliul spiritual.

5) Nu este permis monachilor a se întruni prin chilii sau în curtea Monastireî, pentru conversatiune, decât doi sau trei celii mulţii. Discuţiunea aprinsă, critica, şi mal ales vorbele necuvinciose sunt pedepsite cu cea mal mare asprime, conforma prescripţiunilor Art. 2 5 şi 2 6 din Regulamentul Sântului SinodQ pentru disciplina Monachală.

6 ) Spre a se satisface cerinţele Art. 2 7 din Regulamentu, fie care Monachu sau Monachie, fiind în stare validă şi pănă la etatea de 6 0 ani, este datorit! să scie carte bisericăscă şi să se ocupe cu cetirea Sântelor Scripturi şi a scrierilor Sânţilor Părinţi. Acel ce nu şciti carte sunt obligaţi a învăţa. Spre acest finit Stariţul saii Stariţa va destina o oră pe fie care di, în care, asemine Monachl sad Monachii, fiind întruniţi în trapeza cea mare, să primescă lecţiunl de cetire. Cu predarea unor asemine lecţiunl se vor însărcina toţi cel cu şciinţă de carte, ca pentru ascultare, fără a pretinde vre o plată.

Monachul sati Monachia, care în cursO de doi ani dela data acestui ordinii al Nostru, nu va putea ceti pe cărţi bisericeşti, va fi exclus din Monastire.

Monachul sati Monachia care, sciind .carte, va refusa a

CIRCULARA

învăţa pe alţii, va fi pedepsitei cu închinăciuni în Biserică, pană se va supune a face asemine ascultare.

Spre a se ajunge mal degrabă scopul salutarii! de a face pe toţi monachil să scie carte, Stariţul saO Stariţa va forma un registru de toţi care nusciO carte, şi ’îva reparţi in atâtea grupe pre câţi şciutorl de carte se vor găsi în monastire, încredinţând fiecăruia câte o grupă, pentru care la finele anului urmeză a fi responsabil.

7 ) In fie-care Monastire, dupre esemplul sânţilor părinţi, şi conformii art. 2 7 dm Regulamentii, trebue ca fie-care Mo- nachii saii Monachie să aibă şi o ocupaţiune particulară (Munca cu mâinile), fie în profitul s£ii sail în profitul Mo- nastirel. Dela o asemine ocupaţiune nu se escepteză nimine afară de bolnavi.

De aceea Stariţil sau Stariţele, vor chibsui ca asemine ocupaţiunl să nu lipsescă. Cel în stare a ’şl procura materialii, vorO munci în profitul Ιοιϋ, eară celor saracî li se va da de lucru din partea monastire! şi pentru inbun.ltăţirl necesare obsciel.

Din profitul munce!, cel de categoria ι-ΐϋ, vorii fi obligaţi a’şl cumpăra în fie-care anii câte o carte bisericescă, precum: Sânta Scriptură, Cuvinte de ale Sânţilor părinţi. Carte de predici, Patericul, şi altele. Iară celor ce lucreză în profitul Monastire! li va cumpăra asemine cărţi Monastirea. Si acesta în scopil de a fi ocupaţ! toţi cu cetirea şi meditarea du- hovnicescă, măcar o oră în fie-care di.

Superiori! vor chibsui şi destina orele pentru fie-care din ocupaţiunile enumerate maî sus, ast-feliu, ca Monachil să fie supuşi la aceeaşi regulă, şi ca tote orele din cursul dileî să fie întrebuinţate de toţî în modii cuviincioşii şi profitabilii.

8 ) Conformii Canonului 4 6 al Sinodului 6 -lea IcumenicO, şi art. 3 0 şi 31 din Regulamentul pentru disciplina mona- chală, monachil şi monachiile nu potii eşi din monastire de câtii la mare nevoie şi celii mulţii o dată pe luni, cu învoirea superiorului, şi atunci nu singuri ci însoţiţi de unu be- trânii sail bătrână.

Permisiunea o vor cere prin petiţiune înscrisO, in care se

CIRCULARĂ

arate marea necesitate ce î silesce să ceară asemine concediti.învoirea nu se p0 te da, nici într unii casă pentru unti

timpii mal lungo de o sfiptSmână; şî nicl-o-dată fără unti biletCi anume, care sS porte pe elti sigiliul monastireî,, semnătura superiorului, precum şi No şi data Registrului de eşire.

9 ) Monachul sad monachia care ar fi sub prepusQ de rele plecări saă ar fi desveUta o rea purtare, nu vor putea sub nici unu motivă căpăta concediti, de câtă în urma unui Raporta alo Consiliului Spirituală cătră Metropolie, prin care să se arate că ş’a îndreptată conduita.

10) T6 te congediile căpătate de monachi saă monachiî vor fi trecute în condica de calităţi prevădută la Art. 57

din Regulamentă, la rubrica respectivă, spre a se putea controla din când în când de Revisorul Monastirilor, de altă trimis al Chiriarchiel, saă de însăşi Chiriarchia.

Se voră trece asemine şi refusurile de concediă şi căuşele ce a motivată refusul.

11) Pe viitoriă este oprită cu totul monachiilor a maî lua şi ţinea prin chiliile şi în serviciul lor, fără o anume auto- risare a Chiriarchieî, copile micî, care n’aă atinsă încă etatea de maturitate.

Chiar şi tinerele în etatea legiuită nu se vor putea primi în monastire şi enumera între surori şi îmbrăca în negru, pănă ce nu vor fi îndeplinită formalităţile prescrise de art. 2 , 3 , 4 , 5 şi 6 din Regulamentul pentru disciplina monachală. ■ 12) Stariţul saă Stariţa care nu va aplica în monastirea

ce 1 este încredinţată — Regulamentul disciplinară al Sântului Sinodă, precum şi aceste disposiţiunî din partea Nos- tră, va fi scosă din funcţiune, dată în judecată, şi, după gravitatea culpei,—îndepărtată chiară din monastire.

îndată ce veţi primi acostă Circulară a N6 stră să convocaţi imediată Soborul, să o cetiţi în audul tuturor şi să le faceţi cunoscuta din partea Nostră că suntemă decişi nestrămutată a nu lăsa să se schimbe nimică din regulele şi regimuJ anteriorii ală Monastireî, ci vom stărui cu totă autoritatea ce Ni a încredinţată Biserica şi Ţera, ca să se aplice pănă la iotă atâtă Sântele Canone relative la viaţa

CIRCULARA

monachală, precumii şi Regulamentul Sântului Sinod Q, şi sus enumeratele disposiţiunl. conforme cu canonele şi Regulamentul.

Eară daca care-va s’ar crede neputincioşii a se deprinde cu asprimea vieţeî monachale, pentru care a juraţii înaintea Sântului Altariu, p6te mal bine să se retragă din monastire, de câtii să devină scandaţii fraţilor sSI pentru care Christos a muritâ.

Eară pe viitoriii sperându că ve veţi face datoria maî conştiincioşii, împreună şi cu ceialalţl membri al Consiliului Spiritualii şi economicii, v 6 învestescQ, cu totă autoritatea, şi vS ordonO ca sS aveţi ca de normă : A vorb i puţinii şi cu greutate, a fi aspri aplicătorl al canonelor şi regulamentelor, a nu cruţa absoluţii pe nimine, şi la cea mal mică încercare de nesupunere, din partea orl-cul, a-lii da în judecata Consiliului Spiritualii, şi a-ΐΰ pedepsi conform ii art. 58 din RegulamentQ. Eară pentru o abatere mai gravă, a N i raporta immediatii spre a regula ştergerea culpabilului din statul Monastireî; procedândn negreşitQ conformii art. 60 din Regulamentii.

Finindti, v 6 previnti încă-o-dată că vfi facti responsabili de orl-ce neregularitate care ar mal atinge in viitoriii prestigiul Monastireî ce conduceţi.

C ALIN 1CA rch i episcopii ş i M etro politii P r im ată a l Rom âniei.

5 8 CIRCULARA

arate marea necesitate ce Isilesce să ceară asemine concedia.învoirea nu se pote da, nicî întrunii casii pentru unti

timpii ma! lungii de o s6 pt6 mână; şî nicl-o-dată fără unti bileta anume, care s€ porte pe elti sigiliul monastireî, semnătura superiorului, precum şi No şi data Registrului de eşire.

9 ) Monachul saO monachia care ar fi sub prepusti de rele plecări saO ar fi desvelita o rea purtare, nu vor putea sub nici unti motiva căpăta concedia, de câta în urma unul Raporta ala Consiliului Spirituala cătră Metropolie, prin care să se arate că ş a îndreptată conduita.

10) Tote congediile căpătate de monachl sau monachii vor fi trecute în condica de calităţi prevfidută la Art. 57

din Regulamenta, la rubrica respectivă, spre a se putea controla din când în când de Revisorul Monastirilor, de alta trimis al Chiriarchieî, saa de însăsi Chiriarchia.

' T

Se vora trece asemine şi refusurile de concedia şi cau-T T

sele ce a motivata refusul.11) Pe viitoria este oprita cu totul monachiilor a mal lua

şi ţinea prin chiliile şi în serviciul lor, fără o anume auto- risare a Chiriarchieî, copile mici, care n’aa atinsa încă etatea de maturitate.

Chiar şi tinerele în etatea legiuită nu se vor putea primi în monastire şi enumera între surori şi îmbrăca în negru, pănă ce nu vor fi îndeplinita formalităţile prescrise de art. 2 , 3, 4 , 5 şi 6 din Regulamentul pentru disciplina monachală.

12) Stariţul saO Stariţa care nu va aplica în monastirea ce ’1 este încredinţată — Regulamentul disciplinara al Sântului Sinoda, precum şi aceste disposiţiunl din partea Nos- tră, va fi scosa din funcţiune, data în judecată, şi, după gravitatea culpei, — îndepărtata chiara din monastire.

îndată ce veţi primi acestă Circulară a Nostră să convocaţi imediata Soborul, să o cetiţi în audul tuturor şi să le faceţi cunoscuta din partea Nostră că suntema decişi nestrămutata a nu lăsa să se schimbe nimica din regulele şi regimul anteriorii alo Monastireî, ci vom stărui cu totă autoritatea ce Ni a încredinţată Biserica şi Ţ£ra, ca să se aplice pănă la iotă atâta Sântele Canone relative la viaţa

CIRCULARA

monachală, precumΰ şi Regulamentul Sântului SinodO, ţi sus enumeratele disposiţiunl. conforme cu canonele şi Regulamentul.

Eară daca care-va s’ar crede neputincioşii a se deprinde cu asprimea vieţeî monachale, pentru care a juraţii înaintea Sântului Altariti, pote mal bine să se retragă din monastire, de câtii să devină scandalfi fraţilor s6I pentru care Christos a muritD.

Eară pe viitoriii sperândti că νδ veţî face datoria maî conşciinciosii, împreună şi cu ceialalţî membri al Consiliului Spiritualii şi economicii, νδ învestescO, cu totă autoritatea, şi νδ ordonti ca sfi aveţi ca de normă : A vorbi puţinO şi cu greutate, a fi aspri aplicătorî aî can6nelor şi regulamentelor, a nu cruţa absoluţii pe nimine, şi la cea maî mică încercare de nesupunere, din partea orî-cul, a-Ιΰ da în judecata Consiliului Spiritualii, şi a-lu pedepsi conformii art. 58 din Regulamentii. Eară pentru o abatere mal gravă, a Ni raporta immediatii spre a regula ştergerea culpabilului din statul Monastire!; procedândii negre.şitO conformii art. 60 din Regulamentii.

Finindii, νδ previnti încă-o-dată că νδ facii responsabili de orl-ce neregularitate care ar mal atinge in viitoriii prestigiul Monastire! ce conduceţi.

CALINICA rch iep is co p u f i M e t ro p o l is P r im a tă i l R o m ân ie i.

Predica în Biserică

Iieproducemii următorul articol importanta din jurnalul P osta :

Nici o instituţiune nu e maî mulţii negligeată în ţera n6 strâ ca biserica naţională. In t<5te cele-l’alte ramuri de viaţă publică totii amii merşn înainte, de bine de reu; în ale bisericeî însă am remasii cu totul staţionari; ba în unele priviri am daţii înapoî lăsându să se strice multe din frumdsele obiceiuri ale credinţeî strămoşesc!.

Maî toţî doieniî noştri de statii, maî to te organele de publicitate, dau puţină atenţiune necesităţilor bisericeî, considerândîi acestă divină instituţiune ca ce-va accesoriii, spre a nu cjice maî mulţii în orga- nizmul statuluî; şi dacă nu i suntii pe faţă ostili, o condamnă însă celuî maî primejdiosii indiferentism.

Că laicilor şi autorităţilor civile puţinii le pasă de necesităţile bisericeî, acesta e notoriii cunoscutu. la noî. Cu adencâ mâhnire însă trebue se constatămii că nici autorităţile bisericescî, nicî firesciî sprijinitori şi apărători aî religiuneî creştine nu punii destul in- teresii pentru buna stare şi înflorirea instituţiuneî la care servesce.

Multe şi varii suntii lipsurile şi suferinţele bisericeî române, Suntii lipsuri materiale şi lipsuri morale. Nicî una însă nu e aşa de mulţii skiţită ca lipsa p red ică rei cuventului luî Dumnedeti.

Predica bisericescă sau instruirea creştinilor în sublimele adevăruri ale moralei evangelice prin discursuri pronunţate în biserici, â foştii de la întemee- rea creştinitâţeî şi în tdte timpurile cel ânteiii şi maî puternicii mijlocii pentru răspândirea şi menţinerea religiuneî creştine. Iutemeetorul creştinităţeî, Christos prin predică şi-a începutii Dumnezeiasca sa

PREDICA IN BISERICA

operă de regenerare morala a nâmuluî omenescu. El nu scăpa nici ocasia, fără a nu învăţa pc* poporu preceptele salutare ale religiuneî sale. In t r ig a sa misiune pe pământii ’şî-o desemna în im n ă to r e l c su b lim e cuvinte : „ Suntii trim esti a p red ica rob ilor e r la r e f i orbilor vedere. “

în vă ţa ţi tdte nâm urlle a foştii apoi cuventul seu de ordine datti apostolilor şi tuturor succesorilor misiei sale. Ceî maî iluştri părinţi a i bisericeî prin predici, omeliî şi scrieri de doctrină religidsă s aii făcut de recunoscinţa şi venerarea posterităţcî. >Si vecii 1 în care aii foştii ceî maî mulţi şi destinşi doctori şi predicatori bisericesci, v^cul al ΓΥ-lea d. Chrs. este consideraţii în istoria bisericeî ep o ca d e aurii a creştinismului. Pe cândii din contra, timpurele în care biserica creştină n a avutu predicatori, s’au consideraţii şi se consideră ca timpuri d e s e c e te in te lectua lă f i morală, ca timpuri de gTea cumpănă.

Biserica n<5stră naţională, tovarişă nedeslipită a înseşi naţionalităţeî ndstre, trecendu. şi una şi alta prin îndelungate timpuri de restrişte şi de arman* încercări, n’a pututii a se desvolta în cea mal de câ- pitenie ramură a misiune! sale, în ramura elocuinţel bisericesc!. Cu t<5te aceste, faţă cu timpurile acele şi cu nivelul societăţel civile de atuncî, clerul nostru şi-a îndepliniţii cu destulă demnitate frumosul şeii rol. Prelaţii români erau sprijinitorii naturali a poporului, pe care-1 apăra nu o dată contra vitregei tratări ce venea din partea Domnilor strein! sail in- streinaţl. Spiritul religioşii pe atuncî era mal mare. şi bunele moravuri mal bine conservate.

Astăzi înse cândii am scăpaţii de jugul ii streinii, câtii de căte-va decenii amu luaţii şi noi sborul spre progresii şi civilisaţiune ; astăzi, cjicemti. preutul nostru numai p<5te sta făţă cu oile sale cuventateW. ne cum în fruntea lor, numai în condiţiunile în care se afla acum 50 de ani. Astăzi nu e de ajunsii pen-

tru unii bunii preut d a fi purii şi simplu unii organ ft înconsciu şi maşinal al sevârşireî slujbelor şi cere- monielor bisericescî. Căci partea ccremonialâ a serviciului divinii, după principiele de teologie pastorală, constitue de-abia una, şi încă nu cea d anteia, dintre îndatorirele preoţescî. Prima îndatorire e p r e - dicarea , al doelea să vâ rşirea liicră re lo r sân te şi al treilea mannduccrea cred in cio şilo r . La noi în timpul de faţă cea d anteiti şi cea din urmă suntii cu desăvârşire negligete, numai cea din mijloc se maî înde- plinesce. Astăcjî suntem deprinşi a vedea t<5tă bunătatea unuî preut numaî în a ceti şi a cânta bine ; dar în colo, de posedă cunoscinţî indestulătore pentru a înveţa pe poporani, de posedă pătrunderea, tactul d a se purta cu totii felul de neputinţî morale în societate, de acesta nimene nu-1 întrebă. Ear ca urmare a acestorii rătăcite idei avem tristul spectacul că de şi întreţinemu de vre-o 20 ani seminar ii pentru a forma preuţî luminaţi şi în conformitate cu timpul în care trăimu ; în realitate înse, învăţătura sciinţi- fică fiind cu totul necăutată, şi ceaslovul, psaltirea şi psalticliia fiindii unicele titluri pentru admisiunea la preuţie, clerul nostru este mai tot aşa de ignoranţii ca şi acum 50 de ani căci tinerii mai luminaţi suntii înlăturaţi, sub cuventii că n’aii aptitundini bisericescî, şi ceî ce simţii admişi la hirotonie, suntii recrutaţi din totii ce e eşitâ din seminară mal codaciu. şi maî tâmpfL

Pe lângă acesta chiar dacă pe ici pe colea se strecura în clerii unu tenorii intelegrentii, el e tot-d’a-uuaO 7puşti la indexii, consideraţii ca unii spinii printre ceî- 1-alţi; i se dă locul cel maî din urmă, şi ast-fel avendii a lupta cu lipsa şi miseria, în cele din urmă se idio- tisază şi el cu totul.

Proscrierea sciinţeî pe de o parte, şi neasigurarea posiţiei materiale pe de alte, suntii dar căuşele prin-

cipale care facti că elenii român astă-rji e mult mai înapoiaţii 111 privirea cultureî de cât societatea civila.

Dar să ne întorcem la chestiunea principala ce ne preocupă, chestiunea prediceî bisericescî.

In biserica n6stră amvonul e cu desCverşire mut; el p<5rtă doliul unei complecte veduvii. Nicăirl nu se cultivă câtuşi de puţinii elocinţa bisericescă; nu se cultivă nicî câtîi acum 2 0 de anî în urmă, când totu maî g'ăsiaî câte un Neofit Scriban, câte un Ghena- die fost Argeş, ce făcea să răsune din când în când tribuna bisericescă

Astă-dl o predică bisericescă se consideră de miniştrii noştri bisericescî maî puţin la serviciul divin de câtîi unu tropartt, condacti sett cheuouicu. S’aă vecjută chiar proestoşî de biserică carii manifestau o pugnanţă vedită contra orî cărei încercări în acest sensu. Dar se va cjice : prelaţii noştri totîi saii în grijită pentru predica bisericescă, căci au stăruită anii trecuţi de a se înfiinţa pe lângă fie-care Episcopie câte unu predicatorii eparchial. Da, s a înfiinţată ; şi cu t<5te aceste gustul predicatorial al preuţilor noştri nu a mersă cu un pasă înainte; şi iată pentru ce: ca în t<5te treburile la noi, şi aice, funcţiile de pre- dicatoră aă fostă considerate numai ca uisce sinecure,-care s’aă oferită sau la persone cu deseverşire necompetente, saă la persone care de şi competente, dar vă(Jândă puţinul preţu ce puneaă pe predici însuşi superiorii lor, se arătau greoi şi credeau că şi împlinescă misia lor dacă rosteşte cate o predică la trei luni o dată,

Negreşită că cu asemenea procedare nu se desvoltă nici de cum gustul predicatorial. Noi conside- rămă predica ca cea ânteia datorie a unul preută, căci bisericile astăcjl trebue să fie nisce adevărate şcoli de adulţi; şi deci fie-căruia preută trebue a i se impune, sub ped6 psă disciplinară. la r ii predicatorul eparchial, alesă dintre pers<5nele cele mai ca

___________________ PREDICA ÎN BISERICĂ 6 3

PREDICA ÎN BISERICA

pabile pentru aeesta, să iîe ca un fel de instructorii şi model 111 ale prediceî;—şi 111 urmare va trebui să predice în tote duminecile şi sărbătorile, şi 111 fie_ care biserică, cel puţinii din oraşele principale ale eparchiei.—bi special însă se scie că timpul cel maî priinciosu pentru predica evanghelică e Postu-mare. Acestti postii biserica îl consideră ca cea m aî înseninată campanie morală pentru mântuirea sufletelor · îu acestti timpii dar trebue să resune m aî mult de cât orî când amvdnele bisericescî. Pentru aceea disposiţiimea luată maî an iî trecuţi la Metropolia diu Bucurescî d a se însărcina pe preuţî să predice la biserici anumite în Postul mare, o credemii f<5rte nemerită şi am dori să se aplice şi la cele-l’alte e- parchiî.

Ne resumămii darii şi dicemii: Toţii ce suferă la lumină e cu totul uitatii şi dispreţuiţii în biserica ilustră, ceia ce e o mare pagubă şi pentru densa şi pentru societate. Pentru remediarea acestui rău propu- nemti următ6 rele măsuri: a), susţinerea şi încuraja r e a tinerituluî clerical inteligenţii si luminaţii;O O T 7b), susţinerea Facultăţeî de teologie; c), obligarea tuturorti preuţilor ca să predice în fie-care Duminecă şi serbătore, în desebi în Postul m are; d), obligarea predicatorului eparchial să maî predice câtii mai desti în fie-care biserică, publicându-’şi în acelaşi timpti predicele ţinute; e), Preuţii şi t<5te persanele ce se vor distinge în arta predicatorială, să fie încu- ragiaţi şi preferaţi înaintea altora.

Iată mesurele pe care, în modesta ndstră pricepere, şi cu cea mai ardet<5re dorinţă de propăşirea bisericeî nostre naţionale, le supunemii umiliţii la a- preciarea Prea Sânţiţilor noştri Chiriarchi, rugăndu-’î ca, de le vor găsi folositdre şi practice, să bine-voiasca a Ie aplica c’uă oră maî înainte.

ANUL VI. BUCURESCI, APRILIE, 1882 No. 4.

BISERICA ORTHODOXÂ R O M MJU R N A L t) P E R IO D IC 0 E C L E S IA S T IC tJ

APARE O DATA PE LTJISTA„Predică cuventul"

I I . T im . IV . 2.

M iste r iu l B o te z u lu i(Urmare, veflx No 3, anul VI).

Cine trebuie a se boteza ? Botezul pruncilor, dupe învăţătura Sântei Scripturi ş i tradiţiunea B iser ice i. — Nerepetirea botezului. — Ideea despre botezul creşti-

nescă şi p r iv i t e l e raţiunei asapra lui.

Fiind-că toţî ati necesitate de renaseere şi prin nici o cale naturală nu să p<5te ajunge renascerea supranaturală, sett a intra în drepturile eriditărel bunurilor făgăduite de Christos; iar de mijlocii supra-natural pentru acesta este botezul : apoi este evidenţii, că Misteriul botezului este unu misteriu comunii — general, — toţi, fără osebire de sexu seu naţiune, datoreseu a se boteza, precum şi fără deosebirea aceea, s’a născuţii cine-va din părinţi creştini, iudei s£u păgâni. Probă suntii cuvintele Mântuitorului de la instituirea botezului : „M ergeţi învUaU tdte neiaurite, botezându l p r e e i în num ele Tatălui ş i al Fiului şt a Sântului Spiritii, Ş i c e l v e va c r e d e ş i s t va ho-

194 MISTERU L BOTEZI LUÎ

teza mântuise-vau (Math. XX\ III, 19 ,20 ; Marc. XVI, 16, 17). Din cuvintele Domnuluî să maî vede încă, ca botezul trebuie a se da seu a se aplica asupra celui ce crede. Apostoliî, conform învt-ţăturei lui Christos. „înveţap, p red ica ţi evan geliau înainte dea boteza, înveţau pe omeni credinţa şi Ϊ predispuneaii la a o mărturisi. „ Ce me op resce a mc boteza, întrebă fame- nul, iniţiaţii în doctrina luî Iisus. „Iar Filip a (JisU Iul, de cred l din tută inima, cu putinţă este . Ia r e l respiun- clendfij a dis : credU că F iiul Iul Dumnecletl este Iisus Christos (Act. VIII, 36 şi 37). Acesta să vede din faptele luî Filip şi din Samaria (Act. VIII, 12), a luî Petru în Ierusalim (Act. Π. 38, 41) şi în casa luî Corneliii (Act. 10, 34—44), a luî Pavel în raportă cătră Lidia (Act. XVI, 13, 14), păzitorul temniţei (30—34). şi cătră Crisp (Act. XVIII, 8 ). „Pocăiţi-ve ş i să se boteze fie-care din voi în numele lui Iisus Christos spre ertarea p ă ca te lo r ; ş i veţi lua darul sântului SpiritU“ (Act. II, 38). Aceste cuvinte ale luî Petru, precum şi alte fapte apostolice, arată, că de la celii ce se boteză să cere şi penitenţă (pocăinţă) (Act. III, 19, 20; XXI, 20). Acesta să vede şi din aceea, ca botezul se numesce în scriptură îngropare de sine pentru pecatii (Rom. VI, 3 —5. Evr. X, 22— 25) iăgâduinţa dată luî Dumnedeu (1 Petr. III, 21) prin mărturisire (1 Tim. VI, 12). In sensul acestora Biserica a instituitii catichisăţiile pentru ceî ce voiau a se boteza, prin care ceî ce să apropiau la botezii, pe de o parte, primiati înveţătura credinţei, iar pe de alta făceau penitenţa. In privinţa acestuî căzu este de ajunsu a arata la mărturiile S-tului Iustin (1)·

(1) Apoi. 1. § 61, conir. Tertulian despre botezii, § 20. Vanilie cel Marc, despre boteză 1} 2. %

MISTEfellîL BOTEZUf-UÎ

Tot acesta se exprimă, şi prin lepădările de Satana şi de t<5te lucrurile lui (1 ) şi mărturisirea credinţei (2 ) care să facti. înainte de botezti.

Dacă de la cei ce se boteză se cere, dupre cum s’a disti, credinţa şi penitenţa; apoî se nasce întrebarea : trebue <5re a se boteza pruncii, cari nu suntti capabili nici de credinţă, nici de penitenţă ?

1) Trebue a observa că instruirea în credinţa care s’a propuşii de către apostoli a se face celor în etate înainte de botezti, era pe scurtti, iară învăţarea mai pe largii a punctelor de credinţă se lasă a se face şi mai pe urmă.— Aşa Apostolul numesce învăţătură sa propusă discipulilor din noii convertiţi, lapte, iar nu hrană vîrt<5să (1 Cor. III, 1. 2 ; Ebr. V, 11 —12). Acesta vrea să dică, că dupre ideea apostolilor, credinţă şi penitenţă puteati a se complecta şi în urma botezului.

2) Dacă apostolii, cum se vede din lucrările lor, botezaii familii întregi (Act. XVI, 15, 30—39 ; XVIII, 8 , ; 1 Cor. 1, 16) precum şi pre toţi cel ce aparţineai! unei familii (Act. XVI, 1) : apoi acestea ne dati dreptul a conchide, că se botezau şi copiii ce aparţineaţi unorii asemenea familii,

3) Porunca Mântuitorului relativă la Botezti a foştii dată în genere, adică fără a exclude pe copii (Math. XXVIII, 12) şi întru câtii copiii potti şi după

(1) Asezem. Apost. libr. 7. Cap. 41. libr. 3. Cap. 18. Tertulian de Comeil. § 3 ; Origen Omil. 12 în Numer. § 4. leronim cxpl. la Amoş. 6, 14. Cyril : „Apusul soreluî e locul întunericului vcyutu; iar diavolul predomină asupra întunecime!. Pentru acesta şi voi pri- vindfi cu luarea aminte la ăpusu respingeţi pc regele mtunerceul ui. Catiekis. 1 § 2—5.

(2) Cyril al lerus. Despre mărturisirea credinţei. Catichis. 2, § i>. Cyril Alex. libr. 12 in Ionâ, cap. 64.

MISTERIUL BOTEZULUI

botezu a primi instruirea îu credinţa ceruţii dc Mântuitorul (20) ; apoi refuzând ii pruncilor! Botezul se calcă în modft arbitrarii porunca Mântuitorului- iar ne refusându-le se procede în conformitate cu spiritul eî.

4) A socoti pe prunci necapabilî dc împărăţia lux Dumne.(leu, ar însenina a cugeta alt-fel de cum a (Jisii Mântuitorul, carele primindu şi bine-cuventâud pe pruncii aduşi la El a cjisîi : c ă a u n ora ca a cestora este împărăţia lu i D wnnecfeîi (Math. XIX, 13,15· Marcu X, 13, 15). Cuvintele M ântuitorului: nNu este bine a lua pân ea fiilo r f i a o a ru n ca câ n e lo ru (Math. XV, 26) arata, că maî de grabă s ar putea de a refusa botezul penă la unii timpii, unora din ceî în e- tate de câtii copiilor. Asemenea conclusiune este în totul de acordă cu aceia, că dupe înţelesul învetatu- rilor revelate, de piedecâ în săverşirea botezului, trebue a servi numai p r e r ia respingere arbitrară a adeverurilor luî Cliristos.

5) Dacă este ca să se înt<5rcă luarea aminte asupra lipsei de credinţă în pruncî, posibilă pentru ceî în etate, apoi din contra urmeză a observa, că asemenea lipsă nu împedică aceia, că ore-carî şciuţî pruncî, dupre revelaţiune, suntii sânţiţî din pântecele mamei lor (Ier. I, 5) ; pe lângă acestea lipsa de credinţă a pruncilor pote fi îndeplinită la botezu prin credinţa părinţilor, a naşilor şi a celor ce săver- şescii misteriul; şi drepţii dovadă la acesta servesce credinţa părinţilor, care a însănătoşatti pe bolnavi (Marcu IX, 24) şi care a înviaţii morţî (Luc. VI, 13)·

6) A lasa pe copii nebotezaţî însemnă a ’î laSil fără curăţire de picatul original, şi afară de socie-

MISTERICI, BOTKZULUÎ 1 9 7

ta tea celor cc a ii dreptul la' cred itarea bunurilor e- tern e ; dar acdsta este f<5rte g reu pentru couscim ţa creştinului, m aî a leş ii în easti de mtSrte g rab n ică a copiilor (Ion III, 4. 5). D eci botezul copiilor necesi- teză şi pe copii ş i pe p ărin ţii lo r a aficrosi D om nului prim ele (Jile ch iar a v ie ţc i lo r ; ia r acesta nu pote a nu fi p lăcu ţii lu i Dumnedeii.

7) Apostolul P ave l scrie eb reştiu ilor Colosen i :„ Sunteţi tăeţi împrejura, cu tăere împrejură nejă- cută de mână, întru desbrăcarea trupului pica telor cărnei, întru tăerea împrejura a Iul Christos ; îmbrăcaţi fiind împreună cu el prin botezUu (C o l. II, 11 şi12). Aci Apostolul, a) num indu tăerea îm p re g iu r ii a luî Christos, tăere împregiurii nefâcută de mână, singură care este demnă de Christos, se înţelege pre câtii dupre spiritul general al instituţiunilor lui Chcristos, câtu şi cu deosebire dupre misteriosa însemnătate a tăerel împregiuru cei neiăcute de mână, că tăerea împregiurii cea lăcută de mână, nu are mal mulţii însemnătate pentru Creştini; b) tăerea împregiurii cea nefăcută de mână, Apostolul d a- dreptul o numesce alt-fel—botez ii, şi prin urmare botezul înlocuesce pentru creştini tăerea împre- giurti a Vechiului Testamente; de aci, c) urmeijă a fi dedusă neîndoibila conclusiime : precum tăerea împregiuru cea făcută de m â n ă se săverşea asupra pruncilor, aşa şi tăerea împregiuru cea nefăcutâ de mână, adică Botezul, p<5te a fi aplicat sau săversitu asupra pruncilor.

Biserica nici o-dată n a respinstt pe prunci de la botezii. Dovedi despre acesta aflam la Irineti care este apr(5pe discipulii apostolicii (1).

(1) Adv. llaer. II, 22 § 4.

M1STERIUL HOTKZULUÎ

îu legătură cu D-<Jeu. Decî dacă cu corpul ciue-va se na.sce nuraaî o singură dată, se îuţelege că asemenea proprietate trebue să o aibă şi nascerea spirituală, şi dacă făgăduinţele luî D-(Jeu sunt neschimbate (II Tim. XI, 13) apoî şi cererea de a fi reînoite nu şi poţe avea loculu.

d) Apostolul scrie : „ Unu Domnii, uă cred in ţă , unii Boteza“ (Ef. IV, 5), Aicî unitatea botezului se pune pe aceeaşi linie cu imitarea D-luî şi cu unitatea în- veţetureî de credinţa; şi prin urmare, precum este unti singură Domnii rescumperătoru al tuturor neschimbată şi nemlocuitu; precum este Uă singură învătătură a luî nescliimbată şi neînlocuită : aşa şi botezul pune o-dată pe toţî în comunicare cu Cliris- tosă şi nu se p<5te înlocui cu altul maî bunii.

Biserica de asemenea a învăţaţii că botezul creş- tinescii trebue a se săvărşi numai o dată, şi a mus- tratii şi chiar depărtaţii pe aceia care urmau alt-fel. îu Simvol cetim : „Credu într unii boteză “. Sântul Ciril al Ierusalimului a scrisii : „Botezul este sigiliul cel sânţii şi neştersii . . . . nu trebue a săverşi spalarea de două seă de trei ori : căci unul este Domnul, una este credinţa,' unul este botezul". Sântul Damaschin a învăţaţii : „ Precum Domnul o dată a murită, a a şi noi o dată trebue a ne boteza. Aceia care fiindă o dată botezaţi în Tatăl si Fiul şi Sântul Spiritu, şi repetescă botezul, din nou restignescă pe C hristo su (1 ).

Dar este de sine înţelesă că, cândă cine-va nu să boteză cu botezul misterios, — nu în numele Triunu-

I h Despre Credinţa Ortodoxă, cartea 4, cap. 10, Confr. cu Tertulian, Dc b ap tis. cap. 15. M. Vasilie De Spir. tianct. Cap. 15.

MISTKRIUB BOTBZULUÎ 201

luî Dumnezeii, botezul este o singura forma seti ceremonie, iar nu misteriii, şi pentru aceea trebue a fi repetiţii ca Misteriii : aşa a procedatu Apostolul Pa- vel cu ceî botezaţt cu botezul lui loan (Act. X IX ,1— 6). Pentru aceea la sinodul ecumenicii din N i- cea s’a liotârîtu ca următorii luî Pavel Samosatul, să fie rebotezaţî pentru că nu erau botezaţi îu Tatăl,Fiiul şi Sântul Spiritu. (Can. X IX ) de asemenea s’a liotărîtu şi la Sinodul al II-lea Constau tinopoli tanfi pentru Evuomianî şi Sabelianî (Can. V il).

Dupe cercetarea deosebitelor părţi necesare botezului, noî putemti fi în stare să ne facemti o idee generală despre botezul Clireştinescii. După învăţătura Sântei Scripturî, botezul este unu misteriii îu care credincioşii, prin întreita cufundare a corpului în apă, în numele Tatălui şi al Fiinluî şi al Sântului Spiritii, se curăţescii de pecate şi se născu în noua viaţă Spirituală.

De aci se vede că botezul crestinescii nu este totii unul cu botezul luî loan, cu atâtîi mai puţinu unu alţii ore-care botezu. Botezul luî loan se potri- via cu botezul chreştinescti :

a) în aceea, că loan de asemenea a botezatii dupre uă deosebită voire a lui Dumnedeu (loan l, 33);

b) în aceea, că acesta era de asemenea botezu cu apă şi cufundare în apă (loan III, 23 *, Matli ; 111, 6 );’ c) în aceea, că botezul cerea schimbarea morală,

.· — penitenţa (Marc. I, 45);Dar în esenţă botezul lui loan se deosebia de bo

tezul instituitii prin lisus Christos :*) prin aceea, că era botezii de pocăinţă si cre

dinţă în cel ce vine după densul, adică, în Cliristos

M lSTERIt’L BOTEZULUI

lisus (Act XIX. 4 ; loan I. 33), iar nu în numele Tatălui şi al Fiiuluî ce s’a arătată 111 lume, şi al Sântului Spiritti, care şî sevarsă darurile sale cu abundenţa asupra următorilor luî Christos.

fi) Botezul luî loan era însemnaţii ca pregătitor în raportă către botezul luî Christos ; de aceea când s'a ivită adevărul el a încetată : dar botezul luî Christos rămâne tot-d’a-ima neschimbată în Biserica luî Christos.

γ) Botezul luî loan era pregătitor către luminarea cliarică; iar în botezul luî Christos se săverşesce acesta luminare (loan T, 33 ; Math. III).

învăţătura Sântei Scripturi despre botezul chreş- tiuescă şi în parte despre puterea misteriosă a botezului, nu trebue a se presenta raţiimeî ca neeon- fonnă cu principiile eî particulare.

1 ) Temeiurile arătate în acestă misteriti suntă ast-felă că raţiunea nu p<5te a le socoti logicamente ne-adevărate fără a se contra-dice.

2) Botezul este stabilită, în el este arătată puterea misteriosă, care luerddă independentă de ideile nostre—prin însuşî începătorul credinţei chreştine ; iar cuventul luî este sântă, sântă şi pentru chreştinî şi pentru fie-cine care encă nu s’a separată de credinţa sănătdsă în tremisul luî Dumnezeu.

3) Cel născut din corpii, corpii e s t e : iară c e l născut din spiritti, spiritu e s te : iată ancă uă basă pentru bote- zulă misteriosu chreştinescă ; în justeţa acesteî idei fundamentale mintea sănăt<5să nu p(5te a se îndoi; şi dar nu p<5te a se îndoi nicî în necesitatea botezului misteriosu. şi neputendă face acesta, nu trebue a respinge botezul misteriosă cândă i se propune.

MISTERIUL BOTEZULUI

4) Dacă pentru convingerea în adeveri tatua cuvintelor despre puterea botezului sc cure expuriunţa: întrebe-se păgânul din noii botezatii, şi el dupre cursul psihicii al stăreî sale interiore ve va arăta şi ve va dovedi ce a produsu în el botezul. Iată recunoscerea unuia din eî, pe care nu putem a nul crede, şi dupre înalta luî cultură păgână, şi dupre observările luî asupra sa : „Cândii eti, înainte de botezu, me aflamu orator mare, scrie Ciprian, cândii me aflăm în o profundă întunecime de orbire şi lipsiţii de adevărata cunoscinţă a destinului meii, rătăciam pe căile desfrânărei; privindii la viaţa mea du atuncî, cu greii şi încâ cu neputinţă socotiamCi eu făgăduinţa charuluî, ca (adică) cine-va ar putea să se nască şi spiritualminte pentru o nouă viaţă în apa mântuitorului botezii, şi astii-felii să pota a înlătura totul şi a se face altul de ce era înainte. Cum este cu putinţă, gândemii eti, o astii-felii de schimbare, pdte-se cine-va debarasa de-o-dată de aceea ce născendu-se din materia grosă, s’a întăritti împreună cu el, sati dupe întrebuinţarea a mult fi timpii a îmbătrenitti (înrădăcinaţii) împreună cu anii ? Nu, răulii ’şi-a întinsii rădăcinele sale fdrte adâncii; co-rupţiunea a pătnmsti forte departe în inima..............aşa*judecam eti forte adesea ori despre sine-mi . . . şi disperând de îndreptarea inimeî mele, eu nevoind mă credeam incapabil de a scăpa de propria mea nenorocire, ca şi cum ea ar fi foştii de la natura partea mea. Dar când prin lucrarea făcătorelor de viaţa ape ale botezuluim'am spălat de pata vieţeî dinainte şi lumina cerescă s’a revărsaţii în inima mea, când după primirea spiritului cerescti, uotia nascere în a

204 MISTER IUL BOTEZUI.UÎ

făcuţii omu πού : de atunci întrunii cliipu minunaţii de o dată eîi m am tâcutîi tare în aceea despre care mă îndoiam; misterele mi s’aii descoperiţii, întunericul a începutti a fi lumină; ceea ce mi se părea greu, a începutii a fi uşorii, imposibilul a începutti. a fi posibil.

Este prejudiciosii a me lăuda singurii pe sine-mî: dar servesce de semnii al recunoscinţeî (mulţumirei) totii aceea ce se raportă la gloria lucrărilor Dum- ne(Jeescî ( 1).

5) Câtii suntii de sânte simţămintele mişcate de mişte riul botezului, nu este greii de a le observa şi a le preţui. Partea ceremonială a botezului pe câtii este de simplă, pe atâta de instructivă : este destul a-arăta la una, adică la însemnătatea botezului — ca la hotărârea de a muri pentru liberare de păcatu.

t Silvestru B. Piteştenn.

(I ) Epist. ad Douatum.

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVAintre

Biserica Orientală si Occidentală*ÎN TIMPUL PATRIARCHULUI MIHAIL CERULARlC

Separaţiunea între biserica orientală şi occidentală, de multe secule prepată prin ambiţiunea cres- cendă a papilor şi începută în timpul Patriarchuluî Photie, s’a săvârşit definitivii dou6 secule maî terdiii, în timpul Patriarchuluî Mihail Cerulariii. Ceea ce a provocaţii acestă nouă şi definitivă ruptură, a fost o epistolă adresată în anul 1053, nu se scie positivii din care motive, de către acestii patriarchu împreuna cu Metropolitul Leo de la Achrida din Bulgaria, către Episcopul loan de la Trani — unii oraşti în Apuleia, care pe atuncî se afla sub sceptrul bizantin. In acestă epistolă Patriarchul impută occidentalilor maî multe inovaţiunî, pe care le condamnase din Photie în enciclica sa, tot-o-datâ însă atinge şi alte inovaţiunî, maî ales întrebuinţarea la St. Euchari- stiă a pâneî nedospite, un obiceiii care se introdusese înBiserica occidentală pe la secolul al noulea. „Iubirea luî Dumnecjeii — se <Jice în epistolă — şi dragostea frăţescă ne aii împins ti a scrie către sanctitatea ta, şi priu tine către toţî episcopii şi presviteriî Francilor, către monachii lor şi laici şi chiar către prea venerabilul Papa, şi a v6 atrage

Ζ Ξ Π Ζ _____

SE PA RATI UNEA DEFINITIVA

atenţiunea asupra pâineî nedospite (azime) şi postului de Sâmbătă, — care amândouă le ţineţî împreună cu iudeii. Este adevăraţii că azimele şi sâmbetele suntii instituite la iudei prin Moisie, dar pascele nostru este Christos. Pentru a nu călca legea în nicî unti punctă, Christos a serbatii în adeverii pascele iudeilor, peurrnă însă a săvârşită şi pascele nostru, după cum se prob^ză din St. Scriptură. El a muniţii pâinea trupul seu. Pâine se numesce la voi p a n is , la noi άρτος. Cuvântul din urmă, de la « φ ω = a ridica, însemn^ză ce-va ridicat în sus prin aluat; pâinea nedospită insă semănă cu o petră fără viaţă şi cu pământ uscaţii. Moise a ordonaţii iudeilor a mânca o dată pe an pâne nedospită ca simbol de întristare; pascele nostru însă este o di de veseliă şi ne ridică maî susii de pămentu, precum aluatul ridică pânea. Azimele fără sare şi fără aluată simţii ca noroiul uscată, pe cându Christos (Jice : voi sunteţi sarea pământului; în altă parte Christos asemănă împărăţia luî Dunmedeă cu aluatul pe care, luându-lii muierea, la ascunsti în trei măsuri de făină, până s’a dospiţii totă. In adeverii, muierea care a luaţii aluatul, însemn£ză Biserica, iar cele trei mesurî de făină suntii închipuiri a Tatâluî, a Fiului şi a Duhului Sânţii, la care nu iau parte azimiţiî. Afară de acesta voi postiţi, după obiceiul iudeilor, Sâmbetele, pe cândii Christos a desfiinţatii acesta, căci a permisii discipulilor a smulge, în diua de sâmbătă, spice şi a mânca, şi chiar el a făcut sâmbătă minunî. Cine ţine sâmbetele şi azimele nu este nicî iudeii nicî creştinii, ci este asemenea cu leopardul, al căruî per nu este nicî negru nicî albii. Voi sunteţî pe jumătate păgânî, fiindii-că mâncaţi carne de animale sufocate, în care este încă sânge. Nu simţiţi voî că sufletul stă în sânge? Maî de

SKI'ARAŢIUNEA DEFINITIVĂ 2 0 7

parte voi nu câutaţî alilu ia în postul cel mare, ci numai la pasce. De ce nu îndreptaţi pc poporul şi pc voi ensi-ve? De ce nu îndreptaţi aceste obiceiuri falşe? Nu sciţi că veţi da o-dată respunsu Iui Duinnefleu pentru acesta ? De ce ve înşelaţi pe voi îuşi-ve şi pe poporul, făcendu-lu să credă că aceste obicciuri ar fi de la Apostoli? Lăsaţi ebreilor azimele şi sâmbetele, iar carnea de sugrumaţii păgânilor, pentru ca să se facă unii păstorii şi o turmă. Tdte acestea tu adesea le-ai recunoscuţii, o omule lu i Dumnedeu, şi a i căutatu să îndreptezi şi a lţi prin scrieri. Deci acum, ca se mântuesci sufletul teu, trimite către ar- chiereî şi presviteri; şi conjură-i ca să îndreptezc pc sine şi pe poporul. Dumnezeii te va recompensa. “

Cândii a priimitti episcopul loan acestă epistolă, se afla în Trani, ca legaţii papal, cardinalul Humbert, care a tradus-o îndată în limba latină şi a trimis-o papii, pe atuncî Leon IX. Acesta a adresaţii acum o lungă epistolă în 41 paragrafe către Patriarchul Mihail şi către Mitropolitul Leon de la Achrida, în care însă, în locii da a combate imputările ce tăceau aceştia occidentalilor, găsesce mai cuviincios a accentua înaltele privilegie şi infaibili- tatea ce ar fi primiţii Biserica Română, de la apostolu l Petru. „In adeverii", observă cu dreptu cuventu im istoricii protestantii, „ acesta era dre-cumti refuta- ţiunea cea mai scurtă şi mai nimerită, de care se serviaii papii de secule in contra tutulor atacurilor asupra Bisericeî lor“ (Schrcech. Kirchengescliicht, voi. 24, p. 213). Ar fi impertinenţii, (Jice Papa, se credă cine-va că Dumnezeii a ascunsu, ceva de şeful apostolilor şi fimdătorul scaunului romau. „ Dar mal mare

2 0 8 SEPARAŢIUNEA DEFINITIVĂ

este“, dice citatul istoricii, „impertinenţa saii uşurinţa papii cândii el intercaleţla, aprope în întregul seu, apocriful actude donaţiune a impevatorulut Constantin cel Mare către Papa Silvestru. “ In fine. Papa îndemnă pe patriarcliul şi pe Leon de la Achrida se se căiască şi să se supimă Bişerieeî Romane, ame- ninţându-ϊ cu conscinţele periculdse ce arii resulta.

Acesta reînoire a certei între Patriarchiî şi Papiî s’aîntemplatu tocmai întrunii timpii cândii imperatorele Bizantin, Constantin Monomachul, din motive politice, doria forte mulţii şi· căuta a aduce o im- pScare între Constantinopol şi Roma, fiind-că el spera, că cu unire cu Papa va putea să isgonescă din Italia pe Normaniî şi să redobândescă astfel oraşele care aparţineaţi o dată imperiului Bizantinii. El s’a grăbiţii dar a respunde Papii o epistole îm- pâciuitore, mgândii pe Papa a trimite o ambasadă la Constantinopol, care să înlăture orî-ce neînţelegere. Asemenea şi patriarcliul spre a complăceea impera- toreluî a răspuns în acelaşi sens (Jicend că, decă a criticaţii aspru ore-care obiceiuri rele ale occidentalilor, a făcuţii acesta în credinţa că şi Papa cugetă despre ele totii aşa ca şi el, şi că şi Papa doreşte depărtarea lor.

Papa a şi trimişii îndată trei plenipotenţiari : pe sus-numitul Humbert, pe diaconul cardinal şi cance- lariii al Bişerieeî Romane, Frideric (deveniţii în urmă Papa Stefan X) şi pe Archiepiscopul Petru de la Amalfi. Eî aii sosiţii în Constantinopol pe la Iunie 1054.

In epistola sa către împăratul Constantin M onoma- cul, Papa lauda pe acesta pentru iubirea sea de pace

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVA

şi pentru respectul ce arată către Biserica Romană, muma sa. Biserica luî Christos, dice el, are numai unu, capii, şi cine nu respectă acestti capu, nu se pote numi membru al eî. Imperatorul scie şi recuntfsce care este acestti capti, adică Biserica de Ia Roma, cărei a aparţinutti şi Constantin, fondatorul Constantin opo- luluî. Papiî se cuvine supravegherea asupra tuturor Bisericelor. Apoî după ce se plânge de cruclimele Normanilor, Papa esprimă speranţa, că cu voinţa luî Dumnedeu şi cu ajutorul împăraţilor Henric şi al lui Constantin, va putea isgoni pe inimicul. In fine adaogă, că a primiţii şi epistola Patriarchuluî Michail şi i pare bine de cele ce el scrie în favorul păceîj dar că Papa a auditu. multe rele despre acest patriarcliu, maî cu semă că el excomunică pe toţî aceia cari se servescti de pâne nedospită, şi că caută a’şî supune pe Patriarchiî de la Antiochia şi Alexandria. Daca lucrul este ast-fel, apoî pacea este imposibilă. Papa speră că patriarchul se va îndrepta.

In acelaşî timpii Papa a scristi o epistolă şi cătră Cerulariti. El laudă pe acest confrate pentru îmdem- nurile sale spre pace, observă însă că a audiţii multe lucruri neplăcute despre el, pe care el până acum, parte nu le-a cretjutti, parte n’a avuţii timpii să le cerceteze. Am auditu, (Jice Papa, că te-aî urcaţii pe scaunul patriarchicescti fără a fi trecutti, conformii Sântelor cancSne, prin treptele inferi<5re; şi că cauţî a răpi Patriarchilor de la Alexandria şi Antiochia vechile lor privilegie. Apoi Papa blamâză pe Cerulariti pentru condamnabila şi sacrilega usurpaţiune a titlului de patriarehti ecumenicii, unti titlu pe care numai papiî ar fi în drepţii să Ί pc>rte, de care însă

el n au voiţii sa se servescă. Papa stinge apoi chestiunea aziinelor. şi termina exprimandu speranţa, ca so-omotele nefavorabile ce circulă asupra luî Ceru-olarift nu suntii adevărate, seu că el se va îndrepta.

Afară de aceste douS scrisori, Humbert a adusti şi o scriere făcută de elii, în formă de dialogii, prin care el combate imputările ce făcuse occidentalilor Patriarchul împreună cu Leo de la A- chrida în sus-menţiouata epistolă către Episcopul de la Trani. Grecii, (Jice Humbert, la începutul acesteî scrieri, aii întrecutii pe toţî ereticii de pene acum, fiindti-că au îndrăsnitti să impute Bisericeî Romane obiceiuri greşite şi iudaice, pe cândii în realitate nu occidentalii, ci grecii urmeză obiceiurile iudaice; căcî în locu. de a posti, împreună cu occidentalii, în diua de Sâmbătă spre amintirea înmormentăreî luî Christos, eî petrecti acostă <Ji în veseliă împreună cu iudeii. Apoi a- pără azimele şi cele-l’alte puncte ce le criticase Cerulariii şi termină imputându, din parte-î, grecilor multe usanţe şi doctrine eretice. Imperatorele Constantin, care doria cu orî-ce preţii de a face pace cu Papa, nu numaî că a primiţii acestii pam- fletti, dar a şi regulaţii să se traducă in limba greacă.

O maî mare violenţă şi chiar trivialitate arată Humbert întro altă scriere a sa, prin care combate scrierea luî Nichita Pactoratu, egumenii al renumitei monastirî Stadion, şi amicii al Patriarchuluî. Nichita atacase asemenea, în acea scriere, azimele şi alte obiceiuri ale occidentalilor, maî aleşii celibatul clerului, însă cu multă moderaţiune.

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVA 211

Humbert combate pe Nichita cu espresianile cele maî murdare : „D£ca aî fi respectată, aşa începe el refutaţiuuea sa, al 4-lea canon al conciliului de la Chalcedon, a i fi rămas liniştiţii în monastirea ta, fără a te amesteca îu lucruri, care nu te privescu. Acum ensă cade asupră-’ţî blestemul celor 630 părinţi. Vai ţie, vagabondule, care ai îndrăzni tti a lătra în contra sântei şi apostolicesceî Biserici; mai prostă decât unii măgarii, ai cautatii să sfărâmi capul leului şi clidurile de diamantu. I u nu eşti unii monachii, ci unii epicureu ; unti vizitator de teatre şi de case de prostituţie — şi continuă penă la sfârşiţii in tonul acesta. Imperatorele rlΐη parte-i, spre a complăcea legaţiuniî romane, a constrânsă pe Nichita să condamne tot ce a scrisii, şi a făcuţii în contra Bişerieeî de Roma şi ast-fcl Humbert a îmbrăcisat acum ca pe un amic intim pe acela care cu câte va clile mai nainte era un prost, vagabond şi archiereticii. Acestii triumfu al lor i-a încuragiatii la o îndrăsn^la şi maî mare.

Se înţelege că conduita aşa de arogantă şi pre- entţiunile aşa de mari ale ambasadei Romane nu eraii de natură a aduce o pace între ambele Biserici. Patriachul Mihail, de şi dispusă a seconda pe Imperatorul în stăruinţele sale pentru uniune, n’a putută să uite demnitatea sa şi a Bişerieeî sale, până a nu se indigna de purtarea luî Humbert şi tovărăşilor luî, cari încă de la începută au lipsită de respectă către el. El s’a abţinută de ori-ce comuniune cu denşiî şi nu le-a permisă a oficia în nicî o Biserică din Constantinopol. Legaţiî Romani vă- (Jându că nu esistă nicî o speranţă de a reu i în

planurile lor, s'a decişii ca face cel din urma paşii, care a adusă completa separaţiune a bisericilor. In di ui de 10 Iulie 1054, într’o di de Sâinb£ tă, pe când Biserica — St. Sofia— era plină de dmenî si clerul era gata a începe serviciul, legaţii papali aii intrată îu Biserică şi au depuşii pe altaru următorul actu de excomunicaţiune, pe care 1 publicăm aci ca unii moiuimentii de aroganţă şi temeritate, care, după cum am disă, a săvârşită separaţi unea bisericilor.

„Noî, Humbert, cu graţia lu î Dumnedeu Cardinal Episcopal al Sântei Biserici Romane; Petru, Archiepiscopă de la Amalfi, şi Frideric, diacon şi caucelariu. tuturor fiilor Bisericeî catolice. Sântul scaun Roman, cel d’ânteiă şi apostolescti, căruia, ca capă, incumbă îngrijirea pentru t<5te bisericile, ne-a învrednicită a ne trimite ca apocrisariî (ambasadori) în interesul păcii şi utilităţii eclesiastice, la acesta urbe împerătescă (Constantinopol), pentru ca, după cum este scrisă, să cercetăm şi să vedem, deca sgomotul ce de aci a ajunsă la urechile sale, este adevărată sau nu. De aceea să cun<5scă, înainte de t<5te, glorioşii imperatorf, clerul, senatul şi poporul acestei urbî Constantinopol, şi a în tregeî Biserici catolice, că noi am găsitii aci causă şi pentru mare bucuria şi pentru mare întristare. Căci câtă privesce pe stâlpi imperiului şi cei m aî însemnaţi şi înţelepţi cetăţienî, eî suntii f(5rte chreştinî şi ortodocşi; cât privesce însă pe M ihail care abusiv se numesce patriarchu, şi pe partisan iî prostieî sale, se semăna în tote dilele în m ijlocul eî, ziganie de eresiî. Căci precum S im on icm iî, e î vendn darul lui

SERARAŢII.'NEA DEFINI TIVX

Diunnerleu; ca Valesieniî, eî castrecjă pe (Sspetiî lor si ’î ’naintdclă nu numai în oierii, ci chiar la episcopat.Ca Ariană e i reboteză pe ceî botezaţi în numele trinităţii, maî cu seina pe latinî. Ca Donatiştil eî susţin, ca afară din Biserica grecilor, Biserica luî Christos şi a- deveratul sacrificiu şi botezii a peritii din totă lumea. Precum N icolaiţil eî permit miniştrilor altarului sacru căsătorii trupescî şi le apără. Ca S ever ian il ei nu- niescii blestemată legea lui Moise. Ca Pneum atom a- ch il sau Theomachii au tăiatu din simbolu procedarea Sântului Duliu de la Fiu. Ca M anich cii, ei, între altele, mărturisescu că ori-ce este dospiţii este însufleţitu. Ca Nazarenil, ei observă curăţenia trupescă a iudeilor întratâta, în cât nu permitu a se boteza copii carî morii înainte de a opta di de la nascerea lor ] şi oprescti se se împărtăşescă femeile care în timpul menţionaţii sau în nascere se află în pericul, sati, daca ele sunt păgâne, să se boteze ; şi în fine, lăsând netunsti perul capului şi barba, nu primescu în comuniune pe aceia cari ’şi tundtt perul şi cari, dup6 obiceiul Bisericeî Romane, îşî radti barba.

Pentru care erori şi pentru alte fapte ale sale, Mihail, de şi adesea a priimitu admoniţiuni din partea Domnului nostru Leon Papa, totuşi 11a voitu a se îndrepta. Chiar noue nunţiilor, carî voiam a reprima în modu raţional căuşele atâtor rele, ne-a refusatu presenţa şi ori-ce întrevorbire, şi ne-a interzisu Bisericile spre a oficia liturgia; precum şi mai nainte închisese bisericile latinilor şi, cl excommiicându-1, îi persecutase prin vorbe şi fapte într atâta, îu cât a anetematizat, îu fiii sSi, scaunul apostolic, şi în contra

2 1 4 SEPARAŢIUNEA DEFINITIVĂ

luî se numesce şi ρθηδ acum patriarchs ecumenicii. De aceia noî nesuferindu unu asemenea neaucjitti des- preţu către Sântul ânteiul şi apostolicescti scaunft prin autoritatea Sânteî şi nedespărţitei Treimî şi a scaunului apostolicii, din partea căruia suntemti trimişi, şi a tutulor părinţilor ortodoxî din cele 7 concilie şi a întregeî Bisericî catolice, subscrim cum urm^tjă anatema, cu care Domnul nostru prea respectabilul Papa a ameninţaţii pe Mihail şi parti- saniî -seî, deca nu s’ar îndrepta :

Mihail, Patriarchul falşii, Neofit, care numaî de frică a priimitii schima monachală, şi care este de- faimatu pentru multe crime f(5rte grave ; asemenea împreună cu el şi Leo, numiţii episcopii Achridan, şi Constantin, Sacelariul luî Mihail care a călcaţii în piciore profane sacrificiele Latinilor, şi toţî partisaniî lor în sus (Jisele erori şi presumţinuî, toţî să fie anatema Maranata împreună cu Simonianiî, Arianiî Donatiştiî, Nicolaiţiî, Severianiî, Pneumatomachiî, Manicheiî şi Nazareni, şi cu toţî ereticii, şi chiar cu diavolul şi ângeriî seî, decă nu s’ar îndrepta. Amin. Amin. Amin“.

După acesta legaţiunea Romană a părăsiţii Constantinopol, ca să se înt(5rcă la Roma, şi a fost şi timpii se facă acesta, fiind că totii clerul şi poporul erati f<5rte iritaţi în contra lor. Chiar imperatorul în facia unei asemenea iritaţiunî ascrisii către Patriarchul, cerendu-î să pronunţe anatema asupra acelui actti Romanii şi autorilor lui, iar actul însuşî să Ί ar<Jâ. Mihail a şi convocat unii Sinodii care a criticatii forte aspru conduita ambasadorilor Romani şi a pronunţată anatema asupra actului lor L·

SEPARAŢIUNEA DEFINITIVĂ 215

actul însuşî însă nu la arşii, ci sa depusă la archivă „spre ruşine vecinica şi condamnare maî mare a autorilor luî“.

Tot în anul 1054 s’a ţinută încă unu Sinodă nu- merosă în contra latinilor, la care a luată parte şi Patriarchul Antiochieî şi Metropoliţiî de la Bulgaria şi Cipru. PatriarchiÎ de la Alexandria şi Ierusalim ne fiindă presenţi, aă trimisă consimţimentul lor, şi ast-fel dar t<5tă Biserica orientală s’a pronunţată în- contra Bisericeî Occidentale. T(5te încercările ce s’aă făcută în urmă pentru unirea Bisericelor, aă remasă fără nicî ună resultată, fiind că tot-de-una Biserica de Roma a persistată în pretenţiunile sale, cerendă supunerea Bisericeî orientale, iar nu unirea cu ea.

Oficiele eclesiastice

Prim a pentadă(urmare)

IV Chartofilaxul.De şi Chartofilaxul ocupă abia al patrulea locil în prima

pentadă, totuşi oficiul seu, atâtu în întindere, câtii şi în însemnătate a devenim cel mal inportartantd în Biserica orientală. Pimitivii Chartofilaxul, dupS cum arată şi numele, era însărcinam cu îngrijirea cărţilor şi documentelor bisericescî, dupe cum şi Chartofilaxul civil era însărcinaţii cu archivele publice. Mal târdiu însă i s’ati datO şi alte multe şi varii însărcinări, şi anume:

i. Chartofilaxul era cancelariu l episcopului. Ca atare el are supraveghierea şi apărarea tutulor drepturilor episcopale. El compune originalele disposiţiunilor episcopale şi ale documentelor, investindu-le, ca şi copiile, cu sub-semnă- tura sa, cu data şi cu sigiliul episcopal. La întrebarea archiepiscopulul Constantin Cabasila de la DirachiO, deca este permisii episcopului a da acestă însărcinare unul alţii funcţionaro, Episcopul loan de la Citru a rfispunstl, că numai când Chartofilaxul este bolnavii saii siliţii de a absenta, numai atunci se p6 te da acea sarcină unul altQ funcţionarii, si anume secretarului sinodului (hypomnematographii). In privinţa documentelor episcopale el are a îngriji de ele sS nu fie nicl-o-dată în contradicere cu prescripţiunile bisericesc!. El are a pune în armoniă legile civile cu can6 nele precum şi canonele între ele, şi sS respundă, ca representantii al dreptului canonicii, t6 te întrebările canonice. Lui incumbă asemenea datoria de a se pune în înţelegere cu guvernul, fie spre a obţine consimţimentul acestuia pentru in-

OFICIELE ECLESIASTICE 2 1 7

troducerea prescripţiunilor bisericesc!, fie spre a desfiinţa unele leg! şi privi legie, care împedică prosperitatea Bisericeî. Stânda aşa de apr6pe de Episcopii, el se numesce adesea gura şi mâna acestuia.

2. Chartolilaxul este d e lega tu l perm anenţii a ! ep iscopulu i, şi anume :

a) la predicarea cuventulul lu! DumnedeU, care datoriă ’î este impusă deja prin oficiul s6u, fără ca el să aibă trebuinţă, spre a o esercita, de o deosebită permisiune a episcopului.

b) în adm inistraţiunea ju stiţiei, şi anume :a) decă episcopul presideză, Chartofilaxul este membru

al dicasteriulu! episcopal. El are a expune afacerile care sunt la ordinea dile!, a pune întrebările necesarie membrilor şi părţilor şi a compune sentinţa.

β) Din contra in absenţa episcopului, el este preşedintele deadreptQ, in tote afacerile bisericesc! şi lucrurile disciplinare în contra clericilor şi monachilor. Şi liindu că el in acesta casii pronunţă sentinţa independentei, în numele episcopului, de aceea el este obligată, ca şi acesta, se asculte opiniunile celor alţi membri, fără a fi siliţii s i se supună majorităţel.

Afară de acesta el are a supraveghia conduita întregului clerti al Episcopie!, a celui înalta şi a celui ini'eriora şi a cerceta tote abaterile. Intru câta pedepsele bisericescî nu sunt reservate dicasteriulu! episcopala, el pote să pronunţe verbal satt scrisa asemenea pedepse asupra laicilor şi clericilor. La bisericile patriarchale, Cartafilaxul avea acestă putere disciplinară şi asupra episcopilor din diecesa patriarchate.

γ) Presupunendu-se că Chartofilaxul este presvitera, ei are puterea de a duhovnici; ceva mal multa, el are şi puterea de a da şi altora acesta dara, ceea ce alt-fel se cuvine numai episcopului. Acesta drepta se dă Chartotilaxulul prin una decreta (ενταλαα).

δ) In fine delegaţiunea permanentă a Chartotilaxulul se întinde asupra dreptului de a permite sad nu căsătoria. De

2 1 8 OFICIELE ECf.ESIASTICE

aceea anunţurile logodnelor se facQ către e l ; elQ ţine registru lor şi, ne fiindti vre-unti casu împedicătoru, dă voia înscrisă (βαυλλα) preoţilor, de a bine-cuventa căsătoria. Pentru acestii înscristi el nu p6 te cere nimicii, afară numaî d0ca mirele voesce a face unti darii de bună voie. Ddca unii preota şi-ar permite a săverşi cununia fără unii asemenea înscristi, era pedepsim cu catirisire.

3 . Chartofilaxul este organu l E piscopulu ipentru serviciu l divinii interiorii :

a) Prin urmare, nici unui preoţii din eparchiî străină nu este permis a servi cele preotesei, fără a arăta Chartofilaxulul permisiunea episcopului s6ti.

b) Chartofilaxul are a cerceta etatea, cunoscinţele şi conduita candidaţilor de hirotonia, şi dupe o scurpulosă cercetare, dă candidatului dovada, că este demnii a primi hirotonia.

c) El represintă episcopului pe candidatul de hirotoniă. La alegerile de episcopii el face cuvenitele invitaţiunî că

tre episcopii respectivi. La alegerea însăşi însă, el n’are a se amesteca nici de cum. La hirotoniă el represintă pe ipop- sifiul archiereilor cari săverşescii hirotonia şi înmână lui actul de alegere.

d) La liturgia, cândti slujesce episcopul, Chartofilaxul are a face, în locul acestuia, chiemarea preoţilor ca să se împărteşăscă. Acestă chiemare se face pe baza canonului VW-lea apostolicii, care dice : »Deca vre-unti episcopii saii presviterii, ori diaconii, sati orl-care din catalogul preoţescii, aducerea înainte făcendu-se, nu se va împărtăşi, să spună causa; şi dacă este bine cuvântată, să fie iertatti ; iar deca nu o va spune să se aforisescă, ca unul ce s’a făcutti causă- tor de vătămare poporului şi a făcut presupusii asupra celuia ce a adus-o, că n’ar fi adus-o sănătosti*.

4 . Activitatea Chartofilaxuluî la sinode ş i la consiliele episcopale :

a) Precum Chartofilaxul, ca representantti al dreptului ecclesiasticti, stă lângă episcopii ca cancelariti, ast-fel el apare

^^^^^^î^ceşjţâlitaţynêdiritel^şinodale^jâr^^^^^L·


desluşire în t0te chestiunile bisericescî, a arăta drepturile Metropolieî saii a episcopiei şi a presenta cărţile şi documentele necesarie, dup6 cererea adunării.

b) La consiliele episcopale, Chartofilaxul are a ceti protocolul precum şi t0te actele. Fiind absenţii, este înlocuitei prin funcţionarul care stă imediaţii după el sau şi prin alţî inferiori.

Protocolele, pentru care trebue să esiste o anume condică, se facii saii de Chartofilax însuşi, saii sub priveghierea sa de către notarii episcopali.

Pe bada acestor protoc61e, sati în urma unorH ordini speciale ale episcopului, Chartofilaxul pregătesce disposi- ţiunile şi hotărîrile respective, pe care apoi după ce le confirmă episcopul, le investesce cu sigiliul şi le publică sau le trimite părţilor interesante.

5) Chartofilaxul a r e supra vegh ierea a r ch iv e î (Chartofi- lachiulul). Cea din urmă, şi după etimologia numelui, cea mal vechiă activitate a Chartofilaxulul este supraveghierea asupra archiveî Bisericescî, care, întru cât Chartofilaxul funcţioneză într Insul, se numesce şi cancelariă a Chartofilaxulul. Archiva nu trebue să lipsăscă la nici o biserică ; în Archivă se păstredă t0te documentele, asupra cărora episcopul pune resoluţiunea: la acte (καταστρωθήτω, καταστρωσον). Aci aparţini! maî cu deosebire : Cărţile bisericescî şi documentele juridice, disposiţiunile episcopilor, mSsurile guvernului în afaceri bisericescî,— şi anume, saii în original, saii în copiă. Aci aparţini! asemenea şi catalogele metropoliţilor, archiepiscopilor şi episcopilor dupe rangul lor, precum şi observaţiunile, deca o episcopiă s’a înălţata la rangul de metropolie saii decă două episcopii s'aii uniţii, si în genere tote schimbările în sistema ierarchică.

In fine, el îngrijesce ca tote objectele usate, întru cât ele aii o valore istorică, să se păstrede la unii deosebiţii locii (κιβώτιου).

6. A jutorii lu î Chartofilax :Cercul activităţeî luî Chartofilax fiind aşa de întinsă, el

r

220 OFICÎELE ECLESIASTICE

sericile maî mari, se împartă în σεκρετικοι, cari ajută pe Chartofilaxul în afacerile sale de cancelaria, şi în έπισκοπεια- voî, cari l'ajută la ţinerea disciplinei bisericescî. Pentru esercitarea jurisdicţiuniî Chartofilaxul, era ajutat, la Patriarchia de Constantinopol, de doul-spre-dece notari.

7. Privilegicle Char to f i la xtiluî la marea B iser ică de ta Constantinopol. Cartofilaxul de la Marea Biserică, chiar ddca era und simplu diacon, avea privilegiul de a şedea înaintea Metropoliţilor, a archiepiscopilor şi a episcopilor la alegerile episcopilor şi în adunările bisericescî, precum şi a procesiunile şi sărbătorele publice. Asemenea el avea dreptul de a purta mitra. Dar aceste privilegie ău fost adesea contestate cu multă violenţă de către episcopî, şi anume pe baza canonului XVIII-lea al ântâiulul conciliu de la Ni- cea şi a canonului 7 al Conciliului Trulând, care opresce orice privilegiare de acestti fel a diaconilor. Ceea ce este însă sigur este că, deca deja chiemarea la oficiul Chartofilaxulul se considera ca unu semnd de recun0scere a calităţilor unul clericO, apoi capacitatea ce el arăta în esercitarea oficiului sfiii, îl procura dreptul la înaintare. In adevfird, oficiul acesta se consideră ca o treptă spre demnitatea episcopală, şi sunt multe esemple de ChartofilaxI, cari s’au ri-

L dicatii la acesta demnitate.

V. Saceilion

1. însemnătatea lui Saceilion este atât etimotogicesce, cât şi în realitate, aceeaşi cu a Sacelariulul, numai cu deosebirea că funcţiunile luî Saceilion se referii la monăstirile de călugăriţe; el este supraveghiătorul acestora în acelaşi sensd în care Sacelariul este supraveghiătorul monăstirilor de monachi

2 . Maî departe Saceilion are supraveghierea asupra casei de corecţiune pe lângă Episcopiă ; şi fiind că acăsta se num esce si σακέλλη, se adaugă şi adjectivul (Atκρά (mică) spre a se deoseb i d e σαχέλλη αεγάλη (casa monastireî), precum şi Saceilion se numesce Sachdaru micii sad a l dotlea,

OFICIELE ECLESIASTICE

spre a se deosebi de Sachelariul propriii dîsii sail Sache- lariul mare.

3 . In legătură cu acesta stă datoria lui Sacellion de a visita bisericile din Eparchiă şi

a) a îngrji ca să nu se atace drepturile clericilor;b) a supraveghia conduita, viaţa casnică şi ocupaţiunile

sciinţifice ale clerului;c) a insista ca bisericile să se conserve în bună stare şi

ca cărţile, vasele sacre şi lucrurile preţi6se să fie bine păzite.Asemenea el are a îngriji şi pentru regulata ţinere a ser

viciului divinii, şi a aplica pedepse pentru abateri mici.4 . In fine Secellion ia parte la arendarea bunurilor bise

ricesc!.Din afinitatea acestui oficiO cu acela al Sacelariulul se

esplică, că adesea funcţiunile acestora se confundQ. De aceea ele se potu administra, mal alesu la bisericile m al mici, de unul şi acelaşi funcţionarii.

VI. Protecdicul (ânteiul dintre ecdicl adică defensori sau avocaţi ai Bisericeî).

1. Nas cer ea acestui oficiu.Una din datoriile Episcopului este de a ap£ra de ori-ce

nedreptate pe membrii turmei ce 1 este încredinţată. Dar fiiind că vocea sa nu era tot-d'a-una ascultată, Biserica a ceruţii de la guvernul civil pentru apărarea drepturilor şi a libertăţii el, instituirea unorti ecdicl, adică defensori sad avocaţi bisericesci, cari să apere Episcopia, înaintea tribunalelor, în contra arbitrarităţil autorităţilor civile şi să respingă atacurile acelora care, indiferenţi către pedepsele disciplinare ale Bisericei, violeză prescripţiunile el. Dorinţa de asemenea ecdicl s'a esprimata în Sinodul de la Carta- gine din anul 401 (can. 12) şi 407 (can. 3). Aşa dar Biserica cerea pentru apărarea el unu institutCi, cum esista deja de la a doua jumătate a secolului IV în viaţa civilă la oraşele municipale. Organisarea acestui institutCi a urmată în anul 409 prin constituţiunile Imperatorilor Theodosie al Il-lea si Honoritl, cu importantul adausu, ca ecdicil să fie numai

chreştinl şi să fie numiţi cu consimţemeutul Episcopului şi al clericilor. O reorganisaţiune a urmaţii în anul 5 3 5 prin a 15-a novelă a impăratorulul Iustinian, prin care ecdicil bisericescî devină adevăraţi magistraţi şi s ati introdusa in tota orientul.

Unele ort se întrebuinţădă in documentele bisericescî, in loc de ένδικες cuvântul dicheofilax (δικοαιοψύλ ξ, păzitorul dreptului), fiind că în timpurile posteri0 re ale dreptului bizantin, oficiul civil al dicheofilaxuluî corespundea oficiului bisericesc al ecdiculul. Ast-fel s. es. găsim un dicheofilaxa pentru Metropolia Ungro-VIachieî pe preutul Daniil Crito- pulo, care în anul 1 3 7 0 s a hirotonita al doilea MetropolitU la o p a r te a Ungro-Vlachiel, sub numele monachicesc An- tim, care, de obiceiO, să consideră, după noî pe nedrepta, ca frate al lui lacint, fosta pe atunci MetropolitO a totă Ungro Vaiachia (1).

2. C ercul de activitate a ecdiculul.1. In funcţiunea sa ecdicul represintă, în numele şi cu au-

torisaţiunea episcopului, pe toţi aceia cari aa trebuinţa de ajutorul Bişerieeî, şi cu deosebire pe aceia cari aa dreptul de a-la pretinde. La aceştia aparţină :

a) Aceia cari cerO a fi primiţi in Biserică. Protecdicul Ί prepară pentru primirea botezului şi reguleză să se cate- chisescă de către unul din ecdici supuşi lui.

b) Orfanii şi văduvele.c) Toţî aceia cari sunt persecutaţi din partea puternicilor.

2 2 2 OFICIELE ECLKSIAS IH-Κ._____________________

(1) Opiniunea cum că Daniil (sau Ântim) a fostu frate al lui lacint ee baz0ză numai pe unu locu din epistola acestuia către Patriarchu prin care ’lu rogă a hirotoni pe Daniil în locul seu Metropolis a t0 tă Ungro-Vlachia. (Acta Prtriarchatus Constantinopolitani. Voî. 1, pag. 533). Aci el numeece pe Danii! fra te , dar nimicii nu ne îndreptăţesce a lua cuventul în sensu trupescii, mal cu seină că nici în declaraţiu- nea luî Daniil (ibid. pag. 532). nici în actul sinodicescu (ibid. p. 535) nu se face nici o menţiune de acesta. Din contra îUsă conţinutul de- claraţiimeî, ce a trebuita să dea Daniil : că se va feri de ori-ce intrigă în contra lui Antim, vorbesce în contra unei asemenea legături naturale între ei.


d) Aceia cari suntii în pericol de a perde libertatea lor, sail a deveniţii prisonierl sad sclavi.

e) Aceia cari, condamnaţi pentru delicte mal multa saupuţina grave, se creda in drepta a invoca intervenirea-I5 i.se1

ricel pentru uşurarea pedepsei lor; saO cari refugiâiî' la Biserică pe basa dreptului de asii. Ecdicul cercttpd» causa şi saO le acordă asilul, saO I silesce să părăsescdiocul de refugia. '*■ ■ ·. *

f) Economul Bisericeî, cănd este acusata şi ddţy judecăţii, ·'II. In privinţa judecăţilor, drepturile ecdiculul se remania·. y

în urato rele puncte : (■a) El citedă pe cel acusaţl de către una dericO şi, deca

el dupe trei citaţiunl nu se înfăţişadă, propune a fi judecaţi în lipsă.

b) El face cuvenita instrucţiune asupra tuturor abaterilor bisericescî.

c) El judecă abateri mal uşore, dupS care însă opiniunea sa o supune Episcopului.

d) El judecă asupra culpabilităţii acelora cari refugiadă la Biserică.

e) El ar edreptul a trage înaintea tribunalului sea pe aceia cari urmăresca pe refugiaţi în Biserică, şi stăruesce ca Biserica să nu viă în posiţiunea de a preda justiţiei civile pe aceia cari aa ceruta ajutorul el.

III. Ca locoţiitor al Chartotilaxulul apare ecdicul :a) în câte-va documente pe care în contra regulel le

compune ecdicul;b) în al 2 3 -lea canon al Conciliului de la Chalcidon, care

impune protecdiculul datoria de a da afară din oraşO pe acel clerici cari fără se aibă vre o afacere saa chiar fiind excomunicaţi de episcopul lor, merga la Constanotinopol şi faca turburărl.

c) în Constituţiunea lui Iustinian din anul 5 2 8 Martie 1, care prescrie ca ecdicul împreună cu exarchul bisericesc şi doi protopresviterl să inspecteze pe clerici în prinvinţa ţinere! regulate a serviciului divina şi să propună destituirea acelora, cari n'ar împlini datoriile lor.

2 4 2 'FICIELE ECLESIASTICE

_j>. P rotecd icu l.La bisericile episcopale unde trebuinţele eraţi maî multe

se numeaţi maî mulţî ecdicî, cari atuncî terminaţi afacerile ce incumbă acestui olîciii, în comună înţelegere sub preşe- denţia Protecdiculul. La bisericele care se afla numaî unti ecdictk, el purta titlul de protecdictl.

Ânteitatea ce avea protecdicul între colegii sei, consista la începută într acesta, că el nu ocupa, ca aceştia, al optulea loc între clericii superiori al choruluî stângti, ci ânteiul răngii în a treia pentadă; iar Patriarchul Grigorie al Il-lea Xifilin (1193— 1199) a hotărîtti, ca în viitorii protecdicul să facă parte din ânteia pentadă, ca al şeselea membru, care hotărîre s’a aprobaţii şi s’a introduşi! în Biserică.

Zotu.

Românii din Transilvania şi Ungaria trecu, printr’o nouă încercare ; adecă prin aceia de aşi perde limba lor din scolcle, care suntu întreţinute cu fondurile propriî naţonale. Guvernul Austro-Ungarfi a elaboraţii unu proiecţii de lege, prin care limba românescă este redusă la o limbă tolerată în sc<5- lele românescî ! . . . Biserica din Transilvania şi cu acestă ocasiune şî-a făcuţii datoria, ca tote bisericile Românilor din toţî timpii. Şi pentru ca lumea să se convingă, că la Români între Biserică şi poporu este unitate şi identitate de interese, dămii aici Protestele Prelaţilor români aî Bisericilor din Austro-Ungaria.

Representaţiuneaîna in iă ca sei rep resen tan ţilo r U ngariei d e E scelen ţia Sa P rea Sânţitul A rchiepiscopu f i Metr o p o li tu Miron Romanul, in num ele b iser ice î g r e co -o r ien ta le rom âne

din Transilvania f i Ungaria.

Nr. 19. M.Prea onorabilă casa representative!

Biserica greco-orientalâ română din Ungaria şi Transilvania, carea între împregiurărî vitrige a fostei espusă secul! întregi la grele suferinţe, îndată ce din părintesca îngrigire a prea înaltei case domnitore şi din buna-voinţă legislaţiunel fu primită în rendul bisericelor şi confesiunilor libere şi egalii îndreptăţite din patriă, — conforma sublimei sale misiuni şi-a luaţii între primele sale îngrig irî: a îmbrăcişa în propia sa sferă de activitate educaţiunea poporului, şi a in l e ^ după putinţa credincioşilor s£I, cari năsuesctl la cultură mal înaltă, calea cătră sciinţă.

8

2 2 6 REPRESENT A ŢII' NEA

Pe când de o parte biserica acesta privesce cu bucuria sufletescă şi cu încordata doru de progresa la resultatele, produse pe terenul cultural, cari în proporţiune cu mărgi- nitele eî puteri material! se pot dice că sunta îndestulătore pe atunc! de altă parte vine deprimătore pentru credincioşi! aceste! biserici şi sternesce şi în autorităţile eî superiore îngrigirî îndreptăţite acea împregiurare, că regimul statului a aşternuta prea onorabile! case representative una ast-fel de proiecta pentru regularea instrucţiune! la gimnasi! şi la sc6 - lele real!, care tinde a scirbi în moda simţitoria autonomia bişerieeî greco-orientale române, — basa esistenţe! sale, — şi a lăsa în mare parte desconsiderate interesele culturali ale acestei biserici.

Când în urma reclamelor inteţitore din partea tuturor eparchielor, ’ml iaa voiă din posiţiunea mea oficială a presenta prea onorabile! case representative îngrigirile acestea ale bişerieeî greco-oriental! române, faca ma! ânteia, pentru a marca posiţiunea bişerieeî mele, acea observare : că biserica greco-orientală română, după desvoltarea eî canonică şi după disposiţiunile clare ale legilor cardinal!, ce sunta în vigore, cuprinde loca în rendul bisericilor autonome din patriă, şi ca atare este îndreptăţită intre marginile legilor ţeri! a conduce şi regula indepedentu afacerile sale nu numa! celea strâns bisericescî, ci tot-o-dată şi celea scolastice şi fundaţional!, şi a le administra şi dirige acelea indepedentâ prin organele sale proprii, remăindu neastinsa dreptul de suprema inspecţiune a statului.

Biserica greco-orientală română, sciinda că chiămarea legislaţiuneî nu este a restringe sea chiar a detrage drepturile date şi asecurate prin lege, ci mal vertosa a le estinde tot maî tare, conforma justelor pretensiun! ce se desvoltă, — esperieză cu nedumerire îndreptăţită : că ma! alesă pe terenul instrucţiune! publice s’aa introdusa deja ast-fel de instituţiun! regnicolar!, car! cu abatere de la legile cardinali făcute pentru asecurarea confesiunilor şi a naţionalităţilor din patriă, sgudue autonomia bişerieeî şi în vidţa practică înnapoiază interesele el cultural!; iar în amintitul proiecta

METROPOLITULUÎ MINRON ROMANUL 2 2 7

de lege, vede unti paşti ηοΰ în acea direcţiune, carea res- turnându în cele din urmă cu totul autonomia bisericescă, pote periclita chiar şi esistinţa bisericeî înseşi.

Consciă de posiţiunea sa autonomă şi de drepturile eî, ce curgtl din acea biserică greco-orientală română organi- sată în modu legal pe basa principiului de naţionalitate, nu pote fi indiferentă, deca credincioşii s6î învaţă şi se culţi* vescil în ast-fel de institute, unde spiritul religioşii nu se res- pândesce în direcţiunea şi mâsura recerută, şeii unde con- sciinţa naţională — basa întregului nostru organismti — nu se cultivă de ajunsii, ba din contră, biserica acesta chiar pentru aceea caută cu îngrijire specială a 'şl ridica scolî populari şi institute superi6re cu propriul s6Q caracterO con- fusional, şi cele esistinte a şi le instrui în modti conrespun- dătoriii : pentru că lipsa acestora din punctu de vedere al intereselor el confesionali şi în parte al celor naţionali, nu o potii suplini de ajunsii nici institutele de statQ, nicî celea de alte confesiuni.

Dar precum de o parte biserica greco-orientală română ţine multa la interesele religi0se şi naţionali ale credincioşilor s ă i : chiar aşa de altă parte 'şl îndreptă tot-de-una în- grigirea într’acolo, ca atinsele interese vitali ale sale se le ţină în cea mal strensâ legătură cu interesele statului, şi în special se înrădăcineze adencti în inimele tinerime! sale stu- diose patriotismul—suprema virtute cetăţenescă—dorindtl ast fel a cresce statului cetăţeni credincioşi şi folositori. Aşa dar alipirea firmă a autorităţilor şi a credincioşilor bisericeî greco-orientale române cătră religiunea şi naţionalitatea lor, şi îngrigirea lor din adinsti de acestea, nu pote fi es- cepţionată din punctul de vedere alil intereselor de statQ şi anume alu patriotismului, fără numai deca s 'ar ridica la valore ca principiii de statO teoria : că într unii stătu preste totO nu este permisii a se suferi mal multe religiunl seu m aî multe naţionalitaţl; ceea ce însă la noi, între specialele nostre relaţiunî, nu se p0te susţinea.

Durere ! când amintitul proiectil de lege vrea cum-va se smulgă din mânele confesiunelor autonome instrucţiunea

2 2 8 REPRESENT ΑΤίυΝΈΑ

sc01elor medii; când pentru limba maghiară, ca limba oficială a statului, vrea s6 ocupe terenii la tote institutele de înveţămentti preste marginele îndreptăţire! şi cu restrînge- rea celor-l'alte limb! ale patrie!, şi când acela vrea sfi estin- dă dreptul de dispunere al regimului, aprope nemărginiţii, şi asupra scolelor medii confesionali: se vede, că prin acestea proiectul voiesce s& facă serviţe nu chiar desvoltări! în direcţiunea naturală a poporaţiunei din patriă de diferite religiun! şi naţionalităţi, nici intereselor ei pentru o cultură temeinică : ci mai vertosii acelui fatal curenta politicii, care purcedindti din o coprindere greşită a relaţiunilor şi a intereselor vitali ale patriei, ’şi-a luatu de scopii maghiarisarea poporelor nemagiare din patriă.

Adeveratn că proiectul din cestiune tinde a regula trebile instrucţiune! pentru tote confesiunile în uniformitate, şi abstrăgendti de la o mică escepţiune, nu face osebire între confesiunile din patriă cunoscute după naţionalitatea lor de maghiare seti nemaghiare, cea ce la aparinţă trece de argumentu în contra cuprinderi! de mai susti; e ! ! dar chiar acestii coloritti, adecă conservarea egalităţi! de drepţii a confesiunilor, face se apară şi ma! bine punctul cardinal al proiectului, care conbinându t0 te, se vede puşti pe acea: ca maghiarisarea compatrioţilor de naţionalitate nemagiară s6 se ducă în deplinire fie chiar şi cu preţul autonomiei tuturor confesiunilor, supunendil pe credincioşii bisericilor de naţionatitate nemaghiară la unii ast-fel de sistemii de instrucţiune publică, care sS-i silescă a-şi neglige propria lor liimbă maternă şi prin acesta s6 -i tragă în calea maghiari- sări!, pe când în cele-l’alte e tr£ba regimului, a aplica faţă de singuraticele confesiuni, după propriele sale vederi, gra- durile de rigore seii de favorO, ce Ί stati în putere.

Cum că totă intenţiunea proiectului de lege din cestiune se unesce în acestii puncta de mânecare, se vede apriatti din disposiţiunile cuprinse în acelaşi, după car! mai ântâiti în tote gimnasiile şi scolele reali de Statii, ce se vor înfiinţa de ηού, limba de propunere nu pote fi alta, de câtii numai cea maghiară (§. 3 9 ), apoi limba singuraticelor ţinuturi,

MKTROPOLITULUl MIRON ROMANUL 2 2 9

deca ea nu e cea maghiară, la tote gimnasiile şi scolele reali, prin urmare, şi la celea confesionali se pote propune numai ca studiu estraordinaru, ascultătorilor bene-voll, şi încă ast-fel că corpul profesoral p6 te eventual opri pre singuraticii interesaţi de la învăţarea el (§§. 9 , 7 8 ), fiindQ ministrului reservatti a statori dimensiunea studiilor obligate eventual aşa, ca propunerea sistematică a limbelor provinciali să devină imposibilă (§. 7 7 ) ; pe când legea cardinală despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor, anume Art XLIV. §. 17 şi 18 din 1 8 6 8 , asecură limbelor nemaghiare din patriă unii terenii mal largii de cultivare şi pune deosebi în vedere îngrigirea statului, ca «cetăţenii patriei, de ori-ce naţionalitate, cari conlocuescii în mase mal mari, sfi se ρό- tă cultiva, în aproprierea ţinutului locuiţii de el, în limba lor maternă, până acolo, unde se începe cultura mal înaltă academică. <

O trăsură caracteristică a atinsulul proiectil de lege este : că el pune cum-va sub pază poliţială totă mişcarea confesiunilor în trebile şcolari, prin ce voiesce a inarticula în legile patriei neîncrederea, esprimată pe faţă în motivarea ministerială cătră cel de naţionalitate nemaghiară; pe când confesiunile, şi între acestea şi biserica greco-orientală română, precum aii făcuţii în trecutti mari serviţie ţerel prin îngrigirea scolelor sale, aşa şi în viitoriii totii numai statului voiescti în urma urmelor a sacra întregii resultatul inte- resărel şi a ostenelelor sale sumptuose în partea învăţământului ; aşa dar neîncrederea ce respiră din acestii proiecţii de lege, şi ţinerea în acesttl modii a confesiunilor de naţionalitate nemaghiară sub ochii poliţiall, deca pondul principal nu se pune pe maghiarisare, nu numai că nu are temeiii, ci fiind-că neîncederea după natura el produce neîncredere reciprocă, p6 te fi şi stricăci0 să pentru interesele mal înalte ale statului, mal vertosii între referinţele politice de astă-dî, nu de totii consolidate, după a cărora cumpenire matură ar trebui sS se cultive cu tot adinsul în sinul ρορό- relor patriei de diferite religiunl şi naţionalităţi, alipirea con-

2 3 0 REPRESENTAŢ1UNEA

sciă cătră statul bine compacţii adecă petriotismul, prin respectarea tuturor pretensiunilor juste şi ecuitabilî.

Ast fel de neîncredere s’a esprimatti deja faţă de Biserica greco-orientală română şi prin acea, că pe când la compunerea acestui proiecta de lege şi mal apoî la pertractarea luî. începută deja în sub-comisiunea de instrucţiune publică a caseî representative, cele-alte biserici invitate deadreptul spre acestti scopd, aa putută incurge în faptă prin repre- sentanţiî şi bărbaţii lor de specialitate : pe atunci Biserica greco-orientală română din patriă, carea numără aprope două mili0 ne de suflete, neamintindQ pre cea serbescă, la pregătirile acestui obiecttl însemnata şi de mare importanţă s'a delăturattt cu totul. Nu voiesca a privi acesta ca o espresiune de ură s6H chiar de dispreţa, inse la totă întem- plarea acăsta e o ast-fel de procedură, carea nici cu egala îndreptăţire de stata a confesiunilor, nici cu relaţiunile proprie ale bisericeî greco-orientali române, dar nici cu tactul buna nu se pote motiva.

Biserica greco-orientală română, privind treba învăţământului din punctul de vedere al statului, nu pote avea şi nici nu are nimicO în contră, ca legislaţiunea să determine minimul studielor obligate, cari să se propună în scolele medie, şi preste tota se indegeteze esenţa instrucţiune! publice; de asemene nu are nimica în contră nici la acea, ca regimul statului, în puterea dreptului de supremă inspecţiune, să controleze în moda convenabil posiţiei confesiunilor întocmirea conrespundătore a institutelor de învăţămentu confesional, precum şi resultatele învăţământului ; când însă proiectul de lege din cestiune intentionădă a transpune în competinţa regimului de stata partea cea mai mare din acele drepturi şi agende în sfera scolelor medie, cari până acum le esercia, respective le prevedea indepedenta însăşi confesiunile autonome, maî atrăgându în parte şi cualificarea profesorilor : în contra acesteia Biserica greco-orientală română e silită în interesul autonomiei sale asecurate prin lege, a ’şi ridica vocea susti şi tare, cu atâta mai ver- tosO : căci când acestă Biserică doresce a* si regula libera

METROPOLITULUÎ MIRON ROMNUL 2 3 1

tote afacerile învfiţămentulul în sfera autonomiei sale, ea nu vrea s6 se ascundă nici dinaintea intereselor statului, nici a receiinţelor unei adevărate cultivări sciencifice; din contră, punend ea mare pondQ pe avantagele unul sistem ύ de învetămentG cât se pote uniform, precum şi până acum la întocmirea institutelor sele de invâţămentd a foştii cu atenţiune la interesele statului şi la sistemele de înveţămento introduse la alte institute de aceeaşi categoriă : aşa in şi viitorii avendii acestea în vedere, voesce a emula — in ce privesce resultatele instrucţiunei în scolele medie — a tatu cu institutele medie ale statului, câtu şi cu cele ale altor confesiuni, dorindu tot-o-dată a asigura prin acesta institutelor sale şi dreptul de publicitate.

Abea pote fi îndoială, că decă în afacerile scotelor medie ale confesiunilor sar da regimului de stătu acel dreptei de ingerenţă imediată şi de dispunere aprope nemărginită, pe care proectul de lege intenţion^ză a l estinde şi statori pănă la cele mal neînsemnate minuţiosităţî,—pe câtii timpii la noi sustă nefericita discordiă naţională, a cărei esistinţă nu se pote nega, şi carea forte vid se manifesteză în asuprirea celor mal slabi, — urmările triste ale amintitului dreptă de ingerinţă şi de dispunere vor lovi mal cu semă bisericile de naţionalitate nemaghiară, urmări, pe cari afară de vecsaţiunile şi de alte neplăceri ce potii întreveni, ni le pregătesce însuşi proiectul de lege ca o sabiă a lui Damo- cle, când pune în vedere lipsirea scolelor medie confesionale de dreptul de publicitate, eventual închiderea acelora şi — aşa dicendii — confiscarea averilor lo r; spre ce se potii cualifica de motive suficiente nu numai unele defecte neînsemnate în arangiamentii, ci laurmă chiar şi zelul confesiunilor pentru propria lor conservare.

Proiectul de lege, în urma motivării ministeriale, presupune despre institutele confesionale de învfeţămentQ., că acestea potii deschide terenii la rele morali şi direcţiuni contrarii statului, cari în cele din urmă numai prin închiderea provisoriă βέΰ definitivă a institutelor s'ar putea vindeca radical. Ce privesce biserica greco-orientală română şi in-

stitutele eî, provocându-m6 la credinţa acestei biserici documentată in toţi timpii cătră trona şi stata şi la loialitatea ce n a părăsit-o nicî-o-dată, trebue s& protesteza în contra presupunerel de mal susO cu acea observare : că decă în adeverii ar obveni la institutele vre-unel biserici ast-fel de rele morali s&i nisuinţe contrarie statului, în contra cărora ar trebui sâ se aplice remediile şi represaliile prevedute în proiectul de lege : atunci nu numai ar trebui închise definitiva cu putere guvernială ast-fel de institute, ci ar trebui tot-o-dată delăturate şi respectivele autorităţi bisericescî superiore, cari nu potO s£0 nu vrea a vindeca ast-fel de rele · dar fiind că aşa ceva nu se pote presupune despre nicî o confesiune din patriă acostă disposiţiune rigur6să a proiectului, transpusă în lege, ar presenta referinţele nostre interne într'o col0rea, carea nici de cât nu corespunde ade- veruluî.

Pe terenul legislaţiunel maî noufi este o apariţiune caracteristică acea disposişiune a proiectului de lege, după care gimnasiele şi scolele reale confesionale, şi preste tota confesiunile şi bisericele nu pota nicî cere nici primi ajutore şi sprijină material de la statele din afară, şi de la domnitorii seu regimele acelora. Precum acostă disposiţiune, după cum e sciuta s’a desvoltata ca material la una proiecta de lege, dintrunâ casa obvenita la una gimnasia greco-oriental româna, aşa e afară de îndoială, că ascutitul el este în-7 T " >

dreptata cu deosebire contra învgţămentuluî bişerieeî greco- orientale române; pentru că pot fi caşuri singuratice, şi se pota desvolta din când în când ast-fel de relatiunl, carî din puncta de vedere al intereselor maî înalte de stata îndrep- tăţesca pre regime la ast-fel de măsuri : dar a le transpune acelea din cadrele dreptului internaţional într’o ţpge de instrucţiune publică, şi tota atunci a face escepţiune în favorul ordurilor monachall ale unei religiunî, carea de secolî s’a împărtăşită în abundenţă de tote favorurile : acesta este signalul acelei intenţiunl: ca bişerieeî greco-orientale române, carea de secolî a fostă espusă la lipse deprimătore, să i se ia totă posibilitatea, de a putea ţinea concurenţă în

_____________________________________ -

23 2 REPRESENTAŢTUNEA

METROPOLITULUI MIRON RAMANC L 2 3 3

trdba înfiinţării şi instruăriî institutelor de înveţămentu cu cele-l’alte confesiuni, cari parte ancă de la opera cea mare a intemeeril patriei se bucură de abundantele donaţiunl ale statului, parte mal târditi, însă totuşi în seculil trecuţi si-ati eluptatâ o ast-fel de posiţiune în stata, carea le a făcuţii posibilă desvoltarea şi starea favorobilă materială, în carea se află; pe când biserica greco-orientală română, carea multa mal târdiu s’a eliberata şi carea din cause cole- gate cu tristul el trecuta a remasQ şi materialmente îndă- rfita, ce privesce îngrigirea institutelor sale de învaţă menta fiind lipsită de ori-ce ajutoria din partea statului, e avisată esclusiva la dinarii seî proprii.

Biserica greco-orientală română, credinci6 să şi devotată statului, tot-de-una a respectata legile şi conforma acestora limbele oficiale ale statului, şi în special pune mare ponda pe acea, ca tinerimea, ce se pregătesce pentru sciinţele mal înalte, se înveţe cu temeia limba maghiara, nu numai pentru că acesta în timpul mal noQ a devenita limbă oficială de stata, ci şi pentru că între impregiurările nostre limba maghiară este una factorU însemnata pentru cultivarea sciin- ţifică; îns£ acele disposiţiunl ale proiectului de lege : ca testimoniile de maturitate in institutele confesionale cu limba de propunere nemagiară, s6 nu se estradee în limba de propunere a institutului, ci în cea maghiară (§§. 3 8 , 8 9 ). apoi ca rigurosele candidaţilor la profesură să se facă asemenea în limba maghiară (§§ 6 9 , 71), şi ca preste totîi s£ se pretindă de la fie-care profesor confesional, fără privire la specialitatea lui, ca s6 cunoscă limba şi literatura maghiară, cursul desvoltărel acesteia şi opurile scriitorilor mal însemnaţi maghiari (§§ 6 0 6 2 , şi 6 9 ) : tote acestea suntO pretenţiunl trecute preste scopul propria al instrucţiune! publice, cari nu numaî taie în drepturile de autonomiă ale bisericeî, ci încă şi îngreUiedă forte mult cualificarea profesorilor confesionali, şi dovedesca că la studiarea disposiţiunilor luate în proiectul de lege în favorul limbel maghiare, s'a perdutâ din vedere aceea : că şiîncausă de limbă ori-ce pretenţiune

1 34 RLPRESENTATIUNEA

esagerată pote produce resensO şi p6 te zădărnici şi cea maî bună intenţiune, că dară prin aplicarea uneî ast-fel de sile limba maghiară pote numai se perdă din puterea sa atractivă, în locfl ca se se facă plăcută în cercuri câtii mal es- tinse şi ast-fel s6 şî asigure generalisarea, ce se pote ajunge treptatfi precum acesta intre alte împregiurări maî că i su- cese limbeî germane, carea e mai depărtată de noî.

Pe când de o parte proiectul de lege de sub întrebare imbrăcişaze limba maghiară cu cea maî căldurosă îngrigire şi îî dă avantagele ce trecii preste îndreptăţire : pe atuncî de altă parte el eschide maî de totii posibilitatea, ca în rendul tinerime! bisericelor de naţionalitate nemaghiară şcolarii greco-orientall român!, şi cu deosebire aceia, cari se pre- gătescd pentru cariera preoţeseă seti înveţătorescă, se potă înveţa din temeiti propria lor limbă maternă, carea conformii legilor din vig6 re şi după prescriptele statului organicii al bisericeî greco-orientale române, prevfidutil cu prea- înaltă sancţionare, în administrarea internă şi mare parte şi în corespondenţe cu autorităţile, e singura limbă oficială a bisericeî; apoî preste t0 te acestea scolele medie de naţionalitatea română se aducă prin proiectul de lege în acel contrastă, că limba lor de propunere pote fi cea română (§ 7 9 ), dar şi în acestă casă însăşî limba română se pote învfiţa numai ca studii! estraordinariă, în ore estraordinare(§§ 4» 5» 6> 7 , 9 , 7 7 , 7 8 ).

Faţă cu unu proiectă de lege, care — după cum e şi cel de sub întrebare — pericliteză caracterul naţional al bisericelor de limbă nemaghiară, trebue s6 se ia cu deosebire în băgare de semă o împregiurare faptică, cu carea cercurile agitătore şi celea decidetore — aşa se vede — nu suntu aplecate a-’şî trage sema, şi acostă împregiurare este : că în tote clasele naţionalităţilor compacte nemaghiare din patriă în aşa gradă este desvoltată conştiinţa naţionalităţi! sale proprii, în câtă acesta nu se maî pote sugruma, aplicese în con- tră-î ori-ce sistemă seă ori-ce m&urî. O consciinţă este acesta carea — ca bună oră şi la naţionalitatea maghiară — fiind

M ETROPOf J T l ’LUÎ MIRON ROM MÂNUI.

nutrită prin stima de sine, se radi mă pe base morali, şi din aceste base sî ia putere şi pentru apărarea sa. — Ori ce încercare, aşa dară, carea tinde la suprimarea consciinţel de naţionalitate, pre lângă aceea, că vatemă interesele bisericelor naţionali, pote totO-o-dată cresce până la o greşală politică, carea pentru liniscea internă a cetăţenilor şi deopotrivă pentru interesele mal înalte ale statului pote se nască urmări dăunose, ale cărora delăturare posibilă este o da- toriă de consciinţă pentru fie-care patriota.

Şi togma pentru că aşa este, şi pentru că Biserica greco- orientală română în credinţa şi alipirea sa, care nime nu i-o pote trage la îndoială, voiesce s6 fie tot-de-una statului spre servire şi se adoperă a promova din tote puterele interesele statului, aduse în consonanţă cu ale sale proprii, — şl ia voiă, pentru apărarea intereselor sale vitali, a înfăţişa în cele de mal susO întemeiatele sale îngrigirl cu privire la proiectul de lege pentru instrucţiunea în gimnasil şi scolele reali, şi prin umilita mea representaţiune presentă a se apropia de prea onorabila casă representativă cu aceea rugare: ca luânda de basă principiele cardinali, cari singure pota asecura tăria, puterea şi prosperarea statului, adică sublimele principii de libertate, egalitate şi frăţietate, cari eschid orl-ce supremaţiă fie religionară fie naţională, — sS bine- voescă înainte de a pertracta în special amintitul proiecta de lege pentru gimnasil şi pentru sc61ele reali, a ’l înapoia domnului ministru de culte şi instrucţiune publică cu acea îndrumare : ca s6-’l aducă în consonanţă cu legile cardinali ale patriei, cari asigură autonomia confesiunilor şi drepturile naţionalităţilor, şi ast-fel prelucrata cu ascultarea confesiunilor şi între acelea şi cu a bişerieeî greco-orientale române, s6 Ί aştărnă într’o redactare nouă.

Cuvintele mele de încheere le cuprindă în aceea ferbinte rugăciune : ca a-tot-puternicul îngrigitora al singuraticilor şi al pop6relor, spiritul păcel şi al dreptăţii, se se pogoră preste bărbaţii, cari conducă destinele naţiunel, sfi-I lumi

REPRESENTAŢIUNEA iMETROPOLTTOLUÎ MIRON ROMANUL ^

neze, şi sfi ia în scutul s6H scumpa nostră patria, Ungarja i SibiiD. 8 (20) FebruariO, 1882.în numele bisericeî greco-orientale române din Unea '

şi Transilvania :Miron Romanul m. p.Arciiiepiscop şi Metropolit.

Representaţiuneacapitolului metropolitanii greco -ca to lic din B laj, adresată, către dieta ungurâscă, contra proectu lu l d e leg e

a reform ei gimnastelor f i a scâleî reale.

Înaltă şi prea stimată cameră a deputaţilor!•Proectul de lege relativii la instrucţiunea gimnasială şi

cea din scolele reale, care a foştii depuşii spre desbatere pe masa prea stimatei Camere a deputaţilor, este forte perico- losti şi pentru Biserica catolică de ritul grecescd; de ore-ce elii dupS forma şi aparenţa esterioră se împarte în tote a- cele categorii şi grupuri caracteristice, conformii cărora aii esistatii în realitate până acuma acele institute de învSţă- mentii şi pote vor putea esista şi pe viitorii, celii puţinii considerate din punctul de vedere al înfiinţăreî lor; totuşi d£ca se va considera spiritul proiectului de lege, se pare, că acela pentru viitorii voiesce a da instrucţiune! o altă direcţiune, de cât cea de până acum şi condure! acelia o altă directivă, conduşii fiind de dou6 ide! principale, care realisate suntii în 'stare, ca cu timpul pe terenul instrucţiune! sc61e- lor medie să rădice orî-ce categorie şi deosebire şi a face acele institute de învâţăment, chiar fiind confesională şi de origină naţionale diferită, uniformă şi relativii la instrucţiune numai cu o singură limbă.

•Una din ideile principale se esprimă în tendinţă, prin care guvernul instrucţiune! sub titlul »supraveghiere! statului·, ar putea, prin organele sale, lucra într acolo, de a supune t6te scolele medie ale ţere! şi chiar acele ale corpora- ţiunilor confesionale influenţei sale directe şi a le face dependinţe de aceea în modii definitivii.

2 3 8 REPRESENTAŢIUNEA

«Cine cetesce proiectul de lege nepreocupatti şi cu atenţiune petrudetore, pote să se convingă prea uşor despre adevărul acestei aserţiuni; pentru că s6ă va lua în considerare acele principii, ce se referescii la organisaţiunea scolelor medie confesionale şi tractarea lor, orî va percurge la acele disposiţiunl, carî mărginescii planurile lor de învSţâ- mlnt şi manualele lor; apoî p0te să vadă în modii clar, că acestii proiecţii de lege desconsideră cu o mare uşurinţă acea independenţă a corporaţiunilor confesionale, care le compete acestora, ca corporaţiunî independente fată cu propriele lor biserici şi scole, ce suntii condiunile de esis- tenţă a lor ca corporaţiunî confesionale în modii firescO si care faţă cu biserica catolică de la înfiinţarea el a foştii recunoscută în decursii de secul! şi că autonomia lor, a cărei chemare este a conserva institutele de înveţămentii al confesiunelor, ca propriele lor creaţiunî şi propriele lor institu- ţiunî, sub conducerea şi esclusiva lor diposiţiune, în mare parte este ştirbită şi aprope făcută ilusorică.

«Aşa proiectul de lege din cestiune permite, ba chiar ordonă ca guvernul instrucţiune!, prin propriele sale organe, să potă eserdta asupra tuturor manifestaţiunilor de viată, de caracterO publică al scolelor medie, ce suntii ale corporaţiunilor confesionale, o ast-fel de influenţă, ca activitatea instructivă a acestor instituţiunî să fie arătată în fie-care direcţiune şi aprope la fie-care paşii m inistrului de culte si instrucţiune; dară acesta să fie şi autorisatii a conlucra ch ia r la a c te le c e l e m a! triviale ale acestor scole, prin proprii s6I comisar! şi director! de instrucţiune; ba chiar posibilitatea esistenţel m a! departe său desfiinţarea acestor scoli, se face dependentă în mare parte de la judecata, dela părerea discreţionară, pentru a nu dice de Ia bunul plăcu al organilor de stătu pentru instrucţiune.

«Tote acestea însă se află în contradicere cu declaraţiu- nile mal multor documente şi tractate internaţionale, precum şi cu cuprinsul tractatului de la Viena cu data 28 Iunie 1-866, prin care sau statoritO relaţiunile de atunceaaleTransilvanie! cu Austria şi cu Ungaria. Acestii documenta dice

CAPITOLULUI METROPOLITANĂ DIN BLAjC

în punctul 6 următorele : Nec allaborabit Sua M ajestas in temp lor unt, Scholarum parochiarum proventuumque et bonoram eorum ocuf>ationc.

« Pentru ca însă acăstă schimbare, care pentru instituţiu- nile de îovâţămentO ale corporaţiunilor confesionale p0te să aibă urmări fatale, să p0tă fi considerate de inatacabile din punctul din vedere legal, realisarea el se încarcă sub scutul dreptului de supraveghiare a puterii statului; dară acesta se intenţioneză în aşa măsură, că ea cu dreptu cu- ventO se p0te numi mal bine tutelă de câtu supraveghiare; şi pusă în praxă pe o scară atâtu de întinsă, precum se propune, ar trăda faţă cu corporaţiunile confesionale sus- piţiunea unei mari neîncrederi.

« în timpii ce în modul acesta proiectul de lege pe de o parte presupune despre corporaţiunile confesionale, că ele nu suntii în stare a îngriji în modii corespunzătorii de sc61e, de a fixa cuprinsul şi măsura cunoscinţelor, ce suntii a se trage din partea ministrului de instrucţiune; de altă parte mal presupune despre ele âncă şi aceea, că ele nu suntii în stare a înfiinţa institute de înveţămentii, dotate cu puteri profesorale în de ajunsii calificate şi speciale, daca acele nu vor fi cultivate în preparandiile de profesori, ce suntu a se înfiinţa, conform disposiunilor proiectului de lege.

4 Ce chiemare ar avea pentru confesiuni şi în ce măsuri ar promova progresul lor în cultură înfiinţarea şi organisarea corespundătore a acelor preparandii profesorale, acesta ’şl p0te ori-cine închipui, dacă va lua în considerare, că înfiinţarea şi întreţinerea unei asemenea instituţiunl ar consuma cel puţinii' o a treia parte din mijlocele, de care dispună confesiunele din propria lor putere pentru întreţinerea institutele lor de învăţămentQ şi din care unele potO să 'şl câştige acele mijloce numai pre lengă mari restringerl.

< Dară mărginirea autonomiei confesiunelor îşi ajunge ea ore finea cu aceste disposiţiunl ale proiectului de lege? Âncă n u ! De ore-ce şi în comisiunile, ce suntii a se înfiinţa pentru calificarea candidaţilor de profesură, ce absolvedă numita preparandiâ confesionala pentru profesori, minis-

240 REPRESEN T A T I UNEA

trill dn culte trămite câte douî membri! esaminătort şi in_ dreptăţiţl la votfi, afară de acesta acele esamene ale candidaţilor de profesură nu se potii face de câtii num aî în pre- senţa şi conlucrarea a unu! sad do! comisar!, esmişî din partea ministrului de culte, şi totii aşa succesul iinal al ac- tivităţel lor la esaminele de maturitate până atuncî suntii dubiose, până ce nu vine critica esaminătore şi sentinţa aprobătore a organelor de instrucţiune ale statului.

»Acum să ne fie permisii a întreba: este cu putinţă a nu se opri în faţa unor asemenea apariţiunî ? şi în faţa uneî critice aşa de înjosit0 re a capabilităţel scienţifice a institutelor de înveţămenta, ale confesiunilor şi a bisericilor respective, ce suntii susţingtorele lor ! în faţa critice! asupra acelor biserici, care în decursă de secole au dată atâtea probe strălucite a capabilităţel lor pentru înveţămentu şi al familiarisăreî lor speciale, şi care precum maî înainte a cultivată aprope singure educaţiunea şi sciinţele, când statului nici prin minte nu-I trecea a scote la lumină aceste comori ale omenimel, — aşa aă dată instrucţiune şi educa- ţiune la partea cea mal mare a actualilor înţelepţi bărbaţi de statii şi zeloşi legiuitori! şi totuşi acelea în secolul pre- sentă al deşceptărel, a cărei parte bună în mare măsură este a se mulţămi lor, să nu fie în stare fără ajutorul organelor de instrucţiune ale statului, a se ridica la nivelul culture! moderne raţionale ?

»Dar ce e mal consternătoriă de câtă aceste, şi unică în genul s6 u, este aceea, că în sensul acestui proiectă de lege regimul instrucţiune! publice voesce a se amesteca şi în cadrul religiune! şi moralei, ce suntu a se propune în scolele medie ale confesiunilor; regimul statului vpesce a se amesteca în afacerile învgţămentuluî religiune! şi moralei într ună stată al cărui principiă, mărturisită pre fată, este »neconfe- sionalitatea!« curiosă judecată ! Afară de aceea şi disciplina urgente în scolele confesionale pare a se escepţiona, ca şi când conducători! sc0 lelor confesionale, cari în partea cea mal mare suntu capi! bisericesc! a! lor, nu ar fi capac!, saă nu ar voi a împlini cu mână sigură acesta una din

CAPITO LULU Î M E T R O P O L IT A N DIN' B f.A fC

tre cele m al preţi6se datorinţe ale oficiului seu ; de aceea se dispune, ca vindecarea radicală a «relelor morale» {er- k o lcs i bajok ) după cum se esprimă proiectul, se se efectu- £scă prin cercetare făcută de cătră organele scolastice ale statului, respective de cele emise de ministrul instrucţiune! publice.

De cum va proiectul a r fi fostu cu atenţiune cuvenită la esperienţa de tote dilele faţă de acelea, ce se întemplă in privinţa aceasta şi în scolele fără confesiune, şi a r fi trasQ paralela, şi a r fi făcuţii o mică comparaţiune între resultatele acele, cart se rămurescti din partea institutelor confesionale şi dintr’a celor fără confesiune, dispunerile referi- tore la morală, m al că le-ar fi întocmitCi alm intrelea sau chiar întorşii şi nu precum le vedem făcute în cadrul proiectului.

In adev&ril trebue se mărturisim ii că din parte-ne nu putem afla nici o causă pentru presupuneri de acele, de cari proiectul de pre tapet scote la lumină, pote şi fără voie ; şi aşa prin acele presupuneri, mal mult se credă num ai pretestd, ca se se potă pune în lucrare ştirbirea drepturilor esistente naturale, legale şi istorice ale confesiunilor faţă de scolele proprie, şi restrîngerea eserciţiuluî acestor drepturi.

A doua ideă fundamentală ce latiteză in proiectul presents ţintesce în tr’acolo, ca şi sc0lele medie ale naţionalităţilor locuitore în ţeră, pe încetul şi pe nesimţite se pri- mescă limba statului de limba vehiculariă de instrucţiune, pentru ca aşa cu timpii şi ele se se transformeze in institute d e altă lim bă sau de naţionalite diferită.

F iinţa acestei idei fundamentale, se desvălesce prin tote acelea disposiţiun! legi b ill în proiectil cari de o parte regu- leză înveţarea lim bel de stătu, mesura cunoscerel aceleia şi ţinerea esamenelor rigurose, ce suntii a se depune dintr ’en sa ; ia r de altă parte trateză despre compunerea co- m isiunilor apărătore la rigurosele pentru cualificarea profesorilor şi funcţionarea acelora ordinare num ai în limba statului. De la observarea dispunerel acestei din urmă nu p6te scuti a lta de câtQ unti favorii escepţional basa tu pe

considerarea împregiurărilor, — carele îns6 nu se pote estinde maî încolo de 5 ani şi, acesta încă numaî în tipii de frăţiâ.

Ce înţeleşii pote avea o atare dispunere ? în puterea căreia candidaţii de profesură, cari se pregătescQ pentru scole medie, a căror limbă nu este limba statului se fie obligaţi a depune rigurosul de profesură eschisivtl în limba statului, încă şi în caşul cândii cursul de cualificare pentru profesură l a terminatei la unii institutQ cualificatoriQ proprio al naţionalităţel şi confesiune! sale ?

Sensul disposiţiune! acesteia, cu atâtii mai puţinii se pote pricepe, şi raţiunea eî cu atâtΰ maî anevoie se p0 te pătrunde, cu câtii necsul logicii între densele e maî puţinii. După modesta nostră coprindere, înţelesul aceste! dispuneri împreună cu acelor-lalte amintite maî susii, singură numai a doua ideă fundamentală amintită mal susii e în stare de a ni l desluşi.

Ins6 aceste cu respectU la Transilvania nu se potii împăca cu art. de lege 5 5 adusu în dieta Transilvanie! dela 1 7 9 0 / 1 şi sancţionatti care coprinde şi următorele.: »Benigne annuente Sita Majestate, communi statutum voto statuum est: ut liberum sit singularum quatuor retigionum Eclesiis . . . ubicumque . . . . sacra saedes turres atque scholas absque ullo impedimente extrui facere, prout vigore praesentis ar- ticuli singularum religionum status asicurantur, quod in mo- derno . . . . actu possessorum, ac i n futurum extruendorum temp lo r urn, collegiorum et gymnasiorum usu nunquam tur- baburtur. « (1)

Acum dacă ponderăm afacerea acesta cu cumpăna dreptăţi! aflăm că proiectul de sub discusiune nu numai este în conflict* cu articlul regnicolariU adusti la 1 8 6 8 în obiectul egale! îndreptăţiri a naţionalităţilor, iară cu destingere se impotrivesce cu §§ 1 4 , 1 7 şi 2 6 a! aceluia, dară afară de aceea pre calea esperienţie! de tote dilele ne putemu convinge încă şi despre alte douâ lucruri, şi anume :

(1) Cd învoirea graţioeă a Majestăţex «ale staturile cu votii comunii deciseră : ca Ecclesielor fie-cărei dintre cele 4 religiunî ee le fie iertatu a zidi fără nicî o pedeca orf unde biserici, turnuri şi scole, — precun în puterea articlul ut presinte staturile fie-căreî religiunl se asecurezâ, că nicl-o-dată nu vor fi turburate în ueul bisericelor, colegielor şi gimnasielor, can le posedfi acum şi cari le vor ridica în viitoriii·

CAPITOL'i'LUÎ METROPOLITAN# DIM BLAjC

ÂntâiO, despre acel fenomen, că ideia de naţionalitate şi convincţiunea născută din îmbrăţişarea consciă a eî astădî este în Europa unul dintre cel maî puternici motor! spirituali ; ea pune în mişcare inimile, aţâţă spiritele şi le ocupă forte v i i i ; şi

a doua, că a îm pedeca pre terenul culturel acostă idee şi espresiunea convicţiune! născute dintr ensa, sau a o res- trînge câtii de puţinii, a r fi în contra apriate! dispuneri a paragrafului 17 din legea despre naţionalităţi, care, între altele dice : »Scofnil cel maî înaltă fiindu şi pentru statu a se îngriji despre aceia ca cetăţenii convieţuitori ai patriei de orl-ce naţionalitate să se potă cultiva în limba lor maternă întru tote pană acolo unde se începe cultura academică mai înaltă.

Afară de aceea orî-ce împotrivire pre calea culture! naţionale, e în stare de a am ărâ spiritele, ba şi ale aţâţa; iar apăsarea faptică — unde se întempla — de comun produce şi discordii nu de puţină însemnătate.

Ş i tote aceste precum e sciutii se întemplă din causa aceea că fie-cine preţuesce naţionalitatea sa, şi o privesce de unu tesauru preţiostl, fie-care ’şî iubesce naţiunea iar acesta la noi, la Români, cu atâtti capâtă ponto m al mare, cu câtii, că lim ba naţionalităţeî, seu a poporului e şi limba bisericeî nostre; şi de aceea orî-cine e convinsil că încetarea lim beî ar trage după sine şi apunerea bisericeî nostre.

Decî la Români, lim ba naţionalităţeî şi în interesul bisericeî se consideră de unii tesaurii de m are preţu, şi ca con- diţiune de vieţă a bisericeî, recun6sce orî-cine şi necesitatea ca nu num aî studiele bisericesc!, şi ci înveţăturile cualifică- re ! pregătitore, carea se face în scolele medie să se propună în lim ba naţionalităţeî.

Dintr’acestea se vede, că pre când la alte popore şi naţiuni lim ba naţională este de preţii m are numai în interesul poporului şi a naţiune! ca a ta re ; la no! ea este de mom enta forte m are şi în interesul bisericeî.

Decî dacă poporele şi naţiunile cele mal culte — precum în patria nostră dulce, maghiarii — tributii aduc torte m are

2 4 4 REPRESENT AŢItJNEÂ

naţionalităţeî a cărei spresiune de frunte e ensăşi limba ’î sânţescti mal mulţii şi sacrifică t0 te, şi se afirmă, că tote aceste suntii în ordine şi la locul s£îi: pote-se imputa altora ? dacă şi densele, de şi nu stati pe aceia tr^ptă de cultură ’şi preţuiescti şi iubescil naţionalitatea, şi nu suntCi aplecate a se despărţi de către ea; ci suntii gata şi ensăşî limba, spre- siunea el a o urmări cu atenţiune viuă totii-de-una şi pre tottl locul, unde, şi cândti e vorba de ea, a o îmbrăţoşa, şi la casa când s ar despreţul, sati chiar s’ar pune în periclu, a o scuti pre calea sa cu tote mijlocele legale şi a o apgra.

într adeverii se pare, că în dilele n6 stre pre terenul naţionalităţilor numai aşa se pote preveni orî-ce amărăciune a spiritelor, numai aşa se pote linişti atenţiunea publică ja- luză, numai aşa se p0 te întări armonia bine-cuventateî convieţuiri pacifice, carea este cea mal ferbinte dorinţă a nos- tră a tuturor, armonia coherenţeî şi a lucrării dacă pre terenul acela dreptatea umblă mână în mâuă cu ecuitatea şi justiţia distributivă cu adevărata amore a deapropeluî, dupg care dacă se dă fie-căruî, ce este al s6 ti, şi nicî unul nu e scurtattt întru aceea ce i se cuvine şi în puterea dreptului naturala; ângerul păcei de sigurii petrece între denşiî, şi întăresce concordia neconturbată, câria nu numai ’î dă sta- toria neschimbată, deră ’şi asigureză pentru tote timpurile.

Decî dupS cele dise fiind chiar împregiurarea, că proiectul din cestiune adoptedă principii, şi pune în prospecta disposiţiunî de acele, care nu potu fi aduse în consonanţă nicî cu interesele bine înţelese ale instituţiuneî, nicî cu dreptatea şi conveninţa, nicî cu justiţia distributivă , consistoriul archidiecesan sub-scrisfl cu onore aşterne acea cerere către prea onorata Casă representativă regnicolară, ca să bine- voiască a delătnra proiectul din cestiune şi a refusă pertractarea meritore a luî. Intre altele pe lângă o salutare patriotică rgmânem.

Din şedinţa consistoriuluî archidiecesan gr. or. ţinută la Blaj, în 3 Fevruarie 1 8 8 2 .

Dr. loan Vancea m. p. Simeon Pop MateiU m. p.

Inveţămentul secundara în Transilvania

Am reprodusă amândoue protestele celor douî Metropoliţî români al Ardeiului în contra proiectului de lege al d-lul Trefort. Părerea Românilor de peste munţi în privirea valorii acestor doue documente e împărţită, şi Gazeta Transilvaniei unii organu f<5rte bine scrisă preferă protestul capitolului din Blaj, căci acesta nu recundsce statului ungurescti nici măcar dreptul de supraveghiare asupra învăţământului secundar, necum o altă înrîurire. In adevără, capitolul bisericeî române se ’ntemeiază aci pe unu drepţii câştigată de Biserica catolică din Transilvania, care, în vederea mulţime! de confesiuni religi<5se ce desparte populaţiunea acesteî ţări, nu p<5te să recundscă unu dreptă de supraveghiare al statului asupra consciinţel 0menilor şi-a manifestărel celei mal intime acesteî consciinţe, limba şi educaţia primară şi secundară.

In univertăţl şi în învăţământul superior în genere, Statul e liberă de a da cetăţenilor cunoscinţele technice cari să-î facă utili activităţeî sale administrative; asupra sc<51eî primare şi secundare însă, a căror menire e nouă din dece părţi educativă, neavând în vedere sciinţele de cât, întru câtă servescu la educaţiimea morală a tinerime! şi la disciplinarea spiritului eî, Biserica, care asemenea e în esenţa eî o instituţie educativă, nu îngădue supraveghiarea putere! lumesc! in afaceri carî privescft consciinţa copilului, precum şi aceea a părinţilor luî, şi în fine consciinţa chiar a rasei sau naţionalităţii, care constitue pe credincioşii acelei Biserici. Prin drept divină eclesia catolică recun<5sce Cor6neî prerogative de pa- tronare asupra sc0leî eî, şi aci Cor6na nu e luată în senusl abstractă al unei autorităţi publice, ci în ccl concretă al mo-

2 4 6 IM VÎŢXM ENTUL ş e t u n d a r î n t r a n s i l v a n i a

narhului din mila luî Dumnezeii, a dinastiei ereditare din mila luî Dumnezeii. Acestea par a fi abstracţiuni, dar în viaţa publică simţii realităţi. Capitolul din Blaj nu recundsce, aşa dar, statului ungurescii dreptul de supraveghiare şi nu’l recun<5sce cu bunti cuvânttt întemeiatii pe tratate făcute direct între monarhii şi Biserica catolică, ale cărei drepturi se res- frangu şi asupra Bisericeî române apusene. Acostă admirabilă idee se ’ntemeiază pe libertatea primordială a consciinţeî omeneşti. Statul p<5te fi orî-care, trebuinţele sale potii fi câtîi de onerdse, starea sa de cultură, predominarea timporară a cutăror orî cutăror instincte potu fi la ordinea <Jileî, cu con- sciinţa t<5te acestea nu au a împărţi nimicu, consciinţa şi manifestările eî imediate în limbă şi educaţiune rSmânîi libere de tendinţele timporare, şi adese-orî stricăci<5se ale instituţiei lumeşti a statului; e ordinea morală a nature! omeneşti pusă deasupra ordinei adesea pur mechanice şi brute a statului, e fiziograţia adică domnia necesităţilor morale ale nature! omeneşti ca atare, pusă de-asupra anthropocraţieî, de-asupra instinctelor de dominaţiune şi de usurpare a epocilor statului timporar.

Ceea ce ni se pare clarii e că fostul capti al Bisericeî române a apusului, baronul Şaguna, a admişii şi a făcuţii să se trte în „Statul organicii“, aprobaţii de Maiestatea Sa, acelaşi principiu salutarii menitu a neutralisa omnipotenţa statului în afaceri de consciinţă, de limbă şi de creştere. Se ’nţelege că drepturile pe care le are monarchul şi dinastia, rSmânii neatinse prin acostă manieră de-a vedea. In adeverii art. 1 al „Statului organicii44, dice următdrele :

„In Biserica greco-orthodoxă română din Ungaria şi Transilvania, „ca Biserică autonomă, dupe dreptul eî canonică garantată, şi prin „art. de lege IX din anul 1868— p r e lâ n g ă s u s ţ in e r e a în in tregrita te „a d r e p tu lu i d e su p r em ă in sp r e c ţ iu n e a l M a ie s tă ţe t S a le , îşi reguleza, ădministreză şi conduce independentă afacerile sale bisericescî, şcolare „şi fiindaţionale în t6te părţile şi factorii ei constitutivi, dupe forma „representabVă. . . “

Va să. (Jică şi dup6 concepţia „Statului organic“ dreptul de supremă supraveghiare e al Maieetăţei sale, nu al statului

IMVgŢĂMENTUL SECUNDAR ÎN TRANSIi.VANIA 2 4 7

unguresc. In spiritul acestui articol ar fi că Maiestatea Sa . n’ar putea deslega, propriu vorbindfi, nici pe unii Ministru calvin, nici pe representantul unul Statfl c e p r o c la m ă că nu a re n i c î o con fesie , cu supraveghiarea unor consciinţe omeneşti pe care ateul, ireligiosul sau eterodoxul nu e în stare să le ρήοέρΓι. De aceea ni se pare că Gazeta T ransilvan iei are dreptate preferândil representaţiunea capitolului din Blaj, celei făcute de Metropolitul din Sibiitl. Biserica şi naţionalitatea nu suntii servit<5re ale statului, ci membre egal îndreptăţite ale lu î; nu statul e făcută să le pue la cale pe ele ca pe nişte resorturi mdrte ale unei maşine, ci ele suntu organele vii, „născute, iar nu făcute“ cari au să determineze dup6 natura lor proprie espresiunea sumară a statului. Nu ele ati a ţine s£mă de Stată, care ar trebui să fie o resultantă a lor, ci statul are să ţină s£mă de voinţa şi de natura lor.

Aflăm în dealtmintrelea, în P resse din Viena, unu articol ale căruia date, simtă conforme cu aceste vederi şi pe cari le reproducem :

Iată o cestiune, dice Presse, care nu pote nicî trăi nici muri. De 10 ani i s’a supusă legielaţiunil în cinci rânduri, tot-d’a-una sub o formă modificată, şi pururea a fostă pusă ad acta fără răspunsă. Votul negativă al comisiei Camerei dată acum c&te-va $ile, se’ntemeiază numai pe raţiuni formale : esenţa cestiune! rămâne ne-atinsă prin acel votă, deci şi acum fără soluţiune.

De unde vină dificultăţile cari se opună orl-cărel încercări de reforme şi cari nu suntu de învinsă ? Dupe insuccesul celor din urmă tratări în comisie se vorbesce acum mal multă de câtă ori când despre unu conflictă între Stată şi Biserică, despre unu C id turk am p f care s’ar fi ivindă şi altele asemenea. Dar vorbe de felul acesta nu ne pară bine alese, ele nu acoperă realitatea. E adevărată că resistenţa în contra proiectului pomesce de la confesiuni. Dar elementul religiosă nu are a face mal nimicii cu objecţiunile şi protestele, ridicate de ele sau cel puţină nu elementul religiosă e singurul care e determinată. Cuvintele determinate din objecţiunT şi proteste atingă interese mai mult politece, naţionale şi de cultură, pe cari confesiunile le aperă şi pe cari le vedă primejduite prin proiectă.

Dar prin ce 6re acestă „Non possumusa al lor câştigă o greutate atâtu de mare în câtă legislaţiunea se opinteşte în zadar cu ea ca cu piatra lui Sisif ? Confesiunile vorbescQ în cualitatea lor de susţiitore de sc0le şi cu autoritatea unul factor, care pretinde cu drept cuventă

unii vo til e g a l în d r ep tă ţ i tă ş i d e e g a lă g r e u t a t e c u a c e l a l i'cp r es en ta ţil0r in teresu l s ta tu lu i. Protestanţii din Ungaria şi din Transilvania se referi la nisce drepturi cari le-au acordaţii pe terenul instrucţiei o autonomie atâtă de complectă, în câtă din principiu e e s c lu s ă o r i - c e in gerin ţei a s ta tu lu i , care ar atinge esen ţa in t r u c ţm n e t, ÎU câtă statul cată să Se mulţumescă cu concesiunile- p e c a r t c o n fe s i e l e l e - a r f a c e d e b u nă -vo ie . Is_ vorul dreptului lor nu este însă o lege care le-ar fi datu privilegii în. tinse şi care ar putea fi înlăturată prin o altă lege, c i unu t r a ta tă de drep ţii p u b li c ii, la a cărui stabilire protestanţii au participată ca com- paciscenţl, tratată pentru care legea nu e de câtu o simplă formulă. Pe o bază analogă e statul catolică : representaţiunea oficială a catolicilor din Transilvania, Biserica română a apusului şi Biserica română a răsăritului. Catolicii din Ungaria, nu numai că recunoscu pretenţiunile celor-l’alte confesiuni pe cari ele le rădică în temeiul autonomiei lor dar ceru şi pentru sine acelaşi gradă de autonomie şi aceeaşi libertate de mişcare, de şi sub unu altă titlu de dreptă. In f lu en ţa p e c a r e o con ced ii s ta t îd u î a su p ra s c o t e lo r l o r , e t o d ed u c i t n u d in s u v e r a n i ta t e a s ta tu lu i, c i d in d r e p tu l d e p a t r o n a tă a l c o r o n ă f i n u m a i c a em a n a ţiu n e a l a ce s tu i d r ep tă d e p a t r o n a r e §i n u m a i î n în ţ e l e s u l l u î e î a d m ită o in fluenţă.

Aceia carî, provocându-se la autonomia confesiunilor, garantată prin legi, protesteză în contra proiectului privitor la sc0lele secundare, nu vorbescă numai în numele unui dreptă pe care legislaţiunea Par putea ignora, sau înlătura, ci represintă o p u t e r e de care legislaţiunea cată să ţie s6mă. Dindărătul capilor mireni al protestanţilor din Ungaria, baron Vaj şi baron Radvansky, dindărătul episcopului Deutsch a EvangelicUor de confesie de Augsburg din Transilvania, dindărătul celor doî Metropoliţî românî, Rama şi Vancea, dintărătul episcopului catolic, care a vorbită prin gura cardinalului Haynald, sta to ta lita tea comunităţilor r e l ig io s e , stau milione, stă, daca nu totalitatea, de sigură majoritatea p r e cu m p Onitore a populaţiunilor. Faţă c’un asemenea adversară, trebue să se chibzuiască cine-va de doue ori ca sine ensuşi, până a începe o acţiune pe baza formulei abstracte a antagonismului dintre stată şi Biserică. Ceea ce se numesce aci Biserică, este societatea constitutivă a statului ensuşi, care prin resistenţă nu voesce să păstreze numai unu interesă bisericescă, ci şi unul lumescă, şi în faţa unul asemenea factor, representaţiunea oficială a statului are o poziţie grea.

E adevărată că nici confesiunile nu" sunt de părere în privirea noului proiectă; unele ’I ţjică inadmisibil, altele se mulţumescă prin a cere modificaţiunî mal multă ori mal puţină esenţiale; în principii ele divergeză în împotrivirea lor, în contra proiectului şi t0te repre-

i , t A i n t n r o u n i . « r > i f n l n i - n

2 4 8 j m v £ t A m e n t u l s e c u n d a r î m t r a n s i l v a n i a

IMVgŢAMENTUL SECUNDAR ÎN TLANSILVANIA

Dar în una, în negaţiune, t6te suntii de o părere ţi de aceea înţele- gemu de ce legislajiunea preferă a lăsa neresolvată acestii uodO pe care nu'l p6te tăia c'o lovitură. Imperativul categoricii care trece peste cadavrele drepturilor positive, este un acta de absolutism şi dintre tote formele acestuia, absolutismul parlamentarii e de sigurii cel mal respinggtor şi mal neplăcută.

De-aci nedumerirea care domnesce în sferele parlamentare de la respingerea proiectului încoce. Resunetul pe care l’ar afla plângerile confesiunilor ar veni în adevăr din sterile confesiunilor; dar daca t6te ar fi jignite în drepturile şi păgubite în interesele lor, resunetul ar veni din {era Într6gă. De acolo apoi opiniile contra icetore despre ceea ce trebue a se face s'ati despre ceea ce guvernul are de gândii. Unii socoteşcu că guvernul va retrage proiectul, pentru a aduce la t6mnă altul, sati că unu timpu 6re-care nu se va folosi, în privirea necesităţilor celor mal urgente, pe calea ordinaţiunilor, ceea ce pare a fi în planul lui Trefort; alţii credu că guvernul va trata în parte cu fiecare din cel ce se opunu pentru a câştiga măcar o parte dintre el în favorul proiectului; alţii că adunarea va respinge proiectul comisiunil şi va alege o altă comisiune: alţii, în fine, ceru ca minoritatea comisiei să dea un votu. separaţii pe care guvenul să’l sprijine; din tote indicaţiile resultă, că nimeni nu crede seriosQ. că s’ar găsi o majoritate respectabilă pentru o procedare eroică care să impue confesiunilor proiectul. Să simte că majoritatea parlamentului r ia r mat f i indentică cu m ajorita tea ţfiret.

(Timpul.)

S. Thasci Caecili Cyprianide doininica oratione

(Opera omnia, vol. I ex recensione Hartelii. Vindobonea 1868).

TRADUCŢIUNE DE G. MARINESCU, DIN CL. VH SEMIN ARIALĂ.

Preceptele evangelice, prea iubiţii mei fraţi, sunt pentru noi nisce doctrine divine, temeliî sigure spre edificarea în speranţă, susţiitorf pentru întărirea credinţei, alimente pentru înduioşarea inimei, cârmă ce ne p(5te duce pe calea cea bună, ajut<5re pentru că- pătarea mântuire!, cu care dacă chreştiniî ’şî vor instrui sufletele lor cele mlădi<5se, eî vor merge în împărăţia luî Dumnezeii.

Multe, în adeverii sunt acelea pe care le-a insuflaţii, Dumnedeii proorocilor s£i şi pe care aceştia le-a propovăduiţii ; dar cu câtti suntii maî superiore acestea pe care fiul seu le vorbeşte, şi fiul luî Dumnedeu confirmă cele vorbite de profeţî; nu mărturisesce că aceia aii preparaţii calea luî, ci el însu-şî a veniţii, ca să ne descopere şi să ne arate calea prin care noi, cari eram nebăgătorî de s6 mă şi orbî, fiind d’acum luminaţi prin graţia divină, să păşimii pe acostă cale sub îndreptarea şi conducerea luî Dumnezeii.

Fiiul luî Dumnedeu, pe lângă cele-l’alte admoniţiuni mântuit<5re şi instrucţiuni divine, prin care a îngrijitîi de poporul s6 ii, ne-a aretatii şi modul cum să ne rugămii şi aceia ce să ceremii.

S. THASCI C. CYPRANI

Şi el care ne conserve viaţa ne-a învăţaţii >să ne şi rugămă, şi chiar cu acea bună-voinţă cu care a socotită de cuviinţă, să ne dea şi cele-l’alte, pentru ca noî adresându-ne către părintele cu acea rugăciune pe care ne-a desemnat’o atunci, să fimti maî uşorii ascultaţi. încă maî dinainte prezisese fiul, că are să vie timpul, când ceî ce rogti pe Dumnedeă să’l ad<5re în spiritii şi cu adevărul, şi a împlinită aceia ce a făgăduită maî dinainte, căcî noî care ne pricepemă, fie prin sânţirea luî saă chiar prin tradi- ţiune, ca să adorămă pe Dumnezeii în spirită şi ca adevărul, ast-fel să’l adorămă. Căcî care rugăciune p6te fi de unu caracteră spiritual dacă nu aceea pe care Christ ne-a dat’o şi care ne-a trimisă şi pe St. Spirit, şi ce rugăciune p6te fi adevărată, înaintea părintelui, dacă nu aceea pe care fiul seu a pronunţa- t’o şi care fiă este însuşi adevărul eşită din gura luî ? Şi dacă cine-va se va ruga alt-fel de câtă cum a învăţată nu numai că este o faptă fără cunoştinţă dar chiar ună păcată, căcî ensuşî fiul a <Jisă : „Voî dispreţuiţi porunca; pentru ca să întăriţi traduţiunea v6stră. “

Aşa dar, prea iubiţii mei fraţi, să ne rugâmă astfel după cum Dumnezeu ne-a învăţată. Plăcuta şi obişnuita n<5stră rugăciune este aceea prin care noi rugămăpe Dumnecjeă în favdrea ndstră şi de a înălţa rugăciunea dată de Christ la urechile luî Dumnezeu să recun<5scă în rugăciunea ndstră cuvintele fiului său, ca aeela care locueşte în noî şi sânul nostru să fie şi în glasul nostru, şi fiind-că avem lângă părintele ca apărător pe ensuşl fiul, de aceea noi păcătoşii, când ne rugămă pentru faptele n<5stre‘ cele rele.

2 5 2 S . THASCI C. CYPRIAN!

s’aducemti înainte cuvintele apărătorului nostru. Fiind-că să zice : „Şi ori-ce vom cere de la părintele în numele luî ne va da nouă". Prin urmare, cu câtîi maî uşorii vomii dobândi aceea ce ceremti în numele luî Christ, dacă noî vom face cererea ndstră ânsăşî rugăciunea luî ?

Inse vorbirea spirituală şi cererea celor ce se* rogft să fie făcută cu regulă, cu linişte şi ruşine. Să ne găuri ini fi că stămii înaintea luî Dumnedeii. Să inspirăm plăcere fiinţei divine prin ţinuta corpuluî şi tonul vo- ceî. Căcî dacă omul fără ruşine s’a deprinşii să’sî facă rugăciunea cu sgomotii mare, este cuviincioşii ca cel moderaţii să roge pe Dumnezeii cu modestie. Afară de acestea, Domnul ne-a învăţaţii ca să ne ru- gămii în locuri depărtate şi retrase de la sgomotul multimei, chiar în camera de culcare, fiind-că este conformii cu spiritul religiuneî ndstre, ca să ştimii că Dumnezeii este în totii locul, că el ne vede şi aude pe toţî şi strebate cu plenitudinea măreţiei sale t<5te cele ascunse şi necunoscute, dupe cum este scrisii : „Eu suntii Dumnedeu de apr<5pe şi nu Dumnezeii de departe. Dacă cine-va s’a ascunsii în locurile necunoscute, <5re nu’l vedu. eii pe el ? Nu umplu eii cerul şi pământul ?u Şi în alţii locii dice : „ In totii locul ochiî Domnuluî cerceteză pe ceî buni şi pe ceî reî. “ Cândti ne adunămii cu fraţiî noştri în acelaşii locii şi aducem sacrificii divine cu preotul luî Dumnezeu, să cuvine să stămii cu respectii şi în linişte, să nu scdtem rugăciunile ndstre iară ordine şi cu unii tonii necu- viinciosii, fiindă că Dumnezeii nu ascultă vocea n<5s- tră dar sentimentele ce avemii, şi aceluia care pe' trunde cugetările camerelor nu trebue să i se atragă-

S. TASCI C. CYPRIANI 2 5 3

atenţiunea prin strigăte după cum Domnul a cjisu : „Ce cugetaţi deşertăciuni în inimele vdstre ?“ Şi în locu : „Să cunoscă t6t e bisericile că eu. suntu cercetătorul inimei şi al rărunchilor. “

Ana în prima carte a Regilor a observaţii şi pă- cjitii acesta, conservând caracterul bisericeî. Ea ruga pe Dumnecjeii în inima eî nu întrunii modă sgomo- tosă dar tăcută şi cu moderaţiune. Adresa luî Dumnezeii o rugăciune făcută în ascunsă dar credinţa eî era evidentă, vorbia nu cu vocea dar cu inima, pentru că Domnul o aucjea ast-fel, şi a dobândită cu facilitate aceia ce a cerută, fiind-că a cerută cu credinţă. Şi Sânta Scriptură atesta ceea ce a clisă : „Vorbia în inima sa şi bubele se mişcaă, vocea eî însă nu s’awjia, şi Dumnezeu a auclit’o. “ Şi în psalmi aceiaşi se <Jice : „Rugaţi-vă în inimele v<5stre şi mucenici- ţi-vă în aşternuturi. “ St. Spirit aceleiaşi ne instrueşte prin profetul Ieremiea care dice : „D<5mne în minte trebue să te adore pe tine“ .

El bine, iubiţii meî fraţî, noî carî adorăm pe Dumnedeu e folositorii să ştimă în ce modă s’a rugată vameşul şi fariseul în templu. Acela nu îndrăsnea să înalţe ochi! către ceră nici chiar să şi ridice mâinile cu neruşinare, ci bătându-şî peptul şi mărturind picatele ascunse pe care le făcuse, implora ajutorul luî Dumnezeu, ca să aibă milă dă el, pe cândă îns6 fariseul prefera să’şî laude faptele lu î; acela a fostă demnă ca să fie sanctificată, care s’a rugată ast-fel în câtă nu ’şî-a basatu speranţa mântuire! în siguranţa nevinovăţiei sale, pentru că niminea nu este inocent, ci a implorată pe Dumnezeu mărturisi ud u-şî pScatele sale cu umilinţă şi acela care iartă pe ceî

S . THASCI C. CYPRIANT

umiliţi a autjitii pe acel care se ruga. Acestea Domnul le-a cjisu în evangelia sa : „Doi omeni se suiră în templu spre a se ruga, imul fariseu şi altul vameşii. Fariseul stând, ast-fel se ruga : „Ddmne, eti ’ţî mârturisescii, pentru că nu suntu ca ceî-l’alţî omeni nedrepţi, răpitori, adulteri, precum este şi acestii vameşii. Ajunezu. de doue orî pe săptămână, ce am daii <Jecimă“ Yameşulu însă sta în depărtare şi nicî ochii nu’şî ridica către cerii, dar bătenduşî peptul (Jicea : „Dumnezeule fii îndurătorii mie păcătosului. Vă <Jicu vouă, că maî îndreptat s’a pogorâţii acesta a casă de câtii acelii fariseu, pentru că celii care să ridică să va umili, şi care se umileşte să va înălţa."

Iubiţii meî fraţî, noî care ne instruimu în învăţături divine, după ce am aflaţii în ce modii să facem rugăciunea, să cundştem prin învăţătura Domnului şi ce să cerem în rugăciunea n<5stră. Ast-fel, (Jice el, rugaţi-vă : „Tatăl nostru, carele eşti în cerurî sânţescă-se numele teu, vie împărăţia ta, fa- că-se voia ta în cerii şi pre pământii, dă-ne pânea cea de tdte dilele, şi ne iartă datoriile n<5stre, precum şi noî iertăm datoriile datornicilor noştri, şi nu ne lăsa să fim duşi în ispită, dar ne liber^ă.

înainte de t<5te propovăduitorul păceî şi capul înfrăţireî n’a voit ca rugăciunea n6 stră să se facă într unii modii singuratecii şi particularii. Noî nu dicem : „Tatăl meii, care eşti în ceruri", nicî: „Dă’mî pânea cea din t<5te dilele şi Domnul n’a ordonaţii ca fie-care să implore pe Dumnezeii ca să’î ierte datoriile ale sale numai, nicî ca să se r<5ge să nu fie dusu. în ispită şi să fie liberaţii de

S . THASCI C. CYPRIANI 255

cel ΐ’δύ. Rugăciunea ndstră publică şi comună să fie şi cândă ne rugăm, nu pentru unul numai să facem acesta, dar pentru tot poporul, pentru că tot poporul un singur totii formămu. Dumnezeul păceî şi conducătorul unireî ,care ne-a recomandata înfrăţirea, ast-fel a voiţii ca uuul să se r<5ge pentru toţî, în acelaşi chipti în care şi el a purtatu pre toţî întru sine. In ast-fel de modii s’ati rugaţii ceî trei tineri închişi într’unii coptorii cu focii. Rugăciunea lor eşea ca dintr’o singură gură şi sufletele lor erati animate de acelaşi sentimentii. Scriptura şi prin faptul acela că ne arată în ce modii s’au rugaţii, ne dă esemplu pe care noi trebue să’l imităm pentru ca să putem fi ast-fel.

Atuncî ( ice : „câte-şî trei cântau şi rugăciunea lor eşia ca ditr’o singură gură şi bine-cuventau pe Dumnezeii. Eî vorbeaţi ca cu o singură gură, şi Christ nu ’î înveţase ca să se r<5ge“. Şi pentru aceia rugăciunea lor a foştii ascultată şi a obţinuţi! aceia ce au ceruţii, fiind că considera demnă acesta rugăciune pacifică, simplă şi spirituală. Totii ast-fel aflăm că s au rugaţii apostolii cu discipuliî lor după înălţarea Domnului la cer, căci Sânta Scriptură Zice :„ Toţî se rugaii într’unii deplinii acordii împreună cu femeile şi Maria care fusese muma luî Christ şi cu fraţii luî. Eî stăruiaii în rugăciunea lor avendii toţî aceleiaşi sentimente de adoraţiune şi mărturindu-şî cererile lor ca cu o singură inimă, pentru-că Dum- neZeii care face să locuiască în aceiaşi casă toţi cei ce staii în deplină armonie, nu primesce în divina şi veşnica sa locuinţă, de câtîi numai pe aceea cari să r<5gă ca cu singurii sufletii4*.

2 5 6 S . THASCI C. CYPRTANI

Câtii de frumdse, iubiţiî meî fraţi, suntii sacramentele rugăciuni duminicale, câtii de multe şi câtii de mari, pe scurţii, într’o vorbire limitată dar f<5rte bogata în virtute sufleţescă ast-fel în câtii nimicii să nu rămâe din ceea-ce să rapdrtă la trebuinţa ndstră, care să nu să coprincjă în acestii compediii al doctrinei cereşti ! Ast-fel cjice elii, rugaţi-v6 : „Tatăl nostru, carele eşti în ceruri“ Omul noii, renăscuţii şi restituită Dumnezeului seu prin graţia lui, dice în acestă rugăciune în primul locii : „Tată" fiind-că a începută deja a fi fiii. El a veniţii la sine, dice, şi ai săi nu Iau primită. Şi ori câţi l’a primită pe el, le-a dată dreptul ca să fie fii ai lui Dumnedeă, cari credă în numele lui. Deci acela care a crezută în numele lui şi a devenită fiă a lui Dumnedeu, de acolo trebue să începă, ca şi să mulţămescă şi să se mărturie scă că este fiă al lui Dumnedeu şi cându mărtu- risesce că părintele seu, Dumnedeu este în ceruri, printr acesta mărturiseşce că dnesul a renunţată pe pămentu la părintele seu cel după corpă a recunoscută de părinte numai pe acela care este în ceruri şi a începută săi aibă, ast-fel după cum e scrisă : „Aceia care dicu părintelui şi mumi : nu te cunoscă, şi nu cunoscă pe fii tei, aceştia păliră preceptele tale şi conservară aşezământul teu. “ şi ast-fel Domnul ne-a învăţată ca să nu numimă părinte pe cel după pămentă, pentru că unul singură este părintele nostru şi acesta este în ceruri.

(Va urma).

ANUL VI. BUCURESCI, ΜΑΐϋ 1882 No. 5.

BISERICA ORJIIRNALO PERIODICU ECLESIA.SJ1 rc 0

a p a r e o d a t a p e i l t j i s t a

„Predrtîă cuvântulα ·

I i . rîm . IV .. 2.

Misteriul Mir-ungerei (1)Legătura cu Misteriul Botezului; locul m isteriulut Mir-un- gereX în ordinea celor-l-alte ; ideia despre acestii misteriii ţ i numirea lu î; instituirea lu î D ivină; deosebirea acestu i misteriii de Botezii; Cuî aparţine dreptul de a săverşi misteriu l M ir-ungereî, asupt'a cu î şi când trebue a f i săvârşită.

Partea v 8$ută a misteriuluî Mir-ungereî.

Prin Botezu noî ne nascem în viaţa spirituală, şi curăţiţi de totii păcatul, îndreptaţi şi sânţiţi, intram în charica împărăţie a luî Christos. Dar precum în viaţa fisică omul, îndată ce se arata în hune, are necesitate de aerii, lumină şi alte mijldce şi ajutore exteri(5re, pentru a’şî susţinea fiinţa, şi treptatu a sc întări şi cresce: aşa şi în viaţa spirituală, îudata ce omul se nasce de sus, are necesitate de puterile charice ale Sântului Spiritii, care să î servescă şi de aerii spiritual, şi de lumină, şi de mijloce care potu nu numai saî susţină viaţa, ci şi treptatu să se întărescă în ea şv să cr scă. Acestea suntii D um nedeeşiilc puteri ce

j t) NB. Misterul Mir-ungereî s ă e d ă d u p e M a c a r ie E p is c o p u l ·!<· V in itu , p ă re n d u n i-s e a ti m a l d e s v o l ia tu , c u to te e ă s ’a o in is ii m-· < a r c puncte care amplificau prea m u ltu obiectul.

M ISTE R ILX MIR-UNGEREÎ

se dau sp r e v ia ţă ş i ev s ev ie (2, Petr. I, 3), prin Mişte- riul Mir-ungereî, fie-c&ruX renăscută prin botezii. Pentru acesta Biserica ortkodoxă p&streză din antieitate regula de a preda acestii Misteriti imediată dupe boteză, şi încă în legătură cu botezul (1), aşa că Mir- ungerea în ordinea celor-l-alte inisteriî bisericescî, cum ele să săverşescii, ocupă locul al douilea.

Mir-ungerea este unii misteriti prin care se dă celui botezatu. Sântul Spirită; sau maî bine (Jicendu. prin el să comunică creşcinului, când i se ungă părţile corpului cu Sântul Miră, împreună cu pronunţarea cuvintelor : „P ecetea Darului, Sântulu i Sp irit11, puterile charice, necesare pentru întărirea şi crescerea luî în viaţa Spirituală.

Conform acestei esenţiale însemnătăţi a acestui misteriti, Mir-ungerea a foştii numită din antieitate cu diferite numiri, prin care se exprima sau partea exterioră, sau lucrarea interi6ră asupra omului, saă şi una şi alta împreună.

In prima însemnătate se numea câte-o-dată pu n er e d e mână : pentru că la începută s’a săverşită de Apostoli prin punerea mânilor asupra celor botezaţi (Act. VIII, 14—16); iară maî adesea-ori se numea u n g er e (2), u n g er e m isteriâ să (3), m isteriu l unge- r e i (4) u n g er ea m ântu irei (5) : pentru că încă din timpul Apostolilor a începută a se săverşi acestă misteriu prin ungerea celor botezaţi cu Miră sânţitu.

(1) Tertulian. De Bapt. C. VII, VIII.(2) Terţul, de Bapt. C. VII.(3) Euseb. ist. in XXV, 7.(4) Sacram. Hrism. Aug. contr. lib. petil. 11, 104(5) Leon. M. Serm. XXIV, 6.

MISTER1UL MLR-lTN7CEREÎ

In adoua însemnătate s’a n urnit îi da ru l sp ir itu lu i (1), M isteriu l sp ir itu lu i (2), S im bolu l sp ir itu lu i ('6), în tă r ir e (4), să vâ rş ir e (5) : pentru că cumunicâ darurile Sântului Spiritu, care ne întărescu şi ne desâverşescîi în viaţa spirituală. In ultima însemnătate să numesce s ig iliu saUp e c e t e (6), s ig il iu l D omnului (7), s ig i l iu s p ir i tual ( 8), s ig il iu l v ie ţe i e te rn e (9 ): pentru că cu ungerea părţilor corpului cuMir-sânţitu, să sigileză de-o- dată cu untu l bu cu r ie i (psal. 44. 8), adică cu Sântul Spiritti, şi tote puterile sufletului omului.

Deşi Mir-ungerea, încă din anticitate să săverşesce în Biserica orthodoxă în legătură cu Botezul, adică imediaţii după elti : totuşi Ea este unti misteriti instituit de Dumnezeu, deosebiţii de Botezti. In acesta ne- încredinţăm precum din Sânta Scriptură, aşa şi din tradiţie.

1) Istoria Evangelică ne arată că Iisus Christos a avutti intenţiunea şi a făgăduiţii a da credincioşilor Sântul Spiritti. „In cjioa c ea d e p r e urm ă, c ea m are a praznicului — <Jice Sântul Iaon Evangelistul, — a stătutU Iisus) şi a s t r ig a tă , (/icendu: d e in se teză c in e -va , să vie la mine ş i să bea. Cela c e c r e d e în tru m in e, p r e cum a (ţisii Scriptura, r îu r î d e apă v ie v o r c u r g e d in

(1) II τοό πνεόμ,αιος δοσος, Isid. Pelus. lib. 1, epist. 450.(2) Sacramentul» spiritus, Tertiilian de prseecr. Hacret. c. XXXV;

Ilar. in Math, coment. c. IV. n. 27.(â) Ciril Ieruaal. inveţ. 111, despre misterii, η. 1.(4) Bso χίωσις, constit. Apostol. 111, 17. Cortirniaţio, Ambrosiii, de

init. c. V II; Leon M. epist. ad Nicet. c. VII.(6) Το τέλειον, Cliin. Alex. Παιδάγ. 1, 6. Pert'ectio, Ambroe. de Sa-

crem. III. 2. Consumatio, Ciprian epist. ad jubaian. LXX11I.(6) Σφραγίς, Clim. Alex. Strom. II, 3.(7) Signaculum Dominicum, Ciprian, epist. ad jubaiau LXX111.(8) Signaculum spirituale, Ambroa. de Sacram. Ill, 2. n. 1; VI,

I 2, u. 8.(9) Signaculum vite «eterna». Leon. M. Serm. XXIV. 6.

2 6 0 MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

p â n te ce le Iul. I a r a ce s tea a (fisa p en tru sp ir itu l, p e ca r e e ra să Ί ia c e i c e c r e d u în tru d en su l ; c ă în că n u era S p ir ita Sân ta , că I isu s în că nu s e p ro s lă v is e (Ιόη. VII. 37—39). Aicî cuvântul, fără îndoială, este despre ast-fel pe darurî ale Sântului Spiritu, date de Iisus Christos, care în genere suntii uecesare tuturor credincioşilor, iaru nu despre darurile extraordinare, care se comunică numai unora dintre credincioşi pentru nisce scopuri deosebite (1 Cor. XII, 29 etc.), de şi nu se aminteşce prin ce mijlocii vedutu vor fi predate tuturor credincioşilor aceste darurî.

2) Cartea Faptelor apostolice ne arată că Apostolii, îndată ce Iisus Christos s’a glorificaţii, în adevSr au şi pogorâţii asupra celor ce credeaii în El Sântul Spiritu, prin punerea mânilor. Impregiurarea a foştii a s t-fe l: „Au(}indU A postolii c e l d in I eru sa lim , cum că a p r im ita S am aria cu v en tu l Iul DumnedeU, aU trimis că tr e den.şti p e P etru f i p e lo a n ; ca r e p o g o r ându-se, s'au ru ga ta p en tru e l c a să ia S p ir ita S ân ta . Pentru c ă în că nidi p r e s i e u nu l d in tre e l nu să p o g o râ s e , c i botezaţi e ra u în tru num ele D om nulu i I isu s. Atunci p u n ea m ân ile p r e s t e e l f i luaU S p ir ita S ân ta11 (Act. VIE. 14—17).

Din acestea este evidenţii : a) că Apostolii aii predaţii Sântul Spiritu credincioşilor nu prin Botezii, în care eînum aî s’ati renăscut, ci prin punerea mânilor asupra celor botezaţi; b) că prin acestă punere de mâni Apostolii aii predaţii credincioşilor, nu darurile extraordinare comunicate numai unora, ci darurile Sântului Spiritii necesare tuturor celor ce au primiţii Botezul; c) că acostă punere de mâni unită cu rugăciunea către Dumnedeu pentru pogorârea Sân tu-

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

luî Spiritii asupra celor botezaţi, a compuşii o deosebită mistericSsâ lucrare, deosebită de a Botezului; şi în fine d), că acestii misteriii deosebiţii de al Botezului, este instituire Divină : pentru că Apostolii în t<5te cuvintele şi lucrările lor din timpul răspândire! înveţătu- reî evangelice erau inspiraţi de Sântul Spiritii, care î învăţa totii adevărul, şi le aducea aminte txjte cele ce le-a poruncitii lor Domnul lisus (Ion XIV,26; XVI, 13). Asemenea cetim şi la Sântul Apostol Pavel care a disu unora din discipuliî Iul loan : „ lua- taţi Spirită Sântă după c e aţi credutU? Iar el ati cliş că tre d en su l: în că n ici de este Spirită Sântu am audita.Ş i a disii lo r : dar în c e v a ţ i botezată t Iar el aU disU: în botezul luî loan . Ia r Panel a disu : loan a botezată cu Botezul penitenţei, clicendU poporu lu i să crexţă intru c e la c e v in e după densul, adică întru Christos lisu s.Ş i auîndU s’aU botezată întru numele Domnului l isu s . Ş i punendu -sl Pavel mânele p reste eî, a veniţii Sântu l S p iritu p r e s t e d en şiîu (Act. XIX. 2—6).

3) In fine, ensuşl Sânţii Apostoli în epistolele lor care s’ati arătatu mal târziu de câta cartea Faptelor apostolice, amintindii credincioşilor despre primirea darurilor Sântului Spirit, care 1 învaţă adevărurile credinţei şii întăresce în evse vie, să esprimă că el au primit aceste daruri anume prin un gere . „ Ş i vo i u n g er e aveţi d e la c e l S ân tă ş i s c iţ i tote, a scrisu St. Apostol loan. Ş i v o i u n g e r e a ca r e aţi luată d e la d en su l, în tru voi răm âne, ş i n u a v eţi trebu in ţă ca să vă în v e ţe p r e vo i c in e -ν α , c i a c e ia ş i u n g e r e vă în va ţă p r e v o i tote, ş i este adevă ra tă ş i n em in cin â să ; ş i p r e cu m va n i mveţatu p r e v o i , răm âneţi în tru a c e e a u (1 Ιόη 11. 20 şi 27).

Nu mal puţin şi Sântul Apostol Pavel ijicc: - ( e l ce

M ISTERU L MIR-UNGEREÎ

n e a d e v e r e z ă p r e η ο ϊ (Βεβαίωνcare întăreşce), îm preună c u v o t în tru C hristos, ş i n e -a un sîi p r e η ο ϊ Dumnez eii e s t e ; c a r e n e -a ş i s ig ila ţ ii p r e noii, ş i a datil a rvu n a sp iritu lu i. în in im ile n â s t r e (2 Cor. I, 21 şi 22).

Nu se pote dice, că Apostolii nu vorbesc aicî cu preferinţă despre lucrarea interidră a misteriuluî, prin care să dă Sântul S p ir itu ; pe de-altă parte, este natural a cugeta, că pentru exprimarea acestei lucrări interiore, ei voind a fi înţeleşi de creştiui, au întrebuinţată cuvintele împrumutate de la lucrarea exteri(5ră cunoscută tuturor, care servesce de semnu veclntu a l celei d an te lă (1 ); pe lângă acestea nu putem a nu observa că, chiar Apostolii arată de-a- dreptul la acostă lucrare exterioră : Ş i v o i c a r e aţi p r im ita u n g e r e a . . . D um nezeii e s te c a r e n e -a unsU . . .ş i c a r e n e - a s i g i l a t ă .......... — precum au. şi explicatăambele aceste texte, dascălii antici a i Bisericeî (2). D acă este aşa, urm^ză a conchide una din doue : seu Sânţii Apostoli dândă credincioşilor Sântul Spiritu prin punerea mânilor, au întrebuinţată în acela ş i timpii şi a lţii semnă vedută — u n g er ea , despre care n’a vorbită în cartea Faptelor apostolice, seă că (acea ce este încă m ultă m ai probabil), sSvârşindu la începută misteriul prin punerea mânelor, ensu-şî Sân ţii Apostoli în curândă aă înlocuită acestă semnă ve<Jută, dupe manuducerea Sântulu i Spirită, prin o a ltă lucrare vedută sânţită, adică prin Mir-ungerea

(1) Aşa au procedată Apostolii şi când vorbeau creştinilor despre lucrarea interioră a Botezului, adică au împrumutaţii pentru acesta expresiunl de la ierurgia exterioră a misteriuluî (1 Cor. VI, 11; Tim ΙΠ , 5 ; Confr. Efes. V, 26; Ebr. X, 22).

(2) Dion. Areop. ierarh. Bis- V II, 4 şi 5.

MISTERITJL MER-UNGELEÎ 2 6 3

celor botezaţi. Şi într’unu. casti şi în altul este evidenţii că întrebuinţarea Mirului în acestii misteriti este de origină divină.

4) Sânţii Părinţi şi dascăli ai Bişerieeî, nu lasă nici cea maî mică îndoială despre acea, că misteriul Mir-ungereî este în adeverii de origină divină.

Părinţii ce au. trăita în cele d’ânteiti trei secule ne probeclă acestea. Aşa,

S. Dionisie Areopagistul, expunendii sânţita lucrare a misteriuluî Euharistiei să exprimă : „este ş i altă sânţită lu crare c e are a cea fi pu tere (ca a Euharistiei), p e ca r e învăţătorii noştril (Apostoliî) o numesce misteriul M irului“ (1), şi dupe aceea desvoltă pe largii cum se săverşeşce ensuşi sânţirea Mirului; cum se aplică Mir-ungerea asupra celor botezaţi; ce lucrare are asupra lor, şi mai la urmă observă : „acostă desăverfito re u n gere cu Miră să ap lică a supra celor c e sa ii învrednicită de p r ea Sântul MisteriU a l renascerelu (2), adică al Botezului.

S. Theofil a l AntiochieU, scrie : „Numele Christos însemnâdă unsU, nume cuviincioşii, p lă cu tă ş i ca r e numerită de locii r id icu lisa r e ......... Noi p en tru a ce eane numim creştin i, că ci ne ungemU cu D um nedeescu l E- leUu (3).

La Tertulian, citimti : „ eşindii din scăldăture, noi după vechiu l usU ne ungemU cu ungere b ine-cu- ventată, cum eraU unşi la preu ţie cu eleU din cornii.............. Corporalmente să stîverşeste asupra nâstrăungerea , dar p rodu ce fru c tă spiritual, ca ş i lucrarea

(1) Ierarcliia Biser. C. IV.(2) Ibidem.

c o r p o ra lă în în su ş i B o tez a i, cân d ii n e cu fundăm il în apăy ş i p r o d u c e f r u c t e sp ir itu a le , cân d ii n e curăţim ti d e pă ca te . D upă a c e e a să p u n e m âna c a r e ckiamă şi p â go ră p r in b in e -cu v en ta r e S ân tu l S p ir itii (1).

K lim en t A lexandreanu , vorbindti despre următorii ereticului Vasilid şi învăţătura lor falşă, să exprimă, că în acostă sistemă fatală „nu e s t e m a l rnultU nici botez id b in e-cuven ta tU , n ic i s ig i la r e a f e r i c i t ă “ (2), şi cu modul acesta deosebeşte lămuritti misteriul sigi- lărel seu a l Mir-ungereî de a l Botezului, şi Ί pune pe aceeaşi linie cu elii.

S. C iprian, în una din epistolele sale dice : „cel botezat a r e n e c e s ita t e d e a f i în că (şi) unsU , p en tru ca p r im in d ii Chrisma, a d ică u n g e r e a , să p o tă ή u n su l lui D um nezeu ş i a a v ea în s in e ch a ru l lu i C hristos “ (3). In o a ltă epistolă, dovedindii că nu este îndeajunsu numai de a pune mânele pe ereticii ce să întorcu în sînul Bisericeî, ci trebue a Ί şi boteza, scrie : „că ci num ai a tu n cea e î p o t ă p e d ep lin ii a s e sâ n ţi ş i a se

f a c e f i i a i lu i D um nezeii, câ n d ii s e v o r r e n a s c e cu a- c e s ta ş i cel-l-a ltU m ister iii, u troq u e sa cram en te nas- c a n tu r u (4), — adică nu numai deosebeşce punerea de mână şeii M ir-ungerea de Botezu, dar de-o-po- trivă numesce şi pe una şi pe a lta misteriii. In a tre ia epistolă arată, că precum Apostolii Petru şi loan, după rugăciune, prin punerea mânilor au. pogorâţii asupra samarinenilor Sântul Spiritii, aşa şi în B iserică, de atuncî toţi ce î ce să boteză, după rugă-

2 6 4 M îSTERIl’L MIR-UNGEREÎ

(1) De bapt c. V II.(2) Strom. 11, 3.(3) Epist. ad Janauar L X X .(4) Epist. L X X I II.

M ISTERU L MIR-UNGEREÎ

ciunea 111 aintestătătoruliu, prin punerea manilor, primescîi Sântul Spiritti şi să sigileză cu sigiliul Dumnecleescii (1).

Papa Cornelia, arătândii că Ereticul Novatu s’a botezatti în timpul bdleî sale numai prin stropire continuă : „însănătoşindu-se elU τι’a prim ita ş i tota aceea c e după regu la B işerieeî trebuia săprimdscă, anume, ela nu s ’a sigilată d e Episcopii; iară nepriim inda acesta, cum pâ te ela să primdscă Sântul Spirita ? (2).

Vrea-să-dică, sigilarea seu Mir-ungerea şi atunci să socotea deosebită de Botezii ; săvârşirea Mir-ungereî asupra celui botezată să cerea de regula Bise- riceî, şi numai prin acestii misteriti să comunica Sântul Spiritii (3).

La aceste mărturii f<5rte vechi, despre misteriul Mir-ungereî, potii fi adăogate şi altele ale părinţilor din seculiî maî din urmă, precum :

S. G rigorie Theologul, <Jice: „da că te în g râ d eşc î cu sig iliu l, în lătur ezi p er ico lu l p e v iito r ii, cu c e la mai buna ş i maî rea l m ijlocă , însemnândă su fletul şi c o r p u l cu M ir-ungere ş i cu Spirită, p recum vech iu l I sra e l însemna ş i să apăra cu sân gele c e lo r ânteia născuţi (Eşir. XII. 13) (4).

Părinţii S inodolui d e Laodicia, prin canonul 48, să exprimă : „ trebue ca ce i c e să lumini· (ţă, după l lo - tezU să s e un gă cu Chrisma cerc'scă ş i să f i e pă rta ş i

(1) Epist. LXXUI.(2) Euseb. 1st. Bis. cart. VI c. 42.(3) Nu să p0te a nu aminti şi o mărturie din cooatituţiunile apostolic»·,

unde să ţjice : μ ετά τούτο β α π τ ίο α ς αοτον (ο isps’jq") έν τώ όνόαα:·. , πα τρ ό ς κ α ί τού Γ ιου χ α ΐ τού ά γ ιο υ Πν*·’)μ .ατος, γ ρ ισ ά χ ω ράρω . . . . Lib. VII, c. 43: Con.tr. I ll, c. 16. VII. c. 22.


împerăţiel hă Chnstos“. Asemenea învăţături clespre misteriul Mir-ungereî să află şi la Sântul Efrem Şirul (1 ), la Sântul Ainbrosie al Mediolanulm (2), Sântul Ion Chrisostom (3), Sântul Ciril Alexandrenul şi alţiî.

5) Este demnii de notată şi aceea, că Mir-ungerea să află în rândul misteriilor instituite de Dumnezeii, nu numai în Biserica orthodoxă de răsăriţii, ci şi în cea romană, şi încă şi în alte societăţi mici, separate de Biserica orthodoxă încă din vechime, precum : la Armeni (4), Iacobiţi (5), Nestorieni (6 ), şi alţii (7).

I. După învăţătura Sântei ndstre Biserici orthodoxe, puterea s£ă dreptul de a săvârşi misteriul Mir- ungereî aparţine nu numai Episcopilor, ci şi presviterilor ; cu acea deosebire numai, că cei d ânteiti au dreptul de a sânţi Mirul pentru misteriii, iară ceî din urmă potii numai a unge cu Mirii sânţiţii de Episcopii (Conf. Orth. part. I-ea, resp. la într. 105 (8 ). Aşa s’a urmaţii din anticitate.

1 ). Dreptul de a sânţi Sântul Mirii, încă din anticitate a aparţinută numai Episcopilor. Acesta să vede din Canonul 6 al Sinodului Carthagin£n (318),

(1) Adv. scrut. Serm. XLIX, op. Syr. t. III.(2) De sacram. ΙΠ. c. 2, n. 8.(3) In Philip. Homil. ΠΙ. n. 4.(4) Groar. in Euchol. pag. 366.( 5 ) Asseman. bibliot. orient. 1, 573; Π . 121. 239. 300.(6) Assem. ibid. T. IV, diss. deSyr. Neetor. pag. 272; cod. litur. T.

ΠΙ. pag. 136.(7) Renaudot, perpetuite de la foi. T . V. pag. 147.(8) In bis. Rusă să sânţeece Sântul Miru numai la cathedralele metro

politane din Kiev şi Moscva, de unde apoi să împărţesce în t6tă Rusia.

M ISTER!UL MIR-UNGEREÎ

unde cetimtt : săvârşirea Mirului să nu se f a c e d e că - iră presv iteră , precum şi din alte canone ale al toni Sinode şi Părinţi aî Bisericeî (1).

2) Deasemenea din anticitatea puterea de a se- verşi ensuşî misteriul Mir-ungereî era proprie şi E- piscopilor ca succesori aî Apostolilor, care imediaţii după botezii severşiau acestti. misteriii (Act. V III,14— 17 ; XVIII, 6), şi presviterilor, ca unii ce pri- miaft acestu drepţii prin punerea manilor Episcopului, împreună cu puterea de a săverşi tote cele-l-alte mis- teriî, afară de al preoţiei. D. e. în Constituţiunile apostolice să (Jice, „Episcopul seii presviteriul (dupe cum maî înainte amii spusă şi acum spunemti despre Bo- tezii . . . —) maî ânteiii unge cu eleu. sânţitft, dup6 a c e e a botâză cu apă, în f in e sigiUclă cu M irii (2).

St. loan Chrisostom şi F. Ieronim în maî multe rânduri să esprimă, că episcopul (în raportă către sânţita lucrare) întru nimicii alţii nu se deosebesce de presviterii, afară de singură ch iro ton ia , adecă de puterea de a săverşi misteriul p r eo ţ ie i (3). Pe lângă acestea este sciutu că în tote societăţile creşcine ne- orthodoxe, existânde din vechime la răsărită, Mir- ungerea se făcea şi de episcopî şi de presviterî (4).

Pentru acesta nedreptă este învăţătura bisericeî romane, că adecă, dreptul de a săverşi misteriul Mir- ungereî aparţine numai episcopilor, iar nu şi pres-

(1) Sin. al Π-lea Cartbaginen (890) caii. 3 ; Sin. al 111 Carthaginen (397): Papa Gelasie I epist. IX ad epp. Luc. c. VI.

(2) Lib. VII, c. 22.(3) S. I. Chris, in 1 T in i . hom .il. X. η. 1: I e r o n . E p is t . a d E v a n g e l .

CXLV. η. 1.(4) Asemau. cod. liturg. III. p. 187.


viterilor (1). Spre întărirea acestei învăţături eî se referă (2) :

a) La acel casu, ammtitu în Sânta Scriptură, că desi St. Filip a botezatu pe Samarinenî, totuşi pentru a pogorâ Sântul Spiritti asupra lor, prin punerea mâ- nilor, ati veniţii înadinsu Sânţiî Apostoli Petru şi loan (Act. VIII, 14—16). Dar nu trebuie a uita că St. Filip era numai diacon, iar nu şi preoţii, şi prin urmare, d£că el n’a săverşitu misteri<5sa punere de mâni asupra celor botezaţi, acesta nu vrea-să-dică că nu săverşiaîi şi nu aveati dreptul de a o săvârşi şi presviteriî (3). Deasemeneaşi din aceea că, d£că Apostolii o dată şi de doue-ori (Act. VIII, 14—16; XIX,4, 7), singuri nemijlociţii aii săvârşitu misteriul Mir-ungereî, nu urmeză, cum că numai ei îl săver- şiaii totti-de-una, şi că în alte locurî nu puteaii şi nu aveaii dreptul de a l săverşi, precum episcopiî aşa şi presviteriî.

b) Să referă la cuvintele St. Ciprian şi ale St. Chri- sostom, că adică şi în timpul lor, dupăesemplul Sânţilor Apostoli, săvârşirea Mir-ungereî era efectuată nurnaî de înaintestătătorii—prepositis— Bisericeî (4). Dar sub numele de înaintestătătorî puteau a se înţelege precum episcopiî aşa şi presviteriî, din care, fiecare din ei, în adeverii este unu prepositii seu. unii

(1) Concil Trident. Sess. VII, de confirm, can. 3; Sees. XXIII, can. 7.

(2) Klee, Perrone, Brenner şi alţi theologî în tratatele despre con- firmaţie.

(3) Pentru ce — ţjlice St. I. Chrisostom— eî (Samarinenil) botezân- du-se nu au primiţii Sântul Spiritu? Seu pentru că St. Filip din respectul către Apostoli nu li l’a datu, seu pentru că el nu avea acestti charu (χάρημ. z) : căci era din cel şepte diaconi, aceea ce să pare şi mal dreptu. Homil. XVIII, n. 3, la Act ap.. (4) Cip. Epist. LX X III; Chrisostom in art. s. a. homil. XVIII, n. 3-

M ISTERII;I. MTR-UNGEREI

înaintestatâtoru diaconilor, cari şi în timpul lor, asemenea diaconului Filip, nu puteaii săvârşi misteriul Mir- ungereî. Pentru lămurirea ideeî Sântului Chrisostom trebuie a aminti şi alte cuvinte ale luî, că adică episcopii, cu nimicii alta nu suntu maî presusu de câtu presviteriî, de câtii numaî cu chirotonia, adică cu puterea de a săvârşi misteriul preoţiei (1).

c) Se referă la mărturia F. Ieronim, care dice, că episcopii aii obiceiu de a visita oraşele micî din eparchiele lor, pentru a preda darurile Sântului Spiritii acelora, cari suntii botezaţi de presviterî şi diaconi. Dar acelaşi dascăl imediaţii adaoge, că acesta se tace mail multa p en tru onfrrea p r eo ţ ie i d e câ t d in n e c e sita tea leg e l, şi că dacă numaî după rugăciunea episcopului s ar pogorâ Sântul Spiritii, atuncî ar urma să deplângem pe aceia, carî fiind creştinaţi de presviterî şi diaconi, în comune, cetăţi, seu. în locuri depărtate, ar muri înainte de ce ar fi vizitaţi de episcop! (2). De asemenea este cunoscută întrebarea F. Ieronim : că, „Ce săvârşesce episcopul, afară de singură chirotonia, care să nu o săvârşescă şi presvi- terul" | (3).

Pe lengă acestea maî trebue a adăoga următ<5rele observaţiunî :

d) Nu este de miraţii, dacă în timpurile primitive ale crescinătăţel, săverşirea misterralm Mir-ungereî în unele locurî era proprie cu preferinţă episcopilor: atuncî şi săverşirea altor misterii, anume Botezul şiT 7chiar Eucharistia, pe unele locuri eraţi proprii cu

(1) Chrisostom in 1 Tim. liomil. X, η. 1.(2) Ieron. dialog, adv. Lueifor. u. 9.

270 MJSTERIUL MIR-l'NGEREI

deosebire episcopilor, ia r presviteriî pute a ii a le săverşi m im ai cu învoirea episcopilor (1). Tote acestea erau cu totul naturale şi comode în acele timpuri şi îm pregurărî, cândti mem brii B isericeî ce compuneati o Episcopie, nu erau aşa de numeroşi, şi eparchia se m ărginea adese-orî în tr unii singurii oraşu seă satii. Cu tote acestea, însuşi pap iştiî nu vină a conchide, de ac i cum că în prim ii seco lî presv iteriî nu aveau de locii dreptu l de a săverşi m isteriul Botezului şi al E ucharistie î : pentru ce dar să deducă, cum că eî nu aveau şi nu trebu ia să aibă dreptul de a săverşi numai misteriul M ir-ungereî ?

e) însăşi biserica Romană apropriândii num aî episcopilor puterea de a cofirma, n’a găsitu. nici-o-dată cu cale a încuviinţa sâverşirea acestui misteriti şi de către preoţii maî de rând ii (2). Şi acum t<5tă dife- rinţă constă în aceia, că Biserica Ortodoxă dă dreptul tuturor presviterilor în genere o-dată pentru tot- da-una, la chirotonia lor îu demnitatea de preoţi, de a săverşi Mir-ungerea, precum şi alte misterii afară de preoţie (3); iar biserica Romană încuviinţază a mir- unge numaî ore-căror presviteri, şi acesta nu la chirotonia lor, ci cu trecerea timpului, dupe cum reclamă împregiurările, şi numesce pe episcopî săver- ş i to r i ordinari aî acestui misteriti (misterio ordinarii) iar pe presviteri extraordinari (extraordinarii) (4).

f) Insuşî theologii romani nu suntii de acordă în-

(1) Ignat epist ad Sinii.m n. 8 ; Terţul, de raonog. c. 2; De bapt. c. 7, 17.

(2) Vid. apnd Hardoin. collect concil. T. IX. p. 438.(3) Vaţlăsa Graiumata preoţilor.(4) Perrone Pnelect Tneulog. vol. VI, p. 114 : de confirinationis

minis tro.

tre eî în aceia, daca dupe dreptul Divinii, st'n numai bisericescii aparţiue numai episcopilor puterea de a e&verşi Mir-ungerea ; şi ceî mal distinşi din aeesfl theologî urme dă opiniimea din urma (1). Şi prin urmare înşiî arată uestabila mesura luata dc Biserica lor, care a atribuitu amintita putere numai episcopilor.

II) Biserica orthodoxă săve rşaşte m iste r iu l Mir- ungereî 111 genere asupra tuturor ce lo r botezaţi în numele P rea Sântei Treimi, şl pe lângă ace s te a imediat dupe botezul lor (Couf. Orth. part. I, resp. la într. 105). Şi acesta este cu totul de acordu :

1) Cu esemplul Sânţilor Apostoli. A şa Sântul A- postol Pavel botezândii pe ore-carl în Ktes, îndată le-a şi predaţii Sântul Spiritu prin misteriosa punere de mâni asupra lor (Act. XIX, 5, 6), şi în epistola către Efesenl le ordonă a nu întrista pe Sântul Spi- ritti, cu care el s ’ati însemnaţii în (Jiua mân/un ei, a - decă în însăşi (Jiua botezului (Ef. IV, 30). 1 >ea.semenea şi alţi Apostoli, îndată ce a ii aiurit ea Sântul Diaconii Filip a botezatîi pe Samariuenl, cărora, dupe rangul sfeii, nu a pututti a le preda Sântul Spiritu prin punerea mânilor, neînter<Jiatu a trimişii în Samaria pe Petru şi pe loan, pentru săvârşirea acestui misteriti asupra celor botezaţi (Act. VIII, 14—17.

2) Este de acordu cu esemplul întregel Bisericiantice. Despre acesta atesteză : *) Tertulian care (Jice : „eşind din scăldătorc noi ne ungem eu ungere bine-cuvcntată.............“ (2); β) Sinodul de Lăut liceu

(1) TrombelL de ministre confirm, disert. X, sect. 1. rjuicet. II ji 6 et sequ.

(2) Dc bapt. c. V II.

2 7 2 MISTERIUL MIR-UNGE REÎ

t

îlI

să esprimă : „se cuvine celor luminaţi a fi unşi dupe botezu cu ungere cer^scă, şi a fi părtaşi împărăţiei luî Dumnedeu" (can. 48); γ) Sântul Ciril al Ierusalimului dice : „vouă, când aţi eşitii din scăldătdrea apelor sânţite, vi s’a predatti ungerea, conformă acelia, cu care Christos s a unsu“ (1 ); deasemenea si mulţi alţi dascăli aî Bisericeî (2). însuşi scriitorii bisericeî Romane, recunosc că în timpii de doue-spre- (Jece secule, Mir-ungerea a foştii predată celor botezaţi imediaţii dupe Botezii, chiar în biserica Romană, — iar nu numaî în totii Orientul (3).

Prin urmare, biserica Romană, din secuiul XIII, de când a începută a deosebi săvârşirea Mir-ungereî de a Botezului, s’a depărtată de la adeveru; şi chiar şi acum învaţă în catechismul seu, că pe copiii botezaţi să nu’î Mir-ungă de câtă între 7 şi 12 ani din viaţa lor, pentru ca eî să se pcStă apropia de acestă misteriă cu deplină consciinţă, şi cu destule cunos- cinţî în adevărurile fundamentale ale credinţei (4). Dar dacă urmeză după acestă principiă, ar trebui ca şi botezul pruncilor să’l amâne până la aceiasî etate consciinci<5să. Cu tote acestea ea boteză pe pruncî după făgăduinţele ce daă pentru eî naşii şi părinţii lor. Neînţelsă este dar, pentru ce lipsesce pe pruncî atâţia ani, de darurile Sântului Spiritu, atâtă de necesare pentru întărirea în viaţa spirituală.

Partea văzută a misteriului Mir-ungereî constă în

(1) Catehes. III. η. 1 pag. 450.(2) Ciprian. epist. ad Ian. LXX j Ambr. de mister, c. 7 : August, in

Iohan. epist. Trac. VT n. 10; Leon pp. serin. IV, de natal. Domini.(3) Perrone, Praelect. Theolog. vol. VI, p. 132, Lovan. 1541.(4) Catechism Roman. part. II-a, Cap. 3, 17. Confr. Perrone loc.

Citatu.

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ 273

acea, câ celor ce s’au botezată, (dupe rugăciunea către Dumnecjeii pentru pogorârea Sântului Spiritii asupra lor), li se ungîi crucişi diferitele părţi ale corpului cu mirii sânţiţii, pronunţându-se totu-o- dată cuvintele : pecetea darului Sântului Spiritu. Şi aşa împarte, aci să deosibescu :

I) Rugăciunea către Dumnedeii despre pogorârea Sântului Spiritii asupra celor botezaţi care precede Mir-ungerea. Acestă rugăciune să pronunţă până as- tă(Jî în Biserică : a) după exemplul Sânţilor Apostoli Fetru şi loan, care fiindu trimişi în Samaria pentru a pogorâ Sântul Spiritii asupra celor botezaţi, înainte de săvârşirea lucrărei misteri<5se, s’au rugaţii pentru ca eî să primescă Spiritii Sânţii (Act. VIII. 15; şi b) după exemplul vechiei Biserici, cum să constată din scrierile Sânţilor Ciprian şi Ambrosie, şi din Instituţiunile apostolice, în care să păstrecjă încă şi unii model de rugăciune, ce se pronunţa în acel timpii înainte de săverşirea Mir-ungereî (1).

Π) Materia ce se întrebuinţ0ză la săverşirea acestui misteriii, este Sântul Mirii. In privinţa acestuea observăm :

1) întrebuinţarea Mirului la săverşirea misteriulul Mir-ungereî, fără îndoială îşi trage începutul chiar de la Apostoli. Acesta se prob6 ză: a) cu mârturiele

(1) „ D upă ce. ( om u l) s ’a b o tez a tă î n n u m e le T a tă lu i ş i a l F iu lu i ş i a l S â n tu lu i S p iritU , ( p r e o tu l ) s i ' l u n gă c u M iră $ i c e n d ă : „ D om n e Dumn ez eu le , d e s in e f i in ţă to ru le ş i s tă p â n e a l to tu lu i , c a r e r i s p ă n d e ş r l m ir o su l c e l b u n ă a l în v ă ţă tu r ă E oa n g e l i c e î n to t e p o p â r e l e ! T u ţ i a cu m d ă ru eş ce ( f ă ) c a a c e s tă m ir i i s ă f i e lu c r ă t o r i i în c e l c e s a bo tez a tii , a ş a c ă b u n u l m i- ro s t t a l C h r is to su lu î USii s ă f i e în d ă ta r e ş i d u r a b i l , ş i e l ă în g r o p â n d * -*<■ c u C h r is to s , s ă în v iez e ş i s ă f i e v id îm p r eu n ă cu d â n su l* . C ă c i in a c e s t ă s i cuprinde puterea punere! manilor asupra fie-eăruia έκ ά σ το ο γ ο φ ή §;>- ναμ,ις τής χειροθεσίας έστίν ăocrj Lib. VII, c. 43. 44.

2

274 MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

Sântei Scripturi pe care le-am v£<Jut maî sus (loan. c. Π. 20; Π, cor. c. I, 21 şi 22); b) să probecjă prin aceia că, succesorii apostolilor, priimind de la eî seri<5se îndatorf de a păstra şi tradiţiunea verbală şi cea scrisă a lor (I, Tim. c. VI, 20; Π, sol. c. II. 15)ţ nu ar fi îndrăsnită de locii a face vre-o schimbare arbitrară în asemenea lucrare importantă, ca săvârşirea misteriulul, şi în locul punereî mânelor să alegă unii alţii semnii vSdută pentru pogorârea darurilor Sântului Spiritii asupra celor ce să boteză; c) şi chiar dacă vre-unul din păstorii antici s’ar fi şi decişii de a face vre o schimbare : ea nu ar fi pututii rămânea fără observări din partea altor păstori păstrători aî tradiţiunel apostolice ; şi în totii caşul nu ar fi pututti să fie primită de într^ga Biserică ecumenică. Intre acestea întrebuinţarea Mirului în misteriul Mir- ungereî să arată peste totii locul — şi la răsăriţii şi la apusii încă din cele trei secole ale crescinătăţeî,— şi nicî unul dintre păstorii anticî nu observă, că acesta s’ar fi începutii şi s’ar fi introdusă în Biserica numaî de la un sciută timpii. In fine, d) Sântul Dyo- nisie Areopagitul, dupre cum am vedută dice, că însuşi sânţii Apostoli au numiţii acestii misteriu Mist e r iu l M iru lu i, şi prin urmare înşi! au introdusă întrebuinţarea Mirului. Pentru acesta dar a plăcută Apostolilor, saă maî bine disă, Sântului Spirită, a înlocui punerea mânelor pe care aă întrebuinţat’o eî Ia începută, cu lucrarea Mir-ungereî : dar fiind-că despre acesta n<5uă nu ne este nimică descoperită, noi nu putem de cât a face ipotese. Din cartea Faptelor apostolice să vede, că a pogorâ pe Sântul Spiritu asupra celor botezaţi, puteau numaî Apostolii

MISTERIUL MIR-UNGEREÎ 275

(Act. c. VIII, 12— 18) : acesta a făcut’o eî la începutul creştintăţeî, când numeral celor botezaţi nu era aşa de mare. Dar îndată ce au începutti a se în- t(5rce si a primi credinţa prin tote părţile lumeî, nicî însuşi apostolii, nicî nemijlociţii lor succesori— Episcopii, nu ati pututu fi în totti locul, pentru ca îndată dupe botezti să pogore Sântul Spiritu, prin punerea mânilor asupra tuturor celor botezaţî. Şi pentru acesta S ân tu l S p ir ita , care era în Apostoli, a înlocuiţii, punerea mânilor apostolice asupra celor botezaţi, cu o altă lucrare maî îndemânatecă, adică, cu lucrarea Mir-ungereî, — aşa că sânţirea Mirului a foştii săverşită de către înşuşî Apostoliî, şi dupe eî de succesorii lor—de Episcopî, iar ungerea cu Sântul Mirii a celor botezaţî s’a lasatti şi tuturor presviterilor. Şi anume Mirul, iar nu altă ore-care materie, a pututii fi aleşii în acestii casti, pentru aceia, că şi în vechiul testamentti ungerea cu Sântul Mirii era întrebuinţată, ca mijlocii vedutu pentru pogorârea darului Sântuluî Spirit asupra (Smenilor (Eş. X X V III. 41; 1 Regi XVI. 13; 3 Regi I. 39; X IX . 16).

2) La săvârşirea misteriulul Mir-ungereî s’a socotiţii totii-d’a-una esenţialmente necesară întrebuinţarea Mirului, iar nu punerea mânilor separată de lucrarea Mir-ungereî. Căcî, m aî ânteiti sinodele antice ecumenice şi locale, amintind despre acestii misteriti. vorbescii numai despre ungerea cu Mirii, tăcendu cu totul despre punerea mânilor. Ast-fel, al 2-lea şi al6-lea Sinodti ecumenicii, a decis a primi în Biserică pe <5re-care eretici prin săvârşirea asupra lor a misteriulul Mir-ungereî (1 ); iar cel local din Laodicia,

(1) Sinodul al Π-lea Ecum. can. 7 ; Sinod, al VI-lea Ecum. can. 95.

2 7 6 MISTERIUL m ir - u n g e r e î

a susţinuţii a se săvârşi acestti misteriti asupra tuturor credincioşilor îndată dupe Botezul lor (1).

Al doilea , cea maî mare parte dintre Dascălii Bisericeî, cu deosebire răsăritenî, deasemenea amintesc numaî despre întrebuinţarea Mirului în acestti misteriu, tăcendii cu totul despre punerea manilor; spre esemplu : Sântul Ciril al Ierusalimului a consacraţii o intrigă omilie la esplicarea misteriuluî Mir-ungereî celor din nou botezaţi; şi cu t<5te acestea nu a disti. nicî unti cuventti despre punerea mânilor.

Al treilea , dacă în ore-care biserici particulare, cu deosebire din partea apusană, cum se vede din mărturiile păstorilor lor (2), până la unti <5re-care timpii a ’foştii unită împreună cu Mir-ungerea şi punerea mânilor, cum se imneză şi acum în biserica Romană (3) : apoî putem < ice, că acesta s’a susţinuţii de păstorii Bisericeî pe unele locuri, numaî ca ceremonial sâ n ţ itu prin esemplu Apostolilor, iar nu ca esenţială aparţinere misteriuluî. Căcî, spre esemplu, S. 'Ciprian, care într unii locii amintesce şi despre Mir-ungere, şi despre punerea mânilor la săvârşirea acestui misteriti, în unii alţii locii lămuritii (Jice, că propriu este necesarii fie-căruî botezatti a primi Chrisma seu. ungerea, pentru ca elti să p<5tă avea s£ii primi

(1) Can. 7 şi 48.(2) Tertulian de Bapt. c. VII.(3) Cu t6te acestea, chiar opiniunile theologilor Romani despre în

semnătatea acestor 2 lucrări în misteriul Mir-ungereî, suntu diferite. Unii admită aci de esenţial numai singură punerea mânilor; alţii numaî singură ungerea cu Mirii; al lil-lea opiniază, că şi una şi alta au aceiaşi putere, şi pentru aceia este de ajunsu a întrebuinţa s0u una sau alta; al IV-lea, în fine, unii recunoscu de necesare amendouă aceste semne la săvârşirea misteriuluî. (Vid. apud Perrone Prael. Theolog. de Confirmat c. III, n. 67; Klee. Kathol. 111, 169, Mainz 1845).

_

MISTERIUL MTR-UNGEREÎ 2 7 7

în sine cliarul luî Christos. (1). In fine, Papii Inocenţiu al 3-lea şi Eugenie al 4-lea, precum şi întregul Sinodti local, compuşii din Episcopî Apuseni, adunaţii la Mainz în anul 1549 (2), mărturisescti că locul pu- nereî mânilor chiar din timpul Apostolilor s’a înlocuiţii cu ungerea Miruluî, care prin urmare singură rămâne şi esenţialminte necesară în misteriii (3).

ΠΙ. însăşi lucrarea Misteriulul este ungerea crucişi cu Sântul Mirii a sciutelor părţi ale corpului. Aşa s’a făcuţii acesta lucrare din antieitate. Despre obiceiul de a unge crucişii cu Sântul Mirii amintescii Sântul Ambrosim (4) şi fericitul Augustin (5). Despre ungerea cu Sântul Mirii pe frunte, la urechi, nări şi degete vorbeşce pe largii Sântul Ciril al Ierusalimului (6). Despre ungerea franţei, a ochilor, a ure- chelor, a nărilor şi a gurel, mărturisescii Sin<5dele e- cumenice al Π-lea şi VI-lea (7). Despre ungerea generală a simţurilor şi a membrelor corpului vorbesce

(1) Epist. LXXII.(2) Apud Harduin. ibid. col. 2118.(3) Este o opiniune, care de şi particulară, merită a ’! da atenţiune,

anume : că punerea mânilor, prin care Apostolii la începută pogorau pe Sântul Spiritu asupra credincioşilor, în sensul strictă este nedes- fiinţatâ, şi că, şi pfină acum îşi are locul la săvârşirea misteriul ui Mir- ungereî. Căcî în însuşi lucrarea ungere! cu Mirii pe care Păstorul Bi- sericel o face cu mâna sa pe frunte şi pe alte părţi acelui botezată se cuprinde deja ei punerea acestei mân! care unge pe cel ce se unge. Prin urmare, Apostoli! alegendîi, dupe arătarea Sântului Spiritu, altu semnu pentru predarea darurilor charice celor botezaţi, nu au desfiinţată cu aceia pe cel din ’nainte semn, deasemenea alesă de Dumnezeii, ci din contră înţelepţeşte le-au unită pe amândouă. Opiniunea acesta se găseşte la sciitorul din Secul. V III—Beda (Asin. aim. XXIX ), si la scriitorul secul. V II I—Raban Mavru. (De instit. Cleric. Lib. I. c. XXVIII), precum şi la alţii.

(4) De Sacrament VI, c. 2, n. 7.(5) In Iohan. Tract. CXVTIL(6) Chatiches. ΠΙ, despre Mistcriî n. 4.(7) S. II, can. 7; S. VI. can. 95.

2 7 8 MISTERIUL MIR-UNGEREÎ

Sântul Etrem Şirul (1). Ast-fel cu Sântul Mirii se si_ gileză t(5te părţile principale ale omului, ca organe a tuturoru puterilor şi capacităţilor sufletului lui, şi totu-o-dată să întărescu cu puterile charice ambele părţi ce Ί compună. Este demnă de notată, că şi în societăţile antice neortodoxe ce există în răsărită precum : La Iacobitî, Copt! şi Armeni, Mir-ungere se face nu numai pe frunte, cum urmeză acum biserica Romană (2), dar şi asupra celor-l’alte părţi ale corpului omenescă (3).

IV) Cuvintele pronunţate la ungerea cu Sântnl Miră a sciutelor părţi ale corpului suntă : „Pecetia darului Sântului SpiritUu. Aceste cuvinte împrumutate din espresiunile Sântului Apostol Pavel, (2 Cor. I, 21—22), se şi întrebuinţeză în Biserică la săvenr- şirea misteriuluî Mir-ungerel din anticitate : amintire despre aceste cuvinte se p<5te vedea la Sântul Ciril al Ierusalimului, iar mărturii maî directe despre întrebuinţarea lor se potă vedea la Asteriu, Episcopul Amasieî, din secuiul al IV-lea (4), precum şi în al7-lea canonă al Sinodului al II-lea Ecumenică, ce s’a ţinută în acetă timpă. Acestă Canonă sună aşa : „Pre ceî ce din eretici se adaugă la orthodoxie şi la partea celor ce se mântuescă, îl primim după sciuta

(1) „Cu pecetea Sântului Spiritu suntu pecetluite t0te intrările sufletului teu; cu pecetea ungere! suntu pecetluite t0te membrele tale. Imperatorul, ca cum ar fi pusă asuprăţl scrisorea sa, punându pecetea de focu (Math. XII, 11: Luc. III, 16) ca să n'o cetescă streinii şi să nu conrupă scrierea" (Opp. Syr. T. II. p. 332).

(2) Uatheehismu. Roman. part. Π, c. 3, n. 23.(S) Asemăn, cod. liturg. T. IU, p. 83—-84. 111—112; Regula de

M ir-ungere a bisericeî Armene, ediţia de Iosif Archiep.- Απηέηϋ, S. P. B. 1798.

(4) Apud Phot Biblioth. cod. CCLXXI, col. 1499.

MISTERIUL MIR-UNGERLÎ

regulă şi obiceiti........................ΪΪ primim, pecet-luindu-î, adică ungenduK cu Sântul Mirii, maî ânteiu pe frunte, după aceea la ochi, la nari, gură şi urechi ; şi pecetluindu’î dicem : „P ecetea darului Sântului Spiritii“ . Iar aceea ce merită o deosebită atenţiune a n<5stră, este că, părinţii nu vorbescu de es. Noî hotărâm seu poruncim să pronunţaţi la Mir-uugere cuvintele : „P ecetea darului Sântului Spiritftu, ci numai le cit£ză, ca cu totul cunoscute şi de mulţii timpii în- buinţate la săvârşirea acestuî misteriii. Aceiaşi facu βέύ repetescii şi părinţii Sinodului al VI-lea ecumenicii (can. 95).

(Va urma)

t Silvestru B. Pitest£nu.

Oficiele ecclesiastice(urmare)

A DOUA PENTADĂ

I. ProtonotaruLDeja în primele secule ale chreştinismuluî găsimil notari

cari eraţi scriitori aî episcopului. Intre eî găsimil bărbaţi forte însemnaţi. Aşa s. e. Athanasie cel mare a fostti notarii al arhiepiscopului Alexandru de la Alexandria; Proclu, notarii al archiepiscopulul Atticu de la Constantinopol; Martirii Martiriu şi Marcianti, notari al archiepiscopulul Proclu de la Constantinopol. Ânteiulul între notari Ί s’a data numele de protonotariti, — unu nume care se da ân- teiulul notarii, care la sinode redacta protocolele şi actele

l· sinodale, şi citia actele.Practica posterioră bisericescă a daţii acestui oficiu o în

tindere maî mare si a-nume :y1) Protonotariul este însărcinaţii cu cancelaria episcopu

lui ; elil face corespondenţa acestuia cu personele de ranguri superiore şi cu autorităţile civile şi pune în formă oficială disposiţiunile episcopului.

2) El compune documentele relative la contracte, ven- dări, cumpSrătore, testamente şi alte afaceri bisericescî juridice. In legătură cu acesta stă :

a) instruirea şi esaminarea celor ce se consacră afacerilor bisericescî juridice (vouixot).

b) controlul ce el face de dou6 ori pe antl atâtti asupra activităţeî funcţionarilor supuşî luî, câtii şi asupra ordineî şi stăreî documentelor păstrate, spre a putea raporta Episcopului.

3) Precum în sinodele naţionale şi eparchiale, asemenea

OFICIELF. ECLESIASTICE 2 8 1

el este datorii a ţinea protocolele şi în adunările consiliului episcopal, şi în absenţa Chartofilaxul uî a investi decretele cu formalităţile cerute sau a Ie şi compune.

4) Când săverşesce Episcopul liturgia, el I oferă apa sânţită în timpul înălţărel şi portă dicheriul.

II. Canstrisiul.însemnătatea acestui oficiu pe care Ί găsim ânteiu in do

cumentele posteriore, şi care de obiceiu era administrata de unti diacon, este unii oficia maî multa liturgicii. In acostă privinţă Canstrisiul este datorii :

a) a pătsra vestmintele archieresc! ale Episcopului;b) a îmbrăca pe Episcopul cândti slujesce ;c) a cădi;d) a face stropirile liturgice.

III. Referendariul.Deja a sesea novelă a imperatoruluî Iustinian cerea ca

Episcopii şi respectivQ patriarchil să adreseze dorinţele lor capului Statului prin unu deosebiţii demnitarii bisericescO al Patriarchuluî, adică prin Referendariu, care aduce şi respunsul respectivii. In acestii sensQ dar, oficiul acesta ar fi trebuinciosil numaî la Bisericile patriarchale saO autocefale; catalogele bisericesc! însă presupund asemenea referendariî şi la tote bisericile Episcopale, atribuindu-le datoria de a fi mijlocitori între Episcopul şi autorităţile civile, comunicând acestora disposiţiunile, verbale sau scrise, ale Episcopului.

IY. Logothetul.Varietatea datorielor ce se atribuescQ Logothetul ui se es-

plică prin acesta că catalogele bisericesci Ί atribuescQ adesea multe din datoriile ce incumbă logothetulul civil. Special datoria logothetulul bisericescO este :

1. a controla tote socotelele din eparchia respectivă, în particularii cele relative la veniturile episcopale. Găsindu-le corecte, elQ le confirmă prin aplicarea sigiliului.

2 8 2 OFICIELE ECLESIASTICE

2. a seconda pe P rotecd icu l în esercitarea jurisdictiuniî sale.

3. a păstra sigiliul episcopal, cu care sigileză şi actele episcopale, in tru câtti acesta nu atacă drepturile Chartofilaxuluî.

4 . a face către poporti d iscursuri catechetice.5. a nota sărbătorile bisericescî.6 . a ţinea, la liturgiile solemnele, discul cu anafură, când

o îm parte Episcopul.

Y. Hypomneniatograpliul sau actuarul.A ctuarul B isericeî se consideră în generalii ca unii ajutorii

a l pentadeî a doua. Dar special elu este destinaţii, cum o arată şi num ele sfitl, să fie ajutorul lu î Chartofilax, pe care ’lu înlocuesce, în lipsă-ϊ, în ţinerea protoc61elor. Actuaril pe lângă bisericile patriarchate sati metropolitane au a face protocolul la alegerile Episcopilor.

A TREIA PENTADĂ

I. Protecdicul.Despre elu am vorbiţii maî susii (ânteia pentadă No. 6).

Π. Hieromnemon.Oficiul Hieromnemonuluî maî ’nainte era pusii înaintea

oficiului Proterdiculuî, maî târditi. însă s’a pusii în urma acestuia din causă că, neavendii venituri mari, nu prea era căutatU, şi al doilea din causa însemnătăţii crescende ce a dobândiţii Protecdicul.

Oficiul acesta era administraţii, ca şi acel alţi Constrisiului de unii Diacon, putea însă se fie şi unii presviteriî. Atribu- ţiunile sale se referă la liturgia, şi anume elti are :

1. A conduce ceremonialul la hirotonii precum şi la alegerile de Episcopî şi a primi de la aceştia mărturisirea de credinţă.

2. A ţinea gata textul rugăciunilor ce avea să cităscă E- piscopul la serviciele bisericescî.

3. A face preparativele pentru Sânţirea bisericelor şi a da

OFICIELE ECLISIASTICE

Episcopului documentul ce se închide cu acesta ocasiune îm preună cu Sântele moşte.

4 . A păstra cartea rituală cea mare, care era sigilată de către clerul catedralei, şi a veghia se nu să facă vre-o schimbare într’ensa.

5. Deca Hieromnemonul este unu presviter, elU pote, dupâ unele cataloge bisericescî, pe câtu timpii scaunul Episcopal este vacanţii, să severşescă sânţirl de biserici, avendii intr a- cesta ordinul patriarchuluî şi consimţimentul clerului.

6. A pecedui pe anagnoştl.

III. Epigonaton.Acesta oficiu, administratu de unu diaconU, consistă în-

tr’acăsta, că diaconul ajută pe Episcopul la îmbrăcarea veştmintelor archierescl şi anume la punerea epigonatiuluî. La împărţirea eucharistiel el ţine discul cu anafură.

IV. Hyporancmon.El înregistreză tote afacerile şi memoriele care se aducă

înaintea decasteriulul episcopal şi le aduce la cunoscinţa Episcopului şi a autorităţilor subordinate.

Unele-orl acestă funcţiune se confundă în catalogele bisericescl cu oficiul Hieromnemonulul.

V. învăţătorul bişerieeî sau theologul.instruirea poporului în înveţăturile chreştine prin discur

suri aparţine la dreputurile şi datoriile esclusive ale Episcopului, şi trebue să se facă cel puţintl la dilele de sărbători şi Duminicele (Can. 19; Laod. can. 19 Trull.). Episcopul însă are puterea a însărcina cu acesta, şi mal cu deosebire cu esplicarea Sântei Scripturi, presviter! capabili din eparchia sa, cari împlinescii acestă sarcină numai ca locoţiitorl şi în numele Episcopului. In acestă privinţă trebue să fie reser- vatn pentru unti asemenea presviterii, dupS disposiţiunea imperatorulul Alexie I Comnenti, unti scaunO în Biserică, imediaţii lângă scaunul Episcopului, pe a căruia persona el o represintă ca învăţătorii. Atribuţiunea sa este de a es-

2 8 4 OFICIELE ECLESIASTICE

■

plica Evangelia, Apostolul şi Psaltiria, şi totu-d'o-dată a inspecta scola episcopală şi a conduce instrucţiunea acelora carî se consacră funcţiunii de predicatorii.

Unde trebuinţa cere, sad se instituescQ mal mulţi învăţători aî Sântei Scripturî, saa se însărcinedă fie-care din eî cu o parte a materiei destinate pentru esplicaţiune. In acestă privinţă vedem că în catalogele Bisericesci suntu notatl:

i . în vă ţă to ru l sail p r ed ica to r u l E vangelist; 2. învăţătorul A posto lu lu i; 3 . în v ă ţă to ru lp sa lt ir e i ; 4. P red ica toru l.

O F I C I E L E M I C I

Pe lângă menţionatele cincî-spre-dece oficii m ari ale cho- rulul drepţii, mal esistă dou6 mici pentru serviciul Bisericeî şi anume : oficiul archidiaconulul şi acela al diaconului al douilea, care însă fiind mărginite numai în serviciul interior al Bisericeljnu suntii trecute în catalogele bisericesc!.

I. Archidiaconul.Posiţiuuea ce o ocupa în cele d’ânteia secole ale Biseri

ceî Archidiaconul, numiţii şi Protodiacon, a perdutil mult din însemnătatea sa prin acesta că multe din atribuţiunile archidiaconulul ati trecutti la oficiele bisericesc! ce s’aa introdusa mal târdia. Aci aparţinea între altele :

a ) jurisdicţiunea în certele mal puţinii importante ale diaconilor;

b) representarea Episcopului la si node;c ) activitatea sa la formalităţile sinodelor.Acdstă restricţiune a atribuţiunilor archidiaconulul a fost

m al aleşii provocată prin escesele ce adesea ’ş! permiteaO el din causa influenţei prea mare ce el aveail în urma fa- vorel de care se bucuraţi pe lângă Episcopii. Ast-fel cu timpul, atribuţiunile archidiaconulul s’aa redusa în urmă- torele puncte :

l El are, însă numai în Biserică, ânteiul ranga între cel- l ’alţl diaconi, chiar daca aceştia ar posede funqiunl superiore.

OFICIELE ECLESIASTICE 285

2. Când slujesce Episcopul, el stă lângă densul ca ajutor şi citesce Evangelia.

3. In fine, el presintă Episcopului pe aceia cart voescu a primi diaconatul saO gradele inferi6re.

II . Al doilea diaconii.La bisericile mal mari, pe lângă archidiaconul este şi un

al douilea diaconii, care Ί suplinesce în lipsă-ϊ. El se deosi- besce însă de ceî-l’alţ! diaconi (κοινοί διάκονοι) numai întru câtQ el ocupă cel d’ânteiO loc între eî, fără a se lua în con- sideraţiune vechimea chirotoniel. Ca deosebite servicii liturgice ale sale să indică în cărţile bisericesc! : acclamaţiu- nile către regi şi patriarch! dupfi intrarea mare; cetirea Evangelie! la procesiuni; aprinderea cădelniţe! la încoronarea imperatoruluî, şi în genere îngrijirea servicielor ce nu le pote îndeplini în momentul liturgieî.

(V a u rm a). Z o t u .

Diaconesele creştine

Unti studiti minuţiosti asupra institutiuneî din Biserica creştină a diaconeselor ni oferă unti. interest! particularii. Desfăşurându acesta instituţiune din Biserica creştină antică, ηοϊ sperămti, că vom umpleao lacună simţită în cadrul cunoscinţelor teologice, de care dispune literatura nostră eclesiastică. De altă parte, suntemti convinşî, că cunoscerea nature! şi a caracterului acestei instituţiunî va proaduce servicii considerabile pentru persdnele, care se destină şi la noi, spre a se face de bună voie servit<5rele omenire! suferinde. Aici nobilele suflete ale surorilor ndstre de charitate voru găsi modelele de imitatti, iar Dumnedeii, principiul lege! morale, şi dătătorul de totii binele, li va recompensa multele şi marile sacrificii, ce proaducti cu plăcerea devotatului pre altarul patriei.

Diaconesele (a) din Biserica creştină antică eraţi nisce femei, care se alegeti de adunarea creştinilor şi apoî se sânţiaii. Ele în Biserica creştină compuneti unti ordinii a parte, sub denumirea de τάγμα seu ordo — ordinul diaconeselor.

(a) Numirea Διακόνισσα vine dela vorba Διάκονος =servitorii, şi însemnezi femeia diaconului, seu o servitore comună a Bisericeî. Cel vekî derivaţi vorba Διάκονος de la διά = pentru şi κονις = prafu; în totul, omul, seu femeia, ce ştergea seu mătura praful; adecă servitorii.

începutul ordinului diaconeselor în Biserica creştină se confundă cu timpurile Apostolilor. Despre diaconese menţioneză Apostolul Paul în epistolele către Timoteî şi Romani. Aşa în epistola întâia către Timotei, Apostolul se ecsprimă : „Văduva săse a ld ge nu maî puţinii de şese-decî anî, carea a foştii femele a unui bărbaţii. Intru fapte bune fiind recunoscută; adecă, de a crescuţii fii, de a îngri jitii de streini, de a spălaţii picidrele sânţilor, de a aju- tatii pre ceî întristaţi, şi de a foştii urmâtore la t<5tă fapta cea bună“ (a). Deşi Apostolul în acestii locii nu întrebuinţeză vorba de diacon£să, dar prin vorba de „văduvă" el anume înţelege aici pre diaconesele Bisericeî creştine; căci în acelaşi capitul la versetele 3— 8 se ocupă de femeile, ce, avendu bărbaţî, aii rămasti cu copii, şi li prescrie şi acestora regule de conduită. Pre longă aceste, din vorba καταλεγέσ^ω = săse alege, întrebuinţată aici de Apostolul, precum şi din atribuţiunile, prescrise acestor văduve, se vede destul de clar, câ aici e vorba despre diaconese, seii acele văduve din Biserica creştină, care, fiindii libere de îngrijirea copiilor lor, eraii puse în serviciul tuturor credincioşilor. In fine, dela interpretaţiunea acestui locii a A- postuluî cu contecstul Scriptureî să trecemii şi la autorităţile vekî eclesiastice, care cu t.6 ta ocasiunea au vă(Jutii în termenul de „văduve “ din acestii locii al Apostolului Paul pre diaconesele Bisericeî creştine. In canonul LXXIV, iar despre alte ediţiunî LXXIX, care face parte din caninele, cunoscute cu numele de „candnele arabice" şi pre care mulţi le înterca-

DIACONESELE CREŞTINE 287

288 DIACONESELE CREŞTIN E

ldză între candnele sinodului întăiu ecumenicii, se (Jice a p ria t: „Diaconesele trebue să se alegâ din a- cele femei, care . . . aii dela nascere ş6se-deci auî, dupre cum a stabilitii fericitul Paul". Teodosie celii mare stabilesce aceiaşi etate pentru diaconese, şi apoî adaugă : „conformii cu disposiţiunea clară a Apostolului Paul" (a).

In alţii locii Apostolul Paul menţioneză de diaconese cu numele lor propriii, când se ecsprimă : „Vg recomandii voî pre Fiva, sora n<5stră, carea este dia- conesă a Bişerieeî din Kechrees " (b). De aicî se vede clarii, că pre timpul Apostolului Paul esista ordinul diaconeselor în Biserica creştină, şi că Fiva era una din aceste diaconese. Origen, interpretândii acestii versetii, se ecsprimă : „Acestii locii cu autoritatea apostolică confirmă ideia, că la serviciul eclesiastică erau aplicate şi femeile". Iar St. loan Chrisostom adaugă : „Numind’o pre dînsa (Fiva) diacon£să, el (Paul) cu acesta n determină funcţiunea «= ά ξίωαα.

După Apostolul Paul, despre diaconese vorbesce St. Ignatiu, purtătorul de Dumnezeii. La finele epistolei către Smimeni el (Jice : „salutii pre fecîorele numite văduve", (c). Feci<5rele nu put£u să fie numite veduvele, propriii <Jise, dăcă acestă vorbă nu era luată cu sensul, de a înţelege pre diaconesele, care la autorii veki bisericescî se numeseti fore dis- tincţiune, „veduve" „fecidre" şi alte ori „diaconese".

(a) Sozom. Hist, eccles. Lib. VII, cap. 16. Codec Theod. c. XXVII, De Episc. et cleric. Sinod. VI ecum. can. XL. etc.

Anticitatea in stitu ţiu ne î diaconeselor în B iserica de Oecidentu se atestă de Tertulian, când se ecsprima : „Nunta adoa este neconforinâ cu demnitatea credinţei, fiind-că ea se opune san ctită ţe i, dupre cum arată apriat disciplina eclesiastică şi ordinul Apostolului, care iuterdice a preşedea (a fi E- piscopfi) celor, ce au fostu însuraţi de do6 ori, şi nu permite văduvei a s e a leg e în ordinii, (adlegi in ordinem) decă ea na avuţii unii singurii bărbaţii “ (a). Tertulian sub numirea de ordin aici înţelege pre diaconese; fiind că în Biserica antică nu ecsista alţii ordinii, în care intrau femeile, afară de al diaconeselor, dupre cum ni prob^ză s-tul Epifanie (b).

Nu numai autorii creştini ni atestă anticitatea diaconeselor, dar klar şi păgânii aveţi cunoscinţă despre ecsistenţa unei asemenea instituţiunl în Biserica antică. Plinie celu tîngrti, locoţiitorul Bitiniel, într unii referaţii al Iul către împăratul Traian, vorbindii despre creştini, se ecsprimă : „ca să potii cun<5sce totii adevărul, eti am credutu de cuviinţă, ca să supună la interogatoriu pre doe servit<5re, care la dînşil se numescă „ministrae“ ; adecă diaconese “ .

Despre diaconese se menţioneză în constituţiunile apostolice, în canonul al XIX-lea al Sinodului întâiu de Nicea, la St. Epifanie şi alţii. Şi în genere vorbindii, găsimii atestaţiunl despre ecsistenţa diaconeselor la autori ρδηδ în adoa jumătate a secului al X V I; despre care mal jos.

Respectiv de locul, unde pentru prima dată s'a ivită instituţiunea diaconeselor, precum şi de mobi-

Dia c o n e se l e c r e şt in i·: 2 8 9

(*) Tert. l ib . I a d . uxor. c a p . V I De e x h o r t , c o n e tit . c a p . X I I I . (b ). E p ip h . H a e re e . L X X I X . C e U y r id . η . IV.

DIACONESELE CREŞTINE

1 urile, ce ati provocat’o, citatele dc maî sus, precum şi altele, de care maî dispunemii, nu ni respundu îu modîi precisă. Cu t(5te aceste, noî 111 mo du genericii afirmămu, că înstituţiunea diaconeselor a trebuitti sa şî aibă. locul, maî ales în Bisericile, formate din creştiniî dintre păgâni. Aici necesitatea unor servitore ale cuvântului luî Dumnedeu era mult maî simţită, de câtii în Bisericile, compusc cu creştini dintre Iudeî ; şi acesta o (Jicemă, fimdându-ne pre considerentul, că femeia păgână era mulţii maî limitată în drepturile s£le, atât sociale cât şi familiare. Femeia păgână nu se bucura nici de consideraţiunea de omu (a) şi în ghineconiticele femeescî nu era permisii, de a străbate nicî unii bărbaţii streinii; în ore-ce femeia iudeiă tot-de-una putea sta faţă în faţă cu bărbatul, fore de a da locii la cea maî mică bănuială. De aceia 110Ϊ ne nnimii cu opiniunea luî Groţiu, care se ecsprimă : „In ludea diaconii au pututii servi şi femeilor, fiind că intrarea la femeî aici era maî liberă, de cât 111 Grecia, unde pentm bărbaţi nu eraliberii srhineconiticul. Cu modul acesta, continuă Gro- . ®ţiti, Bisericile în Grecia aii avuţii necesitate de co- lucrarea femeilor" (b).

Tot cu consideraţiimî generice noî putemii să re- solvămu şi cestiunea, relativă la motivele, ce aii provocaţii la începută formarea instituţiuneî diaconeselor. Noî credemă, că necisitatea pentru întreţinerea văduvelor, ce căd^ă în sarcina Bisericilor, a provo

ca) „Mulieres non sunt homines — femeile nu suntu omeni“. A- conta era principiul anticitâţei, care regula relaţiuuile dintre bărbaţii şi femeie ia păgâni. Zimmerman. De presbiteris et presbiteressis.

(b). Hugo Gro ti us Coment. în Rom. XVI, 1.


catîi şi formarea instituţiuneî diaconesclor. E prea adevărat, în Biserica de Ierasalem serviciul îngri- jire î văduvelor şi a l meselor era în ere dinţaţii diaconilor, aleşi pentru acestii scopîi (a) ; dar numeral diaconilor în Biserica antică era torte limitatu, şi el nu trecea preste numeral de şepte, k'iar în Bisericile cele mari. Cu răspândirea însă a creştinismului între păgâni serviciul diaconilor, adusu femeilor, fie la mese, seu în propagarea cuvântului lui Dumnedeu, putea să pară straniu, din causa datenelor societăţilor păgâne. Pre lângă aceste, în tote Bisericile îngrijirea femeilor bolnave reclama servitori de acelaşi secsii. însuşi botezarea femeilor, esecutată în Biserica primitivă numai prin afundare, cerea colu- crarea unor persdne, care într unii modii maî convenabilii puteti. să îngrijască de efectuarea actului. In fine, Biserica creştină antică se ocupa în modu specialii de predicarea Evangeliei, şi pentru acestii scopii eraii indispensabile femeile, maî ales când caşul se petrecea cu femeile păgâne. Noi scimu în modii positivii, că Apostolii însuşi sa ii serviţii de femei în respândirea cuvântului lui Dumnedeu. A- postolul Paul nu arare-orî menţioneză femei, „ care se ostenescii în Domnul" şi le numesce pre nume, ca Trifina, Trifosa, Persida, Maria, mama lui Ruf, Pris- cila, Evodia şi Sintichia, care făc&u parte din Biserica Filipenilor, şi despre care Apostolul (lice, cii „ele s aii ostenitii cu dînsul în actele pietăţeî* (b). Climent Alecsandr^nul atestă, că apostolii, în timpul călătoriei lor, duceti cu sine femei, care se oste-

292 DIACONESELE CREŞTINE

niaă în actulpredicarei cuventuluî lui Dumnezeii şi prin dînsele predica Domnului se respândia între femei (a). La începutii, când numeral creştinilor era limitată, şi Bisericile încă, nu primise o organipaţiu- ne definitivii, serviciul diaconeselor îlă puteă efectua femeile, care se păreă maî apte pentru caşurile ce se presentaîi. Când însă serviciele din Biserica creştină aii deveniţii maî multe şi maî varii, atuncî a trebuită sase simtă şi necesitatea unei instituţiunî, care ar fi esecutatu serviciile cuventuluî luî Dumnedeu într’unti modti regulată, şi anume aicî a trebuită să-şî aibă locul şi instituţiunea diaconeselor.

Ordinul diaconeselor, dupre cum se p<5te conkide din epistola către Timoteî, s’a compusă la începută din femeile bătrîne, fore de mijldce, a cărora întreţinere cădea în sarcina Bisericilor. Dar, când înt<Sr- cemti atenţiunea ndstră asupra zelului vekilor creştini, trebue să recun<5scemă, că afară de femeile bătrîne şi lipsite de mijl<5ce, în ordinul diaconeselor intraă maî multe femeî, care aveă averile lor propriî, şi care întrebuinţau aceste averi în profitul serviciului eclesiastică, dupre esemplul femeilor evangelice, care „ serv^ u M ân tu itoru lu i c u a v e r i l e lo r u (b).Era prea de ajunsă, ca aceste femeî să fi întrunită condiţiu- nile serviciului diaconieî şi atuncî etatea nu putea să fie o pedică pentru intrarea în ordină. Fiva, despre care am menţionată maî sus, precum şi Mariama, despre carea menţioneză Apostolul totă în epistola

(a). Strom. Tom. III, pag. 448. „Ca pre niece surori, conduceu nisce femei, care erau colucrătore respectiv de femeile, ce remânâu pururea în casă, si prin care femei înveţătura Domnului se Introducea fore dificultate şi în ghineconiticu“.

(b) Luea. XVIII, 2, 3.


către Romani, şi care ati foştii dintre primele diaconese, nu semena a femei săracă, şi nici în etate de şese-Clece anî 5 căci pre Fiva, Apostolul o numesce soră a Apostolilor, şi apoi adaugă : „ că şi a- căsta a fostu ajutătdre multora şi mie însumi" (a). Kiar Teodoret, vorbindii despre Fiva, fiice, câ Apostolul Paul a fostu găzduită în casa eî proprii, de câte orî venia în Corint. De unde resultă, că kiar pre timpul Apostolilor, avendu-se de basă preseripţiu- nea, relativă la etate, se faceti escepţiunî pentru persanele, ca re întruniau condiţiunile m orale, ce ru te de serv iciu l diaconiel.

Imediat după timpurile apostolice, ordinul diaconeselor se compunea maî mult din femeî văduve, fbre ca tot-o-dată să fie depărtate din ordinii şi acele femeî, care încă nu întrase în căsătorie. Aşa la scriitorii seculelor al Π, Π Ι şi IV-lea de ordinarii diaconesele suntii numite, dupre esemplul Apostolului Paul, „văduve", şi serviciul şi ordinul lor „văduvie" „trepta văduviei" (viduatus, gradus vidualis) (b) Şi a- cesta dovedesce, că în ordinul diaconeselor fiind mat multe văduve, ele aii determinaţii cu sine şi numirea ordinuluî. Pre longâ aceste, în constituţiunile apostolice, pe care sciinţa le atribue secuiului al Ill-lea , seu începutului secuiului al IV-lea, se dice apriat: câ diaconesa p<5te să fie „văduvă diutr’o singură căsătorie, credinci(5să şi stimabilă11 (c). La finele secuiului al IV-lea, întâlnim disposiţiunea imperială, prin carea se înlătură dela serviciul diaconieî femeile ne văduve,

(a) Rom. XVI, 2.(b) TertuL De velaaid. virgin. IX.(c) Const, apost. lib. VI, Cap. 17,

DIACONESELE CREŞTINI·

şi ordinul diaconeselor se limit£za numai între femeile, care au foştii măritate şi cape aveii şi copii, lmpera- torul Teodosie stabilesce : „să nu se sânţiască diacon 6să nicî o femeie, d6că ea nu are copii“ (a).

Cu t<5tă restricţiunea imperială, de a nu întră între diaconese, de cât numai femeile văduve, usul de a se compune ordinul diaconeselor din tote femeile, care simţiaii asupră-le kiemarea divină, era aşa de puternicii, că noî întâlnim ii în acestii ordinii femei, care erati „feci<5re“ şi acele, care părăsise vieţa conjugală prin consimţământul comunii, şi devenise diaconese, numaî după ce soţul eî se râdicase pre treptele maî înalte ale ierarchieî. Astii-feliii, că stabilindu o regulă generală, putemii să admitemii, că în Bisericile primitive ordinul diaconeselor se compunea din „ve- d u v eu, y,feci0reu şi „femeV d e a le E piscopilor.

Tertulian, conform practicei din Biserica occidentală şi în virtutea prescripţiuneî Apostolului Paul (b), mustră pe unti Episcopii, care şi-a permisii, de a admite în ordinul diaconeselor pre o fecidră. Elii cu a- cestă ocasiune se esprimă: „Εύ sciti, că într unii locii, în numărul „văduvelor" este admisă o fecidră nu mai mare de doă-<jlecî ani. Decă Episcopul i-a a- rătatii aceştia o condescendenţă, altul, din respectul către disciplină, datoresce să insiste, ca în viitorii să nu se mai întâmple în Biserică astii-feliii de minunăţii" (c), Şi că presbiterul Cartagenei are în vedere anume posiţiunea familiară a aceste diaconese, şi nu etatea eî, se vede din următ<5rele

(a) Codex Theqd. I. XVI, tit. 11.(b) Timot V, 9— 15.'(c) De Veland. virgin, cap. IX.

vorbe, pre care le adaugă imediaţii : „feci<5ră ve- duvă, ce pote fi mai curioşii, de cât acesta ? . . .Ea negă şi una şi a lta ; ea negă şi aceia, că este fecidră, căci ea se considera ca veduvă, şi aceia, că ea este veduvă, căci ea se numesce fecioră“ (a). Acesta a fostă practica din Biserica de Cartagena şi kiar cele mai multe din Bisiricile occidentale.In Bisericile de Orientii însă întâlnimă nisce fenomene, cu totul opuse acestei practice. Aicî, în ordinul diaconeselor se permitea a intra atât văduvelor, cât şi feci(5relor. In Biserica de Smirna Sântul Ignatie, purtătorul de Dumne<Jeă, nu se scanda- liseză, ca Tertulian, de presenţa feci6relor în ordinul diaconeselor. „Salută pe feciorele, numite văduve “, cjice el la finele Epistoleî, către Smimeni (b). Coteleriu, interpretândă acestă locă din epistola Sântului Ignatie, dice, că Sântul Ignatie numesce pre aceste feci<5re văduve, fiind că ele se aflau în ordinul diaconeselor, seu al văduvelor. Cu răspândirea spiritului ascetică din Biserica creştină, feci<5rele aă începută a fi preterite în ordinul diaconeselor. In constituţiunile apostolice feciorele suntu puse la primul plană, iar văduvele se vădă numai tolerate. „In diaconese trebue săse alegă feciiSrele caste, şi numaî după aceste văduvele “ (c). Pre timpul luî Sozomen sânţirea fecicVrelor în diaconese era aşa de usitată, în câtă el, vorbindă despre : „Necareta din Bitinia, feci<5ră din familia Eupatri- dilor (nobililor) Nicomedieî, care era renumita prin

lv; ________________________ UfACONESEI.I. CREŞTINE ________ 29 5

(a ) T e rţ . lo cu l c ita ta .(b) S. Ignat. loc. cit(c) Const, ap. lib. VI, cap. 17.


feciorie şi vieţă virtudsă, cjice, că na voiţii sa. între în trepta diaconeselor, numaî pentru modestia şi pietatea eî, deşi Sântnl loan Chrisostom, fiindii atuncî Ar chiepisc opu de Constantinupolti, nu o- dată a îndemnat’o la acesta" (a). In secuiul al IV-leao feciorâ cu numele de Lampadia, a fostu supe- ridra ordinului diaconeselor, dupre cum ni spune Sântul Gregoriu Nisenul în biografia suroreî sele Macrina : „Presidenta în ordinul feciorelor era Lampadia, carea avea trepta de diaconesă". (b). Alăturea cu Lampadia şi alete diaconese dintre feci<5re, noî întalnimii în Biserica din Orientti şi diaconese dintre văduve. Olimpiada, Dionisia, Ra- degunda şi altele erau. diaconese dintre văduve, şi erau alese conform disposiţiuneî imperiale, menţionate maî sus. In genere vorbimu practica şi disciplina eclesiastică din primiî seculî aî creştină- tăţeî ne autorisă să stabilimu, că în ordinul diaconeselor din aceste timpuri întraU f&ră distincţiune fem ei dintre fe c iâ re ş i văduve, dupre cum atestă şi Sântul Epifanie : „diaconesele suntu . . . . seu văduve din nunta întâia, seu feciore permanente" (c). Tot acesta se observă şi pe timpul luî Iustinian, când acesta stabilesce : „în diaconese trebue săse introducă seu feci<5re, şeii văduve din nunta întâia" (d).

Atrea speţă de femeî, care aveu dreptul la intrarea în ordinul diaconeselor, eraţi femeile acelor per-

(&) Iiist. ecclis. lib. Π, cap. VUI.(b) Greg. Nyseen. T. I Vita Macrin.(c) Exposit. fidei nnm. XXI.(d) lust. Novell. VI, cap. 6.


s<5ne, care primiau o treptă ierarcliicâ maî înalta. In antieitate se întâmpla fdrte des, ca persdnclc, ce ocupaţi o treptă ierarcliică, să renunţă la legăturile vieţeî conjugale. Astii-feliii de ecsemple întâlnimii în Bisericile de Occidentii. Câte o dată soţiî, fdră ase devorţa, se învoiaii, ea, trăindii în aceiaşi casă, să renaână privaţî de relaţiuuile conjugale ; alte-ori se devorţaii şi tot-o-dată trăiau separaţii ; şi în amân- doe caşurile consimţimentul mutualii era indispensabilii. Femeia, ce primia o treptă eclesiastică, ca acea a diaconeselor, se numia relicta—lăsată (a) A- ceste persane, decă întruniaii şi cele-lalte condi- ţiuni de admisibilitate, întră în ordinul diaconeselor. Astii-feliii de diaconese se observă în Biserică fdrte de timpuriu, şi ele eraii considerate, ca adeverate văduve. La finele, seu celii mult la începutul secuiului al Ilflea, avemii diaconese dintre femeile demnitarilor bisericescî, pre fericita Tima (Timo), femeia luî Temistagor, sacratii diaconii de Episcopul Tesaloniculuî Aucsibie. In acta sanctorum despre Tima se dice : „După aceste, Temistagor, fratele s-tului Aucsibie, s a duşii în Soios (Cipru) cu femeia sa, fericita Tima ; ea dupre virtuţile ei era de admiraţii. Când eî aii întratu în Biserica, saii înbrăţişatu şi mulţii sau bucuraţi! pentru întâlnirea acesta. Ci aii foştii luminaţi cu Sântul botezii în numele Tatăluî şi al Fiiuluî şi al Sântului Spiritii. S. Aucsibie a sânţitii pre fericitul Temistagor diaconii, iar pre femeia lui diaeon^să. Căcî, după primirea sântului botezii eî u'aii mai

(a). In practicatele sinodelor locale din B isericile Apusului întâlniimi ecepresiunile „Belicta Episcopt, prcsbytori, diaconi, hypudiaooni·*.

DIACONFSEI.E CREŞTINE

greşiţii, şi au. foştii între dînşiî ca nisce fraţi “ (a) Pre longă Tiina, noî seim ii şi pre Teosevia, femeia luî Gregorie Nis&ral, carea după rădicarea luî Grigorie la tr£pta de Episcopii, Teosevia a devenită diaconesă. (b).

Nu se scie, cât a durată acestă datină şi cât era ea de respândită ; scimă numaî, că la finele secululuî al VII-lea, femeile, acărora bărbaţi de- veniaă Episcopî, şi care remâneu libere de legăturile conjugale, eraă admise în ordinul diaconeselor, decă se constataă, că sântă demne pentru acestă serviciă, Canonul XLV 111-lea al Sinoduluî de Trula stabilesce faţă cu femeile, a cărora bărbaţi aă devenită Episcopî: „Femeia celuî rădicată la tr^pta episcopală, prealabilă separându-se de bărbatul eî, după chirotonia luî în Episcopî, ea trebue să între în m0năstire“. Cu modul acesta noî avem şi atreia clasă de femeî, care compuneu ordinul diaconeselor şi a ceste eraU fem e i le c le r ic i lo r , deven ite E piscopî, ddcă întruniaU ş i c e le - l-a lte con diţiuni, d e adm isibilitate.

Cuventul, pentru care nu eraă admise între diaconese şi femeile cu barbaţî, nu p<5te fi, dupre cum credă unii (c), direcţiunea ascetice, ce f<5rte de timpuriă se introdusese în creştinismă. Din contra, raţionamentul acesteî interdicţiunî se vede

(a) Aeta sact. Antverp. 1746. 19 Fevruar. vit S. Avxibil. Despre Aucsibie scimu. că a muritu în anul 102 ; prin urmare acestii actu, atrebuitu săse petrăce la finele secuiului I, seu începutul celui al 11-lea.

(b). Greg. Nazian. Ep. XCV. T. I.(c) Aici noi înţelegemu pre acel protestanţi, între carii Pome, (Die

Anfănge der christlichen kirche una ihre verfassung), şi carii pretindu, că fecidrele în ordinul diaconeselor erafi preferite pentru „direcţiunea falsă asceticu “ din creştinism a.

DlACONESF.f.T CREŞTINE 299

maî m ult îu dificultăţile serviciului diaconeselor, care dificultăţi nu puteti fi suportate de persanele, ce aveti asupră-le şi sarcina conjugală, unită cu îngrijirea de copii. Ac&stă opiniune a n<5stră, în ce privesce ne admisibilitatea femeilor măritate în ordinul diaconeselor, o fundămu pre unti decretti al Imperatoruluî Teodosie celti mare, carer stipu- Mză: „femeia, care voîesce a deveni diaconesă, este datore să-şî punS tutorti copiilor eî, d6că etatea lor reclam ă acestă, îar averea să o încredinţeze 111 mâna dmenilor de încredere" (a).

(Va urma) Ârchiin. Genadie En&cânii.

(a) Cod. Theod. T. VI lib. XVI. tit- 11, Icx 27

Despre naşii în botezu.

Obiceiul de a cere de la aceia cari se boteză câte unii naşti, care se garantele pentru buna credinţă şi viaţă a lor, este forte vechii! şi ajunge pene la timpurile apostolice, linii vedQ deja în persona apostululul Andrea ântâiul naşii badându-se pe loan I, 2 : «Ş i (Andrea) l’a adusil (pe fratele sea Simon) la Iisus.» Incontestabil însă este, că institu- ţiunca naşilor este cel puţin tota aşa de vechiă, ca şi botezul copiilor mici. Este evidenta că copiii mici nu puteau să viă singuri şi să ceră botezarea lor, prin urmare, sati trebuia să remână nebotezaţl, saa trebuia să fie cine-va care să-l aducă la boteza şi să ceră pentru el harul sacramental ( O ffe r r e a d baptismmn, a d p ercip ien dam sp ir iţua lem g ra - tiam), care s6-l ţiă în braţele sale în timpul botezului (g estu r e m an i bus, ten er e in baptismo, su p er fo n tem in u ln is tenere), şi care, dupe cofundarea lor în apă, să-l ridice şi să-l pri- mescă (su s c ip e r e a fo n te , a Sacramento baptismate, ex sacro

fo n te ) , d e baptism o ; d e sa c r o fo n te f i l i e s sp ir itu a liter suscip e r e ; e lev a r e d e sa cro fo n te ) . Apoi afară de acesta, cel ce se boteza, trebuia să depună mărturisirea credinţei sale şi să renunţe la diavolul şi la operele Iul şi la cultul Iul şi la tota pompa Iul. Dar acestă mărturisire şi renunţare era imposibil să o facă copiii; era deci necesara, ca să fie cine-va care să mărturisescă şi să respundă în numele copilului şi să făgăduiescă în locul Iul, căcî alt-fel ar fi fosta trebuinţă să schimbe orînduiăla botezului păzită la botezarea copiilor. Dar Biserica, admiţendu ca la boteza să răspundă naşul în locul copilului, n’a avuta numai în vedere ca să se păstreze tipul saa formele obicinuite ale celebrării acestui sacramentO, ci a căutata de la începută a satisface şi o altă trebuinţă su-

DESPRE NAŞII î n BOTEZC 301

perioră şi maî profundă. Biserica considera ca o datoriă a eî a boteza numaî pe acel copiî, despre care se putea crede că, rămânendu în viaţă şi crescendo, vor avea o educaţi- une chreştină şi vor împlini promisiunile date la botezti; şi de aceea dar ea considera representaţiunea copilului la botezi) prin naşti, ca unu fel de garanţia din partea acestuia; ea privia pe aceia cari daţi răspunsurile în numele copilului (responsores) ca responsabili şi garanţi (sponsores, fid eju ffo - res). Cine aducea unti copil la botezti, cine cerea botezul pentru unu copil şi Ί representa la celebrarea sacramentului cu mărturisirea şi cu răspunsurile, lua prin acesta asu- pră-şî o grea răspundere şi îndatorire înaintea lui DumneêO, a Bisericeî şi a copilului. El garanta pentru viitorea instrucţiune a copilului în învăţăturile creştine şi pentru educaţi- unea sa chreştină. Ceea-ce el a mărturisitu şi a făgăduita în numele copilului, conţinea o promisiune din partea sa proprie, adică făgăduinţa că elii va îngriji, întru câtu stă în puterile omenescl, ca renunţarea la diavol şi mărturisirea credinţei să deviă in viitorii o adevărată faptă a copilului.

Din cele dise urmădă dar, că instituţiunea naşilor era o necesitate din momentul ce admitea şi trebuia să admită botezul copiilor. Dar noi găsim naşi nu numai la copil, ci şi la adulţi sad 0menl crescuţi. Trebuie dar mal ’nainte de tote să facem deosebire între naşi de copil şi naşi de omeni mari.

i. N aşii d e copţi. La începută figuraQ ca naşi aî copiilor de obiceiQ părinţii lor trupeşei, şi într’adevărO eî putead să împlinăscă mal uşor datoriile ce incumbă naşului. Căci cine ar putea îngriji sad stărui mal mulţii pentru educaţiunea chreştină a copilului de câtii părintele săO ? Cu tote acestea încă de timpuriii s'a născuţii, şi în fine a predominaţi! opiniunea, că nu este permisii părinţilor trupesc! a fi toW-o- dată şi părinţi duhovnicescl, adică naşi. Motivele acestei escluderî parii a fi foştii următorele :

i) Că adesea părinţii trupesc! n’ail totti-de-una cultura cerută ce să p0tă da copiilor instrucţiunea şi educaţiunea chreştină după cum doria Biserica;

3 0 2 DESPRE N AŞII ÎN BOTEZ#

2) Că în caşul încetăre î d in v ia ţă a părin ţilo r , copilul sg nu răm înă fără nici unu pro tector care să îngrijescă pentru educaţiunea l u î ;

3) Din m om entul ce părin ţii ch reştin î d e ja ca părin ţi tru pesc! suntii dator! a îngriji pen tru ed u ca ţiun ea cop iilor lor, aşa că din naşia nu se nasce p en tru e l o n ouă îndatorire, din contră însă se pote în tem p la ca eî să negligeze îm plin irea datorie ! lor, era forte p rudenţii a sep ara pe părintele trupescu de părintele duhovnicescfi (n aşu l) şi p rin acesta a dobândi o garanţiă m al întinsă pen tru crescerea chreştină a copilului. Tot-d’o-dată prin acestă sep araţiun e se arăta şi m ai calr deosebirea în tre educaţiunea trup^scă şi educaţiunea spirituală, precum şi v a lo rea m a l m are a acesteia din urm ă.

4) In fine se pote că, fiind că naşi! e raţi consideraţi şi ca m a r tu r i pentru botezarea copilu lui, s ’a creduttl necesarii a nu admite pe părintele trupescti ca naşti, spre a nu fi bănuită m arturia sa.

Naşi! aveaţi îndatorirea, dupfi cum s ’a d isu m a i sus, a anunţa şi a aduce pe copil la Botezti, a d a în num ele lor cuvenitele respunsurî la ce leb rarea sac ram en tu lu i, şi ca nisce garanţi ce suntii, să îngrijescă p en tru v iito rea v iaţă spirituală a finilor lor, sprijin indu-î cu sfatu ri bune ca să să împlinescă făgăduinţele date lu î D um nedeu la Botezti. Anume Augustin pune naşilor înd a to rirea a se gândi că, încheindti pentru finii lor legătu ra cu D um nedeti, s ’ati sacrificaţii şi pe sine ensuşl lu i D um nedeti, şi de ace ia sunt datori, nu num ai a îndem na pe fin ii lo r cu vorbe, c i să şi le fie chiar prin propria lor v iaţă , esem plu de o v ia ţă sântă şi plăcută lu i Dumnedeu. De la fericitu l A ugustin avem şi unii lungă discursti adresaţii către naşi. «V6 sfătuescti, le dice el între altele, că de câte o ri v ine so lem n itatea pascelor, toţi bărbaţi! şi tote fem eile ca r ! a ţ! rid icat cop i! d in botezti, să cunoscă că e! s ’aD puşti pe sine garan ţi pen tru e! la Dumnedeti şi că de aceea trebue să a ib ă p en tru e ! solicitudine de o adevărată dragoste şi să-I sfătuescă a păzi castitatea, a conserva v irg in itatea pene la căsăto riă , a reţine

t>E$PRE NAŞIÎ DE BOTEZC

limba lor de orî-ce blestemu şi perjuru, a nu scote din buza lor cântecî ruşinose şi necurate, a nu fi mândri nicî ambiţioşi, a nu avea în inima lor mâniă sau ură, a nu se ocupa cu predicerî, a nu atârna nicî-o-dată nicî şie-şî, nicî altora talismane şi alte lucruri diabolice, a fugi de fărmCcătorî şi servitorii diavolului, a păstra credinţa catolică, a vizita maî desti Biserica, a asculta cu urechia atentă lecţiunile divine fără a vorbi, a primi bine după cum li s’a disu la botezti, pe străini, a fi pacinicl însuşi, şi pe ceî în discordiă să îî în demne la concordiă şi să arate către preoţî şi părinţi respecţi! şi o adevărată dragoste» (Ierm. 163).

II. Naşi din botezti la omeni mari. Când celu ce se boteza numai era copilti, şi omu deja crescut, regula generală era ca să aibă de naşti pe acela care l’a instruit în inveţetură chreştină şi l’a presentat Episcopului pentru primirea bo- tezuluî. Şi fiind-că cu catehisarea tinerilor erau însărcinaţi diaconii (respective diaconiţele), de aceea găsim de obiceiO ca naşi, la tineri de sexul bărbătescti pe diaconii, iar la cele de sextl femeesc pe diaconiţele, — regula pe care o vedem recomandată şi de Constituţiunile Apostolice (lib. III. c. 16).Cu tote acestea însă nu era oprit ca să figurede ca naşi şi alte persone care stati în relaţiunl amicale cu celu. ce se boteza.

Se înţelege de la sine că naşii de categoria acesta n a- veati aceleaşi datorii ca ceî-Γ alţi; el n’aveaţi a răspunde in numele celor ce se botezati, căci aceştia eraţi însuşi în stare a da respunsurile necesarie, afară numai deca el erau muţi saO aflându-se într’o bolă gravă ail perdut usul limbel. In privinţa acestuia din urmă cazil Cyril de la Alexandria scrie următorele (Corum. în Ioh. 11 26) : »Pentru aceia cari se află într’o maladia periculosă şi trebuescti botezaţi, se lepădă (de diavol) şi se unescu (cu Christos) persone care din dragoste împrumută limba lor celor ce suntii impedicaţî prin b61ă«. Misiunea principală a acestor naşi consista într'acăsta : de a garanta pentru viaţa viitoră a linilor lor. pentru constanta credinţei lor, pentru curăţenia moravurilor lor şi a I îndemna spre binele.

304 DESPE NAŞIÎ DE BOTEZÎJ

Din datoriile naşilor resultă de la sine condiţiunile ce py. nea Biserica spre a admite pe cine-va ca naşti. Naşii trebuia să lie membri credincioşi aî Bişerieeî şi în stare de a da cuvenita instrucţiune, bucurându-se tot-d’o-dată şi de o purtare piosă şi nepătată. De aceea nu se primiatt ca naşî necredincioşii, ereticii, catehumeniî, ceî aflaţi în penitentă şi cel posedaţi sau lipsiţî de mintea sănetosă, precum în fine şi 6meniî neculţl. Iar pentru ca să fie sigură despre capacitatea lor, Biserica regulase ca numele lor să se înscrie în registre şi se se publice înainte de a se severşi botezul.

Câtii privesce în fine numeral naşilor, nu era fixat, se pote înse admite ca regulă generală, că la fie care botezii era unO singurii naşii. Biserica desaproba obiceiul unora de a lua maî mulţi naşi, căci afară de alte incoveniente ce avea acestii obiceid, apoi maî era şi interesul de a nu se întinde prea mulţii rudenia duhovnie&că, care constitua unti impedimentil de căsătoria.

Zotu.

DESCHIDEREA SESIUNEI DE PRIMA-VARAA

S â n tu lu i S in o d u

In <Jiua de 15 Maiu, s’a deschisu sesiunea (le primă-vară a Sântului Sinodu cu formalităţile obicinuite. Cu acestă ocasiune I. P. S. Metropolitu Primaţii a pronunţaţii următorul cuventti:

în a lt P rea Sânţite,Iubiţi întru Cliristos Fraţi Episcopî,

La deschiderea sesiune! de faciă me credil datora maî ’nainte de tote, a Ve aminti faptul cel mare săverşitu în Biserica n0stră, de la ultima sesiune a Sântului Sinodu: acesta este sânţirea Sântului Mira, săvârşită în Sânta şi marea Joia, cu t6tă regula şi cu t0tă pompa cuvenită. AmintindCi acesta fapta, scopul mea este a ve exprima frăţeştele mele mulţă- mirî pentru buna-vointă ce aţi avuta de a veni fie-care din eparchia sa spre a asista şi a lua parte la acestă Sântă slujbă care de două secule nu s6 mal făcuse la noi.

Una alta fapta care de sigura va îmbucura pe toţî Prea Sânţiţii membri al Sântului Sinodu, este că facultatea de teologie a funcţionată şi funcţioneză penă acum, multămita delulul ce puna Domnii profesori care aQ bine voita a face una sacrificia în interesul bisericei. Numerul însemnata al tinerilor cari a0 urmata şi urmădă cursurile teologice, ni dă dreptul de a spera, că Onor. Guverna, iiinda pe deplin convinsa despre necesitatea înfiinţărel facultăţel de teologic

4

precum şi despre esistenţa elementelor necesare intru acesta, se va grăbi a presenta Corpurilor legiuitore cuvenitul projectti de lege şi a împlini ast-fel promisiunea ce de mulţii ne-a data şi dorinţa ardentă a Sântului SinodCi. Noi din parte-ne ne vom grăbi a ne înţelege asupra locului unde ar fi mal nemeritU a se stabili o asemenea facultate, pentru ca ast-fel să înlăturămu obstacolul ce pare că a opritu pe Domnul Ministru de a presenta chestiunea înaintea Corpurilor legiuit6re.

Maî departe, Prea Sânţiţilor, sperii că în curendii vom avea fericirea de a vedea îmbun6tăţindu-se şi sorta materială a clerului parochial. Căci pe lângă mal multe mijlociri ce am făcuţii din parte-ne către Onorabilele Camere, amti constatatii cu plăcere că propunerea făcută în sensul acesta de către I. P. Sânţitul Metropolis al Moldovei, cu care neam asociata şi noîceH’alţl membri aî Sântului Sinodii, cari facem parte din SenatQ, a foştii penă acum bine primită, şi sperărnu dar că în scurtti timpii vom avea o lege, prin care să se satisfacă în mare parte dorinţele exprimate de Sântul SinodO în privinţa îmbunătăţire! posiţiunel materiale a preoţilor parochial!.

In fine, Prea Sânţiţilor, sperăm că în acostă sesiune se vor resolva multe chestiuni rămase din sesiunele trecute şi se vor lua diferite decisiunl salutarie pentru desvoltarea bişerieeî nostre.

Fiă ca Părintele nostru cerescii să bine-cuvinteze lucrările nostre!

3 0 6 DESCHIDEREA SESIUNE! DE PRIMX-VARX A ST. SINODti

O NOUĂ PROBĂdespre

neplătirea s a l o r i i l o r la p r e o ţ i i d e p e la c o m u n e l e r u r a l e .

In maî multe rendurî am arătata prin acestii organic de publicitate, autorităţilor competinte respective, cu probe palpabile, cliiar oficiale — ca ale P.S. Episcopii de Argeşu şi altele,— câ salariile preoţilor de pe la comunele rurale, nu se plătescu. cu anii. Acum avem nefericita ocasiune de a da încă o nouă probă despre acestă mare nedreptate ce se face preoţilor. Şi spre a nu fi taxaţi de exageratorî aî faptelor, publicăm aci însuşî textul reclamaţiunei comunicată redacţiuueî acestui diarii, în totă regula :

„Sub-scrisul Preoţii (1) Paroh Bisericeî cu patro- „nagiul Sântul Nicolae, din comuna rurală Oboga- „de-jos, plasa Olteţiii, Districtul Ramanaţî, cu cel „maî profund respectu viii priu acestă reclamaţiuiu·,„avS supune la cunescinţă.................... neîngrijirea„ce suferim din causa autorităţeî locale. Căci pe de„o parte eii fiind fiii de preoţii săracii.................am„intratii în Seminariul de Romnicu, studiindu patru „anî ca bursierii al Statului, şi în 1874 m ani devo- „tatii pe viaţă de Preotu Domnului la acestă Biserică . Iar pe de alta domnul perceptor comunalii, „anume C. I. Pielmuş, care funcţioneză de la 186G „inclusive, ne-au adusii în cea mâi deplorabilă mise-

(1 ) S t e f a n P a p iu .

3 0 8 KECLAMAŢIL'NE

„rie, nevrând a ne da m icele sa larii dupe Bugetft „conformii mandatelor ce le posedam, şi de câte orî „m’am presentatfi şi m ă presenttt împreimă cu câu- „tăreţil cu mandatele în personă, suntem refusaţî si „ni să respunde : nu am bani. Aşa că pe anul 1874 „m isa opriţii 135 le i noi, posedu. mandatul neachi- „ta tii; pe unii trimistru a l auulul 1875 m i-a opriţii „65 le i noi, posedu m andatul neac liita tu ; pe anul „1877 m î-a opriţii 120 le i noi, posedti mandatul ne- „ac liita tii; pe anul 1878 m î-a opriţii 120 le i ηοϊ, ροή sedii mandatul neachitatti; pe anul 1879 m î-a oprit „ 1 2 0 le i noi, posedii mandatul neach itatti; pe anul „1880 m î-a opriţii 1 2 0 le i noi, posedti mandatul ne- „ach itatii; pe anul 1881 m î-a opriţii 240 lei, ηοϊ ροή sedii mandatul neachitatti.

„Numaî pe trei trimistre din anul 1875 şi pe în- „tregul anii 1876 suutii acliitatii, căci avendti apro- „batti pe amendoul an ii câte 1 2 " napoleoni pe and, „şi neputendii scdte nimicii de la perceptorii, şi fiind „că mî trebuia imediaţii, fiind constrânsti de neces ită ţ i le traiu lu i, tocmindu-me cu numitul până în- „tr’una, l-am lăsaţii 1 0 0 de franci la 2 mandate ce „m ile-a scom ptatiişicare conţinea suma de 2 1 napole o n i, din care am primiţii 16 napoleoni şi ast-fel „m’a achitatti fiind faţă Constantin Gagiu şi fratele „meii Constantin Popescu".

Mal departe arată că tote leg ile relative la diferiţi funcţionari îş i aii m aî mulţii sau mal puţinii valorea lor, şi că numaî legea comunală privitdre la cleru este deconsiderată şi privită ca literă morţii de către autorităţile lo ca le ; de asemenea arată că a reclamat în nenumerate rend urî Prea Cucernicului Protoered şi domnului Prefectu local, şi că ori-ce disposiţium s ’au luaţii, nu s ’aii esecutatii de domnul sub-prefect.

Unind acum acostă reclamaţiune la memoriul jude-

ţultiî Oltu, trimis redacţiuneî de Prea Sânţitul Episcop de Argeşti, cu adresa No. 132 din 1.8 Februarie anul curenţii, şi publicat în No. al II-lea al acestui anii, prin care, de asemenea sa constată, câ la unu mare numerii de preoţi nu li s’au plătitu. salariele pe maî mulţi an i; precum şi alte maî multe raporturi ale Prea Cucernicilor Protoereî către redacţiunea acestui diaru;

Noî rugăm respectuos pe Domnul Ministru de Interne ca să bine-voiască a disposeza cercetarea de urgenţa, prinpers0 ne consciinciose, a unor asemenea fapte care îngreuiază din di în di posiţiunea bieţilor preoţi de prin comunele rurale, cărora nicî micul salariu ce li se prevede prin bugettt nu li să plătesce, nu cjicem la timpii, cimaî de locu.

Muoai»3OT»* ■

Pe lângă reclamaţiunea de maî sus publicăm aci, dup6 cerere, şi următorea reclamaţimie a preotului Dimitrie lordăchescu, din comuna Miclăuşeniî, districtul Roman, adresată Redacţinneî acestui ju rn a l; rugându deasemenea cu totti respectul pe autorităţile respective competinte, de a disposa cercetarea caşului, şi în urmă a se da satisfacţiunea cuvenită preotului nedreptăţiţii.

P r e a Sânţite,Sub-semnatul Preoţii din judeţul Roman, comuna

Miclăuşeniî, cu profund reapectu ve aducu la cunos- einţă următ(5rele :

La formarea bugetu lu i comunei pentru anul 1882—83, presentandu-me înaintea consiliului nos- trucomunal, am arătatîi cum câ : cu salariul de 144

^ __________ R K C L A M A Ţ I V N E ______________ 3 0 9

le î pe anii şi cu parochie de 60 locuitori, nici hrana dilnieă. nu raî-o potii procura, şi i-am rugaţii să bine-voiască a nu hotăra unu salariu conformii regulamentului Sântului Sinodti, la care toţî domniî consilieri s’au uuit şi au hotărât a se prevede în bugetii suma pretinsă de regulamentii, dar, nenorocirea pentru mine au proveniţii din causă că nici primarul nicî consilierii nu sciii scrie şi ceti, şi ducendu-mă a doua (Ji la Primărie şi cercetândii bugetul (pe care domnul notarii nu voia să mi 1 arate), am vedutii că ceia ce era hotărâtii de consiliul comimal nu era scrisii, ci am vSdutu. o adevărată ghibăcie a domnului notarii Lupu Bogza, că prevede în bugetii suma de 1,444 leî, pentru întreţinere a patru Biserici, salariul a patru preoţî şi a optii cântăreţi, adică din acestă cifră să se intreţie 1 2 persdne împreună cu familiele lor, iar, pentru domnul notarii singurii s’ati prevedutii suma de 1 , 2 0 0 francî, iată dreptate! Şi intrebându pe domnul notar ce este asta de nu e cifra hotărâtă de con- siliii ? Densul a respunsii: că aşa a avuţii gustti, şi că e rudă cu domnul Prefecţii (ceia ce este adevăraţii) şi cu <5re-care de la comitetii şi că are să fie aşa cum va vrea, că are en trd ori şi unde.

Vedendu acestea m’am adresaţii către onorabilul Comitetii Parmanentti (unde numitul se înţelesese maî nainte) şi unul din domniî membri aî onorabilului Comitetii s’a arătatii cu aşa feliii de cuvinte, de unde nu numaî eu, dar orî şi cine s’a aflaţii faţă, a înţeleşii destul de bine că la noî în t^ră maî numai faceTtrebuinţă de preoţî ! Iată dar, câtii de exact se aplică Regulamentul Sântului Sinodu, pentru întreţinerea clerului pe la comunele rurale, precum şi art. 9— 1 1

din legea comunală.Pentru acestă mare şi vedută nedreptate, cu pro-

fundu respectii νδ rogii, PreaSânţite, s6 bine-voiţi a in s era acesta în unul din numerele jurnalului B iser ica Orthodoxă Rom ână ce dirigeţî, dându-mî pe

RECLAMA Π [ 'NE

faţă numele şi pronumele, căci tdte arătările mele suntti juste, şi greutăţile ce intempinti cu salariul arătatu, nu le maî pottt suporta, pe cari anul trecut le-am f&cutu cunoscut Prea Sânţitului Episcopii de Roman, pentru care şi face cunoscuţii (prin Pro- toereti.) Primăriei respective de a ’mt îmbunătăţi sdrta, dar, cum vedeţi Prea Sânţite, nicî mijlocirea Prea Sânţitului Episcopii nu ’şi-a avuţii rosul tatăl doriţii, dar mijlocirile mele sigurii că nu ’şi vor avea nicî de acumtt înainte precum nici până acumii.

Ş u n tu a ! P r e a S â n ţ ie l-V o s tr e p r e a s u p u su ş i p r e a p le c a t s e r v a .

Preotul D irnitrie lo r d ă ch e s co .Comuna Miclăuşenil. 10 A p r i l ie 1 8 8 2 .

Pe lângă c e l- l ’a l ţ l c o n s i l ie r i , ş i su b -se m n a tu l a m fo s ta f a ţ ă l a fo rm a rea bugetului.

Consilieră, loan PaharniculF a t ă a m fo ş t ii ş i su b -s e m n a tu l l a fo rm a re a b u g e tu lu i ş i a m v e ţ lu t i i

c ă c o n s i l ie r i i s ’a u u n i t a p e n t ru u n u s a la r iu s u f ic ie n ţ i i p re o tu lu i D im i- t r ie lo rd ă c h e s c o .

loan Lincanu.Εύ perceptorul Comunei, faţă am fo s ta ş i s c ia g h ib ă c ie le domnului

notară.Perceptor, G. Crdpmarul

C. Ionescu

S. Thasci Caecilii Cyprianitie d o m in icA o ra t io n c

(Opera omnia, vol. I ex receneione Hartolii. Vindobonea 1868).

T R AD UCŢ. 1UNE D E G . M A R IN E SC U , D IN C L . VII SE M IN A RIA LA .

(arm are)

Iisus a disu discipulului săti care făcuse menţiune despre părintele seu cel morţii : „Lasă pe ceî morţi ca să şî îngrdpe morţiî lo r“. Căcî elu numise pe părintele seu cel mortu, însă părintele cel viu este părintele credincioşilor.

Noî, prea iubiţi fraţi, nu trebue să luămu în semă şi să înţelegemu numai aceia că Ίϋ numimti părinte care este în ceru, dară să unimu la acesta şi să dicemti: „Tatăl nostru" şi acesta o face numaî aceia cari credti, aceia sfinţiţi prin βΐϋ şi îndreptaţi prin renaşterea graţiei spirituale şi cari au îuce- putîi să fie fii ai luî Dumnedeu. Acestu. cuventii a pătrunşii la urechia Iudeilor şi i a sguduitu puternicii, pentru că Christ a foştii anunţaţii prin profeţi şi a tremisti maî ântâiu la densii şi nu numai căm J ί I Tau despreţuitu cu neîncredere învăţătura lu î; dar încă l’au şi omorâţii întrunii modϋ crudti. Aceştia dar nu potu acum să mim£scă pe părintele, Dumnedeu, fiind-că Dumnedeu îî turbură şi n mustră di-J , T ’cendu-le : „Voî sunteţi născuţi de la tatăl vostru diavolul şi poftele lui voi le faceţi". Elii a fost omorâtorQ. de <5menî de la începutti şi n’a stătutti nici de cum

s . THASCr C . CYPRIAN!

în adeveru pentru ca adeverul nu este în elii. Şi prin Isaia Dumnezeu exclamă indignaţii: „Eii am născuţii pe aceşti copii, 1 1 am înălţaţii, însă ei m’a ti dispreţul tu. Boul cunoşte pe stăpânul săti. şi asinul iestele stăpânului seu; Iszrail însă nu m’a cunoscută şi poporul nu m’a înţeleşii “. Vai naţiune păcâtosă, poporti încărcaţii de nedreptăţi, sămânţă de făcători de rele, fii nelegiuiţi! Aţi părăsiţii pe D-1 şi aţi pusu îu indignaţiune pe Sântul Iul Iszrail. Spre ruşinea cărora noi cându ne rugămu. dicemti: „Tatăl nostru", pentm că elii a începutu deja a fi părintele nostru şi a încetatu, a fi părintele lor, care l’au părăsiţii. Si noî care am deveniţii fii al luî Dumnezeu, nu putemu a fi poporti păcătoşii, căci cărora li s’a daţii ertarea păcatelor, acelora li se cade să se şi numescă fii ai Iul Dumnedeti şi să fie în eternitate, pentru-că însuşi Dumnedeu. <,lice : „Cine face păcatul devine servul păcatului. Sclavul însă nu rămâne 111 veşnicie îu casă, ci fiul rămâne. “

Câtii de mare e bima-voinţă a D-lul, ce isvorii nesecaţii de bunătate şi consideraţiune către noi, ca elu să ne permită ca să facemti rugăciunea înaintea luî, şi săi chemămti. pe elii cu numele de părinte si după cum Christos este fiu al lui Dumnedeti, totu ast-felu să ne numirnu şi noi fii al Iul Dumnedeu, pe care nume nimenea n arii fi îndrăsnitu sa l pomenesea în rugăciunea sa, afară numai dacă elu însuşi nu ne-arii fi îngăduiţii ca să ne rugămu ast-felu.

Prea iubiţii mei fraţi, noi trebue să ne adncemii aminte şi să ştimti, că dacă ne e permisii ea sa numimti pe Dumnetleii părinte, trebue să şi lucrămti ca nişte fiî al Iul Dumnedeti, pentm eă în ce ehipâ sa

S. THASCJ C. CVPRIAN1

fini mulţumiţi de dânsul, totu ast-felă şi Dumnedeii să fie mulţumită cu ηοϊ. Să vorbim# ca şi templele luî Dumnezeii, pentru ca să se constate că Domnul este în not. Faptele mSstre să fie la înălţimea spiritului, pentru că ηοϊ can amu începută să fiină cereştî, n’am putea fi ast-felă de câtă numai dacă cugetămă şi fa- ceniă fapte de ună caracteră spiritual şi cerescti, fiind-că şi însuşi Domnul a clisă : „Pe acei care mă glorifică îî voi glorifica, şi voî despreţul pe aceia cari me dispreţuescu “, şi fericitul Apostol cjice în epistola sa : „ Voî nu sunteţi pentru voî, căci aţi fostrescumpa- raţî cu ună mare preţă. Slăviţî şi purtaţî pe Dumnezeu în corpul vostru."

După acesta (Jicemă, „ Sânţescă-se nrnnele teă“, nu pentru că am dori ca Dumneijeă să se sânţ^scă prin rugăciunile ndstre, dar fiind-că ceremă de la Duin- netjeă ca numele luî să se sânţescă în noi. Pe lângă acesta, de la cine ar putea să se sânţescă Dumnezeu, care sânţeşte totul ? Dar fiind-că elă însuşi a dis: „Fiţi sânţi, pentru că şi eă sântă suntă“, acestă lucru ceremă priu rugăciunea nostră, pentru ca noi care amă fostă sânţiţî în elă să stăruimă în aceea ce am începută a fi. Şi acesta să o ceremă în fie-care di. Noi avem trebuinţă de o sânţire clilnică, pentru că trebue să ne curăţimă de păcatele pe care le facem în fie-care di prin o sânţire continuă. Ce felă însă este acestă sânţire, care ni se acordă prin bunătatea ce are pentru noi Dumnezeu, ne arată apostolul di- cându : „Nici fornicariî, nici idolatrii, nici adulterii, nici afemeiaţiî, nicî sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nicî beţivii, nici calomniatori, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia luî Dumnedeu. Şi acesta aţî fostă

voi pană acum, dar v aţî spâlatu, v aţi sânţi tu piiu numele D-luî Isus şi prin spiritul Dumnezeului nostru. “ l,.*icu că noî suntem sânţiţi prin numele D-J ui nostru Isus Christos şi prin spiritul Dumnezeului nostru. Noî ne rugărnu ca să fie în noî acestă sân- tirc, şi fiind-că Dumnedeul şi judecătorul nostru ameninţă a nu se depărta cine-va de la el îi fiind u curaţi fu şi virificat, pentru ca să nu să întemple ceva reu, de aceia priu continui rugăciuni, ceremu de la densul sânţenie, acesta ceremu diua şi ndptea, adică ca vi- rificaţia şi sânţenia, care să dobândeşte prin graţia lui, să se păstrede totii prin protecţiunea lui.

Rugăciunea nostră urmedă ast-fel: „Vie împărăţia ta.“ Nu ceremti ca să ni se arate împărăţia lui Dumnedeu, tot ast-fel după cum ceremu ca numele lui să se sânţescă în noi. Pentru eă cândii 11 a împărţiţii Dumnezeii, saii când ş a luaţii începutul acest imperiu, care tot-d’a-una a existatii şi n’a încetată nicî o dată d a fi ? Noi dorimii ca să intrămu în împărăţia lui Dumnedeu’proraisâ nouă de elii însuşi, dobândită prin sângele şi patimile Ini Christ şi astfel noî cari maî înainte erainu robi aî păcatului, să domnimii şi noi acum prin domnia lui Christ, ast-fel după cum ne promite elii însuşi care i)ice : „λ cniţî. bine-cuventaţiî părintelui meii, şi moşteniţi împărăţia care vă este gătită de la începutul lumii.1* Insă e posibil, prea iubiţi fraţi, ca ensusî Iisus Christos sa fie acestii imperiii, a cărui venire o dorimii în tote (Jilele, şi a cărui sosire noî ne rugămu ca să ni se arate câtii maî curendii. Şi pentru ca elu însuşi este învierea, dc <5re-ce 1 1 0 Ϊ prin puterea luî vom ui via, toţii ast-fel e posibil ca să înţelegemii ea elii însuşi

S· ΤΗ A S CI c . CYPRANL 3 1 5

este împărăţia lu i D um nezeii, peutrn că noî vom domni prin elii. Cu drepţii cuventti 1101 în rugăciunea nostrăijicem : „împărăţia luî Dumiiei,leu“ pentru că pe lângă acostă împărăţie, care este cerescă, maî e şi alta pămentescă. Dar acela care a renunţaţi! la acostă împărăţie este maî mare şi prin onorea aceluia şi prin împărăţie. Şi acela care se consacră lui Dumnedeu şi luî Christos nu doreşte îm părăţii lumeşti, dar cereştî. Noî avem trebuinţă de o rugăciune şi imploraţiune continuă, pentru ca să nu per- demii împărăţia cerescă după cum a perdut’o Iucleiî, cărora li s’a făgăduiţii maî ân tâ iu aceia ce confirmă şi aprobă însuşî Dumnedeu. Mulţî, dice elii, vor veni de la răsăriţii şi apusii şi vor sta la masă cu Abram, Isac şi Iacob îu împărăţia cerurilor. Fiiî regatului însă vor fi goniţî în întunericile de afară, unde va fi plângere şi scârşnirea dinţilor. Acesta ne arată însă că Iudeiî aii foştii maî nainte fii aî împărăţiei, aţâţă cât eî au stăruitii să fie cu constantă, fii aî luî Dumne-J

(leii, şi după ce eî aii perdutii numele părintescii aii perdutii şi Imperiul. Şi pentru acesta noî Chreş- tiniî, carî am căpătatii dreptul d a numi pe Dumnezeii în rugăciunile părintele nostru, să’l rugămu ca şi împărăţia luî Dumnetleu să vie pentru noî.

Maî adăogăm cuvintele : „Facă-se voia ta în ceru şi pe pămentu", dicem acesta nu că adică Dumnezeii să facă aceia ce voieşte, dar pentru ca noî să putem a face aceia ce Dumnezeii voieşte. Căci ce s ’ar putea opune luî Dumnecjeii pentru ca să nu facă aceia ce Dumnetjeu. voieşte ? Noă însă ni să opune diavolul în dragostea ce avem ca să plăcem Domnului nostru prin cugetările şi faptele n<5stre, aşa dar

ηοϊ ceremu si rugărau pe Duinnctjeu ca să- se împli- ucsca voinţa lut in noi, care ca sa se rcaliscdc, avem trebuinţă, ele voinţa luî Dumnedeu., adică de ajutorul şi apărarea luî, pentru că nimenea nu este puternicii prin puterile sale, dar este apăraţii prin indulgenţa şi îndurarea luî Dumnedeu. In sfârşiţii, cliiar Domnul a foştii supuşii acestei neputinţe şi o arăta când <,lice : Părinte, dacă e cu putinţă, să trecâ paharul acesta de la mine, şi pentru ca sa dea exemplu ucenicilor seî ca să facă voinţa lui Dumnedeu, dar nu a lor, maî adaugă dicSndu : Nu aceia ce vreau eii dar aceia ce vrei tu. Şi în alţii locii dice : M’am pogorâţii din ceru, nu ca să facîi voia mea, dar voia aceluia care m’a trimesu pe mine. Şi dacă fiul s’a supusii ca să facă voia tatăluî, cu câtîi mai mult este trebuinciosii ca servul să se supue spre a împlini voinţa luî Dumnedeu. Evangelistul loan ast-fel ne sfâtueşte ca să împlinim voinţa părintelui dicend : Să nu iubiţî lumea, nicî acelea ce s’află în ea. Şi dacă vre unul a iubiţii lumea, dragostea părintelui nu este în el, căci totii ce e în lume e pofta corpului şi a ochilor şi mândria lumeî, care nu vine de la părintele dar din pofta lumeî. Lumea va trece împreună cu pofta eî ; acela care însă a împliniţii voinţa lui Dumnezeii stă în veşnicie, pentru că şi Dumnedeii veşnicii este. Aşa (fer şi ηοϊ cari dorimii să fimti în veşnicie, trebue să facem voia lut Dumnezeu care veşnicii este. Voinţa luî Dumnedeii este aceea pe care ne-a arătat’o Iisus, pe care citi a şi împlinit'o. Umilinţă în vorbire, tărie în credinţă, moderaţiune în cuvinte, dreptate în fapte, îndurare către apro- pele lipsiţii, stricteţe în moravuri, primirea haţjo-

J·· ", . . 9· TASCI c . CVPR1ANI 3 1 7

S . TH A SC I C . C Y PR IA N !

r

curei în re semna ţiune şi fericirea d a o face, pace între fraţii noştri, iubirea către Dumnedeu din tdtă inima, iubirea către elu fiind că ne este părinte, temere fiind-că este Dumnedeu, a nu pune înaintea luî Christ pe nimenea, dupe cum nicî elu n’a preferată pre nimenea înaintea nostră, a fi cu desăverşire predaţii dragostei către densul, a sta lângă crucea luî cu tărie şi fidelitate, când cine-va ar ataca numele şi cinstea luî. a arăta statornicie în principiile pe care le profesămu, siguranţă în cestiunea pe care o discutăm, răbdare în mortea prin care ne încunu- nămu: Iată ce va să clică a fi moştenitorii împreună cu Christ, a împlini privirile luî Dumnezeii, a împlini voia părintelui.

Noi cerem ca voinţa părintelui să se împlinescă în cerii şi pe pămentii, pentru că şi una şi alta contribue la îndeplinirea mântuire! ndstre. Corpul nostru ’şi trage începutul s6 ii după pământii, iar sufletul nostru derivă din cer, prin urmare, tăcem parte şi din cerii şi din pămentii şi noi ne rugămti să se împlinescă voia lui Dumnezeii şi într’unul şi într altul, adică în cerii şi pe pămentii. Căci există între cerii şi pământii unii fel de luptă şi unii atacii dilnicii, şi să nu facemu acelea ce voimii, de <5re-ce spiritul caută cele ceresci şi divine, iar carnea doreşte cu pasiune cele pămenteştî şi vremelnice. Pentru aceia ceremii de la Dumnezeu ca să fie armonie între amendouă aceste părţi, ast-fel ca viaţa lui Dumnezeii să o purtămii şi în trupul şi în spiritul nostru şi sufletul nostru care e renăscuţii prin elii să se păstreze. Aceia ce apostolul Paul declară întrunii modii limpede şi vedutii: Carnea, cjice elii, pofteşte îinpo-

S . TASCI C. CYPRIAN!

triva spiritului şi spiritul împotriva corpului. Pentru ca amândouă se împotrivescti unul altuia, pentru ca se nu faceţi acelea ce voiţi. Faptele corpului suntu învederate şi suntii acestea : Adulteriul, fomicaţiu- nea, necurăţia, desfrânarea, idolatria, fermecătoriele, omuciderea, vrăşmăşiile, sfedele, gelosiele, mâniile, pornirile, desbinările, eresiile, pismele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi cele asemenea acestora. Acei carî făcu ast-fel de fapte nu vor moşteni împărăţia luî Dumnedeti. Rodul spiritului însă este dragostea, bucuria, pacea, mărimea de sufletu. îndelunga răbdare, bunătatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor, curăţia. Şi pentru acesta noi trebue ca prin (Jilnice şi continui rugăciuni să implorămu pe Dumnezeii ca să se facă, relativii la noî, voia luî în cerii şi pe pămentii, şi fiind-că voia luî e acesta, ca totii aceea ce e pămentescu, să cedeze la aceea ce este cerescii, de aceia trebue ca ce e divinii şi spiritual să prevaleze.

Acostă se pc5te înţelege şi ast-fel, iubiţiî mei fraţi, adică: fiind-că Domnul ne recomandă şi ne sfatueşte ca să iubimti chiar pe inamici şi pe aceştia cari ne prigonescii, să ne rugăm şi pentru aceia cari suntu încă pe pSmentii şi cari n’aii începutii încă să fie cereşti, pentru ca şi întru aceia să se facă voia lui DunmeZeti pe care a împlinit o Christos, con- servându şi renăscendii pe omii. Şi fiind-că discipuliî nu sunt numiţi de elii pâmentu, dar sarea pământului şi apostolul Zice : c& cel d ânteiO om e din pămentii, însă cel de al doilea din ceru şi noi carî trebuimii să fim asemenea ta tal ui prin meritii, care face să răsară sdrele s&ă preste cei

S . TASCI c . CYPRIAXI

bum şi ceî răî, şi plouă peste ceî drepţi şi nedrepţi. ast-fel după învăţătura luî Christ cerem de la Dumnedeii, ca să facă rugăciunea pentru mântuirea tuturorti, şi după cum voinţa luî Dumnedeii prin 'credinţa ndstră s’a făcuţii în cerii, adică îu noi pentru' ca să funii din ceru, totii astfel să se faca voia lu î Dumnezeii pe pămentii, adică în aceia · cari nu voescii a crede, pentru ca acei cari încă suntii pămenteştî prin prima lor naştere, se începă în curendu a deveni cereşti, născuţi fiind prin apă şi spiritti.

(Va urma)

j^ţiUL VI. BUCURESCI, IUNIE 1882 No. «

BISERICA 0RTH0D0XĂ ROMANAJURNALD PERIODICII ECLESIASTIC0

A IP -A -IR E O D A T A /Τ'* jjt· - · · **4*· ·**'„ J ^ c e f t i c a i x i v e i i t p l "

. v Oi. Tfa:-iA\1'£?>

y-ihCAROL I,

Prin gratia luî Dumnezeu şi voinţa naţională, Rege al României.

La toţî de fa ţ ă şi viitorî, sănătate.Asupra raportului ministrului nostru secretarii de

Statti la departamentul cultelor şi instrucţiunii publice, sub No. 10,451;

Vedendii votul daţii de Sântul Sinodti al Sântei Biserici autocefale orthodoxe române, în şedinţa sa de la 24 Noemvrie, anul expiraţii;

V&Jândii jurnalul consiliului Nostru de miniştrii, încheiaţii în şedinţa sa de la 25 Iulie 1881;

In virtutea art. 15 din legea pentru alegerea me- tropoliţilor şi episcopilor eparchioţl cum şi a constituire! Sântului Sinodu,

Am sancţionatu şi sancţionăm ce urmeza :

REGULAMENT

de revisnirea şi editarea cărţilor bisericesc! romaneArt. 1. Cfirţile bisericescî se vor tipuri, atâtu cu litere la

tine, câtii şi cu litere kirilice, dupfc cum trebuinţa va ceri·.Ortografia cărţilor cu litere latine va fi cea adoptata dc

Academia româna. Acesta însă nu împedică pe Sântul Sinod, de a face ore-care îmbunătăţiri ortografice în folosul exacte transcrieri ortografiei kirilice şi a pronunţiei limbai I. pentru cărţile cu utere kirilice va servi de normă ortografia existenta în cărţile a flat o re acum îu usul bisericei rom âne si anume în cărţile tipărite în Mouastirea N^mţulu!.

Art. 2. Se va înfiinţa in capitala Romănieî o tipografie pentru editarea treptătîi a cărţilor Bisericesci, dupre cum trebuinţele Bisericei vor cere. Tipografia să fie înzestrată eu tdte cele trebuitore pentru funcţionarea eî. Dreptu care să se c£ră de la guvernu mijlocele trebuitore pentru acestii sfârşiţii. înalt Prea Sânţitul Metropolitu Primaţii, preşedintele St. Sinodu, consultând omen! esperţî în arta tipografică, va stabili suma necesară pentru tipografia Bisericescă, şi va face mijlocire la guvernu, ca acea sumă să se prevadă anume în budgetul statului.

Art. 3. Se va institui un comitet, compus din persone coni- petinte, care să posedă cunoscinţele Teologice şi limbistice, necesare la traducerea cărţilor Bisericesc! din limbele în care au fost ele scrise, şi din care ele s’au tradusil în limba ndstră, spre a putea verifica acele traduceri şi a le perfecţiona, unde trebuinţa va cere. Limbele a cărora cunoscinţe se cere la revisuirea cărţilor bisericesc! suntii : Elenă, Slavonă, şi Ebraică. Acesta din urmă pentru Biblie, mai aleşii pentru vechiul Testamente., care se reproduce în o mare parte în cărţile serviciului divinu al bisericei, atâtu in cetirele numite p a r em iî , câtii şi în stil şi în maniera de a scrie a poeţilor autor! aî cărţilor cultului bisericeî nostre. Membri! comitetului editori! trebue, pe lângă o deplină cunoscinţă a limbe! şi literature! române, să cundscă aceste limb! sau cel puţinii una din ele. Ei vor fi în numem de cinci, sau cel puţinii în minierii ue trei şi vor fi salariaţi de guvemu, cel puţinii cu câte 200 le! noi pe lună. Ei vor fi ales! şi numiţi de către St. Sinodu.

Art. 4. La revisuirea cărţilor bisericesci se va procede mmodul următorii I

Cărţile de revisuitu se vor recomanda de către St. Sinoclu

c\k t h .u k b işkricksît κο μ Λνί-

preşedintelui coinîtctiiliii, rarele va regulii imediata procedare la revisuire.

Cărţile revisuite şi aprobate de toţi membrii comitetului se vor înainta apoî St. Sinodii, carele observândft rcvisnirca comitetului, şi gâsindit-o îndestulătore, va trimite cartea respectiva la directorul PipogTafiei bisericescî spre tipărire.

Comitetul la revisuirea cărţilor bisericescî se va conforma reffulelor următore :

a) Va alătura cartea de revisuitu cu originalul dupe care ea a fostu tradusa;’

b) O va confrunta şi cu alte traduceri făcute mal d’iriainte de pre acel original, atâtu in limba româna, eâtil şi in alte limbi, şi la locurile dubiose, echivoce, ori neprecise, va prefera pe acea traducere, care se va părea mai potrivita cu originalul, sau, la trebuinţa va face o noua traducere acelui locu;

c) Va observa, ca în limba româna, sâ fie esprimate ideele oiirinaluluî cu esactitatea gramaticală, logică si tlicologică:o o » O Γ o

d) Termenii theolog^cl şi cei bisericescî, stabiliţi de Si 11 ode şi de Biserică pentru esprimarea dogmelor şi a rânduelilor bisericescî trebue să fie traduşi cu cea maî scrupulosă esactitate, adoptând la rievoe chiar termeni originali grecesc! şi investindu-i în formă română, spre a înlătură perifrasele cele de prisosii;

e) Fraselor se va da tuniura limbei române, pe câtîi va erta fidelitatea şi esactitatea traducere!. Nu trebue însă ar- bitrarmente a se părăsi turnura acea clasică, carea adesea-·»π transpare în traducerea română anteriora. si carea da limbei bisericescî gravitatea şi majestatea cuvântului lui Dumnedeu :

f) La esprimarea ideilor în românesce să se respecte principiul popularităţeî limbeî, atâtîi de nuiltu respectării de vechii traducători români; pe câtîi însă acostă regula 1111 va fi in oposiţie cu trebuinţa de a esprima ideile originalului cu tofa esaetitatea lor, esactitate pre care adesea-ori traducătorii cei vechi o au sacrificatu popularităţeî. Limba nostră asta-di este multu mai înaintata şi mai bogată în forme şi in espn·- siuni de câtîi înainte. Biserica de şi eminamente consen a- t(5re, este totii-o-dată şi o marc sc<5lă pentru poporii, unde el

se cultivă şi intelectu almente şi moraliceşte, învaţă treptatii şi idei şi espresiunî ;

g) In chestia purităţel limbel să se fer^scă de ori-ce estre- mităţî şi arbitrarităţî ce se vedil în literatura nostră modernă. îndată ce o espresie întrebuinţată în limba bisericescă, ori de ce proveninţă ar fi ea în origina sa, este înţel£să de Români şi primită în limbă, şi esprimă bine ideia ori<n. nală, şi altă espresie equivalentă nu este în limba poporului aceia se va menţinea şi pe viitor. De esemplu dicerile : Slavă Sldvescu, Slăvită, prosldvescU, unii din editorii moderni aii credutO. că facu mal bine înlocuindu-le cu mărire, mărescă, mărită, p r ea mărescă, etc. Insă în t<5te limbile culte alta este slava şi alta mărirea. A lepăda prin urmare acestii cuventu, neavândtt altul equivalentu, însemnă a sărăci limba şi a o prosti; de aceia dicerile adoptate în limba bisericescă din limbele culte cu care românii au fostu în contactil, numai a- tuncl să se schimbe, când ar fi altele române de acciaşl însemnare d. es. pop oră în locu de norodu, timpii în locii de vrem e, dreptu-credinciosu in locii de pravoslavnică etc., sau când dicerile întrebuinţate până acum ar fi în oposiţie cu eufonia limbel române, precum : blagoslovenie, polunoşniţă, bogoslovie, voscrâsnă, pesnă, blagorodie, bogorodicină, pave- cem iţă, troicinic, obedniţă, slavoslovie, presfeştehiă, osveşia- nie, blagocestie, etc. Bunul simţii românescil cerc ca aceste vorbe, care nu potu dobândi cetăţenia în limba română, să se înlocuiască cu altele române equivalente, şi la nevoe chiar să li se prefere termeni originali greceşti, precum s’a şi făcut cu unele până acum adoptându-se d. es. (Jicerile : aghiasmă în loctt de osveţtanie, bună-cinstire în locu de blagocestie. bund-vestire în locu de blagoveştenie, mărturisire, în locu de spovedanie, thţologie în locu de bogoslovie, odă sau cântare în locii de pSsnd, doxologie în loctt de slavoslovie, bine-cuvân- tare în loctt de blagoslovenie, TriodU în loctt pe TripÎsneţu, me(j!u-noptied în loctt de polunoşniţd, Tipica în locii de obedniţă, ortkodoxie în loctt de pravoslavie ctc. In totii caşul, inovaţiunile limbistice în limba cărţilor biericescl se îngrădue numai intru câtu ele vor fi cerute de o vederată

c Ar t il o r bise r ic e sc ! rom Ane

trebuinţă, provocat» de esactitatea expresiunel s6rt de estetica cerută de orî-ce limbă cultă. De aceea t<5te traducerile moderne de termeni bisericescî, care suntu contra logicei, ar- cheologiel, artei poetice şi musicale bisericescî, să se înlătu- reze şi să se cor£gă ca să corespundă cu însemnările lor originale. Să nu se admită, de esemplu, termeni de acel fabricaţi de editorii cărţilor bisericescî mal în urmă la ROmnicul-Vâlcel, sub răposatul Episcopii Calinic, precum : Serare în locA de Vecernie, Şeqlendă în locu de Sedelnd, Asemănândă in loctl de Podobie, Ascultătorul în loc de IpacoX, Luminândă în locii de SfetShiă, etc. pentru că suntii nelogici şi necorespuncJ.6- torl cu ideile originale. Termenii musicall şi poetici, acel originali grecescl, precum : Idiomelă, Prosomie, Melodie, Armonie, Odă, Simfoniă, Imn ti, Stichu, Stichologie, Acros- tich, etc. să se adopte şi în cărţile n<5stre bisericeşti în locul celor slavonescl : Samoglasnică, podobie, p€snă; βέύ a traducerilor perifrastice precum : Dulce cântare, împreună glăsuire, Sti- chul ce l de p e la margine, etc.

Art. 5. Revisuirea cărţilor bisericescî se va începe de la cele mal puţinii volumin<5se şi maî deşii întrebuinţate precum suntu. d. e. : Orologiul (Ceaslovul), Evchologiul (Molitvelni- cul), Liturghiarul, Psaltirea, Evangelia, Apostolul, apoi vor urma cele mal voluminose şi mal costisit<5re, precum : Oc- toichul, Triodul, P enticostarul, Mineele lunare, Tipicul, Biblia, etc.

Art. 6. Daca după revisuire şi aprobare vre-unul dintre ie- rarchl βέύ altă persdnă ar voi a tipări vre-o carte biseric£scă cu cheltuiala sea, în tipografia biseric^scă, atunci plătindti costul tiparului va putea dispune de cărţile tipărite după bunăvoinţă sea.

Art. 7. Cărţile ce se vor tipări cu cheltuiala statului, vor fi încredinţate directorului Tipografiei, care le va distribui unde trebuinţa va cere, şi va încasa preţul lor, carele totit-d£-una trebuie să fie moderaţii, representândil analoghia capitalului cheltuitil cu tipărirea şi unu procentu moderaţi, conform cn acel stabilitei în ţ<§ră de casele de creditti ale Statului, spre a se înlesni cumpărarea cărţilor de cei ce vor avea nevoie de

densele. Directorul va da compt in fie-care anu Sântul,,, Sinodii de banii încasaţi de pe tip ărirea şi vendarea cărţi loi- Sinodul va regula cele de cuviinţă pentru păstrarea .şi întrebuinţarea excedentului ce ar resulta.

Art. 8 . Când tipografia îşî va forma capitalul în de-ajunsu pentru întreţinerea sa, va înceta ajutorul datu de Stătu şi ea va continua a funcţiona prin propriele sele mijloce.

Art. 9. Directoiul tipografiei trebuie să fie o persona distinsa atâtîi prin sciinţă câtîi şi prin onestitate şi să depună şi o garanţie în val(5re egală cu suma de bani, ce i se va încredinţa spre administrare. Sciinţa i se cere pentru ca să potă executa tipărirea cu cea mai mare fidelitate şi esactitate, pentru ca să nu se introducă 111 cărţi greşeli şi omisiuni, precum acesta din nenorocire s'a întâmplaţii la editarea cărţilor bisericescî in fosta tipngrafie a Metropolieî din BucurescI, când, din lipsa unui directorii competinte, s’au strecuratii o mulţime de greşeli in cuvinte şi omisiuni de întregi frase, ceea ce a compromişii forte cărţile acelea. Directoiul tipografiei va fi aleşii de S t Sinodii, în înţelegere cu Ministrul de culte si aprobaţii de Domnitorii. El va fi salariaţii şi va administra tipografia cu avutul ei, sub controlul St. Sinodii, împreuna cu Ministrul de culte, până când tipografia se va întreţinea de stătu; <5ră după ce ea va avea mijl<5cele sele proprii de întreţinere,va rămânea numai sub controlul Sântului Sinodii.

Art. 10. înalt Prea Sânţiţil Metropoliţi şi Prea Sânţiţii Episcopî se iea mesurî, ca până la realisarea nonei ediţiimi a cărţilor bisericescî, să nu se tolereze a se face de către bisericaşî în limba cărţilor bisericescî esistente nici o schimbare sau inovare arbitrarie, nici să se adopte prin biserici vre-o ediţie nouă de cărţi bisericescî abătută de la vechile fdiţii şi care sa r fi facutu iară cens ura şi aprobarea St. Sinodu, căci numai aşa se va putea înfrâna pasiunea de inovaţiuni, care de unu timpi! a coprinsu până şi pe ceî maî puţinii cărturari, de a se arăta progresişti, modificându după capul lor expresiu- nile cărţilor bisericescî, chiar şi unde nu trebue modificată nimied.

Art. 11. înalt P. S. Metropolitit Primatu, preşedintele St. Si-

CĂRŢILOR b is e r ic e s c ! r o m An e

nodrt, 8.1 stiiruiasca în numele Sinodului şi a întregri biserici române la guvernul Măriei Sale Domnitorului României, ca aceste mesurî propuse de St. Sinodu pentru tipărirea cărţilor bisericesci, să se aplice fără întârziere prin procurarea mijl<5celor necesare pentru înfiinţarea şi întreţinerea Tipografiei cu personalul trebuitor, atâtu pentru tipărirea câtii şi pentru revisuirea cărţilor bisericesci. La sesiunea viitorc I. P.S. Sa va încunosciinţa pe St. Sinodtt despre resultatul mij- locirei sale la guvernu, şi despre măsurile ce s’ar fi lutaii pentru înfiinţarea tipografiei, pentru ca St. Sinodti să p<5tă îndeplini cele ce se cerii din partea sa pentru neîntârziata revisuire şi editare a cărţilor bisericesci.

Preşedinte, Mitropolitu Primată al României, Calinic.Iosif Mitropolitul Moldovei.Melchisedec Episcopul Romanului.Inocent ie Episcopul BuzeuluT.Calinic Episcopul Huşilor.Ghenadîe 11 Episcopul Argeşului.Iosif Episcopul Dunărel-de-jos.

Calist Stratonichias Bacaomd, Iosif Botoşcmnu, Ieremia ψ-ălttţeanu, Silvestru B. Piteştenu, Valerian lidmnictnu, Innocentic M. Ploeşttnu, Calistrat Berlădeanu, Archierei.

Cercetată în şedinţa consiliului de miniştri, din 25 Iulie 1881, şi aprobată.

(L. S. C. M.)

Ministru Nostru secretarii de Stătu la departamentul cultelor şi instrucţiune! publice este însărcinaţii cu aduucerea la îndeplinire a acestui dccretii.

Daţii în Sinaia, la 27 August 1881.CAROL

Ministru secretar d e S t a t ă l a d e p a r ta m en tu l cultelor ş i iu t.tru c ţinneT p u b lic e ,

V. A. Urechiă. N o . 2 ,1 6 2

Misteriul Mir-ungereî. (Urmare).

Lucrarea nevăzută a Misteriuluî si nerepetirea Iul.

Lucrarea principală nevedută a misteriuluî Mir- ungereî constă în aceea, că el comunică credincioşilor Sântul Spiritti.

In Botezti noî numaî ne curăţim de p e c a t e şi ne renascem cu puterea Sântuluî Spiritti, dar încă nu ne învrednicim a l primi şi a ne face case a lu î: prin Mir-ungere însă ni se dă Sântul Spiritti cu tote daru- riile charice necesare pentru viaţa spirituală (Conf. Orth. part. I. resp. la într. 105). Acesta să p r o b e z ă din cuvintele Sântuluî Luca care ( J ic e : „Αιιψηώϊ Apostolii cel din Ierusalim, cum că Samaria a primita cuvântul Iul Dumnezeu, au trimisU către detifil pre Petru şi p re loan ; cari pogorându-se sa ă rugată pentru el, ca să ia Spirită Sânţii, pentru că nici preste unul dintre el nu sd pogorâse, ci numai botezaţi erau întru numele Dommdul lisus. Atunci punea mânele preste el, f i lua Spirită Sântă“ (Act. VIII, 1 4 — 1 7 ;

confr. cu XIX, 6 ).Acesta, dupre cum sa v£<Jutti maî sus, o au pre

dicaţii şi susţinuţii şi dascălii antici aî Bisericeî : Dionisie Areopagitul, Tertulian, Ciprian, l ’apa Cor- neliti, Ciril al Ierusalimului, Amvrosie al Mediola- nulul, Ciril al Alexandriei, Theodorit etc.

Dar fiind-că darurile Sântului Spiritu comunicau* credincioşilor în misteriul Mir-ungereî, dupre arătarea profetului Isaia suntu fdp te : S p iritu l înţelepciu- n el f i a l p r ic ep e r e l, S p iritu l sfa tu lu i f i a l puterei Spiritu l cunoscin ţeî f i a l bunel cred in ţe, şi în fjlle Spiritu l temereil d e DwnnedeU (Is. XI, 2 şi 3), dintre care treî se referă, cu deosebire la luminarea raţiune!, iar patru la învăţarea şi întărirea voeî 1 1 1 bine (couf. Orth. part. 1. resp. la întreb. 73—8 ) : apoi în special să cjice că misteriul Mir-ungereî ne comunică :

1 ) Charul Spiritului care ne lumineză şineîuţelep- ţesce în adevărurile credinţei. Ş i vo î u n ger e aveţi de la c e l SântU f i sc iţi tote, scrie Sântul Apostol loan creştinilor. Şi voi, u n ger ea ca r e aţi luată d e la densul, intru vo i să remâe, f i nu aveţi trebuinţă ca să ve înveţe p r e vo i c in e -v a ; c i a c e ia f l u n ger e v e învaţă pre voi iote, f i adevărată este, f i nu este m in cinosâ ; f i p recum v au învăţata p r e v o i rem âneţî în tru aceia (1, loan II, 20 şi 27). „Acestă u n g er e—dice creştinilor Sântul Ciril al Ierusalimului — pă stra ţi-o ne schimbată , că c î ea vă învaţă d esp re to teu.

2) Ne comunică charul spiritului, care ne întăresce şi ne renasce în pietatete. La acesta arată Sântul Apostol Pavel când dice : ia ră c e l c e n e adevereză p r e noi, îm preună cu v o i în tru Christos, f i n e-a unsîi p r e noi, Dumnedeii e s te ca r e n e -a f i p ecetlu ita p r e noî, f i a data arvuna sp iritu lu i în tru in im ile nostre, ( 2 cor·I, 21, 22; IV, 30). Sântul Ciril al Ierusalimului dicc. ascultătorilor seî : „voi sun teţi u n s l . . . . c a să vă în- b rd ca fl în ziua drep tă ţel, f i să sta ţi în con tra diabolicu lu i r e g e (Ef. VI. 14, 17). Căcî precum Christos

-MISTERIUI, MIR-UNGKl.EÎ :π

dupe botezti şi pogorîrea Sântuluî Spiritu asupra lui iţiergendti a învinsă pre cel protivnicu (Math. IV,1 etc.); aşa şi voî dupC Botezti şi misteri<5sâ Mir-un- gerc, înbrăcându-ve în tută arma Sântului Spiritu, ve opuneţi putereî celuî protivnicti şi o învingeţi, ex- clamândti : „ tâte le pokă întru Christos ce l ce mc întă- resce (Filip. IV, 13)“ ,

Pe lângă acestea trebue a adâoga, că Apostolii prin punerea mânelor, adică prin misteriul Mir-un- gereî comunicati câte-o-dată credincioşilor şi daruri extraordinare ale Sântuluî Spiritu, precum craii d. e. darul limbilor şi a l profeţiei (Act. XIX, 6). Dar acestea, ca lucrări neobicînuite a misteriuluî Mir-ungereî, erati conrespuuclăt(5re numaî necesităţilor Bisericeî primitive, fără a fi însă nisce lucrări continue şi tot-de-una unite la însuşi substanţa acestui misteriti : şi pe lângă acestea chiar în Biserica primitivă darurile extraordinare nu erati comunicate tuturoni, ci numaî unora (1 cor. XII, 29 şi 30), îu ore ce punerea mânelor seti Mir-uugerea, s’a socotită necesara pentru toţî ceî botezaţi, pentru ca eî să p6tă primi Sântul Spiritti (Act. VIII, 17).

Fiind-că Mir-ungerea ne sigileză „cu p ecetea darului Sântului SpiritUil (Ef. I, 13; IV, 30 ; 2 Cor. 1, 29), şi fiind-că, c e l c e n e adevereză seu ne întăresce, Dumnedeii e s t e , ca r e n e ş i p e ce t lu e s ce ş i ne dă prin acestU misteriU arvuna Spiritu lu i în inima nostră (2 Cor. I, 22), f i e l a s e tă gădu i nu p 6te, c i române cr ed in cioşii (2 Tim, II, 13) : apoî misteriul Mir-ungereî. ca şi misteriul Botezului, tot-de-una s’a socotită, şi acum să socotesce nerepeţibil (Conf. Orth. part. 1, res. la intr. 105). Deosebirea stă numai îu aceea, că

R E I S I J ilv lU JL » M I K - 1 ' W U r . R C . i

Botezul, d6că el să sevârşesce dupe candne, nu repetesce pentru nimene, cliiar de s’ar fi şi lepădaţii de numele lu î Christos, şi în urmă s’ar fi întorşii diu nou în Biserica Orthodoxă; iar Mir-ungerea pentru ceî ce s aii lepădaţii de numele lu î Christos se repetesce, când eî să întorcii la orthodoxie (Cont. Ortli. part. I. resp. la într. 105).

Cât privesce sânţita lucrare a Bişerieeî Orthodoxe —de a unge cu Sântul Mirii pre regiî bine-credincioşl la încoronarea lor, cmn se ungeaii din însuşî ordinul lu î Dumnedeu regii în Biserica Vechiului Testamentii (Ps. LXXXVffl. 21 ; 1 Reg. X, 1; XV, 3 ; XII, 13), pentru care s’aii şi numiţii un şiîL u i ( 1 Reg. XII, 3, 5; XXIV, 7 etc) : apoi acesta nu este repetire a miste- riuluî Mir-ungereî, prin care să comunică tuturor credincişilor puterile charice neapăraţii trebuitore în viaţa spirituală; ci este cel maî înalţii gradu de comunicare a darurilor Sântuluî Spiritii, reclamaţii a- nume de unii serviciii aşa de însemnaţii, rânduiţii dc Dumnezeu, (loan IV, 22, 29) — de serviciul împărăţiei. Ş i a luată Sam uil co rn u l cu unt-de-lemnU, şi Ί a unsti p r e e l în m ijlo cu l fr a ţ i l o r luî. Ş i s ’a pogo râ ţii S p iritu l Domnului p r e s t e D avid din clioa aceea f i d e a c i înante (1 Rep. XVI, 13). Să scie că nici misteriul preoţiei nu se repetesce; cu tote acestea el îşî are treptele sele, şi punerea mânelor de adoua şi a treia <5ră săverşesce ierurgisitorl pentru servicii maî înallte : aşa şi Mir-ungerea regilor s£ti împera- torilor este numai o deosebită treptă mal înaltă a misteriulul care pogdră unu. îndoită Spiritii asupra unşilor luî Dumnezeii. Chiar rugăciunele ce se ci- tescii la acestă mare ierurgie arată la deosebitele

MISTERIUL MIK-UNGERE

daruri ce sfc invocă de Biserica Orthodoxă asupra

celuî aleşii de Dumnedeu pentru a fi rege seu imperator. Aşa, între altele Archidiaconul dice: „Pentru ca pirn ungerea î ntru-totu-Sântului Mirii sa pri- Hiescă. el din cerii putere şi înţelepciune ca să administrate şi să judece cu dreptate, Domnului să ne rugămu Iar însuşi sâverşi torul misteriul ui să rogă

dicend : „Domne Dumnezeul nostru, împărate care împărăţescl, şi DtSmue care domnescî, care prin profetul Samuil aî aleşii pre servul teii David şi 'l-ai unsii pre el de imperatorii peste poporul Teii Israil- tenii! însuţi şi acum ascultă rugăciunele mjstre ale nevrednicilor . . . şi pre credinciosul Teii servii marele Domnii . . . învredniceşte! a se unge cu un- tul-de-lemnii al bucuriei, înbracă'l pre el cu putere de sus. . . aşad.e’1 pre el pe tronul dreptâţel, oco- lesce’l pre el cu arma întru-totti-sântului Teii Spiritii, întăresce mintea luî... arată’l pre el păstrătorii

cunoscucutii al dogmelor sântei Tale Biserici catlio- lioe.. .“ (>).

t Silvestru B. Pitesttfnu.

(1 ) V . R â n c lu ia la în c o ro n ă r i i t r a d u sa d in li iu b a e le n ă în li iu b a ru· la a n u l 1827-

Diaconesele creştine*

(Fine, Vedî No. V).

Νοϊ am arătat la începutul acestui studiu conditiu- nele, dupre care femeile erati admise între diaconese. Intre aceste condiţiunî era şi etatea de şese-clece anî. Relativ de văduvele, care compuneu ordinul diaconeselor, încă Apostolul Paul, ηο ϊ am vedutu, a stabiliţii, ca etatea unor asemenea persone să fie nu mai mică de şese-<Jecî anî. Acostă prescripţimie apostolică s’a observaţii şi maî pre urmă. Pre timpul luî Tertulian Biserica se ţinea cu stricteţă de disciplina apostolică (*). Dar acum ne întrebămii, deca acostă practică s’a observaţii şi în secuiul al IV-lca. Canonul LX X IV din numărul cantinelor numite arabice, pre care Francisc Turion le-a intercalaţii între cam5nele sinodului I ecumenicii, stabilesce : „ monăstirile nu trebue să rămâne fore de surori, între care trebue să fie şi văduve. Lor li se dă unii bunii învăţătorii, care le învaţă a ceti cărţile şi psalmii, si el insistă cu învăţarea mai ales acelora, carc' T fsubiţii diaconese. In diaconese se alegii acele din dînsele, care aii de la nascere etatea de ş&se-decî anî, dupre cum a stabil iţii fericitul Paul“. In legis- laţiuuea bizantină acestă prescripţiune este espn-

(a) Tert de Veland. Virg. cap. IX.

mată cu in&î multa, precisiune, şi I codosic cui marc· cere în modu impcrio.su, cerc ca etatea celor, ce întră în ordinul diaconeselor, să nu fie maî mică de şese-decî ani*. „In societatea diaconeselor, dupre ordinul Apostolului, nu trebue săse introduci* nici o femeie, care nare şese-decî ani dela nascere şi nu este libera de copil, ( a ) “. T 6 te aceste prescripţiunl canonico-legisla- tive nu se observai! în practica cjilnică a Bisericeî. Istoria ni oferă o mulţime de ecsemple, de unde se vede, că între diaconese întrau. şi f einel de o etate mult mai mică, de şese-decî ani. Kiar dispositivul lui Teodo- sie de m al sus ni atestă, că el se referă la o practica a Bisericeî, ecsistaudă, Iar Sozomen în istoria bisericescă presintă coprinderea Iul, ca pre o inovaţi ui ie în usurile Biscricel. Vorbindu despre crima, comisă de unu diaconii în unul din templurile Constantinu- poluluî cu o femeie nobilă, el adaugă : „ înţelegi! cuvântul, pentru care şi Imperatorul Teodosie ocu- pându-se de prosperitatea şi pietatea Bisericilor, stabilesce prin lege, ca, femeilor, ce nu au copii şi n’au at inşii încă etatea de şesc-clecî ani, sa nu li se încrediuteze serviciul lu î Dumnedeu, conform cu ordinul clarii a l Apostolului Paul ( b) “. De unde results, că p r a c t i c a B is e r i c e i nu in trodu cea în tre d ia co n ese num ai f e m e i d e şâ s e -d e c l ani.

Mal mulţii. Părinţii secululuî al V l-lea, la sinodul ecumenicii din Chalcedona, stabilescu canoni- eesce, că în ordinul diaconeselor potii să între si femeî, care a ii etatea de patru-<Jecî anî, dar numai să fie supuse cercareî. „In diaconesa săse sânţiasea

^ _________ Dia c o n e s e l e c r e ş t in e 3 3 5

(a) C o d ex . Theod. ca p . X X I I I , de Episcop, e t cleric.(b) S o z t >111. FTist. e c c l . c a r t . V II, ca p . 16.

femeia, carea nu e maî mică de patru-cjecî anî, c].v numai să fie supusă unei încercări speciale“ (n\ j deile acestui canonii se confirmă şi de canonul χτ al sinodului de Trula, care, stabilindti iarăşi etatea de patru-ijecî am, adaugă „dupre cum stabilescft sântele cau6ne“ ( b). înseşi disposiţiunile Imperato- rilor din anii maî de pre urmă cedeză prescripţia nilor canonice, respectiv de etatea diaconeselor. Iustinian une-orî se confomnSză disposiţiunelor canonice, stabilindti, ca etatea diaconeselor să fie de patru-decî anî ( c), alte-orî iea unii termenii de mijlocii între etatea, stabilită de Teodosie, şi cea fic- sată de sin<5de, şi, cere, ca etatea diaconeselor să fie pre lângă, cincî-decî anî ( d).

Causa uueî asemenea disensiuni, respectiv de etatea diaconeselor, provine, dupre opiniunea luî Zonara, dela diferinţa pers(5nelor, ce compuneati ordinul diaconeselor. Cuvintele Apostolului, dupre opiniunea luî Zonara, se referă la văduve, iar disposiţiunile sinodale la fecitSre. „E greii a crede, <Jice Zonara, că femeia, carea a conservaţii on<5rea şi u a încercaţii mulţemirile vieţeî conjugale penă la etatea de patru-<Jecî de anî, devenindii diacon^să, să încline spre nuntă şi să doriască amestecarea = ε ίς έπι- θυαίαν έλθειν α ί ξ ε ω ς , lucru, ce ea n’a cercatii nicî odată. Văduva înse, carea se desparte de bărbaţii, şi s’a induraţii de vieţa conjugală, este mult maî înclinată spre dorinţă. De aceia şi marele Apostolii a ordo-

( a ) S in o d . e c u m . d e C h a lc e d . c a n . X V .(b) Vegli s c h o l i i le lu i B a L sa m o n l a c a n . X L a l s in o d u lu i d e T ru la·( c ) l u s t . N o v . V I c a p . 6 .(c l) l u s t . N o v . C X X v I I , c a p . 1 3 ...............ά μ φ ΐ τ ο ο ς π β ντή κο ντα ενία»*

τ ο ο ς — p e lo n g ă c in c î - d e c î d e a n î “ .

uatti, ca săse a lege in tro etate mai înaintata vfcduvn, ca

ceia ce este m aî dispusă spre pofte, de cât feciora ( * ) .

Şi în adevăr, acesta mterpretaţiune a ceşti unei, carea pentru ηοϊ astă-dî a deveniţii dificila, este de o va-

16re incontestabilă. Pretutindenea, unde dela diaco

nese se cere etatea de şese-decî ani, se vorbesce tot-

d -una de văduve. Aşa Tertulian se csprhnă: „ . . .

trebue săse alegă în diaconese femeî, ce au fostu ’ o

singură dată măritate şi mai sus de şcse-(Jeci ani, adică, văduve". In canonul LXX IV, care face parte

din candnele, numite arabice, iarăşi se vorbesce des

pre văduve. De asemenea şi din prescripţii!nea lui

Teodosie, care impune, ca diaconesele să aibă etatea de ş£se-<Jecî anî, se vede, că acele văduve se obligati'de a’şî „alege tutorî pentru copiii lor“. De alta parte, în locurile, unde se cere de la diaconese etatea pe patru-decî ani, nu se vede celu mai mieii semnti, că acolo s’ar vorbi despre diaconesele din văduve. Pretutindenea se <J.ice simplu, „diaconesă-, loră săse ecsplice, decă aceste diaconese suntti dintre văduve s6ti dintre feci(5re. Sinodul de Trula fun- deza etatea de patru-decî anî pre considerentul, ea

person ele, care au etatea de patru-decî ani şi tindă a deveni diaconese, suntti ferme 111 pietatea creştină, „Fericitul Apostolii prescrie, ca săse alege în Biserică văduve, care au etatea de şese-decî ani, iar divinele conduc nî-au învăţată, ca sa sânţimu diaconesele la patru-decî ani; fiind constatată, ea Biserica, cu ajutorul luî Dumnedeu. a primiţii o mare tărie şi soliditate, iar credincioşii în observarea

(a ) s c h o l. l a c a n . X V a l S in . d e C h a lc cd o n a .

o o DIACONESELE CREŞTIN E

prescripţiunilor divine forţî şi de t6tă încrederea (a Acum, cum putem ecsplica caşurile, unde între dia

conese întrau femeî maî tinere de patru-decî ant ? Binliam, vorbindii despre femeile, care se sântiati diaconese maî tinere de patru-cjeci ani, se ecsprimâ ·„ de aici noî putemti conkide, că Biserica nu se ţinea strictii de acesta, adecă de prescripţiunea, ca diaconese săse sânţiasce femeile între 4 0 —60 am. şi E- piscopiî îşi prescriau. dreptul, de a sânţi diaconese femeile capabile, dar de tote etăţile, numaî decă eî se asigurau în puritatea şi virtuositatea vieţeî lo r“ ( b). Aceiaşî opiniune o avemti şi din partea luî Zonara, dar numaî cu <5re-care restricţiune. A- decă, el lasă la judecata şi apreciaţiunea Episcopului caşurile de cliirotonie ale diaconeselor, când persdnele, ce aspiră la acestă treptă suntu de anî treî-decî şi cincî, seu şi maî puţin. Generalminte vorbindii, în disciplina Bisericeî creştine cestiunca etăţeî s a consideraţii tot-de-una, ca unii ce secundanţi, pentm personele, care aspiraţi la mia din treptele ierarchice şi Episcopul are aici latitudinea cea maî mare, pentru cuventul, că, el avendîi sarcina, de a aplica pres- cripţiunile apostolico-canonice, este ţinuţii, ca să întdrce atenţiimea sa particulară asupra calităţilor morale ale aspiranţilor la diferitele trepte ierachice; seu, dupre cum se esprimă Sozomen respectiv de etatea diaconeselor: „ Divinul Apostolii a prescristi, ca săse alege în Biserică văduvele, ce aii etatea de şese- decî anî, iar canonele sânţite au disposatu, câ B ise-

(a) Sin. de Trul. ca. XL.(b) Binli. Origin, eccles. lib. 11, cap. XXII.

r ica , c u c h a r u l lu i Dnmner/nî, a p rim im o mare tărie ş i s o l id i ta te , ia r c r ed in c io ş/ί (iu deveni/ii hi observ a r ea com a n d a m en te lo r d iv in e f o r (i .fi d e fotn în cre- d e r e a u (» ) ,

Specificândti penă aici Gestiunea etăţcî pentru pers<5nele, care aspirau Ia trepta de diaconesă, acum să ne întrebămti, care sfinţii calităţile morale, în virtutea cărora trebu iau alese person ele, ce voiau a întră în trepta de diaconesă ? Canonul LXXIV, citatii maî sus şi care face parte din căminele arabice, stabilesce în termeni generici : „că în diaconesă trebue să între femeia, care din copilărie s’a bucurate de o reputaţiune bună“. lustinian intercjice de a întră în serviciul diaconeselor femei, care „ducii o vieţă nu în totul nepătată şi suspecta* (*>). In alţii locu lustinian este m aî specificii în acestă materie : «Noi dorimii, ca cele alese, pentru sânţirea în diaconese, fie ele văduve seu. feciore, să nu trăiască cu astii-feliu de persone, care se nuinescii amanţi delectiJ ( c), fiind că ceî, ce se numescii cu acestii nume, provocă o suspecţiune re a“. Ş i m ai departe : „ Decă cine-va din acelea, ce au. să priinescâ sânţirea de diaconesă, se bucură de o reputaţiune rea, atunci nicî-de-cum să nu fie perm isă sân ţirea- . Aceste calităţi erau cerute nu num ai de la personele, care voiau a întră în

blAcONESELE c r e ş t in i* $cj<j

(a) Locul citatii.(b) Iusl. Nov. VT, cap. 6.(c) Cine erau acest! delecţi şi pentru ca sa înţelegemU acestii caventu

întrebuinţată de lustinian, noi cstragemîi din Glosariul Iul Candriu ur mătorea interpretaţiune, fundată pe Epistola XXII aS. Lmmim citr»· kuetachiu : „Agapeta est linscinator et qui cum feinini* illicit** con- versatur procacius clericus. Porro clericue illos iţis/jto'j; vocabaiit. (lUoi cuin niulieribus ac virginibus quas tlomi sub ajpipiiUruinwudi lectaruin appelatione deţine ban t, parva commercia habori ilicerintur..


trepta do diaconesă, dar şi de la acele, care ecserci- tati funcţiunea de diaconesa şi lustinian în acesta privinţă este ecsplieitîi, când se ecsprimă : „Noi tai permitemu diaconeseî nicî într unti casti, ca sa trăiască cu unii bărbaţii, de la care pote să resulte suspecţiune în eoni tul vieţeî eî celei nepătate “ («Y Asemenea găsim ii nisce calităţi generale, cerute de la diaconese şi de către S. Chrisostom, când se ecsprimă : „Diaconsele trebue să fie onorabile, nelimbute, stăruitore şi crediuciose întru tote “ ( b).

A fară de calităţile morale, despre care am vorbită penă aicî, dela diaconese se cereti şi unti num eră determ inată de cunoscinţe. Aşa trebueti să cuii(5sce verităţile fundam entalc ale religiuneî creştine ; să a ibă cunoscinţe speciale despre efectuarea misteriu lu î botezului, şi interpretaţiuuea diverselor ceremonii ale m isteriu lu î; pentru ca ast-feliu să fie îu stare de a învăţa şi pre alte femei. Acesta se specifică prin can<5nele sinodului IV de Cartagena, câud se dice : „văduvele seti călugâriţele-»vidua et sanc- tiinoniales ( c), care se oferă pentru serviciul botezu lu i femeilor, trebue să fie astti-feliti preparate pentru serviciu l lor, în cât să potă învăţa pre femeile necunoscătore şi neinstruite în cuventul cel simplu şi divinii a l Scripturei, şi să pote şi aceste respunde la în trebările, ce li se punti în momentul botezăreî ş i de a ltă parte să fie instruite în modul de a vieţui după botezare4*' (<*). Tot dela diaconese se cerea,

(a i lust. Nov. V I, cap. 6.(b ) S. Ioh. Chris. Hon. I I la Ep. I către Timot.(c ) Sub numirea de sanctimoniales aici trebue să îiiţelcgeniii pre

diacon esc. e dintre feci0r e ; adecă o speţă de călugăriţe.(d i Sin. I V ccuiu. de can. X II .

ea ele Hă scie citi şi cânta bine : „Monăstirile nu fre- buc sa remâne fore de surori, între care trebue sa fie şi vCduve. Lor li se rencluesce unii învăţătorii bunii, care le învaţă a citi pre cărţi şi a cânta psal- mî, şi acesta insista pene cândii ele învaţa Line, mai ales diaconesele Şi anume pre aceste prescripţ’uinî le-au avuţii în vedere părinţii sinodului al IV-lea ecumenicii, când aii stabilitu, ca sânţirea diaconeselor să-şî aibă locul „numai după. o cercare îngrijită = μετά ακριβούς δοκιμασίας

In fiue dela diaconese se cerea, ca ele să duce sio vi6 tă ne nuntită. Respectiv de vfiduve, acesta pre- scripţiune a fostu. stabilită încă de Apostolul Paul (»). Şi ea era observată cu atâta rigositate, în cât era considerată, ca una din crimele cele maî man şi era pedepsită kîar cu m<5rte de către condicele Ius- tiuian. „T(5te acele, care devinu diaconese onorabili* datorescii, ca îu timpul sânţirei, şi în presenţa şi ale altor diaconese onorabile, să primiasee instruct iu m şi să se supune sântelor canone, care stabilescu, ca ele să aibă frica de Dumnedeii, şi să fie credinciose prescripţiunilor celor sânte. Ele trebue să se temă şi să se înfioreze înaintea ideet, de a părăsi ordinul cela sânţii, scimdii, că decă ele, fiindîi răpite de dorinţa, de a numaî stima sânţirea, seu de a părăsi serviciul celii sânţii, vorii întră îu căsătorie, seu îşi vor alege unii a lţii modii de vieţă, atuncî ele singure se condamnă pre sine cu mdrte, averile lor se vorii con-

(a) E prea adeveratii, că Apostolul în acostă eestiuno. nu se oesjir. roă în modu specificii. Dar, decă combinâniu versetul 11 cu 12 din ţpistola I cfttn'i Timoteî, anume reesă, câ dela văduvele, ce sc· tinafi pentru serviciile eclesiastice, se cerea, ca de s» docc o rirj» liberă de bărbaţi.

DIACOKKSKhE CREŞTINE 3 4 1

1JIACONFSEI -E CREŞTINE

fisca 111 profitul Bisericilor, seii a monastirilor, la (.ar ele aii aparţinutti, şi acia, carii s’au însuraţii cu dîn- sele, seu au avutu cutezanţa, de a le corupe, se βιι- ριτιιΰ torturelor, iar averea lor se confiscă. Fiind eii deca feciorele din auticitate, culpabile în acestti pecatii erati supuse morţel ( A), apoi cu atâta mat mult. noi datorimti ca să prescriemti pedepsa cea mat marc acclor onorabile diaconese, care fiindti glorificate de Dumnedeii, datoreseti să fie cu cea mal mare îngrijire şi să observe abstinenţa, cela ce este podoba cea mal mare a unei femei“ ( b) Şi Biserica privia tot cu aceiaşi rigorisitate la votul, datti de către diaconese, respectiv de abstinenţa lor. Sinodul de Chalce- dona lovesce cu anatemă pre diaconese, care îşi calcă votul : „Decă diaconesa, ce a primiţii chirotouia şi a remasti în serviciti unii timpii <5re-care, se mărită,o asemenea femeie, ca ceia ce a degradaţii graţia divină, să fie dată anatemei împreună cu acelii, ce s’a unitu cu dînsa“ ( c). Şi rigorea unei vieţe ρίό- să era obligătore pentru tote diaconesele, fie ele „veduve, feciore, s£ti femei ale treptelor ierarchice“.

In special, faţă cu diaconesele dintre veduve, ec- sistaii prescripţiunî directe. Mal întăiti văduva, carea doria de a întră în ordinul diaconese!, datorea a fi „ veduve dintr’o singură nuntă". Acestă prescrip- ţiune fiindti tot-de-una observată de Biserică, ea îşi are originea dela Apostolul Paul, care stabilesce, ca între „veduve, să fie admise acele femeî, care aii fostă femei ale unui singurii bărbaţii". F. Teodoret ( d) şi

( a ) A lu s i u n e l a v e s t a le l e r o m a n e .( b ) N o v . V I , c a p . 6 ,î c i S in o d , d e C h a l c e d . c a n . X V .

DIACONESELT ( RKSTIN'K

(lupiEi dînsul lustel (*) Hai nonei (>·) Suiecr («·), şi alţii admită acesta prescripţiune a Apostolului cu ore- care modificaţiunî. F. Teodoret crede, ca Apostolul prin cuvintele de mal sus nu are în vedere, de a interdice alegerea în diaconese a acelor femei, care aii fosta de doe ori măritate în mo du legitima, dar elu se referă la femeile, care aa devenita femeile unui al doilea bărbata, train du cela dan tai u, seu care în acelaşî timpii aa avuta mal mulţi bărbaţi. Dar o asta-felia de interpretaţiime a cuvintelor Apostol u- luî este silită. Apostolul Paul nu avea necesitate de a da luî Timoteî o asta-felia de prescripţiune, că nici Greciî, nicî Romanii şi nicî Iudeii nu aveu unul legitima, ca femeile să aibă maî mulţi bărbaţi, şi decă în societate se constataa femei, care în modu neregulata ar fi din o asta-felia de vieţă, atunci Tiino- teia nici într’unu moda nu şi-ar fi permisu, de a întrebuinţa asta-felia de femei în serviciul Bisericei. Sensul vorbelor Apostolului este acesta, ca între diaconese săse alegă acele văduve, care au fostu cela mult 0 dată măritate. Şi o asemenea interpretaţiime se p<5te susţinea şi cu alte argumente. Diaconesa aparţinea la acele pers<5ne din Biserica creştină, care av4a în sine puterea dominaţiunei de sine şi a abstinentei ( d). Respectiv de văduve în genere Apostolul doresce, ca ele să nu între în nunta adoa, şi el li permite acesta când ele nu dispună de puterea abstinenţei (e). Şi prin urmare, nu se permitea, dc a întră

(a ) I u s t e l le s N o t. a d c a n . I C o n c il . L a o d ic .(b ) H a m m o n d u s A n n t . in I T h im . I I I , 2 .(c) S u ic c r i T e eauruă e c c l . T . I , p a g . 8 9 9 .(d) 1 T im . I , 8 .(e ) 1 Corint. VII, 8 , 40.

în diaconese văduvelor, care înt.rau în nunta ad pentru cuvântul, că e le nu sânţii abstinente.

Pre longă aceste, dela văduvele, ce se alegeţi dia conese, se cerea dupre unele legi, ca ele sa fi avuţii copii, cărora li-ar fi datu o educaţiune alesă. Fundamentul acestei prescripţiunî legale, adecă de a se sânţi diaconese văduvele, care s’att ocupaţii de educaţi unea copiilor lor, zace în cuvintele Apostolului „decă a crescuţii c o p i i ş i pre care cuvinte noî le- am cititu maî sus. Acestă prescripţiune se observa si pre timpul luî Tertulian, căcî eca cum se ecsprimă acestii Părinte apostolicii: „In acestii ordinii, adecă viduatus, trebue săse al^gă nu numai femeile de unii bărbaţii si acele, care aii o etate maî înaintată de ş£se-<Jecî anî, adecă care aii foştii când-va măritate, dar şi mamele şi educătdrele de copii, care, fiindii singure ecsperimentate, să p6te ajuta şi altora cu consiliile şi mângâerile“ (» ) Şi 111 adeverii, că o asemenea prescripţiune, râdicată la rangul de practică, îş î avea totii raţionamentul de a f i ; căcî în Biserica creştină diaconesele, pre longă alte îndatoriri, se ocupau de educaţiunea orfanilor săracî, de conducerea femeilor tinere în vieţa lor de mume, precum şi de alte circumstărî din vieţa fem eie î.............

Arcliiin. (xeiiadie Enacenu.

a i D e velaud. virgin, cap. I X .

I'ublicăm aci proiectul de lege pentru întreţinerea clerului şi a b iseric ilor, vota ta de Senatu împreuna cu discuţiiin ile urinate ; reservându-ne de a face şi (HC-earî observaţi uni, m al aprope de timpul când

are a se supune şi deliberaţi un ei onor. Camere. Şi

pentru ca observaţiun ile ce voim ale face să nu lase nim icii d e doriţii pentru preoţii, rugăm pe toţi cei

ce se interesecjlă, seu a scrie înşiî observările Dum- nelor seu să ne com unice note despre înbunătâţirilc ce v o r crede că a r maî trebu i a se introduce îu

proiectul v o ta tîi d e ja de Senatu.

PROIECTÎJ DE LEGEpentru

INTRETINEREA C LERU LU I Şl A BISERICILORj TDIN COMUNELE URBANE Şl RURALE

ce se întreţinu de comune In fotă cojtrinsul României

CAPITOLUL I.

Despre p a r o ch ii ş i c leru l b is e r i c e ş t i i d in com un ele urbane ş i rurale.

Art. /. Parochie sati enorie se numesce în comunele urbane saO rurale colectivitatea poporanilor, cari aparţinu unei biserici în privirea cultului religioşii.

Art. 2. O parochie trebue să coprindă cel puţin 200 familii contribuabile stabilo.

Art. 3. Bisericele din comunele urbane saO rurale suntu sail comunale, sati particulare, saO întreţinute de Stătu.

p r o i e c t î j d e le g e

Bisericicele comunale suntii acclc care să întreţinu dc parochienl.

Bisericele particulare suntCi acele ctitoresc! sau cu cpitroni deosebiţi, care se întreţinu şi se administredă după asedu- mintele lor speciale de către ctitori sati representanti! lor.

Bisericele întreţinute de Stătu suntu sub regulele speciale hotărâte prin legi şi regulamente.

Art. 4. Fie-care Biserică va avea unti parochQ şi clericii trebuitori pentru serviciile bisericesc!.

Clerici! trebuitori pe lângă parochil suntii : în comunele urbane, dou! cântăreţ! şi unu paracliserii.

La comunele rurale : dou! cântăreţ!.Bisericele cari vor avea mijloce îndestulătore fie prin po

porani! parochie!, fie prin ctitori sati epitropî, pentru întreţinerea unu! al douilea preotti, a unu! diaconii sati a ma) multorO servitori bisericesc!, vor putea statornici unii asemenea servitorii cu încuviinţarea Episcopului eparchiotii.

Art. 5 . Dacă într'o parochie de 2 0 0 familii, ar fi doiie saii mal multe biserici, una din ele şi anume acea centrală, mal bună şi cu mal multe midloce de întreţinere, va ii declarată de Biserică parochială.

Cele-l alte biserici vor fi deservite pe rendCi de personalul Bişerieeî parochiale, înlesnindtl poporani! mijlocele de transportii, de vor fi în depărtare una de alta.

Art. 6. Ori ce Biserică care nu va avea minim unu mijlocele de întreţinere prevedute prin legea de faţă se va închide din ordinul Episcopului eparchiotii.

Art. 7 . Nu este permisii în viitorii a se clădi biserici nou! în localităţile unde esistă biserici de câtii numai atunci când ctitorii sati poporanii Biserice! celei noul vor asigura, după t6 te formele legale şi pentru perpetuitate, venitul minimum prevedutd prin presenta lege pentru întreţinerea Bişerieeî şi a cultului religioşii.

Voia necesară pentru clădirea Biserice! cele! nou! se va da de Episcopul eparchiotii, după cererea consiliului comunal al localităţel, aprobată de consiliul permanenţii al

judeţului, cercetandu-se tote impregiurările şi recoman- dându-se cererea de protoiercul local.

Art. 8. Episcopii eparchioţl, în înţelegere cu consiliele permanente de judeţe şi cu autorităţile comunale, vor prevede în termenO de unu anu de dile, de la promulgarea lege! de faciă, la regularea şi stabilirea parochiilor in modul stabilitei mal susti. La acestă regulare se va alege comuna parochială de reşedinţă precum şi Biserica parochială, se vor desemna cătunele şi bisericele ce suntti legate densele.

La localităţile unde din causa distanţelor şi a rărimel po- pulaţiunel ar fi prea greti a se forma parochiile de unii nu- πιδΓύ de 200 de contribuabili, parochia se va putea compune şi din unti numirii mal micii de contribuabili.

In acestii casQ, comuna române obligată a prevedea in bugetul s&â cheltuelele prev6dute pentru parochiele de 200 familii.

Art. ψ. Nu este permisii a se chirotoni preoţî pentru comunele urbane sati rurale, de câtti pentru parochiele regulate pe basele de mal susO, şi numai la casii când acele parochiî ar rfcmânea vacante, şi vacanţa s’ar constata prin declaraţia consiliului comunal, a epitropilor sau a ctitorilor, adresată protoiereulul de judeţti.

Numirea de parochî sati alţî clerici se face de Episcopî, după propunerea epitropilor sati ctitorilor adresată protoiereulul judeţului.

Art' 10. Datoriele preoţilor parochialî şi ale celor-lalţl servitori bisericesc!, pentru esacta şi consciinciosa împlinire a serviciului Bisericescti şi religioşii in parochiî, se vor regulamenta de către Sântul SinodO.

CAPITOLUL Π.

Despre întreţinerea b iser ice lo r ş i a cleru lu i în comunele urbane f i ru ra le.

Art. 11. Poporanii comunelor urbane şi rurale suntu datori a îngriji de Biserica saCi bisericele la cari aparţini).

' p e n t r u Ιμ ίί<γ.]ί ν ι ·:κ ι:λ ' I.krl ' ia 'T e t c . 347

Eî suntii datori a p lăti pe preoţi şi servitorii bisericilor lor, şi a procura m idlocele necesare pentru cheltuelele anuale ale cultului, câtîi şi pentru cele-l’alte cheltuelt care cu tim pul ar deveni necesare, sati pentru clăd iri saCi pentru obiectele cultu lui religioşii.

Se esceptă din acestă regulă B isericele com unale, atâta urbane câtîi şi rurale , a le căro r în treţineri suntu prevedutc prin bugetul Statu lu i, precum şi acele ctitoresc! particulare care se adm inistredă după legile şi aşedemintele lor speciale.

A rt. 12. Pentru întreţinerea anuală a fie-căreia biserici parochiale din com unele urbane, se v a înscrie anual şi obligatoriei în budgetul com unal sum a de 2,400 lei noul. Din aedstă sum ă se va plăti parochulu l 1,000 l e i ; cântăreţul i-iti 500 l e i ; cântăreţului al 2-lea 400 l e i ; paracliseru lu i 200 lei; ia r 300 le i se vo r întrebuinţa pentru cheltuelele Bisericeî, precum : lum inări, untti-de-lemnti, v in ii, prescuri, cărţi, vestm inte, m ici reparaţiunl.

A ri. /_?. P en tru în treţinerea fie-căreia Biserici parochiale d in com unele rurale , se va înscrie anual şi obligatoriu in bugetul com unal sum a de 1,200 lei. Din acestă sumă 600 le i se vor da p aro ch u lu l; 400 le i se vo r îm părţi la doul c ân tă re ţ i; ia r restul de 200 lei se v a întrebuinţa la buna întreţinere a B isericeî parochiale, precum s ’a arătatîi în art. precedenta.

A rt. 14. L a bisericele com unale, fie urbane, fie rurale, car i vo r fi avend îi ven itu ri p roprii în acarete sad alte do- taţiunl, se va p revedea în bugetele com unale num ai neajunsul până la îm p lin irea sum elor arătate în art. 12 şi 13.

A rt. 15 . Resursele pentru în treţinerea bisericelor şi a c leru lu i parochial suntti în p rim a ordine contribuţiunile paroch ien ilor, contribuţiunl deosebite de cele-l’alte dări com unale . Aceste se datl de p articu lari în schim bul tutulor serv iete lo r bisericescî.

A rt. 16. Contribuţiunile paroch ien ilor în parochiele urbane. se fixedă la m axim um 12 lei a n u a l ; în comunele ru-

rale-, contribuţiunea anuală pe lie-care capii dc familie va fi de 3 lei maximum.

Art. 17. In casil când ti bisericele ar avea venituri proprii saO când parochiele liind maî mari de 200 contribuall ar rămâne unti escedentti anual peste suma înscrisă în bugetul comunal, conform art. de mal susu, acel escedentti se va v6rsa de epitropia Bişerieeî, prin primăriile locale, la casa de depuneri şi consemnaţiunî, spre a forma unu fonda al Biserice!. Accste fonduri vor servi numai la reparaţiunl radicale sau reconstructum. Nu se va putea dispune de ele de câtO în urma unei decisiunî a consiliului comunal aprobate de comitetul permanenţii.

Chitanţele Casei de depuneri se vor păstra de epitropil.Art. 18. Contribuţiunile acestea, destinate a întâmpina

cheltuelele necesare întreţinere! clerului şi pentru cultul Bisericesca, se vor percepe o dată cu perceperea dărilor comunale, prin agenţii fiscului, în proporţiun! mici, calculate pe luni fără vre-o reducere ore-care. Banii adunaţi din aceste contribuţiunT se vor depune deosebita şi da în primirea primarilor respectivi, cari la rcndul lor, fără inter- diere, ί vor trimite epitropie! Biserice! parochiale sub luarea de adeverenţă de primirea lor.

Art. 19. Pămenturile de hrană destinate prin legea rurală in profitul bisericilor din comunele rurale şi care se poseda astă-dl de biserici, se declară proprietate inalienabilă a bisericilor respective.

Ele se vor deosebi de cel-l’alta terenii al comunelor, şi autorităţile comunale le vor hotărnici şi stâlpi, pentru a nu li reşluite sati înstreinate.

Pămentul fie-cărel biserici se va împărţi de autoritatea comunală în 5 părţi, din care trei părţi se vor da in profitul parochulul şi ajutorului s6Ci, împărţindu-se între ei in moda egal, iară două părţi se vor împărţi la ceî dou! cântăreţi.

Art. 20. La comunele răzăşescl sau moşnene unde Biserica nu ar avea deja pămentul destinata pentru întreţinerea clerului, se va da de proprietari o porţiune de pâ-

menţii cultivabil·, egală cu cea stabilită de legea rurală, [n profitul bisericilor.

Se lasă acelor comune facultatea de a plăti în bani epitropiel Bisericei o sumă analogă cu plata arendel acelei porţiuni de pămentii, cu care bani epitropia să potă lua în arendă o porţie de pămento cultivabil pentru clerul bisericescO.

In acestO casO acestă plată face parte din contribuţiunile datorite de parochieni.

A rt. 2i . Clericii (preoţii, diaconii, cântăreţii şi paracliserii) suntO scutiţi de serviciul guardel şi de strejă, precum şi de serviciele militare.

Clericii suntO scutiţi de darea foncierel pentru casele lor de locuinţă personală şi pentru pămenturile de hrană acordate lor prin legea de faciă. Asemenea el suntO scutiţi de contribuţiunile personale.

A rt. 22. Preoţii din comunele rurale aO dreptul a cumpăra pe teritoriul comunei respective locuri de casă şi de hrană, din locurile ce ar deveni disponibile, pentru locuinţa şi întreţinerea familielor lor, la casO cându eî n’ar maî putea servi ca preoţi.

Dacă în coprinsul comunei nu s’a r găsi locuri libere, atuncî eî vor avea dreptO a ’şl cumpăra asemenea locuri pe moşiile Statului, ca şi alţi locritorl cari au după lege dreptu l de împroprietărire pe moşiile Statului, prin cumpărare de loturi de pămentu.

In totu caşul, cum părarea de locuri prin comune de către preot! să nu se întindă mal multu de câtO este permisii unul locuitorO fruntaşO.

A rt. 2 3 . Bisericile potO primi, conform codicelu! civile, donaţiunl sau dotaţiunl de la creştinii pioş! cari ar voi să le ajute cu mijlocele lor proprii.

D espre ep iirop n lc b isericilor comunale.

Art. 24 . Administrarea fie-cărel biserici este încredinţată unei epitropil.

Art. 2 5 . Epitropiile acestea se compună :I. L a bisericile parochiale :a) Din parochul bisericeî, ca preşedinte;b) Din douî m umbril dintre parochienil ceî mal impuşi

şi mal de încredere, unul aleşii de parochienl, altul numitti de episcopul eparchiotti.

Unul dintre cântăreţi va purta îndatorirea de scriitor al epitropiel care va avea cancelaria sa deosebiţii.

II. L a bisericile ctitoresc! particulare, din ctitori, în conformitate cu aşedămintele lor basate pe acte formale saD pe datini.

III. L a bisericile Statului, de ministrul cultelor sau re- presentantele sSO.

Art. 26 . Epitropil la bisericile parochiale, afară de preot, se recunoscu în acestă calitate pe timpii de 5 anî. După espirarea acestui termenii, el se inlocuescii cu alţii. Ei potu fi realeşl.

Art. 2 7. Epitropiile parochiale administreză avutul bisericilor com unale, primeseti contribuţiunile parochienilor de la primari, plătescD salariile clerului, îngrijescD de buna întreţinere a bisericilor din mijlocele ce vor avea la disposi- ţiune; facQ budgetele anuale ale bisericilor şi le supunO primăriilor spre ap robare ; daCi socotelile anuale primăriilor despre buna întreţinere a avutului bisericescu.

Fie-care epitropie va avea o condică formulau de primăria locală, în care va trece tote veniturile bisericeî, precum şi cheltuelele. Ea va servi spre justificare la darea socotelelor la prim ărie.

A rt. 28. Acaretele şi alte proprietăţi ale bisericilor parochiale, cari se daţi în arendă, se vor arenda de epitropie la primăria com une!, conform legilor, în presenţa unul dele*

PROIECTU DE LEGE

gato al consiliului comunal şi cu reserva aprobare! consiliului.

Raportorii, D. Sturdza.

D. Vice-preşedinte, colonel N. Bibescu. Discuţiunea generală este deschisă asupra acestui proiecta de lege. înalt Prea Sânţia Sa Metropolitul Moldovei are cuventul.

I P. S. Metropolilu a l M ordovet şi Sucevei. Domnilor senatori, necesitatea lege! care este adusă în discuţiunea D-v. pentru îmbunătăţirea posiţiune! materiale a clerului din totă tera, a espus'o forte bine şi cu multa cuventti Domnu Di- mitrie Sturdza, raportorul comitetului de delegat! al D-vostră.

Lipsa regulăre! posiţiune! materială a clerului era forte simţită, şi nu se putea ma! multti tim pii a ii fostti amânată. Tote ramurile administraţiunel ţerel suntii regulate astă-dî, şi se reguledă prin legi speciale, prin care se asigură mersul lucrărilor precum şi posiţiunea acelor funcţionari. Numai posiţiunea clerului in genere, a servitorilor Bisericei din comunele urbane şi rurale, rămăsese până astă-dî neregulată. Necesitatea dar reclama a se regula şi posiţiunea sa câtii s ar putea mal fără zăbavă; căci în starea in care a stat clerul până astă-dî numai putea să stea şi pe viitorii, mal cu semă pentru că s a schimbaţii şi starea lucrurilor din trecutti; spre esemplu : preotul de la satii avea pentru posiţiunea lui materială, pe lângă afecţiunea şi pietatea poporanilor sei, şi protecţiunea proprietarilor mar! de moşii. Prin legea rurală s'a schibatQ. acestă posiţiune, şi prin legea comunală s’a făcută asemenea. Prin legea rurală se lasă pentru servitorii Bisericei o porţiune ore-care de pămentu, şi prin legea comunală se pune îndatorire comunelor ca să îngrijască de Biserică şi de clerul servitor al Bisericeî. Preotul dar a r£masu acum nu la disposiţiunea bine-voitore a marilor proprietari, care era în totii-d’a-una inspirată dc pietatea străbună, ci la disposiţiunea sătenilor, propietari de mici porţiuni de pămentii, aşa în câtii acea bună dispo- siţie abia se simte prin îngrijirea ce ar putea să dea clerului şi Bisericei.

p e n t r u î n t r e ţ i n u t a c l e r u i . u ! e t c

Trebue dar, D-lor, să se asigure posiţiunea servitorilor bişerieeî, acestor apostoli al Evangeliel, pentru ca şi el la rundul lor să potă păzi cu scrupulusitate datoriele lor.

Este cunoscuta în genere, că fără mijloce materiale nu se p6te face nimica .buna ; acesta este in natura lucrurilor; omul nu este numai spirita, este şi materie, corpul are nevoe de mijl6ce materiele, pentru ca şi spiritul să pota lua desvoltarea morală. Şi cu acăstă ocasiune ‘ml aducă aminte de o dicStore latinescă pe care de şi nu ştia latinesce, dar am cetit’o şi care dice : mens sana in corpore sano, adică «spiritul este sănătos daca şi corpul este sănătos».

Lipsesc mijlocele materiale de a se îmbogăţi facultăţile intelectuale cu cunoscinţele necesare, atunci şi omul este impedecata de la împlinirea datoriilor Iul. De aceea dicu că D-v6stră cun6sceţl cu toţii acostă posiţiune, şi că noi, când am venita ca representanţl al clerului in acesta înalta corpa al Senatului, de am propusu acestO proiecta de lege, am fosta d’inainte încredinţaţi că D-vostră cunosceţ! cu toţii acăstă situaţiune, şi că cosimţiţl cu toţii la îmbunătăţirea posiţiune! materiale a clerului, după care urmeză negreşita să vină şi cea morală. De aceea fără să dicu mai multe, fiind încredinţată de buna disposiţiune a tuturor, rog să bine-voiţl a lua în consideraţiune acesta proiecta de lege.

D. Prim ii-m inistru /. Brătianu. I. P. S. Metropolitu al Moldovei ’şî-a făcuţii o datorie ca să ia cuventul să sprijine proiectul, fiind-că daca am veni noi ca să l sprijinim, ar fi să punem în îndoială sentimentele religiose ale D-lor senatori, cari suntQ sigurii că Ί vor primi în unanimitate.

I. P. S. MetropolitU a l Moldovei. MulţumescQ D-luî Prim-ministru, şi încă-o-dată declara că, daca am luata cuventul, nu m'am îndoita câta de puţin că onor. Senata nu va primi ac£stă lege, precum nu m'am îndoita asemenea nicî-o-dată de buna disposiţie a D-luî Minitru-preşedinte.

— Se pune la votil luarea în consideraţiune a lege şi se primesce.

— Se cietesce art. i, 3 şi 3 şi, neluândti nimen! cuventul, se pune la vota succesiva şi se primesce.

ϋ ί Ι * PR 0IE C T U DE LEGE

— Se citesce art. 4 din proiectul comitetului delegaţil0 A rt. 4 . Fie-care Biserică va avea unti parochu şi cleric i

trebuitori pentru serviciile bisericescî.Clericiî trebuitorî pe lengă parochu suntti : în comunele

urbane, duo! cântăreţi şi unti paracliser.La comunele rurale : doul cântăreţi.Bisericele car! vor avea mijloce îndestulătore, fie prin

poporanii parochiel, fie prin ctitori sau epitropî, pentru întreţinerea unul al douilea preotu, a unul diacon sad a mal multorti servitori bisericescî, vor putea statornici unu asemenea servitor cu încuviinţarea episcopului eparchiotO.

I. P . S. M etro p o li lu a l M old ovei. Domnilor Senatori, I. P. S. Metropolis Primata crede de cuviinţă că, la finele art. 4 , de şi se repeta cu altă ocasiune, să se adauge următorele cuvinte : «îns6 după ce vor asigura după tote formele legale şi pentru perpetuitate veniturile minimum prevedute în acostă lege»,

D. C olon el F ă lco ia nu . Este o disposiţiune forte înţeleptă. D. v ice -p r cş ed in te . Biuroul rogă pe I. P. S. S. Părintele

Metropolis să bine-voiască a face unu amendamentti.D. D. S tu rdza , r a p o r to r . Credti că în privinţa stabilirel

a maî mulţi servitori de câtu suntti în legea de faţă asignaţî sunta prevedute disposiţiunl la maî multe articole, şi chiar la art. 4 ; este dar de prisosii amendamentul, pentru că se înţelege de la sine că cel carî vor cere să se înfiinţede maî mulţi servitori bisericesc!, trebue maî ânteiti să îngrijescă să le dea şi mijlucele necesare de esistenţă.

Credd că e maî bine de a nu se pune unti amendament, şi a nu se stabili ca acestea să fie în perpetuitate, pentru că se pote ca o Biserică asţă-dî să fie servită de mal mulţî preoţi, şi peste unul sau mal mulţi ani să aibă destul numai cu unul. I. P. P. L. L. Părinţii Prelaţi suntii în posiţiu- ne de a înţelege acesta, că de vor fi mijloce, când s ar cere unde-va maî mulţi preoţi, li se va acorda cererea; iar de nu vor fi mijl0 ce, va râmâne în condiţiunile articolului 4 *

/. P. S. M etrop o lilu Primata. Dacă am făcută acestă propunere este în vedere ca să nu se facă greutăţi in vii-

p e n t r u Î n t r e ţ i n e r e a c l e r u l u Î e t c .

torO, pentru că se întâmplă de multe ori că vi nu enoriaşi carî se rogtt să li se facă preoţi pe la biserici, promiţendu a le da lefă regulată, şi în urmă după câte-va luni numai dă preoţilor nimicii şi Ί lasă pe drumuri. Ce se face atunci cu dânşii ? Rămâne dar la chibsuinţa D-lor senatori, să ho- tărăscă cum vor crede că e bine.

D. vicepreşed in te. înalt Prea Sânţia Sa este satisfăcutei de esplicările date de D. raportor, sau menţine amenda- mendamentul ?

/. P. S. M etr op o li tu Primaţii. Sunt satisfăcuţii.I_Ne mal luândii nimenea cuventul, se pune la vom

art 4 şi se primesce.— Se citescCi art. 5, 6, 7, 8 , 9 , 10 şi 11 şi se primescu suc

cesivei.— Se citesce art. 12 din proiectul comitetului:Art. 12. Pentru întreţinerea anuală a fie-căreia biserici

parochiale din comunele urbane se va înscri anual şi obligatoriii în bugetul comunal suma de 2,400 lei nouL Din acestă sumă se va plăti parochuluî 1,000 lei; cântăreţului l-iti 500 le î; cântăreţului al 11-lea 400 leî; paracliserului 200 leî; iar 300 leî se vor întrebuinţa, pentru cheltuelele Bisericeî, precum : luminări untu-de-lemnu, vin, prescuri, cărţi, vestminte, micî reparaţiunî.

I. P. S. MetropolitU a l M oldovei ş i Sucevei. D-lor senatori, la acestii articol m’am credutii datorii să atragă atenţiunea D-v6stră, fiind-că este privitorii la cifrele ce se ceru a se înscrie în bugetele anuale ale comunelor, din cari să se plflt&că servitorii Bisericeî. De prisosii să adaugă că aceste cifre suntii modeste, forte modeste. Şi dacă s’ar obiecta că în- scriindu-se obligatorii în bugetele comunale ar fi nisce contribuţiunî nouî, atragQ luarea aminte a onor. Senatii că aceste cereri suntii basate chiar pe legea comunală in vigore; căci prin legea comunală se pune îndatorirea comunelor de a întreţine Biserica, cultul şi servitorii bisericescî. Aşa dar, principiul fiind basatâ pe legea comunală, credti că nu mal este nimicii de obiectatd. In câtii privesce sumele însă cari

se cerii, le potti numi din nou, cu totii îndrusnela, lllal multD de câtQ modeste.

Prin urmare dar, ve rogti s:1 primiţi acestti articol astti felti cum este in acestti proiectil de lege.

— Se pune la votQ art. 12 şi se primesce.— Art. 13 şi 1 4 se prim eseu fără discuţiune.D. v ice-prcşcd in tc. D-lor, cu învoirea D-vostră, suspendfi

şedinţa pentru cinci minute.— La redeschidere, D. vice-preşedinte, Colonel N. Bi-

bcscu , ocupă fotoliul presidenţial.— Se citesce art. 15 din proiectul redactatO de comitetti:A rt. 15. Resursele pentru întreţinerea bisericilor şi a cle

rului parochial suntii în prima ordine contribuţiunile parochienilor, contribuţiunl deosebite de cele-l’alte dări comunale. Acestea se dat! de particulari în schimbul tutulor servicielor bisericescî.

J. P. S. M e tr o p o l i s a l M oldovei. In acestti articol se tratedă despre bisericele .parochiale ; dar fiind-că prin acestă lege bisericele suntti împărţite în treî categoriî: biserici parochiale, biserici particulare ctitoricescl şi biserici ale Statului, eQ credti că în câtîi privesce bisericele comunale, este de trebuinţă ca să facem o. esplicaţiune cu ocasiunea vo- tărel acestui articol.

La finele acestui articol se dice : A cestea s e dă de pa rt icu la r i în sch im bu l tu tu lo r s e r v ie te lo r bisericescî.

Cu acestă ocasiune suntem datori să esplicăm ce înţelegem prin aceste cuvinte ; pentru că s’ati găsitti primari cari ati credutti că este de cuviinţă ca în bugetul comunal să înscrie totti ce ϊ-a trecuta prin minte că pote unu preoţii să capete precum capătă orl-care săracii întindendu mâna, spre esemplu, pentru a merge la unu creştinii acasă să I ci- t^scă unti paraciisu, sau cândti vine unti creştinii evlaviosO şi Ί dă unti gologan ca să 1 pomen£scă la Sânta liturgic. E î bine tote acestea venituri câte ϊ-a trecutti primarului prin capu au fost scrise în liste şi trecute în bugetul comunei. Spre esemplu, primarul a disti în bugetul s6 u despre

natura ven itu lu i — şi acesta este publicaţii in foia periodică O rthodox u l:

«Bugetti d e ven itu r ile şi cheltuelile Biserice! comune! 'pita, p lasa şi d istr ic tu l D âm boviţa, pe anul 1881, formaţii conform o rd in u lu i D-luî Sub-prefectO localii, No. 1478, urmata după a c e la a l D-luI PrefectO, No. 3373, şi acesta după al D om nului M in istru d e in terne, No. 5,673 :

N atura ven itu rilo r :IX B.

1. Capitalul Bişerieeî aflatu. nu morari ii la 1 Aprilie 1881 . 10 572. Venitul a 17 pogonc pămentu. clătii Bişerieeî după le

gea rurala ...................................................................................................... 6 0 -3. D eto din liturgi! în cursul anului d e to ........................ 112 —4. D eto de la m irii şi anafura deto........................................ 36 —5. D eto de la cu n u nii a lei patru de la fie-care . . . . 12 —6. D eto de la sărindare, d e t o ............................................. HO —7. D eto de Ia botezaţi a lei doul de fie-care.....................52 —8. D eto pentru trasu l clopotelor la îninorinentare şi la pa

rastase a s e m e n e a ..................................................................... 4 509. D eto de la p om eln ice în cursul anului..........................145 —10. D eto de la pomeniţii în dina de St. Yasile, la St» Pe

tru, la S -ta M arie şi la Năecerea Domnului.......................... 12 —11. D eto d e la p arastase la Sâmbăta morţilor, la Joul

mari şi la S â m b ă ta m o ş i lo r ..................................................... 24 —12. D eto de la d iferite cetiri de molifte în Biserică precum

la eşirea fem eilor la B ise r ică şi altele, a bani 50 fie-care femeie ............................................................................................ 13 —

13. D eto din vânzarea mucurilor de luminări şi a sloiu-rilor de ceră.·.................................................................................................. 8 —

Totalul veniturilor 559 7Se scadu cheltuelile 540Remâne capital . . 19 7

Şi acestea vedeţi că se înscriu în bugetul comunei ca venita cu care să se întreţină Biserica şi Preoţii! Ara credutu că este de trebuinţă cu ocasia votărel acestei legi, să pu- nemil înaintea D-v0stră aceste venituri fictive, pe de o parte că nu suntG întemeiate, că nu suntu sigure, şi pe altă parte pentru a vfi aminti că daca unti creştinii vine şi dă preotului unti gologanii, acesta este uni! usU românescO. unu

PENTRU INTREŢINKRKA CLERL'I.IÎ KTC. 3 5 7

usil creştinescii, care nu sciţi cum s'ar reglementa. Totii ce putem reglementa este ca preoţii să numai umble cu talerul, să nu mal cerş&că, că este degradatorii. Dar cândii vine unti bunti creştinii şi oferă ceva, vine cu o luminăricâ în mână, o babă aduce o prescură şi d ice: «poftimu părinte să mă pomeneşti,' — acestea credti că nu se potii pune în bugetul comunal, pentru că acesta ar ii s’o numim pe româneşte o derîdere !

Pentru că acestea se dau de articulari nu pentru bugetul comunei, ci se dad ca unu prinosti, ca o manifestare a inimeî fără de a degrada simţimentul religioşii, serviciul bisericescti, caracterul preotului; în fine, este o ofrandă făcută de unti creştinii piosii provenită din simţimentul creştinului . . . Şi, cu tote acestea, s ad găsitu omeni cari au trecutti acestea ca veniţii al Bisericeî în bugetul comunal! Εΰ credti că e bine să nu se considere ca ast-felti, şi de aceea cerem ca să se se fixeze suma cu care are să contribue comuna pentm Biserică şi pentru clerii.

Acum, va fi acestă sumă dintr’o contribuţie anume fişată, ori va fi din alte venituri, acesta veţi decide cum veţi crede, şi veţi hotărî singuri D-vostră cum veţi crede că e mal bine. — Mi se pare că s’a şi propuşii o modificare la art. 16 în acestQ sensti.

Ne mal luândii niminea cuventul se pune la votti art. 15 şi se primesce.

— Se citesce art. 16 :A r t 16 . Contribuţiunile parochienilor în parochiele ur

bane, se ficsedă la masimun 12 leî anual; în comunele rurale, contribuţiunea anuală pe fie-care capii de familie va fi de 3 lei maximun.

D. r a p o r t o r . Aici este o modificare a cifrei 6, care s’a înlocuittic cu 3, şi s’a adăogatO următorul amendamentCi:

* I a r n ea ju n su lp â n ă , la sum a h o tă râ tă p e n t r u în treţinerea bisericeî\ c o n fo rm a r t. 12 ş i 13 , s e va în s c r i e ob liga to r iu in b u g e tu l c o m u n a l »

__Se consultă Senatul şi fiindii 5 domni senatori carî

p e n t r u În t r e ţ i n e r e a g leku i.u î e tc ,

sUsţinO amendamentul, se consultă comitetul delegaţilor şi se pronunţă pentru adm iterea amendamentului.

— Se pune la votd am endam entul şi se primesce.—> Se pune la votQ art. 16 îm preună cu amendamentul

şi se primesce.— Se citescd art. 17 şi 18 şi puindu-se la votii succesivii

se primescO.__Se citesce art. 19 din proiectul com itetului:Art. /p. P ăm ân turile de h rană destinate prin legea ru

ra lă .în profitul biseric ilor din comunele rurale şi cari se posedO astădl de b iserici, se declară proprietate inalienabilă a bisericilor respective.

Ele se vor deosebi de cel-Γalţii terenii a l comunelor, şi autorităţile comunale le vo r hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi reşluite sad înstreinate.

Pământul f ie-căre î b iseric i se va îm părţi de autoritatea comunală în 5 părţi, d in ca r i tre i părţi se vor da în profitul parochuluî şi aju to ru l sed , îm părţindu-se între el în modu egal, iară doue p ărţi se vo r îm părţi la cel douî cântăreţi.

I. P. S. M etropolitii a l M oldovei ş i Sucevei. D-lor senatori, la articolul acesta a ş i do ri să se facă o esplicaţie, că clericii bisericeî se v o r «bucura de păm enturl, fără a li se scădea însă nimied din sa larie le lor prevedute prin acestă lege. (Aprobări).

D. C. B râescu . Se înţelege de la sine căci pămentul este unii ajutord datd lor, de câtd lefa.

— Se pune la votd art. 19 şi se primesce.— Art. 20, 21 si 22 din proiectul comitetului se primesed

fără discuţiune.— Se citesce art. 23 din proiectul comitetului:A rt 23. Bisericile potd primi, conformd codiceluî civil,

donaţiunî sad dotaţiunî de la creştinii pioşl cari ar voi să le ajute cu mijlocele lor proprii.

I P. S. M etropolitii a l M oldovei ş i Sucevei. La acestii articold credd că s’a făcutd o er0re de tipard, fiindo-că ar trebui ca la finele acestui articol să se adaoge ceea-ce a fost ln proiectul primitivd, adică pe lengă : Bisericile potO primi.

conform codicelul civil, donaţiunl sau dotaţiunl dc la crc stinil pios! cari ar voi să le ajute în mijlocele lor propria şi să adauge : « p e n t r u p r o s p e r a r e a b is e r i c e î după datin străm oţescă . »

D. ra p o r to r i i . Credti că am putea adăoga acesta fără nici unti inconvenientu.

— Se pune la votti adăogirea propusă, şi se prim esce.— Se pune la votu art. 23 amendaţii, şi se primesce.— Art. 24 se primesce fără discuţiune.-— Se citesce art. 25.D. ra p o r to r i i . Aicî I. P. S. MetropolitQ Primato a pro

puşii unu amendamantO la aliniatul III, în care, în locO de:* sa u ref> resen tantelc ş e ii , să se di Că : * sa u d e p r e o tu l în

g r i j i t o r i i a l b is e r i c e î ».D. v ice -p r eşed in te . D. ministru de culte primesce acestti

amendamentO ?D. C os tin B ră es cu . D. ministru ne-a dedaratO în comi

tetul delegaţilor că primesce.D. M. A tanasiu . Aşî întreba pe onor. D. raportorO dacă

n’ar fi bine ca la acestă epitropie să se adaoge şi unu membru care să fie proprietarul sau representantul seti.

D. c o lo n e l F ă lco ia nu . Adică boerul sati epistatul s60.D. v ice -p r eşed in te . Bine-voiţî a face unti amendamentO.D. m in is tr u d e cu lte , V. A. U reck iă. Suntti datorii, D-le

preşedinte, să facti o declaraţiune, de ore-ce suntti provo catti prin cele ce svati disti acum. Legea acesta cum a eşitu din desbaterea comitetului de delegaţi ’mî a fostO trimisă la 4 ore şi jumătate, n’am dar în cunoscinţă totalitatea legei nici mecanismul el. De sigurii, cunoscO scopul legeî, dară nu îns6şl legea. Nicî ia secţiuni, nici la comitetul delegaţilor nu mi s'a făcuta onorea să fiti chiămatti; îmi este dar aprope imposibil să iau o parte activă la lege, care doriam. De altmintrelea, legea este din iniţiativa D-v0stră, Domni senatori, şi deci nici că aveţi lipsă de sfatul meii tocmai adi- D. Brăescu v6 dicea că eti aşi fi aderatO la nu sciţi ce articol din lege. Să ne înţelegem : repetti că n’am fostO chiă- matu la comitetul delegaţilor. Suntii câte va dile, lucrând

p e n t r u În t r e ţ in e r e a c l b r u u j Î e t <

la acostă bancă, am prinşii din sborO câte va crâmpce dc conservaţiune între D-niî delegaţi la acea masă din fund .. atâta totii. Adineaori din întemplare lucram la o altă lege, am prinşii două, trei vorbe la cart am disO că aderu.

D. Costin B răescu . Este vorba de epitropiT la cari aţi disfi că aderaţi.

D. m inistru de cu lte, V. A. Urechiă. Legea în desbatere este f&rte importantă, dar ce v6 trebue altă aderare după ce preşedintele consiliului v'a făcută ad! declararea ce cu- nosceţl. Aveţî adesiunea şefului meii, deci nu 'ml remâne de câtii să v6 facQ şi eu asemenea întocmai; dar adaug: nu cunoscti legea în totalitatea el, fiind-că 'ml a fostu trimisă la 4 şi jum ătate ore şi o urmărescu acum la latură fără ideea necesară de ensemble.

D. vice-preşedinte, N. Bibescn. Pote că aveţi dreptate, pote că a r fi trebu itti să fiţi mal iniţiaţi cu acestă lege modi- dificată d e comitetu ; însă suntO sigurti că o cunosceţl; sunteţi unul d in tre m in iştri de culte care aţi luatu parte din inimă la t0te lu c rările clerului.

Prin u rm are , cunosceţl şi legea acesta, şi cunoscendti legea νδ rugăm să a ră ta ţi daca consimţiţi la amendamentul ce se propune de către I. P. S. S. Metropolitul Moldovei şi de totQ c leru l, c a la bisericele Statului, la Epitropiî în loc de represen tan tu l m in isteru lu i să fie parochul.

Acum când D -vostră cunosceţl legea, mal mulţii de câtii mult! altiî, d acă nu veţi primi acestă mică modificare nu vom putea să vo tăm legea adl.

D. m inistru d e cu lte, V. A. Urechiă. Nu aducu nicî o oposiţiune la am en d am en te le propuse, dacă le primesce majoritatea Senatului.

D. vice-preşedinte, N. Bibescn. Prin urmare, D. Ministru primesce amendamentul.

D. ra p o r to r , D. Sturdza. Âşl dori să daD o mică esplicare Senatulnî, căci s'ar crede că comitetul delegaţilor a voiţii să lucrede în nefiinţa ministrului cultelor. Acesta n a fost în intenţiunea comitetului. D. ministru scia că are sa se ocupe cu acostă lege comitetul, care n a pututu lucra in

orc fixe, c i in înbulztHa lucrărilo r a lu craţii cândti a pututO si legea acesta a fostu desbătu tă în unti şirti de şedinţe una după alta, şi ch iar în tim pul când se ţinea şedinţă publică. D. m inistru a avu ţii alte ocupaţiun î la C am eră şi trebue num aî acelor ocupaţiun î să pună v in a că nu a asistatu la desbaterile acestu î proiectil de lege în co m ite tii; căcî astii- felii cum a făcuţii D-sa d ec lara ţia a r avea aeru l a se crede că noî com itetul delegaţilor îl înconjuram . Nu am voiţii să Ί înconjurăm , declari! acesta în num ele m eii şi al colegilor meî.

D . m in i s t r u d e cu l t e , V: A. U rech iă . Nu aşi fi voiţii să în trerup il o lucrare im portantă cu acesta, luând iarăşi cuventul ; d a r să bine-voiţî să ’m î perm itetî să mulţumescii D-luî raportor de sentim entul d in vederea căru ia esplică nechem area m ea la com itetii. T reb u e însă să recun6scă D. Sturdza că lucru l e cum Ί afirm eti. De ce n ’am venitu la com itetii ?

F iind deputatil, eram dator să fiii la C am eră de câte ori nu eram chem aţii la Senatii pentru v re un ii proiecţii al m eii sa il al vre unu l colegii, care m e însărcina să Ί repre- sintii în asem enea casurî, am ven iţii cu religiositate să iau parte la lucrările Senatu lu i. D ar putem ven i ore fără anume însciinţare la întrunirile de secţiuni şi m a l aleşii de delegaţi ? N u se scie ora când se facu aceste. Dacă mi se făcea încunoscinţare, negreşitii cu totii respectul luam parte, căci dorescii de m ulţii şi e â şi precum ’mi-a făcuţii on0re să recunoscă D. preşedinte Bibescu, am lucraţii şi eil la prosperitatea Bisericeî.

Acestă declaraţiune am făcut o nu ca să înpedicil votarea acestei legi, ci ca să ’m l regulezi! posiţiunea cu totii respectu l faţă cu D-nil senatori.

D . v i c e -p r c ş ed in te , N. B ib escu . Incidentul este închişii de la sine, căci onor. D. raportorii a esplicatii cum a lucraţii com itetu l şi a declarate că n a voiţii să distragă pe D. Min istru de la lucrările sale din C am eră, cari eraţi totO în orele Senatu lu i.

După aceste esplicaţiunl, cred că D. m inistru ia parte la

desbaterea acestei legi care o cunosce cu desăverşire de mal ’nainte, ca unul care a lucrată cu inimă la densa. Prin urmare, voiă pune la votu articolul la care D. Ministru a aderată.

/. P. S. M etropolilu a l Moldovei. Aici în art. 25 este vorba despre administraţiunea bisericilor. In acestă lege bisericele se împartă în trei categorii, biserici comunale, biserici ctitoricescl particulare, şi biserici ale Statului. La bisericele Statului se dice că epitropiele se adminis- tr6dă de ministerul cultelor sail representantul sM. Dar întempină observaţiunl, pe cari eă le credă întemeiate. Se face de mal mulţi întrebarea, de ce se dice că la bisericele Statului epitropiele se compună de ministerul cultelor sail representantul seu ,· ce fel de epitropil suntă acestea ?

Aci este ună singură îngrijitoră care este numită de episcopul eparchiel şi recunoscută de guvern; el este datoră să îngrij6scă de Biserică şi să împartă lefurilor celor lalţi servitori al Bisericeî; prin urmare, nu ar fi vorba aci de epitropil.

Acestea me cred datoră, ca unul ce am făcută parte din comitetul delegaţilor, să le supună D-vostră, şi rogu şi pe raportorul nostru, care a arătată atâta bună voinţă, să consimtă a se modifica acestă artirol, dicendu-se : să se administreze după leg ea ş i regu lam en tele în fiinţă.

D. Brăescu. In comitetă aţi fostă în acord cu noi.I. P S. M etr o p o l i s a l Moldovei. Am spusă ac£sta şi

acolo.D. C. B răescu . Atuncî este ca o er0re a nostră.I. P. S. M etropolilu P rim ata . Nu o erore, o scăpare

din vedere.D. v icep reşed in te . Credti că în urma aderare! D-luI mi

nistru, la aliniatul 3 de la art 25, unde dice că consimte să numai fie rep re sen ta n tu l seu ci paroekul, eă cred că se in- lătur6dă orî-ce îndoială şi putem vota amendamentul.

D. m inistru d e cu lte, V. A. Urechiă. înalt prea Sânte. eQ nu vedă că ar fi de prisosO ca şi pe lângă bisericile Statalul să fie câte una din acele comisiunl cari s’a numită in

ore fixe, ci în înbulze/a lu c r u r i lo r a lucraţii cândii a putută, si le g ea a c e s ta a fostă desbătută în unii şiră d e şed in ţe una Ju p ă alta, şi chiar în timpul când se ţinea .şedinţă publică. D. ministru a avută alte ocupaţiun î la C am eră şi trebue numai acelor ocupaţiunî să pună v ina că nu a asistatei In desbaterile acestui proiecţii de l e g e în comitetu ; căcî astii- felă cum a făcută D-sa declaraţia a r av ea a e ru l a se crede câ noî comitetul delegaţilor îl înconjuram . N u am voită să Ί înconjurăm, declară aedsta în n um ele meii şi a l colegilor mei.

D. v iin is tru d e cu lte, V: A. U rech iă . Nu a ş î fi vo ită să întrerupă o lucrare importantă cu ac£sta, luând ia ră ş i cu- I ventul; dar să bine-voiţî să m l p erm ite ţi să m uiţum escă i D-luî raportor de sentimentul d in v ed erea c ă ru ia esplică nechemarea mea la comitetO. T reb u e însă să recunoscă D. , Sturdza că lucrul e cum Ί afirm eă . De ce n 'am ven ită la I comitetO ?

Fiind deputată, eram dator să f iă la C am eră de câte orî I nu eram chemată la Senată pentru v re u n ii p ro iec tă al meă saă al vre unul colegă, care m 6 în să rc in a să Ί repre- sinto in asemenea casurî, am ven ită cu re lig io sita te să iaă parte Ia lucrările Senatului. D ar putem v en i o re fă ră anume însciinţare la întrunirile de secţiun i şi m a i a le să de delegaţi ? Nu se scie ora când se facă aceste . D acă m i se făcea încunoscinţare, negreşită cu to tă respectu l lu am parte, căci dorescă de m ultă şi e ă şi p recum ’m i-a făcu tă onore să recunoscă D. preşedinte B ibescu, am lu c ra tă şi e ă la prosperitatea Bişerieeî.

Acestă declaraţiune am făcut o nu c a să în p e d ic ă votarea acestei legi, ci ca să ’m i regu leză p o siţiu n ea cu to tă respectul faţă cu D-nii senatori.

D. v ic e p r e ş ed in t e , N. B ib escu . Incidentu l este în ch isă de la sine. căci onor. D. raportoră a e sp lic a tă cu m a lucrată comitetul şi a declarată că n a vo ită să d is trag ă pe D. Ministru de la lucrările sale din C am eră , c a r i e ra ţi to tă în orele Senatului.

După aceste esplicaţiunl, cred că D. m in is tru ia parte la

P E N T R U ÎN T R E Ţ IN E R E A CLEKUJ.UÎ ETC

desbaterea acestei legi care o cun0sce cu desăvârşire dc niaî ’nainte, ca unul care a lucraţii cu inimă ia densa. Prin urmare, voia pune la votO articolul la care D. Ministru a aderată.

/. P. S. M etropolitii a l Moldovei. Aici în art. 25 este vorba despre administraţiunea bisericilor. In ac<5stă lege bisericele se împartO în treî categorii, biserici comunale, biserici ctitoricescî particulare, şi biserici ale Statului. La bisericele Statului se dice că epitropiele se administr&Iă de ministerul cultelor sau representantul şeii. Dar întempinO observaţiunî, pe cari eu le credo întemeiate. Se face de mal m ulţi întrebarea, de ce se dice că la bisericele Statului epitropiele se compunO d e m inisteru l cu ltelor sau represen tan tu l ş e i i ; ce fel de epitropiî suntO acestea ?

Aci este unO singuru îngrijitorO care este numitO de episcopul eparchiel şi recunoscutO de guvern; el este datorO să îngrij£scă de Biserică şi să împartă lefurilor celor lalţi servitori a l B iserice i; prin urmare, nu ar fi vorba aci de epitropiî.

Acestea mS cred datorO, "ca unul ce am făcuto parte din comitetul delegaţilor, să le supunO D-vostră, şi rogO şi pe raportorul nostru, care a arătatO atâta bună voinţă, să consimtă a se modifica acestO artirol, dicendu-se : să se adm inistreze du pă le g ea ş i r egu lam en tele în fiinţa.

D. B ră e scu . In comitetO aţi fostO în acord cu noi.I. P. S. M etrop o litii a l M oldovei. Am spusO acesta şi

acolo.D. C. B ră e s cu . Atuncî este ca o erore a nostră.I. P. S. M etr o p o lit i i P r im a ţi i . Nu o erore, o scăpare

din vedere.D. v ice -p r e ş ed in te . Credo că în urm a aderărel D-lul mi

nistru, la aliniatul 3 de la art. 25, unde dice că consimte să numaî fie r e p r e s e n ta n tu l s e i i ci p a ro ch n l , eO cred că se in- lâturedă ori-ce îndoială şi putem vota amendamentul.[ D. m in istru d e cu lte , V. A. U rech iă . Înalt prea Sânte, eti nu vSdO că ar fi de prisosO ca şi pe lângă bisericile Sta tulul să fie câte una din acele comisiunl cart s’a numitO in

PROIECTO DE LEGE

lege epitropil. Da, este la iie-care Biserică câte unti parochfi dar nu va fi maî mare garanţie când va fi în epitropie şi alte două persone cart să vegheze la inventarele dotei Bisericeî, să stăruescă cu parochul pentru facerea şi privigherea reparaţiunilor ? Εΰ am dificultăţi cu reparaţiunea monastirilor; când am o singură personă este mai puţină garanţie de câtîi când am trei pers6ne.

Eu din capul locului am disti, că m’aşî asocia la articolul acesta, aşa cum este redactatei de onor. comitetă al delegaţilor. Nu vedă că ar fi o greutate sati o abatere la procedările actuale. Negreşită că parochul va fi care va corespunde pentru mandatele, salariele şi cele-l’alte ; dar câtîi pentru buna ordine, doul notabili sati epitropî nu strică, care să aibă priveghere asupra inventariulul Bisericeî, a odăjdiilor, ic6nelor şi alte scule ; căci s’a întâmplată adesea de saă adusîi daune mari odăjdiilor bisericescî cu cele mal bune intenţiunl de către parochî nepricepătorî de valorea lor. Sati s’a schimbaţii, orî s’aîi schimbaţii cu altele fără altă vaI6re de câtă că era maî nouă.

Prin urmare repeta, nu vfidă vre unti inconvenientă de a se primi la acestă supraveghere încă douî bărbaţi. Cu tote acestea eti nu m£ opună, am dată adesiunea mea la vederele majorităţel Senatului.

D. vicepreşedinte. D. M. Atanasiă a depuşii la biuroO unu amendamentă.

D. raportor, dă citire amendamentului D-luî M. Atanasiă.

«La art. 25 propună ca la epitropiile acestea să participe şi proprietarul saă representantul sfiă ca membru.»

D. vicepreşed in te. Sunt cinci Domni senatorî care susţină amendamentul ? . . . Nu sunt.

— Amendamentul D-luI M. Atanasiă, ne fiind susţinutO, se înlătură.

D. vice-preşedinţe. Acum dar voiţi pune la votti art. 25. I. P. S. Metropolitan Primaţii. Insă pentru bisericele

susţinute de Stată să remeie aşa cum este acum. După re-

„ulamcntO îngrijitorul Bişerieeî se orândueşte dc episcopii, ei să întăreşte de guvernO.

/?. v icepreşed in te. D-le raportor, bine voiţi a mai da ci- . tire încă-o-dată art. 25.

I). raportor. Va să dică ministerul sa fie represen tatii prin parochfl pentru bisericile administrate de guvern ; cca- l'alta parte a articolului râmâne nemodificata.

înalt P. S. M etro p o lis Primata. Rogfl ca in privinţa bisericelor Statului să rămână cum a fost şi până acum.

D. vicepreşed in te. D. ministru aderă ?£). prim -m inistru . Să fie cum este in lege.D. vicepreşed in te. Atunci voiţi pune la votu art. 23 cum

este în lege.— Se pune la votQ art. 25 şi se primesce.— Art. 26, 27 şi 28 se primesce fără discuţiune.D. vicep reşed in te. D. ministru cultelor, aderă la lege ast

fel cum s a amendatG ?D. V. A. U rechiă. Declaraţiunea a fost făcută din capul

locului de către D. preşedinte al consiliului.D. v icep reşed in te. D. ministru a aderată, păşim dar la

votarea legel.— Se pune la votG, prin bile, legea in total şi resultatul

votului este cel următorii :

Votanţi . - .................................. 24Bile albe...................................... 23Bile n egre .................... 1

D. v icep reşed in te , co lo n e l N. Bibescn. Senatul a primiţii legea pentru îmbunătăţirea sortei clerului (aplause).

Prea cuviosul protosinghel Gherasim Safirin, Di- rectorele Seminariuluî Episcopieî Romuicul-Vâlcea, ne trimite spre publicare următ<5rele trei discursuri ale Sâutuluî loan Clirisostom. Dar fiind că aceste discursuri suntu fdrte întinse, aşa câ dacă le-am publica în întegimea lor de-o-dată, ar urma a ocupa maî tot numărul jurnalului numaî cu el, de aceea le vom publica treptatii încependti chiar cu acestii numSrii.

TREI DISCURSURIale

Sântului loan Chrisostomcontra adversarilor vieţeî monastice

Compuse în anul 375 βέϋ 376 în vremea imperatorilor Valens, (ira- ţianu şi Valentinianu I.

TRADUCŢIUNE DE PROTOSINGHELUL GHERASIM SAFIRIN

PRIMUL DISCURSC

1. Când fiii ebreilor, reintraţi în patria lor dupe o lunga robie, voirii să reconstruiască templul Ierusalimului, ale cărui ruine acoperiaii pământul de forte mulţi anî, nesce <5menî crudl şi barbari fără respectu către Dumnedeti în onorea căruia templul se zidia, nesimţitori în faţa nenorocire! căreia acestii poportl fusese victimă, şi din care nu se sculase de câtu f(5rte târdiit şi cu greutate, fără nicî o temere de resbunarea Iul Dumnedeti, pentru asemenea nelegiuiri, se siliră mal ântâiu de a înpedeca prin el însuşi reconstruirea acestui edificiti. încercările lor neisbutindu nicl-de-cum, eî trimiseră

principelui a cărui stăpânire o recunosccafi, epistole in care gjvitatf pre vecinii lor ca iubitori de desbinare şi ’î presentati ca turburători şi doritori de o nou6 ordine de lucruri: pen- pj| care căpetară an tori sarea de a se împotrivi conţin uăref lucrărilor. O dată înarmaţi cu autorisaţiunea regala, ei atacă pre Iudei în capul unul corpii numeroşii de cavaleria, reu- şescii a suspenda pentru câtu-va timpii lucrările, şi mândri de victoriă pentru care ar’ fi trebuitii să plângă, se laudă că şi-aii atinsil scopul viclenelor lor planuri. Cu tote acestea, aCesta era începutul şi isvorul relelor ce aveaii să cadă asupra lor. Templul se mări, şi fu terminate cu o strălucire vrednică de însemnaţii. Atuncî inimicii lor, şi cu dânşii t<5te po- prfrele, aflară că a voi, dupe exemplul lui Mithridate s6ă al ori-cul ar fi, să se opună împlinire! unei întreprinderi laudabile, vrea să dică a întră în resbel nu cu omenii ci mai aleşii cu însuşi Dumnedeu, pre care aceşti omeni caută să Ί onoreze. Dară unii resbel cu Dumnedeu nicl-o-dată nu pdfce avea, pentru cel care Ί declară, vre-uuil resultatu fericită. Pote că el nu va fi de la începutii pedepsiţii pentru nepietatea sa; dar dacă nici o ped^psă nu Ί lovesce, causa este că Dumnedeii 1 invită să se pocăiască şi ’i permite ca să se smulgă din periculosa sa beţie. Insă dacă stăruesce în nebunia sa, fără să profite întru nimica de rebdarea nesfârşită a lui Dum- neden, el va da celor-l’altl o lectiune din cele mai mântuitore,T ' ί »şi rfisbunarea ale cărei lovituri le va purta, va învăţa pre cei- Talţl (5menl a nu mai lupta nicî-o-dată contra acestui Dumnezeii, din ale căruia mâni neînvinse nimenea nu va putea scăpa.

Nenorocirile carî copleşiră pre inamicii Iudeilor fui’ă astfel, în câtti t<5te cele-l’alte calamităţi se şterseră in faţa acestei grozave tragedii. Iudeii, ale cărora proiecte voiseră să lc ni- niic6scă, făcură pintre eî pustiiri şi unu măcel îuspfiimentă- toni; sângele victimelor pStrunse in pămentu la o marc êncime şi formă unu groşii stratfi de noroiu. Cadavrele omenilor şi ale cailor erau grămădite unele peste altele ara- babură, şi din t6te aceste rane în contactii unele cil altele, se• Ctt aşa mare num£ru de vermi in câttL cadavrele eraii

TREÎ DISCURSURI ALE sAN TULUT IQAN CHKISOSTOM 3 6 7

3 6 8 TRRÎ D ISCURSURI' ALE SÂ N T U L U I IOAN CHRTSO STO M

acoperite de dânşii, dupe cum pămentul la rândul sett era acoperiţii de cadavre. La vederea acestora câmpuri ar fi clisii de sigurii cine-va, că ele nu eraţi acoperite de corpuri neînsufleţite, ci că numerose isvore vărsau aci in valuri, ca s;i dicu aşa, acostă mulţime de insecte,—atâtu era denecredutii răpediciunea cu care eî se imulţiaii şi ţîşniaii din acdstă grămadă de compţiune. Acestii faptii nu se produse numai in timpii de dece s£u doue-decl de dile; el se putu observa intr'o curgere de vreme cu mulţii maî considerabilă. Ast-fel fu pedepsa ce aceşti inimici aî lui Dumnecleu avură să sufere pre pămentii. Câtii despre pedepsa ce le este păstrată în cealaltă vieţă, ea este încă cu mulţii mai grozavă. Nu o inie de ani, nici dece mii de ani, nici de doue sătt de treî orî maî mulţi ani, ci în v^curi fără dc sfârşiţii, corpurile lor reînsufleţite vor avea să sufere turmente şi chinuri neexplicabile. Şi una şi alta din aceste pedepse fură cunoscute, cea d’âu- teiu de Isaia, cea de a doua de Ezechiel căruia i s’aii acorda tu atâtea vedenii admirabili. Aceşti douî profeţi îm- părţindu’şî, ca să dicu aşa, acestii tabloil, ne-ail descrişii unul muncile reservate acestor nelegiuiţi în vi£ţa de acum, celu-Γalţii muncile ce li suntu reservate în vi ţa viitore.

2. Xu fără cuventii aducii de faţă asemenea amintii·!. Noutăţi au veniţii să isbdscă urecliile mele; noutăţi amare, în- tristătore şi mal aleşii insultătore lui Dumnedeu. Suntii, mi se dicea, omeni astăclî a căror impietate îndrăsn^ţă nu se lasă întru nimica mal pre joşii de acea a barbarilor, s0u mai bine, a căror impietate merge mulţii maî departe de cât impietatea acestora din urmă. Iiiti 'adev6ru, ei persecută în t<5te modurile pe personele cari propagă iubirea uneî vieţi conforme cu fîlosofia creştina ; el încarcă, prin ameninţări, de a le închide gura cu totul, şi de a ’I împediea ca să respând&J- că printre noi o asemenea doctrină. îndată ce audiii aceste amănunte eu scoseiu unu ţip6tti de spaimă, şi întrebaiii în mai multe rânduri pe acela care mi le nara, d£ca cum-va nu glu- mesce intreţinendu-me cu acestii fel de vorbe. Nici de cum, îmi reşpunse elii, eu nici-o-data nu mi-aşi permite de a nu lucra se-

T K EI D ISC U R SU R I Λ Ι.Κ S A V T L 'l .l 'i IOAN CHKISOSTOM 369

riosit într o asemenea eausă. Nicî-o-dată nu uşi merge pi-na ca înveliteilu si să aereclitesii sgomote cărora, anul doriţii forte adesea, chiar de aşi fi plăfitîi acesta forte .scumpii, na înebidu cu totul urechiele mele, acum cândii s au realisatii. Atuncî gemcndfi, si eu sufletul inundaţii de amărăciiuie. răspunsei : Acesta este d<5ră o impietate ancă şi mai inspâirnen- tătore de cât acea a luî Mitliridate şi a tutorii semenilor sei; şi cu atâtii maî înspaimentătore cu cât templul creştinii este cu multu mal pre susit în sânţenie şi în maiestate de cât templul de altă dată. Cine suntii părtinitorii unei întreprinderi aşa de criminale ? I)e unde vinii ei ? Pentru care cu- vântil, pentru care raţiune, în care scoprt arunca ei ast-fel pietre în aeru, aruncă săgeţile lor contra cerului, şi declara resbelu Dumnezeului păcei ? Sâmeas, Farateenil, guvevnato- riî asirianî şi toţî ccî-l’alţi erau barbari, după cum îi arată numele lor ; ei aveafi moravuri cu totul diferite de ale Iudeilor; si fiind-că erau. vecini at ţerei în care aceştia din urma locuiau, el nu voiau să ’l vadă crescendii in numerii, temendu-se ca nu cum-va propria lor putere să devină a fi eclipsată de puterea rivalilor lor. Der în ce este atacată libertatea modernilor noştri; în ce este compromisă siguranţa lor; până la ce pmictîi suntii el asiguraţi de sprijinul puternicilor pământului, pentru ca să cuteze la atari atentate ? Aceia aveau în partea lor consimţimentul regelui Persiei; in vreme ce vederele acestora combătu pe faţă, decă nu ine în- şelu, vederile şi dorinţele principilor cari ne guveraeda. Pentru acesta suntu în înspaimentarea cea mal profunda când îmi spui că sub domnia înpGraţilor a căror purtare este inspirată de pietate, întreprinderi aşa de îndrăsneţe se punţi iu lucrare in publicu prin cetăţile nostre.—Veţi afla. ‘mi response convorbitorul meu, ce-va anca si mai extraordinara, Acesta este că aceşti omeni au pretenţiuni că suntu pietoşL

la*î titlul de creştini; acesta este că unu mare numerii din- ‘l^nşii suntu deja iniţiaţi in misterele nostre. Este chiar

luntre dânşii unul care, daţii fără indoinţă inspiraţiumlov 'Woinilul, nu se teme de a spune cu limba sea necurata.

Va sfârşi prin a se lâpCda de credinţa şi a sacrifica idoli-i

3 7 0 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUÎ IOAN CHRISOSTOM

lor, atâta era de aprinşii vgdeudu persdne de conditiune liberă, de o nascere strălucită, şi cari anî p<5te să trăescă în desfătări, înbrăţişândti «nu fel de vi£ţă aşa de neplăcută.

Aceste cuvinte făcură ânimeî inele o crudă durere. Pri- vindiî relele ce ele ’mi permiteau de a întrevedea, plânsei pentru destinata pământului, şi rugai pre Domnul în acestî termeni : Ddnine iea sufletul meu; smulge-me din aceste mi- seril caii mg apasă, scote-me din acostă viăţă peritdre, si transport&să-me în acea regiune unde nimenea nu va ţine acestti limbagiii, şi unde elu nu va maî isbi urechiele mele. Sciil că la eşirea din acostă vidţă, voiu fi cufundaţii în întu- nerecul cel mal din afară, acolo unde domnescu lacrimele şi scrîşnirea dinţilor. Şi cu tote acestea ’ml va fi mal plăcuţii de a audi acele scrîşnirî de câtă dmenî ţinendil cuvântări de acostă natură. Amicul meQ, vedendti că me dedeam în violenţa durere! mele, strigă : Acum nu este timpul de a suspina. Nicî-o-dată aceste lacrime nu vor mântui pre aceia cari deja au peritu şi cari peru pe fie-care d i; căcî nu credii ca nenorocirea să ’şî suspende devastările s£le. D0că trebue a ne ocupa cu ce-va, este de a stinge acestil incendiu, de a curma acostă contagiune. Prin urmare, ddca voiescl să ine asculţi în locii de a plânge, veî compune o operă destinata a întorce pre rătăciţi şi pre aceia pre cari boia acestora i-aii câştigată, capabilă de a contribui s ii la mântuirea lor, s<îu la acelor-l’alţl dmenl. Pentru mine, acea operă va fi l^cul ce voiţi pune în mânele victimilor acestei nenorociri ; căci printre aceste victimc amu numeroşi amici, şi fiind-că el îmi vor permite de a veni la denşil o dată, de dece ori, şi ori-câtii de adesea ori voiu voi, nu mg îndoescă că nu se vor vindeca grabnică de acdstă bdlă infricoşabilă.

— Tu iei ca mesură a forţelor mele, respunsel eii, mesura amiciţiei tâle. Eli, cu t<5te acestea, nu am facultăţi ora- 11 rice, şi pre acelea pre cari s’ar părea că le amu, aşi roşi de a le consacra ca să tratedu acestă subiecţii; cu atâtă mai multă cu câtă acestoră greci, seă presenţl s£u viitori, ale căror opiniunl şi moravuri efeminate nu înceteză de a le vesteai cu preferenţă; voiă fi obligată de a descoperi propriele

t r e Y d isc u r su r Î λ li· : χ Λ .ν τ π .π κ ί λ ν c î i r i s o s t o m 3 7 J

J1(5sti-e rune. Ddcft vrc-unii dint re dânşii ar «ci ea simţii Ja creştini <5menl dcstuln de vrăjmaşi ai înţelcpciuriei şi ai vir- tuţeî, nu numai ca sa, nu îmbrâcisczc practica lor laborios;!. dt?râ âncă nicî sa voiasca ca sa «'iuda, vorbindu-.se dc densele ; <5menî cari, înipingendii mal departe nebunia lor. persecută cu totii felul de supărări pre ori-cine face dintr’cnscle obiectul discuţiunilor şi alii laudelor sdle in’aşi teme forto mulţii, ca aflândti eî aceste fapte, sâ nu νόφι in noi, nu ό- nienî, ci bestii feroce, monştrii cu faţa omcncscâ, demoni reii- făcStorî, inamici aî nămulul omenesett, şi sâ nu aplice acostă judecaţii întregului poponi creştinii.

Tu te amusezî fără îndoinţă, răspunse ridendu convorbitorul meu. Voiu opune cuvintelor tăie o cestiune mai oportună. Te temî ca păgânii să nu afle prin discursurile talc ce-ea-ce au aflaţii deja prin ensăşî faptele ? Ar dice cine-va câ unu spiritu perverşii s’a făcuţii stăpânii preş te suflete, vedendu acestii subiecţii de conversaţiunc in tote gurele.T

Dute în piaţa publică, intră la farmacişti, străbate diversele părţi ale oraşului, unde se adună de ordinalii personele t a r ă lucru, veî audi sgomotul risetelor resunându de tote părţile. Care este causa acestor muri şi acestei voioşii V Istorisirea unora dintre supărările exercitate contra persanelor pietose. Asemenea, luptătorilor cu totul fericiţi cari poves- teseu faptele lor cele mari, victimele ce au repurtam, trofeele ce aii înălţaţii, aceşti nefericiţi se fălescii cu mare sgnmotii de atentatele lor. Vei auc]i pre unul strigându : Eu suntu care, cel d’ânteiii, am puşti mâna pre cutare solitarii şi l am maitratatu. Eu am foştii cehi d’ânteiii, va striga unu altul, care am daţii preste ciiilia sa. Şi unii alii treilea va adauge :

i Nimenea n a înterâtatti contra lor pre judecătorul după cum t aiu făcuţii eii. Acesta va pomeni de temniţă şi de ororile ei.I “î1 îşi va face unii titlu de gloriâ din acea cum câ au terâtii ; pre aceste sânte personage prin mijlocul pieţei publice. Ace

la va reclama omSrea vre-unei alte fapte de acesta felii. Tote anecdotele suntii primite cu risete universali. Eeă ceea-ce

petrece în adunările compuse de creştini. Câtii despre ‘damuri, el îşi hatii jocu şi de aceşti din urma şi de vieţi-

3 7 2 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM

mele sarcasmelor lor : de unii, pentru ceea-ce aii făcuţii · (1(, alţii, pentru cele ce au avuţii ca să sufere. Acesta este inm felii de resbelu intestinii care se respAndcsce din tote părţile seu mal bine este o stare de lucruri âncă şi mal grdznică de câtîi resbel civilii. Cel puţinii actorii acestor resbele nu sj. aducu nicl-o-dată aminte de densele fără a blestema pe aceia caii le începură, şi fără a atribui unui reu geniii crudimele ce se comiseră într’ânsele : cu câtu de mulţii aii luaţii parte la ele cu atâttt mai mulţii resimtil părere de reu. Ceşti-l’altî, din contră, se mândresciî de impietatea lor. Nu numai purtarea lor se presintă cu unii caracteni specialii de scelera- teţă, pentru că atacă sânţi cari nicl-o-dată nu s’aii făcuţii culpabili de nici o nedreptate, dără ea nu pare mal puţinii oribilă în aceea că el persecută pe nisce omeni incapabili de a face reulii ori-cul ar fi şi capabili de unii singurii lucru, de a suferi.

3. Opresce-te, strigai eii, opresce-te. Este prea de adjimsii pentru mine acestă istorisire, afară numai decă nu voiescl sa me silesc! ca să ml daii ultima răsuflare. Permite-’ml să me retragi! cu unii micu restii de puteri. Sarcina ce ne-al impuşii se va împlini. Numai, nu mai adăoga nimicii prestre ceea-ce ’ml-al spusii. Lăsând u-mă, rogă pre Domnul ca sa risipăscă norul de tristeţă care întunecă sufletul meii, şi sa ’ml acorde. Elu, care este obiectul acestor atacuri, ajutorul săli spre a vindeca pre inimicii săi de nebunia lor. De sigur elii nu va refusa acostă rugăciune, fiind-că este bunii şi nu voiesce mintea păcătosului, ci întorcerea lui şi să fiă viii. După ce m’am despărţiţii de amicul meii, me ocupaiii de acostă lucrare. Decă răul s ar mărgini la suferinţele plăcuţilor lui Dumnedeii, admirabili prin sânţenia lor, să se terască cu violenţă înaintea tribunalelor, să se lovăscă, să se sfâşie, şi să se împovăreze de supărările enumerate mal susii; dăcă consecinţele înspăi- mentătore nu ar cădea pre capul fpersecutâtorilur, departe de a suspina pentru aceste violenţe, ele n’ar provoca în mine de câtu ιιηϋ surîsu fără amărăciune. Priviţi pre copiii cu totul mici, bâtendii pre mamele lor, cându nu suntii în nici unii perioul de a se răni pre dânşii, acestea priinescii lo-

vîtiirîle lor ou cele maî sincere hohote de ristl. Cu câtii copilaşul lor desfăşură multa mânia, cu atâtu mai mulţii ele se amused: i, ast-felu în catii voioşia lor ajunge câte-o-data în gradul cel maî înalţii. De ni. de îndată ce copilul, în urmarea în- căpeţinărcî şi a violenţei mâniei sdle, întelnindit vârful unui acu în brâul mamei sale, sdfi aculii cu gâmăliâ alţi mamei sele înfipţii pre peptul seu, îşi spine mânuşiţa sa, veţi vedea atunci pre acesta mama, trecendu indatâ de la voioşia la o durere mai mare de câtu durerea scumpului şeii tesaurti. in- oTijindii rana lui şi oprindu’lii pre urmă, cu mari ameninţări, de a nu maî repeţi ce a făcuţii, temendu-se ca să nu i se întâmple âncă cc-va de asemenea. Şi noi de asemenea am fi priviţii, cu smîsulfl pre bucle, exalându-se acostă mânie de copilit, dă'îă ranele carî îi suntii consecinţele n’ar fi rane a- ducătore de m<5rte. D0ră fiind-că, mai înainte de a trece multă vreme, cu tdte că furia de care aceşti orbi suntii stăpâniţi le iea presimţirea, eî vor irumpe în plânsete, în sus- pinări, în lamentaţiunî forte diferite de lamentaţiunile copilăriei, si ae&stă, în sinul întunericului celui maî din afară, in mijlocul unuî focii uestinsu, noî vom imita pre mamele de cari vorbiamii adinôrî, avândii grije cu tote acestea de a înlocui mustrările si ameninţările printr’unii limbagiii plinii de dragoste si de blândeţa în privinţa acestor copii. De al- trăminte, purtarea acestorii din urmă, departe de a vătăma pre sânţi, în vre-unn modii, măresce vioiciunea credinţei lor, si face mai frum<5să recompensa ce le este preparată. Decă v’am vorbi despre bunurile viitore cari vor fi partea lor, voi n’aţi respunde cuvintelor nostre de câtu aretându-ne o nebună voiosiă ; căci unu râsii nemoderatu, 0că ceea-ce se vede totu-dă-una pre buzele ndstre. D6ră d£că νδ vorbim despre bunuri carî suntu supt ochii noştri, de aţi fi de o uşurinţă de o miiă de ori maî excentacă, nu veţi putea să νδ daţi la spatele aceleiasî incredulităţi : de aţi voi să faceţi una ca acesta, n’ar fi imposibile, şi vocea realităţii ar suna cu unii ecomotil iresistibile la urechiele ndstre.

Voi aţi audiţii de sigurii vorbindu-se de Neron, despre acestii omit prea faimoşii care, în capul unei aşa de mare

TRRT D fSC L R SL'K T ALI·: S A N T L L L 'i IOAV CIJRISQSTQM 3 7 3

374 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISQSTom

împărăţii, avu trista g-loriă de a descoperi şi de a inventa rafinamente de desfrânare şi de neruşinare necunoscute ρ£η;ι la elîl. Eî bine, acestii Neron acusă pe fericitul Paul, care trăia supt domnia sa, de aceleaşi crime pe cart voi le imputaţi acestor sânte persone. împăratul avea o concubină pre care o iubia cu patima cea mal violentă. Apostolul, eăs- tigândil pre acăstă nefericiţii la credinţa Evangelie!, o sfătui în acelaşi timpii de a rumpe aceste legături nelegitime. A- tuncl Neron dete cu abondenţă, lui Paul, aceste nume de amăgitorii, de coruptoril şi altele cari esu astădl din gurele vostre puse mal ânteiii în lanţuri ; pre urmă, neputândil obţine de la elii ca să încetele de a sprijini eii sfaturele săle pre tânăra creştină, îl dete morţii. Ensă vă întrebti ce răii a resul- tatil de aci pentru victimă ? Ce folosii a căpătat îl de aci pereecutătorul ? Nu este adevăraţii că acăsta m<5rte a daţii lui Paul cea mai frumdsă strălucire, în vreme ce Neron, autorul acestei sentinţe, a foştii pentru acăsta acoperiţii cu necinste ? Paul este unii ângerii a cărui gloriă totii pământul, căci nu vorbesctl de câtu de ceea-ce avem supt ochi, a cărui gloria, (Jicii, totu pământul o cântă. Neron, din contră, este pentru toţi omenii unu simbol şi unii monstru de barbarii.

4. Câta despre partea lor în viăţa viitore, interesul credincioşilor cere ca să dicu despre dânsa câte-va cuvinte, fără a mă uita la necredinţa vdstră. Şi cu t<5te acestea lucrurile ce vedeţ leu ochii voştri ar trebui să vă facă vrednice de credinţă pre acelea ce nu le vedeţi. Puţinii îngrijindu-ne, de cum ar fi disposiţimiile vdstre in privi uţa acestui subiecţii, noi vom vorbi d’a dreptul şi fără văluri. Deci,· ăcă sdrta şi a unuia şi a altuia: în vreme ce miserabilul Neron, posomorâţii, urîtti, înconjuraţii de ruşine şi de întunerecii, va fi conduşii cu capul plecatu, acolo unde vermele nu mdre nicî-o-dată, unde flacăra nu se stinge nicl-o-dată, fericitul Paul va apare în picidre lângă tronul suveranului universului, cu ţinuta asigurată, luându’ţl ochii de strălucire, îmbrăcaţii cu o glorie care nu rămâue întru nimica mal pre josO de gloria âugeri- lor şi a archanghelilor, în fine, împodobiţi) cu o cordnă

domnii de unii barbatit care a consacraţii corpul şi totu sufletul seil împlinireî planurilor Im Dumnedeu. Astii-felii este, într’adevenl, secretul vieţeî viit(5re : o măruţă recompensa aştepta pre ceî ce vor fi făcuttl binele pre pământii, recompensă- cu atâtfi maî frumdsă, cu atâtil maî abundenţii câtii eî se voru fi expuşii la mai multe pericule, cu câtii vom fi patimitii maî multa desondre. Atunci chiani cândii faptele bune ar fi aceleaşi, este destul ca acestea să fi foştii împlinite fâră obstacule, şi acelea cu dificultate, pentru ca să fia neegalitate în onorurile şi cununile, ce le suntii reservate. Intr’o expediţiune resbolnică, se va încununa fjini îndoinţă soldatul care a făcuţii unii trofeu din armele inimicilor s6î învinşi; ddră cununa sea va fi mal gloricWi άέβδ elu p<5te areta ranele ce l’a costatu triumful său.

D£ră pentru ce se vorbimu de recompensele acordate celor viî, cândti Grecia întregii celebr^dă ca pre protectori şi salvatori, pre nesce dmenî carî n’aii făcuţii patriei lor alţii serviciu de câtu că au cădutu cu viteziă pre câmpul de bătăii ? Nu cum-va rîsetele şi plăcerile carî absorbii viiţa v<5s- tră v’att furatti şi cunoscinţa acestora fapte ? D£că nisce idolatri, d£că nisce omeni a cărorn animă era cu totul conmptă, att întrevedutu, cu tdte acestea, acestii adeveni, şi aii hotărâta cele maî mari onoruri cetăţenilor al cărora titlu unicii era că ati muritti pentru patriă, ce nu va face Christos în favorea vitejilor sei servitori, elii care, în tdte locurile şi pretutindenea, nu încetddă de a ’I îndestula în mijlocul încercărilor lor, de dărnicie, şi care întrece devotamentul lor prin liberalitatea sea. Persecuţiunile, relele tratamente, captivitatea, mdrtea violentă, nu suntii singurele titluri carî dau dreptă la dărnicia sa ; elU a promisă ancă de a recompensa într’iinn chip ii măreţu vorbele injunose şi insul tătare suferite pentru dragostea sa. „Fericiţi veţî fi, le (ţicea elii într o di, cândii dmeniî vS vor urâ, ve vor goni, νδ vor ocărâ şi vor lepăda numele vostru ca unu râă, din causa Fiului omului. Bucuraţi-νδ întru acea di şi săltaţi, căci plata vdstră multă este în ceruri. “ Luc. VI, 22, 23. Prin urmare, de Îndată ce

TREÎ D IS C U R S U R I ALE SÂ N TU LU I IQAV α ^ ΐ0Μ 37fj

376 TREI DISCURSURI A LE SÂNTULUI IO AN CHRISOSTOM

injuriele şi relele tratări contribuescil a face maî frumosa re. compensa credincioşilor carî le pătimescîi, a ’î sustrage H0 la aceste rele tratări şi de la injurii, vrea să dică a lua în apărare maî mulţii interesele atăcătorilor de câtii pre ale acelora carî le suferii. Dintr acesta resultil chiar o păgubit pentru acestii din urmă; căci eî suntii lipsiţi şi de meritele ce si-ar fi câştigat»!, şi de veselia, şi de bucuria de carî s’ar fi îmbetatil. Drepţii aceea decă ani avea în vedere numaî folosul sânţilor, ar fi foştii de preferitu ca să pădimil tăcerea şi să lăsămil să urmele aceste persecuţiunî carî, mărindii siguranţa lor le ar procura numerdse şi preţidse tesaure. Deră noî suntemu membre unit altora, şi în acostă calitate nu pu- temit. cu tote că victimele nu implora nicî-o fav<5re, sâ nu gândimil la ceî d’ânteiii şi să ne socotim pre ceî din urma. Tor remene pentni aceia multe alte ocasiunî de a ’şî exercita virtutea lor, d râ, pentru aceştia, singura speranţă de mântuire ce le remâne, este de a renunţa la acostă luptă ueel- ginită.

Să lăsămil d£ră la o parte ceea-ce privesce pre persecutaţi, şi să nu ne ocupăm de câtii de persecutâtorî : plecaţi, el voiil dtice, v6 rogii şi vă conjuril, o urechi;! bine-voi to re la sfaturile ndstre. Nu întorceţî sabia contra vdstrâ enşi-ve ; nu ve maî îmjjotriviţî boldului care ve apasă ; băgaţi de semă, ca nu pre cândii credeţi câ persecutaţî omeni, să mâhniţi pre Duhul Sânţii al luî Dumnecleii. Da, voi veţi aproba aceste sentimente, d£că nu astă-di, cel puţin maî târpu; am despre ac£sta o profundă convicţiune. Dâră dorescil ca sâ v6 daţi din acestii momentii lângă părerea n<5strâ, pentru ca să nu fiă prea târdiu cândii veţi voi sâ faceţi acesta maî cu trecere de vreme. In timpul vieţeî s01e, bogatul din Evan- geiiă nu vedea în avertismentele legeî şi ale profeţilor de câtii visuri şi fabule. Dupâ ce părăsi vi<5ţa, eltl simţi atâtil de viu înţelepciunea doctrinei lor în câtii, în imposibilitatea de a maî trage ânsuşî vre unii folosii dintr’ânsele, rugă pre patriarchul ca sâ trămitâ pre pământii unu locuitorii din in- femii spre a recomanda celor vii acestii adevâru : fără îndoiala elii se temea ca să nu urmele şi eî aceeaşi cale, şi ca

după ce aii despreţuitft diimnedeesccle Scripturi, n;i nu rocundscă cu admiraţiune înţelepciunea lor, cândit acostă (uliuiraţiune le ar deveni nefolositdre. Şi cu tote acestea a- cestit nefericiţii 1111 făcuse nimica din cele ce faceţi voi în mijlocul nostru. D csi refusă de a da lui Lazăr bunurile sale, elil nu împedică pre ceî cari voiail să ’lit ajute, nu Ί persecutor precum faceţi voî acuma. Ast-fel fi voi îl intreceţî cu crudimea; îl it întreceţî âncă şi întrunit altu ciripii, dupa cum exista o deosebire însemnată între unii omit carc nu face binele, si între acela care împedică pre ceî ce ani voî sa 'Iii facă; de asemenea exista o deosebire totu aşa de însemnată între acela care refusă unui nenorociţii pânea corpului, a între acela care împedică pre persdnele generase cari ani dori s’astâmpere foni ea ardgtore de dreptate ce încărca unele suflete. Ast-felu, voî mergeţi maî departe de câtîi acestil bogaţii barbarii în două moduri, atâtu întru aceea că nu permiteţi aprdpelui să viii într’ajutoru acestor necesităţi spiritual!, câtu şi într’aceea că spectacolul peliculelor în cari cădii sufletele nu capătă din partea vdstră de câtu demonstrări ncomendse. Aşa au fostu odinidră purtarea Iudeilor cândil impedicail pre apostoli de a anunţa dmenilor cuvântul mântuire!. Ce dicu ? purtarea lor era mai puţinii vinovată de câtîi a vdstră. Decă eî se purtau astu-felii, acesta o fac eii spre a 'sî împlini rolul lor de inimici ai lui Clmstos, rolit cu care se faliau forte mulţii. D6ră voi, îmbrăcaţi cu semnul amiciţiei, voi v6 purtaţi ca cei mai mart inamici ai sei. Pentru că inciircară pre ucenicii dumnedeescului inveţătorii de rele tratări, de injurii şi de ocări; pentru că î acusară că înşelă poporul prin mijlocul vrăjirilor, eî fură lăsaţi prada unei rfebunari pre lângă care remâmi veştede tdte cele-l alte nenorociri. Nici o naţiune n’a suferiţii şi nu va suferi ceea-ce suferim eî. Cel ce ne încredinţ£dă despre acesta este o autoritate competente, este Christos ânsnsi care ne-o atestă prui aceste cuvinte : „Vor fi atuncî necasurî atâtii de mari.

® nu aii foştii nicî-o-dată de la începutul lumeî şi nicî va ^ in id r ă aeemeneau Math. XXIV, *21. A expune ta-

uturonl aceloru calamităţi, subiectul nu ne permite,

TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM 3 7 7

3 7 8 TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM

totuşi nu ne putenul împotrivi dorinţei de a semnale aci «5,.,, I cari întâmplări maî însemnate. Aicî, nu vom vorbi de la mine- ensumi; voiu împrumuta naraţiunea unul Iudeii, istorica exact alii ruinei poporului s8i! ; care după ce aa istorisita arderea templului din Ierusalem şi o mulţime de alte nefericiri neau- <Jite, ela urm dă în aceşti termeni :

Acte de donaţie

Prea Sânţitul Episcopii al Râmnicului şi Noulitf rSeverin, cu adresele No. 643 şi 745 ne trimite spre publicare următ<5rele doue copiî-acte de donaţiuue, pe care ne şi grăbim a le publica.

Prea Sânţia Sa exprimă cele maî vii mulţumiri aţâţă D(5mneî Zamfira Thoma Calotescu, din comuna Cepariî, judeţul Romanaţî, care a donaţii biseri- ceî cu cliramul Sânta Treime, din citata comună, 17 pogone pămentii şi o vie, precum şi domnilor locuitori şi proprietari mici din comuna Silistenii, plasa Ocolul, judeţul Mehedinţi, cari deasemenea au datu 17 pog<5ne pământu pentru întreţinerea clerului de la Biserica cu chramul Sânţii Voevodi din comuna amintită.

In adeverii, fapta este f<5rte laudabile, şi merita a fi imitată de toţî creştinii Români. Donatorii imiteza pe străbunii noştri renumiţi care tote le făceau, cu credinţa şi speranţa în Dumnedeu, pentru care purtau şi unti mare interest! şi aveati o mare îngrijire de Sântele biserici şi de servitorii altarului. Clerul nici-o-dată nu va putea fi la înălţimea misiune! luî dacă creştinii nu ’ 1 vor înlesni mijlocelc necesare, Precum pentru cultură aşa şi pentru întreţinere. Lauda dar şi iar laudă, se cuvine acestor donatori şi do- nat(5re care ati luatti iniciativa unor aseminea fapte Creştinescî şi în timpul nostru.

3 8 0 ACTUL DE DONA ΓΙΕ

C O P I E

Dupt actu l de danie fă cu ţ i i d e Damna Zam fira Ţliorna Calotescu, d in com una Cepari.

Sub-semnata văduvă, din comuna Cepari, fiindîl împovărată de bătrâneţe şi în lipsâ de moştenitori, dăruescti, din propria mea voinţă, Bişerieeî cu patronagiul Sânta Treime, din comuna Cepari, în modu definitivii şi irevocabil, averea mea imobilă josil notată:

I. Şepte-spre-(êce pog<5ne pământ, lucrativii şi nelucrativii, ce am în hotarul Cepari, şi care se învecineşte spre răsăriţii cu moştenitorii numiţi aî G-uţulul, la apusă cu via lui Dimitrie Badea Grosa, la m^dă-di cu moşteni Marus I. Săvulescu, şi la miadă-ndpte cu Iaon Gr. Cocoşu, şi N. Stana.

II. Una vie în dilul din dosul Ursdia în întindere de deceT

rânduri lăţimea şi lungimea din drumul d^lnlul, spre răsărite până în scursura văeî numită Urs6ia.

Aceste imobile le estimezi! la suma de şâpte sute Lei (No. 700).

Donaţiunea de faţă ’şi va avea efectele sele de la data presentulul acttt, de cându va şi intra în stăpânirea Bişerieeî.

De venitu se va folosi preoţii acestei Biserici, cari vor servi dupe timpuri, fiindti datori a întreţine şi Biserica cu unt-de- leranu, luminări şi alte necesarii, precum şi a pomeni pre soţul meu decedată, pre mine şi totti ndmul nostru, fără a se putea amesteca comuna sati statul la acestti venitti; —Şi spre a’şl avea vaWrea legală am investiţii actul cu formele legale.

Făcuţii în Caracal a^x două-spre-dece Maiti 1882.Semnaţii : Zamfira,. Thoma Calotescu

Acceptă donaţiunea de faţa.Epitropu ţi Preotu, I. Smedescu

Preşedintele. Trib. Romanaţî.

Se va răspunde la Casieria generala locală, taxa de i'uc

ACTUL DE DONAŢIE

kgLpfire de leî douS-dect şi unul cuveniţi Statului la suma

din acttt.M ă i Maiii 12. Semnat!: Preşedinte, AI. Demit rut».

P. Grefier, Λ'. Uimilrencu.

C asieria g e n e r a la R om anaţî No. 077.

*ţ Conform art. 34, al. II, din legea timbralul, s'a încasaţii lei I douii-decî şi linul, taxa de înregistrare cuvenita la sjjnmleî şipte-sute, şi s’a emisii recipisa No. 677, di<jr^nUe-şjii,e|_tec Maia 1882. / y

Semnaţii : Casier general, (fo-Nffifa V5Ă Λ1· /M 1 “1 ,.:î

T ribunalu l D istr ic tu lu i R om anaţî j 's v / '*1882, Maia 12.

'·; Astadî s’a presentatil, înaintea Tribunalului, Zamfira^ ma Calotescu cu Preotul I. Smedescu, epitropul Bisericei cu I patronagiul St. Treime, din comuna Cepari, ambii in personă in prezenţa şi audul cărora dându-se lectura actului de donaţie, numiţii aii mărturisitil şi oral că conţinutul seu este «Depresiunea liberei lor voinţe, adăogâudil donatcîrea că carte nu ştie.

T R I B U N A L U L

K In Conformitatea art. 1171, C. C. declară autenticii acestii actii, fiindil plătită şi taxa de înregistrare.

Semnaţi: M. Demetrescu N. Stelicescu

■ (L. S). P. Grefier. N. Demetrescu

Grefa Tribunalul Romanaţî.B be atestă că acestii a c t ii s ’a transcrisu în registrul respectivi, la No. 246, vol. II, astăd î la 12 Maiit 1882, şi s’a libe- îatil in primirea P reo tu lu i I. Sm edescu, Conform cererei do- B&t rei.

iv )· Semnaţii : P. Grefier, N. Demetrescu

ACTE D E DONAŢIE

C O P I A

Dupe actul de dona.ţkme a! locuitori lor comuneî Sctliştcn •plasa Ocolttluî, Judeţul Mehedinţi

Sub-Semnaţil locuitori şi proprietari mici, din comuna Sil- listeni, plasa Ocolului, judeţul MehedinţT, vgdendil cu Biserica acestei comune cu hramul St. Voevoclî; încă de maî mulţii timpii se află vacanta de preoţii, din caudă că nu are polonele leg'iuite de păm ântii; şi ca să ne putemil face preoţii dăm de danie, menţionatei Biserici, pentru totii-d’a- una şdpte-spre-dece (17) pogdne pământii din proprietăţile nostre, dupe cum urm^dă la numele fie căruia, care pogdne costă suma de treî-sute patru deci (340) lei. Şi ca să fie valabil acestit actii, l am legalidatu de primăria respectivă, precum şi de Onor. Trib. local, trecendu-se în registre. Cei ce am ştiutu carte l ’am sub-scrisu cu mânele nostre, iar cei ce 1111 am ştiutu ne-am sub-scrisu prin scriitorii.

1882 Aprilie 10.Semnaţii :

Mariţa Măldărcscu, am dată optu pogone pământu în cureua numită Mestecănu, din hotarul Sălisteni.

G. Măldărescu, consimţu la donaţiunea de sus iacută de con- sorta mea Marita.

1. Aldcscu, am daţii unu pogonu pămentii împrejurul Bisericeî. Ghtţă Popescu, doue pogone în hotarul din Virovia. loan Popescu, unu pogonu lângă Biserică.P. 1. Selittenu, unti pogonu în Virovia.Petre Daiuţn, în hotarul Virovieî, unu pogonu. loan Ltumitregcu, uă jumetare pogonu în Virovia.Costa Zaliarin, unu pogonu în dosul Mare. loan G. Fota, o jumetate pogonu în dosul Mare.Constantin Belciiujă, uă juînotate pogonu în Valea-Perilor. Constantin Oăneţu, uă jumetate pogonu în Seliştea.G. Dumitrescu, uă jumetate pogomi în Virovia.

ROMÂNIA

P rim ă ria com u n e i S eliş tea .Semnaturile din faţa acestui actii, fiindit ale celor iscăliţi

ACTK t ) l i DONA ΊΊ li

sC atestit şi (le Primărie, după cererea ce sc face prin eupl.i f I Ν ° · 86·

ScninatQ : Prim arii, P. 1. Sdiytinu.' (Ii. S)· Alini 1882, Aprilie 10, No. 94.

(Jasi('via 1Mthed}n /f.

S’a percepuţii taxa de 3 la sută in sumă, de Iei dece bum doii6“4eci cu recipisa No. 256, conformii art. din legea timbrului.

Semnată : Casier C. Crii toaca.(L. S). Anul 1882, Aprilie 16.

T rib u n a lu l Ju d e ţu lu i Mehedinţi, Secţia l-ia.

No. 418, audienţa clin 21 Aprilie, 1882.

înaintea T rib . s’a presentatu astădi, donatorii Mari ţa Măl- diirescu, Gr. M ăldărescu, Petre Dăneţu, loan G. Fota, Constantin Dăneţu, Constantin Belciugă, loan Popescu, loan I. Dumitrescu, P . I. Selişt^nu, Costa Zaharia, Ghiţă Popescu, Gheorghe Dimitrescu, şi loan Aldescu. toţi in persona, in presenţăli s’a datti lectură, din cuventn în cuventu, acestui actii de donaţiune, depuşii cu suplica înregistrată la No. 3811, şi numiţii l’a susţinuţii în totid declarândti ca este al lor, ta- cutu din libera voinţă, şi sub-scrisii de densir, au ceruţii a fie autenteficia de T ribunal.

T R I B U N A L U L

Avândil în vedere declaraţiunile părţilor : j Avendti în vedere că actul este formaţii pe timbru legal <le dece lei, şi taxa de înregistrare s’a percepuţii de don mu Casier general, cil recipisa No. 256 din 1882, in sumă de Ici 4ece bani doiig-clecî la sută, cuvenită Statului.- Avându în vedere şi disposiţinnile art. 1171, C. Civil,

autenticitatea legală acestui actu de donaţiune.Senmatu : Preşedinte, 2’drnovenu Alexandrele».

I (L· S). No. 189, R. Tre. 30 A. V.

3 8 4 ACTE DE DONAŢIE

G r e fa T r ib u n a lu lu i M e h e d in ţ i , S c c ţ i a /_ ;ft

Acestii actii de douaţiune s’a trecutti în registrul <1

scripţiune, sub No. 181) din 1882, fila 104, litera V Ίf , m’ p, s şi z. ’ y

Astă-dî 30 Aprilie 1882, pentru care se atestăS e m n a ta : p . G re f ie ra I. V ţd ^ A

JURNALII PERIODICU ECLEZIASTICII

A P A B E O D A T A P E 1ΛΤΝΛ.„P red ică cuvântul"

II. Tim. IV. 2.

CAROL I,I prin graţia luî Dumnedeti şi voinţa naţională, Rege al României.

I La toţi de fa ciă μ viitori, sănătate, ί Asupra raportului ministrului nostru secretarii de Statii la departamentul cultelor şi instrucţiune! pu- fblice, sub No. 10,452;Ι Ve<Jendu votul, daţii de Sântul Sinodu al Sântei fBisericî autocefale ortodoxe române, în şedinţa sa de la 12 Iunie 1881;ι VS<Jândii jurnalul consiliului nostru de miniştri, lîncheiatu în şedinţa de la 25 Iulie 1881*,I In virtutea art. 15 din legea pentru alegerea Me- ifropoliţilor şi Episcopilor eparchioţî cum şi a cou- jBtituireî Sântului Sinodu,

Am sancţionaţi! şi sancţionâmu ce urm6za :

REGULAMENTtJrelaţinnile bisericesci ale clerului ortodoxîί românii,

ψ crestiniî eterodoxX sa/â de altă ritiί μ cu necredincioşii, carii trăescu %n Regatul României.

η η ΰ c r e ş t in i i e te ro d o x ii doresce a deveni feu I B is e r ic e î o r to d o x e , u n ir e a lu i cu B iserica** Uce

386 REGULAMENT^

numai prin catichisare în punctele dogmatice deosebitdre şi prin Mir-ungere, precedândit autorisarea Episcopului epar- chiotft, conform art. 22, cap. Π, din regulamentul pentru disciplina bisericescă.

Actul unirei cu Biserica ortodoxă se va constata prin mul certificata episcopalii, daţii la mâna celui unită cu Biserica n<5stră.

II. Creştini! eterodoxî, sau de altu ritu. suntu admişi a participa la rugăciunile Bisericeî ortodoxe, ca şi ortodoxii. De asemenea preoţii ortodoxi, când vor fi invitaţi, vor face prin casele lor rugăciuni de acele obicinuite a se săverşi prin casele ortodoxilor.

ΙΠ. Când creştinii eterodoxî, sau de altu ritii, bărbaţii şi femee, vor cere la Biserica ortodoxă a se bine-cuvânta căsătoriile lor civile, prin cununia bisericescă dup6 ritul ortodoxii, preoţii ortodox! vor satisface acostă dorinţă a lor, vor cere însă obligaţii înscrise de la dânşii, că copii!, ce se vor nasce din acestă căsătorie, bine-cuvântată de Biserica ortodoxă, vor deveni prin Botezti, membri! şi fii a ! Bisericeî ortodoxe. De asemenea, când părinţii eterodoxî, din vre-o causă lor cunoscută, ar cere, ca copiii lor să fie botezaţi dupe ritul ortodoxă, preoţii vor satisface ac£stă dorinţă a lor, cu aceiaşi obligaţiune însă, ca copiii cel botezaţi în ritul ortodoxii, să fie educaţi în religiunea ortodoxă.

IV. Căsătoriile mixte, între pers<5ne ortodoxe cu persdnele eterodoxe sau de altu ritu crestinescu, se bine-cuvânteză de Biserica ortodoxă, păzindu-se usul de până acum, ca copiii, ce se vor nasce din aceste căsătorii, să devină membri ai Bisericeî ortodoxe.

V. Când creştinii eterodoxî sati de alţii ritti, la casti de b<51ă, ar cere ajutorul spiritualii al Bisericeî ortodoxe, precum: rugăciuni şi consolaţiun! sufletesc!, preoţii ortodoxi să nu le refuse asemenea ajutorii duhovnicescti.

VI. Când vre unu creştinii eterodoxU, sati de altă ritu, ar aduce vre-unti prinosu la Biserică, dupe esemplu! ortodoxilor, prinosul luî să fie primiţii.

VII. .Când vre unu creştinii eterodoxti, sau. de altti rită*j

1 lipsă de preoţii al cofesiuneî şi ritului s6u, ar cere mu fie | îmântatil de preotul ortodoxii şi dupc ritul ortodoxii,

j se facă, în casa unde este repaueatul, sail în casa cimi- JruIltf, rânduiala panachidel, (parastasului), apoi să se trans-

[ ,te şi eă se depună în mormânttl cu rânduiala cu care se

| fn«(5păŞiortodoxiî·( vm. Când vre unu crestinu eterodoxii, saii de al tu ritii,

repausa, şi casnicii luî, din iubire şi stimă pentru memoria lui ar cere, ca la bisericile ortodoxe să se tragă clopotele, să ou li se refuse cererea acesta, ci, mal vârtos, să se respecte sentimentul lor de iubire către cel repausatii şi consideraţia lor către Biserica ortodoxă.

IX. Preoţii ortodox! suntii dator! a se purta cu politeţii şi simpatie către creştinii eterodoxl, sau de alte rituri; a nu insulta nici a derîde usuanţele lor religiose.

X. Necredincioşii în Iisus Christos nu aii dreptul a pretinde de la Biserica ortodoxă nici unii serviciu religioşii, atât in viaţă, câtu şi după morte. înmormântarea lor la casii de nevoe, se va face fcră nici o participare a Bisaricel ortodoxe, cinnmal prin disposiţiunl ale autorităţilor comunale, fără a se pretinde asistenţa, sati participarea vre-unui preoţii ortodoxii.

XI. Când o persdnă necrestina ar voi a intra în căsătorie cu o perednă creştină ortodoxă, Biserica, urmândii usul de până acum, numai atunci va celebra cununia lor, când perena necrestmă se va fi convertiţii mai întâiu la erestinisimi Şi se va fi botezattl în Biserica ortodoxă.

Acestii regulament!! s’a votat în şedinţa din 12 Iunie 1881.

Preşedintele S t Sinodu Metropolitu Primată al României, Calimr. Membrii: Iosif, Metropolitul Moldovei.

Melchisedec, Episcopul Romanului.Ca linie, Episcopul Huşulul. losif, Episcopul Râmnicului.

,, Ghejiadie 11, Episcopul Argeşului.^ r(ltonichia8, V alerian Rom nictnu, Innocent M. PloeţUnu. l<

^ S ilo sstru B . P iteş te nu, Caliatrat BtrlăiUnu. Archierci.

t1· 8. St Sinodtt).

Regulam kntC 3 8 t I

38 8 KEGULAMENTC

Acestti regulamentu s’a cercetata şi aprobaţii în şedinţa consiliului miniştrilor de Sâmbătă 25 Iulie 1881.

(L. S. I M.).

Ministrul nostru secretarii de Stătu la departamentul cultelor şi instrucţraneî publice este însărci- natti cu aducerea la îndeplinire a acestui decretu.

Datu in Sinaia, la 27 August 1881.

CAROLM in istru l s e c re ta r ă d e S t a t ă l a d e p a r ta m en tu l c u lte lo r ş i in s t ru e t iu n e î p u b lic e ,

V. A. Urechiă. No. 2,161

M is te r iu l Eucharistiei

legă tura cu m ister iu l Botezului ş i al Mir-ungereî. Ideia d esp re m ister iu l Eucharistiei, superioritatea si

diferitele num iri. Făgăduinţa ş i însuşi instituirea m isteriu lu î Fhicharistieî.

prin misteriul Botezului noi intrămti în împerâţia charică a luî Christos curaţi, îndreptaţi şi renăscuţi în viaţa spirituală. In misteriul Mir-ungereî primimu înşine puterile charice, necesare pentru întărirea şi creşterea nostră în viaţa spirituală. In fine, în misteriul Eucharistiei, pentru acelaşi scopu înalţii, ne în- vrednicimti a mânca chrana şi bSutura cea mântui- t6re — care este p r e cu ra tu l corp ii ş i sânge al Mântuitorului Bsus Christos şi sinceralminte ne unimti cu iînsuşî isvo ru l v ie ţ e î (Ps. XXV, 10). Pentru acesta \ Biserica orthodoxă încă din anticitate are datina ca imediaţii după Botezti şi Mir-ungere să predea noilor seî fiî spirituali şi misteriul Eucharistiei (x), pentru ca ast-fel la însăşi intrarea lor în împerăţia cha- ricâ să le comunice în t<5tă deplinătatea darurile t charice, necesare pentru noua viaţă, neîncetândă, [Pe lengă acestea, şi în totii timpul următorii de a

1 A P08 t· V U l i c . 1 2 ; D io n is . A reo p . Ie ra rc h . celles. Cap.W e r ’ . ^ e n a d . D e d o g m a t . e c c le a . c a p . 5 2 : S i parou li sunt vel nyjL Λ d o c t r in a m n o n c a p ia n t , r e e p o n d e a u t pro illis , quieosofte-

m o re m b a p t i z a n d i , e t s ic rn an u s im positione e t ehrismate um tii euc h a H stife m y s t e r i i» a d m ita n tu r .

3 9 0 M IST E R IU L E U C H ARIST1EÎ

chema pre credincioşi spre primirea acestui misterih mântuitorii.

Eucliaristia este unu misteriti în care creştinul sub chipul pâneî şi al vinuluî, să cuminică cu adevăratul corpii şi sânge al Mântuitorului. Acestti misteriti, dupre cum se vede şi din Confesiunea ortho- doxă (part. I, resp. la întreb. 106) covârşiasce pe tote cele-l’alte misteriî. Şi anume el coverşasce :

1) Prin abondenţa misteriositâţeî şi a nepătrunde- reî, s£ti nepricepereî. In cele-l-alte misteriî este cu totul neînţelesu aceea, că sub sciutele chipuri vedute lucreză nevăzuţii asupra omuluî charul luî Dumnezeii ; iar însăşi materia misteriilor, d. e. în Botezti apa, în Mir-ungere Sântul Mirii, rământi neschimbate. Aicî din contră, să schimbă şi însaşî materia misteriuluî: pan ea şi vinul, care păstrându-şî numaî forma, să preface în modii miraculosii în adevăratul corpii şi sânge al Domnului nostru, şi după aceca, primiţii fiindti deja de credincioşî, produce în eî în modii nevedutu lucrările cliarice.

2) Coverşiasce prin prea marea dragoste a Domnului către noi şi prin extraordinara mărime a darului, ce ni se dă în acestti misteriti. In cele-l-alte misteriî darul comunică celor, ce credti în elti, cutare seii cutare daruri particulare ale charuluî mântuitorii, conformii cu materia fie-căruî misteriti, — daruri, pe care elii le-a câştigatti pentru <5menî prin m<5rtea sa cea de cruce. Iar aicî El propune spre mâncare credincioşilor însuşî pe sine — propriul seii corpft şi sânge, şi aceî ce credti, unindu-se aicî nemijlociţii cu Domnul şi Mântuitorul lor, se unescti totii astti-felti şi cu însuşî isvorul celti mântuitorii al charuluî.

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ so i— ' " ' ' --- ------------- ------ Ojl

[ 3 ) In fine coverşiasce eu aceea, cu t<5te cele-J-alte .joisteriî suntti munaî misteriî, care lucra cu efectu asupra omului; iar eucharistia este nu numaî oca maî neînţelesă seti nepătrunsă şi cea mai mântui- t(5re din misteriî, ci tot-o-clată şi jertfa luî Dumnedeii, — sacrificii!, care se aduce pentru toţi cei viî şi ceîmorţî şi îl face înduratu către eî (Conf. orth. part, I, resp. la întreb. 107; Epist, patriarch, de Ila- săritti despre cred. orth. art. 17).

Misteriul Eucharistieî din auticitate s’a numiţii şi se numesce cu diferite numiri; şi anume : a) Euchans- tie (έύχαριστία), adică mulţemire; pentru că la instituirea acestuî misteriti, Domnul, luândti pâneaşimulţemind (Εΰχαρισιήσας), a frântti. (1 Cor. XI, 24), şi după aceea luândti pacharul, deasemenea mulţemindu seu lău- dândti (εύχαριστήσας), a datti discipulilor seî (Math.XXVI, 27); b) Cina Domnescă (I Cor. X, 17—21), misteridsă şi divină ( i ), pentru că a instituit’o după misteriosa cină a sa cu discipuliî seî; b) Masă Dom- nfacă (I Cor. XI, 20) a luî Christos, sântă şi miste- ridsă ( 2 ), pentru că propime de mâncare mântuit re corpulti şi sângele Domnuluî Iisus; d) Misteriul altarului, (3), pentru că se săverşesce în alta.ru pe Sânta masă; e) Pânea Domnului, divină, cerescă, spre esistenţă (4), de asemenea pacliaru înfricoşaţii, pacharti misteriosti ( 5 ); după materia ce se întrebuin-

(1) Δείπνον κοριακόν, Chrisostom. în corinth. homil. XXVII; Moo- tf/wv y.ax ν>εΐον Hipolit în Rov. IX, 1.| (2) Τράπεζα δεοποτική. Teodorit în I Corinth. XI, 20; — to' Xv.> to-j — Evsev. Demonst. Evang. 1. 10; — ţioir.v.î,; Hipolit în prov

2; — ιερά, Chrisostom. De David şi Sau! Homil. Ill, v. 1. ί (3) Sacramentuni altaris, Augustin De civ. Dei X. 6.J f ) Αρτος κοριακός, Teofil. Epist. Paschal. 1; — Το > Ηεοδ, Ignat, rifv · ’ — εποοράνιος, Kiril. Ierusal. în catihis induceiore în mişte Y — έϊειοόσιος. Kiril IerusaL Catihis. inducctore în m «torit.

«ii ltLacramentum calicis. Kiprian Epia. XLIII ad Caecil. de Uj» ’ risostom în loan LXXXY, v. 3.

392 M ISTERIUL EUCH ARISTTEÎ

ţeză în acestii misteriti; f ) P a clia ru l bin e-cuventătoru (I. Cor. X, 15); după forma sântirei sântelor cla- rurî ( 1); g ) Corpul lu î Christos, DomnescU, Mântuitor SântU ( 2) ş i sâ n g e le lu î Christos, cinstiţii ( 3), pentru că sub forma pâneî şi a vinului ni se predă adevăratul corpu şi sânge al luî Christos; h) împărtăşire com unicare, (4), pentru că comunicându-ne cu acestii misteriti, noî cu toţii ne facemu una cu Domnul Iisus şi între sine; i) P a cha ru l v ieţe i, al mântuireî (»), după lucrările charice în noî; j ) m ister iti, misteriti sânţii., divinii, înfricoşaţii, cerescîi, ( 6) după însuşi substanţa şi abundenţa nepătrundereî luî peutru noî; k) Sacrificiu sânţii, misterios, (7), pentru că într’adeveru servesce de sacrificiti îndurătorii luî Dumnedeu, şi altele de asemenea....

Voindti a pregăti pe <5menî, spre primirea unui aşa de mare şi înfricoşaţii misteriti, ca Eucharistia, Mântuitorul Christos ancă cu multu timpti înainte de instituirea luî a bine-voitii a Ί făgădui în modti solemnelti; a ι arăta esenţa, puterea, şi necesitatea; iar după aceia, cândii a venitu timpul, a şi instituitu în adeverti acestii misteriti mântuitoriti. Istoria des-

(1) Ποτήριον τής βδλογι'ας, Basiliu cel mare D. St. Spirit C. XXVII.(2) Σώμα Χρίστο j, Kinl Ierusal. catihis. V, 22;— κυρίακόν, Const.

Apost. 11, 57; — σωτήριον, Evsev. în 1st. XXV, 7; — sanctum, Chi- prian. Epist. X.

(3) vAtp.a Χριστού, Const. Apost. VIII, 13; — ujitov, Hipplit în proverb. IX, 1.

(4) Κοινωνία, Isicl. Pelosiot, lib. I, epis. 228; loan Damaschin D. Credinţa orth. IV. 13.

(5) Ποτήριον ζωής, Const. Apost. VIII,. 13; — σωτήριου, Kiri. Ier.Catiiiis inducet. în mist. IV. 5. ,

(6) Μυστήρια. Hipolit de Charism. XIX; Chrisostom, de Virg. C. XXIV; άγια, Const. Apost. VIII, 14,15; θεία,Teodorit în I Corinth· XI, 27, 30; — φρικτά Crisostom in Prod. lud. Horail. 1. v. 1.

(7) Θυσια-άγία, μυστική, λογική, Evsey. Demonst. Evang. 1. C. 10; Teodorit. în Hebr. e. VIlI etc.

M IS T E R IU L E U C H A R IST IE I 3 9 3

L·· făgăduinţa acestui misteriii o expune pe largii St. loan Teologul; iar istoria mstituireî ne-o predau eei'l-alţÎ trei evangeliştî şi St. Apostol Pavel.Γ Sântul loan înainte de t<5te expune caşul seti împrejurarea, cândti Domnul a bine-voitu a pronunţa făgăduinţa despre misteriul corpuluî şi al sângelui sgti. In una din dile fiindti la marea Tiberiadeî, El a fâcutu o mare minune : adică, a săturatii cu 5 pani şi 2 peşti aprope 5000 dmenî (Ion VI, 1-13). Ceî ce aft vedutu acestă minune pene întru atâta s’au exta- âatu, în câtii şi nevrendti ati esclamatti : Acesta este cu adevărată p ro fetu l c e l c e avea să vie în lume (v. 14) şi atraşi fiindti de falşele lor idei despre împărăţia pămentescă a Mesieî, ati voitti a Ί proclama de împăraţii al lor (v. 15). Dumnedeti omul, care a veniţii pe pămentu, nu ca să X servdscă, c i ca să servescă (Math. XX, 28), s’a retraşii imediaţii pe unti munte, iar după acea n<5pte, unindu-se cu discipuliî sei, care pluteau cu corabia în Capernaum, întrunii modti miraculosu a trecutti cu eî de ceea parte a măreîTibe- riadeî (16—23). Iar poporul ce s’a nutritti în modti miraculosu de lisus, căuta neîncetatti pe făcătorul de \ minuni, şi de asemenea cu corabia i-a urmaţii în Ca- [peraaum (23—25). Atuncî Domnul înţelegendti că j Iudeii urrneză luî, nu pentru că ati veclutu unu sernnu deosebiţii, ci pentru că ati mâncata din pâne şi sau ittturatu, (26), a voitti a le înt6rce atenţiunea de la jchrana corporală la o altă maî înaltă şi necorporală,

cu acestă ocasiune a pronunţaţii făgăduinţa dupre misteriul Eucharistiei.I ucrafi nu pentr.u m âncarea cea peritore, c i pentm

care rămâne sp re viaţă vedn ică , care Fitul Ui 0 va da vou ă ; că p r e a cesta Dumnezeu Tatal

3 9 4 M IST E R IU L E U C H A R IST IE Î

a ad everit'o (—27); aşa a începutti Iisus f&găduiuta sa despre acestti misteriti înaintea mulţimeî Iudeilor.

Dar cândti eî i-ati disti : Ce sen in ii f a c i tu, ca să vedem it f i să credemU ţie, şi i-ati amintiţii despre aceea, cum Moisi, drepţii dovadă a misiuneî sele divine, le-a datti lor în pustie p â ii e d in c e r i i , s&u mană (— 30, 31); atuncî Iisus le-a respunsti : Amin, amin d icu υόΐ, n u M oise a d a tă ν ό ΐ p â n e a d in cer iu , c i Tatăl meU dă νό ΐ p â n ea c e a a d evă ra tă ( — 32), şi la exclamarea lor : D om ne p u r u r e a d ă -n e n o î acdstă p â n e (— 34), âncă şi cu maî mare limpeditate le-a exprimaţii făgăduinţa despre Eucharistie, dicendu : Eu suntU p â n ea vieţez, c e la c e v in e că t r ă m in e nu va flăm ânzi, f i c e la , c e c r e d e în tru m in e, n u v a în seta nicî od in io ră (— 35).

In fine, cându Iudeiî extasiaţî fiindti prin aceste cuvinte aii începutii a cârti exprimându-se, cum pote el să (Jică : Eă sun tă p â n ea c e e a c e s a p o g o r â tă din cer iu , şi adăogati, au nu e s te a ce s ta I isu s , F iiu l lui Iosifi p r e a l că ru ia tată ş i m um ă n o i î i ş tim ă ? dar cum, (jice elă , că d in c e r iu m ’am p o g o r îtU ? (—41 —42), — Iisus a marturisitti : Amin, am in g ră e s cu vâ î : c e la c e c r e d e în tru m in e a r e v ia ţă vecin ică . Eu sun tă pân ea vieţei. P ă rin ţii v o ş tr i a ă m ân ca tă p â n ea în pu stie , ş i a ă m urită . A cesta e s t e p ân ea , ca re s ’a p o g o râ t din cer iă , ca să m ănân ce c in e -ν α d in tr ’ensa ş i să nu moră. Eă sun tă p â n ea c e a v i e , ca r e s a p o g o r â tă d in c e r iă ; d e va m ân ca c in e - ν α d in pân ea acSsta, va f i v iă în v e c i ; ş i p â n ea , c a r e e ă vo iă da, c o r p u l meU este, p e ca r e E ă î l v o iă du p en t ru viaţa lu m e î (47—51). Iudeiî din noti ati începutii a discuta între sine (Jicendu : cum p o t e a ce s ta să Şi dea

M IST E R IU L EUCHARISTIEÎ

n0î corpul său să Ί m âncăm il (— 52)? şi Iisus iarăşi repetatu dic&ndu: Amin, amin cjrăescu v o î; de

nu veţi m â n ca c o r p u l Fiului omului, ş i nu veţi bea sângele lui, nu v e ţ i a v ea v ia ţă întru voî. Cela ce mănâncă corpul m eii f i b ea sâ n g e le meii, are viaţă veci- nică' ş i <3$ $f voiU în v ia p r e e l în diua cea de apoi.Că co rp u l m e ii c u ad evă ra ţii este mâncare, şi sângele meii cu a d evă ra tă e s t e băutură. CelU ce mănâncă corpu l m eii, ş i b e a s â n g e l e m eii, în tru mine petrece, şi eU întru el. P r e cu m m a trămisU p r e mine tatăl ce l viu, şi e&viezU p r in ta tă l ; aşa şi c e la c e mă mănâncă pre mine, via va fi p r i n m in e . A câsta e s te pânea, care s’a pogo- rită din c e r ă ; n u p r e c u m p ă r in ţ i i voştri au mâncata mană ş i Qiă m u r i t ă ; cehă c e v a m ân ca pânea acesta va H via în v e c i (53— 58).

Mulţi dintre discipuliî, ce au urmatu luî Iisus, audindu acestă minunată făgăduinţă despre Eucharis- tie au disu. ; greii este cuventul acesta; cine pote să i atufă p re el (60) ? şi atunci mulţi l ’ati părăsiţii şi nu

| maî umbla cu densul (—66). Dar adevăraţii luî dis- ! cipulî, primindu cu credinţă acestu cuventu, prin gura luî Petru l’ati mărturisitu dicândti. : Domne, la

| cine ne vom duce f cuvinte ale vieţeî vecin ice al, ş i noi am crezută, ş i am cunoscută că tu eşti Christosul. Fitul Iul Dumnezeii celu i viu (—68—69). Şi experienţa a dovediţii că, cândii Domnul a instituitu misteriul Eucharistieî, nicî unul din eî nu au arătaţii nedumirire, nimeni nu i-a propuşii întrebarea, daca ei suntii preparată seu nu spre primirea unuî aşa de mare misteriti.

H Domnul a inştitmtu acestii misteriti cu ocasiu- Dea eelor maî însemnate împrejurări. — Când sa

396 MISTERIUL EUCHARISTIEI

apropiaţii Pasclia iudeilor — cea maî mare din sărbătorile Vechiului Testamentu, care preîuchipuiaii pre Mielul rescuniperătorii, preînsemnatti de Dumnedeu de la întem eerea lum ei (Apoc. X III, 8) ; şi tot-o-datâ când sa apropiaţii şi ora, în care M ielu l lu î Dumnedeti c e l c e rădică p ă ca te le lum ei (loan. I, 29) urma de a fi junghiaţii pe sanctuarii de cruce, atuncî Domnul mai înaite de Pascha iudeilor, ati trimisu pre douî din discipuliî s6î în Ierusalem, ca să gătescă locul pentru serbarea Paschăî. Iar în ndptea, în c a r e s'a vândută (1 Cor. XI, 23) a veniţii cu ceî duoî-spre-dece în foişorul din Ierusalem, pregătiţii dupre voia luî. Aicî şeclend cu discipoliî s6î, maî întem a sevârşitu Pascha (Luc. XXII, 15); iar dupe aceia a spălaţii piciorele discipolilor, învfcţându’î umilinţa şi dragostea reciprocă (loan X III, 3— 15), şi tot-o-dată pres- puindule apropierea patimilor, le arată pe însuşî trădătorul (Math. XXVI, 21— 25; Luc. X X II, 16— 27), şi în fine instituesce misteriul Eucharistieî.

Deci mâncând el, dice Sântul Evangelist Matheiii, luândii lisu s pânea, f i b ine-cuven tându a fr â n ta , f i a dată discipolilor, (jic&ndU: luaţi m ânca ţi a ce s ta este corpul meu. Ş i luâudii pa charu l, f i mulţăm indă a dată lor (ficendă : beţi dintru a cesta toţi, a ces ta este sân

g e le meu al leg e i ce i ηόιιέ, ca r e p en tru mulţi s e varsă sp re ertarea pă ca telor (XXVI, 26—28; confr. Marc. XIV, 22—24). Sati precum scrie St. Apostol Pavel către Corintenî : că eă am p r im ită d e la Domnul, ca re am f i dată voî, că Domnul l i s u s în nâptea, întru ca re s ’a vendutii, a luată p â n e f i mulţămindă a

frâ n ta , f i a (fisă : luaţi m ânca ţi; a ces ta es te corpul mea, ca re se fr â n g e p en tru v o i ; a ces ta să fa c e ţ i întru

MISTERIUL E UCH ARISTIEI 3 9 7

amintirea m ea ; A şijderea ş i pacharul după cină dicend: a c e s t i i pacharU leg ea cea nouă este intru sângele meu; a c e s t a să fa c e ţ i d e câ te o ri veţi bea, întru amintirea mea (I Cor. XI, 23—25; confr. Luc. XXII, 19—20). I prin urmare, Domnul în unul şi acelaşî timpii a încheiaţii pascha preaînchipuitdre a Vechiului Testaments şi a instituitei şi proaducerea cea fără sânge a Noului Testamentîi — adevărata paschâ, care trebuie a se săverşi întru amintirea luî până la sfârşitul lumei. Şi tdte acestea le-a săverşită în noptea, cândii s’a vânduţii şi s’a predaţii patimelor de cruce şi morteî.

(Va arma)t Silvestru B. Piteştenu.

O nuntă ortodocsă în Ierusalem

„Câte bordeie Atâtea obiceie*

(ţH cS lore romănâscăj.

Nunta, ca misteru al Religiuneî creştine, se efectuă maî mult sea maî punţin în acelaşi modii la t0te poporele de aceiaşi confesiune. Grecii, Ruşii, Românii, Arabil şi alţi ortodocşi, avendu acelaşi euchologiti, ceremoniile religiose sunta în multe privinţe identice, cu mici variante, care a- testă şi particularisarea sântei nostre Religiunî. Datenele însă, care însoţescil actele religiose ale poporelor, suntu interesante, căci ele denotă gradul culture! intelectuale al fiecărui poporO şi caracterul moralii al usurilor lui. Şi cu tote că mulţi se referă cu indiferenţă, şi kiar cu dispreţii către usurile populare, câte învăţăminte nu putemu trage din studiul amărunţita al datenelor populare, şi cunoscinţele etnografice ale fie-căruî poporii suntu in faţa sciinţel de astă-dî mijlocele cele maî sigure şi mal fecunde pentru cu* noscerea naţiunilor? In special usurile nupţiale de la Arabii din Palestina presintă pentru noi Românii unii interesa particulara. Ca ortodocşi, ηοϊ vomtl descoperi în usurile nupţiale ale Arabilor unti elementu, cunoscuţii noî din vekiul Tistamenta; ca Români, în acestii studiu etnicii, vom avea ocasiune a ne întâlni cu unele din usurile poporului nostru, care ni vortt da locii la reflecsiunl de totă importanţa.

Arabil de astă-dî al Palestinei, ca decobortorî aî Patriar* chilor Avraam, Isaac, lacov etc., se ţinti în multe privinţe de usurile nupţiale ale Patriarchilor biblici. Civilisaţiunea u-e

rop0nă puţin a putut străbate între aceşti locuitori, şi kîar influenţa islamismului nu se simte, de cât asupra vietel lor ecsteri6re. Caracterul poporului, vi£ţa lui morală si usurile etnice suntii vekl, şi departe de a fi influenţate de 6rdele dominăt6re ale islamismului. Cine a remasu c r e ş t in i i din primii secul! al creştinismului, acela a conservaţi cu multă îngrijire usurile şi datenele strămoşesc!, ofe- rindu-ne şi noî ocasiunea, de a vedea în multe din usurile nupţiale ale Arabului Palestinei nisce datine, pre care noi le o b s e r v ă m O şi la poporul nostru. Să începemu dec! cu des- cripţiunea unora din usurile nupţiale, care se vSdti şi ρδηέ astă-dl la poporele arabice ale Palestinei.I? Mirele. Τΐηέηιΐ Arabil al Palestinei, care este săracO şi nu are nici o speranţă în asigurarea viitorului sed, forte de timpuriii începe ase preocupa de însurătore. Pentru acesta el cu o răbdare caracteristică şi sub presiunea a totii felul de privaţiuni, se pune pre economii şi din lucrul de tote dilele într’o puşculiţă îşi formeză unii capitalii de dofi, trei m i i lei turceşcl (a). Cu cât mirele are unii capitalii maî mare, cu atâta pote şi el să se arate maî pretenţioşii în alegerea miresei; şi acesta pentru cuventul, că în Orientu femeia nu are încă o val6re morală. Miresa nu este întrebată în contactarea vieţeî conjugale; fiind-că dupre usurile arabe femeia nu pote sci şi nici cunosce pre deviitorul eî soţii.

In faţa sărăciei notorie din Palestina, a aduna unu băetu i: săracii treî pen6 la cinci sute lei noi, nu este unii lucru uşorii. jUne-orl suma nupţială este înlocuită prin unu serviciCt, a- dusii de către mire socrului şi aici părinţii fetei au ocasiu- fnea, de aşi cunosce mal de aprope pre deviitorul ginere, [fore ca săse considere acesta, ca o degradare a personei, j care are a deveni membrul familiei socrului. Acesta este o [datină veke patriarchalâ şi consistă din următorele usuri : i Domnul unei prăvălii, seii al unul atelierti industrialii, iea Kln Ca itate de elevii, seii băettt în prăvălie, pre una copilei

. O NUNTĂ ORTODOCSA ÎN 1ERUSALEM 3 9 9

leî egalezi eu 17 bani do ni yuştvi: în toial MO ptai U 610

4 0 0 O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN IERUSALEM

săraca, maî întâiâ pentru mâncare şi înbrăcăminte, care de multe ori suntii cele maî modeste, şi apoi când acesta copila manifeseză o bunătate de caracteril şi o aptitudine pentru ocupaţiunea, la care este aplicata, deviitovul socru alege una momenta priincîosa şi se adresăză către talmi- zul=elevul sea cu propunerea :

„Copile! Ea te iubescu pre tine pentru onorabilitatea şi modestia ta şi m’am deprinsa cu tine. Tu creşcl, dar trebue încă timp u mulţi, pene ce-ţî vel aduna suma nupţială. Dar, kiar şi decă vel aduna ceva, adoa-di după nuntă nu vel avea ce să mănânci. Tu acum trăescl în familia mea, pânea şi sarea noi o mâncăm a la aceiaşi masă; nimenea nu te consideră pre tine streina în casa mea şi nimenea nu se ascunde de tine. Fiica mea de asemenea cresce; tu o sciî pre ea. Decă ţie îţi place şi tu voescl să te însori cu dînsa, atunci în locul tuturor keltue- lelor nupţiale şi a darurilor usuale pentru miresă, pentru care tu nu vel aduna bani nici pene la patru zeci anî, lucrâză mie în moda onorabila aţâţa anî, şi tu vel primi femeie fore de cumpărăt0re. Eu voiii îngriji de tinej te voiu chrăni şi te voiu îmbrăca, ca pre una fiia, dar numai cu condiţiunea, ca tota, ce veî lucra tu pene la nuntă, să fie al mefi“.

Copilul săraca şi fore de ajutora primesce îndată condi- ţiunea, şi el apoi anî întregi lucreză pentru deviitorul socru, ca pentru părintele sea. Acesta ustt este cela maî răspândita la Arabii din Palestina, si el ni aduce aminte de Pa-' 5triarchul Iacob, care, ducendu-se la unkiul sett Laban, a servita şepte anî pentru Lia şi alţî ş£pte anî pentru prea iubita luî Rachel. Tot-o-dată adăogămO, că unfi usa analogii a ecsistatO şi la rădeşil din Moldova, carii ţineO, ca să nu lise îmbucătăţiasce rădeşia. De multe ori şi penă astă-dî se observă, că unO băeta săraca, intrându în casa unuî rădeşâ, max întăia în calitate de argata (a), devine, f0r6 de nicî o învoială prealabilă, ginerele rădeşuluî, decă în calitatea de argata el a probata onestitate şi purtare bună faţă cu părinţii fetei, în timpO de maî mulţi ani.

(λ) Vorbi românescă forte veke şi dedusă din grecescul εργαΤ7]ς ·= lucratorii· Notâmfi aici, c i argaţii buni şi cu minte la rădeşul română ee bucură de o consi- deraţiune particulară. EI şedfi la masă împreună cu jupânu gazda, şi când pleca la drumu, suntă totă aşa de bine îngrijiţi de ale mâncăref, ca şi fiiul gazdei. Asemene· sdntfi bine îngrijiţi şi de chalne.

Nunta unui asemenea ginere la Arabil Palestinei este efectuată cu keltuela socrului şi el dăruesce pre tineri la nuntă conform consciinţel şi bunel s£le voinţe.

Acum vine întrebarea : ce face mirele cu acele do£ mii 5έΰ trei mii lei, pre care el ϊ-a adunatu cu atâta osten61ă şi insistenţă? La începutii el se logodesce (*) cu fata, pre carea şî-a ales’o. De ordinaru rolul de staroste (i>) ilu p5rtă preuţil parochiilor, mal ales aceia, carii să bucură de stimă. Lui îl suntu deskise tote uşele parochienilor şi el cun6sce tote secretele caselor cu fete de măritatu. Preu- tul face propunerea din partea mirelui părinţilor miresei, şi apoi se petrece învoiala asupra preţului, ce ar putea să ofere mirele. Când propunerea este primită, mirele face chalne de nuntă pentru sine şi mir£să şi pre aceste le tră- mite fetei. Din dioa logodnei, mirele este obligata, ca să trămiţă miresei de do6 seu de trei ori daruri scumpe; precum galbeni pentru ornamentarea capului, cercel şi alte obiecte, necesare la gătela femeilor. Cu modul acesta, mirele prepară încetul cu încetul destrea şi o trămite miresei, tOrS să-I fie permisii de a o vedea. In acesta timpC, el se face cunoscuţii socrului, socrel şi rudelor lor, pre carii îl primesce în casa sa şi îl cinstesce cu totă ocasiunea. Kel- tuelele mirelui nu se termină numai cu atâta; el de multe ori ajunge ρδηδ la ruină. La finele tuturor acestor ţeremo- nil şi keltuele, tote rudele şi cunoscuţii socrului se adună la casa miresei; bărbaţii într’o cameră şi femeile în alta. Aid se începe petrecerea în comptul mirelui. Mirele este datora să trămiţe aici ol, orezu, vina, cafea şi alte mâncări şi preste aceste muzicanţi, pentru desfătarea miresei şi a ospeţiior. Acesta este o fericire pentru mire, decă la tote keltuelele nupţiale se asociază şi părintele miresei; şi acesta devine cu atâta mal logicii, căci la acestă petrecere ieaQ parte numai rudele şi cunoscuţii miresei.

i W j o r b i i a r ă ş i v c k e v o x n â n e s c ă , d e r iv a t ă d in X 0 '(O C = cu v i-n tu ş i δ έ ν ω = 1 ο ^ ΰ ; to tjd l e g a t ă c u c u v â n t u l .1 I u l o c a l a c e s t e i v o r b e , g r c c it i s t n b u i i ^ i i tot-di'-una

p a 0 0 ’jv a = = a r v o u ă .

I W V o rb îi s l a v o n ă de la CUlupOCIUa » f a ă t r în ă .

- Q N U N TĂ ORTODOCSÂ In JERUSALEM 4 0 1

4 0 2 O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN ie r u s a le m

Petrecerea Arabilor, instrumentele muzicale ale pop0 ruluî arabii din Palestina suntii simple şi puţine la numfiroO speţă de tobă, pre carea eî o numescii litavra, şi cu care se ţine maî mult acompanimentul în cântare, făcendii şi mici figuri. Unti altu instruments, care este din speţa vidrelor şi semăna forte mult cu guslea serbescă. Cu acestfi instrumenta Arabul Palestinei cântă t6te cântările sele, care de orninar se invertii în jurul unuia şi acelaşi subiecţii «trandafirul celu frumoşii = iard zarif». Petrecerea se începe in sunetul litavrel şi a ţipetuluî femeilor. Apoi începe cântecul, pre care ιΐΰ însoţescti necontenit cu baterea din palme. Fie-care cupletU al cântecului se termină cu unul şi acelaşi refrenU, ce consistă din esclamaţiunile «tiu-liu-liu- liut şi pre care este capabilii să'lQ facă numai gâtlejul arabei şi semănă mulţii cu cântecul cucoşescii al găinel. Aceste tote le esecută femeile; iar bărbaţii stad în altă casă pre di- vanurî, sân la pămentii şi tragi! din ciubuce. Fie-care ospeţe, veniţii din noii, îşi lepădă papucii la uşă şi salutul=selemii cătrt ceî de faţă şi-lu face în ciorapi seii şi desculţi, după care îşi lea locul între cia-lalţî ospeţî. Acestuia îndată ise presintă dulceţă cu apă şi unii pacharti de rakiil, apoi cafea şi în fine ciubucd. Ciubucul de ordinar se oferă ospeţilor de către gazdă.

Prânzul seii cina arabilor. Atât la prânzii, cât şi la cină în camera bărbaţilor se aşede câte-va taburele, pre care se punD atâtea timpsil de aramă=sînil, câte feluri de bucate s ail preparata pentru ospeţî. Şi anume, pilafti cu carne de oie, lapte acru=iaurtil, dovlecel cu orezii şi cu came, carne cu sosii de bame, friptură de oie seti de iedti, fOre de nici unu feliQ de sălăţî şi înfine lapte cu orezu, dar numai cât se pote de subţire. Usul furculiţelor, al lingurilor şi al cuţitelor nu este cunoscuţii şi eî ţote bucatele le mănâncă cu mâna. Friptura de multe orî se întâmplă, ca să fie făcută dintr’unii melti întregii, şi atunci unul din ospeţil cel mal bătrînl, suflecându-şl mânecele, îlti sfărâmă în bucăţi cu o

O NUNTĂ ORTOOOCSA ÎN IERUSALEM 4 0 3

artă particulară, punendQ bucăţile pre aceia-şi tipsie (·). Toţi ospeţiî se aşedg jos în jurul tipsiei, luanda câte o bucată de friptură şi cu trei degite ale manei drepte din pilafo. D^că se oferă vre o mâncare fluidă, ca laptele cu orezil, seti vre unii sosii de bame, ori de dovlecel, atunci ospeţiî îşi improvisază o lingură dintr'o cojă de azimă (·>) şi împreună cu fluidul inghitîi şi lingura. După masă se presintă unti servitorii cu unu lighenti în mâna stângă şi cu ibricul în drăpta, t6rnă fie-cărul 6spete pre mână săse spele, ofe- rindu-I ştergarul, care se află pre umărul servitorului. In fine se aşed£ cu toţii la locurile lor, apucându-se de ciubuce.

Acum este curioşii să scimti, cu ce se ospetedă femeile la masa cea mare a unei nunţi? Sermanele femei! Lor nu numai că nu li este permisii, de a şedea la masă cu bărbaţii, dar nici măcar nu li se oferă vre unti feliG de bucate, dându-li-se numai resturile mesei, ce remânii dela bărbaţi. Astu-feliii este usul! Şi femeile de astă-dî ale Arabilor, cu totu creştinismul, aii posiţiunea de serve, şi ele trebue să se nutriasce din sfărâmăturile, ce cadu din masa domnului lor. Cu totă degradarea eî morală, femeia Arabului se presintă observatorului europenii mulţumită de posiţiunea sa şi ea nici nu aspiră la o sortă mal bună. Obligaţiunile femeie» Arabului consistă în genere a mulţemi pre bărbaţii, a îngriji de copil şi a face treburile din casă. Pre longă aceste, femeia

J Arabului din imprejurimele şi suburbiile oraşelor este ocu- i pată şi cu negoţul, vendendd obiecte de ale mâncărei, iar la întorcere aduce mal totti-de-una o sarcină de lemne în

I spinare, preste care se mal adaugă şi unii sacO cu copiii t- mărunţi. Arabul înse, ducendu-se la oraşu şi reîntorcen- ! du se, merge înaintea femeie!, cu puşca in spinare şi cu

ciubucul în gură, făcendu selemO — salutO la trecetoril cu-

I (*) Ş i Românii a u a c e s tu u ş i i , dar n u m ai e a 6re-caro modifieaţinuî. La roasa i î-ATe! c a re a f a c e to t-d d -u n a d u p ă c u n u n ie ţ i de ordinar sera, friptura ** prepari , îutr’o paaâre în treg i — g ă in i i , raţă, s eu t u r c u l Şi cu tot δ u»ul cuţitelor ţi al îi j !cu% lor, p a s ă r e a de la fripturi t r e b u e sc c îm b n eă ta ţită de ciitre w » ♦* W*L „ Asupra artei de a frânge pasarea, romeaenil facu diferite reâ*c*iuai. rrU l· vieţeî coiţjngalo a l tinerilor.■ . ' ) o i t in a l a r a b i l îş i c o c e p iin o a în c a s a , c a f i aXtiuul noetru, « o ta* *n («nea Ι azim a» c* i m I u şo r d e p r e p a r a ţ i i .

4 0 4 o nunta o r to d o c să In Je r u s a l e m

noscufl. In oraşO el se duce la cafenea, pene cândti femeia îşî desface obiectele, aduse spre vendare, şi a ic i face de ordinar politică. După v€ndarea obiectelor, îş i iea femeia, şi când merge la neguţitorO, spre a-I cum p ăra o pereke de papud roşii, el neguţază cu caşurile şi în cele de pre urmă plătesce tot femeia. Dar să ne intoreem i} la comesenL

Toţi comesenii se ospeteză, cum am disu, în comtul mirelui şi la casa părinţilor fetei, Iar m ire le cu am ic ii seî se ospeteză acăsă la dînsul şi în ace laşi tim pii. In mijlocul acestei petreceri ruinăt6re, bietul m ire se ocupă de darurile, ce trebue să m al dea m iresei. P en tru înfrumuseţarea perilor capului trebuescil alţi g a lb en i; p re fesul e l trebue să dea ase cosă o sem ilună de arg in tii cu o stea în mijlocii; Iar gâtul miresei trebuesce înfăşuraţii cu o salbă de galbeni. Înseşi amicele m iresei şi babele, ca re se ocupă de gătăla miresei, trebuescil m ulţem ite şi în genere vorbindil, este o mare onore pentru m ire le arab ii, ca re p0te să astupe gurele tuturor rudelor şi cunoscutelor m iresei. Adoa-dl de nuntă, forte des se întâmplă, că tinerii n ’a ii ce m ânca, şi el suntii nevoiţi ase pune pe m uncă, p en tru aş i agonisi pânea dilel. Une-orl se servesce m irele pen tru în tim pinarea kel- tuelelor dilnice de darurile nupţiale, d a r tot-de-una unii asemenea actii este priviţii ca unti sacrileg ii!. F em eia nu voesce să scie de nevoia bărbatu lu i; el este d a to rii să facă totul, spre al procura cafea, tutuntt, m âncare şi chalne scumpe. «Pentru acesta, dice fem eia, eşti b ărb a ţii, şi ce vorU dice vecinii în caşul, de ate atinge de d aru r ile nupţiale» ? . · Datoria femeie! este cel m ult de a găti bucate din materialul, adusil de bărbaţii, d a r ca să cosă, seii să îm- pletiască, acesta nu este trăba el, ş i n ic i nu scie aşa ceva. Fem eia Orientului este un ii lucsti şi nicl-de-cum o soţie a bărbatului. Ea nu scie nici să-şi educe cop il, d a r num ai a-I nasce şi a-I cresce, ca an im alele . Ş i tote aceste resu ltă din

_ o n u n t ă ORTODOCSA în IERL-8ALEM 4Q5

antipatia, ce Arabil au pentru cultura femeie! şi din vteţâ el cea înkisă. ( » )

M iresa A rabului. Intre Arabiî avuţî, de multe-orî se pote vedea, ca logodna sase efectue în anii ceî maî fragedî aî copilăriei feteî cu unii flăcăii destul de copţii; şi ac&sta pentru interesul, ca părinţii să-şî arvonescă fetelor unu ginere avutU, seo ca ginerele să între într o familie bună. In genere însg lucrurile se petrecu astii-feliu. La ii anî fata este logodită, la 12 devine soţie şi la 14 anî ea este mamă. Fata de 17 anî se consideră bătrînă şi bună a deveni soţie numai pentru veduvî. La ţeră se observă şi altu-feliii de caşuri. Fata se mărită şi la 9 set! 10 anî, continuându a trăi m casa părint£scă, îns£ cu obligaţiunea, de aşî skimba bro- b6da, care la femeile măritate constă dintr’o căciulă de cârpe înaltă şi acoperite cu o basma n6gră (b)

In caşul de sărăcie estremă, keltuelele nunţel potG să fie feduse. Se întâmplă, ca cumpărarea mireseî săse face nu- maî cu doă legături de smokine pentru ospeţî şi cu o legătură de tutunti, Tar socrul să primiască unii fesa nou şi o pereke de pantofi roşii, pentru aşî da fata după unu ginere de posiţiunea luî.\ Nunta A rabulu i. Aicî vomu fi mai concreţi, ecspu- |Mndu nunta Arabului Palestinei cu unu faptu realti. Toţî ospeţiî s’aii adunaţii la casa mirelui, carii s au aşedatu sub0 tentă în curte, fiindu-ϊ casa ocupată cu miresa şi alte femei (c). Casa mireluî se compunea dintr’o singură cameră

1 mare, carea, în locQ de plafonO, avea o cupolă, şi casa era plină de femei. De aicî se audiaţi ţipete, cântece, plesnituri

(a) In t im p u rile d in u rm ă m is io n a r i i c r e ş t in i a& d esk iă îi in d iferi ţe puncte ale g f o lestiuei sco li p en tru c o p i le le A ra b ilo r , d a r foro d e v re unu sncccsii'; c ic l A rabaM - n - l vine, c a s ă s e d e s p a r ţă d e v e k i le d a t in e ş i p re lâ n g ă ace ste educaţuuiea femţâeî L *|ţ? considerată, c a u n u c e n eon orabU fi ţ i im o ra lii.I·. Asem enea În v ă li t0 r e d e c a p i i t e p 6 te v e d e a ţ i l a ru s t ic e le din Roşia mic*, ţi dim ■gCtoaforraarea ţ i e u b ţ ia r e a e î a r e s u l t a t i i e-ucn lionul c ă lu găr iţe lo r nostre, prccaa ţi lΙ fem eilor ro m ân e . I n to t i i c a ş u l în v ă li to r e a a c e s ta e ste de origine a iia t ic i ţi

2 * 0 iQ tre b u in ţa a ă ţ i pfinC a s u u l i . L a A rab i «e consideră dc o crimăI r id ic a r e a d in c a p u l f e m e ie ! a a c e s te i c â e iu le ; ţ i in ca tu r i d s oîtcajk c >ţ u ' * d atin e î, s a tu l în t r e g i i a l f e m e ie ! d e so u o ra le m r ă d ic ă e a n t M t coatr* saţn-

f - iA m ca™ ® p a r t e s a c r i le g u l . R e s p e c tu l p en tru acoperişu l capulu i fonstei »V ‘ u t im u u r u i l· d e p re u rm ă .

v ân d m ir ia a n 'a r e r u d e d e a p r ip e , a to n e i e a t î h iu oa*a m irelui ţ i u i de « u n t» ţ i a i d a · fac 6 p e t r e c e r i le u u p \ ia lc .

4 0 6 O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN IERUSALEM

din mâni şi muzica de o desarmonie patentă. In tenta d' curte erail aşedaţî la pămentG ospeţil, cariî fumaţi din ciu buce şi narghilele, Iar într’unti colţii al tenteî se afla Un(i mangalo, pre care ferbea unu ibricti pentru cafea şi ia 0 parte unii numfirii de feligăne cu zarfurile lor de aramă Fie-care ospeţe, cum venia, se aşeda într’unii locii neocu- patti, şi, p&ie i se aducea cafeoa şi ciubucul, nu deskidea gura. După cinstea usuală, noulii veniţii începea să vorbîas- că, dar tot cu reservă şi cu respunsurl laconice. Ospetiî as- ceptati ceva. Pentru distracţia ospeţilor s’au presentatii mu. zicanţil — unii ovreiti cu viora, unii arabii cu litavra şi unti orbii cu doe ţambalale. Aceştia aii începutii să intoneze din instrumente şi să cânte din gura cântice arabe. După unti timpii de cântare, a încetatil sgomotul atât din tenta bărbaţilor, cât şi din casa femeilor şi s’a presentatii preutul. La venirea acestuia s’a iviţii şi bărbierul, înbrăcatd în chaî- ne de sărbătore şi cu instrumentele necesare. îndată s'a începutQ operaţiunea bărbierieî, carea a fosta aplicată asupra perilor capului şi al bărbeî mirelui; după care a fosta unsti pre capii cu aromate, ducendU bărbierul totă operaţiunea sa într’o glumă. După bărbierie, a urmata înbră- carea mirelui cu chalnele de nuntă, unde apa de trandafirii s'a vărsaţii în abundenţă. IncependQ dela cămaşa cea lungă, preutul a bine-cuventatti tote chalnele mirelui şi le-a stropitQ cu apă de trandafirii, dându-le amicilor mirelui, j carii le pungii pre el. Când mirele a foştii îmbrăcaţii pre deplin, atuncî el s’a presentatii ospeţilor bărbaţi. înaintea mirelui mergeîi doi copil cu luminări de c£ră aprinse şi j cu doS ramuri de lămâi cu foile poleite. In genere doi fraţi al mirelui, d^că îl are, seii doi amici, îltt ducti de subsuori, i din carii unul duce o căţuie cu tămâe aprinsă, Iar celalaltG J unS vasu cu apă de trandafirii. Mirele în caşul de faţă ■■ era îmbrăcaţii cu o jiletcă şi cu unii mintenti, cusuţii cu j găitane de firii* pre capii cu unti festi roşu, împodobiţii cu I flori artifiale de chârtie, şi cu o pfireke de şalvari, carii pre la buzunare avâtt cusături cu firii. In pid6re colţunil lungi j albi şi pantofii roşii de o form ă ascuţită la v&rfu formai

coinplecsul costumului nupţiala al Arabului nostru, avcndii t0t-O'dată la brâO unti sa la , de care atârna, în locu de îar- taganfl, unQ cuPtfi cu p lăselele de arginta. Tot aşa eraţi înbrăcaţl şi amicii, carii îlu ducea de subsuori. Tus-trelse aşedară pre scaune în m ijlocul tendel, unde ardea doe luminări Mirelui i-s’a adusa un a ciubucO forte mare. Acum vine momentul, când mirele trebue să-şi iea dioa bună dela viiţa de tînâra, dela am ic ii şi cunoscuţii sei de pene acum. Pentru mire se începe o epochă nouă, de bucurie seu de întristare, Dumnedeti scie. Amicii şi companionii căutaa a desfăşura laturele cele mal atrăgetore din vieţa de tinerii şi a-î împrăştia gândurile, ce-ΐΰ predom ina pentru necunoscutul viitorului. Muzica începuse să cânte. Fie-care din amici se scula si m erg lnd u p ene d inain tea mirelui, bătea din palme, ΐΐύ uda cu apă de trandafirii şi ÎI punea in mâni ajutorul, ce fie-care credea de cuviinţă a aduce la keltuelele nupţiale (a). Acesta se începe tot-de-una cu tinerii, carii aO dusa pre mire de subsuori. Decă cine-va din rude şi cunoscuţi nu [roîesce să’şl arate arta plesnirel din palm e, atuncî se duce la mire şi sărutându-se cu el, î l lasă cu precauţiune în mână moneda de ajutorii. Aceste ajutore, care prindă forte bine mirelui, după keltuelele, ce de multe-ori trecu preste [puterile lui, se adaugii şi cu alte daruri, venite din partea ! rudelor lui. Unul trămite o oie, altul orezti, a l treilea untu etc. încât suntu caşuri, când unii miri potu să dea prân- j dul nupţiala numaî din aceste daruri.T foi fine, petrecerile la nunta, ce descriem u, s’au lungit pene 'a ora io din nopte, când a sosiţii şi momentul cununiei.|re la casa mirelui s’a în ş ir a ţ i ! o procesiune lungă, inaintea căria m ergeţi doi tineri cu vase de ferii, atârnate într'o pţijmâ, în care ardea smolă şi care aveţi m enirea, de a lu-

'na calea. După aceştia u rm a ţ i muzicanţii şi cântăreţii. In p to lor veniati 6speţil, carii ţin ea ţi în mâni câte o lumi-

^ Români datiua, de a ven i în ajutorul mirelui la a u » cea maro, u tin er ilo r l i ao face prim a vleită. Uantt la Români se d»-oHt num** la m asa cea maro, ia r alte oWecU ee oferă la prima vi-

°cte ee numescu „d a ru ri d e c a * i a o u i" .

V ' o n u n t A o r t o d o g s A î n i e r u s a l e m 4 0 7

4 0 8 O NUNTA ORTODOCSA în 1ERUSAI.EM

nare de ceră aprinsă, psalţil după ospeţl cântati trupard Născătorel, şi ceî doî copil cu lum in ările lor de ceră lUrn· naii calea mirelui, care păşia cu m aiestate, ţinendu-şi ciu bucul în mâni şi dusa fiindti de subsuori de către ceî doi tineri. La finele procesiune! ven iati fem eile, care, avendQ în mijlocul lor pre miresă, învălită de sus şi pene jos cu o' pânzătură roşie, ţipaţi de acoperiau sonurile muzicel ή cântările psalţilor. Decă miresa se află în casa părintesc! nu ca în caşul de faţă, atunci acostă procesiune trece pre la casa eî, de unde, eşindu fem eile cu miresa, se ducii la Biserică în ordinea, descrisă m aî sus.

Deşi Biserica era forte aprope de casa mirelui nostru aşa că s a r fi pututCi ajunge num ai în cincî minute, dar iiind că liturgia nu se putea începe m aî curend de ora 12 din nopte, procesiunea nu se grăbia. P en tru uciderea timpului, procesiunea s’a îndreptatti pre stradele cele maî depărtate ale suburbiei, locuite de creştini. M uzica, cântarea si plesniturile din palme n’ati încetatti totd drum ul. Procesiunea se opria la fie-care casă m al m are, de unde, eşindfi gazda, stropia cu apă de trandafirii p re m ire şi pre toţi cel, ce compuneti cortejul. Din tim pii în tim p ii se aprindeţi ciubu-j cele, căutândti fie-care aşi petrece tim pul în mulţemire. In timpii ce procesiunea se m işca pre strade paşti cu paşti, in Biserică se efectua serviciul medu-noptimel, al rugăciune! de dimineţă şi se începea liturgia,

Procesiunea s’a opriţii d inaintea unei m onăstirî; muzical şi cântecele ati încetatti; lum inele s’ati stînsti şi omenii aOj întratii în Biserică. Mirele, ca pers0na cea m aî notabilii a . ocasiunel, s’a aşezaţii în strana de lângă iconostasti, Iar rni- j resa a rămaşii între femei, care a ii ocupaţii locul de lângăj uşă. Totul este de acum în tăcere şi fOre de sgomotii; toffl ascultă serviciul divinii, efectuatil de către preutul arabil, şij cântatQ de către asistenţi; fiind că în Bisericele Palestine· serviciul religioşii se-cântă şi se citesce de către fie-care A-j rabO, care scie carte. După term inarea liturgieî, preutujl eşindQ din altarii, a îm părţita la asistenţi antidoril seii a»ld | foră.

O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN JERUSALEM

Ρδηδ când unul din preuţî a distribuitei anafora, preutul, care avea să efectue cununia, s’a duşii la miresa şi luând’o din mijlocul femeilor, a adus’o înaintea uşilor împărătesei. Mirele se puse dinaintea iconel Mântuitorului, Iar miresa la ic0na Maiceî Domnului. Eî se aşedară în astti-feliu de posiţiune, pare că priv iau unul la altul, deşi mirele nu vedea faţa miresei. Miresa a ic i era acoperită cu o pânzetură albă din capii ρδηδ în piciore, iar pre capu şi faţă atârnă o altă pânzătură roşie, prinsă de capu cu ace (bolduri) şi monede de aurii. In acesţă posiţiune mirele se cunună cu miresa şi el nu scie, decă sub acoperişti se află femeia, ce ş a cumpăraţii, şeii i-s’a întrodusti o alta. Acesta nu se întâmplă: dar aicî ni aducemti aminte de istoria luî lacob cu Lia, şi ni dicemti, că sub sovonti se pote introduce falsul (a).

Restul ceremoniei nupţiale s’a efectuata dupre prescrip- tiunile evchologiului, comunii ortodocşilor, cu deosebirea, că preutul, scoţîndii inelul din degetul mirelui, cunună cu dînsul pre mire şi pre miresă o singură dată, pronunţândii cuvintele : «cunună-se etc* şi nepunendii mal mulţii inelul în degetele mirelui. Biserica nu avea cununiile sele proprii, dar fie-care creştinii îngrijesce aşi le face dupre putere şi gustO. De ordinarii se ieti doe cercuri de lemnu şi se îmbracă cu chârtie poleită, înfrumuseţându-se cu flori artificiale de chârtie şi cu modul acesta cununiile suntu gata. După terminarea nuntei, cununiile şi cu lumânările nupţiale au foştii duse acasă de către tineri. In timpul efectuare! misterului, cununiile eraţi legate una de alta cu unti găitană de mătasă, traşii din brâul mirelui, şi ele, astu-feliu legate, se aşedară pre capetele tinerilor de către preutti ('>). Acum este sciutii, câ Biserica pune pre capetele tinerilor cununi, spre a arăta cât preţu pune ea pre actul conjugal, asemănând pre însuraţi cu imperatoril, carii la suirea lor pre tronu in- cepii, ca şi tinerii de la nuntă, a nouă epochă pentru vieţa

mi" 4® a ÎQv iH m ire a a a eeşistatu şi la Români, pene iu timpurile de pret» « I - unê n î-a rem a&u în lim b a term inu l de -lovon i* ei verbul a sovon i= a Snvffli eBÎ.y a

( ). S (intern ή a s ig u r a ţ i , c ă a s u l , d e a s e le e a cununiile cu unu găitanu, ccsista ţ i 10 Unel« P i r p a le M o ld o v e i

O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN IERUSALEM

lor. Dar aicî trebue să ne întrebămil: Ce însemnă acesto găitanil, cu care se l£gă cununiile tinerilor arabi ? Dupre opiniunea nostră acestă legătură a cununiilor la Arabil Palestinei are acelaşi sensu, ca şi pacharul nuptial Ci pre care Biserica ilQ oferă tinerilor la cununie. Pacharul nupţiala represintă pre s6rtă comună a cununaţilor, iar găitanul Arabilor, crede mii noi, însemneză legătura, ce trebue să ecsiste între cel uniţi prin misteriul nuntel.

După aceste preutul aduse din altaru o cupă cu vinti în care erau puse câte-va bucăţi de anafură. Cu cele trei degete ale mânel drepte a luaţii o bucăţică de anaforă, muiată în vinii, şi a pus’o în gura mirelui şi alta pre sub sovonu a pus’o în gura miresei. Apoi din acestă anaforă s ati împărtăşită şi fraţii mirelui. Acum vine întrebarea: care ar fi cuventul, pentru care din cupa nupţială se împărtă- şescil şi fraţii mirelui ? Ore în acăstă usanţă a Arabilor Palestinei să nu fie vre o urmă din prescripţiunea vekiulul TestamentO, dupre carea femeia fratelui morţii cade în îngrijirea fratelui remasii ? Mal este de observaţii, că amica miresei, o babă învălită intr'o pânzătură albă, nu s’a îm- părtăşitu din cupa nupţială. Ce se atinge de oferirea anafo-

: fel nupţiale cu degetele, apoi acesta provine dela despreţul, ce orientalii p0rtă către linguri şi furculiţe. In Bisericilc copte cuminicătura kiar se oferă creştinilor tot cu celc trei degete.

Ceremonia cununiei a foştii terminată. In locul sărutărel mirelui şi a miresei, preutul i-a luaţii de capete şi i-a loviţii cu frunţile unul de altul. Apoi fraţii mirelui l’a luaţii de piclore şi l a rădicaţii în sus de trel-orl, lăsându-ΐΰ Iarăşi la pămentii. Acostă usanţă a Arabilor Palestinei pare a însemna o onore particulară a fraţilor către mire, dar şi aceia, că el dorescil, ca el să fie bărbaţii în t0tă puterea cuventulul, tare şi neclintitei în ori-ce parte l’ar atrage circumstanţele. Rugăciunea pentru deslegarea cununiilor nu s’a cititei în Biserică, după terminarea actului conjugalii. Preutul arabii citesce acestă rugăciune în casa cununaţilor şi în dioa a şeptea dela cununie. In timpul celor şepţe dile cununiile

R v · O NUNTĂ. ORTODOCSA tN IERUSAI.EM 4 1 1

jfintCi atarnate în casa de dormiţii şi la unu locii vidutD. ' Reîntorcerea procesiune! la casa mirelui s’a efectuatei ţn ordinea, în carea a venito şi la Biserică; cu acelaşi sgo- jflotii şi cântări, dar numaî cu maî multă iuţelă, ii indii cu toţii osteniţi. Miresa acum este longă mire; nu alăturea cu dînsul, ca personă morală egală, dar în urma mirelui, ţi- nendu-se de brâul lui, şi lăsândii în acestă posiţiune a nenorocitei mirese, ca săse întrevadă, că principiile creştinismului încă n’a îndulcitil in deajuns vieţa şi moravurile Arabului Palestinei.

După acesta, nu trebue să ni pară curiose şi alte usante ale Arabilor Palestinei, care impunii femeieî, ca, întâinin- du se cu bărbatul seti pre drumU, să nu potă să-I vorbescă, decă suntii şi alţî omeni. Pentru o asemenea degradare a femeieî, Arabul îşi recompenseză femeia cu o amore înfocată. Si cu totă degradarea morală dintre soţi, Arabil tră- lescii mal bine şi maî fericiţi, de câtu acele părekî de omeni, unde drepturile femeieî suntii puse pre acelaşi piciorti cu ale bărbatului.

Ajungenda procesiunea de la Biserică în casa mirelui, bărbaţii aii luaţii numaî cafea şi s’ati retraşii, remânendCi a petrece numaî femeile. Adoa di, rudele au veniţii să felicite pre mire. Miresa s'a presentatii 'neacoperită, dupre datina Arabilor Palestinei, şi sărutându mâna la toţi visita- toril, a primiţii daruri bănesc!.

Dupre cum vedemii, nunta Arabilor este unti actu, ce ni amintesce multe din prescripţiunile vekiulu! Testanientu Ş·, cu ύηΰ adausil de datine populare, represintă nunta vekilor creştini. Efectuarea nunţel Ia miedul nopţeî este o datină veke iudaică (a), Iar sânţirea actului după litugie, arată ce importanţă prescrie Arabul misterului nunţel. Klar templul, în care se efectuă cununia, devine pentru Arabii locul Celii mal de stimă. Şi de multe-orî se întempină casurî, că

(!) Parabola evangelic! despre cele <Joce fecioi’e. Mat. X X V , 6, 7.

4 1 2 O NUNTĂ ORTODOCSĂ ÎN IERUSA LEM

mamele pi0se aducO pre copiii bolnavi în acelajjn— unde şi-a primitO cununia, şi aici, înaintea lui Dum nî^> îşi impune votul, că, d£că copilul va românea între ' săse cunune în aceiaşi Biserică. ’ are

Chronologia bisericescă

Noţiunile chronologice, pre care voimti ale pre- genta aici lectorilor noştri, suntii de mare interesti şi pentru noî Românii, carii, din causa confesiuneî ortodocse şi a posiţiuneî n<5stre geografice, am fostu îu legăturile cele maî strînse cu Orientul. Elementele istorice, relative la anul bisectti, indictionul, ciclul s<5relui şi al luneî cu basa (temelia) eî şi în fine epactele, suntii atâtea cunoscinţe, care sperămu, câ vor interesa pre mulţî din lectorii noştri. De asemenea cu aceste cunoscinţe vomfi fi în stare, de a înţelege fundamentele calculului paschalicu, precum, de altă parte, ni vomii putea, pene la unti punctu, ec- eplica, care este cuvântul, pentru care evenimentele vieţeî nostre istorice s’au. calculaţii atâtea secule cu anil dela Adam şi cu indictionul. Săîncepemudecîcu anul bisectti, studiindtt după acesta ciclul soreluî, al luneî, basa seti temelia luneî, indictionul şi în fine epactele.

I) Auul bisectti (* ). P6n6 la Iulie Cesar, cel în- ™ nionarchti al Romanilor, anul solarii cuprindea

1 furnal 365 de <Şile ; adecă cu apr<5pe şese <5re mai puţin, de cât anul solarii astronomicii. Iulie Cesaru,

tecetu’ * * * ae aoe orl Ş6se. sensul istoneu a l aissicrwTocş-™

4 1 4 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

cunoscândii acestă er<5re, în urmarea caria la fie-care patru anî se perdea o di-noptime, a regulaţii calendarul (» ) cu ajutorul matemateculuî Sosigen, pre care ΐΐύ kîemase din Alecsandria, şi a ordonaţii, ca la fie-care patru anî să se adaugă câte o <Ji; în cât anul de al patrulea să se comteze de 366 cjile. Acestii anu cu (Jioa adausă s’a numiţii anu iulianti, dela numele lui Iulie Cesar şi apoî bisectti, pentru cuventul, ce urmeză. Iulie Cesar a dispusti, ca (Jioa adăogată la anul bisectti să se pune la 24 Fevruarie, carea de cătră Romanî se numia (Jioa aşesea dinaintea calendelor luî Martie ; astti-feliti, dupre acestă dis- posiţiune, în anul bisectti se calculaţi doe <Jile cu numirea de aşesea a calendelor lu î Martie. Maî pre urmă s’a regulaţii, ca (Jioa adausă a anului bisectii să se punfc după 28 Fevruarie.

Decă voimti să afiămti anul bisectti, atuncî noî datorimti să împărţimti anul datti cu 4 şi câtul ni va arăta câţi anî bisecţî ati trecutti dela nascerea Mântuitorului, iar rămăşiţa în a l câtelea anti al periodului bisecticti ne afiămti. Acestă operaţiune se

; esecută aşa de simplu, fiind că anul a l patrulea s’a stabilitti, cum am dişu, a fi bisectti, iar la nascerea Mântuitorului anul a fostti bisectti. Fie-ni pentru esemplu anul curenţii 1882, decă îlu împărţimti cu4, avemti, ca resultatti a l operaţiuneî, 470 anî bi

fa) Vorba calendariom este latină şi însemneză catastidîi de datorii ţi mai pre armă imerologio, comtul filelor luneî. Acostă vorbă vine dela caJendae=jli-întâm a fie-căria luni. Şi în fine calendac dela ca· lo==a kiema; adecă, invocarea divinităţeî, ce se făcea la ţji-întâiu a' fic-eăria luni, pentru ase comunica poporului calendele lunilor.

CllRONOLOGfA BISRRIClÎSCÂ 415

secţî, trecuţi de la nascerea Domnului nostru iisus Christos şi rămăşiţa de 2 ni arată, că ne aflai nu în al doilea anii al bisectuluî 471,

Maî jos vomii arăta şi unii al doilea modii de găsire al anilor bisecţî.

Π) „Cicllll S0relllÎ“o Decă toţî anii ar fi numai de 365 (Jile, după unti periodii de şepte ani, care ar cor e s p u n d e cu numărul cjilelor septămânei, ar resulta, că o serbăt<5re, bună 6ră, ar cădea tot-de-una în aceiaşi <Ji a septămânei. ţ)ioa intercalată la anii bis e c ţ î întrerupe din 4 în 4 anî acestă ordine, carea nu p0te să revină, de cât după anî de 4 ori 7 ; adecă după 28 anî. Acesta este ciclul s<5reluî, după care dilele lunelor revinti în ordinea dela începută.

Fiind că anul nascereî Mântuitorului sa aflată în ciclul al optulea al sdreliu, de aceia, decă voimu, ca să aflămti ciclul solarii al unui ană, trebue să scădemu. 8 anî din aniî, daţî spre operaţiune, şi re- măşiţa să o divisămti cu 28. Câtul ni va arăta câţi cicli solarî au trecutu. de la nascerea lui Christos, iar rămăşiţa că anul operaţii se află în cutare ciclu solară. La casti de anu rămânea rămăşiţă, ciclul solarii al anului este 28. Ca ecsemplu, luămti anul curentă 1882, şiseă<Jendn din dînsul 8, avemărămăşiţă 1874.Pre acestă rămăşiţă o dividemti cu 28 şi resultatul voperaţiuneî este, că anul curenţii 1882 se află în ci- iciul 8<Sreluî 26.

Propunemii aicî şi unu. al doilea modă de aflare a arillor bisecţî maî ecspeditivii. Sc’iind ciclul s<Sre-

S trun ii anti, noî dividemii acestă nuineru cu 4 r 1 r ttiăşiţa ni va arăta câţi ani au. trecută din bi-I ec ultimii, iar lipsa de rămăşiţa ui arata, ea anul

416 CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

este bisectă. Ciclul s<5reluî din anul curenţii 26 di- visatu cu 4, ni dă în re sul tatu rSmăşiţa 2, carea, este aceiaşi, ca şi la operaţiunea de maî sus ; adică, că anul curenta, 1882, este ană comunii şi nu bisectti.

III) Ciclul luneî. S’a constatată astronomicesce, că cicloforiile s<5reluî şi ale luneî suntii corelative şi că inţ61a luneî este de treî-spre-dece ori şi ceva mai mare, decât a s<5reluî. De aici resultă, că aceste doe corpuri cerescî, după unii <5re care numerii de ciclo- foriî, trebue săse întâlnîască pre cerii. Meton atenianul a probaţii, că acestă întâlnire se petrece din 19 în 19 anî şi de aceia ceî vekî pre acostă ciclofo- rie o numiau ciclul luî Meton şi eî îlă întrebuinţau, în determinarea luneî nouă şi a luneî pline. In decursul unuî periodu de 19 am, luna nouă şi luna plină trebue să se întâmple în aceiaşi <Ji şi oră, când s’a întâmplată în ora şi <Jioa anuluî corespundentti al celoralalte cicloforiî. In cât, decă avemii <Jioa şi ora unei lunî nouă, seă a uneî luni pline dintr’ună ană, atuncî avemii aceste fase ale luneî din toţî aniî corespundenţî, atât a cicloforilor precedente, cât şi acelor secvenţe. Acestă constatare a luî Meton este utilisată şi astă-dî în chronologia bisericescă, şi ea se numesce ciclul luneî. Prin urmare, c ic lu l luneî este a cea cic lo fo r ie a luneî în ju r u l sâ relu î, c a r e s e petrece în timpii d e 19 anî ş i ca r e f a c e , ca luna nouă ş i plină să se p e tr e c e în a ce ia şi φ ş i oră , cân d s ’a petrecu ta ş i în anu l corespundentU din ce le la lte c ic lo fo r iî.

Ca să aflămu ciclul luneî dintr’unti anii daţii, scă- demîi din acestă ană 2 şi remâşiţa o împărţimă cu 19. Catul ui va arăta ciclurile lunare, trecute dela nascerea luî Cliristos, iar remâşiţa va fi ciclul luneî

CMRONOLOGfA BISERICESCĂ 417

anului căutatu. In caşul de a nu românea remâşiţă, ciclul luneî este 19. Fie-ni, pentru ecsemplu, anul curentu 1882, la care voimti, ca să afiămti ciclul luneî. Di·1 acestti. numeru de anî se scadti 2, iar remâ- şiţa de 1880 se divide cu 19, de unde avemu 18 ciclul luneî din anul 1882, şi 98 cicluri lunare, trecute dela nascerea luî Christos şi pene în presentîi.

XV) Basa, seu temelia luneî. Dupre astronomi basa luneî se numesce epacta (*) anului, care este numărul, ce arată etatea luneî la 1 Ianuarie, de unde începe anul noii, Când scimti epacta anului, adecă basa luneî, uşor afiămti în câte Ianuarie, avemti luna nouă şi ce etate are luna la ςΐΐ-ntâra a acelei luni, Deca, bună <5ră, basa luneî este 26, atuncî lună nouă a fostu la 6 Decemvrie şi la di-’ntâiu a luî Ianuarie luna avea 26 de (Jile.

Anul solarti întrece pre celti lunarii cu apr(5pe 11 <Jile. Astronomii, adâogândti aceste dile, la anul lunarii, ca să afle pre celti solarti, le numescti dile intercalate, seu epacte. Iar când voimti, ca să aflămu lunele noue, facemti usti de epactele anului, seu de basa luneî.

Basa luneî se cresce în fie-care anu cu 1 1 dile, di- ferinţa între anul lunarii şi celti solarii; şi calculămu

lastti-feliti: 1 + 11 «=12 ; 12 4-11=23; 28+11-34, 34-30= 4 (*>); 4 + 1 1 = 1 5 ; 15+11=26; 26-11 ^37, 37—30= 7 ; 7 + 11 = 1 8 ; 18+11—29; 29+ U=-40, 40—30= 10 ; 10 + 11= 21; 21+11 32,

(*) Vorbă-grecescă dela adiec tivul έπαχτος, ή, ον==> ÎntrodusU. In chronologicu vorbele „ήμέραι έχαχταΐ* însemneză filele întro-

I ^ ^ e a la te , pentru egalisarea anului lunaru cu celu solaru.I W Numerui de 30 se aca'scade tot-de-una.

32—30=2 ; etc. Dela acostă regulă se ecscept ză numaî anii, când ciclul luneî reîncepe iarăşi, adecă trece dela 19 la 1 ; şi acesta pentru cuvântul, că basa luneî din anul precedenţii se adaugă cu 1 2 , având dupre astronomi luna lunară ultima 29 (Jile.

Decî pentru ca să găsimă basa luneî, calcularăţi astu-feliu. In anul 1880 am avuţii basa luneî 29, în anul 1881 aceiaşi basă a foştii 1*0 , în anul curenţii ea va fi 21, în anul 1883 va fi 2, în anul 1884, tre- cendii ciclul luneî dela 19 la 1 se adaugă cu 1 2 , şi prin urmare basa luneî va fi 14. Adausul de 12 în locii de 1 1 provine din aceia, că ciclul luneî s’a re- întorşii la 1, şi luna lunară ultimă a avuţii 29 dile.

Dar, ca să avemii o regulă stabilă şi pentru aflarea baseî luneî, calculămii ast-feliă. Inmulţimii ciclul luneî anuluî daţii cu 1 1 şi la produsă adaugămu 3, iar resultatul acesteî operaţiuni este basa luneî din anul căutată. Decă produsul trece preste 30, îl dividămă cu 30 şi rămăşiţa este basa căutată. Fie- ni, pentru ecsemplu, anul curentă 1882, care are, ca ciclu al luneî 18, pre care, înmulţindulă cu 1 1 , şi adăugându-î şi 3, avemă ca resultată al operaţiuneî 201, pre care divisându-lă cu 30, avemă, ca rămăşiţă 2 1 , şi acesta este basa luneî din anul curenţii 1882.

Observaţi uni asupra base! şi a ciclului luneî. Ciclul de 19 anî, care se maî numesce şi ciclul luneî, nu este ecsactă, fiind că are aprdpe o oră şi jumătate maî multă; adecă luna lunară se termină, în <5re-ce ciclul luneî, ca să împliniascS 19 anî precişî, reclam ă încă o oră şi jumătate. In astronomie acestă diferinţ& se numesce preîntâmpinarea luneî. Sinodul I de


CtîRONQLOGIA BISERICEASCA

Nicea a dispusu, ca Pascele să fie serbate de cătră, . creştini in Dumineca, ce urmedă dupâ luna plină, care cade seu la 2 1 Martie, seii după acesta dată, dar nicî o dată maî nainte. (*) După trecerea de maî multe secule dela sinodul din Nicca, s’a constatat», că. erdrea cicluluî luneî a făcuţii, ca nascerea lumi- neî sase considere nu în acelaşî timpii, când se efectua pre timpul sinoduluî din Nicea. In 304 ani dupre Iparch, seii în 312 şi jumătate anî dupre astronomii modernî, diferinţa era de o d i; adecă, după acestii intervalu, luminile luneî se născu cu o di mai nainte, de ce ele ar fi trebuitu. săse petrecă dupre ciclul de 19 anî al luneî. Pentru înlăturarea eroreî, s’a regulaţii, ca la fie- care 300 anî să se adaugă o di. Monachul Isaac, care s’a ocupată cu paschalia înainte de luarea Constantinupoluluî, adaugă şi el acesta di, deşi nu arată cuventul unui asemenea adausu. Şi pentru ca să readuc emu nascerea lumineî luneî în acelaşî momentu, când se petrecea pre timpul sinoduluî din Nicea, trebue să adăogămu la fie-care ciclu al luneî de 19 anî, câte o oră şi jumătate, seu o |i la 312 şi jumătate anî. De la sinodul 1 din Nicca şi pSne în presentti se repete periodul de 312 şi jumătate anî de patru orî, cu o rămăşiţă de 307, carea este aprdpe ca câtul; de aceia noî ar trebui să adău- gămii la calculul baseî luneî 5 dile, (b) dar noi adâu-

[ (a) Eate evidenţii, că not datorimua cunosce cu precisiunea cea mai mare plinirea luneî dela 21 Martie, de altă parte, când începe luna Pascclor. Şi fiind ca în timpurile primitive ale creştinismului nu era yciinţa aşa de respândită, de aceia vedemfi, că Patriarchul de Alec- jsandvia, unde ee afla o scolă astronomică, era obligatu, ca fn fic-can·

aâanunţă la timpu creştinilor $ioa scrbărel Paecelor.Sfinţii în erure acia, carii credîi, că în anii, când ciclul lunci

Cs,e> ]l şi 19, trebue eă adăogămu 4 ţjilc.


găinii numaî 4, pentru ca nu cum-va prin acesta să facemu ase calcula nascerea lumineî luneî atuncî când în realitate nu se petrece, şi ast-feliă să ajun- gemu a serba Pascele maî ’nainte de disposiţiunea Sinodului I ecumenicii ; şi acesta pentru considerentul, ca epactele (») aii de basa nascerea lumineî luneî, care se potii stabili maî nainte, s£ti maî pre urmă de actul realii al natureî. Şi în respectul ecle- siasticu nu este nicî o er6re, de ase serba Pascele maî pre urmă, ele nu trebuescii serbate maî nainte de prescripţiunea sinodului.

Riguros vorbindii, noî în anul presentii ar trebui să adâogămu la basa luneî 5 tjile, fiind că rămăşiţa de 307 ani este apr<5pe ca câtul. Dar unii asemenea calcul şi o disposiţiune definitivă în respectul datelor, când trebuescii serbate Pascele în fie-care anu, conform decisiunea Sinoduluî I ecumenicii, şi cum se p<5te împăca cu precisiune diferinţa dintre ciclul luneî şi nascerea luminilor eî, este dreptul unui Sinodu şi nici de cum al unui individii.

Să arătămu aici, de unde provine, că fie-care anii îşi are seria sa de epacte proprii. Am disii maî sus, câ preîntâmpinarea, şeii grăbirea luneî este, dupre astronomi, nascerea lumineî lunei maî ’nainte de împlinirea ciclului de 19 anî al luneî. Acum concăde- rea luneî, şeii egalizarea anului lunarii cu celii solară, se numesce întârdierea nascereî lumineî luneî, care se întâmplă după 11 minute. Aceste minute aă făcută pre Occidentali, ca la fie-care 400 ani să lase

(a) Epactele eclesiastice au suntu aşa de ecsacte, ca cele astronomice.

câte treî cjile intercalate ( a ) . cât egalizarea liniei face, ca epacta sa crlscă, iar egalizarea sorelui aduce micşurarea epacteî. Din acostă relaţiune inversă a s<5reluî cu luna provine seria proprie a epacteloi* fie-c&ruî anu.

V) Indictlonul. Afară de ciclul 80reluî şi al luneî, Romanii întrebuinţau şi altti ciclu, pre care îlu nu-

^ ' ' | _____CHRONOLOGIA lllS E R lC l& C A ________ 4 2 1

(a). Chronologia lui Iulie Cesar admitea anul de 365 £ile, şi 6 ore; lucru ce nu este astu-feliu. Anul, ce percurge dela unu ekinoptiu pene la celalaltu, este de 365 glile, 5 ore, 48 minute şi 48 secunde. Decî adausul de 11 minute şi 12 secunde este o erore. In ore-ce anul astronomica se termină, celu clironologicxi reclamă încă 11 minute şi 12 secunde.

Acestă er0re a făcută, ca ekinoptiile dela regularea calendarului de către Iulie Cesar, 45 ’nainte de Christos şi pene la Sinodul I din Xi- cea, 325 după Christos, săse considere înainte de 21 Martie.| ]ja 1582 Occidentul a rădicata acestă neregularitate a chronolo- gieî lui Iulie Cesar, şi eca cum. A strămutată ekinoptiul de primâ- | Tară la 21 Martie, seu mat dreptu, pre 21 Martie Ia ekinoptiu; fiind |că se ţinea, ca să serbeze Pascele dupre dieposiţiunea Sinodului I ί din Nicea, adecă în Duminica, carea cade după plinirea luneî, petrecută în urma ekinoptiulul de primă-vară. In anul 1582 ekinoptiul s’a întâmplata la 11 Martie, adecă apr6pe cu 10$ile (9 ţlile, 18 ore, 38 minute şi 24 secunde) mal nainte; ceia-ce resultase din calculul celor 11 I minute şi 12 secunde în timpu de 1257 anî, trecuţi dela data S'inodu- hiii I din Nicea şi pene la 1582. La data ekinoptiuluî, în loca de 11 [Martie, s’anumeratu 21, lăsândă 10 £ile, care eraa mai multe, şi cu 1 modul acesta pre 21 Martie l’a strămutată la ekinopţiu. Lucru, ce s'ar | fi putută face numaî prin strămutarea ekinopţiului la 11 Martie.I Pentru ca în genere săse pote înlătura neregularitatea, occidentalii I au dispusu pentru viitorfi, ca în fie-care secula săse adaugă câte o $i.I De aici provine, că în secuiul trecutu Occidentalii au mersa cu 11 | iile mai ’anainte de noi, iar în secuiul presenta merga cu 12. Anul 11800 a fosta peutru noi unu anu intercalata, adecă de 366 $ile, în lire-ce pentru Occidentali, în virtutea calculului de maî sus, a fostu Inumai de 365 $ile. Dar în curendu aa recunoscuta tot Occidentali:.I p şi acestă corigere coniţnea o er0re; şi de aceia aa regulaţii, ca nu- r ^ a l patrulea secula săse considere cu o $i intercalată; adecăsecu- 1 a' XVI-lea, al XX-lea al XXIV-lea etc. In fine să facernu aici

® eervaţiunile n6stre, din care se va vedea, că şi acestă regulare este |; / ec si. Diferinţa de 11 minute şi 12 secunde în timpu de un seculu

de ^ °re ^ minute, în timpu de trei eecule dă unfl produsă t tim - ** ore> în 0re-ce dieposiţiunea face ase intercala în accstucţfi numai o jJL

CHRONOLOGIA BISERICESC A

miau indictionu (»). Acestu. ciclu nu are nicî o rdaţi uue cu mişcările corpurilor cerescî. Dupre opiniunea unora, elii s’a instituită de către Romani cu scopul. de a indica periodul de anî, dupre care se strângeţi contribuţiunile de la locuitorii cetăţilor şi aî oraşelor, cariî parăsiaă locul natală, spre ase duce în străinătate, şi carii trebuâă săse reintdrce celă mult după cincî-spre-dece anî, pentru plata contribuţiu- nilor, care se divisaă în treî părţi,—una pentru întreţinerea templurilor, adoa pentru săraci şi atreia pentru plata soldaţilor. Indictionul era divisată şi el în treî peri<5de de câte cincî anî. Alţiî pretindă iarăşi, că indictionul se numia contribuţiunea, ce se plătea soldaţilor Romanî, cariî eraă obligaţi de a servi în armată cincî-spre-<jlece anî. Maî pre urmă, deşi lucrurile s’au skimbată, acestă vorbă s’a păstrată, întrebuinţată fiindă în chronologie. In respectul origine! indictionuluî ecsistândă maî multe păreri, noî constatămă, că indictionul este de treî te- liurî. Unul se numesce cesari^nă, autocratică şi con- stantinienă, acesta îşi are începutul dela marele Constantin, introdusă în Biserică de către Sinodul 1 dela Nicea la 327 (*>), şi care începea de la 24 Septemvrie («). Al doilea se numesce al Constantinupoluluî şi acesta se întrebuinţeză şi pene astăzi pentru da-

(a) Vorba indiction este latină şi vine dela cuventul indictio—onie =f tributfi, impunerea tributului; Iar acesta dela indico, S r e — a p r o c la m a .

\ (b) Ιοτ. εκκλ. Μελετίου. întrod. pag. 80.(c). Înainte de luarea Constantinupoluluî, Orientalii în chrono logic

întrebuinţau anii dela creaţiune, şi anul se începea dela S ep tem v r ie . Maî pre urmă a începută să se întrebuinţeze anii dupre ch ro n o lo g ia Occidentalilor dela Ianuarie. Atunci pentru aflarea ciclurilor se divi· sau anii de la Adam cu 28 pentru ciclul s6reluî, cu 19 pentru ciclul luneî, seu în fine cu 15 pentru ciclul indictionuluî.

CHRON OLOGI A HISERICljSCA 4 2 3

tarea actelor patriarchalc, El se începe cu di-ntâiu Septemvrie, şi s a făcuţii astă-feliă, strămutând u-se ciclul sdrelui dela 24 Septemvrie la cli-’Dtâiii, precum şi începutul indic tion ui ni. Şi în fine indictionul al treilea, numiţii romanicii, care se începea dela întâii* Ianuarie,

Dupre cum ciclul luneî se calcul6ză cu 19, începend dela 1 , ciclul sdrelui cu 28 îneependu tot dela 1, asemenea şi indictionul se calculeză de la 1 pene la 15, constituindu-se ast-feliii periodul inclictionicu.

Acum, fiind că la nascerea Mântuitorului anul se afla în al patrulea aim alii indictionului, de aceia pentru ca să aflămii indictionul unui anu daţii dela nascerea Mântuitorului, adăogămu B la numerul anilor şi suma acesta o divisămu cu 15 ; câtul ni va arăta câte peridde iodictionice aii trecută dela nascerea lui Christos, iar remăşiţa indictionul anului căutată. Aşa adăogândii la anul 1882 numerul de 3, eăpătămă numerul de 1885 şi pre acesta divisându-lu cu 15, avemii cicluri indictionale dela Christos 125 si remăsita 1 0 , carea arată indictionul anului cu-Ύ > T 1[ Tentă 1882.

Ori-ce omă, care numai a venită în contactă cu , ună documentă, relativă la istoria Românilor, dă l preste ună indictionu şi ună ană de la creaţrane. IBupre cele ecspuse mai sus, credemă, că de acum

putem u dispune de procedura, dupre caTe se potu controla între dînsele aceste doe date ale chronolo-

j ||gl documentelor n<5stre istorice. Dar noi acum | înţroducemu între aceste noţiuni şi unu

ementă istoricii, întrebându-ne : De când la Ro- s a începută datarea actelor istorice cu anul


creaţiuneî, uniţii cu indictionul anului ? Mulţi la n0ţ sau. deprinşii în materiî istorice, a resolva cestiunile întrunii modii f<5rte ecspeditivii. Se observă că unii fenomenă 0re-care istoricii ecsistă la Buşi seu la Slavî în genere, atuncî soluţiunea cestiuneî este prestabilită si kiar tipică. „Românii aii luaţii cutare lucru de la Ruşi, δόΐί de la slavi Astă-feliu în materii de limbă, în cestiunea alfabetului şi altele; şi dupre acestă normă s’ar resolva şi cestiunea, că tisul anilor creaţiuneî cu indictionul din documentele nostre istorice s’a întrodusii de la Ruşi, seu dupre o altă ecspresiune, maî usitată şi maî puţin controlabilă, de la Slavî. Româniî, e prea adevărată, au avuţii multe şi kiar f<5rte multe relaţiunî istorice cu Slavii. Comunitatea confesiune!, posiţiunea lor geografica şi lipsa de pericol din partea slavilor pentru conservarea naţionalităţeî şi maî ales a vieţeî lor istorice, aă fostă atâtea cause în istorie, care i-aă ferită de Greci şi de Latini şi i-aă împinsă la relaţiunile lor istorice cu Slavii. Dar în ce privesce elementele isolate ale vieţeî lor istorice, Romanii nu tot-de-una le-aă împrumutată de la Ruşî, seu Slavî.

Adese-orî noî în colanele acesteî foî am probaţii, că Româniî cu cultura rasei, din care facă parte, n’aă avută necesitate a primi de la Slavî ună gradă <5re-care de civilisaţiune. Alfabetul cirilică, cum am probată kiar în numerile de pre urmă ale jurnalului, se datoresce unei pers<5ne, ce a avută în vedere nu numaî pre Slavî, dar şi pre Românî. Acum vom vedea, că şi usul indictionuluî la Românî este mult maî vekiă, de cât la Slavî, şi că Româniî trebue să-l fi întrebuinţată kiar de pre timpul marelui Constantin;

CHRONOLOGIA TISERICfeCA

aclecă de la introducerea indictionului în usul Bi- gericeî creştine, şi în Imperiul de Bizantiu. j Ruşii aii începută să întrebuinţeze indictionul cu începerea anului de la Septemvrie în 1492, pre timpul cnezuluî Ivan Yasilievicî. Românii, judecaudu numai dupre documentele publicate, întrebuinţază indictionul de la 1342 (&). Pre 16ngă aceste, documentul, ce ni s’a conservată de la loan Asan şi care face parte din secuiul al ΧΠ-lea, este datatti tot în asemenea modii (t>). Şi în fine nu trebue sâ con- siderănaii, ca unii ce ilusorm, când dicemu, că usul indictionului la Români trebue să fie de pre timpul marelui Constantin. Este sciutti istoricesce, câtă îngrijire a avută marele Constantin pentru provinciile de la Dunărea. La Sirmiu el a stabilită în anul 330 (c ) o prefectură cu unti Arcliiepiscopu, şi aceste pers<5ne, rămânendu nestrămutate pene la 377 (a) erau în relatiuni continue cu Constantinupo- lul, centrul Imperiului, şi raporturile lor trebueu datate cu indictionul, întratti în usul Biserice! de la 327, Iar în usul Imperiului, dupre cum ni spune Ba- roniu («), la 312. Pre longă aceste, indictionul cum am vedutti, are o mare relaţiune cu vieţa militară a Romanilor, Iar Românii de la Dunarea, fiindu cel mal mulţî colonişti militari, era t<5rte naturală şi kiar apr<5pe de deprinderile militarului, de aşî calcula anii cu ciclul, resultatti din serviciul seu militarii.

rpaMVauiu p a g . 5 . V ene lin , Petersburg.

(b) Creştinismul în D a c î . p a g . 1 5 5 . E n ăcen u . B ucurcsci 1818. (®) Creştinismul în D a c i . p a g . 2 3 . E n âcen u . B ucureecl 1878. d)Ibid.pag.40.(«) Baronius Adon. 3 1 2 , n. 10 .

CHRONOLOGIA BISERICESCĂ

De aceia, înkîemdti, stabilimu, c i c lu l in d iction a lu s ’a întrodusU la R om âni f â r t e d e t im pu r iu ; e l e s t e în tr atu în m u l im periu lu i R om ân o -B u lga ră p r in elem entul rom ânii ş i a ic i întrodusU p r in s e r v i c iu l militarU a l colon iştilor d e la D unărea .

VI. Epactele. Epactele anului suntii, dupre cum am vecjutii, basa luneî, şi ele diferă de epactele lunelor, care servescii la aflarea (Jilelor septemâneî, în care di se întâmplă lumină nouă, seii cade vre o ser- bătore. Epactele limelor se adună dupre sistema ur- rnătdre.

Când s’au instituitti epactele lnnelor, (Ji-’ntâiti a luî Martie a cădutii Joi, adică în dioa a cincea a septSmâneî, de aceia epactele acesteî luni au fostu5, Aprilie a început de Duminică şi epacta luî a fost1 , (*) Maî Marţi şi i s’a prescrisu epacta 3, şi dupre acelaşi modii găsimu, că Iunie are 6 epacte, fiindii că <Ji-’ntâiti a cădutii Vinerî, Iulie 1, Augutu 4, Septemvrie 7, Octomvrie 2, Noemvrie 5, Decemvrie 7, Ianuarie 3, şi Fevruarie 6 . Cu ajutorul acestor e- pacte ηοϊ putemii să aflămii di-’ntâiii a fie-căria luni, precum şi sărbătorile din fie-care lună şi nemutabile.

Pentru ca să aflămii di-’ntăiii a fie-căria luni, a- dăugămii la ciclul sdreluî anului căutatfi epacta luneî din cestiune, precum şi o pătrime din acelaşi ciclu, negligindii diierinţa, resultată din divisiune, apoî pre acestă sumă o divisămti cu minierul filelor sep-

(a) Acestă calcul ni se face cunoscută, când la epacta adăugăm u file le lunel luî Martie, care s 'aă terminată la (lata indicată, Sâmbătă adecă în jlioa a şaptea, şi pre acostă sumă o divisamu cu 7 n u m c r u l filelor septamânei.

CHRONOLOGIA BISERICESCĂ 4 2 7

tiviuâncî, adecă cu 7. Decâ divisiunea nu lasă rema- gîţâ, atuncî oji-ntăiu a luneî din cestiune va fi Sâmbătă, adecă. în tîoa a şaptea, decâ remâue 1 , asta î n s e m n dză, că. di-’ntâiu va fi Duminică; decâ 2 , Luni, decă 3, Marţi; şi aşa maî departe. Fie-ni, pentru ecsemplu, φ - ’ntâiti a luneî Decemvrie din anul curenţii 1882. Conform reguleî, stabilite maî sus, a- daugâmu la ciclul solarii al anuluî, 26, epacta lunci Decemvrie, care este 7 şi a patra parte din acelaşi ciclu, care iacii 6 , negligindu rămăşiţa de 2 ; apoî suma de 39 o divisămti cu numărul filelor septămâneî, 7. de unde avemti rămăşiţa de 4, carea probeză, că (Ji-’ntâiu a luneî lui Decemvrie viitorii va fi Mercurî (*).

(a) Aceste epacte, care se mal numescu veki, servescu la ailarea I de i-’ntăiu a luneî şi a orî-căreî sărbători imutabile, ce depinde de K dilele luneî. Din calculul cu epactele înşirate mal sus, s’aii stabilita [ în cărţile nostre bisericesci acele tabele, de unde se vedu sărbătorile I anuluî, filele de postii, dioa sânţilor etc. Epactele se stabilescti în

şepte moduri, adecă dupre cele şepte $ile ale septămâneî, îa tare se

Eote pime £i-’ntâiu a lu! Martie. Decă stabilimfi di-’ntâiii a lui Martie (uminică, epacta acestei luni va fi 1, a lui Aprilie, adăugândîi filele

Γ lui Martie 31 şi epacta luî, va fi 4, adecă di-’ntâiîi va cădea Mercurî; l Mai va avea epacta 6 şi di-’ntâiu Vineri; Iunie 2 fli-’ntăiu Luni; lu- I lie4, ţji-'ntâiu Mercurî; August 7, di-’ntâiu Sâmbătă; Septemvrie 3,I di-’ntâiu Marţi; Octomvrie 5, di-’ntâiu Joi; Noemvrie 1, (Ji-’ntâiu ι Duminică; Decemvrie 3, ţjLi-’ntâifiMarţi; Ianuarie 6,ţli-’ntâmVineri;

şi Fevruarie 2, £i-’ntâi(i Luni. După ce am stabilită epactele Urnelor f dupre acostă suposiţiune, noi întrebuinţămQ. şi pre aceste epacte, fure | ca să ne putemti depărta de regula epactelor stabilite mai sus. Acum,I ®indu ca eă aflămu filele întâiu ale lunelor dupre aceste epacte, noî, I fiind că am întâmpinată cu 4 ţjtile în ficsarea epacte! lui Martie, pu- | «endu ţji-’n-tâiu Duminică îq locu de Joi, la ciclul s6relui din anul cal- t calului, adăugăm u nu numai epactele luneî căutate şi a patra parte al ace u*a?i ciclu, dar şi cele 4, filele întârziate, şi atunci iarăşi divisămu

*uma, ast-feliu compusă, cu 7, conform regulei. Asemene putem să pre- n e î^ " ? una Martie cu epacta 2 şi di-’ntâiă Luul, atunci φ -’ntâile lu-

t cu t ■ eu 9* 1® calculul, indicată mai sus adăugămu 3, căcit «mu o ι6 a,U nt r^ atQ de la epactele veki. Şi mal departe, adio· Ϊ ePact ’ i Pre*upunemă, că Martie întârzie namai cu 2 $ile di la Ι Veke; şi ] decă facemu pre Martie să’şi albă φ-'ntAiU Mer-

4 2 8 CHRO N OLO GIA B ISE R IC I? S C A

D£că voimii ca să aflămti. în ce di cade o serba- t(Sre a unei luni, atuncî la ciclul soreluî diutrimti auu adăugămu epacta luneî, în care cade serbăt<5- rea, a patra parte a ciclului solarii, negligindii rămăşiţa, şi nura6 rul (Jilelor pene la data sCrbătoreî. Suma, resultată din aceste numere, o divisămu cu 7, şi d£că nu avemii rămăşiţă, acesta însemneza, că sărbăt(5rea căutată cade Sâmbăta; decă avemii re- măşiţa 1 , Duminică; rămăşiţa 2 , indică luni etc. Sâ căutămti, pentru ecsemplu, clioa, în care are să cadă Sân-Petru în anul curenţii 1882. Maî întâiii adău- gâmti la ciclul solarii al anuluî, 26, epacta luî Iunie,6 , apoi a patra parte din acestii ciclu, care face 6 , şi (Jilele pene la Sân-Petru 28, şi cu modul acesta avem suma de 6 6 . Pre acestă sumă o divisămu cu 7, de unde avemii rămăşiţa de 3, ceia ce dovedesce, că dioa Sânţilor Apostoli în anul 1882 s’a serbatu Marţî.

Trebue să observănm, că pentru aflarea (Jileior întâiii ale luneî luî Ianuarie şi Fevruarie, precum şi a sărbătorilor din aceste lunî, calculul se face cu ciclul solarii al anuluî espiratii; şi acesta pentru cu-

eurî. Şi înfine nu adăugămu nici o $li, decă presupunemfi pre Martie cu £i-'ntâifi Joi; adecă cu o asemenea suposiţiune revenimu la epactele vekL

Cu epactele se potu face suposiţiunl şi in versele, decă vomă admite, că epacta luî Martie este 6 şi ţjli-’ntâiu cade VinerL Intr’unQ asemenea casu din suma ciclului s0relul, adăugată cu pătrimea lui şi cu e- pacta iui Martie 6, se scade 1 j şi acesta pentru cuvântul, că noi în acestă suposiţiune anticipămfi cu 1 φ , fată cu epactele vekl. Scădem îi 2, d â c i presupunemO, că jli-’ntâiu a lui Martie este Sâmbătă; 3, ddcă este Duminică, şi aşa mal departe. In genere vorbindu, calculul depinde dela suposifiuoile nostre; dar suntu de preferită în usul nostru de t6te f i l e l e epactele vekl, stabilite în tecstu, ca cele mal usitate şi mal simple be calculata.

CHRONOLQGIA BISERICÎSCA 429

vântul, că epactele lunelor ati începutul lor de la Martie· D<5c& ani voi, ca să aflâmti cli-’ntâiu a luneî Fevruarie din anul 1883, s6u intrarea în Biserică, ce cade la 2 Fevruarie, atuncî calculele indicate maî sus, se vorti face cu 26, ciclul solarii al anuluî curenţii.

Ârchim. Genadle Enăc&iu.

TREI DISCURSURIale

Sântuluî loan Chrisostomco n tra a d v e r sa r i lo r v i e ţ e l m on a s t ic e

Compuse în anul 375 seu 376 în vremea imperatorilor Valens, Gra-

ţianu şi Valentinianu I.

TRADUCŢ1UNE DE PROTOSINGHELUL GHERASIM S A FI RIN

PRIMUL DISCURSlî(Urmare)

5. „Ast-felâ. fd sdrta templului. Câtu despre numărul persanelor cari, în oraşu, periră seceraţi de f<5mete, imposibilii de a’l socoti, cuvântul omenescu nu ’şl dă voie să na- rede grozăviele acestui flagelu. In tdte casele unde rămâneao umbră de nutriments, resbelul venia cu pustiirile 8 (Sie; amicii se încăierau cu amicii lor pentru a ’şl smulge unii de la alţii aceste miserabile apărări ale vieţel. Ba âncă întru acesta nu se da nici unti credemântu asigurărilor muribunzilor. Omeni furioşi căutau (prin haine) pre aceşti nefericiţi, cari expirau, gândindu ca nu cum-va să se prefacă că morii spre a ascunde în sinul lor ce-va de mâncare. Alţii topiţi de fttme, eşiţî din minte, rătăciaU asemenea cânilor turbaţi, se loviau de uşi ca dmenil beţi, şi într’o oră mergeau pâne a năvăli, de două sdti de trei ori, în aceeaşi casă, până într’a- tâta ’şl perduse minţile prin desperare. Strâmtoraţî de necesitate, mâncaţi totti ce li se presenta; adunaţi lucruri pre cari nu le-ar fi voitfi cele mai murdare animale, şi le mâncau fără· desgustu. Ajunsese în privinţa acesta în cele din u rm ă să mânce curelele de cari atârnau săbiele, încălţămintele şi pe e

i

H U S! DISCURSURI ALE SA n t l u l oAN CHRISOSTOM 4 3 1

pavezelor. Erait nenorociţi cari se hrăniatt cu <5re-cail renui- şiţe din nutreţul vitelor. Mulţi adunaţi excrementele, şi nu dau dintr’ânsele nicî o cantitate, orî câtu de mica ar fi fostr., maî puţinii de câtii cu patru bucăţi de argintii. Dar la ce sâ me servescu de lucruri neînsufleţite pentru a zugrăvi ororile ftfmetel în Jerusalem ? &6 citedii unii faptii pre care il vom căuta în zadar în analele Grecilor, şi in ale barbarilor, faptii ce nu se p<5te istorisi fără a tremuna, ce nu se p6te audi fâ-

a fi ispitiţii de a nu 1 crede. Ett ânsu’mi, spre a nu avea aerul, în ochiî posterităţii, că o întreţinu cu monstruositaţi ■gratuite, l’aşl fi lăsaţii f<5rte voioşii supt tăcere, d£că nenu- meraţî marturl nu mi-ar fi garantatii autenticitatea luî, şi de al trăminte, ce folosii aşî procura patriei mele tăcându relele îngrozitdre ce ea a suferiţii ?| „0 femeiă anume Maria, fiica lui Eliazar, care locuia, din- |colo de Iordan, în satul Bether6 , nume care însemn6dă casă re hvsopuluî, dintr’o familiă însemnată prin rangul s6ii şi prin averea sa, fugise cu o mulţime de altă Iudei în Ierusalem, mai înainte de încunj urarea acestei cetăţi. Totfl ceea-ce trans portase din averile sale din Perea în cetate i se răpise de teatre şefiiî resvrătitorilor. Ceea-ce putuse să sustragă de la Rapacitatea lor, şi ceea-ce putea să albă din ale hranei, soldaţii i le luau în perchisiţiunile lor de tote filele. Aceste supe- rărî nesuferite umpleau de indignaţiune sufletul acestei nefericite mame; ea rSspundea acestor cru l răpitori incărcân- du’l de injurii şi de blesteme. Dâră, de şi ea întărâta mânia lor, nicî unul dintre denşiî nu fu îndestul de iritatâ seu îndestul de înduioşaţi! în câtă s’o lovescâ de morte, li trebuia pi'ft să caute în t<5te dilele ce-va de mâncare. Fiindii-că in 8iârşit0. ajunsese lucrul forte anevoiosu a şi-o procura, i’omea care consuma interiorul şi corpul acestei biete femei, furia care> mal sfâşiet<5re de câtu femeia, isbucnia din anima sea fl u,epiră o hotărâre al căreia autorii nu putea sa tia de câtu

jQumaî necesitatea unită cu ura. Pre ânsăşî natura o ataca n flinte: apucândil pre copilul s&G. anca la ţi ţa, ea strigă : xSermanu copihl, cu acestii resbchl, cu actfstâ ftfmete. cu 1 *mpârecliiărî mUiuitru, ce aorte ţi-aşi pjwtra proluu-

432 T R E I D ISC U R SU R I A L E SÂ N T U L U I IO A N CH RISO STO M

gindu-ţJ filele ? De o parte, servitudinea la Romani, d£că scft pămu de m<5rte; de alta, fometea mal înainte venită de câtîi servitudinea, apoi aceşti resvrătitori maî crudî âncă ai de câtu amendouă aceste flagele împreunate. Ah! maî bine dea Dumnedeti, ca servindu’mî de nutrimentu, să mă resbunî de persecutorii mei, să înspăimânţi lumea şi să faci verfîi mg. surei calamităţilor Iudeilor. — Abia isprăvesce ea aceste cuvinte, şi ’şl sugrumă pre fiul seu; după aceea gătindu’l, îl mânca pe jumetate, şi ascunde cu îngrijire jumătatea ce ’î mal rg- mâne. Trupa soldaţilor, înfometaţi nu înterîadă de a se presenta. InsciinţaţI prin mirosul acestui ospăţtt blăstematil, el ameninţă pre acostă femeia, că o vor junghia, d£c& nu le dă la momentfi ceea-ce a preparaţii. „Ah! v’am păstratfl ofru- mdsă partew, le dicea ea, şi le descopere în acelaşi timpii rămăşiţele mutilate ale copilului săii. La vederea acesta o grdză profundă coprinde pe aceşti miserabill; afară din mintă, intru câtii-va, el rămână într’o nemişcare completă. „Da, reîncepe atunci mama, £că propriul meti fiu; ăcă rodul pântece- lul meu. Mâncaţi dintr’ănsul, eă ensu’mî am mâncata din destul. Nu cum-va veţi fi mal slabi de câtîi o femeiă, mal simţitori de câtu o mamă? Ce ! vă e ruşine ca să primiţi victima ce vă oferii; el bine, eu am mâncaţii dintr’ensa deja pe jumătate, şi voiu mânca âncă şi restul. “ Năvălitorii se retraseră înghiăţaţl de spaimă; acum era prima dată, cându el slăbiseră, şi acesta fu singura hrană pe care nu o disputară unei mame. Noutatea despre o asemenea monstruositate : umplu numai de câtu oraşul întregii, şi fie-care fu atâtu de isbitii şi coprinsu de atâta grdză pentru acesta, ca şi cum ân- j suşl ar fi săvârşită-o. Nefericiţii cari se chinuiau de fdme nu ( cereau de câtă mortea, şi pismuiaii sdrta acelora cari perise, 1

fără a fi auditu vorbindu-se şi fără a fi fostu martorii unei j asemenea crime. Romanii aflară pe dată. despre acesta. Unii j refusară de a o crede, alţii erati. pătrunşi de cea mal mare i m ilă; d6râ cel mai mulţi nu ve<Jură într1 acesta de câtă unu motivu de a purta naţiune! judaice o ură âncă şi maî ardente. “ j Joseph, de Bello Judaico, VI, 7, 8 .

6 . Aceste rele şi altele âncă şi mal grdsnice. Iudeii avură

gft l e sufere, nu numaî pentru câ rSatigruse pre Cliristos pre cruce, ci şi p&nţrd că mal în urmii împedicase pre Apostoli de a predica doctrina mântuire! n<5stre. — Acesta este crima de care Sântul Paul ii acusa, cândii le anunţa nenorocirile gata de â cădea preste dânşii; cad, îcea el, „mânia are să gos&că in fine asupra 'capetelor lor.“ 1 Teşeai., II, 10. - Şi ce ne privesce pre noi acesta imputare, veţi întreba v o i? Nu cum-va depărtămu noi pre dmeni de la credinţa? jju* cum-vâ punemtf noi pedica predicăriî Evangeliei ? — Yc· voiu Întreba la rândul meii ce folosii vom trage din credinţa ndstra,‘"clacă vi^ţa n<5stră nu este curata. Oer cum veţi cu- R08ce voi acestu punctfl. de doctrină, voi carî nu sciţi nimicii din ceeârce νδ intereeăâ ? Ve voiu enumera d£r oraculele eşite duTânsăşl gura luî Christos. Luaţi bine s6 ma. ve rogii, d£câ"viaţa<,ce o ducem nu este nicl-o-datâ pusa in causa, şi dică pedepsele, de carî se face într’ensele menţiune, nu pri- Îvescu tie'câtii pre credinţa şi pre dogmele, carî se raporta la ea. In discursul pre care Mântuitoriul îl pronunţă pre munte Bl mijlocul unei mari mulţimi de poporii, găsim, între altele, «ceste cuvinte : „Nu totu cel ce cjice, D0mne, Domne, va lintra întru împărăţia cerurilor; ci acela care face voia Tail/telul meii. — Mulţi, adaugă elu, îmi voru dice în acea d i: aii nu ani profetisatii in humele teu; au. namii isgonitii de- moniî si âm f&cutu numer<5se minuni în numele teii? Şi atunci le voiu declara : depărtaţi-νδ de la mine lucrători al nedrep-

rţiţei; nu, hu ve sciu pre voi.“ (Math. VII, 21—25). Pre celii tore aude învăţămintele săle şi nu le pune în practică, el îl impară cu unu nebunii care zidesce pre nisipu. o casa, care ţ®1® va cădea lâ cea mai mică isbire a fluvielor, a ploieW M vântiiÎrilor. Altâ-dată învăţândii poporul, „după cum, p eî, când pescării' după ce au scosu mrejele din mare,

intr’ânsa pre pesciî cel răi, de asemenea in acea di, vor arunca în inferaţi pre cei nepietoşr·. (Mat.. XIII,

)· El adaugi alte-or! relativă de (Smenii fără rusiue şi tara jmjţ. . , . ,■ «yor merge acolo unde vermele nu more, unde tocul

f e j p N nicî-odini0rău. (Marc. IX, 42). rUnâ impiratu.el încă, celebra o nuntă fiului s*u. \ unu

^ T R R Î D ISC U R SU R I A L E SAN TU LUt ΙΡΑΝ C I[RISOSTOM 411 :;

434 TREI D ISCU RSU RI A L E SÂ N T U L U I IO A N C H R ISO S T O M

dspete îmbrăcaţii cu haina în desordine, îî (Jice : amicul meii, cum aî intratu aicea fiiră haine de nunta ? Iară acestti omu a tacutti. — Legaţii mânele şi picidrele, <Jise atunci împăratul senatorilor seî, şi aruncaţi’l întru întunerecul cehi mai din-afară“ (Mat. ΧΧΠ, 2). Ast-fel este s<5rta ce el o păstr<$da desfrânaţilor şi celor neruşinaţi. Totii asemenea tratamentfi îşi atraseră, prin erudimea şi nebunia lor, feci<5rele carî nu fură introduse în camera mirelui. Pentru acelaşi cuventu alţî vor fi prăpăstuiţî în focul celu vecinicu, cai*e s’a preparaţii diavolului şi ângerilor luî. O sentinţa de condamnare asc^ptă pre aceia carî vorbescti fără socot&ă şi fără mesură. „Prin cuvintele v<5stre vetă fi îndreptaţi, şi prin cuvintele vostre veţi fi condamnaţia. (Mat XII, 37). Ve pare voue a- ciuna, că noî hrănămu în privinţa vieţel ndstre o nelinisce zadarnică şi că eram greşiţi când dam importanţă părţii filoso- fieî cerescî, care regul£<Jă purtarea nostră ? De siguru, nu o credti; ν ’ar trebui altmintrelea să susţineţi că Christos, a pronunţaţii fară nicî unti scopti cuvintele, ce am citată, şi altele mai multe, pre cari le-am lăsatu sub tăcere. Dacă nu m’aşî teme, că prea mulţii prelungescti acestti discursu, v’aşî face să vedeţi, invocândti autoritatea profeţilor, a fericitului Paul şi a celor-l-alţî Apostoli, câtîi de multă importanţă dă Domnul acestui punctti. Daca suntti destule mărtu- riele cari precedu; una singură chiar la vigdre ar trebui să fia de ajunsii; căci, când Dumnedeu promulgă voinţa sa, cuvântul seii, de ar fi chiar numaî unu singurii cuvântu, el trebue împliniţii cu atâtu respectti, ca şi cum ne-ar fi repetitu de maî multe orî acelaşi lucru.

7. Dar ce! mi se va reepunde, au noi nu putem, fără a ne părăsi casele, să împlinim aceste datorii, a căror călcare trage după sine pedepse atâtu de teribili ?— Totft ca şi voi şi âncă mai multa de câtti voi, aşi voi ca să fiă ast-felu. F<5rte adesea ori amu doriţii ca Monastirele să nu ne fiă necesarii, şi ca legile şi dreptatea să fiă pălite în cetăţile n<5stre ast-felfl, în câtu să fim cu toţii dispensaţi de a ne căuta unii asilu în singurătate. D£ră fiind-că tdte suntii în nerânduială printre <5meni, fiind-că cetăţile cu legile şi tribunalele lor supra-

(ibund îi de injchitate şi de nedreptate, şi fiind că. pustia este fe c u n d ă . în fructe de înţelepciune ; ar fi o nedreptate strigăt e de a incrimina purtarea acelora dintre concetăţenii noştri can, adresându-se pers<5nelor dorit6re de a se scăpa de gfarorile şi agitaţiunile acestei turburărî, le inteţescti ca aă intre în limantl unde vor fi în siguranţă. Puneţi mal bine în -causă pre acei <5menî carî au făcuţii din cetăţi o sălăşluire► Btâtti de contraria şi atâtti de funestă pentru filosofia chreş-

în câtu este cine-va obligaţii să caute singurătatea spre> a’si asigura mântuirea. Spuneţi-mî, ve rogu, d6că la miedul noptiî, unti idividu ar veni, cu torta în mână, ca să dea fla-

Kjrilor unu vasttl edificiu, profitând de semnul numeroşilor [ bS locuitori; pre cine aţi acusa voî de scelerateţă, pre omul icare ar turbura grabnicii somnul locuitorilor casei incendiate

n care i-ar face eă £să dintrensa; sdu pre autorul incendiului care a expusu la atâtea pericule şi pre locuitorii acestei

licase şi pre ânsuşî mântuitorul lor ?K Tnfr’nnft rvposil edrfihitfi rip tiranii, pliimutil

TREI DISCURSURI ALE SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM 4 3 5

4 3 6 t r k T D E C U R SU R I a l e s A n t u l u i i o a n c h r i s o s t o m

8<i sufere brutalităţile lor. De îndată ce îl apucă în puterea lor, demonii îl înjuri^ză şi îl necinstesce in modul cel nun crunţii, se dedeu pentru el la tdte inspiraţiunile rgutăţiî lor şi ale violenţei pline de ură cu care ei dorescu desondrea si ruina ndstră. 11 despoiă de t<5te virtuţile cu cari era acoperit» îi aruncă pre umeri sdrenţele urîte, murdare şi.rupte ale vi- ţielor; şi cândil îl aducu într’o stare mai de .deruşine, de câta ânsăşl goliciunea, când îl au mânjitu cu propriele lor murdării, se înverşunară fără precurmare a îl copleşi de ocărî. A se sătura de o plăcere atâttt de necurată şi atâtu de mon- struosâ, el suntu incapabili; asemenea acelor desfrânaţi, a căror beţia nu face de câtu să îndo^scă criminalele lor dorinţe, el isbucnescu mal aleşii în insulte selbatice, cându aii abu- satil de densul cu totul în voia lor : îl sfăşiă cu săgeţile şi muşcăturele lor, îl comunică propriul lor venin, şi nu se opresefl. de câtu după ce îl vedu s£u transformaţii cu totul după imaginea lor, s&i despărţitu. de corpul pre care îl in- sufleţia. Care tiranie, care captivitate, care ruină, care servi- tudină, care resbel, care naufragiil, care fdinete va presenta asemenea erori ? Cine va fi atâtu de cradu şi atâtu de barbani atâtu de stupidti şi atâtu de neomenosfi, atâtu de împetritu şi atâtu de nesimţitor ca să refuse de a da ajutor din tdte puterile, Spre a scăpa de aceste necurate şi detestabili turbări, pre unu sufletii expusu la atâta ură şi ocară, şi să considere starea sa cu indiferenţă ? Şi d^că, spre a lucra ast-felii, trebue să aibă

t cine-va o ânimă de pâtră, ce va trebui să cugetămă, v6 în- .r trebu, despre aceia carî, înlocuindii acesta nepăsare cu pro- $ cedări pre faţă condamnabili. Jiu numai că den£gă simpatie*

le şi laudele lor, ci âncă rădică din tdte părţile persecuţiuni şi lupte asupra dmenilor carî, aruncându-se cu îndrăsndlă in vârtejul primejdielor, nu esitddă de a împlânta mânele lor in ensăşl gura monstrului, de a respira resufiarea lui otrăr < vită, de a înfrunta loviturele lu i pentru a ii smulge sufletele, pre cari era deja gata să le prăpăddscă ?

8 . Atunci, va adauge cine-va, toţi cei ce locueşcu în ce-, fciţi sânţii hotărâţi per^ării ; ei suntu jucăriele tempestei; Şi trebue, spre a scăpa de acostă sdrte, să părăsimil oraşele

T R E I D ISC U R SU R I A L E SAn t u l w IOAN CHRISOSTOM 4 3 7

nostre, sa ne transportam la singurătate, sa ne lepădăm ii (le orî-ce societate, sa ne stabilimti locuinţa pre creştetul mun- ţilor. Ş> ve* îndrasni tu sa ne dictedi asemenea legi, sâ ne impui condiţiunl de asemenea natură V — Nn credeţi: precum v6 dicăm, adin6orî, este tocmai contrariul ceea-ce do- rcscii- Da, aşii voi ca sa auclimii despre o pace atâtii de adâncă, ca sâ fim atâtii de bine scăpaţi de relele acestei tiranii, in câtii, departe de a fi obligaţi să esinni din oraşele nostre, pentru ca sâ ne sălăşluimă în munţi, locuitorii pustiei să p<5tă, asemenea unorfi ex ilia ţi după o lungă absenţă, sâ reintre în patria lor. Din nefericire, me temu ca nu silindu-mg de a ’1 aduce în acăstă patriă să ’l daii mal aleşii în mânele geniului reuluî ; mă ternii ca nu aplicându-m6 de a ii întorce de la singurătate şi din exiliii, sâ le răpescii înţelepciunea φ fericirea lor. D6 ră voî în zadar ve încercaţi, represen- tându-mi marele niuneru al locuitorilor din oraşe, spre a face sâ redea caracteriul înfricoşabil şi nesuferiţii al acestei sentinţe care va condamna mal totii pămentul: eii întemeiată pre ensăşi învăţătura luî Christos, voiu respunde dificultăţii ce rădicaţi. Nicl-o-dată, într’adeverii, nu ve va veni in minte ca sâ îndrăsniţl a protesta contra învăţămintelor aceluia, care are într’o di să ne judece. Deră 6că propriele sale cuvinte :

„Strimtă este p<5rta, îngustă e calea cc duce la viaţă; si puţini suntu carî o află“. (Mat. ΥΠ, 14). D£câ numai unu mică numeru de pers<5ne reuşescil ca să afle acestă cale. vor fi intr’unti ηιΜιδη! şi mai restrânsă acei cari o vor urma pânâ la capStil. Căci nu este siguranţă pentru nimenea din ceî cari începu a umbla pre dânsa, cum câ nu o vor părăsi nial înainte de sfârşiţii : suntii mulţi 6menl cari, unii la plecare, alţii la mijlocul eăiel lor, alţii in însuşi limanulii, aii scutii unu naufragiu care nu se mal pote îndrepta. într unii I dttt locă Mântuitorul adauge că simtă mult! chiâmaţi. dani, O *jPUţml aleşi. (Mat. XX, 16). D6că cea mai mare parte dintre t*®enî, dupe doctrina luî Christos, potă să ρέηι, şi numai I ţ ea PneinI să, se mântuiască, ce motivă aveţi voi de a vi ră-

11Ci c°ntra n<5stră? Acesta ar fi ca şi cum pe când noue ne a. vorbi despre Noe şi despre deluviii, voi aţi striga

438 t r e î d i s c u r s u r i a l e s A n t u l u î i o a n c h r i s o s t o m

cu mirare pentru ce numai doî sătt trei <5ment fură cruţaţi de acestii cataclismtl care distruse pre toţi locuitorii pământului. Ecă ce faceţi voi acum încercându-νδ de a ne închide gura şi de a ne inspira grdza pentru o sentinţă aşa de generala. Dai* nu veţi reuşi, şi pentru ca să menagiăm mulţimea, noi nu vom sacrifica drepturile adevărului.

Ast-fel relele care domnescu astă-dî nu suntu inferidre relelor carî acoper&u lumea în timpid luî Noe. Ele suntii chiar cu atâta maî condamnabile cu câtu ameninţarea iadului atârnată asupra capetelor n<5stre nu ne este în deajunstt pentru ca să ne înt<5rcă de la viţiu. Unde este acela care să nu nu- măscă pre fratele seu nebunii? Şi cu tdte acestea pentru o asemenea injurie merităm iadul. Unde este acela care să nu priv&că femeî cu ochiî neînfrânăriî ? Şi cu tote acestea este întru acesta o adevărată prăcurvia, adică o crimă care de asemenea ne precipită în iadu. Unde este acela carc n’a fostu gelosu de amicul seu ? Şi cu t<5te acestea pisma ne pune maî pre josu de cât păgânii şi de cât vameşii ; decî, cum că suntem daţi iadului de îndată ce suntem maî răi de cât acel omeni, acăsta este unu lucru dintre cele mai manifestate. Unde este acela care a alungaţii din inima sa orî-ce mânie, şi care a ertatii cu sinceritate pre aceia carî l’a supărată ? Şi cu t<5te acestea nimenea dintre ceî ce au auditu cuventul luî Christos, nu va tăgădui că a refusa altora acdstă ertare, vrea să <Jică a se osândi la muncele cele vecînice. Unde este acela care nu a jerfitu luî Mammona? Şi cu tdte acestea este sigura că a jertfi lui Mammona, vrea să dică a se lepăda de serviciul lui Christos, vrea să (Jică a se lepăda de propria sa mântuire. Unde este acela care n’a grăiţii de reu în secreţii? Şi cu tdte acestea, acăstă crimă era chiar în legea veche pedepsită cu mdrte. Pre ce ne sprijinim noî în mijlocul acestor rele ? Pre aceia că toţî noî ne precipităm întru cât-va de obşte în prăpastia răului; semntl caracteristicii al flagelului care ec- sercită printre noi nerânduelele sale; căci aceste lucruri îu care aflăm o uşurare de relele ndstre, ar trebui să fie pentru noî subiectul unei profunde dureri. Nu este mulţimea to va-

t r e î d i s c u r s u r i a l e S A n t u lu î i o a n c h r i s q s t o m 430

roilor noştri de inichitate care ne va uşura, consciinţa şi va i micşora peddpsa n<5stră.ί D4c& enumeraţinnea precedenta ar arunca pre cine-va în deacuragiare, acesta deacuragiare va miiri Încă şi maî multti Jupă enumeraţinnea relelor şi maî grave ce am putea adauge.Jurământul este opera diavolului; dâră la ce muncă ne va da călcarea de jurământ? Pentru că calificăm pre fratele nostru de nebunii, merităm iadul; d&ră ce vom merita noî co- pleşindu- 1 de mii de ocări, când el nu ne va fi făcuţii adesea nicî-o nedreptate ? Este o crimă de a ţine mănia pentru ofensele ce am primiţii; ce crimă va fi atuncî cându de aci vom trage resbunare ? Dâr nu este aici locul ca eă desvoltăm ac6stă materie; vom afla pentm acâsta aiurea ocasiunea convenabile. Fără a recurge la alte probe, raţiunile carî ne-atl puşti condeiul în mână au nu desvelescti în deajunstt şi clarii reul care ne muncesce ? Dâcă a fi nesimţitorii la propriele gale călcări de lege şi a se lăsa fără remuşcare în braţele deeordineî, este culmea perversităţeî, ce să cugetăm despre acesfi autori nebuni aî unei străine şi absurde doctrine, cari persecută pre Apostolii virtuţeî cu maî mare rigdre, de câtii cum nu se ecsercita aiurea contra apostolilor viţiuluî, şi cari facil unti resbel mal înverşunată acelora cari caută a mora- lisa pre semenii lor de câta acelora cari se forţâdă de al perverti? Ce îcu? Acesfâ din urmă suntu suferiţi fără împotri- [vire, nu suntii nicî chiar blamaţi; în vreme ce nu se potii tolera ceî d’ântâiu. Insa, a lucra ast-fel, este a declara prin actele şi prin cuvintele sale, că trebue să ne padini bine de a rupe cu viciul şi de a ne înt0rce către virtute; şi câ a observa cu credinţă cultul binelui precum şi de a îndrăsm cine-va să rădice vocea în fav<Srea sa, acestea suntu crime cari merită o severă pedepsa.

1-(Va urma)·

te ψ

S. Thasci Caecilii Cyprianido dominical oratione

(Opera omnia, vol. I cx reccusiono Hartelii. Viudobonea 1868).

TRADUC HUNK DE G. MARINESCU, D IN CL. V II SEMIN ARI ALA.,

(urmare)

Maî departe ηοϊ cerem în rugăciunea nostra dicend: Pânea n<5stra cea din tx5te dilele .da-ne-o nouă a( î. Acesta pote a fi înţel^să şi spiritual şi propriu, fiind-că şi unu. înţeleşii şi altul contribue la mântuire prin folosul divin. Pânea vieţeî este Christ şi acestă pâne nu este a tutulor, dar numai a nostră este. Şi după cum Ί nnmimu. părintele nostru, de 6 re-ce elti este părintele celor care Ί înţele g i şi credii în el, totii ast-fel numimii şi pânea nostră a tutulor, căci Christ este pânea acelora carî mănâncă corpul luî. Noi ceremii ca să ni se dea acostă pâne în ixSte filele, pentru ca nu cum-va noi carî existăm prin Christ şi primimti eucharistia în fie-care

; <ji ca mâncare pentru mântuirea nostră, comiţendii vre-o greşelă cam mare şi prin acesta ne împărtăşiţi de pânea cerescă, să fim despărţiţi din corpul luî, care a predicaţii dicendii : Εύ care m’am pogorâţii din cerii suntii pânea vieţeî şi acela care va mânca din pânea mea, va trăi în vecînicie. Pânea pe care eu voî da-o este carnea mea, dată pentru acestă vieţa trecătore. Câud (Jice, aşa dar, că acela care va mânca din pânea luî va trăi în vecînicie, după cum este

1

evidenţii, că aceia vor trăi cari ’atingu de corpul luî şi prnnesqii euchariştia prin dreptul comunica- ţiuneî, totuastii-fel, din contră, e./le.temutft şi trebuinţă. de rugatu, ca nu cum-ya 0re-cine ne îinpăr- t^şindu-se cu. porpi l lui Christ, $ă,şe despărţescâ de el Şi $*** Pavaţii de manti ire ·, căci lis is ameninţă îcendtl: D^pă nu veţi mânca carnea fiului orae- nesciişi nu ,yeţîbea sângele luî, nu veţi avea viaţă întru voi. JPentru aceâ cerem înţ fie-care di ca să ui să dea pânea n<5stră adică„Chiist, ,peutru ca noi cari existăm şi £răimu prin. Cbrist^ănu ne deosibim de sfinţepjp şi corpul ,ţpî.

A<?0sta_ însă.p0te .a se înţelege şi astu-fel, adică npî Qarî am.renunţaţi! la vieţa asta ţrecătdre şi am aruncaţii bogaţieJLe şi pompa eî prin credinţa graţiei spirituale, să cerem pentru noi nutrimentu, pentru că Domnul ne instruieşţe (Jicendu: Acela care nu s’a lepădaţii de la t0te,ajelpm$i,,njip0te a fi dis- cinulul meii. Acela care a începutu a fi discipulnl luî Christ şi după. (cuvântul magistrului seii, renun- ţandii la tote, trebue să c^ra nutrimentul seu de fiecare di, însă dorinţa cerereî luî să nu se întindă pentru unii timpii îndelungaţii, de ore-ce însuşî Domnul prescrie acesta : Să nu ve îngrijiţi de dina de mâne, căci <Jiua de mâne se va îngriji de sine. A- junge dileî răutatea sa. Asia dar după cuviinţă discipulul luî Clmşt are de la Dumnezeii în fie-care di nutrimentul s&ft şi Mal ţi gsţe internişti. de a se neii- niŞti de (Jiu^ 4nâi\e, { d Tcă noi carî ceremii ea

vie împjăr .ţi|i J^n Dujnnfêu, maî curendu ar ti Cu totul nepotriviţii şi opuşii, ca să căutămu sa trăim SP0 Culţii timpii în lume. Totii astu-fel ne îndemnă

:: S‘ ™ ASCI c · cvpkiani 441

4 4 2 S . THASCI C. CYPRIAN I

şi fericitul apostol forinându şi dându maî multă vi- g<5re tăriei, speranţeî şi credinţei ndstre. Nimicii, dice el, 11‘am adusă. noî în acestă lume nicî nu putem ca să luăm ceva. Noî vom fi mulţumiţi avendu cu ce ne nutri şi îmbrăca. Aceia însă carî voiescu a deveni bogaţi cadu. în ispită, curse şi alte dorin ţi peri- culose care afundă pe 6 menî în ruină şi percjanie. Căci rădăcina tutulor relelor este pofta pe care unii omeni dorind’o sau abătutii de la credinţă şi deve- niră robi aî multor dureri.

Ne învaţă pe noi prin acestea că avuţiile nu sunt atâtu de despreţuitu pe câtii de periculdse, căcî în ele se află rădăcina relelor care amăgescii şi care printr’o secretă seducţiune orbescu mintea celor ce se lasă a fi înselatî. Pentru aceia Dumnedeu mustră pe bogatul cel nebunii care cugeta numai la avuţiele lumeşti şi se îngâmfa de îmbelşugarea providiiinilor sale dicendu-î : Nebune, în astă ndpte se va cere sufletul teu. Ale cui vor fi bogăţiile pe care le-aî pregătită ? Acestii smintiţii, care avea să m<5ră chiar în acea ndpte se veselia de provi(Jiunile sale şi el care era apr<5pe de sfârşitul vieţeî, cugeta la abundenţa bu-

I catelor ce adunase. Din contră însă Dumnedeu învaţă că acela p<5te să fie desăvârşiţii şi deplinii care dupe ce şî a vânduţii averea sa o împarte săracilor căcî aşia şî adună comdră în cerii. El (Jice că acela e 111 stare să urmele şi să imiteze gloria patimeî sale divine care fiindii slobodii şi neîmpedicatii de grijele vieţeî e deslegatii de acestea şi liberii încredinţeză tdte puterile sale punendu-le înaintea luî Dumnezeii. La care lucru, pentru ca fie-care din noî să p<5tă

S. THASCI c . CYPRAN1 4 4 3

ajunge astti-fel, ne învaţă ca să ne rugăm pentru ca să cuu<5ştem in ce chipn să fie rugăciunea n<5stră. ţ. Celui drepţii nu să p<5te ca să ’î lipsescă hrana cea din tdte filele, pentru că este scristi : Dumnedeti nu lasă sufletul celui drepţii ca să raoră de feme, şi iarăşi : Am fostu tânără şi am înbetrânitu şi n’am vădutii pe cel drepţii părăsiţii, nicî nemul lui cerendti pane, asemenea Domnul ne fâgădueşce acesta cândti dice : Să nu vă gândiţi dicendu : Ce vom mânca sau ce vom bea şi cu ce ne vom îmbrăca? Aceste lucruri păgânii le caută. Ştie părintele vostru că vă lipseseti acestea. Căutaţi maî ânt&iii împărăţia şi dreptatea luî Dumnedeu şi acestea tote vi-se vor adăoga vouă. Aşa dar acelor carî caută împărăţia si dreptatea luî Dumnedeu le-a tăgăduiţii că li se va acorda tdte acestea. De sigurii pentru că tote suntii ale luî Dumnedeu, nimicii nu lipseşte celui care posedă pe Dumnedeti, afară numaî daca el se abate de la Dumnezeu. Astti-fel luî Daniil care era închişii în cuşca leilor după porunca regelui i se procură întrunii modti miraculosti prânzul şeii şi ast-fel omul luî Dumnetjeti mănâncă între fiarele flămânde care însă Ί cruţară pe el. Totti asemenea şi Lie e nutritti în exil şi pustie de corbi carî îi procură hrana, şi de alte păsări care îi aduce mâncarea în persccu- ţiune. Şi, o nebună cruzime şi răutate omenescâ! Ferele Ί cruţă, pasările Ί hraneseti, şi dmeniî le în- tindii curse şi să întărită. După acestea noî ne m- g&m şi pentru păcatele niSstre dicendu : Şi ne iarta

ι n°uă datoriele n<5stre precum şi noî iertăm datomi- I c or noştri. După ce cerem ajutor din partea Dom-

Pentru nutrimentul nostru noi ne rugămti ca

444 S. TIIASCI C . CYPRIAN!

să ne ierte şi păcatele nostre pentru că acela care nutrită de Diunnccjeii, să trăiască în Dumnedeu şi 8x nu se ocupe atât de mult de viaţa de faţă care este trecător e, dar de cea ve cinică, la care p<5te ajunge dacă i sa ii iertat pecatele pe care Domnul le numeşte datorii, după cum dice chiar el în Evangelie : Eu ţi-am iertat orî-ce datorie, pentru că m’ai rugat. Cât însă de folositor. înţelepţii şi mântuitor suntem exortatt ca noi, cari suntem păcătoşi să fim siliţi a ruga pe Dumnedeu pentru pecatele nostre, pentru ca pe cândii cerem îndurare de la Dumnedeu sufletul să ’şî aducă aminte de sine ! Şi nicî unul să nu se credă nevinovaţii, ca nu îngâmfandu-se să peră, căcî dacă i se porunceşte luî să se rdge în tote cjilele, apoi prin acesta este instruitii că densul păcătueşte în tdte dilele. In sfârşiţii astii-fel ne sfătueşte şi loan în epistola sa : Dacă noî vom (Jicecă n’avem nici unii pecatu, noî ne înşelămii şi adevărul nu este întru noî, dacă însă noî vom mărturisi -pecatele n<5stre, statornică şi drepţii este Domnul ca să ne ierte păcatele ndstre. In epistola luî şi una şi a lta este coprinsă, căcî noî trebue să ne rugăm pentru păcatele ndstre şi să dobândim îndurarea luî Dumnezeii cândii ne rugăm. Pentru aceia evangelistul a numiţii pe Dumnezeii statornicii care ’şî conservă făgăduiala cu tărie în aceia ce priveşte iertarea păcatelor, fiind-că Domnul care ne-a învăţaţii să ne rugămu pentru datorii şi păcate ne-a făgăduiţii misericordia sa părin- tercă şi dobândirea graţiei.

După cum vedem ne-a daţii şi puşti lege alipindă de densa condiţiunea şi garanţia, ca ast-fel să cerem să ne erte datoriile ndstre precum şi noî ertăin da-

lornicilor noştri, ştiind că nu vom putea să dobândim ftccia ce cerem pentru pecatele nostre, daca şi noi înşine nu vom fi făcuţii totu ast-fel celor ce ne gre- ■şescu nouă. Pentru acesta mai dice şi în alţii locu.: ijQu ce m6sură voi aţi măsuraţii, cu aceia vi sâ va ;măsura voue. Şi acel servii căruia Domnul t-a ertatli orî-ce datorie, iar el n’a voitti să o erte conservului seu, ie pusii în temniţă. Fiind-că nu s’a milosfcivitu către [conservul seu, a perdutii aceia ce primise de la Dum- nedqii ca milostenie. lisus Christos a aşeijat aeestca în preceptele sale .cu o maî mare vigtfre a jude căţei

1 gale. Iar când voi staţi, dice el, la rugâerune, iertaţi [dacă aveţî.ceva înpptriva apr<5peluî vostru, pentm ca si părintele, care este-în ceruri să νδ ierte peca-

[tele v<5stre. Dacă însă voi nu veţi ierta, nicî părintele [vostru care este în cerii nu ve va ierta pecatele vostre. [Ţie însă nu’ţî remâne nicî o scudă în diuajudecâţei.I fiind-că cfcu a î judecaţii dupe cugetul teii şi dupe cum aî lucraţii ast-fel ţi se va şi plăti. Căci Dumnedeu. a

lînveţatti pe ceî pacifici şi pe ceî carî ati aceleşî sen- Itimente şi cugetări să fie în casa sa şi ce-fel ne-a [făcută el prin a doa nascere totii ast-fel sâ şi remâ- I nem, şi ca unii carî suntem fii aî lui Dumnedeu să Ι rămânem în pacea luî Dumnedeti şi noî care avem lunii sufletii s’avem şi o inimă şi o gândire. Ast-fel I Dumnedeu nu primesce sacrificiul celui neîmpecatii Ι Ca îutorcendu-se de la altarti să se reconciliede mai Ι lêiă cu aprόρele s6 ft, pentru ca şi Dumnedeti sa I P tă fi împăcaţii prin rugăciuni pline dc pace.

(Va urma)

Actu de donaţie

In urma publicăreî, în numerul precedenţii, a actelor de donaţie, Prea Sânţitul Episcopii al Romni- culuî şi Nouluî-Severin, ne maî trămite, cu adresa No. . . ancă unul, pre care de asemenea ne grăbim a Ί publica, arătându totii-o-dată cele maî vii mul- ţâmirî, atâtu din partea P. S. Sale precum şi din partea Redacţiuneî ndstre, D-luî Stefan Părcălăbescu şi D-neî Uţa Filip, soţia sa, pentru laudabilele fapte, ce merită a fi imitate de orî-ce creştinii.

„Sub-semnaţii, Ştefan Părcălăbescu şi Uţa Filip, soţia sea, domiciliaţi în comuna Vaeteşti, Plasa Ocolu, Judeţul Goijiu, ambii in comună înţelegere şi în dorinţa, de a vedea Biserica comunei ndstre Vaeteşti, cu hramul Cuvidsa Paraschiva, îmbunătăţită cu venituri, spre a putea funcţiona preotul la densa.

Prin Presintele actu de donaţiune dăruimu de veci, şi în modu irevocabilii, Sântei Biserici, cu hramul Cuvidsa Paraschiva, din comuna Vaeteşti, următ<5rea avere :

„Una casă cu doue încăperi, coperită cu frăştilă, cu totii rostul seu, cu seliştia sea, latul (Jece stânjeni şi lungul treizeci stânjeni în cur<5ua Crăciuniască, la linia Vaeteşti din D0lu hotarul Vaeteşti.

„Trei stânjeni pământii latul cu adausul şi scădământul lor şi lungul peste hotarul Vaeteşti din linia Vaeteşti până în d lul cu viile.

„Dou! stânjeni pământii latul şi lungul din dreptul fon- tânel din Codrişdre până în ddlu cu viile în cureaua Pârvu- Usca, hotarul Vaeteşti

„Cinci răzdre de vie cu pământul lor, latul şi lungul şdpte-

4ecî stânjeni în dălul-mare al Văeteştilor, cureaua Crăciu- uiasca şi Pârvuliasca, hotarul Văeteşti.Γ „Ş^Pte ^ d u r î de primi cu pământul lor, lungul « se- <jeci stânjeni şi latul patrav-spre-dece stânjeni în curiua Bun- geţasca, la sailişte valea Cxruinciu, hotarul Văeteşti.■ „Trei rânduri de pruni mari roditori cu pământul lor în

. podim despre Filipal, hotarul Văeteşti.„Unu pogonu pâmântu în curelele Filipaeştii in izlazul

satului, hotarul Vaetesti despre Griul.\ „T<5tă moşia coprinsa în optti articole de maî susu însu- πιόζΓι în total noua pog(5ne pământii (No. 9). — De venitul acestei moşii şi al ecaretelor după densa se vor bucura Preoţii, ce după vreme se vor succeda, la aceia Sântă Bisericii, fiindii obligaţi numiţii Preoţii a oficia câte patru parastase pe fie-care anii întru pomenirea membrilor familiei nostre.

„Imobilul, ce dăruimu, valoriza suma de lei noul optii- jsute (No 800).

Santa Bisericii, Cuvidsa Paraschiva, însăşi personalul prin Epitropul sen, va întră în posesiunea donaţiimeî, ce 1 facernu, îndată după acceptare, comform lege! şi după ce acum pentru prima dată, mi se va trimite la acestă Biserică Preotul Anghel Tăşcătt, din comuna Cărpini.şu, conform înaltei voi ce mi s’a datu de către Prea Sânţia Sa Părintele Episcopu al Râmnicului cu scopul care am şi făcutu donaţiunea de faţă în persdnă Sântei Biserici mal susu numită44.

1881 Octombriii 20 j Semnaţi : Ştefan Părcălăbescu, am datu acesta

Uţa Filip , soţia lut Ştefau Părcălăbescu, am datu acestaRugatu de am scrisu. 1. Popacu

j Sub-semnatul membru al epitropie! bisericescî declarii eă ac< tă donaţiune este făcuta de D-lor Ştefan Părcălăbescu şi Uţa Filip, soţia sea, pre numele Bisericeî cu hramul CuviosaParaschiva.

Pttru F ilip , tutore.

^ __ ACTu DE DONAŢIE ^ -

4 4 8 a c t C d e d o n a ţ ie

Primăria comiuikî VheieştiActul presinte fiindu în’adeverii a celor iscăliţii intr ensu]

după cererea făcută prin suplica restr. la No. . . . ]\ 8Jl atestă indentitatea seînnăturilor.

1881 Octombriti 25 No. 191

(L. S. C. V.) Primar Gerant, Patru Filip.

Tribunalul Judeţu lu i Gorjiu.Şedinţa din 29 Octombriti 1881, No. 342, al autencitâţel,

s ati presentatti înaintea Tribunalului donatorii Stefan Părcălăbescu şi Uţa Filip, soţia lui Stefan Părcălăbescu, cu Petre Filip representantul Bişerieeî donate, cărora citindu- li-se din cuvântă în cuvântă acestii actu de donaţiune, depuşii cu petiţiunea înregistrală la No. 9296, el aii declarata, că este al D-lor focutti din liberile sciinţe, scrisii şi sub-scris de donatori prin scriitorii, neştiindu carte, dar represen- tantele Bişerieeî a sub-scristi cu propia’l semnătută, mal adăogându acestii din urmă, în numele Biserice!, că acceptă donaţiunea, iar donatorii au presentatti certificatul D-luI Casier general al acestui judeţti, No. 12,890/81, prin care se certifică, ca sub recipisă No. 5521, din 17 Octombriti co- rentu s’ati încasaţii lei ş£pte-spre-<Jece, taxă de înregistrare de la Ştefan Părcălăbescu, din comuna Vaeteşti, pentru unu actu de donaţiune.

TRIBUNALUL

P Avendti în vedere reclamaţiunile părţilor şi cererea din petiţiunea, citată maî susii.

in virtutea articolului 1171 din codul civil, dă autenticitatea legalii presentulul acttl de donaţiune, care se va trece în registru] respectivii.

(L. S. T.) p. Preşedinte, I. GrecescuI. Urdărenu

Grefiere, N. P. Serbftnescn

JT JR N A L ϋ P E R IO D IC II E C L E S IA S T IC IJ

a p a r e O D A T A P E ia t u n t a .

„ P red ică cuven tu l“

î l . Tim. IV. 2.

Misteriul Eucharistiei(urmare)

Partea v&$ută a Misteriulul Eucharistiei.

Intorcendti atenţiunea asupra părţeî vedute seu supuse simţurilor a misteriuluî Eucharistiei, deosebim:1) materia întrebuinţată la misteriii—pânea şi vinul;2) lucrarea sânţită, în timpul câriea să săvârşeşte misteriul, şi 3) cu deosebire acea parte însemnată a sân- ţiteî lucrări,—acele cuvinte ce se pronunţă în timpul prefacereî pâneî şi a vinului în corpul şi sângele lui Christos.

I. Ca materie pentru Eucharistie serveşce penea şi vinul. Pânea trebue a fi de grâu curată şi dospită; iar vinul—fructă. al viţei de via, curată, amestecân- du-seîn timpul proaducerel cu apă (Conf.Orth. part.

11, res. la intr. 107). 1) Pânea trebue a fide grăit, cum întrebuinţa de Iudei în timpul lui lisus, şi cum a

întrebuinţat’o tot-de-una Biserica pentru acestă mis- [ krift ( i ). Trebue a fi curută precum dupre materie

) Irin. adv. haeres. v. 2, o ; sin. Carth. can. U>.

aşa şi dupre mijlocul de pregătire : acostă o cere măreţia şi sânţeniea misteriuluî. Trebue în fine a fi dospită , iar nu azimă dupre cum de ordinar între- buiuţeză latinii pentru misterul Eucharistieî ( 1). C ăcia) cu pâne dospită, iar nu azimă, a săverşitti misteriul Eucharistieî la începutu. însuşî Iisus Christos (8). Cum că El a instituitii acestu misteriti înainte de pascha Iudeilor, nimeni nu să îndoesce (loan XIII, 1 ) ; pentru că adoua-<Ji a fost judecat (loan XVIII, 28), dat la mdrte (XIX, 14) şi chiar suit pe cruce (—31), cândii Iudeiî numaî se pregătea pentru serbarea pas- chaî. Prin urmare, misteriul Eucharistieî, s’a instituită în acel timpii, cândii în casele Iudeilor se întrebuinţa încă pâne dospită, iar nu azime. Anume Iisus Christos a instituitii acestti misteriti în a 13-cea (li al luneî Nisan sera ; — cu acesta să unescii şi cei maî însemnaţi scriitori romani ( 8),—pe cândii Iudeilor legea le prescria de a începe serbarea paschăi şi întrebuinţarea azimilor numaî în s^ra de 14 a luneî Nisan (4), aşa că cea înteiti din cele 7 (Iile ale

(1) Cu t0te că trebue a observa, că latinii în învăţătura lor recunsc de cuviinciosă precum pâuea azimă aşa şi cea dospită pentru misteriul Eucharistieî (PerroneJ praelect. Theol. Tract, de Eucharistia, par. II,

' c. 3, propos. 1 ) : dar în realitate el intrebuinţeză numai pâne azimă.(2) Diferitele păreri ale scriitorilor greci, prin care insistă a dovedi

şi explica acestu adeverii să expunu pe scurtu în Theologia lui Thco- fan rrocoDovicî (vol. III. pag. 603—610. Lips. 1793).

(3) Maldonatus in Math. cap. XXIV, v. 2 ; Patavius de doctrinatemp. XII, c. 13 et eequ. Natalis Alex. Dies. XI, in saec. XI et XII·

(4j Şi să Ί păstraţi (mielul) pre elă până în a 14-cecc φΐ a acesteilun i; ţ i atunci Uită adunarea comunităţeX lu î Israil să ’l j unghie întreamendovf serile . . . . ţ i vor mânca carnea luX în ndptea aceea, friptăla f o c ă cu azime, şi erburî amare (Ex XII, 6 —8 ). In ănteialună, în « 14-cea di a luneî d ântrifi decuseră începilndu, v eţi mânca azimă pană la (futa 21-a a acestei Unti si-ra. 7 φΐ* să nu sp afle dospită 7n sujiete- tele wfetre (—18 şi 19).

ju n ilo r ( i ) , începută după, pasele f trebuiau să sc<5ţă orî-ee acriuic din întrebuinţeze numaî azime, era a 15- % v>Nisan (»). Dm aceea că C hristos înainte M l S ' ' rea Eucharistieî, a sSyârşittt. pasca cu discipulii m (Math. X X V I, 1 7 —20 ; Marc. XIV, 12—16; Luc. XXII, 7, 8), nu urmeză numai de câtu câ El gustase deja şi azime. Căcî, m a l ân teiu , dupe lege, să mânca la începută mielul paschal seii pascha, şi dupâ aceea urma gustarea azimelor, care se continua 7 <Jile (Ex. XII, 8 ; Lev. XXIII, 5, 6); şi era cu totul posibil, ca Mântuitorul, gustând ii cu discipulii seî numaî pascha Vechiului Testamentu seu mielul paschal, care propriii şi era chipul sacrificiului Luî cel ros- cumpărătorii, prin urmare şi a misteriului Eucharis- ieî, imediaţii dupe aceea să fi şi instituitu misteriul N. Testamentu.— al corpuluî şi sângelui seu. Al doni- lea , fiind-că Christos ca Domnii al Sâmbetei şi al tuturor sărbătorilor V. Testamentti, a sevârşitu

k (1) Dacă unul din e v a n g e l iş t i se eeprimâ : A venită dina azimdor, intru ca r e s e c ă d e a s ă s e s a c r i f i c e p a s ce le (Luc. XXII, 7), şi alţi doui ţjic : In £iua d ’â n te iu a azimelor au ven iţii discipoli la Iisus dicendu : unde voiesci să gătimu ţie să mănîncl pascele (Math. XXVI, 17; Marc. XIV, 12) ; apoi citatele locuri împremm cu a S t Chris os tom, pot a fi înţelese aşa; „A ii v en ită ( în l - a di a azimelor), adică s’a apropiată, era în ajunua (In Mat. H om il. L X X X I). Acesta ormezâ de la sine; a) din aceia că discipulii de abia se adresase cu întrebarea către Mântuitorul, unde să pregătescă pascha, b) este necesarii pentru aceia Ca să împace arătările a câte trei E vangelişti, cu mărturia celui al 4-lea; înainte de serbarea pascelor . . . . (loan XIII, 1).

B (2) In lu n a ă n t e ia , l a 14 a l e a c e l e i lunî, despre seră, pascha lut lehora Ş i în d iu a a Ι ό - c e a a a c e s t e i lu n i este strbătorea azimelor, «mm**· lu t l e h o v a / 7 φίl e s ă m ă n în c î azime. (Lev. XXIII, 5—T. îjeptc

iţî'e *ă mâncaţi azime : din ţliua antei a să scoteţi tota ce enU· doepjtt c&eele v0stre, pentru că to tu cel ce din «Jiua l-a ji pâim» * ,â

ra ,n*nca pane dospită, stârpise-va sufletul acela din Israil. V**1* J !l> VaProchiema sântă si cea de a septea de aseminca valiu»11·*8-' h - Λ » , 15 pi 16;.

M ISTERII'T. EUCHARISTIEI

pascha ςΐίιηι, —mai timpuriii ( 1) decum era prescrisă Ebreilor a o săverşi, apoi El a putut’o săvârşi nu cu azime, ci cu pane dospită. Cu tote că, chiar dacă am admite, câ Christos împreună, cu mielul paschal ar fi gustată şi azime, nicî atuncî nu s ’ar fi conchide, cum că el ar fi săvârşită şi Eucharistia cu azime, cândă prin case să întrebuinţa încă pane dospita: din contra ar fi natural a socoti, că, dupe ce a severşitu pascha V. Testamentii cu azime, care acum s’a terminată, Domnul a instituitti atuncî chiar misteriul AT. Testamentti (Marc. XIV, 24) cu materie nouă, cu p â n e dosp ită ( 2). In acesta ne încredinţez» evangeliştil, cândă mărturisescii, că Christos luân clu anume, pân e άρτος, şi bine-cuventând a frântă şi dând diecipulilor a disu : „ L uaţi m â n ca ţ i : a c e s ta e s te co rp u l meUu (Math. XXVI, 26 ; Marc. XIV 22 ; Luc. XXII, 19). adică a luată pâne carecreşce, care se umflă (ίρτος, de la *·'ρω, ridicu), cum ati înţeleşii acestă cuventă, după întrebuinţarea comună ( 3 ), însu-şî

(1) In Evangelie este arătată şi causa pentru ce Domnul a binevoită a sevgrşi pasca maî timpuriu în diua destinată. „Înainte de sărbătorea pascheî — flice Evangelistul loan — vUt endă lisus că i-a sosiţii ora să frecă din acestă lume la T a tă l.. . . (loan XIII, 1). Şi chiar Mântuitorul, trămiţendfi pe discipuliî seî la unu stăpânii de casă din Ierusalem le-a ordonaţii a’T spune „ T im pu l m eii aprâpe este, la tine voiu să fa c ă pascele cu d is c ip u liî m ei (Math. XXVI). Adauă-di cândii urma a se serba pascha Iudeilor Mântuitorul a avută a gusta mortea prin urmare nu a putută scverşi pascha.

(2) Mihail Cerul, epist. inbasnagiî Thesauro, T. III, p. 1. p. 2737. ί(3) „Ce a fostă cu pascha, aceea-şl urmc lă şi cu botezul. Căci pre-■

cum atunci leu* Christos, severşind ii f i o p a s ch ă ş i a lta , pe una a schimbat-o iar pe alta a inceput’o; aşa şi aici îndepîinindu botezul Iudeu, au deschisă şi porţile botezului Bisericei N. Testamentul (Chrisostom Homil a XII în Math).

„Christos a instituită misteriul nu mai ’nainte de cum urma a se suprima legea. Prin urmare suprimă cea mal principală serbătore a Iudeilor. chiemându’l la altă cină, cândă le şi ţjlice : L uaţi mâncaţi

jjpostoliî, şi Mântuitorul, iar nu pâne nedospită, care gprc deosebire de cea dospită, deordinarti sâ num ia Lumaî azimă, ίζυμον, seu dacă se şi numia câte-o-datâ pâne, apoi negreşitu s6 numia turtă nedospităpji.o|| (Numeri VI, 19 ; Jud. VI, 20) (i). t b) Cu pâne dospita s6 săverşia Eueharistia şi în dilele Apostolilor. Căci, aa) pânea acesta tot-de-una se numia ρτ°ζ iar nu azimă (Act. II, 42, 46 ; XX,7 · 1 Cor. X, 16 ; XI, 20) ; bb) la Eucbaristie participaţi atuncî şi toţî ludeiî ceî din nou întorşî către Cliristos (Act. Π, 22, 41, 42, 46.),—iar ludeiî cărora le prescria lege se întrebuinţeze azime numai jş£pte (Jile în anii, şi nicî-o-datâ maî multă, nu s’ar fi învoiţii a primi misteriul cu azime în tote (filele (Act II. 42, 46), până cândti nu s’a hotărâtă de A- [postolî cum trebue a privi creştinii la legea ceremo- nială Mosaică (Act. XV) ; cc) întrebuinţarea azime- [lor era prescrisă de Dumnedeu în legea Mosaică; liar Apostolii după ce ati hotărâtti la Sinodul din le- [msalim, ce anume din acea lege trebue se râmâie I obligatorii pentru creştini, şi ce să şl perdă pu- Iterea, nu ati ordonatu creştinilor a întrebuinţa azime ■(Act. XV, 28—30) ; prin urmare, întrebuinţarea lor |nu era primită de Biserica creştină, şi trebuia a ti I privită ca umbra a legeî.

Ι txwta este corpul meă, care se frânge p e n t r u coi . . . . , dope car·.* I adauge : Acesta s% faceţi întru amintirea m ea. Vedeţi cum Christos

î»torce pe Iudei de la obiceiurile lor ? r t r e c u m voî aţi severşitu Pascha, $ice E L în amintirea minunilor îp rşite în Egipetu : aşa şi acestu misteriii severşiţi Ί întru amin-

mea . . . Dar ce? Veî $ice tu nu trebue ore a atvenji ţi mis- Vechiu şi nou ? Nu trebue. Căci Christos pentru aceea a tfisu

1 Λ,Φ oceeia, ca să ’î opriaecâ de la seversirea misteriulm rechin*.m i LXXXI1)·

J l ( ( . i ® largii resp ingerea obieeţiuuei să. sc va»}* 1* Mitrofan ti llt·, Conies. Eclesiae O riental cap. 1X , p. 9 0 et scq., Uelmst, 1611.

M ISTERIUL EUCHARISTIEÎ

pascha (Jiua, —mat timpuriu (1) deciun era preseristi Ebreilor a o săverşi, apoi El a putut’o severşi nu cu azime, ci cu pâne dospită. Cu tote că, chiar dacă am admite, că Christos împreună cu mielul paschal ar fi gustatu şi azime, nicî atuncî nu s’ar fi conchide, cum că el ar fi s6verşitu şi Eucharistia cu azime, cându prin case să întrebuinţa încă pâne dospită; din contra ar fi natural a socoti, că, dupe ce a severşitii pascha V. Testamentti cu azime, care acum s’a terminatti, Domnul a instituitii atuncî chiar misteriul N. Te stam en ta (Marc. XIV, 24) cu materie nouă, cu pân e dosp ită (2). In acesta ne încredinţeza evaugeliştiî, cândii mărturisescii, că Christos luândti auume ,p ă n e άρτος, şi bine-cuventând a frânţii şi dând discipulilor a clisu : „Luaţi m â n ca ţ i : a c e s ta e s te co r p u l m ettu (Math. XXVI, 26 ; Marc. XIV 22 ; Luc. XXII, 19). adică a luaţii pâne care creşce, care se umflă (ίρτος, de la *φω, ridicii), cum aii înţeleşii acestu cuventii, dupS întrebuinţarea comună ( 3 ), însu-şî

fl) In Evangelie este arătată şi causa pentru ce Domnul a binevoită a severşi pasca mat timpuriu în ţliua destinată. „Înainte de sărbătorea pascheX — $ice Evangelistul loan — vtfândă Iisus că i-a sosiţii o ra să tr ecă din acestă lum e la T a tă l .. . . (loan ΧΠΙ, 1). Şi chiar Mântuitorul, trămiţenda pe discipuliî seî la unu stăpâna de casă din Ierusalem le-a ordonaţii a’I spune „ T im pu l m eii a p r o p e este, la tine vo iă s ă f a c ă p a sce le cu d is c im d i i m e t (Math. XXVI). Adauă- i cându urma a se serba pascha Iudeilor Mântuitorul a avuţii a gusta mortea prin urmare nu a putu tu severşi pascha.. (2) Mihail Cerul, epist. inbasnagil Thesauro, T. III, p. 1. p. 2737.- (3) „Ce a fostu cu pascha, aceea-şl urmeţlă şi cu botezul. Căci precum atunci Isue Christos, s ev er ş in d ii f i o p a s c h ă f i a lta , pe una a schimbat-o iar pe alta a început’o ; aşa şi aici îndeplinind!! botezul Iudeii, aa deschisu şi porţile botezului Bisericeî N. Testamentul (Chrisostom Homil a XII în A lath).

„Christos a instituita misteriul nu mal ’nainte de cum urma a se suprima legea. Prin urmare suprimă cea mal principală serbatore a Iudeilor, chiemându’l la altă cină, cându le şi dice : Luaţi mâncaţi

Apostolii, şi Mântuitorul, iar nu pane nedospită, care gprc deosebire de cea dospită, deordinarti să numia jtuiuaî azimă, «,υμ,ον s6u dacă s6 şi numia câte-o-dată pâne, *Ρτο apoî negreşitu se numia turtă nedospită βφον, (Numeri VI, 19 ; Jud. VI, 20) (i).

b) Cu pane dospită se săverşia Eucharistia şi în dilele Apostolilor. Căcî, aa) pânea acesta tot-de-una se numia Ρτ°ζ iar nu azimă (Act. II, 42, 46 ; XX. 7 · 1 Cor. X, 16 ; XI, 20) ; bb) la Eucharistie participaţi atunci şi toţî Iudeii ceî din nou întorşi către Christos (Act. Π, 22, 41, 42, 46.), — iar Iudeii cărora le prescria lege se întrebuinţeze azime numai , şepte clile în ană, şi nicî-o-dată maî multu, nu s’ar fi învoită a primi misteriul cu azime în tote (filele (Act II, 42, 46), până cândii nu s’a hotărâtă de A- postolî cum trebue a privi creştinii la legea ceremoniale Mosaică (Act. XV) ; cc) Întrebuinţarea azimelor era prescrisă de Dumnedeu în legea Mosaică; iar Apostoliî după ce au hotărâtă la Sinodul din Ierusalim, ce anume din acea lege trebue se râmâie obligătoră pentru creştini, şi ce sâ şî perdă puterea, nu au. ordonată creştinilor a întrebuinţa azime | (Act. XV, 23—30) ; prin urmare, întrebuinţarea lor i nu era primită de Biserica creştina, şi trebuia a ti i privită ca umbra a legeî.acuta este corpul meii, care se frânge pentru rol . . . . , dupe care

I adauge : Acesta s% faceţi întru amintirea mea. Vedeţi cum Christos wate şi întârce pe Iudei de Ia obiceiurile lor ?

i Precum voî aţi săvârşită Pascha, dice El. în amintirea minunilor r ®pverşite în Egipetu : aşa şi acestu misteriti severşiţi Ί întru amiii-

ttea mea . . . JDar ce? Vet $ice tu nu trebue ore a s&verşi §i mis- ■Jriul vechiu şi nou ? Nu trebue. Căci Christos pentru aceea a jjisii faceţi aceste, ca să Ί opriască dc la sev&rşirea misteriului veebift". Womil. LXXXII).J l)Mai pe larga respingerea obiecţiuuci sa sc va^â 1* Mîtrolana [ Confes. Eclcsia; Oriental cap. IX, p. 90 etsoq., Hclinst 1 ·* · ·

^ . m i s t e r i u l e l c i i a r i s t i e î _____________ 4 5 3

MISTERIUL EUCH ARISTIEÎ

c) Eucharistia şi 1 1 1 timpurile din urmă s’a sfcvâr- şitu în Biserica luî Christos cu pâne dospită. Căci aa) materia pentru misteriti, după cum să scie, se lua deordinar din proaducerile poporului, care fără îudoelă aducea în Biserica din casele lor pâne ordinară— dospită, care era destinată precum pentru cina dragostei, aşa şi pentru ajutorul săracilor (l, Cor. XI, 21, 22) ; bb) nicî unul din ceî vechi nu numesce pânea din care se săverşia Eucharistia, d’adreptul azimă; din contră, scriitorii o numescit pâne ordinară ( 1), seii dospită ( 2) ; c c ) Sântul E- pifanie amintesce încă, ca despre o proprietate a ereticilor evioniţî, ce se ţiniati de legea mosaică, că eî săverşiati Eucharistia numaî cu azime şi cu apă ( 3 ), aceia ce dovedesce că Biserica n a urmaţii ast- felu ; dd) Ore-carî din ceî maî imparţiali scriitori apuseui romani şi protestanţi, recunoşti .şi dovedesc cu plăcere, că până în sec. X seu încă şi al XI nu a fostu de locii întrebuinţarea azimelor în Biserică(4)| de şi alţiî se silescti a dovedi din contra ( 5).

(1) S. Iustin Apolog. 1. cap. 66.(2) Aga 1) Papa Innocentiu I a scrieţi : Presbiteriî fermentim a

nobis confectum, per acholytos accipiunt, ut se a nostra communione, maximo illo die, non indicent separatos, — quod per paroh ias fieri debere non puto, quia non longe portanda sunt sacramenta (Epist. XXV ad decent, c. IV, n. 8) j 2) Despre Papa Melhiade se observă în descrierea vieţeî Iui: hie fecit, ut oblationes consecrate per Ecclesias ex consecrata Episcopî dirigerentur, quod declaratur fermenţnm (vita Melchiade în libr. ponteficiali); 3) Despre Papa S iriţi ΰ se dice :Hic constituit ut nullus presbyter missas celebrareta . . . quod nomi- . natur fermen turn (Ibid vita Siric).

(3) MoorjJpta τελοόσt... dtâ άζυμων καί to οελλο μέρος το j μοατψρiov j i i ’ ΰδατος μόνοο. Haeres XXX, η. 16.

(4) Ast-feli. suntu : Cirmondus. Disquisitio de azimo an. 1651: Co- j telerius. Monum. Eccles. graecae. II, p. 108, 138; Pagi us Critic. In j Baron, an. CCCXIII, n. 15; Binguamus. Orig. Eccles. XV. c. 2, § *> J Klein. Hist Eccles. t 1. p. 430 etc.

(5) Aceşti din nrină să subîmpartli în două clase : Unii jlicu, cum

2 ) O alta materie pentru misteriul Eucharistiei, împreună cu panea de grâu dospită este vinul de struguri ( 1) ; fiind-că cu vinii de struguri a sevSrşitft misteriul Eucaristieî însn-şî lisus Christos, care dând discipulilor sei paharul le-a d isu : beţi dintru acesta t o ţ i a c e s t a e s te sâ n g e le meii, al le g e i c e î nouă. Dupe acesta, El imediaţii a adăogatti : deci, (Ιίού vouă, câ nu vo ia maî b ea d e acum dintr acestă râdă a viţel, până în dioaacea , când ii o v o iii bea cu voi noU întru împărăţia Tatălui m eii. (Math. XXVI, 27—29).

Sânta Biserică, — dupre cum se vede din mărturiile luî Irineii ( 2), Ciprianu ( 3), Chrisostom (4), Sinodul Catarginenu şi alţii (5), tot-de-una a severşitu acestu misteriii dupe exemplul Mântuitorului cu vin de struguri. Ş i fiind-că în Palestina deordinar se întrebuinţa vinii de struguri roşi seu negri (Gen. XLI X, 1 1 ; Dev. XXXII, 14), cu care, negreşitii a severşitu misteriul şi Domnul lisus, apoi şi Biserica din anticitate întrebuinţa în Eucharistie vinii de struguri roşi; si acesta cu atâta maî mulţii, cu câtii acestii vinii, cu7

m is t e r iu l e u c h a r i s t i e î________________ 4 5 ό

că Biserica Romană din filele Apostolilor ar ti întrebuinţată numai azime (Ciampian de perp. azym. usu Rom. 1688; Mabillou. disş. rlc pane Eucharist. Par. 1674); Alţii icu cum că ea din antic iute ar fi întrebuinţat îi fără deosebire şi azime şi pâne dospită (Bona Rer Li- torg-1, 23).

(1) Ebioniti şi Sincratiţi intrebuinţaă numai apa în locu dc vinii. In.. Adv. Haer. V, 1, n. 3 ; Epiphan. Haer. XXX, n. 16; Clini. Alex. P;edag-11, 2).

(2) Adv. Haeres. V. c. 2, 3.(3) Epist. LXIII ad Caecilium.(4) Find-că ore-case întrebuinţezi apa în misteriî: apoi pentru a

WUa că El şi la instituirea misteriuluî a întrebuinţată vinii, (i dipr ®viere, cându fără misteriu a prop asU cina obicinuită, de asemenea întrebuinţată vinu, pentru care ţlice : Din fructul cifrι ; dar vito de

T*e (struguri) produce vin, iar nu apă t In Math. Homil. LXXXH n. A în T. ll l . pag. 413).

(°) Concil. Cârtii, can. 46 ; Trul. can. 32.

însu-şî aspectul seii, represintă pentru ocliiî sensibili sângele luî Christos.

Acestti vinii, destinaţii pentru Eucharistie, precum şi pânea, trebue a fi cu ra te . pe câtu acesta este posibil. lucru pe care Ί cere măreţia şi sânţenia mis- teriuluî.

Trebue a fi am esteca ta ş i cu a p ă : pentru că, a) şi Christos, dupre cum ne spune tradiţia ( i ), la instituirea Eucharistieî a întrebuinţatii vinii amestecatfi cu apă, cum de ordinau se întrebuinţa şi la ludeî ( 8) : b) şi Sânta Biserică, urmândii exemplul Mântuitorului, tot-d6 -una a întrebuinţatii ast-felii de vinii, amintindii tot-o-dată că, în timpul suferinţelor de cruce a Domnului, din costa cea străpunsă a Luî a eşitU sân ge ş i apă (loan XIX, 34). Dascăli anticî aî Bisericaî— Iustin ( 3), Irineii ( 4). Ciprianii ( 5), Gri- gorie Nisul, Ambrosiii şi alţiî ( 6), Sin<5dele antice— Catarginănii ( 7), Trulan şi ritualele antice ale liturghiei—( 8), în unire mărturisescii despre acesta.

(1) Το π ο τ ή ρ ιο ν κ ε ρ ά σ α ς έ ξ ο ίνο ι» κ α ί υ δ α τ ο ς κ α ι ά γ ι ά σ α ς έπ ε δ έδ ω κ ε ν αοτίος, λ έ γ ω ν π ί ε τ ε . . . . C o n s t . A p o s t . VIII, 12.

(2) In baza parab. IX, 5. Ligtofoot. tie minist. templi c. XIII.(3) Apolog. 1, 66.(4) ο π ό τε κ α ί τό κ ε κ ρ α μ έ ν ο ν π ο τ ή ρ ιο ν καί δ γ ε γ ο ν ώ ς ά ρ τ ο ς ε π ιδ έ χ ε τ α ι

τό ν λ ό γ ο ν τ ο ϋ θ ε ο ύ , καί γ ί ν ε τ α ι ή ε υ χ α ρ ισ τ ί α σ ώ μ ,α χ ρ ισ τ ο ύ ( A d v . h a e r i ■ V. 2. n. 3.fc. (5) Quando in calice vino aqua miscetur, Cristo populus adunatur. (Epist. LXUI, ad csecil).

ψ (6) Grig, Nis. Cathech. c. 37; Ambros. De sacram. V, 1, n. 4; Grhenad.De Dogm. Eccles. c. 78.

(7) „ In altară să nu se aducă nimicu, afară de corpul şi sângele Domnului, precum ne-a predatu şi Domnul, adică, afară de pâne şi vinii amestecată cu apă“ (Can. 46).

HfB) Concil. Trul. can. 32 : „Şi El (S. Chrisostom) a predată Bisericeî, a căriea direcţiune pastorală Ί era încredinţată, a a m e s t e c a vinul cu apă, cându urme^ă a se severşi jertfa cea fără de sânge, aretându prin acesta la unirea sângelui şi a apei ce a cursă din prea curata costă a Rcscumpărâtorulm şi Mântuitorului nostru Christos Dumnezeu, în reecumpărarea iutregel lumeî de pecate.Şi în tote Bi-

MISTERIUL EUCHARISTIEÎ

][. Sânţită lucrare, în timpul căreia se severşesce juisteriul Eucharistieî, şi fără de care nu ptfte a se se- vârşi» este Liturgia. Ea consta din trei părţi: prima este p roscom id ia s£ti p roaducerea , cândii se pregâ- tesce materia pentru misteriti, numită ast-felti de la datina creştinilor anticî de a aduce în Biserică pane şi vinii pentru Eucharistie ; a doua este Letur- gia Catecumenilor seii a chiemaţilor, în timpul căria se pregatescu creştinii spre primirea misteriului şi se permitea şi Catechumenilor a asista; a treia este Le- turgia c r ed in c io ş ilo r , în timpul căria urmedă săvârşirea misteriului şi potii asista numaî singuri credincioşii. Locul şi chipul săverşireî Liturgieî în tdte părţile eî suntii determinate pe largti în candnele şi ritualele Bişerieeî.

III. Cea maî însemnată lucrare în partea din urmă a Liturgieî o compunti: a) Pronunţare cuvintelor, clise de*Mântuitorul în timpul instituireî misteriuluî: Luaţi m ân ca ţi: a ces ta este corpu l meu . . . beţi dintr acesta t o ţ i : a cesta este sângele meu, al legel cei Nouă . . . (Math XXVI, 26—27), şi dupe acea— b) chemarea Sântuluî Spiritii, seu rugăciunea către Dumnezeii Tatăl despre pogorârea Sântuluî Spiritu asupra Sântelor darurî, şi bine-cuventarea lor (Ca- tichismul creştin pe largti—despre Eucharistie). Dupe ritualul (tipicul) Liturgieî Sântuluî loan Chrisostom acostă lucrare urmăză ast-felti :

. bricele unde au strălucită lu minele spirituale se păstreză acestă rr j^lu predatu de Dumnezeu. Şi laeob, fratele dupre corpii a lu’> . j 808 dumnezeului nostru, care & fostă cel ântâiă căruia, i s'a in-

I scaunul Bişerieeî din Ierusalim, şi Vasilie Archi-Epiecopulfericei din Cliesaria, a căruia glorie a străbătută tot universul, pre-

nJ? ae’ uou& inseris sâuţita lucrare misteriosă, a aşezaţii în Dam· eecele liturghii ca sântul pachară se consta din apă şi din vină1*·

a;a11.a-311

ite

V»

MISTERIUL EUCHARISTIEI

Cândii strana începe a cânta cântarea serafimicâ iară ierurghisitorul se rogă (în taină) :

„Cu aceste fericite puteri, şi noi. Stăpâne iubitorul de omeni, cântam şi grăimu: sânţii eşti şi prea sânţii . . .“ (*).

Din acestea este învederaţi! : a) că cuvintele Mântuitorului : Luaţi m âncaţi. . . beţi dintru acesta to ţi. . . pronunţate de ierurghisitor, cu arătare la sântele daruri, după acea chemarea Sântului Spiritii asupra Sântelor Daruri, şi însa-şî bine-cuventarea lor, compune o singură neîntreruptă şi nedespărţită lucrare;b) că menţionatele cuvinte ale luî Christos s6 amintescii propriii în rugăciunea adresată către Dumnedeu, ca poruncă a Mântuitorului dată celor ce Ί ur- mecjâ Lui (1 Cor. XI, 23—25); şi—c) că pe baza acesteî porunci (care aduce aminte de acestă mân- tuitorc poruncă) ierunghisitorul îndrăsnesce, din partea tuturor credincioşilor, a se adresa cu rugăciune către Dumnezeii Tatăl pentru pogorârea Sântului Spiritii asupra Sântele Darurî şi pentru prefacere prin El a pâneî şi a vinuluî în corpul şi sângele lui Christos. Prin urmare, atribuind cuvintelor Domnului pronunţate de El la instituirea misteriuluî Eucharistiei, t<5tă puterea, ca poruncă mântuitore, dupe carea servitorii altarului îndrăsnescii a se apropia şi a întreprinde sânţita lucrare a unul atâtu de mare şi înfricoşaţii misteriii, Biserica Orthodoxă catolică împreună cu acestea „crede şi învaţă (2) că la Dum-

(1 ) Ve$i rugăciunea acesta precum şi tâte cele-l-alte r u g ă c iu n i pâne (lupe s â n ţ ir e a sântelor darurî care se termina cu cuventul amin, aviin, am in în Liturghier.

(2 ) Contra opiniunel talse a Latinilor (Perrone, Prael. Theolog· Trat. de Euchar. P. 11, c. 3), care totă puterea de a sânţi Sân te le daruri o atribueecă numai cuvintelor mântuitorului: luaţi mâncaţi etc.


necleiasca Liturgie să severşeşte transubstanţiarea pânei şi a vinului în corpul şi sângele luî Christos- prin adumbrirea şi lucrarea Sântuluî Spiritu urmată dupe chiemarea rugăciunală către părintele cerescti, făcută de Archiereti θέύ Iereti în cuvintele: Şi fă adică pânea a cista cinstită corpul Christosuluî teu, iar ce este în paharul acesta , cinstită sângele Christosuluî Mi, prefăc&ndu-le cu Spiritul t&ă cel Sânttiu( l ).

Aşa a credutii tot-de-una Biserica luî Christos dupre tradicţiunea Sânţilor Apostoli.

Acesta se vede :1) Din cele maî vechî liturgiî ale Eî, precum: Litur

gia Sântuluî Apostol Iacov fratele Domnului; Liturgia espusă în Constituţiunile apostolice, şi liturgia Sântului Vasile cel Mare. In tote acestea, precum si îu liturgia Sântuluî Chrisostom, cuvintele Mântuitorului exprimate la instituirea Eucharistieî, se aminteseti îu rugăciunea adresată către Dumnezeu, curespicata adăogire a poruncei : Acesta să fa ceţi întru amintirea mea (Luc XX II, 19) *, iar imediaţii dupe acesta ur- meză invocarea Sântuluî Spiritu asupra darurilor, puse înainte spre sânţire a şi transubstanţiarea lor. In liturgia Sântului Apostol Iacov acesta se expune în modul următorii: „Pentru acostă (adecă după porunca luî Christos, a cesta să fa c e ţ i întru amintirea mea) şi noi pecătoşiî amintindii suferinţele cele detăt0re devieaţă ale Mântuitorului : crucea, îngroparea . . . . aducemu fie stăpâne, ac£stă înfricoşată şi f&ră de sânge jerfâ,rugandu-ne..............pomenesce-ne pre noi Dumne-renle după marea ta misericordie şi pog6ră asupra

de M ] Conf. orth. par I. reep. la întreb. 101; Kpist. Patriarch. 1 Fes%îtii despre credinţă, Art. 17, şi ritualul archiercscfi.

MISTERIl'I. EUCHARISTIEÎ

ntfstră şi asupra daruriloru ce suntu puse înainte pre Sântul teii Spiritu . . . . casă sânţescă pânea acesta şi să o facă sântul corp al Christosuluî teii, şi ce este în paharul acesta cinstitii sângele Christosuluî t£ii“ (i). In constituţiunile apostolicecetimii : „Pentru acesta aniintindu suferinţele luî, şi mtfrtea, şi învierea din m o r ţ i a d u c e m ţie, înperatuluî şi Dumnezeu, dupS porunca luî (χ*τά τήν αύτοΰ διάταξιν), acestă pâne şi acestii pahar, mulţămindu-ţî prin El pentru că ne-aîînvrednicitii a sta înainte.. Ta şi a servi Ţie, şi ne rugăm Ţie Dumnezeule, c :1a ce eştî mulţumit de Sineţî, priveşte cu îndurare asupra acestor darurî ce suntii puse înaintea Ta, bine voeşti-le în on<5rea Christosuluî Τέΰ, şi trimete asupra acestui sacrificiu pre Sântul Teu. Spiritu, martorul suferinţilor Domnului Iisus, ca să facă pânea acesta, corpul Christosuluî Teu, şi ce este în paharul acesta, sângele Christosuluî T6u . . . . “ ( 2 ). Iar în liturgiea Sântuluî Vasile cel Mare, pânea şi vinul, chiar după ce s’a pronunţaţii asupra lor, cuvintele Mântuitorului : Luaţi mâncaţi . . . . , şi beţi dintru acesta toţi . ,se numescii numaî în locU de tipuri (άντίτύπα) a corpului şi sângelui luî Christos, adică care represinta numaî tipul lor, dar care încă suntii netransubstan- ţiate (neprefăcute) în corpul şi sângele Domnului— „puse înainte în locu l tipului, Sântuluî Corpii şi al Sângelui Christosuluî Teii, Ţie ne rugămii, şi pre Tine te chiemămii : Sânte ale Sânţilorii, cu buna voinţa bunâtăţeî tale, să vie Spiritul tău. cel Sânţii preste noî şi preste darurile acestea ce suntii puse în nainte şi

(1 ) V e d î a c e s t ă l i t u r g iă în B ib l io t P a t r . g r . la t in . T . I I , p a g . 12.(2 ) L ib . V I I I c . 1 2 , p a g . 4 0 7 , în C o te le r . P a t r . A p o e t . v o l . 1 A n ist.

MISTFRIUL e u c h a u s t ie i

sS Ie bine cuvintele pre ele, şi s£ le sânţescă şi le arate “ ( 1). Dupre aceea urmează rugăciunea :

„Dtfmne, cela ce pre prea Sântul T6u Spiritii. . . "Şi însuşî bine-ciiventarea prea Sântelor darurî, cu pronunţarea cuvintelor cunoscute.

2) Se vede din mărturiile dascălilor vechi ăi Bise- riceî-răsăritenî şi apuseni, şi anume :

a) Din ale Sântului Irineii: „ Precum pânea pămen- tescă, prin invocarea luî Dumnezeii asupra eî, nu este maî mulţii pâne ordinară, ci Eucharistie constă- tătore din pămentescu şi cerescu : aşa şi corpurile nostre, comunicându-se cu Eucharistia nu suntii maî mulţii stricăci6 se, ci aii speranţa înviereî" (2).

b) —Ale luî Origen : Bine plăcându Creatoruluituturor, noî dupre primirea facerilor de bine, gustăm BHcu mulţumire şi rugăciune panele aduse, care prin rugăciune s’au făcuţii Corpii Sânţii ce sânţesce pre aceia ce 1 primescu cu buna disposiţiune(3).

c) Ale Sântului Ciril a l Ierusalimului: „Pânea şi vinul Eucharistieî înainte de sânta invocare a Trei- meî închinate, erau simplu pâne şi vin ·, iar după săverşirea invocăreî, pâne se face Corpul luî Christos,iar vinul sângele luî Christos“ (4). lţ

„ Pânea în Eucharistie, dupe invocarea SântuluiSpiritii, nu este maî mulţii simplu pâne, ci corpulluî Christosu ( 5).—■—-------- ii.

( (1) Vedi rugăciunea preotului d in ’n a in te a sân ţire i sântelor daruri,îa timpul cântăreî : P r e t in e te lă ud ăm u . . . .

(!) Adv. Haer. IV, c. 34. cu(3) Ιώ μ ,α γενο μ ,ένο ο ς δ ιά τη ν έο γ ή ν άγιον t i χ α ΐ έγι4ζον~. (Contr. C ek

V I U , p . 3 9 9 ) . I n a l t u lo c ă e l ş ic e : sanctif ica tu r per verbum Delpei’cpie o b e e c r a t io n e m ( in M a th . X V . T . 11, p. 11. Paris. 16041. ·

(4) C atechu in d u c e to r e în m is te rn 1 . n . » , pag . 440, T raducem rusă.

) t ' i t e c h . in d u c 6 t 0 r e în a u s t e r i i , III, n . 3 , p . 4ol.

4 6 2 MISTERIU. EUCHARISTIEÎ

„ După acesta (adică după cântarea serofimică . Λ

rugămii pre iubitorul de omeni Dumnedeu, ca se po- g<5re pre Sântul Spiritii preste darurile puse înainte Fă deci pânea (acesta) Corpul Iul Christos, iar vinul, sân gele Iul Christos. Căcî asupra a totii ce lucră Sântul Spiritii se sânţesce şi se transforma" (i).

d) Ale S -lu l ş i M arelui Vasilie : „Cuvintele invo- căreî, la prefacerea pâneî Eucharistieî şi a bine-cu- ventăreî paharului, care dintre sânţi ni le aii lăsaţii scrise ? Căcî noî nu ne mulţumimti. numaî cu cuvintele amintite în Apostol saii în Evangelie, ci şi mai, nainte, şi dupe ele, pronunţămii şi altele, ca unele ce aii mare putere în misteriti, luându-le din învăţătura nescrisă “ ( 2).

e) Ale F. A ugm tin : „Corpii şi sânge a luî Christos noî numimii propriii acea ce, fiind împrumutată de la fructele pementului şi sânţitu p r in rugăciunea misteriosă, o primim cu mare pietate spre mântuirea sufletelor, în amintirea patimelor suportate de Domnul pentru noî; aceea ce, fiindii lucrul mânilor omenesci dup6 forma sa veûtă, nu alt-fel se sânţesce. . . de câtii numaî prin neve<Jută lu crare a Sântu lu i Spiritii“ ( ||j

In aceste cuvinte, (1 î im ll , 1) preferii a înţelege a- ceia ce t<5tă, saii mai totă Biserica repetesce (înţelege): cereri (precationes) noî înălţăm la severşirea misterie- lor.inai nainte de a fi blne-cuventatU ceia ce se află pe masa Domnului ; iar rugăciuni (orationes) cândii se

(1 ) C&tk. în d u c f ito re în în is t e r i i V , n . 7 , p . 462.(2) D e s p r e >St. S p ir i t a c ă t r e A in f iio c h ie c . 27, în C a r t e a C anonii*»'

p a g . 3 2 8 .(3) De T r in it . III. 4, n . 10 în P a t r o l , (c u re . c o m p l. T. X L I lp · 874·


• biiie-ciivintdfţă ş i sg sânţeşce, ş i se deosibeşte, pentru

jknpăr(treU ( §f|i f). Ale Sântului P roclu al Oonstantinopoluluî :' După înălţarea la ceru a Mântuitorului nostru, Apostolii înainte de ce s aii răspândiţii prin totti universul, adunendu-se într unii gândii, petreceau în rugăciuni de t<5te qlilele, şi aflândii mângâiere în sânţita lucrare inisteridsă a Corpului Domnului, saverşiau gLiturgia cu cele mai prelungite cântări . . . . Prin ast-felă de rugăciuni ei invocaii pogorârea Sântului

[Spirită, ca prin Dumne(Jeesca Lui arătare se realizeze si se arate în sânţitele lucrări punerile înainte de pâne şi vinii, amestecată cu apă, însuşî Corpul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Christos, aceea te ast-fel se severşesce până acum, şi se va sSverşi 'şene la finitul secuiului" ( 2).I g) Ale Sân tu lu i lo a n Damaschin: „Precum pâneaprin mâncare, iar vinul şi apa prin băutura se pre- g*iacii în modii natural ([Μεταβάλλονται) în corpul şi sân- ţigele celui ce mânca şi bea, şi nu să facă altă corpii, ţŞeosebitu. de corpul lui de maî ’nainte, aşa şi pânea \busa înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi mijlocirea Sântului Spiritii, se prefăcu în modii supranatural i,

ρπερφυώς μεταποιούνται în corpul şi sângele lui Christos,P eompnnu nu două corpuri, ci unul şi acelasîi“ (3). a■kestă învăţătură o aflămii la Sântul Grigoriu Ni- .a

____ rt.Î Y v r S '8^' C X L I X â d P a u l in u m c a p . 2 , n . 16 , în c it. Patrol. T.

l lp î t f , p . 6 3 6 . s u

T ra .d iţ ia , D f im n e ^ e e s c e i l i tu r g i i bt» X p . ί * . 38391. M·

1 } To,,H Η3Λ0* npaB, frfcpu EH. IV. C. 13, p. 202.

sul ( 1), F. Ieronim ( 2), Ainbroşitt, Teodoru al rarchieî, Teoiilact al Bulgariei ( 8 ), şi la toţî scriitoi· ortliodosî din Resăritu ce au maî urmaţii dupg, aceştia (*).

(Va urma)t Silvestru B. Pitesteuii.

4 6 4 MISTERIUL EUCHARIStlEÎ

(1) q άρτος αγιάζεται διά λόγοο Θεοδ καί έννέοζδως Catech. c. 37.(2) Ad quorum (presbyter) precee Christi corpus sanguisque confi-

citur. (Epist. LXXXV ad. Euagrium.(3) Mărturiile lor va$e-s<5 în articolul intitulata:0,ipa3i η cjri6c6ia npucyTfasi T. XpacTMa bt> ECxaiwcTiw.(4) D. e. la Simeon al TesaloniculuT (în tractatul lut despre misterif);

la patriarchul Ieremia (In epistola Iul către Theologij, din Virtemberg,Xp. ΪΤ . 1845, 1, 346), la Mitrofanu al Critului (în confesiunea Bisericeî de Resăritu tract, despre Euchar). Dintre Ruşi, asupra acestuiobiectă, au scris în contra papiştilor fraţii Lechuţli, Sântul Dumitrie al Roetovului, Stefanu al lavorulul, şi s'a tratatu şi în sinodul convocata de patriarchul Ioachim în anul 1690.

Cetirea şi meditarea Sântelor Scripturica unicul m ijlo c i i d e a se îna vu ţi spirituahninte cu cu- mscinţile teo retice ş ip r a ct iv e n ecesa re pentru mântuire.

f Cum v o r s c i, dice Sântul apostol Pavel în privirea adevărurilor mântuireî, da că nu vor α ιφ , si cum vor au<}i fă r ă p red ică to r î f Orî-ce sciinţă să preda de către ceî anume însărcinaţi, şi să învaţă de către ascultători. Şciinţa mântuireî, cuprinsă în Sântele •Scripturi, nu se capătă şi ea de câtu totu pe acesta [cale. Lipsa unor asemene cunoscinţî, maî necesare de câtu pânea cu care ne nutriinu şi decâtu apa cu [care ne adăpămu, este aşa de simţită astă-cjî în poporti, încâtu s’ar putea (Jice că viaţa nostră spirituala, viaţa adevăratului omu, ne-a părăsiţii maî cu totul, [în noî nu respiră decâtu materia, şi nu urmărimu Idecâtii interesele materiale, fie-care în profitul seu ■personal. Ne lipseşce aprope cu totul viaţa colec- Itivă— morala, pentru că ne lipseşce educaţiunea re- jligiosă, pentru câ s’a rădicaţii din mijlocul nostru Iyutwea ca r e o p r e ş c e disoluţiunea. Numaî acestei pu- |Jerî, numaî religiuneî este datu. a tace din toţi una, m Crea ÎQ toţî aceeaşi inimă şi acelaşu suttetu.

âr de unde provine acestii mare reii ? Nu ne a denunţa urmâtorele tret cause principale:

L ^Parinţiî, în etatea tragedă a copiilor, nu se gân- ca Părinţii şi strămoşii lor, să înveţe pe mi-

ciî lor măcar ti primele formule de rugăciune cu care aceştia să sc adreseze lu î Dumnecjeii şi ast-feliti să se sunţă de timpuriii legaţi de ceriu şi de datoriile morale. Nu-Ϊ trimită la Biserică maî nicî o dată · ci se mărgiuescii a-î îmbuiba cu poezii şi chiar cântece vătămăt<5re de sufletu. 2) In sc<51ă, copii nu suntii maî norociţi. O dinioră se preda în scolele primare, ca cărţi obligătdre de cetire,— O rologiu l si P sa ltirea ; ba încă acestă m aî din urmă era considerată şi numită ch eea ca rte i. Astă-dî pare că din sistemă, se înlătură din scoli totii ce este religioşii. Suntii şcoli în care se negligeză până şi de rugăciunea obicinuită a se recita la intrarea şi eşirea profesorului ! 3) Preuţiî nicî se' gândescu a ’şî împlini cea maî principală din datoriile ce ι privesce : Pred ic a r ea cuven tu lu i lu i D umnezeu. Şi ce este maî triştii cea maî mare parte din eî ar putea dice ca şi acei primi ucenici din Efesii, că n ic i aii αηφίίϋ, d e este cuven tu l Iul D um nedeti! Căci, chiar de au audiţii, chiar de li s ’a predată părţi isolate, dar m aî nimene nu s’a daţii ostenelă sâ cetescă m ăcarîi Noul-Testament întregii şi cu băgare de semă. Ce este maî mulţii, şi spre maî mare durere şi ruşine chiar, suntemii forţaţi a afirma că cea maî mare parte nicî aii în casa lor Cartea Sân telor S c r ip tu r i ! Apoi cum voimii ca poporul să şcie căte-ceva măcarii din cele a religiuneî ? Cum vorii şei fără să aucjă ? Ş i cum vor au<Ji fără sa li se cetescă măcar ? Căci ar fi de doriţii ca preuţiî, dacă nu predică, să cetescă celii puţinii părţi din Sânta Scriptură în audul poporului.

în urmarea acestei triste constatări, credcmii că ne facemîi o datorie şi aducemii unii serviciu fraţilor

466 CETIREA ŞI MEDITAREA SÂNTELOR SCRIPTURI

noştri Preuţî maî cu semâ, publicându următorele consideraţiunî, asupra Sântelor Scripturi, a marelui dascăl al Bisericeî Sântul loan Chrisostomul, spre a vedea urgenta necesitate ce avemii de cetirea şi stadiul acestorti. cărţi divine.

„Tot-d6-una vă rogu (c].ice demnul păstoriţi) şi nu voiu înceta a ve ruga ca nu numaî în Biserica să luaţi aminte la cele ce se grăescu, ci şi acasă mer- gendu să petreceţî neîncetatu în cetirea Dumne- deeştilor Scripturi. Acesta amu recomandata purure şi celor ce se întâlnescii cu noî în particularii. Şi sâ nu-mî (Jică cine-va acele desvinovăţirî reci şi demne de t(Stă osindirea şi prihănirea: Că suntii pironita la ju d ecă to r ie saU la administraţie, me ocupa cu meseria, ama fem e e , hrănescU copil, îngrijescU de casă, suntii c iv il ş i nu este trâba mea să cetescă Scripturile, c i a ce lo r c e s a i l lepădata de lume, care sa a retrasa p e v e r fu r i le munţilor ş i ca re aa totă-de-una asemenea via ţă . Ce <Jici, o omule, nu este treba ta de a ceti Scripturile, pentru câ eşti atraşii de nenumărate g r iji ? Dar, tocmai pentru acesta, tu eşti mai datoriu decâtti p u sn ic iî; căci n’aii trebuinţă aceştia de ajutorul Sântelor Scripturi aşa de urgentă ca acei ce trăiescii în m ijlocul valurilor de totii ieliul. Aceia scăpaţi de oraşe şi de turburările din oraşe, înfin- gându-şî corturile în pustie, neavendu nimica comunii cu societatea, suntu ca într unii limanu, apa- raţi din tdte părţile, şi filosoimdu în totâ libertatea, •ară noî care plutim ii ca în mijlocul oceanului şi hernii nenumărate ocasiuni spre pecatti, avemii ^ să trebuinţă de ajutorul şi mângâerea Scripturilor. Aceia nicî prim es eti multe ram*, pentru ca stau de-

468 CETIREA Ş l MEDITAREA SÂNTELOR SCRIPTURI

parte de resbel; e a râ tu care stai to t -d e -u n a în resbel.. prim indu dese rane, aî trebuinţa şi de m u lte m edicamente. Că şi femeea te întărâtă, şi copilul te râ- nesce, şi servitorul te mânie, şi duşmanul te in v id iezâ , şi amicul te pizmueşce, şi vecinul te supără şi camaradul de arme ţi puue pedică ; judecătorul te în - grozeşce de multe ori, sărăcia te scârbeşce, m ortea casnicilor ţî procură plânsu ; îndestularea te îngâmfă, miseriea te striveşce ! Multe ocasiunî ale n evo e î si mâniei, multe ale grijilor, multe ale durereî şi chinurilor, multe ale truiiei şi mărireî deşarte, nenumărate săgeţi ne încungiură şi din tote părţile s ă slo - bodii asupra nostră ; pentru acesta avemii nevoe tot- de-una de întrarmarea cea din Sântele Scripturi. Să ştii că treci prin mijlocul curselor şi umbli pe deasupra zidurilor cetăţcî. Multe ispite, multe rane să pricinuescti sufletului nostru, şi avemii trebuinţă de învăţăturile şi medicamentele Scriptureî. Este peste putinţă să se mântuescă ciue-va, iară deasa cetire a duim^leescelor cărţi. Şi cu adevăraţii, doriţii lucru este ca împărtăşindu-ne neconteniţii de vindecarea cea din Sântele Scripturi, să ne mântuimii cândti-va; dar cândii 111 tdte cjilele primimii numaî rane şi de medicamente nu ne îngrijimii, ce speranţă maî pn- temii avea de mântuire ?

Nuvedeţîpe căldărarî, pe argintari, pe giuvaergii şi pe ori-ce meşteri, că posed complete t<5te instrumentele meseriei lor: Şi măcar fdmea de Ί va sili, măcar sărăcia de i-ar strâmtora, preferă să se împrumute, să suferă ori-ce decâtii să ’şl vendă pentru hrană mă- carti unul din acele instrumente. Şi cu drepţii cuventti ; căci sciii că veinjândti din instrumente, me-

c e t i r e a ş i m e p it a r e a s An telor scripturi

seria lor se zădărmceşce şi mijlocul traiului pere. Iară păstrându uneltele, este speranţă ca cu timpul să-’şî plăt6scă şi datoria şi să umescă sărăcia dela uşă. Aşa trebue să urmămii şi noî; căcî precumii la aceia suntu nicovala, ciocanul, cleştele şi alte instrumente, aşa instrumentele meseriei n<5stre suntii cărţile Apostolice şi profetice şi tdtă Scriptura cea inspirată de Dumnedeu. Şi precum aceia prin asemene instrumente facii şi prefacti orf-ce vase, totii aşa şi noî, cu aceste întocmimu sufletul nostru, şi fiindii revoltatu Iti îndreptamu, fiindii vecliiu lu înoimu. Şi aceia ’şî arată măestria numai asupra formei; căcî nu potti schimba materia vaselor ca din aramă să facă argintii saii din argintii—aurii; iară tu nu aşa, ci de veî lua unu vasti de lemnti, poţi spera a’lii preface cândii-va în aurii. Şi mărturii la acesta avemii pe Sântul Apostol Pavel, carele dice: în casa mare nu sun tu numai vase de aură si de argintă, ci ş i de lemnti ş i d e Iutii; deci, de se va curăţi cine-va p re sine de aceste va deveni vasiX de onore şi de bună trebă Domnului, gata spre totii lucrul bunii.

Să nu despreţuimii dar câştigarea cărţilor, ca să nu primimii rană la părţile cele pericul6se ale vieţeî, nici să îngropămu aurul, ci să ne agonisimii cu elu cărţi duhovniceşcî, Căcî aurul îmnulţindu-se, provocă multă vrăjmăşie contra celor ce Ίϋ au; eară cărţile adunându-se, aducii mare folosii celor ce le posedă. Câ precum unde vor fi depuse arme împărătesei, măcarii de n’ar fi nimine să le întrebuinţeze, fliultă pază aducii celor ce locuescu acolo; pentru

nicî tâlharii, nicî spărgătorii de zidurî, nicî orî- Care diutre făcătorii de rele, nu îndrăznescă sâ calce

4 7 0 CETIREA ŞI MEDITAREA SÂNTELOR SCRIPTURÎ

acea casa ; aşa unde vor fi cărţi duhovnicesc!, să is- gonesce de acolo tcStă lucrarea diavolică şi sâ inspiră celor ce lo cues cu acolo multă încurajare şi mângâere spre fapta bună. Numaî vederea cărţilor ne face să fimti mai luătorî aminte de noi înşine şi maî greoî către pecatu; că îndrăznindii să facemtt ceva din cele oprite şi întorcendu-ne acasă necuraţi, îndată ce vedemii cărţile, conşciinţa ne osîndeşce şi ne face mai atenţi pentru altă dată. Orî, de petrecemii întru sân- ţenie, căpătămu şi maî mulţii folosii dela cărţî. Căci, numaî privindu la Evangelie, mintea ndştră se preface şi se dep&rt^ză dela lucrurile acesteî vieţî ; eară dacă se va adauge şi cetirea cu luare-aminte, atuncî sufletul se curăţeşce şi se face maî bunii, ca şi în locurile cele sânte din lăuntrul Bisericeî unde se învaţă cele de taînă ; fiindii că Dumnedeii vorbeşce cu elu prin Sântele Scripturi. Dar dacă nu vomii înţelege, va dice cine-va, cele ce se cuprindii acolo? Deşi nu veţî înţelege, respundemii noi, totu-şî mult folosii şi multă sânţenie se capătă numaî din singură cetirea; Şi, este cu neputinţă să nu se înţelegă ni- mică, pentru că darul Sântuluî Duchii a economisitu ca aceste cărţi să fie compuse de nişte simpli vameşi, pescari, făcetori de corturi, păstori de animale, lipsiţi în totul de sciinţa cărţeî, ca nimine din cei simpli şi ordinari sâ nu se p<5tă scuza că nu înţelege, şi ca cele ce se grăescti să fie lesne de înţeleşii tuturora ; ca să capete mulţii folosii din ascultare şi meseriaşul, şi muncitorul, şi servitorul şi văduva, şi cel maî ignoranţii dintre toţî dmeniî. Căci, ceî ce sau învrednicitii dintru începutii de darul Duchului

(«'aii compuşii aceste cărţi spre slava deşartă, ci nu- Lj| pentru mântuirea ascultătorilor, ί Şi îu adeverii, autorii profani şi ritoriî, scriti, nu [căutâudti folosul general, ci calculândti cum să fie |L maî admiraţi şi lăudaţi; şi de şi scriti câte ceva Eg folosii, aceste stau ascunse în încurcătura măes- ‘trită a stilului, ca întrunii întunericti. Apostolii şi iprofeţil însă aii urmaţii cu totul din contra; căci, ca lU1iî ce eraii dascăli universali, eî au scrisă ast-

[feliii ca să fie tote tuturoru arătate şi luminate, şi ca [fie-care, numai cetindu, să potă înţelege singurii cele [ce se grăescii. Acesta vestindu-o profetul maî ’nainte Idice : Vor ή to ţi în v eţa ţî d e Dumnezeu, ş i nu va dice Inistine a p rop e lu î s eu : Cunoşce p r e Domnul; că toţi I me vorit c u n o ş c e , d e la c e l m id i până la celU mare al mior. Şi Pavel dice : Eti f r a ţ i lo r amil venita la voi nu I intru înălţarea cim en tu lu i sati a înţelepduneî, vestin- I du-νδ taina Iul DumnecleU ; Şi iară-şî : Cuventul meu ■fi* pred ica mea nu eraii în tru cuvin te indemnâtore (în- Ismuătore) ale în ţ e le p d u n e î om eneşti, ci întru ară- mtarea du chu lu î ş i a p u te r e l . Şi iară-şî: Grămu intern lepciunea nu a veacu lu i acestu ia , nici a domnilor vea- I cuiul acestuia, ca re suntii perito ri. Şi cine nu înţe- I lege cele ce suntii scrise în Evangelie ? Cine mai ■are treb u in ţă de înveţătoriti casă înţelegă cuprinsul ■fericirilor ? D ar sem n ele şi minimele, şi partea isto- I rică, nu su n tii f ie -c ă ru ia lămurite şi cunoscute ? Pre-■ texte dar su n tii a c e s te ş i sub terfugii ale leneviieî. Ku | lnţelegî ? D ar cum v e l în ţe le g e cândii nu-ţî dai os-

teu&ă n ic i s ă c e te ş c l ? l a cartea în mână; cete ce ^ istoria , ş i ţ in e n d u c e le în ţelese, ceteşce de mal

te ori c e le g r e le ş i n e lăm urite . Si dacă prin deasa

____ CETIREA ŞI MED1TAREA SAMTE1.0 R SCRIPTURT 4 7 1

11

i.11

ţi ii d fell, t i

să ca ut. m- cu şte l si

cetire nu vei putea să afli sensul, mergi la celu lnai învăţatii, dute la învăţătoriul, spune-î neînţelegerea întrebuiuţeză silinţă multă,; şi vetlendii Dumnecleti zelul şi silinţa ta. nu te va trece cu vederea, ci va descoperi ţie ceea ce <5meniî nu-ţî vorii putea spune. Adu-ţî aminte de fameuul împărătesei Etiopil0r care fiindti păgânii şi cuprinsă de nenumărate griji, si încuugiuratti din tote părţile de nenumărate afaeerî cetia şecl^ndu în căruţă, măcarti că nu înţelegea cele ce cetia ; şi dacă pe cale arată atâta silinţă, puneţi în minte ce feliu era la casa luî. Dacă în timpul călătoriei nu sufere să petrecă fără cetire, cu mulţii maî vertosu cândii şedea acasă. Dacă neînţelegend nimica din cele ce cetea, totu-şî nu se depărta de cetire ; cu mulţii maî vertosîi după ce se învăţa. Şi cum că nu înţelegea, ascultă ce dice Filip către e l:r _Ore în ţe leg i c e c e te ş c i ? Eară acela fără să roşiascâ şi-a mărturisit neînţelegerea dicendti: Cum voiu putea, d e nu, ine va con du ce c in e-va f Decî, de dre-ce neavendu conducâtoriu aşa cetia, îndată a căpătată şi conducătoriti ; a verlutu Dumnezeu zelul luî, i-a a- preciatti. silinţa, şi îndată ϊ-a trimişii învăţătorii!; şi nu atâta Filipii este învăţătoriul, pre câtii Spiritul Sânţii care a trimişii pe Filipii.

Să nu despreţuimii, iubiţilor mântuirea nostră, căcî t<5te cele ce s’au scrisii, s aii scrisii spre învăţătura n<5stră. Mare garanţie în contra păcatului este cetirea Sântelor Scripturi ; mare râpă şi adâncă prăpastie este neşciinţa Scriptureî. înfricoşată venclare a mântuire! este a nu şei nimicii din Dumnecleescile l e g i . Acesta a născuţii eresurile ; acesta a adusă co- rupţiunea vieţeî, acesta a causatii tdte catastrofele"·

In urma acestorii eloquente fji pline de espcrienţâ îndemnuri ale Sânteluî şi Marelui bărbaţii, nu’iu i re- mâne, fraţilor Preoţi, decâtu a ve ruga cu stăruinţă uj în interesul mântuireî generale :

Să cumpăraţi toţi cartea Sântelor Scripturi,Să o cetiţi şi meditaţi spre folosul propriii,Să o cetiţi poporului, spre mântuirea lui,Să ’i explicaţi mai aleşii Evangeliile şi scrierile Apostolicc, Să îndemnaţi pe totu cetăţcnul să posedă aedstă carte.

t Archiereul Innocent M. Ploestenn.

Catedrala metropolitană din laşi

(Notiţă Istorică)

Acestă Biserică s’a începută din temelie de fericitul intru amintire Veniamin Costache, Metropolitul Moldavei,la anul 1833, luna Iulie în 3, ziua septămânel luni, în care zi nemuritorul Metropolis, Veniamin a pusa piatra fondamentală cu însăşi mâna sa, şi s'a terminata lucrul de zidărie şi de aco- perămentu, împreună cu cele patru turnuri, în anul 1839, dupe cum arată inscripţiunea care se găseşte pe acoperământul turnului de la colţul din partea dreptă despre strada Mare, de către răsărita, înscrisă cu litere mari chirilice poleite cu aura pe tablele de aramă acoperământului acestui turna. Deci, fiind-că acestă sântă şi măreţă Biserică, care însă nicî-o-dată nu a fosta terminată pe deplina, acum este în restauraţie radicală şi forte solidă pentru a se termina definitiva, în care lucrări urmedă neapărata a se preface din noa şi acoperămentele celor patru turnuri, cu care oeasiune, menţionată inscripţiune va dispare dupe tablele de aramă, sparte şi sdrenţuite, ale acoperământului, urmândCi a rSmânea numai de domenul Istoriei, o dămO publicităţeî aici spre cunoştinţa publicului Român, care se interesăză de monumentele istorice ale părinţilor şi strămoşilor noştri. Iată cum vorbeşte menţionata inscripţiune : «Supt cârmuirea Domnului Mihail Grigorie Sturdza Voevod, s’aa zidiţii cu cheltuiala Metropolitulul Moldovei Veniamin Costache şi Cavaler, Anul 1839, dupg povfiţuirea marelui Logofăt Ne- colae Conta şi supt direcţia spătarului loan Casu».

Acestă notiţă, cu esplicaţiunea de mal sustt, νδ poftimO, domnule redactor, să bine-voiţl a o publica în diarul D-vostră spre cunoştinţa tutulor Românilor bine-credincioşl aşa după cum v'o comunicămti aici noi înşine subscrisul.

t Iosif Metropolitul Moldovei.

Posiţiunea preotului ruralii(dttpe a ră tă rile p r eo ţ i lo r D. Lianu din comuna Turbaţii, .Jasa Novaciu, ju d e ţu l GorjiU, ţ i N. AtJianasitt, din comuna

Faur eî, p l. B ilescî, jud eţu l Putna).

■ preotul rural, ca şi orî şi care membru al socie- itateî, îu ramura ce profeseză, îşi are datoriele sele fpe care negreşitu trebue a le împlini.[ Este sciutu înse că orî ce împlinire de datorie re-■ clamă şi nisce anume drepturî, de care se şi bucură lori şi care din ţera nostră, ai ară de bietul preoţii [ din comunele rurale şi chiar urbane.

„Maî toţi preoţtt din comunele rurale— dice preotul D. Lianu— nu avem altu salarii de câtu o baniţă de po-

inimbii în drugi (cu coceni), şi chiar şi aceştia de real calitate, şi încă pe la unele comune nici atâta.[ Prin bugetele comunei de şi să trecu (de formă)

Icâte o sumă de bani pentru preotul respectivii, care |8ă aprobă de comitetul judeţian ; dar banii stau în ipungele funcţionarilor comunali, bugetul se conservă |în archiva comunei, iar preotul adastă suferindu. Ce- Irendu-şî preotul dreptul seu, Primarul ϋ respundc ică de abia a avuţii cu ce’şt achita vetaj ei. Maî repe- Itandii cererea, i se (Jice în modii derisetorii, că, dacă ivoesce a fi în pace şi a maî primi puţini porumb! de | la parochieni, să’î dea o cliitanţâ ca, s’a primiţii sa- r ariul după bugetti, alt-felu va face pe locuitori sâ

mai dea nimicu. Preotul e siliţii atunci aK da

POSIŢIUNEA PREOTULUI RURAL

chitanţa fără a primi vre unu batiu, şi ast-felti pl£Câ plângenduşî trista s<5rtă şi pe copilaşii care nu nicî ce mânca . . . .

Dupe acestea întrebă:„Acum cu ce să ’şî întreţie bietul preotu casa şi

familia care se compune din 5 seu 6 fii . . . ? Cu ce să şî procure vre-o carte bisericescă instructivă în ramura misiuneî sele . . . ? Ou ce sa ’şî cumpere chaine pentru sine şi întrega familie . . . ?“

Maî departe arată că, nicî uşeriî tribunelelor şi a judecătorielor de ocole nu suntti maî reu plătiţî de câtu preotul din comuna rurală ; deasemenea că unii critică pe preoţi că nu au în deajunsă cultură, la care respundândîi (jlice : „dar cum să se instruiască, cându. neavendu ce mânca, suntu siliţi a munci la câmpii t<5tă săptămâna ca şi fie-care agricultor . . . “

„Miseria în care se află, pottL dice, majoritate dintre proţt, să exprimă cucernicul preoţii N. Athanasiii, din comuna Fău- renî, este indescriptibilă.

„Despreţul ce dilnicu îndnrămu din partea fiilor României, în special al orthodocşilor fraţi, este la gradul cel mai înaltu, ast-felti că şi la intâlnirele ce avemii cu unii, ni se respunde la salută, prin aruncare cu paie s&u. alte obiecte, — deprindere moştenită (p<5te) de la evrei său fanarioţi.

„Prin comune nu putemu avea nicî unti prestigiu, de ore ce chiar autoritatea comunală nu dă nicî unti merită (consideraţiune) preotului, ba de multe orî este şi maltratată de primarul şi scriitorul comunei.

„Prin unele comune, ddcă s’a găsitu preutul ca învSţătoriî, a trebuită să fie depărtată din acăstă funcţiune, şi înlocuiţii prin civili, cari în multe locuri suntu mai multă vătămători prin atheismul, ce particularii Ίϋ arăta, prin nemergerea 1» Biserică şi chiar prin puţina religiune ce o predau copiilor-

„Bine a φβύ respectabilul senator, Domnul N. Voinov, în

POSIŢIUNEA PREOTULUI RURAL 477

sesiunea curenta „că numai de la mustatiă resucită nu se va jnvaţa morala44 se înţelege însă că vor fi şi escepţii.I „Ameliorarea posiţiune! preutulul care s’a vfidutti proiectată, se pare a fi prea modestă faţă cu posiţiunea ce trebue să ocupe unti preutii în societate, şi mal alesă cândti e vorba d e a i se cere consciinciosa îndeplinire a întreitei lui datorii.[ „S’ar putea face o mică comparaţiune de es. între unit preutii şi unti notarii comunal.

„Unu preutii va avea, dupe cum s’a proiectaţii, 600 franci fcliiar de ’l va fi pai’ochia compusă din cotune . . .[' -Unu notaru are deja pene la 1000 franci; der se crede că posiţia în societate a unul preutii, ar trebui să fie superiora aceluia. P<5te se va obiecta ca preutul mal beneficiază şi de la cele-l’alte servicii.; „O ! ! cu câtu sdruncin şi ostenelă, mai aleşii la o parochie compusă din cotune ; d6r şi notarul mai are şi alte venituri (ca ori care funcţionar) . . . Asemenea,—că, preotul beneficiază de o câtime de locuri ale bisericeî; însă şi pentru ac£sta să fie scrutu, că multe biserici nu aii locul compleţii, altele nicî de cum ; iar acele ce le posedti, suntu cele mal neproductive, care s’au destinatu bisericeî, ast-felu că vroind a le arenda, nu se pote prinde mai mulţii ca 7— 8 franci pe pogonti.I „S’ar prefera maî bine să le arendeze comuna, şi să plăt&că preotul, dupe meritul cuviincioşii,—că şi locurile fară să le cultiveze poporeniî, dupe cum s’a obicinuitu până în presentu [angajamente prin unele cumune, nu suntu nici de unu folosii; [de aceia din simplitate opinezi! : că s’ar părea mai practicii [unii imposită de una βέΰ de doue decimî asupra foncierului Şi a altora dărî . . . ( l ) şi atuncî va plăti fie-care, proporţional, potrivitu puterilor s£le, precum şi locurile bisericesci *ă se arendeze, şi ast-felu se va crea unu bunu veniţii ecle- eiasticti de unde s’ar putea plăti celu puţinii 100 franci pe lunA unui preoţii din comunele rurale, fiindti-că 50 franci Pe lună se crede a fi prea puţinii.

O Nu ae p o ţr iv e ş c e c a p ii l a c a p u , c â te ti f ra n c i d e fie-car· poporcufi.

4 7 8 POSIŢIUNEA PREOTULUI RURAL

Judece on-cine d6că acestii selariti este câtu-şî de puţinti suficienta ! ! Cr£dă orî-cine că şi preotul are soţie şi ggS pe carî trebue să-l instruiască potrivita cu timpul. Nuniaţ dicu nimicii de îmbrăcăminte şi cele-l’alte necesităţi iudia- pensabile casei . . . .

Mai considere-se şi acostă că şi elu (preotul) are trebuinţă celu puţinii de unu servitorii . . .

T<5te aceste, şi altele, reclama cheltuelî; şi d£r dacă a sosiţii timpul cel de mulţii aşteptata şi doriţii, ca să se reguleze sorta preoţilor (cea vrednică de jeîitu), apoi doreşce oricare, credu, să se facă ceva bunii o-dată pentru maî multă timp.

Fie de ajunsa timpul perduttt pâne în presentii, ţinendii talentul ascunsa (din causa ocupaţiunilor pentru material) şi nefolosindu mal nimica societăţel,—ca pentru viitorii să ’Iii speculămtt dupe comandamentul M arelu i InveţetorU şi Salva to r ii în care amu deplina credinţă, speranţă şi charitate.

Din parte-ne rugămti pe înaltul guvemu ca, în marea sea înţelepciune şi îngrijire de prosperitatea întregului poporu românu în genere, şi în parte a fie-carei clase a societăţeî nostre, să nu piardă din vedere şi neîncetatele plângeri şi tânguiri ale clasei preotesei a poporului Românii Ortbodoxu, fără de care clasă, să fie bine încredinţatu, că, cu tote îngri- jirele dinafarice numai, Regatul României nu va putea ajunge nicl-o-dată la ţinta Ί propuse—dorită de întregul popora Românti.

Diferite plângeriPreotul Constantin lonescu, de la Biserica St. Ni

colae Ungureni, din oraşul Craiova, s£ plânge contra proiectului dc lege pentru întreţinerea c l e r u lu i d e ΙΛ bisericele urbane f i rurale votatu de Senattt, ex- primându-şî temerea că, punendu-se în aplicare

POSIŢIUNKA PREOTUΓ ,Uί RURAT. 4 7 9

noua lege, mulţi dintre preoţi vor rămânea fără locuri» şi prin urmare fâră mijl0ce de existenţa; şi de aceea este de părere ca la trecerea menţionatului proiecţii de lege prin Cameră să se prevadă unii anume articolii prin care să se regulede şi posiţiunea preoţilor ce se vor găsi în asemenea categorie.

Iu privinţa regularei unorii ast-fel de preoţi, opiniunea Sânţieî-sele este :

„ Preoţii ce se vor găsi de prisosit la o Biserică parochială sau neparochială, se renume pe lângă bisericele lor respective, împărţindu cu parochul salariul destinată, până la împuţinarea lor prin morte, sati să se strămute unde trebuinţa ar cere“ . . . .

Temerea exprimată, negreşitii, este fiSrte justă, întru câtu fie-care trebuie a se gândi la viitorii şi s6rta sea; noă însă ne vine a crede că aplicându-se noul proiecţii de lege, nicî unul din preuţiî actualî nu va reinânea fără locii, fie prin împărţirea salariului şi îngrijirea de poporeniî unei parochiî, fie prin permutarea la altă parochie care este cu totul lipsită de preoţii.

Preotul GrigoreVişanu, din comuna Pegeniî, plasa Ι Gilortu ; judeţul Gorjiu, să plânge contra antoritâţeî I comunale, arătându că, nu numaî că nu impune lo

cuitorilor din comună a împlini condiţiunile preve- <}ute prin— a c tu l d e în v o ir e cu dânşii, ci încă Ί şi în- d6mnă a nu ’î da nicî unii ajutorii, considerândti. de litera m<5rtă t<5te condiţiunile din actul de învoire Arată apoî că a reclamaţii şi onor. Sub-prefecturl respective, şi n’a căpătatu nicî o satisfacţiuue.

4 8 0 POSIŢIUNEA PREQTULUÎ R l'R A L

Din parte-ne rug'ămu pe autorităţile maî înalte respective, a cerceta împrejurarea şi a impune Primăriei locale de a aduce la împlinirea condiţiunile actului de învoire ce reclamantul a avuţii cu locuitorii aceleî comune, şi care suntii următdrele.

1) A Ϊ da: „una baniţă porumbii şi una di de lucru de fie-care familiew.

2) A Ί înlesni: „la aducerea lemnărie pentru casău.3) A ί permite „ca vitele sale să pască în totii in-

iinsul hotarului comunei. . . "4) A rî plăti şi alte servicii făcute în şi afară de

Biserica după obiceiul făcuţii şi urmaţii maî înainte.

Reclamaţiunea preoţilor din comunele : Tergo- vişte, Şotânga, Măinescî, Ludeseî, Bogaţi etc. judeţul Dâmboviţa, contra maî multorii articole din p r o ie c ta i de lege pentru întreţinerea clerului, votatii de Se- natii, tindendu la a remânea elenii ruralii în starea de maî ’nainte, adică a fi unii preoţii la una sută de familiî, lucru ce nu pote contribui la îmbunătăţirea sorteî preoţilor, neputendii fi susţinută, rămâne ca preoţii menţionatelor comune să se gândescă maî bine asupra posiţiuneî lor actuale, şi apoî să ’şî exprime dorinţa de a remânea încă într’ensa.

DESCHIDEREA

Congresului BisericescO din Bucovina

In fine, Româniî Bucovineni aii ajunsa la ţinta multa dorită. Visul de care visaţi părinţii lor este realisatu. Biserica jorthodocsă a Bucovinei dupre o lungă şi grea luptă şi-a [câştigată fructul ostenelelor sele. Congresul bisericescO de ţcare se temeai! atâta de tare streinii, a vedut lumina. El a ifosta convocaţii prin resoluţia împăratului Austriaca, din 19 [Iunie a. c., şi se compune din 24 membri preoţeşti şi 24 ^membri mireni orthodocşl: Conform programului, con- [gresul s'a şi deschisti în diua 14 (26) Iulie a. c. Catedrala şi [reşedinţa metropolitană eraţi împodobite cu stegurile de [colorile ţ6reî Austriace şi cu alte diferite împodobiri.I Tote aceste ornamente a servita ca o dovadă mal mult pentru populaţia orthodocsă de acolo, că n unire să ser- ; bătorescă realisarea unul visu atâta de bine făcătorii pen- [tru constituirea, prosperarea şi înflorirea bisericei ortho- [docse din Bucovina. Atâta la privighiere câta şi la Sânta P-iturgie, a oficiata Eminenţa-Sa Părintele Metropoiita Dr. pilvesţrii MorariO, cu mulţi preoţî şi diaconi (*).L După săverşirea serviciului divina la care erau present! ioî* preoţii şi mirenii congresului, împreună cu clerul şi poporul, adunaţi din oraşe şi sate, Eminenţa-Sa împreună

"eminarial a cântat ii In Utunric. Compuuerwi inusirală · ·ο*ώ P10'I we"l I*i durii Verobciiiovicî.

482 d e s c h i d e r e a c o n g r e s u l u i

cu obligaţii congresului a plecaţii in trăsuri de gală până la reşedinţa metropolitană.

Unti aspecttt minunata presenta sala congresului noueî reşedinţî cu apartamentele de lângă ea (a) .

La io si jumfitate ore a apărutu în sală toţi membrii congresului bisericescQ, şi care suntti : Din starea clericală : Archimandritul mitrofor Arcadie CiupercovicI, Ar- chimandritul mitrofor Desiderius Cosub, Archimandritul Miron Călinescu, Protoiereul staurofor şi profesor de Universitate Eusebiti PopovicI, Protoiereul titular şi parochti Artemi BerariO, Protoiereul şi parochul loan Olariti, Protoiereul staurofor George GrigorovicI, Protoiereul şi profesorii de Universitate Constantin Popovicî, Protoiereul Petre nobil de AndrucovicI, Protoiereul Vasile Popescu. loan Mândrilă, Esarchul T it Turtur^n, Protoiereul şi profesor de Universitate Dr. Vasile Metrofanovicî, consilierul Consistorial şi Protoiereul staurofor Dr. loan Ţurcan, Protoiereul staurofor şi profesor de Universitate Isidor, cavalerii de Onciul, predicatoriul catedral pentru limba română Gri* gore Hatman, Protoiereul Gavril Caliuciuc, loan Hominca, Isidor Marti novici, Grigore ProcopovicI, Grigore Cante- mir şi parochul loan Tamaschi. Din m irenii orthodocşî: Alexandru Vasilcu, Baron şi mare propietar, Niculae Hor- muzachi, Baron şi mare propietar, (frate cu fostul ministru în România Constantin Horumzachi) Victor Stârcea, Baron şi mare propietar, Nicolae Mustaţa, Baron, Eugenie Stârcea, Baron şi mare proprietar, Cancelar al Guvernului, Nicolai, cavaler de Cârstea, mare propietar, Modestii, cavaler de Grigorcea, mare proprietar, Dr. Nicolai, cavaler de Grigorcea, mare proprietar, Nicolae Balmoş, prefect de judeţfi, Dr. in medicine şi proprietar, loan, cavaler de Valciuschi, Dr. MateiULupu, profosor de liceu, Leon, nobil de Rei, înpiegatD de magistratură, loan Sbiera profesor de Universitate, Vasile Bumbac, profesor de liceti, Nicolae Cehescu, judecător de ocol, Dr. Alois, cavaler de Tabăra mare, proprietar şi

( i) Reşedinţa Metropolitana, cu «emiiumul f i palatul preoţilor, co«tă mai l*>ne de 6 αιίϋόαβ firaneî.

||/advocata, Dr. Iancu, cavaler de Zotta mare proprietar şi H advocatu, George, cavaler de Flondor, mare proprietar şi v primar în comuna Storojineţ, Orest, cavaler Reni de f- Hârşenî, consilier guvernai, Vasile MorariQ, judecător de fV instrucţie, Iacob Clim, ţeran, Emilian Cosub, judecător de Kinstrucţie, loan Cociuschi, primarul urbei Câmpu-lungtî,E loan Şandru, comisar poliţienescti. Aceştî membri ai con·B greşului au aleşii din mijlocul lor câte unti deputata din■ 4 mireni şi 4 preoţi, în urmă, plecară în trăsuri de gală B după şeful ţârei Dl. Barcin Alesani (de naţionalitate Italian),B care a fostQ alesti de Imperatul Austriac ca să funcţionede B ca Comisar la congresul bisericescu. Sub bubuitul tunului B sosi comisarul Imperătescii în trăsura de gală a Metropo- K litulul cu diputaţiunea congresului. Vicarul Metropolitanii B Arcadie GiupercovicI, Archimandrit mitrofor, întempină■ pe guvernatorele ţereî la porta reşedinţei, Eminenţa-Sa Me- K tropolitul era îmbrăcata în mantie de catifea violetă, cu B găitane şi cusături bogate de aura şi cu toiagul în mână B condusa de consilierii consistoriali, Dr. îlarievicl şi Cumo- B roşianu Ί întempină în uşa sale! congresului unde l'a sa- B lutata şi conduşii pâne la scaunul pregătita. Atunci întonă B chorul imnul poporal, iar după aceea, una imnu festivii

I"·. :- compusa de judecătorul de Instrucţie Stefanelli anume peni i tru acestă serbare ; şi la isprăvitul cântărel guvernatoreleB. ţârei deschide congresul prin următorul discursa:

«împuternicit de Cesaro şi Regesca Sa Maiestate prin seri-■ sorea din 19 Iunie a. c., de ComisarU pentru congresul bil l sericesca destinata pentru astă-di, declara că primescQ cu

B multa maî mare bucurie acesta autoritate, şi că uă privescQ I n orl-ce casa de o favore deosebită a alegere! mele; Pentru■ că m’a fosta data în timpul activităţeî mele ca şeful acestei 1 ţeri, şi dorescU de-a vedea realisată cea maî ferbinte do- E finţa a poporaţiuneî orthodocsă din Bucovina 1. (La aceste

| |· Cuvinte i satt data repeţile aplause), maî adăogândts; suntu I c°nvinsa că atâta credincioşi orthodocşil in genere. câtQ şi

1 domnii adunaţi vor privi în adunarea esecutată a congresului JL un0 act noa de graţia şi îngrijirea Maiestaţe'i Sale Împe-

__________m SE RICE SCC · DIN BUCOVINA 4 8 3

4 8 4 DESCHIDEREA CONGRESULUI

riale, pentru binele şi prosperarea biscricet orthodocsc, nu me înduiescQ că înalta adunare va vota dupe facultatea sa constituandă afaceri corespundetore intenţiunelor impera- teştî, cari se asigure bisericeî orthodocse în eternii bine-facerile congresului ce o represintă (aplause prelungite). Cu dorinţa cea mal vie, declam congresul bisericescu, deschisu şi'mî i-au onorea a invita pe Reverendismenul Domnu Metropolitii de a lua preşedenţa, şi de-a începe lucrările congresului».

Dupe acestu discursO, Eminenţa-Sa, Metropolitul ocupă scaunul preşedenţial şi ceti în limba română discursul deschidere!, care se pote lua ca unu capii de operă pentru biserica orthodocsă. Tote fasele discursului erau întemeiate pe canonele bisericeî orthodocse, pe conclusiunele sinodelor ecumenice, pe citatele Sânţilor Părinţi numaî în ceea ce privesce autonomia bisericeî. Eminenţa-Sa desvoltă posi- ţia congresului bisericescO în modti specificii, oratoricii şi formal. Aşa că discursul Eminenţeî-Sele era plin de doctrine teologice, canonice şi istorice.

Discursul se isprăvi cu să trăiască monarchul care a binevoiţii de-a admite acestii congresii. După acesta s’a votatii de onor. cengresfi uă adresă de mulţumire către Imperatii, Apoi se alesără ca verificatori de alegere aî congresului D-nil Dr. M. Lupu, Constantin Popovicî, Emil Cosub, Di- mitrie Onciul, Vasile Bumbac, Isidor Martinovicî, Nicolae Cehoschi, şi loan Hominca.

Iar Româniî Bocovinenl şioptiau ferice de 3 ori de dulcea şi scumpa Bucovină, pentru că a bine-cuventat’o Dumnedeu cu unti Archipăstoriti inteligenţii, nobil şi adeveratu român. Aşa dar cu deschiderea congresului limba românescă a devenitei limba parlamentare, cu acesta însă va câştiga Bucovina un prestigiu înalt şi un progres bine-făcetor. Clerul orthodocsO al Bucovinei care posedă studii Universitare theologice, va lucra fără preget împreună cu aristocraţia română şi cu notabili sei naţionalii pentru a deveni în viitorii unti puncta de sprejintl al orthodocsismulul în genere şi al Românismului în parte.

b i s e r i c e s c î ! d in iju c o v in a 485

I Se ştie că doue generaţiunl trecură de cândii s'a lucraţii necontenitei pentru realisarea congresului bisericescă. Dăm l a u d ă bunului şi nobilului Archipăstoriti pentru că a ştiutu prin cultura si ştiinţa lui înaltă de-a câştiga graţia monar- culul, şi de-a realiza ast-feltl cea maî înfocată dorinţă a turmei s61e credinciose; Iar umbrelor Alecu Docsachi, şi George Hormuzachi, cari multu s’au sacrificaţii pentru realisarea 'autonomiei bisericescî, şi cărora nu le-a fosta data a vedea [visul şi tendinţa lor realisată, * Fie-le ţărână uşoră şi memoria bine-cuventată.»Ι Iar pentru ceî aleşî membri aî acestuî congresd biseri- fcescCi, ne permitemu a dice, să lucrede în unire şi frăţie |spfe binele patriei şi al bisericeî, ca să’l bine-cuvintede ce- iriul, şi să-ϊ respecteze generaţiunile viitore, pentru că sunt fee! ce aţi păşitil Întâia-şî dată sala cea spledită de mar- Inaură, şi aii ocupaţii ceî d’ânteiu băncile acestui perlament ibisericescil şi naţional. Lucreze dar fără pregeta şi cu suc- teesti pentru prosperarea Sântei Biserici orthodocse şi a na- Iţiuneî Române de aceiaşi credinţă, ca să fie remunerate prin eî ostenelele părinţilor carî s au luptattk multe decenii [pentru ajungerea acestui scopti măreţu.I Dea Domnul, ca acestil actii importantei, să aibă durată infinită spre întărirea şi prosperarea orthodocsismului în

EBucovina.C. Canilli.

UMiUSTTT F E ST IV UU UESCH1DEREA PRIMULUÎ CONGRESC BISERICESCC GR. OR. DIN

BUCOVINA.

Cântatfi de membrii aocietăţel musicale Armonia, d’impreuna cu Teologii orth. din Cernăuţi.

Cu p ie ta te cred in cio şi G enunchii sâ 'l pltcămu,Şi sân te r u g i la Dţmncţfev Cu to ţ i i să 'nalţani :

ΙΜ Ν ϋ FESTIVC

Ca g en t i l i s f i i lum ină torii Din c e r u r i purceţfendU ,S c lum ineze-a l n o ş t r i f r a ţ i Ş i in im ă f i gând ii.

C ăcî ia tă αφ ϊ rca lisa tii Cu lup tă f i nevoi,Unii v is it v isa ta ch ia r d e p ă r in ţ i Ş i ’m b ră ţifa lu d e n o i Şi-acum ch iantă b iserica Cu g la s u l seti d u io ş ii ;La sfa tii cr e ftin ii, d e m ulţii d o r ita P op o ru l cred in cio ş ii.

D ec î sân te r u g i la D um nezeu S e red icăm în ch o ru :Ca să u n is e -a l n o s tru gâ n d ii,S i a ibă lu c r u l sp oriu .Ş i s fa tu l b in e-cuvcn ta tu D e ’n a ltu l c r ea to r i i i,S ă f i e bunii f i d e f o lo sa,La ţ e r a f i p op o ra .

T . V. Stefauelli.

a l d o u i l e a DISCURSCcontra

Adversarilor vieţeî monasticeAL SÂNTULUI IOAN CHRISOSTOM

Compusă în anul 375 seu 376 în vremea imperatorilor Valens, Gra- ţianu şi Yalentmianu I.

T R A D U C Ţ IU N E D E PROTOSINGIîELl'L GHERASIM SAFDUN

CĂ TRE U Ntr T A T Ă NECREDINCIOŞI?

1. Fără îndoinţă, este prea de ajunsti ceea-ce arătarămil pentru a inspira spaima şi grdza, şi cu dreptate pote avem să aducenul aici cuvântul Profetului: „Cerul, de priveliştea acesta, s’a înspăimântatn, şi o groză profundei a umpluta pămentul. Spaima şi gr<5za s’afl .răspândită pre pămentiiK. Ierem., Π, 1 2 ; V. 30. D0ră iacă o împrejurare ancă şi mai gravă : nu suntu numai streinii şi persdnele pre caii nici o legătură de rudenie nu ’i unescii cu credincioşii preveniţi în favdrea singurătăţii carî arată acostă culpabilă indignaţiime; ci âns6-şi rudeniele şi cei de aprope aî acestor credincioşi se pomescii cu mâniă din acostă causă. Suntu cu t<5te acestea,o şciti, mulţi <5menî cari nu g'ăsescu acestă purtare a rude- melorti prea surprindetdre, ceea-ce ’i irită, dicu ei, este cândii v6dii omenî cari nu sântu nici rude, nici vecini, nici amici noilorii adepţi aî filosofieî monastice, <5men! cari n’au avută •‘elaţiunî cu dânşii şi cari le suntu cu totul necunoscuţi, uiauifestândii acelaşî sentimentii, arătându mai multă durere

câtfl însăşi rudele, combătându şi acusândii pre fiiţa pre propagatorii acestei doctrine. Pre mine, tocmai contrariul ®ete care mă înspăimântă; ca <5meni strfiini de orl-ce legătura

de araiciţiă sail de protecţiune sa sufere pentru binele ce se întâmplă altuia nu este în ochii mei, întru acesta, nimica de câtii totit ce pare a fi mal adevăraţii : pe de o parte invidia care ’î rode, pe de alta, convicţiunea căpătată din perversitatea lor, eonvincţiime tristă şi deplorabilă, este adevăraţii, derfi reală, că perderea apr<5peluî le va da fericirea, îinexplicit lucruhl în privinţa acostă. D£ră ca aceea chianl care ’î aii născuţii, care ’î aii crescutO, care în tote dilele le doreart maî multă fericire de câtu lor înşi-le, care se inspiră de acostă dorinţă în tdte sacrificiele şi în tx5te faptele lor, plecân- du-se unul fel de beţiă, să’şî schimbe de o dată disposiţiunele şi să se întristeze vgdându pre copiii lor dedându-se cultului inţelpciuneî, ăti ce încurcă t<$te ideile mele; iacă pentru mine semnul cehi mai siguru al decadenţei profunde la care amu ajiinsu. Nimeni nu νδ p<5te dice ca asemenea exemplu să se fi presentatit în timpurile carî ne-au precedattt, nici chiar în timpurile în cari er<5rea domnia ca suverană. Se p<5te cita unu faptii, unul singurii, care se apropie de acesta ; şi încă acestu faptii nu se produse de câtii într’unii oraşu al Greciei în preda tiraniei. Atunci nu erau părinţii, ci usurpătoril, car1 se făcuse stăpâni preste fortereţă ; nu erau nici toţi acel tirani, ci cel mal neruşinaţii dintre dânşii care, chiemându pre Socrate, I dete de ştire ca să renunţe la învăţământul filo- sofiel. Este unu tiranii, o repetu, unu tiranii necredincioşii şi barbarii, care nu ’şl propunea de câtii ruina Statului, care ’şl afla desfătările βέΐβ în suferinţele altuia, care scia ftirte bine că celu mal bunii mijlocii de a distrage o republică, era de a introduce într’ensa unu asemenea regimii ; este unu tiranii acela, dicu, care îndrăsni să dea acestii ordinu revoltătorii. Şi aici credincioşii, care locuescu în oraşe admirabil civilisate, carî se interesădă viii de copiii lor, şi uită de eî penă în câtii să ţină limbagiul pre care unu. tiranii Ί ţinea unor apăsaţi! Aii nu este purtarea lor mal suprindetdre de câtii a străinilor de cari ne ocupamii adinôrî ?

Pentru acesta voiii lăsa la o parte pre aceşti din urmă, spre a mă adresa cu blândeţe şi buna-voinţă cea mal mare părinţilor cari se ostenescu a asigura fericirea copiilor lor, βόύ

CONTRA ADVERSARILOR VIEŢEÎ MONASTICE

mal bine cart arii trebui să se ostenişcă întru acesta şi cari na o facil, fi voiii ruga maî ânteiti de a nu găsi rău că pretinde cine-va a cundsce mal bine de câtii nu cunoscti eî ănşiî, lu- cnirile cele maî avantagi<5se pentru copiii lor. Nu este destul, într’adevării, a fi tată pentru a înv6ţa pre copil adevS- ratele condiţiunl ale fericireî. Paternitatea este unii isvoni abundente de iubire ; dără pentru a cundsce ceearce este mai folositor copilului, trebuesce ce-va maî multa de câta paternitatea şi de câta iubirea. Dăcă nu ar fi aşa, nimenea nu ani vedea atâta de bine ca tatăl ceea-ce ar conveni maî bine copilului sea, pentru că nimenea nu ar fi capabila de a ’la iubi maî multa de câta elu. Dar, este o sciinţă pre care părinţii, prin propria lor purtare, declară pe faţă că nu o posedă căcî eî daa învăţături copiilor lor, eî îî în credinţădă îngrijirilor guvernorilor ; eî se înconjură de o mulţime de sfiituri când e vorba de a alege pentru dânşii o cale definitivă. Să nu se irite dără contra nostră, dăcă pretindemil a cunosee inaî bine de câta eî ceea-ce convine copiilor lor. D^ră d£că nu voma da în sprijinul acestei pretenţiunl probe otărâtdre, atunci da să ne acuse de aroganţă, să ne califice de coruptotî şi inimici udpreste me&ur<t ai oatureî omenesc!. l

2. Cum să punemu acesta puncta în lumină ? Cum să deo- ί. sebima pre acela care înţelege interesele adevărate despre j; care e vorba de acela care, deşi pare eă le înţelege, rămâne γîntr’o ignoranţă complectă ? lift vom distinge obligâudu ra-

1 ţiunile şi de o parte şi de alta să viă de faţă, ca dom luptători rivali în arenă, supunându-le unu! examen» rigurosu şi

| chiemându spre a pronunţa asupra ajesultatelor lacesbuî exa- ; men judecători aaecoiuptibilî. Dar, legile ihpfcă, ©erfi casăkăm pre unft tată chreştinu şi cu dânsul să mcepemft lupta; 6câ a

Lce eerft ele şi nimica mai multu. „Pentru ce, di cea Sântul \\.: âiJ) aşa judeca pre ceî ce suntu afară din Biserică ?"· I. Co- nnt·) V, 12. Dăra fiindâ-că se întâmplă adesea ca multe din ;upersonele oe ee atragil în calea cerului să aparţină unor pă- ţenţl necredincioşi, deşi legile luptei ne dispensed·! de a ne

l Ua hiptă, cu aceştia, totuşi noi nu me vom lăsa dc a nu ne I Preseiita voioşi şi cu t0ta inima înaintea lor. Si deaDumawJeu

rw

4 9 0 AL DOUILEA DISCURS^

ca să nu avemii. de a face de câtu cu aceşti din urmă! Acesta datorie, fără îndoinţfi, nu va fi lipsita» de dificultăţi şi de pe- dici. „Omul animal nu înţelege lucrurile Spiritului; căci ele nu suntu în ochii lui de câtu nebunia. “ I. Corint. I, 14. Noi ue-am asemăna unui omu care ar voi să facă pre alţii ca să iubăscă o împerăţie a cărei existenţă ar fi pusă la îndoălă. Şi cu tote acestea, cu tdte limitele strâmte impuse în acestti casă discursului meu, aşi preferi f<5rte mulţii să nu am de a combate de câtu pre aceşti necredincioşi. Raţiunile proprii de a triumfa contra resistenţei celui credincioşii de sigurii nu ne lipşescu ; d£ră dulcea confienţă ce numărul lor ’mi inspiră este întunecată prin ruşinea de care mg simţu pătrunşii. Ro- şescu, într’adeverii, v6dându-me obligaţii de a îndrepta silinţele mele contra chreştinilor, în locu de a le îndrepta contra inimicilor credinţei mele ; şi me temu ca nămurile să nu useê în contra mea de acostă armă, singură pre care le o laşii. Afară de acostă parte slabă, victoria ne va fi plăcută cu ajutorul harului lui Dumnedeu. Şi chiar d£că unu necredincioşii ar voi să fie de bună credinţă, noi ’l am inspira curendii, nu numai dragostea către acestu felu de viăţă, ci încă şi dorinţa de a îmbrăţişa dogmele care ’l formeză fundamentul. Departe de a me coprinde frica la vedcraa acestei lupte, eu, tocmai dupe ce voi fi lăsatu adversariulul meu şansele cele mai favorabile, mS voiu face forte de a Ί birui.

Tatăl către care am să mă adrese^ este d#ă, îmi inchipuesc, unu Păgânu; elti va fi, mai mulţii, avutu şi onoraţii între toţi, înconjuraţii de o putere considerabilă; elu va posede bogate domenii, numerdse edificii, talenţl de aur în abundenţă. Să ’l acordămti încă uă patrie celebră, unu neam ilustru. El nu va avea de câtu unu singurii copil, fără speranţă de a mal avea altul; ast-felu în câtu asupra acestui nit unicii vor fi concentrate t<5te afecţiunile săle. Acelaşi copilă va da cele mai mari speranţe ; orl-cine se va aştepta să lă vadă urcându-ee cu repeziciune la culmea putere!, întrecând pre tatăl seu în strălucire, şi bucurându-se mal mulţii încă si de câtîi elu de tdte dulceţile vieţel. Pre cându fie-care se nutresce de aceste speranţe legitime, unu clireştimi se pre'

CONTRA ADVERSARILOR VIEŢEÎ MONASTICE

enta, şi? după ce vorbiţii acestui tânără despre filosofia α flti convinge ca sa despreţiiescâ tdte aceste măriri, sa îm

brace o haină prdstă, sil părăsâscă oraşul, să se retragă în niiintr, şi acolo sa plantele, să ude, să scdţă apă, cu unii cu- vântil să îmbrăţişede t<5te amănuntele vieţeî singuratece, ori câtă de nimica, şi ori câtii de prdste s’ar părea ele. Pentru acesta elii va umbla de acum cu picdrele grile, se va culca pre blana (scârdura) g<51ă; tânără, frumoşii, îndestulată pene aci de onorări şi de delicii, legănaţii de unu măreţii viitorii, el va deveni slabii, galbenii, şi se va acoperi cu o haină mai ordinar de cât aceea a propriilor lui servitori. Facem noî ast-fel partea in destul de frum<5să acusatorelui nostru ? Lăsămfi noi adversariului nostru arme din de ajunsă ? Dâcă acestea nu suntii destule, noi suntem dispuşi să ’i mal acordăm încă şi alte avantagie.

Să mergemu dâră mai departe, şi să presupunemu pre tatăl punendu în mişcare t<5te şurupurile pentru a clătina oţărî - rea fiului seu, dâră în zadar. Asemenea unui edificiu clădită pre pâtra, care înfruntă fără habant vânturile si valurile, copilul remâne neclătită. Atuncî isbucnescă planşetele, resună bocirile, cari aprindă în contra ndstră o indignaţiune generală. Arătându-şi plângerile sâle mulţimei, nefericitul totă nu încetâză de a striga: Vedeţi pre acestă copilă prea iubită, Ί-am crescuţii cu preţul repausului vieţeî mele, cu preţul tuturor sacrificielor ce p<5te costa educaţiunea copiilor. Nutriamă speranţele cele maî frumdse, îmulţâmă recomandaţiunile mele pre lângă învăţătură ; nu ’mi părea ren de nici o cheltuială; nu negligeamii nici unulu din lucrurile capabili de a orna spiritul şi corpul seu, pentru ca să nu fiă elu inferiorii nici unuia din strămoşii lui şi pentru ca să eclipsele renumele lor. Elii era unica mângâiere ce avâmă pentru bătrâneţea niea. Deja mă gândiamu ca să ’î alegă o soţie, me gândiamu la căsătoria sa, la funcţiunile sâle, la puterea cu care era să fie investită. Dâră de-o dată trăsnetul isbucnesce, tempesta 8e ridică dintr’unti punctă necunoscuta ală orizontului, şi c**4^ndă pre acâstă frumdsă corabie încărcată de avuţie, in Momentul cândă ea ajungea la sfârşitul drumului sfiii, cându

ăa1.i-ute

4 9 2 AT. DO ITLEA DISCURSO

trecuse imensul Ocean, şi cându uuQ. vântu favorabilii umfla pândele s61e, elfi o sfărâmă în faţa chiar a portului, con- damnândil p<5te prin acestti des astm pre posesorul atâtonl avuţii, nu numai la cea mal de pre urmă sărăcia, ci la mortea cea mal tristă şi cea mal funestă. Da, ast-felu este sorta mea. Niece proşti şi blestemaţi înşelători, căci noi nu vom face o crimă din aceste espresiunl, nisce preoţi şi bletemaţi înşelători, va urma elu, ’ml aii răpitit pre acestil fiii asupra căruia se întemeiaii atâtea speranţe, pre acestti fiu sprijinul viitorii al betrâneţelor mele. Ca nisce adevăraţi tâlhari, el Ί-aii duşii în peşterile lor, şi prin descântecele lor, au aruncate asupra lui unti farmecu atâtu de putinţe în câtu ’l-ar place mal bine să înfrunte ferul, focul, animalele feroce şi ori-ce alţii pericol, de câtii să reviă la fericirea sa de altă dată. Ceea-ce e şi mal deplorabile încă, este că după ce Ί au înşelaţii, aceşti miserabill pretindii că apreţiaclă mal bine chiar de câtu mine adevăratele interese ale fiului meu. Pentru mine, acum, totul este pustiii, casele mele ca şi domeniele mele. Cultivatorii terenelor mele, robii mei suntti toţi pr<?dă confusiunel şi întristărel. Nefericirea mea este pentru inimicii mei unti subiecţii de triumfil, şi unu subiecţii de doliil pentru amicii mei. Singura cugetare care afla locii în spiritul meu este de a da focii la totu ce ’ml aparţine, caselor şi do- menielor mele, boilor mei şi oilor mele. Ce folosii voiu trage dintr’ânsele cândii acela pentru care aceste bunuri erati destinate, este departe de mine, într’unii felii de robie, şi dedaţii la nişce grdznici barbari, unei aserviri mal crude de câtii mdrtea ? Toţi robii mei au trebuita eă se îmbrace în vestminte de doliu şi se presare cenuşe pre capul lor; coruri de femei s’a ii formaţii din ordinul meu pentru ca să Iii plângă cu mal

: multă întristare de cum nu Ί-ar fi plânsu d^că ar fi muritu. Ierta ţi-mă d că amil făcuţii aşa, căci doliul actualii mg sfaşiîi maî cumpliţii de câtu unu adevăraţii doliii. Lumina dile! ’ml este spre povară, raclele sdrelul supără ochii mei, cândii spiritul med '*[ înfitţLşddă p re acestil nefericiţii copil în noua sa condiţiune, cându Ί νέψϋ îmbrăcaţii cu haine mai murdare de câta ale ce lo r mai de p re urmă cultivatori şi ocupaţii cu

CONTRA ADVERSELOR VlfcTKÎ MONASTICE 493

lucrări desonorat<5re. Cândii, afară de acesta. îmi inchipuescii că scopul seu este irevocabile, oh! atunci, nu ’mi mai potu stăpâni turburarea şi durerea.

3. Vorbindă astu-felu, el se tăvăleşte la picidrele ascultătorilor seî, îşi mânjescă faţa cu pulbere, imploră ajutorulii tutor acelora cari îl înconjucă, şi ’şi smulge perul albii alu capului seii. Credit câ n’amă tăgăduitil nimica inamicului nostru, din totii ceea ce este capabilii de a aprinde mâniea spectatorilor, şi de a’l face sa condamne pre autorii unei asemenea opere. D6ca amil împrumutată necredinciosului unti limbagiu de o atare violenţa, acesta amil făcut-o ca, triumfândil cu graţia luî Dumnezeu asupra acestei antipatii, ast-fel motivata, s;î sdrobimu orî-ce obiecţiime de felul acesta. Prin aceea că vom li biruită pre unu omu care aduce tote plângerele s le contra ii<5strâ, acela care n’ar putea să aducă unu aşa de mare nu· mSnl, şi nu este posibilii ca aceste plângeri să fie tote reunite, acela, dicu va fi siliţii să ne cedede victoria. Eacă dar care vonl putea fi plângerile, şi să le desvoltămii d că voiţi şi îual multti; £că dar care voni fi plângerile adversarului nostru. Din parte’mî, voiu ruga pre judecători de a nu se grăbi cu mila în fav<5rea acestui betrânii, ai de a aştepta sa li Ί arata, plângândă, nu unti fiu isbitu de rele, ci unu fiii copleşita de

| bunurile cele mai preţiose şi tari în câtu este imposibilă de a afla altele mat bune. Să Ί judece atunci demnii de milă şi de

| compătimire, din causa neştiinţei in care este despre fericirea I copilului seu, neştiinţa cu atâtil mai nevindecabila cu câtu se

plânge asupra sort,el s0le, ca şi cum elu ar fi osândită la ne- i fericirea cea maî îngroc it(5re.

Care va fi punctul de plecare al răspunsului nostru ? Va fi [ acele bunuri şi acele avuţii care formdză subiectul prin- I cipalti al lamentaţiunilor părinteşti, pentru că nimica na L pare maî deplorabil de câtă de a vedea pre copiii de familie t imbrăţuşindu acestă felă de vi£ţă ? Eî bine, v6 întreba care

este acela pre care Ί declarămă noi fericiţii şi vrednică de i 'nvidiată : acela care resimte aprinderele unei sete continue,’ Care, maî nainte cliiară de ar fi golită prima sa cupa, reclamă i pre a doua, fără să se opr0scă de a reîncepe totu -una

494 A L DOUILEA DISCURSft

n acelaşi cliipu ; sau acela cai*e, maî pre susti de acesta necesitate fiindti, nu încarcă nici-o-dată chinuirea setei şi nici trebuinţa de a o stinge in acestu modu ? Ore cel d’ântâiu nu se asdmănă unui bolnavă în prăda frigurilor, şi neaflândfi în abundenţa recoririlor cu ce sa ’şi potolăssă căldurile ; in vreme ce celii de al douilease bucură de libertatea şi de sănătatea cea adevărată, şi atinge o condiţiune superidră con- ditiunei omenesci ? Inchipuiţi-vă doui omeni, unul cuprinşii de o iubire violentă, pentru o femeiă, şi ne trăgendu din sa turarea dorinţelor săle de câtu o nouă înflăcărare a simţurilor săle; cel-l’altu, din contra, scăpaţii de acostă turiă. şi netemându-se de dânsa nici chiar în visu : pre care din doui îl vom socoti noi fericiţii şi demnii de invidiaţii ? Nu pre cel din urmă ? Pre care Ί vom privi noî ca nefericit şi miserabilii ? Aii nu pre acela pre care ’lu stăpânesce acostă patimă ne- stingibilă, şi cu atâtu mai pretenţidsă cu câtti cine-va se silesce mai mul tu de a o satieface ? Dăcă. lângă aceste înpreju- rări întristătdre, acestu nefericiţii, adauge nebunia de a se glorifica cu b<51a sa, de a refusa vindecarea eî, de a plânge pre aceia cari nu se asemănă luî nici cum întru acesta; prin aceea chiar că, fiindti în prăda uneî b<51e teribili, nu ’şi cundsce starea sea, refusă de a’l aduce remediu, şi deplânge ori-ce condiţiune care nu este ca a luî, elu nu va fi de câtu şi mai vrednicii de compătimire şi de milă.

Sâ aplicămil acostă măsură la iubirea de avuţiî, şi vom vedea unde este fericirea, unde este nefericirea. Iubirea de avuţii este o patimă încă şi mal violentă şi mai apropiată de nebuniă de câtu iubirea sensuaiă. Pentru acăsta ea pote deveni isvorul unor mai mari munci, nu pentru că ne dă unor

, focuri mai ardetdre, ci pentru că nici o consideraţiune nu o ar putea potoli, şi tot-o-dată se inprotivesce la ori-ce consideraţiune. Iubitorii de plăceri şi neinfrânaţil îşi vor găsi mai de grabă saturarea în urma plăcere! de cât persanele în prăda furiei a r pelor. Cuvântul pentru care stăruescu puţin asupra acestui din urmă pucttt, este pentru câ esperienţa nu ni Ί dă la luminii de câta cu timpul; şi cu tdte acestea ne este lesne de a semnala înprejiuml nostru pustiiri numerdse, de a le acestei mă-

laclii. Aşa dar, voîii continua, tu plângi pre copilul teii pentru că s’a scapată de acesta furie, pentru cil nu este atinsă de acesta nebunie, pentru câ nu este stăpânită de acisti patimă nevindecabilă, pentru câ nu are sâ mai dea pieptă cu aceste lupte, eă susţină acestti resbel. Tu ’mi respuudî câ elu nu ar fi avutti eă încerce nimica de asemenea, câ elu nu ar fi doriţii nimica mal multă, şi câ Iul 'l ar fi fostă de a- jtmsă de a se bucura de bunurile pre cari le poseda. Din nefericire tu ţii unti limbagiă pre care, ca sâ dică a a. Ί contrazice formal natura. Cu tdte acestea, fie, îl acordă; el nu ar fi voită să adauge nimica la averea sa, elă nu s’ar fi molipsită de spiritul lacomei poftiri. Ens6, iţi voiă proba câ elă se bucură de plăceri mal durabili şi de o fericire mai profundă. Care situaţiune trebue să ne parâ mai plăcută, si- tuaţiunca unui omu obligată de a se ocupa de bunuri imense, sclavă al grijilor nedespărţite de o asemenea supraveghiare, în frica continuă că va perde o parte din ceea-ce poseda, s£ă aituaţiunea unui omu descărcată de tote aceste legături ? Cel d’ânteiu, nu o tăgăduescă, nu va aspira, de a se împovăra cu sarcina altuia ; d£ră nu ar fi de preferită pentru elă ca sâ fiă scăpatu de propria sa sarcinâ? Ingenere se scie că a se mulţămi cu puţină este ună nepreţuită avantagiă; prin urmare, a se rădica mai pre susă de ori-ce felu de trebuinţă, va fi o fericire ancă şi mal înaltă. Unu individă care na simţită nici boldurile necumpâtârei nici pre ale voluptăţel, spre a reveni la comparaţiunile preceding, la care nimica nu se opune, acela, este învederată, câ este mai fericită de câtu personele turburate fără încetare de una seu alta din aceste patimi, şi chiar de câtă personele cari după ce aă fost momentană turburate, şi aă satisfăcută dorinţele poftei lor, pentru că el n’a suferită şi na cunoscută prin experienţa sa acostă tristă necesitate. Te voiu mai întreba âncă d£că, avândtt eă alegi între culmea avuţiei şi intre o condiţiune în care vei fi cu totul scutită de relele cari suntu legate de dânsa, nu vel preferi de mii de ori acestă din urma P&rte, aedstă condiţiune în care nu vei avea sa te temi nici de invidiă, nici de calomnia, nici de turburau, s&i de oil-ce

496 A L D O IIL E A DISCI RSI?

altă preocupaţiune de aeemenea natură ? Decî, d^că ’ţi arătii ca fiul tSfi se bucură de tdte aceste avantagiî, şi de avantao-ft ancă si maî mari, veî pune tu unii capet plângerilor tăie a m a re '? Şi mal ânteul, cum că elfi este scăpaţii de griji şi de alte rele nedespărţite de avuţii, tu nu vel putea să contestezî: şi clar este inutil de a ne maî întinde asupra acestui punctfi. Tu aî voi atunci să scil cum se face că fiul teii este mal avuţii de câtii tine, cu tote imensele tale avuţii. Tocmai la acesta ’ţi vom răspunde, probându-ţl că, dăcă te-al compara cu fiu] teu, al vedea că extrema sărăcia la care Ί creÎ condamnata este partea ta.

4. Şi să nu te gândescl că facil alusiune la bunurile caii ni suntii păstrate în cerurî, şi la lucrurile carî ne aşteptă la eşirea din acostă viăţă. Lucrurile pre cari le avenul, întru câtu-va, supt mână, vor servi de fiindamentfi demonstra- ţiunel mele. Tu nu eşti stăpânii de câtu preste avuţiele a că- rorfi grămadă form^dă averea ta : acestu copil este stăpânii alfi universului întregii. Te îndoiesc! de acdsta? El bine, aidemfi să ’lfi găsimii, să obţinemtt de la elfi ca să se cobdre din munte, său mal bine să română acolo, şi de acolo, să c£ră unuia dintre credincioşi de asemenea destinsfi prin pietatea şi avera sa, ca să ’! trămite suma ce ’ţi va plăcea să fixed!; ce dicfi ? elfi nu va consimţi nici-o-dată ca să o primăscâ pentru sine ânsu-şî; sâ ’! cdră atuncî ca să dea acostă sumă unul omfi ce se afla în lipsă, şi vel vedea pre acestfi avuţii chreştinu punendft mal multă grabă întru a i se supune şi a respunde aşteptărel s£le, de cum nu a,r pune unul din intendenţe! săi spre a i se supune lui-ensuş!. Cândii elfi ordonă unuia din intendenţei sei ca să dea dre-care sumă de bani, acesta o face cu neplăcere şi cu părere de rău. Elfi, din contră, cândii nu recurge cine-va la liberalitatea sa, se teme chiar prin acesta ca sâ nu se fi făcuţii culpabilii de vre-o ofensă. Jm! va fi uşorii de a ’ţi arăta unu mare numării de solitari, nu dintre ceî ma! recomandabili, ci chiar dintre ceî mai obscuri, dotaţi cu acesta putere. Câtii despre tine, n’afi de câtu sâ abusede de încrederea ta intendenţi tăi, şi gre- şalele lor vor fi de ajunsii pentru a te reduce la sărăcia: nu

CONTRA AD VERSELO R VIEŢEÎ MONASTICE

se mai g-ăsesce altă pers<5nă de l a care să poţi reclama averea ta perdută. D6ră iiiil teii nu are a se teme de o asemenea supCrare. Chreştinul către care se adreseză, cădut’a în sărăcia ? Elii se intiîrce către unu altul. Acesta sufere aceea-şi s6rte ? Elii recurge la unu alu treilea : vel vedea mai de grabă isv<5rele secate, de câtii rugăciunea fiului teii,să remână deşartă. D£că tu aî profesia aceeaşi religiune cu noi. ţi-aşti istorisi în privinţa acesta anecdote numerose şi însemnate. Dar, cu t<5te că profesedi idolatria, exemplele trase din religiunea ta nu ’mi vor lipsi.

Ascultă limbagiul ce Platone pune in gura lui Criton vorbindu luî Socrate : „Averea mea este ttftă a ta, şi ea este, mi se pare, în destul de mare. D£câ, din causa interesului ce ’mî porţi, credi convenabile ca sâ nu usedi de densa, os- peţiî noştri pre cari îl vedi aci suntii gata a 'ţi oferi ceea-ce posedu. Simmias Tebanul a adusu in acesta intenţiune o mare sumă de bani. Cebes este în aceea-şi disposiţiune, precum şi alţii mulţi. Prin urmare, nu te teme de nimica din partea acesta, precum ’ţî spuneam adindorî, şi gândesce-te a ’ţî asigura scăparea ta. Cuvintele tele înaintea judecătorilor să nu fie pentru tine, unti obstacol. Ν’aveai, cliceai tu, asîlu unde să te refugiedî. In ori-ce parte ’ţi vei dirige paşii tei, vei fi primiţii de adevăraţi amici. Decă vrei să mergi în Te- salia, se află acolo mulţi dintre ospeţii mei cari vor fi fericiţi de a te primi, şi cart vor veghia pentru siguranţa ta ast-felu în câtu nu vel avea nimica de doritu“. Plat. Crit. 45.

De sigurii, promisiuni de felul acesta suntu forte seducâ- t<5re, d£râ ele se aclres6dă mai alesu omului captivatu de bunurile acestei lumi. D£câ noi amil cerceta sâ aflănra despre avuţii de o mal nobilă natură, pote câ tu ai urmări cu greu discursul nostru. Ori-cum ar fi, judecătorii înaintea cărora se ρΐβάέφι acostă causă certi ca noi sâ nu pâdimii cu desăvârşire tăcerea. Tesaurele virtuţn suntii atâtu de pxeţiose, atâtit de amabili, atâtii de doribili, faţă cu tesaiu'cle dc aici de joşii, în câtii acela care le posedă nu ar consimţi nici-o- dâtă să le dea pre pămentul întregii, (le s ar transforma elu în aurii, cu iluviele, cu mările şi cu munţii. Ah ! d£câ luciul

4

AL DOl’ lLEA DISCL'RSC

altă preocupaţiune de asemenea natură ? Deci, cMcă ’ţî arătti ca fiul teii se bucura de tote aceste avantagiî, si de avantag'iî âncă si mai mari, vei pune tu unu capSt plângerilor t<51e amare ? Şi mai ântâiu, cum că elu este scăpatu de griji şi de alte rele nedespărţite de avuţii, tu nu vei putea să contestezl: şi dar este inutil de a ne mal întinde asupra acestui punctii. Tu aî voi atunci să seii cum se face că fiul teu este maî avuţii de câtu tine, cu t<5te imensele tale avuţii. Tocmai la acesta ’ţî vom respunde, probându-ţi că, d^că te-aî compara cu fiul teii, aî vedea câ extrema sărăciă la care Ί credî condamnaţii este partea ta.

4. Şi să nu te gândesc! câ facti alusiune la bunurile cari ni suntu pîistrate în ceruri, şi la lucrurile cari ne aştdptă la eşirea din acostă vi£ţă. Lucrurile pre cari le avemii, întru câtU-va, supt mână, vor servi de fundamentă demonstra- ţiuneî mele. Tu nu eşti stăpânii de câtu preste avuţiele a că- rorii grămadă ίοπηέφι averea ta : acestii copil este stăpânii alii universului întregii. Te îndoiescî de acesta ? E î bine, aidemii să Ίΰ găsimfl, să obţinemti de la elu ca să se cobdre din munte, s6u maî bine sâ remână acolo, şi de acolo, să câ n i unuia dintre credincioşi de asemenea destinsfl prin pietatea si avera sa, ca să ’î trâmite suma ce ’ţî va plăcea sâ fixedi; ce dicu ? elu nu va consimţi nicî-o-dată ca să o prim^scă penfeni sine ensu-şî; sâ ’î c£ră atunci ca sâ dea acostă sumă unui omii ce se afla in lipsă, şi vei vedea pre acestti avutu chrestinii punendu mai multă grabă întru a i se supune şi a respunde aşteptâreî s£le, de cum nu ar pune unul din intendenţei săi spre a i se supune lui-ensuşi. Cându elu ordonă unuia din intendenţei seî ca să dea <5re-care sumă de bani, acesta o face cu neplăcere şi cu părere de rSu. Elu, din contră, cândii nu recurge cine-va la liberalitatea sa, se teme chiar prin acesta ca să nu se fi focutu culpabilU de vre-o ofensă. Imî va fi uşorii de a ’ţi arăta unu mare nnmSriÎ de solitari, nu dintre cei mai recomandabili, ci chiar dintre ceî mai obscuri, dotaţi cu acesta putere. Câtu despre tine, n’au d e câtii să abusede de încrederea ta intendenţi: tăi, şi greoaiele lo r v o r fi d e ajunsii pentru a te reduce la sărăciă : nu

CONTRA ADVERSEI .Ok VIEŢEl Mi)NASTICE

se niiii g-ăsesoe altă persdnă de la care sâ poţi reclama averea ta perdutii. D<?ni fiul teii nu are a ne teme de o asemenea BupCraie. Chreştinul către care se adres6 ză, e.ulut’a în sărăcia? Elfi se întdree către umi altul. Acesta sufere aceea-şi sdrte ? Elii recurge la unu al fi treilea: vel vedea mal de grabă isvdrele secate, de câtii rugăciunea fiului teii,să remânâ deşartă. D£câ tu ai profesia aceeaşi religiune cu noi. ţi-aşii istoriei în privinţa. acesta anecdote numerose şi însemnate. Dar, cu tdte câ profesedl idolatria, exemplele trase din religiunea ta nu ’mi vor lipsi.

Ascultă limbagiul ce Platone pune în gura lui Criton vorbindii luî Socrate : „Averea mea este tdtâ a ta, şi ea este, mi se pare, în destul de mare. Decâ, din causa interesului ce ’mi porţi, credi convenabile ca să nu usedi de densa, ds- peţii noştri pre cari îi vecii aci suntu gata a ’ţi oferi ceea-ce posedii. Simmias Tebanul a adusil in acestă intenţiune o mare sumă de bani. Cebes este in aceea-şi disposiţiune, precum şi alţii mulţi. Prin urmare, nu te teme de nimica din partea acesta, precum ’ţî spuneam adin£ori, şi gândesce-te a ’ţi asigura scăparea ta. Cuvintele tele înaintea judecătorilor să mi fie pentru tine, unu obstacol. Ν’aveai, (liceal tu. asilii unde sâ te refugieri. In ori-ce parte ’ţi vei dirige paşii tei, vei fi primiţii de adevăraţi amici. D6 că vrei sâ mergi in Te- salia, se află acolo mulţi dintre dspeţii mei cari vor fi fericiţi de a te primi, şi cari vor veghia pentru siguranţa ta ast-felu în câtu nu vei avea nimica de dorita“. Plat. Crit. 45.

De sigurii, promisiuni de felul acesta suntu forte seducâ- tdre, d£râ ele se adresddă mai aleşii omului captivată de bunurile acestei lumi. Ddcă noi amil cerceta sâ aflâmti despre avuţii de o mai nobilă natură, pdte că tu ai urmări cu greii discursul nostru. Ori-cum ar fi, judecătorii înaintea cărora sc ρΐβάέψί, acostă causâ cerii ca noi să nu păclimii cu desăvârşire tăcerea. Tesaurele virtuţii suntu atâtn de preţiose, atâtii de amabili, atâtil de doribili, faţă cu tesaurele de aici de josu, în câtii acela care le posedă nu ar consimţi nici-o- dâtă sâ le dea pre pământul întregii, de s’ar transforma elu în aurii, cu fluviele, cu mările şi cu munţii. Aii! djbâ lucrul

4

4 9 8 CONTRA ADVERSARILOR VIEŢEÎ MONASTICE

ar fi posibile, experienţa ţi-ar demonstra din de ajunsil c ă aco stă p roposiţiune nu este m sp ira t îl. de o curată, fanforonadâ. Găsimil avuţii fără de asemănare m a î considerabili şi maî preţi<5se, dm en iî ar dispreţui pre acelea din acâstă lume, şi a r refusa cu tăria de a primi pre unele în locul altora. Ce .ictl? de a primi pe unele în locul altora; eî nicî nu ar voi chiar să u n ^ scă posesiunea acestora cu posesiunea acelora. De s ig u r ă , d0că ţi-ar oferi cine-va să adaugi l â n g ă avuţiele tele tesaurele virtuţeî, tu le-ai primi cu braţele deschise, m ărtu r in d u ast-felti grand<5rea admirabilă, a acestora tesaure. Eî bine, înţelepţii nu ar voi tesaurele tele unite cu ale lor, atâta su n t ii el de convinşi despre vanitatea lucrurilor pământului! VoiescI tu, în sprijinirea acestui sentimentil, exemple luate din propria v<5stră istoriă. Ce n’ar fi dattl Alexandru lui Diogene, d£c& Diogene ar fi voiţii să prim<§scă darurile luî Alexandru ? Elti n’a voită nimica; în vreme c e Alexandru se silea din t<5te puterile să câştige tesaurele luî Diogene.

S. Thasci Caecilii Cyprianide dominicA oratione

(Opera omnia, vol. I ex receneione Hartelii. Viiiclobonca

TRADUCŢIUNE DE G. MAR1NESCU, DIN CL. VII SEMINARIAI.X.

(urmare)

Cel maî mare sacrificiu ce putemii aduce Iui Dmii- nedeu este pacea n<5stră şi concordia fraternă .şi mulţimea adunată prin unitatea Părintelui, a Fiului şi a duchuluî sântu

Căci în sacrificiile pe care Abel şi Cain le oferiră ceî d’ânteiu, Dumnezeii n’a luaţii în semă valorea lor. dar inima o privea, pentru ca acele să placa lui Dumnezeu prin darul luî care îi plăcea prin inimă. Abel pacificii şi liniştiţii, prin aceia că a sacrificaţii luî Dumnezeii din inimă, a înveţatti. şi pe ceî-l-alţi când eî aducii darul la altarii, să vie înaintea Iul Dumnedeu cu frică, cu inimă curată, cu caracterul dreptăţeî, cu iubirea de pace. Şi acela care este astfel prin meritti în sacrificiul ce aduce lin Dumnedeii, pe sine însu-şî s’a adusii îndată sacrificiu, luî Dumnezeu, pentru ca el cel d’ânt&u, luând martirul să începă prin gloria sângelui seu patima domnescă ca imul care avusese şi dreptatea şi pacea Domnului. Ast-fel suntu aceia carî suntii încununaţi de Dumnezeii, tot ast-fel să vor judeca în Ziua judec&ţeî cu Domnul. Din contră acela care e în discordie şi urăşte pe fratele s6ti, acela, după cum afirmă apostolul şi

S. THASCI C. CYPRIAN!

Sânta Scriptură, chiar daca ar fi foştii ucişii pentru numele Domnului nu va putea sâ ştergă crima ureî cfttre fratele seii. pentru că dupâ cum este scristi. acela care urăşte pe fratele săii este omucidti, şi omuci- dul nicî nu p<5te să intre în împârăţia cerului, nicî nu vieţueşte cu Dumnezeii. Acela care a preferitti să imitecie faptele iudeilor iar nu p ale luî Christ nu pote a fi cu Christ. Câtii de mare este păcatul pe care nu Ί pote spăla nicî botezul Domnului, nici martirul a o ispăşi!

Dumnedeu. ne învaţă şi acestii lucru trebuinciosii sa’l φ cernu în rugăciunea ndstră : şi nu ne lasă ca să fimfi duşi în ispită. Pentru că nimicii nu s’ar putea arăta vrăjmaşii în potriva nostră, afară numaî daca Dumnedeu a permisii maî dinainte acesta, ast-fel în câtu totii respectul nostru, de voţiunea şi observaţi u- neandstrăsâ’şi aibă de centru Dumnedeu, de vreme ce în ispite nimicii reu nu se permite, de câtii numaî dacă i se va da putere d’acolo. Acesta să confirmă de Sânta Scriptură care dice: Nabuchodonosor, regele

: Ba by Ionul ni. veniţii împotriva ierusalimului şi Ί înconjură, şi Domnul l a daţii în manele lui. Insă răului i se dâ putere în contra nostră potrivitii cu păcatele ndstre, ast-felti dupâ cum e scrisii: cine a daţii pe Iacob spre jafuri şi pe In trail acelora carî îl predatipe el ? Aii nu Duranecleu împotriva căruia aii pScătuitu si nu voiaii a umbla în căile lui nici a audi legea luî ? Şi revărsă el aprinderea mâniei sele. Şi despre Salomon câ a păcătuiţii şi s’a abătutu. de la căile Domnului sa $ice: şi a întarâtatu Dumnezeu pe Satan chiar în potriva lui Salomon.

In adeverii, o putere îndoită s’a daţii împotriva

S. ΤΙ I ASCI C. fVPRANI

mostra, şi spre pedepsâ cându 1101 am p&cătuitii hi cându ηοϊ suntenm ispitiţi spre slava n<5stră. Ast-feln vedemti ca s’a întemplatu cu lacob, aceia ce arata Dumnedeii (Jicend : iată ’ţî dau în mâna ta t<Stc ce el are, dar de el însuşi să nu te atingî. Şi Domnul dice în evangelia sa în timpul patimeî: nicî o putere n’aî avea asupra mea, decă nu ţi-ar fi datu ţie de susu. Dacă noi ne rugârnu ca sâ nu câdemu 111 ispită, printr’acesta ni să aminteşte neputinţa şi slăbiciunea natureî n<5stre, ca nu cum-va ore-care să se înalţe cu trufie şi saşi atribne unii lucru 0re-Gare cu aroganţă şi superbie, seu să considere ca unii meritii al seii gloria mărturisirei θέύ a pătimirei, fiind-că însu-şî Domnul a predicaţii umilinţa (Jiceud: vegliiaţî şi ve rugaţi, ca să nu cădeţi în inspită. Spiritul într’adevera este dispusu. a lucra, carnea însă e neputinci<5să, aşa că dacă rugăciunea carea prece- datii, s’a făcuţii cu modestie şi umilinţă şi să dă lui Dumnedeii ori-ce să cere, cu temă şi respectu de la Dumnedeu să dobândeşte prin pietatea lui însu-şî.

După acesta urme^â spre împlinirea rugăciuneT n0stre închieerea, terminândii tdte rugăciunile şi cerinţele n<5stre într unii timpii scurţii şi concentratu. Cele din urmă cuvinte ale rugâciuuei ncSstre simtu.: dar ne liberecjă de cel reu. Acesta coprinde scurţii împotriva curselor ce vrăşmaşul ne întinde în acestă lume, împotriva cărora rugăciunea nostră p<5te a fi unii apărător statornicii şi fidel, dacă Dumnedeu ne liber6(}ă de el şi conservă ajutorul sfeu celor ce 1 rogii cu stăruinţă şi 1 imploră. Cândii însă noi <Ji- cem: liber6c}ă-ne de cel răii, nimic nu maî remâne ce am putea s â ceremu, de îndată ce ceremii apărarea liu

Dumnezeu împotriva rSulnî, căci dobândindu acesta noi suntemii siguri şi apăraţi de tote acelea pe care lumea şi diavolul le lucr£<Jă împotriva n<5stră.

Ce e-de miraţii, prea iubiţî fraţî, dacă ast-fel este ragăciuuea pe care ne-a înveţat’o Dumnezeii, care priu doctrina sa a scurtaţii orî-ce rugăciune a n<5stră îutr’o vorbire plină de mântuire ? Acesta s’a predisu maî dinainte prin profetul Isaia, cândii inspiraţii de Ducliul sânţii, vorbia despre necesitatea pietăţeî către Dumnedeu : Adunândii cuvântul, dice citi, şi scartându'l în dreptate, căci Dumnedeu va face în totă lumea cuvântul scurţii. Căeî fiind-că cuvântul luî Dumnedeu, Domnul nostru lisus Christos a veniţii pentru toţî şi adunândii de o potrivă pe ceî învăţaţi şi neînvgţaţî fără deosebire de sex şi etate a daţii la lumină preceptele de mântuire, şi pentru aceia a făcuţii unii mare compenditi al preceptelor sele, pentru ca memoria celor care învaţă acestea să nu se obos&scă ocupându-se cu disciplina cerescă, dar să înveţe repede aceia ce e trebuinciosti unei cre-

\ dinţe sincere.Ast-felu ca să ne înveţe ce este viaţa eternă, a

îmbrăţişată misteriul vieţeî printr’o admirabilă şi divină concesiune dicând: Acesta este viaţa cea veşnică ca să te cundscă pre tine de Dumnezeii singurii şi adevăraţii şi pe lisus Christos pe care tu l ’aî trimesti. Ci ast-felii din legî şi profeţi derivă cele d’ânteiu precepte şi cele maî mari. Audi, dice elu, Israiie f Domnul Dumnezeul t£u, Domnul unul este, ş i ; să iubeşcî pre Domnul Dumnezeul teii din totu sufletul t6H şi din tdtâ inima ta şi din tdtă virtutea ta. Acesta este cea d ânteiu, si adoua este asemenea

S. THASCI C. CYPRIAM

aceştia: să iubescî pe aprcSpele teu ca pre tine în- su-ţi. D ’amendouă aceste precepte atârna legea şi prooroci. Şi iară-şl: şi ori-ce bunătăţi veţi vrea sâ vă facă vouă <5meniî acestea sâ le faceţi şi voî lor.

Dumnedeti. ne a instruitu ca să ne rugămti nu nu- maî cu vorbe dar şi cu faptele, după cum şi el ruga pe Dumnezeu continuu şi indicându aceia ce noî trebue să facemti prin testimoniul exemplului său, ast-felti dupre cum e scrisu, însu-şî elu se retrăgea în pustie şi aci se ruga, şi iară-şî : şi a eşitu în munte spre a se ruga şi a petrecută totă noptea rugându-se luî Dumnedeu. Şi daca Iisus care era fără de pecatu ruga, cu câtu maî mulţii să cuvine să se roge păcătoşii şi dacă el vegbândti t<5tă noptea să ruga fără întrerupere, apoi cu câtu datorimu 1101 mai mulţii ca să petrecemti noptea prin continui rugăciuni! Inse Domnul să ruga, şi nu pentru sine— căci ce ar avea să ceră de la Dumnedeti cel inocentti pentru sine?— dar pentru păcatele nostre. după cum mărturiseşce şi elti cândii dice Iul Petru : Iată Satana a cerutti ca să vă munc^scă pe voî ca pe grâti. Eti însă m’am rugatti pentru tine, ca să nu slab6scă credinţa ta. Şi îndată el cere ajutorul părintelui în favorea tutulor: eti nu maî rogti numai pentru aceştia dar şi pentru aceia care vor crede în mine prin cuventul lor, pentru ca toţi să fie unul, aşa după cum şi tu părinte eşti în mine şi eti în tine, pentru ca şi el însu-şî să fie în noî. Buna-voinţa şi îndurarea Iul Dumuecjeti pentru mântuirea mSstră ati fostti de o potrivă de mari fiind-că nu s’a mulţumitti numai cu aceia ca să ne răscumpere prin sângele săti, dar încă şi maî mulţii a biue-voitti să se şi roge pentru noî. N edcţî

w

însă carc era dorinţa celuî care s’a rugaţii, adică aceia ca după cum Părintele şi Fiul suntii una, totii ast-felu şi noî să rămânemti în aceiaşi unitate ; în câtu. daci s'a p<5te pricepe câtii de mare crimă comite acela care sfâşie acestă unitate şi pace, de <5re- ce Domnul s'a rugaţii voindii ca chiar poporul şeii să trăiască, fiind-că să ştie că nu pote prin discordie ca să iutre întru împărăţia lui Dumnecleii.

Cândii noî stăm la rugăciune, prea iubiţî fraţi, se cuvine sâ fim cu atenţiune şi să ne aplicămti din totii sufletul la rugăciune. Ori-ce cugetare materială şi lumăscă să fie departe de noî să nu gândescă la alt-ceva de câtii numaî la aceia ce să r<5gă. Pentru aceia şi preotul înaintea rugaciuneî pregăteşte minţile fraţilor printr’o introducţiune dicând : susti s’a- vemii inimile, la care poporul răspunde : avem către Domnul, ni s’aduce aminte printr’ac^sta că sufletul trebue să cugete numaî la Dumnezeii. Sufletul să fie închişii vrăjmaşului şi să se deschidă înaintea luî Dumnedeti şi elti nu va permite ca Satana să s’apropie de denşii îu timpul rugăciuneî. Căci el să furi- ş£d.ă adesea şi străbate în sufletele n<5stre şi înşelân- du-ne cu vicleşugti, depărteejă rugăciunile ndstre de la Dumnedeu, aşa în câtii face ca să avemii alt-ceva în sufletti şi alt-ceva îu gură, cândti se cuvine ca se rugămu pe Dumnedeu cu o intenţiune sinceră, şi nu sgomotul voceî ndstre să facă aedsta, ci inima şi cugetarea. Şi acestea dacă suntii înstreinate şi răpite d e cugetări absurde şi profane să comite printr’a- cesta păcatul moliciuneî, iar tu cândti veî ruga pe Dumnedeti la ce trebue sâ cugeti de câtti numaî la aceea că vorbeşti cu Dumnezeii. Cum vrei tu ca să

5 0 4 s . TITA SCI C . C Y PR IA N I

S. T11ASCI C. CYJ'KIAN" 5 0 ό

Itc aw ja Dumnedeii, canclu tu nu te au di pe tine însuţi ? doreşti tu ca saş i aducâ aminte Dumnedeii de tine în rugăciune, cându tu nu’ţi aduci aminte de tine ? acesta însemnedă a nu se nelinişti de vrăjmaşii sub nicî unu punctu de vedere, acesta va să (Jica, că prin rugăciunea ta tu insulţi maiestatea lui Dumnezeu din causa neîngrijireî ce aveţi în rugăciune, acesta însemnedă a veghia cu ochii dar adormită cu sufletul, pe cându tu trebue, ca creştin, în timpul cându dormi cu ochiî, să veghiedî cu suflelul, ast-fel după cum se dice de persana care represintă Biserica în cântarea cântărilor: eii dorinii însă inima mea veghiadă. Din acostă causă apostolul ne sfătueşte cu atâta prevedere şi îngrijire dicend : stăruiţi în rugăciune şi veghiaţi în ea, făcându-ne cunoscuţii şi arătându câ aceia potii să dobând^scă aceea ce cerii de la Dumnezeii, pe care Dumnedeii îi vede câ vegliiază în rugăciune.

Aceia cari să rogă să nu înalţe luî Dumnedeu ncşte rugăciuni nefolositore şi fâră respectii. Căci neisbândit<5re este cererea, dacă o facemu. cu o rugăciune sterilă. Fiind-că după cum ori-ce arbore care nu face fructe sâ taie şi în focii sa- runcă, totii ast-felii şi rugăciunea care n are rodii nu p6 te să fiă demnă de Dumnedeii, pentru câ nu e fecundă prin nici o lucrare. Şi pentru aceea Sânta Scriptură ne admoneşte dicend: folositorc e rugăciunea făcută cu postii şi milostenie. Căci acela care în (Jiua judecăţii va răsplăti milostenia şi faptele bune şi astă-cjî ascultă cu bunăvoinţă pe acela care după ce a făcuţii fapte bu-

.

lie, vine la rugăciune. Ast-felti şi Comeliti sutaşul pe cândii se ruga, a ineritatti ca să fie audiţii. Căci el făcea multă milostenie către poporu. şi ruga continuii pe Dumnedeu. Pe cândii acesta se ruga pe la ora a noua a stătută lângă elii unti ângerfi dându-î prin acostă probă de bine-facerea luî (Jicendu-Ϊ : Cornelie, rugăciunile şi milosteniile tale au aflaţii har înaintea luî Dumnedeu. Acele rugăciuni se înalţă uşorii la Dumnezeii pe care le impune chiar meritul faptelor nostre. Tot ast-felti şi ângerul Kafail a stătu lângă Tobia, care continuii se ruga şi împărţia bine-facerî, dicendu-I: este ceva măreţii de a descoperi şi mărturisi faptele lui Dumnezeii. Căci cândii tu te rugai împreună cu Sara, eti amii puşti înainte rugăciunea vostră în faţa maiestăţel Iul Dumnedeu şi fiind-că tu îngropi pe cel morţi la o parte, fiind-că n’al stătu la îndoială să te scoli şi să’ţl laşi prânzul teii, dar te-al dusti să îngropi pe acel morţi, şi am foştii trimişii ca să te ispitescti pe tine, şi iară-şî ma trimesti Dumnedeti ca să îngrijescti de

| tine şi nora-ta. Căci eti suntii Rafail, unul dintre cel şapte ângerl drepţi cari stămti şi vorbimti înaintea strălucire! lui Dumnezeii. Domnul prin Isaia ne escorteză aceiaşi, mărturisind: rupe, <Jice el, orî-ce nodu al nedreptăţel, desfă legăturele reu- tăţel, liber&Jă pe cel apăsaţi şi sfărâmă orî-ce jugti, împarte pânea ta celui flămândti şi du în casa ta p e cel fără adăpostii, dacă vel vedea pe celii g o l , înbracă’l şi nu despreţui pe servitorii apropelul t£ti. Atunci va străluci lumina ta trecatore şi vestmintele tele, îndată se va ridica şi va merge îna

5 0 6 S . ΤΗ A s a C. CYPRTANI________________________

intea ta dreptatea şi strălucirea luî Dumnedeu te va înconjura. Atuncî vei striga, şi Dumnezeu te va audi, şi cândii vei striga, va cjice: iatâ-mfc. Domnul a făgăduiţii că are să fie de faţă să audă şi sa protegă pe aceia carî deslegă nodurile nedreptăţeî din inima lor şi pe aceia carî facu milostenie servitorilor luî Dumnezeu după preceptele lui, şi dacă eî ascultă aceea ce Dumnezeu le ordonă ca să facă, atuncî eî merită să fie audiţî. Fericitul apostol Paul, ajutată de către fraţii seî, în cea maî constrângăt<5re necesitate a numiţii aceste bine-facerî sacrificii consacrate luî Dumnedeu. 'M’am săturatu, cjice el, primindu de la Epafroditii acelea pe care mi le-aţi trimesu, întocmai ca neşte miresme de bună mirosti, şi ca unu sacrificiu pe care Dumnedeii îl primeşte şi care îî este plăcuţii. Căci dacă cine-va să milostiveşte de celu săracii, acela împrumută pe Dumnedeu. şi care ajută pe cei inferiori pe Dumnezeii ajută şi’î sacrifică într unii modii duhovnicescu miresme suave,

Noi vedemti că în facerea rugăciunilor, Daniil cu ceî trei tineri tari în credinţă şi biruitori în robie, a observaţii ciasul al 3-lea, al 6-lea şi al 9-lea, ca pentru sacramentul treimeî, ceea ce avea să se dove- descă în timpurile maî de pe urmă. Căci ciasul ân- teiii până la al 3-lea. arată numerul treimi deplină, asemenea al 4-lea până la al 6-lea arată o altă treime ; de la al 7-lea se arată altă treime până la al 9-lea; aşa că treimea deplină se arată ca de treî orî treî ciasurî.

Adoratorii luî Dunmetjeu determinând de multă întrunii chipii duhovnicescu aceste intervale de timpii le consacrase rugăciuneî întrunii timpii fixat

ue, vine la rugăciune. Ast-felti şi Comeliti sutaşul pe cândti se ruga, a meritatu ca să fie audiţii. Căci el făcea multă milostenie către poporti şi ruga continuii pe Dumnedeti. Pe cândti acesta se ruga pe la ora a noua a stătutti lângă elti unu ângerti dându-ϊ prin acdstă probă de bine-facerea luî dicendu-i: Cornelie, rugăciunile şi milosteniile tale ati aflatu har înaintea luî Dumnezeu. Acele rugăciuni se înalţă uşorii la Dumnedeu pe care le impune chiar meritul faptelor nostre. Tot ast-felu şi ângerul Rafail a stătu lângă Tobia, care continuii se ruga şi împărţia bine-facerî, dicendu-î : este ceva măreţii de a descoperi şi mărturisi faptele luî Dumnezeu. Căci cândii tu te rugaî împreună cu Sara, eti amti puşti înainte rugăciunea vdstră în faţa maiestăţei luî Dumnedeti şi fiind-că tu îngropi pe ceî morţi la o parte, fiind-că n’ai statti la îndoială să te scoli şi să’ţi laşi prântjul teu, dar te-aî dusti să îngropi pe acei morţi, şi am fostti trimişii ca să te ispitescti pe tine, şi iară-şî m’a trimesti Dumnedeti ca să îngrijescu dc

I tine şi nora-ta. Căci eti suntti Rafail, unul dintre cei şapte ângeri drepţi carî stămti şi vorbimti înaintea strălucirei lui Dumnedeti. Domnul prin Isaia ne escorteză aceiaşi, mărturisind: rupe, <Jice el, ori-ce nodti al nedreptăţei, desfă legăturele rău- tăţei, libere^ă pe cei apăsaţi şi sfărâmă ori-ce jugti, împarte pânea ta celui flămândti şi du în casa ta pe cei fără adăpostii, dacă vei vedea pc celti gol, înbracă’I şi nu despreţui pe servitorii apro- pelui ίέΰ. Atuncî va străluci lumina ta trecăt<5re şi vestmintele tele, îndată se va ridica şi va merge îna

5 0 6 S. THASCI C. CYPRIANI_____________________

intea ta dreptatea şi strălucirea luî Dumnedeti te va înconjura. Atunci vei striga, şi Dumnedeti te va audi, şi cândii vei striga, va cjice : iat'a-ιηδ. Domnul a f â- gâduitti că. are să fie de faţă să audă şi să protegă pe aceia carî desl£gă nodurile nedreptăţeî din inima lor şi pe aceia carî facti milostenie servitorilor lui Dumnedeti după preceptele luî, şi dacă eî ascultă aceea ce Dumnedeu le ordonă ca să facă, atuncî eî merită să fie aucliţî. Fericitul apostol Paul, ajutată de către fraţii seî, în cea maî constrângăt<5re necesitate a numiţii aceste bine-facerî sacrificii consacrate luî Dumnetjeti. M ’am săturatti, dice el, primindă de la Epafroditti acelea pe care mi le-aţi trimesu, întocmai ca neşte miresme de bună mirosti, şi ca ună sacrificii! pe care Dumnedeti îl primeşte şi care îi este plăcută. Căcî dacă cine-va sâ milostiveşte de celii săracti, acela împrumută pe Dumnedeu şi care ajută pe cei inferiori pe Dumnedeu ajuta şi’î sacrifică într’unti modii duhovnicescti miresme suave,

Noî vedemti că în facerea rugăciunilor, Daniil cu ceî trei tineri tari în credinţă şi biruitori în robie, a observată ciasul al 3-lea, al 6-lea şi al 9-lea, ca pentru sacramentul treimeî, ceea ce avea să se dove- descă în timpurile maî de pe urmă. Căcî ciasul ân- teiu până la al 3-lea arată numerul treimi deplină, asemenea al 4-lea până la al 6-lea arată o alta treime ; de la al 7-lea se arată altă treime până la al 9-lea; aşa că treimea deplină se arată ca de trei orî trei ciasurî.

Adoratorii luî Dumnedeu determinând de mulţii întrunii chipii duhovnicescti aceste intervale de timpii le consacrase rugăciune! întrunii timpii fixat

S. TIIASCT C. CYPRIANI

si legitimii. Şi este unu lucru evidenţii că o data a fostu misteriele, căci înainte ceî drepţi ast-felti se rugau. Şi Sântul Spiritu care a împliniţii graţia tagăduireî Domnului, s’a pogorâţii în ora a treia peste discipulî. Ast-felti Petru în ora a şesea suindu-se pe imti locti maî înalţii a fostu iustruitu atâtti prin semnti câtti şi prin vocea luî Dum- no(Jeti care povăţueşte totul pentru ce să admită pe toţi la graţia saluteî, căci elti să îndoia maî ’nainte dacă păgânii să potti curaţi. Şi Domnul la ora a şesea fiindti răstigniţii la a noua a spălaţii pecatele nostre prin sângele seu şi pentru ca să ne potă rescumpera şi a ne da o noul viaţă, atuncî prin patimă s’a învinşii desăvârşiţii.

Dar noă, prea iubiţî fraţi, pe lângă orele de maî nainte care eraii consacrate pentru rugaţii ni s'a prelungiţii şi timpul şi ati crescuţii şi sacramentele. Căcî şi dimineţa trebue să ne rugămii, pentru ca învierea Domnului să fie celebrată şi prin rugăciunea de dimineţa. Aceia ce a arătatti când-va Duchul sânt în psalmi dicend : Dumnezeul meii, căci către tine m’adresedti cu rugăciunea mea, D6mne dimindţa şi tu veî audi vocea mea, de dimineţă, me voiii îndrepta şi te voi pândi. Şi iarăşi prin profetul dice Domnul: să mergemti şi să ne înt<5rcemti la Domnul Dumnezeul nostru. Dar şi după ce a apusu so- rele şi diua s’a sfârşiţii, din noii trebue să ne rugăm. Căcî pentru eă Christ este diua şi s<5rele neapusu, după ce «Jioa şi sdrele lumeî a dispăruţii noî cerem cu stăruinţă ca să răsară din nou lumina asupra ndsti’ă, ne rugăm ca să vie lumina eterna a luî Ohrifit şi care are să aducă graţia.

S. ΤΗ ASCI C. CYPRJANI

Duchul sânţii întăreşte în psalmi câ Christos este (Jiua aceia despre care am vorbiţii. Piatra, dice ele, pe care aii dispreţuit’o constructori, acesta s’a pusii verful unghiului, Acesta s’a făcuţii de la Dumnedeii şi este minunaţii în ochii noştri. Acesta este cliua pe care a făcuţii Domnul să ne bucurămii şi să ne ospetămii în ea. Totii acesta întăreşte şi profetul Malachia despre aceia ce s’a numiţii s6re. Peste voî carî ve temeţi de numele meu va răsări s6- rile dreptăţeî şi sub ale cărui aripi este îngrijirea.Şi ast-felii chiar în Sânta Scriptură, Christos este nuinitti s(5rele şi (Jiua cea adeverată, prin urmare nicî unu timptii nu împedică pe creştini, pentru ca să nu ad<5re pe Dumnedeu totii-da-una, şi ast- felii aceia care ne aflămii în Christ adică în s6rele si diua cea adeverată, să stăruimii în totii cursul cjli- leî în rugăciuni şi să implorămii pe Dumnedeii, şi cândii după legea universului ntfptea care alterne dă continuii cu diua, a reveniţii, nu e nicî o pagubă pentru ceî carî se rogU în întunericul nopţeî, fiindcă pentru fiii luî Dumnezeii chiar şi în nopte este o di luminosă. Căci cându este lipsiţii de lumină acela care e luminaţii în inima sa ? s’aii cându apune diua şi sdrele pentru acela a căruia <Ji şi s<5re este Christos.

Aceia însă carî suntemii tot-de-una în Christos adică în lumină să nu încetămu de la rugăciune nici în timpul nopţeî. Totii ast-felii şi văduva Ana fam întrerupere veghiându stăruia continuii în rugăciune către Dumnezeii, care e demnii de slavă, după cum e scrisii în evangelie : ea nu se retrăgea din templu01 petrecea dina şi noptea în rugăciune şi postii. Sâ va<Jă şi păgânii carî âncă nu s’aii luminaţii şi Iudeii

5 1 0 S . THASCI C. CYPRIANI

carl au rămaşii în întunericu lipsiţi de lumină ; noi, prea iubiţi fraţi, cari ne aflămii în lumina Domnului, cari ne amintimii şi observămtt aceia ce amu începutti a fi prin graţia dobândită, sâ socotimu noptea îreptu di. Tot-de-una să ne gândimu să umblămii dn lumină, să nu fim împedicaţl de întunericul pe care l’am învinşii, să nu perdemti nici unu momentii în timpul nopţel fără a ne ruga, pentru că nu este o pagubă rugăciunea din timpul nopţel, dar nici o răsplată pentru rugăciunea leneşă şi netrebnică. Noi cari smitemu prefăcuţi şi renăscuţi duhovniceşte prin indulgenţa Iul Dumnezeu să imitămii aceea ce avemii să fimii, noi cari vom avea în împărăţia luî Dumnezeii continuii numai cli fără intervenţiunea nopţel să veghiăm în timpul nopţel ca şi în lumină, şi noi care vom avea să ne ru- gămti tot-de-una Iul Dunemcjeti şi să’î mulţumim şi aici să nu încetămii a ne ruga şi mulţumi Iul Dumnedeu,

ActO de donaţiuneT

Subsemnaţii, George D. Merfu, loan B. Butoifi, MateifiD. Butoifi, Stefan D. Butoifi, loan Badoifi şi Radu Chiriţă, domiciliaţi în comuna B ni tui a, plasa Ocolul, judeţul Grorjifi, în comună înţelegere şi în dorinţa de a vedea Biserica comunei nostre Brătuia, cu hramul Sânţii Voevodî, îmbunătăţită cu veeitfi spre a putea funcţiona Preoţii la dânsa, prin preeentul actfi de donaţiune, daruimu de veci şi în modfi irevocabil Sântei biserici cu hramul Sânţii Voevodî, urmii- torea avere:

I. Trei-êci şi ş&e stânjeni pământii latul, şi lungul din întâiul Merftilescfi până în apa Brătuia, în hotarul Brătuin, cureaua Calotâsca.

ACTTJ P E DONAŢIUNE 5 1 1

II. Trei-decî şi optti stânjeni latul, şi lungul din întâiul Merfulescu spre miadă-di, .pâ,ni'i în apa Brătuia, cu puţină pădure pe elti,— din curdiia Butoiasca, hotarul comunei lîrâtuia.

ΙΠ. Duoî-spre-dece stânjeni pămentu latul şi lungul, din apa Purcariţel spre apusii, până în d6h.il luî Branu, cu pădure, viie şi locii de muncă, din cur6ua Calotdsca, hotariul comunei Brătuia.

Tdtă moşia coprinsă în trei articole de mal susu, însu- măda în total pog<5ne doue-spre-dece.

Din venitul acestei moşii şi veniturile dupS densa, se vor bucura Preoţii ce dupe vreme se vor succeda la acostă Sântă Biserică, fiindti obligaţi numiţii Preoţi, a face câte patni parastase pe fie-care anu, întru pomenirea membrilor familielor n<5stre.

Imobilul ce dăruimu valorddă suma de lei nuol trei sute. Sânta Biserică Sânţii Voevo^î, însă, şi personal Epitropul

seu, va intra în posesiunea donaţiunel ce facemu, îndată dup6 acceptarea, conform legel.—Şi dupe ce acum pentru prima dată ni se va face unu Preoţii la sus-clisa Sânta Biserică, fiindti vacanţă de Preoţii, şi anume pe seminaristul Glo- d£nu Constantin, din acesta comună,—-dupe ordinul Prea Sânţiel S£le Părintelui Episcopii al Romnicului şi Noului-Se- verin, pentru care scopii, am şi făcuţii donaţiunea de faţă în persdna Sântei Biserici mal sus-numită.

18 8 2 , F e b ru a r ie 9.Semnaţi donatori : George Dinu Merfu, loan B. Butoiu, Constantin

1. Butoiit-, Matei D. Butoiu, Stefan D. Butoiu, loan Badoiîl, Radu Chiriţă. Am datu acestti actu.

A cep t donaţiunea făcută de D-lor George Dinu Merfu, loan B. Butoiu, Constantin I. Butoiu, Matei D. Butoiu, Stefan D. Butoiu, loan Badoiu, şi R . Chiriţă, în numele Bisericeî cu hramul Sânţii Voevo<Ji.

Epitropu C . M . P o p e s c u

România. — Prim ăria comunei Brătuia A ccep t d onaţiu nea făcută de locuitorii moşneni în persona Sântei

Biserici cu p atron . S â n ţii Voevoţji—George D . Merfu, loan B. Butoi». Constantin I . B u to iu , Mateiîi D . Butoiu, Stefan D . Butoiu, loan Bă- doiu şi R ad u C h iriţă , conform cererii făcută.

1 8 8 2 , F e b ru a r ie 9 . N o. 47 (L . S .) P rim ar : C . U s c t i t c s c u .

T ribunalul D istrictului G orjiă Ş ed in ţa din 7 Iu liu 1 8 8 2 , No. 9 5 3 al autenticităţei. S’au presentatii

în tribunal D -lo r G eo rg e D in u M erfu, loan B . Butoiu, Constantin Biitoiii, M uteiti D . Butoiu, S tefan D . Butoiti, loan Badoiu. Radu Chi-

δ 1 2 ACTÎS Dl·: DONAŢII NE

riţa, donatorii, cu D-Iul C. M. Popescu, Epitropul Bisericei cu hramul Sânţii Voevoţji în aujjul şi în asistenţa cărora cetindu-ec din Cuvânta în cuvântă prescntul acta de donaţiune depusă cu petiţiunea înregistrată Ia No. 7260, au mărturisită eă este al D-lor făcuta din liberele voinţe, scrişi şi sub-scrişî prin scriitori neeciindîi carte, afară do George Dinu Merfn, care sciindu carte, a subscrisa cu propria sa semnătură.

TRIBUNALULIn faţa mărturisirilor făcute de părţi şi în başa Art 1171 Codul

Civil, «lă autenticitatea legală presentului actii de doiiaţiune, fiind u taxa de înregistrare percepută cu recipisa No. 1876.

Semnatu membru : Nediscifrabil p. Grefier p. C. T Jre ck es cu .

Ordonanţă de transcrip ţiuneAnul 1882, Inlie 7, No. 18 al transcriptulul, înaintea n0stră, Preşe

dintele Trib. Goijia, s’a presentatu D-lor George Dinu Merfu, loan B. Butoiu, Constantin Butoiu, Mateift D. ButoiQ, Stefan D. Butoia, loan Badoia, Radu Chintă cu C. M. Popescu, Epitropul Bisericeî cu hramul Sânţii Voevoţlî, din comuna Brătuia, cerându cu petiţiunea înregistrată la No. 7261, a se ordona transcripţiunea presentului actii de donaţiune sub No... .

Sub-eemnatul, avendu în vedere actul investita cu autenticitatea legală de acesta tribunal.

Avendu în vedere copia dupe ordinul Domnului Ministru de Interne No. 7187, şi cea dupe încheerea Comitetului Permanent No. 1088, state la dosar, prin care se aprobă a se accepta acdstă donaţiune făcută Bisericei susfi numită prin Epitropul stSft.

Avendu în vedere declaraţiunea făcută de Domnul C. M. Popescu că primesce a se ordona transcripţiunea fară a se mal face cercetări despre posesiune şi sarcini, în virtutea Art. 722 procedura civilă, ordon transcripţiunea presentului acta de donaţiune.

Preşedinte : (Şedinţa vacanţei), C. Gh-igorescn.(L. S. T.) p. Grefier : C. tJrechescuAtesta că acestu actu s’a trecutu în registru de transcripţiune.

1862 Iulia 7.(L. S. T.) p. Grefier : C. Urechescu

ROMANIAD irecţia Cafneelarieî S ân tei E p iscop ii R&mnicu şi N. Ş ev er in

Prcecnta copie fiindu conformă cu originalul acta de donaţiune se atestă.

p. Directore : C. Olănescu■] 882 Julia 14.

ANUL VI. BUCURESCI, SEPTEMBRE 1882 No. 9.

BISERICA 0RTH0D0IÂ M MJURNALÎÎ PERIODICU ECLESIASTICtJ

A P A B E O ZQÂ.T-A. ΙΑΤΙΚΤΑ.

înmormântările în biserica vechia

Romanii antici aveau obiceiul de a înmormânta pe morţi; dar acestii obiceiti fu apoi părăsita şi înlocuiţii prin arderea cadavrelor, ceea ce a foştii usulu generalii la Romani în timpul când s’a introdusii chreştinismul. Chreştiniî însă, în ved,erea unor locuri din St. Scriptură ca Gen. 3, 9 ; 23, 19; 50, 13; Num. 34, 6 ; Sir. 40, 1; 7, 3 7 ; 38, 16 ; Math. 19, 28; loan 24, i, I Cor. 15, 37, 38 etc.; dar şi mal mulţii încă din pietate către corpurile adormiţilor, aii introdusii iarăşi înmormântarea. Tertulianii apără înmormântările chreştine în contra atacurilor păgânilor, dovedindti că înmormântarea morţilor este unti actii de pietate şi o datoriă sacră. Dăca chreştiniî, dice Tertulian, respingi! arderea cadavrelor, causa nu este că eî, după cum li se impută, ar avea credinţa, că după morte rfimâne în corpul omului o parte a sufletului, ci flindil că el privescU obiceiul păgânii ca unii actQ de crudim e. Dar tocmai pentru cuventul că chreştiniî aveaţi în orore arderea cadavrelor, păgânii căutaG a distruge prin focCi corpurile morţilor şi a arunca cenuşa în apă, pentru ca ast-fel pe de υ parte să priveze pe martiri de onOrea înm orm en tlril, iar pe de alta să nu iase chreşti-

514 In m o r m e n t Xr i l e î n Bi s e r i c a v e c h iĂ

nilor plăcerea de a arăta veneraţiunea lor către reliquiile martirilor.

Ecă cum ni descria Constituţiunile Apostolice înmormântările chreştinilor vechi : « Adunaţi-vă în cimitire şi citiţi Sântele Scripturi şi cântaţi psalm! pentru sânţii martiri şi pentru toţi sânţii ai tutulor timpurilor şi pentru fraţii voştri, can aU adormitei în Dom nu. Asemenea aduceţi in bisericile v6stre şi in cimitirile icona corpului împărătesei! a'O Iul Cirittos, eujhiristia csa pllcutl; iar când procsdeţl la înmormântarea morţilor, să I însoţiţi cu cântări de psalmi, deca aii fosta credincioşi. > Mal departe Constituţiunile Apostolice prescriO a serba a treia di după înmormântare cu psalmi, cetire din St. Scriptură şi cu rugăciuni, în οηό- rea aceluia care în a treia di a înviaţii, asemenea şi diua a noua, şi a tră-$ecea şi diua an iversa ra , şi în fine a împărţi din averea sea milă pe la săraci. La aceste dile Ambrosiu enumeră şi a şeptea di. ElU scrie : « în a şeptea di ne în- torcemâ la mormentu şi repetămO sacrificiile şi rugăciunile nostre. Noi ne aducem aminte bunătatea cea imensă a tot puternicului Dumnedeti, care, după ce a făcuţii cerulU şi pămentul şi totul, a sânţiţii diua a şeptea prin repausul, şi aşa dar ne rugăm lui Dumnedeti ca cu nesfârşita milostivire a sa să dea repausd fericiţii sufletului mortului şi să Ί primescă în Sâmbăta cea veclnică. > La Ambrosiu mal ci- timii şi despre serbarea dileî a patru-tfecea , cu invocarea esemplulul lui Iosif (Gen. 50, 3).

Dupe notiţile ce găsim la diferiţii autori serviciul înmormântării era după cum urmeză :

îndată ce muria unii credincioşii, poporul se aduna şi împreună cu unti preutii rămâneau t0tă noptea făcendU rugăciuni şi cântândii psalmi. Apoi mortul, pusil în sicriu, se espunea în mijlocul bisericeî, cu capul spre apusU şi cu pici6rele spre răsăriţii, iar mâinile, după mărturia lui Ter- tulian, atârnau pe ambele părţi ale sicriului. In acestii timpii se celebraţi sântele taine, iar după terminarea serviciului, saU după cetirea evangeliel, se ţinea de obiceiU unU discourse, mal cu sămă cândii mortul avea merite demne de

tiiNtORMENT A RILE In B'SEK'CA V'CHlX 515

a se recomanda poporului ca unfit esemplu de imitata. Asemenea discursuri avem mal multe, s. es., discursul lui EusebiO asupra imperatorelul Constantin; al lui Ambrosiu asupra luî Teodosiu şi fratelui sea Satiru; al Sântuluî Gre- gorift Nazianzănul asupra tatăluî sfiQ, asupra fratelui sea Chesarie şi asupra surorii săle Gorgonia ; şi discursul Sântului Gregorid Nisenul asupra imperatriceî Pulcheria şi Placila şi asupra episcopului Meletiu. La înmormântarea imperatoruluî Constantin au vorbiţii maî mulQ episcopî.

După terminarea liturghiei preotul ânteiu, apoi şi ceî- l’alţî presenţî, daîi mortului ultima sărutare, după care apoi episcopul’ sati preotul oficianţii turna unt-de-lemnii asupra mortului. Maî este de menţionatei încă unu usu, sati maî bine abnsQ, care se introdusese, adică obiceiul de a da mortului sânta eucharistiă. Al treilea sinodu din Cartagena combătând acestu abusd dice : « Domnul a disti: luaţi şi m âncaţi; morţii însă nu potu nicî să iea, nici să mănînce.» Acestii ( biceiCi de a pune în mormentd sânta eucharistiă cu cadavrul, pare a fi fostâ forte răspândita şi păzită chiar de capii Bisericii. Ast-fel biograful Sântului BasiliO, istorisesce că acesta consacrândîi pânea a impărţitQ-o în trei părţi: cu una s’a împărtăşită el însuşi, a doua parte a pus-o într’o porumbiţă de aura asupra altarului, iar a treia parte a păs- tratii-o pentru înmormântarea sa.

Unti alto obiceitl era de a pune la mormentu co ron e , ca unti simbolii al biruinţei asupra lumii, precum şi lăm pi ca una semna simbolica al rugăciunilor bisericescî pentru morta. Asemenea era obiceiul de a pune în sicria o sticluţă cu câte-va picături de sânge ale mortului. La martiri aceste picături de sânge însemnaţi sângele lor ce ş’aa vărsata pentru credinţa în Iisus.

In contra obiceiului Romanilor, de a face înmormântările n6ptea, chreştiniî înmormântau pe morţi diua cu o procesiune solemnă, cu rugăciuni şi cu psalmi şi ţinenda în mână lum inări sati făclii. înmormântarea se făcea de obiceitl a doua di după încetarea din viaţă a mortului, une ort însă lăsaQ să trăcă câte-va dile, iar la înmormântările

516 ÎNMORMÂNTĂRILE în BISERICA VECHIÂ

imperatorilor chiar luni întregi. Christiniî făceaţi acesta cu atâtu mal multa, cu câta iudeiî şi păgânii aveaţi obiceiul de a înmormenta câtO mal cur&ida pe morţi, credenda că cel vil se spurcă prin privirea morţilor.

Cadavrele, Intru câta se putea, se puneau în mormen- tul ast-fel în câta capul să fiă spre apusa, pentru ca faţa să fiă îndreptată spre răsăritul s0relul, care represintă apari- ţiunea luminel celei aduse prin credinţa lui Iisus. Fie-care cadavru trebuia sâ aibă propriul sfia mormentu, şi era severa interzisa a se pune cadavrele unul asupra altuia; acâsta negreşita din sentimentul piosâ căruia se datoreză si espresia : Sit tibi terra levis (fie-ţî ţfirâna uşoră). Asupra mormentulul se punea o p£tră cu diferite simbole. precum şi cu inscripţiunl prin care se arăta numele, profesiunea şi etatea mortului. Indicarea etăţel se făcea cu o scrupulositate aşa de mare, în câta adesea se punea chiar ora înce- tărel din viaţă a mortului, sati, în casa cânda nu se scia esacta etatea sa, se observa acecta anume prin adăogirea cuvintelor annis — N. P. adică annis nonp len is, sati P. M. sau P. L. M. I. saa P. L. M. adică Plus Minus (mal multa saa mal puţina), saa, în fine, una simplu P, (mal multa, peste) saO una simplu M. (mal puţinii). Pe lengă numele şi etatea mortului se însemnaa în inscripţiune şi meritele sale, adesea numaî prin prescurtări Asa s. e. B. sau B. M .~ bene nteren/i; V. P. ra v ir p erfectissim us V. C. ||| v i r cIa r is- simus; H. F. f i hones ta fem in a ; SAC. VG. = sa cra v i r g o , şi altele. Curios este că multe inscripţiunl chreştine începa ca formula păgână : D. M. ( — D iis M anibus), grecesce θ. K. (=- θε«ς καταχθονίου). — De sigurii că chreştiniî nu aveaa în vedere pe deil infernului, cărora păgânii reco- mandaa sufletele morţilor, ci întrebuinţaţi acele cuvinte ca o simplă formulă indiferentă, fără a se gândi la însemnarea primitivă a eL Intre formule curaţii chreştineştî ce se află pe morminte, cele mal usitate suntu : D epositus şi Deposi- tio saO prescurtate DEPS, DEP, sati DE, sad DP, saQ una simplu D. Asemenea cuvintele In Pace (prescurtate : I. P-), grecesce ΕΝ ΕΙΡΗΝΗ.

În m o r m â n t ă r il e In b is e r ic a v e c h iă

Locul unde se făceaţi înmormântările, acestO locO alo adunării celor adormiţi în Domnu, se numia forte nimeritei cu unii cuvântă grecesci! caemeterium (grecesce κοιμητήριοv), unO cuventu care însemneză : dormitorii!. Deja păgânii priviaîl m0rtea ca o imagine a somnului şi poeţii lor ati caracterisatti mortea ca sopor perpetuus sati nox perpetua una dorm ienda ; dar cu unti dreptti şi mal mare se puteati servi de acăstă espresiune chreştinil, cari în credinţa lor în învierea corpurilor, priveaţi m0rtea numai ca unu timpti trecător de repaosti, maî cu semă că şi în St. Scriptură se găseseti locuri cari o justifică, s. e. Dan. 12, 2 ; Is. 14, 8 ; Ez. 31, 18; Marc. 5, 39; loan 11, 11; l Tim. 4, 12.

In fine, maî menţionăm!!, că serviciul bisericescO alti înmormântărilor se făcea fără a se percepe nicî o taxă din partea clerului; « căcî», dice unti Părinte, «este nedrepţii şi contrarii! datoriei preotului de a cere răsplată de la unti cadavru şi de a căuta unti căscigu din întristare străină,» In Constantinopol esistati chiar legi civile care interziceai! o asemenea taxă. Cu t6te acestea nu era opriţii de a primi darurî benevole.

Zotu.

Iulian Paravatul

Iulian paravatul (» ), căruia istoriciî îi maî (Jicu şi apostolul ( b). ni se presintă cu actele lui, ca unti adeverii fenomenti istoricii. Calităţile personale ale acestui fiiti şi nepoţii de Imperatorii; educaţiunea luî cea eminaminte creştină şi îngrijită ; şi posiţiunea creştinismului, ca religiune de Statii din imperiul romanii de după Marele Constantin ; t<5te aceste şi alte considerente istorice, impuneaii împrejurărilor istorice, ca să aduce pre tronul Imperiului unti Imperatorii, decă nu piosii, apoi celti puţin creştinii, şi Iulian să ni se presinte, ca unii continuatorii al tendinţelor unkiuluî seii, Marele Constantin, seu celii puţinii ca unti Imperatorii creştinii, semenu cu părintele sSti. Constanţie. Din contra, Iulian, preste t<5te acceptările şi legile des- voltăreî lucrurilor, ni se presintă, ca unii adevăraţii inimicii al creştinismului şi cu tendinţe vădite, de a nimici creştinismul şi a rădica pre ruinele luî păgâ- nismul, care acum se maî conserva în sufletele a putini omenî numaî prin deprindere şi pentru cuvântul

(a ) iT u m ire a d e p a r a v a tă e s te g r e c e s c ă ş i s e d e r iv ă d e la t e rm in u l ^ a p a o ic / y ţ= u rm ăto rii, s p e r ju r ă , o m ă fo re d e le g e . C u s e n s u l d e p re u rm ă s ’a a p lic a ţ ii lu i I a l ia n a c e s tă n u m ir e a t u n c i , c â n d i i e l a d e v e n iţ ii opo san tu a l c re ş tin ism u lu i.

(b ) A p o s ta tă v in e d e la v o rb a ά π ο σ τ ά τ /^— r e v o lu ţ io n a r ă , r e s c u la t u . Ş i a c o s tă n u m ire i s 'a a p lic a tă n u m a i a tu n c i , c â n d i i e l i i s ’a r e v o l t a t ă în co n tra o rd in e ! d e lu c ru r i s t a b il it ă , c ă u tâ n d ă a in t r o d u c e p ă g â n is m u l .

IULIAN PARAVATUL 519

câ, la adăpostul acesteî Religiunî, Romanii 'şî au desfăşuraţii pre pămentii misiunea lor providenţială.Eca în puţine cuvinte Iulian paravatul, şi elu p6te sa rSmenS, cum am disii, ca unti fenomenti istoricii neecsplicabilti, d^că cine-va nu studiază cu perspicacitate elementele istorice, ce au determinatu formarea acestuî apostatii, care a foştii unul din Im- peratoriî Imperiului romanii şi care cu actele sele şi în contra voieî luî, a făcuţii, ca creştinismul să devină Religiunea domnit<5re nu numaî în Statul, dar şi în sufletele supuşilor Imperiului romanii.

Lipsa din literatura teologică română a unui studiu amărunţitu asupra acesteî părţî din istoria bisericescă universală, ne-a determinatu, ca să facemti aicî biografia luî Iulian paravatul, urmărindu copilăria, juneţa şi kiar etatea matură a acestui omti, pe- nS cândii el a deveniţii Cesar şi Augustti al Imperiul Romanii de Resăritu şi a publicaţii decretul, prin care creştinilor li-se interdice, de a maî avea scolî, şi prin urmare li-se rădică posibilitatea, de ase apăra contra atacurilor, venite din partea păgânismuluî. Lucrândti Iulian, cum vom vedea, în t<5te aceste acte cu unu tactii şi o inteligenţă particulară, o spunemii maî de timpuriii, că în t<5te loviturile, aduse de Iulian Bisericeî, a contribuiţii forte mult şi circumstanţele vieţeî creştine din secuiul al IV-lea, pre care Iulian le-a vedutu şi le-a apreciaţii, căutândii a profita de totii aceia, ce-î favoriza scopurilor luî destruct<5re şi viclene. Şi, pentru ca să se vadă şi maî bine laturile debile ale creştinismului, pre care Iulian le-a ecsploatatti în urmă cu prisosii; pentru ca să se p<5tS înţelege circumstanţele istorice, sub

520 IULIAN PARAVATUL

care a trăitu şi s’a desvoltatti paravatul Iulian, noî aici vomii preceda biografia luî de o skiţă istorică, carca va representa în trăsuri generale starea creştinismului din naintea suireî luî Iulian pre tronul imperiului.

înainte de râdicarca lui Iulian pre tronul Imperiului, Biserica creştină ni oferă unu spectacul întristătorii. Eresia lui Arie, debilitată prin decisiunile conciliului întăiii ecumenicii, şi persecutată de masurile administrative ale Marelui Constantin, iarăşi a rădicaţii capul în idtimil ani al împărăţiei acestuia; şi pre timpul lui Constanţie, inului luî Constantin, arianismul făcuse o adevărată schismă în Biscrica creştină, şi în persecuţiunl, locul ereticilor îlii luase ortodoşil. Constanţie a foştii unii arianistu zeloşii, încă din cel întâi ani al împărăţiei luî, el a căluţii sub influenţa directă şi escepţională a luî Eusevie al Nicomidieî şi a partidei luî. Dupre mărturiile luî Rufim, Socrat şi Teodoret, în palatul luî Constanţie trăia acelii preutii arianîi, care a abusatii de ultimele momente ale vieţeî Constanţie!, soţiei luî Li- cinie, şi surorel Marelui Constantin. ( » ) Acest preutii de o isteţime particulară, ajunsese a avea cea mal marc influenţă asupra femeilor din palatii şi kiar asupra Imperatricel Euseviel, soţiei lui Constanţie, şi în unirea cu eunucii palatului, carii pre timpul luî

(a ) Rufin. I , Π , Socrat. Π , 2 , T heodoret Π , 3 . In u rm a r e a in s is ten ţe lo r a ce stu i preu tii, a că ru ia nu m e a rem asu n e c u n o sc u tă p en tru is to rie , C o n sta n ta a con v i ne 0 p re fra te le e l, M a re le C o n stan tin , c a sft

ad u ce d in ecsiljQ p re conductorii p r in c ip a li a l a r ia n ism u lu i , p r e K use- r i e a l N îcom ed ie l ş i p re T eogn is a l N iceeL (S o c ra t I , 2 5 ).

IULIAN PARAVATUL 5 2 1

Constanţie se reinstalase iarăşî în palatul imperialii, făclii cele maî mari neajunsurî Bişerieeî. Eusevie, căpiţei îia eunucilor, protecta pre toţî Arienii şi prin episcopii acestora persecutau pre ortodocşi. Aceştia erati consilieriî perpetui aî debilului Constanţie, şi eî ajunsese pene la al decide, ca să scoţe din simbolul credinţei terminul „de ofiinţă“ şi acestă, rliceu eî, pentru cuvântul, că este o inovaţiune a sinodului întăiii ecumenicii şi fiind că turbură consciinţa creştinilor.

Ceialalţi doi iii ai luî Constantin, tînerul Constantin şi Constant, nu nutriati nicî o simpatie pentru, arianismii şi ei din contra proiectau ortodocsia. La consultaţiunile din Sirmiu, unde fraţii aii ficsatu împărţirea imperiului, Constanţie a trebuit să cedeze in- sistinţelor celoralalţi doi fraţi, şi sâ kîeme din ec- siliu. pre Episcopii ortodocşi, cariî au fostu alungaţi dela catedrele lor în ultimii ani aî împărăţiei Marelui Constantin. In urmarea acestei învoele dintre Imperatorî, saii reîntorsii la catedrele lor apărătorii ortodocsiei— Marcel al Angireî, Asclep alGazeî, Paul al Constantinupoluluî şi Sântul Atanasie la metropolia Alecsandrieî. Dar ortodocsia nu s’a bucur atu mulţii timpii de pace; căci Eusevie al Nicomidiei a recursă la t<5te mijlocele, prin care şî-a asiguraţii dominaţiunea în Orientii. El mai întâiii a convinsa pre Constanţie, ca să fie strămutată la tronul catedrei de Constantinupolii, înlăturândti pre Episcopul Paul, care abia fu reîntorsii din ecsiliti, şi în totii Orientul rămăsese numai singurii Atanasie, Episcopii ortodocşii. In contra lui acum a foştii îndreptate tota activitatea arienilor. In contra lui se aduceţi la cur

tea luî Constanţie totii feliul de pâri şi calumniî. El era înculpattt cu desbinarea Bisericeî şi tot-o-dată presentatii, ca unii omii periculoşii pentru guvernii, ca celti ce avea o influenţă fdrte mare usupra popu- laţiuneî şi putea, dupre combinaţiunile s61e, să dispună de provincia africană. Pre debilul Constanţie era uşorii de al convinge, dar cândti era împinsti, ca să iea nisce disposiţiunî, atuncî îşi aducea aminte de promisiunile, date fraţilor s£î, că nu va turbura pacea Bisericeî. Ne putendti Eusevi&iiî să isbutiască contra luî Atanasie la palatul luî Constanţie, eî s’ati adresaţii la Imperatoriî de Occidentti şi la papa Romei. La papa Iulie aii foştii trămişî deputaţî, ca să acuze pre Atanasie ; şi mare a fostu mirarea deputaţilor, cândti eî aicî aii găsitti pre deputaţii Sântului Atanasie, carii aveii menirea, de a combate calumniile eusevienilor. Confusiunea deputaţilor luî Eusevie a foştii aşa de mare, că preutul Macarie, unul din membriî deputaţiuneî, de ruşine şi de frică a părăsiţii pre colegii seî şi în timpul nopţeî a plecaţii din Roma. Deputaţii Sântuluî Atanasie aii mus-

î trată pre deputaţii lui Eusevie, rugândii pre Papa Iulie, ca să convdce sinodii, spre a se justifica Episcopul Alecsandriel Lucru, la care s’a învoiţii şi papa.

Persecuţiunile Eusevienilor aii pusii maî întâiti 111 mişcare pre Biserica de Alecsandria. Episcopiî ortodocşi al Egiptului, Tebaideî şi aî Libiei, în numerii de opt-<Jecî, s’au adunaţii în Alecsandria şi de acolo au trimişii circulări către ceî-l’alţî Episcopî, pro- testândii contra inculpărilor, aduse de arieni Chi- riarciiuluî lor şi contra decesiunilor sinodului de T irii:

522 ______ IULIAN PARAVATUL_____________________


„Se p<5te numi Sinodti, scrieţi eî, o astu-feliîi de adunătură, unde preşedea unu patriciii; unde, în locul diaconilor Bisericeî, disposau amploiaţii poliţiei; unde patriciul vorbia, îar Episcopii, seu tăceft, seu aprobaţi cele vorbite de dînsul; unde puterea civilă oprima orî-ce dorinţă a Episcopilor ? Şi aşa nu ascultaţi, adăugaţi eî în conclusiune, pre aceia, ce ar scrie ceva în contra Episcopului Atanasie. Totii, ce vă vorti scrie aceşti omeni, este minciună şi înşelăciune. Să nu credeţî lor nicî atuncî, cândti în capul scrisoreî veţi vedea şi numele Episcopilor Egiptului (*)·

Turburările Bisericeî ati ajunsti pene la locaşurile asceţilor din deşerturile Africeî. S-tul Antonie, scri- indti S-tuluî Atanasie, a prespusti triumful Bisericeî luî Christos. O dată, după o rugăciune îndelungată, el se sculă în lacrimi şi dise : „ copiii meî, ce am vedutti eu ? Eu voiamu maî bine să morii. Eu am ve- (Jutti altarul Domnului, încunjuraţii de catîrî, carii ΐΐύ loviati cu picior ele lor; în jurul luî era o mulţime de fiare sălbatice, care săriati şi sburdati; şi eu am au(Jitti o voce, carea se ecsprima : „altarul meii se va întina... „Dar nu perdett bărbăţia, fiind că mânia Domnului nu se va prelungi, ci va înceta. Numai feriţi-vS de doctrina arienilor“ (b).

S-tul Atanasie, primindii de la Chiriarchul Romei scirea, despre convocarea unuî sinodti nou, la 339 s’a duşii la Roma. Presenţa Episcopului de Alecsau- dria în Roma a provocaţii curiositatea. Gloria lui

5 2 4 IULIAN PARAVATUL

Atanasie, suferinţele şi bărbăţia luî cea inflecsibilă, atrăgea atenţiunea tuturora. Patricii de distincţiune şi femeile nobile considerai! de graţia cea maî mare couversaţiunea cu s-tul Atanasie. Intre iubiţii şi perpetuii visitatorî aî s6î, s-tul Atanasie numiră singurii pe principesa Eutropia, sora lui Constantin, şi pre senatorii Abuterie şi Speranţie (*). Intre companionii din Roma aî s-luî Atanesie era mulţi ascetî din Egiptti, carii escitaii şi maî mulţii curiositatea locuitorilor cetăţcl eterne. Intre dînşii se afla şi ascetul Antonie, care umbla pre stradele Romei cu capul plecaţii în joşii, for£ a întdrce atenţiunea nicî kiar asupra monumentelor, dar care umbla pre etrade numaî de a săruta locurile, undate de sângele s-lor Apostoli Petru şi Paul. S-tul Atanasie, de altă parte, desfăşura celor, ce îlii tot întrebati, vi£ţa asceţilor. Şi atrasă de spusele sântuluî o femeie renumită, cu numele Marcela, a concepuţii ideia, de a organisa şi în Apusă vi ţa ascetică, compusă din vfiduve şi fete, care ar duce o vi<£ţă contemplativă şi predată rugăciuneî ( b). Cu modul acesta, din pre- senţa s-luî Atanasie în Roma, a resultatîi strîngerea maî de aprdpe a legăturilor dintre Bisericile de A- pusti şi de Răsărită.

Intre aceste, chiriarchul Romei s’a puşti în relaţiunî cu Episcopii din Orientu, carii, din causa dificultăţilor căieî, ati stabilită adunarea sinodului, nu în depărtatul Occidentti, ci în Antiochia. La începutul anuluî 341, aicî s’aă adunaţii no6- .ecî de Episcopî, între cariî se observă Narcis al Neroniadeî, Patrofil

(λ ) A than . A poi. p a g . 6 77.(b) PaJJad . H iet. Lav. cap. X II .

iu l ia n par a va tu l

al Scitopolei şi Maris al Chalcedoniî, şi dela acestti sinodii lipsiati doi Episcopî renumiţi ai Palestinei, Macsim al Ierusalimului şi Eusevie al Cesariet. Cel întâitt din aceşti de pre urmă na veniţii la sinodii pentru consideraţiuni, câ nu se credea în partida lui Eusevie, iar celti de al doile, autorul vieţeî Marelui Constantin, a muritti îndată după începerea sinodului. La sinodul din Antiochia. mulţimea Episcopilor a fostu pentru Eusevie al Nicomidieî. Sub influenţa acestui prelaţii, sinodul a confirmaţii, inculparea lui Atanasie, elaborată la Sinodul din Tir, şi a ficsatu şi pre succesorul lui. Sinodul, în alegerea succesorului luî Atanasie avea în vedere pre unu Eusevie, preutu din Mesopotamia, renumiţii pentru talentele şi cultura lui, şi pre unti Gregorie din Capadocia, care mai nainte se afla sub protecţiunea s-tuluî A- tanasie, iar acum devenise inimicul luî de m6rte. Şi cu tdte că scieti cu toţiî caracterul poporului Alec- sandrieî, care era grabicu în vărsare de sânge, Gregorie, n’a voiţii să iea în consideraţiune periculele, ce-Iii ascepta, dar împinsti de ura către Sântul Atanasie a primitu asupra sa sarcina de Episcopii al Alee- sandriei (» ).

Grigorie a plecaţii din Antiochia la Alecsandria, însoţiţii de Arzacie şi Balaca, eunucii cei mai iubiţi ai Imperatoruluî. Pre longă aceştia, prefectul Fila- grie s’a dusti în Alecsandria şi mai nainte, căutându a dispune populaţiunca pentru Grigorie. Intre aceste sântul Atanasie s'a reîntorsu din Roma în Alecsandria, şi aici în rugăciuni şi ajunare se prepara pentru serbarea Sântelor Pasci. De o dată s’a respânditu prin oraşu

( a ) S o c ra t . H is t , e c c le s i 1 1 , 1 0 , 9 . So zom . III , 6 ,

52ό ΐϋΓ,ΓΑΝ PARAVATUL

vestea despre sosirea luî Grigorie, şi poporul a primiţii acestă noutate cu mirare şi indignaţiuue. Bisericile Alecsandriel şi specialminte aceia, unde oficia sântul Atanasie, era într o adevărată rebeliune şi se prevedea, că întronarea Episcopului nelegalti nu sar fi pututti face ffcrS de turburărî. Dar pentru a nu se demasca planurile infernale, cu care Filagrie voia să întroneze pre Grigorie, el a voitti să simuleze o re- voluţiune între creştini, dar v6< endti, că nicî unul din creştini nu se supunti planurilor luî, de a lua arma în contra sântului Atanasie, atuncî el a înarmaţii pre păgâni şi Ebreî, şi constituindu-î în partidă, îî îndemna să cerS de Episcopii pre Grigorie.

însoţiţii de Filagrie şi de mulţimea cea înarmată, Gregorie în (Jiua de Pascî a veniţii în Biserica cea mare, carea se numia a lin Cvirinin, unde Sântul Atanasie oficia serviciul divinii. Şi Filagrie, vedendti că creştinii din Biserică îşi mauifestdză pre faţa. nemulţumirea lor, a ordonaţii soldaţilor, ca să aresteze pre căpiteniile nemulţăiniţilor, între cariî erati şi multe femeî şi fecidre, renumite prin nobleţă şi pietatea lor. Când soldaţii erati ocupaţî cu arestarea şi încarcerarea creştinilor, banda de păgânî şi Ebreî a începută să despdîe templul de totii, ce avea de valdre, să maltrateze pre servitoriî luî Dumnecjeti, şi să spurce sântele.

In zadar inimicii sântului Atanasie ati calculaţii, că în asemenea desordine pdte să pîeră şi Sântul păstorti. Mântuitorul l ’a păzitti neatinsti, şi el împreună cu preoţit şi creştinii, devotaţi lui, sati retraşii în altă Biserică, aplicândti cuvintele Mântuitorului: „cândti νδ vor alunga pre voi dintr’unu

ib'UÂN PAKAVATUL

oraşă, duceţi-vS în celalaltu". Grigorie şi Filagrie, în ura lor contra sântuluî Atanasie, an fâcnt raport către Constanţie, făcându-Iă culpabilii de totii, ce se petrecuse. Şi pentru aî ruina opiniunea cea bună dintre creştinî, eî au copiaţii raportul în maî multe ecsemplare, împrăştiindu-lă prin matroşl în totii 0- rientul (*).

Dar odată cu scrisorea luî Grigorie şi Filagrie în Orientii s’a trămisii şi adoa epistolă a sântuluî Atanasie, care protesta în contra faptelor, ce se petrecuse în Alecsandria. După acestă, sântul Atanasie, părăsindu-şi turma, s’a duşii la Roma, dar tot-o- dată a lăsaţii creştinilor de o credinţă cu dînsul, o epistolă, carea începe astii-feliii: „Eu nu sciţi cum aşî representa maî bine nenorocirile, suportate de noî, de câtii amintindii o istorie, ce ni o conservă Sânta Scriptură. Unii omu, Levită, a lostii o dată ultragiată în persona femeieî luî, ce se trăgea din semininţia luî Iuda . . . Acestă omă, fiindă întristat de ultragiul, ce i s’a adusă, a tăiată corpul femeieî luî în maî multe bucăţî, şi l’a trămisă la maî multe seminţii, pentru ca să înţelege toţî, că în persona unuî levită a fostă insultată întregă poporul luî Is- rail, şî că prin urmare fie-care ludeă avea datoria, s£ă de a resbuna ultragiul, seă ase supune despreţului, dăcă nu va lua arma resbimăreî. . . Iudeii, aiiijindu de acestă ultragiă, aă strigată, nicî o dată nu s a întâmplată aşa ceva, de cândă fiii luî Israil aă eşită din Egiptă. Şi toţî, pene la unul, s’aă rădicaţii contra culpabilor de acestă crimă.. . . Şi voî, fraţilor, vi

(a ) S . A th a n . a d o r th o d . p a g . 9 4 7 .

IULIAN PARAVATUL

este cunoscută acestă, istorie, şi ar fi de prisosii a o maî ecspune. Aşa ceva s’a în tâmpi aţii şi acum şi eti acesta voiescti să νδ spuuti aici. Acum s’a uitragiatti nu unti Le vi tu. şi s’a violatti nu o femeie. Acum este predată violăreî Biserica într^gă. La vederea membrelor corpului uneî femeî, s’ati rădicaţii toţî Israil- teniî, iar acum înaintea vdstră se presintă membrii Bisericeî cel sfâşiate... Vă conjurtiprevoî, să νδ misce posiţiunea ndstră; căcî ofensa, adusă noî, vă privesce pre voi pre toţî. Credinţa creştină şi can<5nele bisericesc! suntii în periculti. Aceste can<5ne bisericesci nu suntu inventate de ieri; ele ni suntti noî predate de s-ţiî părinţi prin sânta şi mântuitdrea tradiţiune. Credinţa, pre carea noi o mărturisimti, nu este inventată de noi, ci ea provine de la însuşi Mântuitorul, prin mijlocul discipulilor luî. Şi aşa, veţî permite voi, ca săse nimicescă aceia, ce s’a conservaţii îu Bisericile ndstre din timpurile cele maî vek!“ ? După aceste, s-tul Atanasie ecspune prin epistola sa, tdte suferinţele Bisericeî de Alecsandria cu în-

â; tronorea luî Grigorie (» ).Noî ne oprimti aicî cu descripţiuuea turburărilor,

provocate de cătră arianismu, adaugândti tot-o-dată în termen! generici, că persecuţiunile în ultimii anî ai împărăţiei lui Constanţie ajunsese pănă la a aria- niza întregii Orientul şi a aface şi kiar pre papa Liberie şi pre Osie, Episcopul de Cordova, ca să subsemneze confesiunea arienă ( b). Tdte aceste turbu- rări din Biserica creştină erati cunoscute de cdtrc Iulian, şi ele ati născuţii în dînsele speranţa, de a

<a) St. Ath&nu. ail o rthodox, p a g . 942.(b ) Hozom. IV, 12. S o e r . Π, 31 S . A than, a d S o lp . 8 3 7 .

IULIAN PARAVATUL 5 2 ! )

nimici creştinismul, şi pre ruinele luî să rădice altarele păgân ătăţeî.

In mijlocul acestor persecuţiunî, n’a li psiţii din Biserica ortodocsă adev&raţi'i eî luminători şi sprijinitori. In Orientti s-tul Atanasie şi în Occidcntti Ilarie, n’ati încetatti unu singurii momentti, de a opune aria- nismuluî resistenţa cea maî curagidsă. Nu lipsia din Biserica ortodocsă nicî vieţa piosă, representată prin monachismti. Inclinaţiunea spre vieţa solitara, manifestată în Biserica creştină forte de timpuriii, se desvolta în proporţiune cu turburările şi persecuţiunile, ce se iviati în Biserică şi în societate. In timpul per- secuţiunilor, când vieţa privată şi socială a creştinului consta în mărturisirea credinţei creştine, atuncî puţinî părăsiati lumea şi se duceti în deserturi. Când îns6 creştinismul a deveniţii dominătorti şi în sinul Bisericeî aii începutii ase manifesta ambiţiunea, intriga şi turburările, atuncî sufletele cele pure au în- ceputu ase desgusta şi aşi căuta liniscea în locurile depărtate. Prea cuviosul Antonie a contribuitti la desvoltarea vieţeî ascetice din Biserica creştină, iar Pachomie, discipulul luî Antonie, i-a datu organisa- ţiunea necesară (* ).

S-tul Pachomie era de locu din Tebaida. El s a născuţii în anii ultimi aî persecuţiunilor Bisericeî, dintr’o familie păgână şi într unii satu, unde nici era cunoscuţii numele de creştinii. El singurii de la sine şi în virtutea proprietăţilor spiritului seii, s'a lepădaţii de credinţa părinţilor s&î. Sacrificatorii satului.

(a ) D e s p r e P a c h o m ie ş i a c t iv i t a t e a lu i p e n tru v ie ţa m onacha lă se r»6te c i t i l a B o la n d is t t 1 4 M a r t ie . P a l la d . H ia t. L a u s a ic a . R eg u la S . P a c l io m iî , B ib i . P a t r o r . 1 6 9 8 , T . I V . e tc .

5 3 0 I lU A N PARAVATUL

f i ;

W ■

în care se născuse Pachomie şi îşi petrecuse tinereţa, l'aîi declarată dc inimicii al religiuneî păgâne şi di- c6iî, eă 111 presenţa lut nu se potă efectua sacrificiile. La etatea de doe-decî ani (315 Chr.), Pachomie a fostă înrolată în armata luî Macsimin, carea avea a lupta cu Licinie. Legiunea, în care era înrolată Pachomie, se afla postată în oraşul Tiba, şi ducea lipsa cea mai mare de ale mâncăreî. Locuitorii înse creştini aî oraşului nu sati uitată la aceia, că aceşti ostaşi erau destinaţi, de a lupta contra creştinismului, ci le-au procurată tote necesarele, numai din consi- deraţiunî pentru umanitate. Pre Pachomie atâta la impresionată acestă faptă caritabilă, că el s’a cho- tărîtu atunci kîar, ca să se predea la serviciul acelui Dumnezeu, care învaţă pre (5meni a iubi pre omu. învingerea lui Macsimin i-a presentatu şi lui Pachomie posibilitatea, ca sa se creştineze şi să se uniască cu Palemon. şi apoi săse aşede în Panopha, locă între Nil şi Marea roşie, unde aă dusă o vieţă adevărată ascetică. Dar acestă singurătate nu mulţemia pre Pachomie. El căuta ase face conducătoru în vieţa morală şi a altora. Şi în adeveru, că el, împreună cu Palemon, sau aşedată într’o vale fertilă a Nilului şi aici eî, construindă o casă spaţi<5să, aă kie- mată la sine pre mai mulţi asceţi, ca să trăiască sub acelaşî acoperementu şi dupre acelaşi regule.

Penă la Pachomie asceţii Orientului trăiaă separată, fie-care în kilia sa, numită mănăstire, de la fwvo? = singură, şi îşi prescriea fie-care regule de conduită şi abstinenţă, conform puterilor individuale. Pre longă cei doi fundatori ai monachismuluî din valea Nilului, în timpu numai de < ece ani s’au tumul-

IULIAN PARAVATUL

ţitti fraţii pSnS la atâta, că Pachomie s’a vedutii nevoiţii a construi încă şepte case, dupre acelaşi planii, şi 111 totul semine, uude nu numai serviciile divine, dar şi ocupaţiunile fraţilor craii comune şi conduse de unti singurii superiorii. Fie-care din casele, ce compunea stabilimentul lui Pacliomic, a primiţii numirea de κοινόζιος = vieţă comună, şi aici în adeverii, locuinţa, portul, masa şi kiar voinţa şi somnul colo- cuitorilor era comunii, şi tote regulate dupre o ordine prestabilită. In fie-care kilie din cele optîi case locuiau treî monachl. O tunică de pânză fore de mânece şi lungă păne la genukî, pre de-a supra o piele de oic albă şi unii capişonii de lînă eraii vestmintele, ce 111 valea Nilului distingeu pre discipuliî Iul Pachomie. De altă parte, pânea, măslinele, Ierburi ver<Ji şi cu pţetti, pescl săraţi, dar neferţi, erau bucatele, ce cornpuneu masa kinovialilor lui Pachomie. De seminţe ferte se bucurati numai copiii, bătrînil şi bolnavii. In timpul mesei toţî staii în tăcere şi cu capişonul pre okl, ca unul să. nu se scandaliseze de acţiunile apr<5peluî. Unii bătrînti era însărcinaţii cu conduita tuturor şi la finele săptămânel aduna de la toţi fraţii producţiunile mânilor lor. Producţiunile monachil· >r erati prea de ajunsti pentru întreţinerea cea modesta a fraţilor, Iar rămăşiţele se vindeu şi sc imparţiali săracilor, seu întâmpinau nevoile visitatorilor comu- nităţeî. Nicî o proprietate n'aveu monachii. kiar albiturile şi cărţile eraii predate bătrmului, după ce monachil terminaii lectura celor de pre urma (*).

In paralelii cu corpul, era ocupata şi mintea

(a) Regula S. Pachoinii Bolland pag. 311. Aceste reduta dani uascere organuaţiuuei vieţei monachal^ din Biserica ortouoe».»

monachului. Fie-care monachti trebuea sa scie citi şi scrie ; iar asupra scriere! se întorcea o atenţiune particulară. Cine se presenta, ca doritorii de vieţa monachală a lut Pachomie, era cerceta tti, deca el putea să dispună de sine. După acesta era obligaţii, de a învăţa, pe de rostii rugăciunea donmescă şi părţi din psalmi şi Epistolele Apostolului Pau l şi inline i se punea în mâni abecedarul. Bătrîn ii, car ii conduceţi vieţa monachală într’unu kinoviu, erati datori, ca să înveţe pre fraţi în t<5te ţlilele, ia r superiorul comun it ă ţ i în fie-care Duminecă (» ) .

Acum să ni închipuimti o adunare de 0meni pene la optti m ii de suflete, organisaţi şi d iscip linaţi în modul, ecspusu m ai sus, şi pe a ltă parte, să luămti111 consideraţiune şi acea particu laritate, că to ţi călătorii şi neguţătorii din A sia spre A frica şi v iceversa îşi avdu pre a ic i drumul şi în m ijlocul tuturor privaţiunilor şi a periculelor locului, com unitatea s-lui Pachomie li oferia o primire frăţescă şi o îngrijire abundentă. D6că vieţa monachilor lu i Paclio- mie era modestă şi p lină de privaţiuni, apoi ospitalitatea străinilor era abundentă şi însoţită de t<5tă îngrijirea. Cu t<5tă mulţimea cea m are a monachilor din stabilimentul s-lu i Pachomie, vi£ţa în ju ru l mo- năstirei era aşa de liniscitâ, în cât călăto ru lu i presenta ca nelocuitâ de dmeni. Numai din când i se în când se întrerupea lin iscea în acestti locti prin cântarea de psalmi a vre unui monachti. Când însă venia (Jioa Pascelor, seu m uria vre un frate, atuncî toţi monachii umpleu împrejurimele m onâstirei, ducendu- seseti la biserică, pentru serbarea In v ierei Domnului,

(a) Regula S. Paehomii bibi. Patror. pag. 35.

5 3 2 i i Li aw p a r a v a t u l

βέύ la cimiteru, care era preste Nilti, pre unu verfQ de dălţi, spre a conduce la eternul răpaueă pre trate le răposată. In celelalte dile însă monachii efec- tuaă serviciile divine prin kinovii şi numaî s-tui 1 ’a- chomie pre o luntre cerceta diferitele kinovii, ce eraii separate de gârlele Nilului.

Când sântul Pachomie venia întrunii kinoviu, copiii î lă cunjurau, plângendu-se : „Tată ! eca, că de câte-va dile noî nu ne-au daţii bucateferte“ . „Nu vă supăraţi, d rag ii mei, respuudea sântul Pachomie, eu mă vo iă îng riji, ca ele să fie pentru voî preparate1· (» ). Când el vedea pre unu frate plângendu pentru vre unu răposaţii, se ecsprimă : „ Plânsul pentru ceî morţi nu-î pote înviea, dar plânsul pentru cei vii p<5te să în vieze sufletele lor“ ( b). Sântul bătrînii era in im icul ce lii maî neîmpăcată al spiritelor mândre. Unii monachu în tr’o di făcuse doă rogojini de paie, forte artistic îm pletite, pre care le arată cu unii inte resă p articu la ră la toţî ; atunci el dise : „Uitaţi-vă la acestă frate, e l s ’a ostenită de cu seră pene la (Jioă, pentru c a să place diavolului, preferindă rogo jin ile în a in tea îm părăţie i Iul Dumnezeu “ (®).Ună economă a l m ânăstire l se lăuda, că a isbutitii să cumpere cu ună p re ţă scădutu în tim pă de f0mete pânea, necesară m ânăstire î. Sântu l Pachomie, care în acestă fap tă a descoperită unu sp irită de comercian tă, l ’a desaprobată (<*). In fine mai citanm aicî un ă lo c ă din care se vede privirile sântuluî Pachomie asup ra dorinţilor diferiţilor m onach l: r Minunile

(a) Vie des Peres de desert, saint Pachome XLIII.(b) Holland, pag. 312.(o) Boland pag. 344.(d) Ib, pag. 340, 341.

' _______________ IILIUAN PARAVATUL 533


neveijute, (Jicca el, întrecu pre cele vedute. Vindecarea sufletelor este maî valor<5să, de cât vindecarea corpului. Voiţi sa vedeţi' cea mai mare minune ? Ui- tati-ve la omul de o puritate şi o modestie perfectă şi acesta este minunea cea maî demnă de admira- ţiunea v<5stră. Căcî ce pote fi maî măreţii şi maî demnii de admiraţii, de cât aceia, de a vedea pre Dumnecjeii celii nevedutii, locuindu în omii, ca în templul s6u“ ?

Spiritul pietăţeî creştine se respândise acum şi în societate şi Biserica ajunsese o instuţiune şi socială. Sub influenţa putereî civile, amdrea creştină a primiţii o desvoltăre maî întinsă şi în jurul Bisericeî aii începutu ase ivi maî multe institute de bine-facere, care erati întreţinute din averile bisericesci. încă dupre edictul de Milan Biserica avea dreptul, de a deveni proprietară, dar în urmarea disposiţiu- nilor luî Constantin celii mare, Biserica eredita pre martiri, pre ceî morţi forS testamentti şi fore familie şi pre lângă aceste, Biserica avea dreptul de a primi şi donaţiunî. Cu modul acesta fie-care Biserică ajunsese în stare, de a întreţinea maî multe institute de bine-facere. Totă avera Bisericilor pre timpul luî Constanţie era distribuită în do6 părţi— oparte era întrebuinţată la întreţinerea Bisericilor şi a servitorilor ei, iar adoa parte şi cea maî mare era destinată pentru săraci, conform kibzuireî Episcopului ( * ). Dar pentru ajutorul Episcopului încă din timpurile cele maî antice se vede figurândii în Biserică funcţiunea economului, care se mai numia economul săracilor şi nutritorul orfanilor (*>).

(a) Sinod, de Ant. can. XXTTT şi XXTV.(b) Sinod, d e Ni cea can. arab. LXXXTV.

IULIAN PARAVATUL

Alăturea cu institutele de bine-facere ale Ilise- ricei, ecsistau şi cascle particularilor, c a r ii oferiau ospitalitate şi îngrijiati de bolnavi şi b ă tr în î. Avuţii, carii maî nainte îşi keltuiaii averile în construirea de circuri, în întreţinerea selbătăciunilor de prin fundul Nubicî, şi în desfătarea şi nutrirea maselor poporului, de acum începti aşi întrebuinţa av erile , pentru construirea de Biserici şi fundarea de institute pentru bine-facere.

Este de importanţa cea mai mare literatura creştină a acestor timpuri, şi mai ales partea, care representă vi£ţa creştină în elementele ei practice şi de aplicaţiune. Nu voimu să vorbimti aici despre scrierile apologetice, care erati compuse pentru apărarea creştinismului în contra păgânismului. N ici nu vomti întdrce atenţiunea nostrâ asupra operelor dogmatico-morale, care aveti menirea, de a ecspune doctrina Bisericeî. Catechisările sântului Ciril, pre care el le pronunţa în Biserica de Ierusalem, şi care aveti de obiectti, a transforma învăţăturile Bisericeî în convicţiuni pentru vieţa, siintu acea parte a literaturei timpurilor nostre, de unde se vede cât era creştinismul propriii, pentru a forma convicţiunea şi a îmbrăţişa vieţa. oi. dice sântul Ciril la începutul catechisărilor sele, doriţi să fiţî luminaţi. Pre voi vă atragti aromatele pietăţei. Voî voiţi să adunaţi florile spirituale, pentru ea să împletiţî cununa cerescă. Eca voî staţi la uşa palatului, asceptându, ca împăratul să vă introducă. \ <>i aţi venitti aicî numai cu voia vostră. Dar în zadar corpul vostru este presentti aici, d£că spiritul vostru este abeinte . . . . Să nu între aici n im ine, dieendu->L

IULIAN PARAVATUL

să. vedemu ce facă aceşti credincioşi. Să. întru, ca să νέ(]ύ, ce să petrece cu dînşiî. Voî aţi voi, ca să cercetaţi actele nostre, presupuuendă că Dumnezeu nu scrute.ză adâncurile inimei v6stre! . . El scurteză pre toţî ceî kîemaţî. . . şi decă. observă măcar pre unul for6 dc vestmântul nupţială, El, amice, îî dice: pentru ce aî întratu aicî ? Ce felitt este vestmântul şi consciinţa ta ? Portarul nu te-a oprită pre tine, acesta este adevărată, dar tu nu sciea-ϊ vestmântul, cu carc se vine la sfirbătdre ? Noî suntem servitorii luî Christos, noî portarii, şi lăsămu să între toţî prin porţile cele deskise. Voî p<5te, că aţi întrată aicî cu sufletul, necurăţitfi de păcate, şi cu intenţinnî ruşi- n<5se. Tu aî îutrată, pre tine te-aă primită şi aă întrebată de numele tSă. Ve<jî tu organisaţiimea mi- raculdsă a Bişerieeî ndstre ? Ve^î tu ordinea, şi dis- posiţiunea, cetirea cea pi<5să a scripturilor, înşirarea şi consecinţa lecţiunilor ? Deci umpleţi-vă de respectă către acestă locu. Cunoscett aceia, ce vedeţi.

„Dar pre voî p<5te că aicî v’a adusă altă causă. Bărbatul pdte că vine aicî, ca să găsiascS mâna uneî femei. Femeia de asemenea, ca săse face demnă de bărbaţii. Servul, ca să devine plăcută stăpânului său. Amicul, ca să complaci amicului său. Acum în mâna mea estesfora undiţei şi eă ve primeecă pre voi. Deşi convicţiunea vostră n'a fostă probată, dar eă v6 primescu numaî în speranţa, de a ve mântui pre voî. Voi ptfte, că n aţi sciută, unde aţi venită, şi în ce cursă aţi căzută. Voî aţi căzută în cursa Bişerieeî.\ oi sunteţi prinşi de vii şi nu veţi scăpa mai mult. Iisus va atrasti pre voî, nu pentru ca să ve predea mortei, dar pentru ca să vă 111 vieze din morţi",

Unitatea lui Dumnedeu era primul obiecţii al ca- tichisaţiunilor sântului Ciril. Acostă veritate nu putea să nu impresioneze pre cei klemaţi, carii audiaţi aici o lume nouă de idei, o sistemă de convingeri, care satisfăcuţi cerinţele inteligenţei şi ale aspiraţi linilor lor. „Ce să νδ spună voî ? esclama sântul Ciril. Cine privesce la s<5re, p<5te să nu se minuneze ? El se presintă la Orientu în forma unui discu mică, dar puterea lui este mare şi lumina lui sc răspândesce dela Răsărită spre Apusă. Psalmistul descriind u răsărirea lui, se eesprimă: Eca el se asemănă unei soţii tinere, care se râdică din patul nupţială. Dar întunericul, ce se (Jicem despre el ? Omenilor! pentru ce să ne supărămti pre dînsul ? Pentru ce să ne iri- tămu contra timpului, când el ni este acordată pentru repausu ? Domnul nu ar fi acordată servului său re- pausă, d£că între el şi lucru nu ar fi întrepusă întunericul. Şi ce este mai folositorii pentru înţelepciune, de cât n<5ptea ? Mai mult noptea noi silntemă cercetaţi de cugetările, ce ne ducii la Dumnedeu. Numai atunci mintea este liberă, de a ceti şi a reflecta asupra profeţiilor divine. Nn este adeveratu, că mal alesă noptea noî ne aducemii aminte de păcatele n<5stre ? Şi aşa nu credeţi, că este unii creatorii specială al întunericului şi altul al lumineî; fiind că eesperienţa ni prob^ză, că întunerecul este tot aşa de bună şi folositorii . . . . Şi ce să dicemu despre ploie ? Cine este causatorul el? Cine râdică şi îngrtSşâ picăturile de rouă ? Cine îngroşă aerul, ca să formede din dînsul nourii şi cine ţine în suspeiujiune de-supra capului nostru pl<5ia ? Acestă apă de pl0ie este transformată în neuă, ca unii prafu, şi alte ori devine tare

• V ■ _________________________________________ IUI JAW PAKAVATUL 537


ca o petră. Natura eî este aceiaşi, dar numaî acţiunea diferă. In viîe ea se preface în vinii, care mişcă inima omului.. în pomul de măslinii în untu-de-lemn, care lustruîesce faţa omuluî. Tot ea produce şi pânea, care întăresce forţele omuluî. Puteţi voî să v6 presentaţî în minte t<5te proprietăţile plantelor, şi să cundsceţî folosul, ce aduce fie-care vietate ? Şi cele maî ne’nsemnate presintă pentru omu fol<5se enorme. De veţi (jlice, şerpiî suntu înfricoşaţi; şi eii adaugă, temeţi-ve de Dumnezeii, şi eî nu ve vor vătăma. Scorpionul are ghimpii înţăpătorî; temeţi-νδ de Dumnedeii şi ascuţişul lor nu ve vorii împunge. Leul este iubitorii de sânge ; temeţi-ve de Dumnezeii şi leul va veni şi se va culca 16ngă voî, ca 16ngă Daniil. Omenilor ! distingeţi în t<5te lucrurile pre marele artiştii şi pre creatorul celu înţelepţii . . . ( a).

Representândii magnificenţa luî Dumneaei, s-tul Ciril ecsplică celor kîemaţî, cum Dumnezeii s’a manifestată pre sine dmenilor în Christos Mântuitorul, care a primită asupra sa tipul omuluî. „Să credemii, (Jice el, şi în Iisus Christos, celii ce s’a întrupatii şi s'a făcută omu. Omul a dorită să aude cuventă din gura unei fiinţe, ca şi dînsul. Mântuitorul a luaţii asupra sa natura n<5stră, ca maî uşor să înveţe pre omu.... Omenii, uitândă pre Dumnedeu, si-a făcuţii sie-şi idoli în formă de omă, şi cu modul acesta ne- dreptă i-se aducea figureî omuluî onorurî divine. Dumne<Jeă s’a făcută omă adevăraţii, ca să surpe minciuna. Şi aşa noi am fostă mântuiţi kîar cu şiret-

(a) S. Ciril. cathech. înveţătura IX, 6, 7, 9, 14 etc.


licunle diavolului, pre care el le întrebuinţa pentru perderea nostră “ (» ) .

Dar acestii subiecţii, despre care s-tul Ciril trebuea să vorbîască celor lcîemaţi, era f<5rte delicaţii, faţă cu disputele arianismului. De aceia îlu şi vedemii cu multă precauţiune, când el se ecsprimă : „Decă voî audiţî, că Episcopii se râdică contra E- piscopilor, preuţil asupra preuţilor, poporu asupra altul poporii, şi klar ajungii pene la vărsare de sânge, nu vă turburaţi, fiindii că aceste ati foştii preijise prin scripturi. Şi decă eti, învăţătorul vostru aşi greşi, apoi din acesta nu urmeză, ca şi voi să vă perdeţl cu mine. Decă trădarea s’a întâmplatii între apostoli, apoi ce este curioşii, că între Episcop! se observă dispute, contrarie pietăţel creştine ? “ ( b )

„Totul, adaugă el, trebue să vă convingă în puterea celui răstigniţii; totul, klar şi presenţa vdstră aici. Cine v’a adusii pre voi în acestii templu? Ce ostaşi v’a traşii într’însul? Unde suntii căngile, cu care aţi foştii sfâşiaţi? Unde sentinţa judecătorilor, ce v ’aii condamnaţii la acesta ? Acesta este resultatul învingere! lui Christos. Crucea lui Christos anume v’a adusii pre voî aici. Crucea, carea a învinşii pre Perşi, şi a protejatii pre Sciţi. Crucea, carea a daţii Egiptului cunoscinţa adevăratului Dumnezeii, în locul acelor animale degrădătore, câni, pisici şi a acelor idoli de totii feliul şi forma, pre care el î l adora.... Să glorificămti deci acostă cruce, să ne bucurămu cu bucurie, divinsândii pre celii răstigniţii şi pre Tatăl, ce l’a trămisti, precum şi pre s-tul Spiritii ( e).

(a) Ibid. XII, 13, 15 etc.(b) Ibid. XV, 7.(c) Ibid. XIII, 40, 41.

540 IULIAN PARAVATU L

Pronunţarea acestor catechisaţiî în templurile creştine atrăgea pre Elenî şi uîmia pre păgâni. Toţî ascultati cu o atenţiune religi(5să învăţăturile lu î Ciril şi ale altor catichisatorî, şi ele făceu, ca pre fiecare (jii să se umple şirurile creştinilor, şi săse adaugă fiii . Imperăţieî lumineî". Aceste tdte fenomene se petrecett înaintea okilor păgânilor şi a aceluia, care maî pre urmă a câutatu, ca să se întroneze păgânis- mul, religiunea ce acum nu maî satisfăcea n icî pre vulgul celu de rându.

(V a arma)

Ârchim. Genadie Enăcenu.

Numele ce se da primilor creştini

Numele ce se da creştinelor în vechime suntti seu cu sensii bunii, cu sensti de onore, seu cu sensti râu şi inju- riosu. Ântâiti vom arăta numele de onore şi apoi cele injuriose.

Atâta creştinii între sine câtu şi streinii ii numiau:1. Ma^Tai=^«rij0«//==ucenieî (Fapt. Apost. VL 2). La

Iudei se da acesta nume celor ce stau supt desciplina unul invSţătorti ; părinţii Bisericei l’aO adoptata spre a esprima adesiunea la doctrina şi preceptele lui lisus Christos.

2. Πιστοί = ^ ^ /&r=credincioşî (Efeseni I, 1.— Colos. 1, 2 etc.) spre a însemna lipirea lor de credinţă în lisus Christos. Cel născuţi din părinţi creştini se numiati πιστοί εκ πιστών ex fed e lib u s f i d e l e s = credincioşi din credincioşi.

3. EXXeuToi=*/<?iT&'=aleşî. Apostolul Paul îî numesce aleşii lui Dumnedeti (Rom. VIII. 33). Ap. Petru îl numesce simplu a l e ş î (1 Petr. I. 1). Se numiati ast-felti creştinii pentru că erati aleşi de Dumnedeu din naţiuni şi din Sinagogă spre a fi chiemaţl la credinţa creştină.

4 . Αγιοι = ^sancti= sânţi pentru că se sânţiseră prin sângele lui Christos şi erati chiămaţl la sanctitate (1 Cor. I. 2).

5. F ra ţ i , nume datti mal ântâiti de lisus Christos ucenici\or-= to ţ i f r a ţ i su n te ţ i (Mat. XXIII, 8) ; apoi după înviere dice Magdalinel să caute pe fraţi, adică pe Apostolii (loan XX. 17). Acestti nume nu s’a datti numai apostolilor (1 Cor.V. 11), ci creştinilor în general. (Clemente în epist. către Co- rintenl ; Ignat. ep. către Efeseni!) pentru că eî aveaQ acelaşi părinte, Dumnedeti, aceeaşi mamă,Biserica, pentru că erati regeneraţi prin acelaşi botezti, şi t0te erati comune între el, ca între fraţi. De aci vine cuventul fra te rn ita te saa f r ă ţ i e .

542 NUMELE CE SE DA PRIMILOR CREŞTINÎ

6. Consei'vi— împreună servitori, Apostolii maî ânteiti intre sine îşi deteră acestO nume. Apostolul Paul aplică acestă nume ajutătorilor s6I in apostolat, adică lui Epa- frastu (Col. i. 7) şi apoi lui Tihic (Col. IV, 7).

7. CAmA<ww=creştinî. Pentru prima dată acesta nume li s'a datQ în Antiochia. Mal toţî scriitorii Bisericeî soco- tescfl că acestil nume li s’a data pe cândii împerăţla Claudio. Acestil nume este· derivaţii din numele Domnului, Christ.

Unii scriitori, ca Teofil din Antiochia, şi Ciril de Ie- rusalem, credo că acesta este derivatO χ ρ ίσμ αungere, pentru că se ungea fruntea celorO botezaţi. In realitate şi χρίσαα şi χριστός suntO derivate totO din χρ ιζω = = ηή §ΰ . Dife- rinţa este numai că uniî îlO derivă de la faptul ungereî, iar nu de la numele Χρίστος, care este adevărată formă din care este derivatO. Alţii cu totul posteriori credo că forma creştinii ar fi derivată din Χρηστός --= bunO, argumentândO că primii creştini erau omeni buni—ceea ce nimeni nu contestă. D£ră de la forma română a vorbei nu se p6te conchide despre derivaţiunea cuventuluî. In limba nostră avemO multe vorbe, carî latinesce fiindti scrise cu 1 în ro- mânesce a trecutO cu e : Y>\s>c\s—pesce, v i r id is= v e v d e etc.

Apoî din causa ignoranţei, uniî de pre catedra se hasar- daO a spune câ creştinO este derivatO din rusescul Crest, care însemnedă cruce.

8. Iess<zi=Iesenî. EpifaniO (Haereses XXIX) dice că creştinii înainte de a se numi creştini se numiati Ieşeni, orî de la Iesse, tatăl Iul David, seO de la Iisus, Mântuitorul genului umanO. EpifaniO sprijinesce opiniunea sa pe o carte a lui Filone întitulată de Iessais. D6ră creştinii nicî o dată n’afl purtatO acestO nume, cu totă susţinerea luî EpifaniO.

9. Terapeufi^5zpvKi\nKr=-tkerapeutes, eî fură numiţî ast- felO, decă credemO pre Eusebie (Istor. ecles. cartea II. c. 17), pentru două motive: seti pentru că ca medicii vindecaO de vitie pe aceia carî se apropiau de eî, s6H pentru că adu- ceaO Iul DumnedeO unu cultO curatO şi sincerO. Invfiţaţil nu suntO d e acordO asupra acestei cestiunî. Uniî inpărtăşescO

NUMELE CE SE DA PRIMILOR CREŞTINÎ

acestă opiniune avenda in vedere pe Eusebiti care se întemeiază pe Filone, socotinda că terapeuţii eraţi creştinii cari locuiaO. în Egipt; era alţi! credii că erau Iudeii, cari aveau unti moda particularii de vidţă, şi cari se mal num iau şi Eseni.

io. Pisciculi^·pescişorî. Tertulian dă o esplicaţiune fru- m6să despre acostă numire, cândii dice: ne numescQ pesc işo r î (De baptism. I), pentru că dupre divinul pesce, Iisus Christos, noi ne nascemu în apă (prin botezii) ş i nu ne mân- tuiniu de câta decă retnăneniu în acestă apă (a botezului).

îi. Gnostici =■ cunoscători. Din cele ce vom indica mal jos se va vede că părinţii biserice! numiau gnostici pe ceî ce profesaţi religiunea orthodoxă a lui Iisus Christos, Cuventul grecescu γνωστικός, însemnedă unu omu de sciinţă, de studia, care doresce a cunosce, a inveţa. Clemente Ale- xandrinu dă creştinilor acestă numire cândii dice: Decă Domnul este adevSrul, înţelepciunea şi puterea lui Dum- nedea, dupre cum este într’adeverii, este evidenta, ca acela care l’a cunoscuta pe el şi prin el a cunoscuta şi pe tatăl, este gnostica. Acesta nume a fosta o dată aplicata numai asceţilor, şi anume celor din Egipt, şi a fosta data de către Sântul Athanasie dupre cum arată Socrate (Apoi. cartea IV. c 23).

12. E cclesiastici— bisericescî, nu în sensul de clerici, ci pentru că ţineaa de Biserică şi pentru ca să se distingă de ludei, de păgâni şi de eretici (Euse'o. IV. 7. v. 27.—Ciril de Ierusal. catichesa XV. 4).

13. T eo fo r i — purtători de Dumnedea. Din secolul al doilea Sântu Ignatiti şi-la atribue adesea lui; t6te epistolele săle începa prin cuvintele Ignaţiă care ş i T eofor (se numesce). Aceeaşi reunire se gâsesce şi in actele martirului sea cânda Traian l’a întrebata : Ce tu p o r ( i în inima ta p e ce la cru cifica ta ? El a respunsa. Aşa este, căci scrisa este: Voia lo cu i în tr ’in şii. Mamachi demonstra în opera sa «Origo Christiana (I p.' 62), Că acostă numire nu era esclusivă numai pentru Sântu Ignatiti, ci era comună pentru toţi creştinii.

14. C hristofori - 'putf.Sx.Qfi de Christos. Acostă numire li

se da pentru câ el fi îndoi intimii uniţî cu lisus Christos, îlO purtaţi în manile lor. Despre acestă numire se găsescO multe esemple în epistola către Efesenia a luî IgnatiO, in AthanasiO contra gentiles (I. 6) şi în alte părţi.

15. Spiritiferi εέΰ πνευματοοοροι—purtători de Spiritu, pentru că era plini de ungerea Sântului Spiritii.

Asupra acestei numiri suntii numer6se şi admirabile esemple la IreneO, AtanasiO, Vasile cel mare, Ieronim, Ciril de Alexandria, dupre cum se vede la Mamachi (L p. 63).

16. Sanctiferi— purtă to rl de sânţi, pentru că fiindti temple vil ale lui Dumnedeti, p6rtă în sine pe Sântul Sânţilor, adică pe Dumnedeu (Ignat, Efes. IX).

17. Neoşopoi <= templiferi=purtători de templu. lisus Christos fiindti numitO de Părinţii Bisericeî nu numai sântO prin-escelinţă, ci încă Biserica lui Dumnedeti, urm&ză că aceia cari purtau pe Mântuitorul în inimele lor putea fi numiţi purtători de Biserica.

18. Din causa simplicităţeî, inocenţei, iubireî de pace şi de castitate a dulceţel şi umilinţei, creştinii se numiaii: Parvuli== mititel adolescentuli, băieţaşi, a gn i= m iel, v itu li Lstentes-=viţei sugători de lapte, infantes— copil, Colum- A?=porumbiţe,/>*/£ columbarum=px£L de porumbiţă, v er i Israelite, adevaratu I s r a e l i \ F ilii D ei= fiii luî Dumne- deu, f i li i Altesitni=m(iiî celuî prea înalt.

ig. Catolici. Adevărată Biserică creştină chiar din timpurile primitive a luaţii numele de catolică, şeii universală, spre a se distinge de ereticii cari se găsiaii numai în unele localităţi. După schismă, creştinii occidentali aii re- masO cu numele vechio de catolici, cu tote că şi Biserica orientală îşi păsţredă acostă numire în simbolul credinţei: εις μίαν άποστολικήν και καθολικήν έκκλησίαν, într’una apostolică şi catolică Biserica.

20. Dogmatici. In cărţile Nouluî-Testament cuventul dogmă însemnedă, câte o-dată religiunea creştină, şi părinţii Bisericeî au adoptata acestii mod de exprimare. Pentru acesta creştinii se numia: Οί του δόγματός, cel al dogmei, seu dogmatici (Euseb. 1st. eel. cart. XII, cap. 30).

5 4 4 NUMELE CE SE DA PRIMILOR CREŞTINI

NUMELE CE SE DA PRIMILOR CREŞTINI 54 5

■2i. Orthodox: ϊ = ορθόδοξοι = drepţii credincioşi Părinţii Bisericeî adesea au numita orthodox! pe cel ce profesaţi adevfirata religiune a lui Iisus Christos. Cuventul orthodoxie era ca unti protesta contra eresiilor şi erorilor, carî se opunead adevfcratel dogtrine a creştinismului. Pentru acesta în timpul Imperatorulul Michail şi al soţiei sele Teodora, celei d’ânteiii Duminici a postolulul celui mare ’Is’a dat numele de Duminica orthodoxieî, Duminica dreptei credinţe, sărbătorea d rep tei credinţe pentru că în acestă di (secol. 7-lea) s’a anatematisatii eresia iconoclaştilor (distruto- rilor de ic0ne).

Numele in juriose.1. Atei =■ fără Dumnedeii. Din tote injuriile ce s’aii arun

caţii asupra creştinilor acesta este cea mal gravă. Păgânii vedendii că creştinii nu se închinaţi divinităţilor falşe ale lor, le aplicaţi cahficaţiunea de a te l= omeni fără Dumnedeii. Despre acestă numire găsimti multe plângeri în apologiile luî Iustinii (I şi II, 6), Taţian, Atenagora (Legaţii 3), Tertulian (X).

2. M agi, fă c i t o r i de rele, din causa minunilor făcute de Mântuitorul şi urmaşii seî printre creştini în acostă epocă de aur a credinţei şi Bisericeî nostre creştine.

3. Greci, pentru că în locu de toga romană, el purtaţi o mantelă ce obiclnuiati filosofii greci.

4. Im posto r i — înşelători. însuşi Mântuitorul fusese numiţii impostorii, şi de aceea l’atk tratatti atâtQ pe el câtii şi pe dispulil săi astu-felii cum ne arată istoria. Acestă numire era ca o consecinţă a numelui de grecii, pentru că eî sub numele de grecii înţelegeau înşelătorii, cum suna dicfctorea latină : g r a c u s im postor — grecii înşelătorii.

5. Sofişti. Lucianii numia pe Iisus Christos Crucifixus soph ista— sofistul crucificaţii. Numele de sofistti însemneză unii omil care prin felurite meşteşugirî de vorbire să inducă in erore, şi prin urmare în credinţa inimicilor creştinilor numele de sofistti valora totii atâtti ca şi cel precedenţii.

6. Omenii de o supersiţiune nouă, perversă, ne moderată, aduc£t0re de ruină şi făcStore de reo. Tote aceste imputări se

5 4 6 NCMELE CE SE DA PRIMILOR CREŞTTNÎ

găsesca la SuetoniO (Nero XVI), în Pliniţi (cart. X. epist. 96), în Tacita (Annales cart. XV. 44).

7. Omeni de relig iun e barbară, străini şi barbari (Euseb 1st. eel. cart. VI, 19). Pretextul acestor calificaţiunl injuriose probabil provenia de acolo că religiunea creştină avenda ca autora una judea; nu putea fi de câta barbară cum eraa consideraţi şi iudeii de către greci şi Romani.

8. D uhuri seii demoni rei. Lucian îl numia Κακοδαίμονες, desperaţi, parabolarl, bestiani, din causa statorniciei lor în mijlocul chinurilor pentru credinţă. Acestă statorniciă trecea la păgâni ca o desperare şi ca o nebunie.

9. Biothanati, ca r i morii de "torte violen tă seii de bună voie. Acesta într’adevera era sfîrşitul creştinilor în secolele II şi III şi păgânii nu făceaa alta ce-va prin persecutiunile lor de câta să 'şl vadă crudimea, căcî creştinii nu refuzaa mortea pentru credinţă.

10. îl numiaa Hebetes = timpiţl, stolidi....... o b tu s i .. . .Rudes. . . . id iota — idioţi, proşti, indocti = inculţi, obstinaţi = încăpăţînaţi, omeni de o deplorabilă, perdută şi ne- permisă revoltă.

11. Lucifugax naţio, a c latebrosa e t muta in publico, naţiune care fuge de lumină, care caută întunericul şi este mută cânda se află în publica (Minuciu, Felix, Octav VIII,) îl numia căci trăiaa retraşi şi în locuri subterane şi-I considerau ca streini de interesele publice.

12. Asinarii, Asinicolae (Terţul. Apoi. XVI) fiinda că îl acusafi că adoră capul unul asinii. Păgânii credenda că creştinii sunt o sectă de iudei, şi sciind că iudeii fuseseră ore- cum salvaţi de sete printr’una asinu care le descoperise una isvora, le făceaa ac£stă imputare injuriosă.

13. Creştinii sustrăgendu-se de la practicele păgânescl îşi atrăseseră calificări ca cele următore : F actiosi = revoluţionari, Ret laescE Divinitatis atque im p er ii = culpabili de Ies divinitate şi a imperiului, sa cr i le g i =- profanatori de cele sânte, p ro fa n i ■=“ vanitoşi, hostes g en e r is humant, vrăjmaşi al nemdlul omenesca, R ei majestatis — culpabili de Ies majestate, homicidte — ucidetorii de omeni, incestuosi

NUMELE CE SE DA PRIMILOR CREŞTIHÎ

·==■ necuraţi, spurcaţi, pessim i = ceî mal rfcl, sceleratissimi=* cel maî criminali, infructuosi in negotiis = nefolositori în afaceri.

14. Sib-yllistee = sibiliştl pentru că creştinii de multe ort, spre a putea învinge şi convinge pe păgâni, făceau apela la cărţile sibiline ca la nisce profeţii despre Iisus Christos eşite chiar dintre păgâni.

15. Galileci. Iudeiî în despreţO da acesta nume Iul Iisus şi discipulilor seî. Păgânii adoptară acesta nume pentru creştini, aşa că Iulian apostatul nu-ϊ numia de cât cu acesta nume, şi apoi chiar a datu ordina tuturor de a nu I numi de câta cu acesta nume.

16. Nazarcei. Iudeiî dânda acesta nume creştinilor făcură pe păgâni să înţeiegă că este o numire injuriosă şi să nu o lase nici eî de a o întrebuinţa in sarcina şi derisiunea creştinilor. Iudeiî sciinda că Mântuitorul este din Galilea, care pentru denşil era una loca de unde nu putea eşi nimica buna, şi Nazaretul fiindă în Galilea credeaa că îl despreţuesca decă îl vora numi Nazarinenl.

Asemenea calificaţiunî injuriose asupra creştinilor şi ereticii s’aîi silita a inventa. Montanistil ii numiau animale fiindti că nu admitea oracolele lor. Valentinianiî îi numiaa lume seî, om en ii trupu lu i’ pentru că creştinii ortodoxi susţi- nead că carnea nu este produsul unul spirită rea ca gnosticii, este creatura luî DumnedeO. Chiliasti îl numiaa alegoricii pentru că nu voiati să înţeiegă ca el ideea despre Imperăţia lui Dumnedeii. Manicheiî îi numiau simpli pentru că nu admiteau doue principie, principiul buna şi principiul rCO ca două puteri separate. Nestorianil îl numiaa Ciriliani fiind-că ţineau doctrinele lui Ciril, care a combătută Nestorianismul.

D upre M artigny de P r. St. CălinesCU.

E Έ Ι .A . T -A .In numeral 8 (August), la articolul întitulat: Misteriul Eucharistieî

pag. 463, rendul din urmă, nota 3, aă se citeseă : Tow. H3J0X npaB Βΐριι EH. IV. C. 13, p. 252.

■L*a Pagina 464, nota 3, să se citase ft : Odpaai l C-rtimui πρι cycTBiff I. Xpaera βέ EBxapncTin.

Simbolismul pesceluî (1)

i.

Dumnedeti crease cerul şi pământul şi, separând ύ apele care erau sub firmamentul de cele care erati asupra firmamentului, le-a adunatti intr’unti singurii locti. Tote aceste ape adunate formaţi imensitatea mărilor.

Dumnedeti împodobise pămentul cu ierbă şi pomi roditori, iar cerul cu sdrele, luna şi stelele. Dar viaţa încă nu esista, şi lumea creată semăna a unti palatu deşerţii, care aşteptă pe (Sspeţiî şi stăpânii s6î. Atuncî dise Dumnezeii: „Să producă apele mulţime de animale vieţuit<5re“ — şi creâ ceţiî ceî mari şi t<5te animalele ce se mişcă, pre carî apele le ati produsti cu abondenţă dupe feliul lor, şi Dumnedeti le bine-cuventâ (Jicendu : Cresceţî şi ve îmulţiţî şi umpleţi apele mării. (Gen. 1, 20— 22).

Π.

Ast-fel pesciî ati fostti cele d âuteiti animale create, şi ati primiţii cea danteiti bine-cuventare dumnezeiasca. Dar în acestii privilegia acordaţii fiinţelor carî nu trăescu de câtii în mijlocul apelor şi carî morii îndată ce se scoţii din apă, spiritul chrestinti a observaţii unti misteru. Apele suntti simbolul botezului, pescele simbolul chreştinuluî.

Asupra creştinului se pote aplica cu drepţii cuventii aceste vorbe din St. Scriptură : „începutul vieţeî omului este apa“. Dar deca în adevSru viaţa cea adevărată aomuluî, viaţa creştină, începe cu apa, nu se cuvinea ca creaţiunea fiinţelor viî să încapă cu fiinţele cari nu potti trăi de câtii în mijlocul apelor?

„Apa renasce pe chreştinu, (Jice Ambrositi, pen-

(1) De la Bouillerie, Le v/mboliame de la nature, Vol. Π.

STMLOLTSMUL PESCELUl 5 4 0

tru graţia, precum a născuţii pe pescele pentru viaţa natureî. Fiţî cu băgare de semâ, chreştinilor! Apa este necesară vieţeî vostre; deca purtarea v<5stră este conformă cu credinţa ce aţi primiţii la botezti; d6 ca continuaţi a înota în apele salutarie unde v’aţi cufundată lanascere; decă remâneţî credincioşi elementului care convine natureî v<5stre, — atunci conservaţi frumuseţa şi puterea v<5stră; iar decă ofensaţi pe Dumnedeu, daca purtarea v<5stră greşită renegă făgăduinţele botezului vostru, băgaţi de semă! Afară din apă pescele m<5re.... voî asemenea veţi muri."

III.Totă-d’o-dată, apele cele mari ale mării, unde

trăesce pescele, ni oferă şi o altă învăţătură.Apele cu valurile lor, stâncele lor şi fortunele lor,

suntii imaginea lumii. Dar pescele nu se teme de mare; nicî fortunele, nicî stâncele eî nu 1 speria ·, elu înotă şi, deprinsă cum este a şî deschide ună drumu între valurile cele maî înalte, elă nu se cufundă nicio dată.

„Voî chreştinilor, (Jice Ambrosiu, voi pe care a- pele botezului v ’a favorisată cu o graţiă multă mai mare, luaţi de modelă pescele. Lumea, fără îndoelâ, are valurile eî furiose, fortunile eî ameninţătdre; dar pescele în<5tă. înotaţi şi voî şi ca elă remâneţî intacţi în mijlocul fortunei."

rv.

Comparată cu aerul subţiră ce Ί respiră omul şi care Ί face să trăiască, apa este ună elementă mai densu şi maî greă şi care figureză atmosfera cea grea unde se agită poftele şi pasiunile omenescî.

Ast-felă, precum păserile care sb6ră şi se înalţă în aeră suntă imaginea sufletelor sânte care aspira spre regiunile pure ale înţelepciunii dumnezeesci; totă aşa, într'ună sensă diferită de celă espusil peni

SIMBOLISMUL PESCELUÎ

aci, pescele represintă pe dmeniî carî, cufundaţi în a- bisul intereselor trupesc!, alergă neconteniţii prin cărările întunecase ale oc&iulu! vieţi!, şi se rStăcescti căutandu în vanii bunurile înşelătore ale văculuî, unde totul trece, totul curge, ca valurile care se succedă.

Dar ce caută ast-felii pesci! traversândii fundul mării? Eî caută hrana lor şi adesea, spre a se hrăni, se devoră unul pe altul, — unii noti simbolti alii vieţi! hunesel a dmenilor. Interesele lor şi pasiunile se încruciş ză şi se combatii între ele; este o luptă continuă unde puternici! triumfâză, iar cel slabi sucombă. Spuneţ! deca lumea nu este un oceanii unde dmeniî se devoră între el!

V.Mutismul peecilor li dă o asemenare şi mal mare

cu acel omen! descrişi maî susă, carî, cufundaţi în viaţa lum£scă şi profană, uită curendii limba cea divină ce o vorbescu chreştiniî. El nu mal sciii să laude pe Dumnedeu în imnurile rugăciunii; gura lor se închide la sântele ndstre cântări. El nu mal sciii a mărturisi păcatele lor, şi fiind-că tacă, <Jice psalmis-

jl tul, osele lor îmbătrânescii în răii.Cine Ϊ va vindeca de mutismul lor? Numa! acela

despre care se scrie : „că înţelepciunea a deschisă gura muţilor şi limbile pruncilor le a făcut vorbitdre“ (înţelepciunea Iul Sol. 10, 21).

Pămentul a ve<Jut acestă minune şi o admiră ancă în tdte dilele. Tămăduiţi prin lisus Christos, aceia cari eraii muţî, laudă pe Domnul, şi limba deslegată a copiilor cântă pretutinderea în Biserica : „Osana fiuluî luî David “ (Math. 21, 9).

VI.Am vorbită despre voracitatea pescelul. Voraci

tatea sa este ceea ce 1 causeza peirea, cândă se amă-


gesce şi se prinde prin undiţa perfidă. Momeala cea maî neînsemnată ajunge ca să-lu atragă: o muscă, un verme, şi adesea simpla strălucire a unul objectti cu culori vioî.' Pescarul ascunde undiţa sub mom£la, apoi arun- cândii în fundul apelor aţa la care este legată undiţa, asceptă.... îndată ce pescele a vgdutu momelă, se repede, dar une orî pare a avea frică şi se depăr- t£zâ. Ar dice cine-va că unu felii de instmctu 1 avertisăză de cursa ce Ί ameninţă; dar lăcomia sa 1 reînt<5rce; elu muşcă, înghite momela şi undiţa, şi ^că-lu prinşii!

Câtii de instructivă este acestă imagine! Câţi o- menî nu suntii totii aşa de lacomî şi totii aşa de imprudenţi ca pesciî! Plăceri, bogăţii, onoruri, totul este o momelă. asupra căreia se reped cu voracitate. Adesea chiar unu nimicii este de ajunsii ca sâ ’Iii atragă. Este adevSratti că une orî o cugetare bună,o mişcare a graţiei, o mustrare a consciinţeî, depăr- t6ză pe dmenî de la pericul(5sa momelă; dar cât de rarii se întâmplă, ca pasiunile lor să nu :i aducă iarăşi acolo ! Mulţî pierii, ca pescele, realizându aceste cuvinte ale Eclesiastuluî : „Ca pesciî ce se vânează în preajă rea, aşa se prindu <5meniî în vremea rea, când cade preste eî fâră de veste" (Eccl. 9,12),

VILDeră d£ca momela lumiî înşelă pe omenii şi "i per-

de, firul ce Ί întinde Iisus Christos, dice Ambrosiu, ’î scote din abisti şi ι mântuesce.

Iisus Christos în Evangelia sa a asemănaţii de multe orî pe <5meniî cu pesciî, şi pescuitul este una din imaginile cu care ni a figuraţii lucrarca mântui- reî omuluî.

Ceî d’ântâiti patru apostoli suntii simpli pescari pe care Ί a întâlnitu la ţărmurile lacului (ienezare- tuluî, dregendti sati aruncându în marc mrejele

5 5 2 SIMBOLISMUL PESCELLÎ

lor. El Ί cliiamă, şi ânteiul săti cuventti este „ Urmaţi-m6 şi νέ voi ti face pescari de <5menî" (Math. 4, 19), pescuindti ast-felti el înşuşi pe pescarii săî, după cum observă Sântul Chrisostom.

El ’î face pescari de omeni. Instrumentul lor este predicarea cuvântului, deră nu a unui cuvântti vanii şi întâritii prin arta oratorică, ci a unuî cuvântti simplu după cum erau şi eî. Căcî Iisus Christos, <jlice fericitul Augustin, n’a voiţii a lua oratori ca să ’Ϊ facă pescarii săi; dar cu aceştî pescari, a adusu pe împăraţi la credinţa sa.

VIII.„împărăţia cerurilor, $ice Mântuitorul, este ase

menea năvodului aruncaţii în marc, care a adunaţii totii felulti de pescî; şi care după ce s’a umpluţii, îl scoţii la ţărmti şi şe^âudii, aducii pe ceî bunî în vase, iară pre ceî reî ’Ϊ aruncă afară. Aşa va fi la sfârşitul lumii, vor eşi âugerii şi vor despărţi pre ceî rei din mijlocul celor drepţi şi ’î vor arunca în cuptorul de focii; acolo va fi plângere şi scrâşnirea dinţilor." (Math. 13, 47—50).

Acestă parabolă sântă este ca unii resumatii al predicaţiuneî divine în lume. Năvodul cuvântului sântu se va arunca asupra tutulor <5meni]or, şi se va umplea.

„Deca marea, dice urni Părinre, este imaginea veacului presentii, terminul timpuluî este figuraţii cu drepţii cuvântti prin ţărmul măreî. “ Aşa dar când năvodul se va umplea şi se va trage la ţărmti, care desparte timpul de eternitate, atuncî omenii se vor împărţi în două: pe de o parte ceî buni, pe de alta cei rei. Cei buni se vor conserva în vasele de aurii ale cerului, iar cei· răi vor fi daţi afară . . .

IX.Parabola de mai sus simbolisâză tot-d’o-dată atât


ministerul predicaţiunit evangeliei, câtii şi sentinţa ce se va pronunţa m ultima di de către supremului judecător. Dar Sânta Evangelic ni presintă asemenea istorisirea a doue pescuiri minunate, una înainte de patimele Mântuitorului, alta după învierea sa, şi unde acelaşi simbol ni descoperă, succesivii atâtu destinele Bisericeî pe pământii, câtu şi triumful ei în cerii.

Antâia pescuire, istorisită, de Sântul Luca (cap. V), s’a făcuţii scurţii timpii după chiemarea apostolilor, lisus stându lângă lacul Ghenezaretului vede doua corăbiî lângă ţerm, şi fiind că poporul Ί împresura ca să Ί audă, el intră întruna din corăbiî, în corabia luî Simon, şi de aci învaţă pe poporul care sta la ţărm.

Divinul pescar a aruncaţii asupra poporului mreja cuvântului... El voesce acum a arăta acelora ce au să devină pescari de omeni, ce rusultată vor avea aceste pescuiri unde eî trebue să coprindă lumea întingă. După ce a încetată de a vorbi, dise lisus către Simon : „ Depărtedă corabia la adâncii şi aruncaţi mrejele v6stre spre pescuire." „Inveţătorule, res- punse Simon, ne am ostenitii totă noptea şi nimicii nu am prinşii ; deră după cuvântul teu voiu. arunca mrej a. “

Maî târziu Mântuitorul a esplicată discipulilor s6î, de ce eî nu prinseră nimicii n<5ptea. „Fără mine, (Jise el, tară lumina mea şi fară graţia mea, nu puteţi face nimicii" (loan 15, 5).

Apostolii supunându-se Domnului aii prinsă mulţime mare de pescî, de se rupea mreja lor. Aceia carî erau în adoua corabiă aii alergată să li ajute, şi amândouă corăbiele saă umplută de se afundau.

Acostă primă pescuire este aceea unde suntu închipuite destinele presinte ale Bisericei. Mrejele aruncate asupra lumiî au prinsă universalitatea chreş- tinilor. Două corăbiî abia ajungă ca să coprindă


fructul pescuireî. Aceste doue corăbii represintă, (Jice Augustin, pe Iudeiî şi pe păgânii; ele se unescti la vocea luî Iisus Christos, fiind că el însuşî este piatra ânghiulară care unesce cele două pop<5re (I Petr.2, 7). D£ră corăbiile suntti aşa de încărcate, în câtii apr6pe se afundă : căcî suntti mulţi chreştiuî rSî, a cărora greutate ameninţă să afunde Biserica".

Evaugelistul observă în fine că din causa mulţimeî pescilor apr<5pe se rupeati mrejele. „Ceea ce rupe mrejele Bisericeî, <Jice Augustin, este eresia şi schisma.4·' Ast-f elti, maî ânteiti: cuventul divinii predicaţii tutulor dmenilor, şi toţî Iudeî, şi păgâni, unindu-se într’o Biserică ; în sînul Bisericeî, pe de o parte credincioşii ceî adevăraţi carî facti ondrea şi bogăţia eî, pe de altă parte chreştiniî ceî răî carî o ingreue<jlă şi o desonoredă; apoî afară din Biserică, eresia şi schisma care rupă legăturile unireî: ecă ce se es- primă prin ânteia pescuire minunată.

X.Adoua pescuire s’a făcută după învierea Domnu

lui şi, după fericitul Augustin, inchipuesce Biserica triumfât<5re, unde suntti admişî numaî ceî aleşi.

Dupe înviereaa sa Iisus s’a arătatii din noii dis-1 cipulilor seî la ţSrmul laculuî Ghenezaretuluî şi, ca f şi la prima dată, li-a disti să arunce mrejele lor, însă

asta dată nu li-a lăsatti libertatea de a le arunca fiă spre drepta fiă spre stânga corăbiei, căcî la stânga suntti ceî reî, iar la drepta suntti ceî buni. „Aruncaţi mreja despre drepta corăbiei", li-a (Jisti Iisus, şi discipuliî seî supunendu-se şi aruncândti mr£ja, nu mai puteati sâ o tragă de mulţimea pescilor. Pesciî erati mari, şi cu tote acestea mrejele ati r&nasti intacte (loan cap. 21).

Pesciî erati mari, fiind că ceî aleşi vor fi ca ân- g e r i i din ceruri; mrejile nu sati rupţii, fiind că în


adunarea aleşilor unitatea va fi perfectă şi va domni o pace profundă.

XI.Am vădutu că Sânta Scriptură intrebmnţdză ade

sea imaginea pesceluî spre a ni închipui pe omul şi a ni da învăţături f<5rte folosit<5re. Dar cele mai vechi şi cele maî ilustre momente ale religiunii chreştine atribuescu luî lisus Christos însuşi simbolul pesceluî.

In timpul primelor secule ale Bisericeî, când pe de o parte persecuţiunea, iar pe de alta mulţimea necredincioşilor siliau pe chreştinî a păstra în fundul inimeî lor secretul Regelui divin, se înţelege câ ei au adoptată ore-care semne proprie a li aduce aminte sublimele învăţături ale religiunii chreştine. Pescele fu unul din aceste semne; pe cele mai vechî petre mormentalî găsite în catacombe, imagina pesceluî este unul din indiciele prin care se recunoscu mormintele chreştine.

Dar nu numaî imaginea, ci şi numele pesceluî scrisă . în grecesce Ιχ υ? însemna credincioşilor pe Dumnecjeul pe care eî Ί adorau. Cu cele cinci litere ce compună numele începi! următdrele cuvinte: Ιησούς Χρίστος Θεοϋ υιός Σωτηρ == lisus Christos, Fiul lui Dumned.eu, Mântuitorii. Usul acesteî piose enigme ajunge penă la primele tradiţiunî ale Bisericeî orientale.

Dar pentru ce se dă luî lisus Christos ca simbolă pescele? Fericitul Augustin explică acesta, dicând, că mântuitorule, a trăită nepătată şi fără păcatu în adâncimile umanităţeî culpabile, după cum pescele rămâne v iă în adâncimile mării. Maî nainte de tote ânsă trebue să căutămă în sântele n6stre cărţi explic aţiune a acestuî simbolă. Ast-felă pescele cel a găsită tânărul Tobia când s’a pogorâtă de rîulă Tigris ca să se spele, nu ni presintă o figură a luî lisus Christos? Carnea pesceluî care

55 6 SIMBOLISMUL PKSCELUÎ

nutresce, inima şi ficatul seu care depârteză pe demonii, fierea sa care dă. ochilor lumină, amintescii pe Mântuitorul lumii. Tobia a găsitti pescele misteriosu, dupâ cum mal târziii discipulii de la Emaus vor întâlni pe cerescul călător care va lumina spiritele lor, care va încălzi sufletele lor cu focul divinii alu dragostei şi li va deveni hrană în frângerea pâiuel.

Asemenea, pescele care înghiţi pe Iona şi unde profetul a rămaşii îmnormentatii trei dile şi trei nopţi, nu este unti simbolti evidenţii, ce Mântuitorul Ί raportă la propria sa pers<5nă ca o imagine a morţii şi a inmormentărel sâle?

In fine, Părinţii Biserice! găsescti asemenea o închipuire a luî Iisus Christos în ce! do! pese! care cu cele cinci pâinî s’ati îmulţitu în pustietate, sati în pescele fripţii ce aii presentatti Mântuitorului apostolii când li-a apăruţii după învierea sa şi li a zis: „Aveţi aicea ceva de mâncare?"

Iisus Christos însuşi voesce a ne învăţa că îmul- ţirea minunată din pustietate este o imagine a Eucharistieî, fiindii că el iea prilegiti de la minunea acesta ca să anunţe Iudeilor, câ daca părinţii lor au mâncaţii mana în pustietate şi ati muritii, eî însuşi, mal fericiţi de câtii părinţiî lor, se vor hrăni cu o pâne cerâscă care Ί va face să trăâscă vecinicti (loan 6, 59). Şi în adeverii, îmulţirea pânilor şi pescilor este o admirabila închipuire a Sântei Eucharistil, unde corpul Mântuitorului, închipuiţii prin pescele, trebuia sâ remână ascunsă sub aparenţa pâneî.

Deca însă minunea din pustietate amintesce insti- tuţiunea Eucharistieî, pescele fripţii presentatti luî Iisus Christos de către apostoli! seî, este unii simbol al patimilor sele, dupâ cum se exprimă şi în formula întrebuinţată de multe orî de către Părinţiî la tin i:

n P iscis assus, Christas p a ssu su.


XII.Sânta Eucharistiă se maî găsea ce şi în aceste fru-

m<5se cuvinte ale Mântuitorului: „Care este omul dintre voî, de la care va cere fiul lu î pâne şi ’i va da piatră ? seu de va cere pesce, 1 va da şerpe ?“ (Math. 7.

Când, în locii de a ne adresa către părintele nostru din certi, ne adresăm la lume ca să cerem hrana de care are trebuinţă inima n<5stră, lumea, vai! nu ni dă nicî o dată de câtu p^tră şi şerpe, piatra tare şi şerpele înşelător. Când însă, după atâte retăciri, ne întorcein către Dumnezeii strigând : „Domne, ni e fonie. Domnul ni oferă pânea şi pescele, acesta îndoită imagine a Eucharistieî. Pânea Ceruluîîntăresce inimile nustre, iar pescele divinii ne învaţă cum noi, după exemplul seii, putem trece oceanul lumii, fără veri unu pericol pentru sufletul nostru.

Zotn.

ACTtJ DE DONAŢIUNE

P. S. Episcopii al Romniculuî si Noul Severin, cu adresa No. 1339, ne trimite spre pubhcare următorul actii de do- naţiune, pe care cu mulţumire îlii publica, mulţămindu pe de o parte P. S. Episcopii pentru stăruinţele ce face, iar pe de alta lăudândti fapta donatorilor şi îndeninându şi pe alţii spre a îl imita.

Sub semnaţii, locuitori şi proprietari mici din comuna Selişif-ua Plasa Ocolului, acestti judeţii Mehedinţii, veţjcndu că Biserica acesK·; comune cu hrainu Sânţii Voivozi, âncă de mal multă timpu .-■· alta vacantă de preoţii din causa că nu are pog0nele legiuite de panicntu. şi ca se ne putem fa ce preotu, dăm de danie, menţionatei biserici pentru tot-d'a-una (17 ) şepte-spre-ţjLece pogone pămentii din proprietăţile n0stre, dupe cum urm e^â la numele fie-căruia din noii—-cari pogune coetă suma de (840 ) trei sute patruzeci lei. Şi ca se fie valabil an»tn acttt, l'am legalizaţii de prim ăria respectivă precum fi de Onor. lri- bun ol local, treefindu-se in registrele respective. Cai cu am «ciutu

558 ACTtJ DE DONAŢIUNE

c a r to l ’a m s u b - s c r i s c u m â n ilo u o s t r e , i a r c e i c o n 'a m e c i u t u — n e - a m

s u b s c r i s u p r in s c r i i t o r i i .1 8 8 2 , A p r i l i u 1 0 .

M a r i ţ a M ă l d ă r e s c u . u n datfi optfi pogune păm entii în c u r iu a n u m ita la M este că nfi, d in hotarul Se liştcn Î ;

t i . M i t l d r t r c s a i , coiisimţu l.i donaţiuiiea do m al su s fă c u tă d e co n silrta u iea M .ir iţn ; l o a n A l d t i c t i , ani daţii unu poţon il îm p reju ru l B is e r ic e î ;6 h i { â P o p e s c u , două pogone in h otaru l V aro v i l ; l o a n P o p e s c u , uufi pogon ii lân g ă B is e r ic ă ;P . I . S c l i ş l e n i i , unfi pogonfi în V aro v i a ;P e t r e B ă n e [ u , unu pogon În h otaru l V a ro v iÎ ; l o a n I . D u m i l r i e , una ju m C tate pogonfi în V a r o v ia ;C o t i t a Z a h a r i a ; unii pogonfi în D o su -M are ; l o a n G h . F o t a , una ju n ie ta te pogonfi în D o su -M a re ;C o n s t a n t i n B e l c w g ă , ua ju in fta to in V a le a -P e rilo r ;C o n s t a n t i n D ă n e ţ u , una ju m S ta te în S e liş te ş iG h e o r g h e D u m i t r e s c u , una ju in e tn te pogonfi în h o tăra V arov ia .

ROM ÂNIA. - PK1M AKIA C O M U N E I SELIŞTENISem naturile din fa ţa aceatu l actii, fiindfi a c e lo r is c ă liţ i , se a te s tă ş i de P rim ă rie

dnpă cererea ce se face prin su p lica în re g istra tă la N o 8 6 .Prim ar, P . I . S e t i f U n u .

(L . 8 .) N o. 9 4 . — 1 8 8 2 , A p rilie 1 0 .

C A S IE R IA M E H E D IN Ţ I

S 'a percepuţii taxa de 3 la sută , în sum ă d e l e î d cce , b a n i douir-decî, c u re ce - pisa No. 2 5 6 , conform a r t din legea T im brului.

Casierii, Crislescu.(L . S .) 1 8 8 2 , A p rilifi 16.

T R IB U N A L U L JU D E Ţ U L U I M E H E D IN Ţ I, 8 E C Ţ I A I .

S o . 4 1 8 . — A u d i e n ţ a d i n 2 1 A p r i l i e 1 8 8 2 .

în a in tea Tribunalului s ’a presentatfi a stă d î d o n ato rii : M ariţa M ăld ărescu , Gh. M ăldărescu, P etre D ăneţu, lo an O. Fo ta , C on stan tin D ăneţu , C o n sta n tin B e lc in g ă , loan Popescu, loan I . D nm itrescu, P . L Se liştân u , C o stea Z ah aria , G h iţă P o p escu , Ghiţă Dumitrescu, şi loan Aldescu, toţi în persiSnă.— In p re sen ţile s ’a d atfi le c tu ra din cuventu în cuventii, acestii actii de donaţie depus cu su p lica în re g is tr a tă la No. 3811 şi num iţii l'a susţinuţii în tocm ai d eclarând fi c ă e s te a l lo r fă c u tă d in l i bera voinţă şi sub-scrişî de dânşi a ii ceru tfi a se au ten tifica de T r ib u n a l.

T r i b u n a l u l :Avi-ndu în vedere declaraţiun ile p ă rţilo r ;Âvcudfi in vedere că este formatfi pre tim bru leg a l do (Jece l e î ş i ta x a d e în r e g is

trare cu v eniţi Statu lu i s 'a percepuţii de D om nul C asierii G en era l lo c a l c u re c ip isa No. 256 din 1 8 8 2 ; în suma de le i (Jece b a n i 20.

AvendQ in vedere şi d isposiţulo A rt. 1171 Codul C iv i l ;Dă autenticitatea legală presentulu i A ctfi d e donaţie.

Sem năturile în num erii de dou? i n d e s c i f r a b i l e .

p. Grefier I . V u k d n e s e u . N o. 189 . B . T r ib . — A p rilifi 80 .

G R E F A T R IB U N A L U L U I M E H E D IN Ţ I S E C Ţ IA L

donaţiune s 'a tre cu tă in re g istru l de tra n s cr ip ţiu n e su b N o. 1 8 9 din 1882 fila 201. litera A , B , D , F . M, P . L ş i Z a s tă d î 3 0 A p rilifi 1 8 8 2 , p en tru ca re se atestă.

P * ®·) p. G refier , I . V u l c d n e t e u .

RO M ÂN IA.D i r e e f i a C a n c e l a r i i S â n t e t E p i s c o p i i R â m n i c u N o u l u i S e v e r i » .

C opia a c e s te fiindfi conform ă cu orig in alu l A ctfi d £ d o n a ţiu n e , se a te a tă . p D irec to r·, C . O l d n e e c u .

( L - S ) 1 8 8 2 A u g u sta .

F a c u l t ă ţ i i t h e o l o g i c c g r e c o - o r i e n t a l e d i n Cernăuţip en tru sem estru l de. ia rnă , anu l 1882)3

Enciclopedia şi metodologia studie/or theologice, de c. r. profesorii p. o. domnul Eusevtâu Popovociu, de două orî pe săptămână şi anume Marţia şi Sâmbăta de la 5— 6 ore după amiadâ-di.

Limba hebraică de c. r. profesor Domnul Isidor v. Onciul, de cinci ori pe săptămână şi anume Lunia, Marţia, Merciuia, Vineria şi Sâmbăta de la 10— 11 ore înainte de amiadă-di.

Studiul biblicii a l T. V., partea arcliiologieă, de acela-şi, de treî orî pe săptămână şi anume Lunia, Merciuia şi Vinerea de la 9— 10 ore înainte de amiadă-di.

Esplicarea unor părţi alese din psalm i şi din p ro feţi după testul original, de acela-şî, o-dată pe săptămână şi anume Marţia de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Esplicarea pro fetu lu i Jerem ia după traducerea româna a biblieî, de acela-şt, o-dată pe săptămână şi anume Sâmbătă de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Limbile Orientali, de acela-şt, de cinci orî pe săptămână si anume Martia şi Sâmbăta de la 9— 10 ore înainte de amia- dă- φ şi Lunia Mercuria şi Vinerea de la 3—4 ore după amiadă-di.

Studiul Biblicii al T. N. Introducerea specială în cărţile T. N. de c. r. profesoru p. o. domnul Vasiliă de Repta. de trei orî pe săptămână şi anume Lunia, Mercuria şi Vineria de la 10 — 11 ore înainte de amiadă-î.

Esplicarea epistolei apostolului Paul către Colosenl şi a celor doue că tre Tesaloniceni, de acela-şt, de două orî pe săptămână şi anume Marţia şi Sâmbăta de la 10— 11 ore înainte de amiadărdi.

Esplicarea epistolelor pastorale ale Apostolului Paul, de acela-şt, de două orî pe săptămână şi anume Lunia şi Vinerea de la 4— 5 ore după amia lă- i.

Istoria canonului T. N. de acela-şi, o-dată pe săptămena şi anume Mercuria de la 4—5 ore după amiadă-di.

560 PROGRAMA FACULTAŢIÎ THEOLOGICE D IN C E R n X u Ţ Î

SeminariU a l T. N., de acela-şî, o-dată pe săptămână si anume Mercurea, de la 4—5 ore după. aniiadă-cli.

Istoria B isericescă, I jumătate, de c. r. profesor Domnul Eusebius Popovicz, de opttt or! pe săptămână, şi anume Lunia, Marţia, Mereuria, Vinerea şi Sâmbăta de la 11— 12 ore înainte de amiadă-di, si Lunia, Mereuria şi Vineria de la 3—4 ore după amiadă-di.

Seminar in de istoria B isericescă, de acela-şî, o-data, pe săptămână şi anume Sâmbăta de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Patrologia, de acela-şî, de trei or! pe săptămână şi anume Lunia, Mercurea şi Vinerea de la 5— 6 ore după amiadă-di.

Teologia dogmatică, partea generală său Teologia fundamentală, de acela-şî, de şăpte orî pe săptămână şi anume în tdte dilele de la 9— 10 ore înainte de amia^ă- i, şi Joia de la 5— 6 ore după amia ă-di.

Teologia morală, partea I, de suplintele domnul Dr. E- milian Voiuţchi, de şăpte orî pe săptămână şi anume Lunia, Marţia, Mereuria, Vinerea şi Sâmbăta de la 10— 11 ore înainte de amiadă-dG şi Lunia şi Vinerea de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Teologia p ra ctică : Introducerea, Omiletica, Liturgica (partea L) şi eserciţiî omiletice, cele ultime şi în limba rutănă, de e. r. profesor p. o. domnul Dr. Vasiliu MitrofanoviciU, de deee orî pe săptămână şi anume în tdte filele afară de Joia de la 10—11, apoî Sâmbăta de la 9— 10 ore înainte de amiadă-di şi Lunia şi Vinerea de la 3— 4 ore după amiadă-di.

Dreptul iconomicu greco-oriental, I jumătate, de c. r. profesor Domnul Constantin Popovicz, de şese orî, şi anume în tdte filele afară de Joia, de la 11— 12 ore înainte de amia- <Wi şi Sâmbăta de la 5— 6 după amiadă-di.

Cetirea şi esplicarea unor copite alese din sintagma a lfa betica a lui Mateiă Vlastar, de acela-şî, de trei orî pe săptămână şi anume Luuia, Mereuria şi Vinerea de la 5— 6 ore după amiadă-dfr.

Caicclieiica, partea I, şi eserciţiî practice, aceste din urmă şi in limb a rutănă, de docintele domnul lo a n Iuvena l S te

f a ne/li, de două ori pe săptămână şi anume Mereuria şi Sâmbăta de la 4—5 ore după amia^ă- i.

ANUL VI. BUCURESCI, OCTOMVRIE 1882 No. 10.

BISERICA ORTHODOXÂ ROMANĂJURNALO PERIODICU ECLES1 ASTIOlJ

A P A R E o D A T A P E X jX JK T A

„Predică cuventul1111. Tivi. IV. 2.

P ăcatul co n tra Sântuluî Duchu

Greutatea ce întempinămtl în deslegarea acestei cestium a foştii privită de fericitul Augustin ca una dintre cele mai grele şi maî importante dintre tote cele ce găsimil in Sântele Scripturi; şi va judeca ca şi elfi ori-cine, îndată ce va avea în vedere diversele şi nenumăratele socotinţi ale Sânţilor părinţi în acăstă privinţă. Căcî noî scimu că in lucrurile uşore esplicătoriî se unescu cu uşurinţă; dar mulţimea de interpretări dovedesce obscuritatea cestiuneî. De doue lucruri se atinge aci : ântăiii, de a sci positivil în ce stă pecatid contra Sântuluî Duchu, şi al doilea, în ce înţeleşii se dice că elii nu se v a erta n ic î vn v e cu l acesta n ic i în ce la viitorii.

Sântul Athanasie, care s’a ocupatu de acostă materie (Ep. 4 ad Serapion n. 8, 9, 10 şi mai departe), raportă socotinţile luî Origen şi a lui Theognost, carî puneaii pecatul contra Sântuluî Duchii în crima ce se comite după Sântul botezii. Se pare că el aveaţi în vedere acestii textil din Sântul apostolii Pavel : Este p e s t e p u t in ţă c a ceî ce aă fo st* o dotă luminaţi, c a r i α ύ gusta ta d a r u l cerescU , c a r l s ’ a u fă cu ta părta şi Sântului D uchu ‘ ca r î s' a i i şi n u t r i ta d in cuventul Ivi Dumne<jleH ce/ti sânta, ş i ca r i d u p ă a c e ea nu câffntu

PÎÎCATUL CONTRA SÂNTULUI DUCHTÎ

φαί, peste putinţa să se mai re nouescă p r in pocă in ţă , cru- cijicându din nou în eî p e fitu l luî Dimnetjeîi f i expunindu’l ocărilor (Ebret 6 ; 4, 5). In câtii apostolul, în acestii loctt (a) ar fi voiţii a esprima aceea ce şi lisus Christos când < ice : Orî-cine va rorbi contra FiiuluX omului, i se va er ta ; ia ră celui ce vorbesce contra Sântului DuchU nu se va erta n ic î In veacul acesta n icî în celu viitorii.

Origeu explica acdstaîntrunii eliipu admirabilii. Părintele celu vecinicil, (Jice elii, întinde domnia sa asupra tnturonl fiinţelor create, însufleţite şi neînsufleţite, raţionabile sail lipsite de raţiune; domnia Fiiulul însă nu se întinde de câtu asupra făpturilor dotate cu raţiune; şi acea a sântului Duchtt este mărginită numai asupra acelora la cari Elu s’a comunicată prin Sântul botezii. Când dai' păgânii sail catichumeniî, sau în genere toţi necredincioşii, cadu în p6cattt, el ofensă pe Fiiul, şi potii obţinea ertare. Dar când cade în pecate credinciosul şi celii botezatii, unul ca acesta nu mal merită ertare.

Theognost se exprima mal altminterea, dar în principiu totii aşa. Acela care a calcatn ânteia şi a doua barieră, < icea elu, adecă, celii ce a violaţii comandamentele primite de la Părintele s&l de la Fiiul, p<5te să capete ertare. Dar celu ce a trecuta şi peste a treia barieră, călcândii porunca care i s’a datii la primirea sântului botezttţj'nu mal pote spera ertare. Părintele şi Fiiul învaţă pe cel slabi şi imperfecţi; iară Sântul Duelul pe cel perfecţi. Cel ânteiti merită indulgenţă, dar cei de al doilea vor fi trataţi cu t<5tă asprimea justiţiei. Aceste idei suntu conforme cu practica primelor veacuri ale bisericei, în care crimele comise după botezii nu se ertatt de câtii cu mare greutate, şi după o îndelungată pocăinţă.

Sântul Athanasie nu aprobă nici una nici alta din aceste doui esplicaţil. Elfi observă cu drepţii cuvântti că Fariseii, către carî vorbea lisus Christos, neprimindii botezul, n’ar fi

m / A ic c , dupre noî, Apostolul n 'arc în r e d u c a lta . de câ t ii a îndemna pe E b re iî, re»ee form alişti, la p ractica v irtu ţilo r crcftinofti, l a în a in ta re a în viaţa C reş tin ă , a vecliî creţiiu î ce eunt, şi a au *e ocupa e a r ă ş î de ce le începCtâre, de botezii sp re •onifilu, caro nu «e piit* repeţi, fiind-ri c in e-va u dată se naace, o-dată se ai rânaeco .

Nota traducătorului.

p g C A T U L CO N TRA SÂNTULUÎ DUCHC

înţeleşii nimicu din cele ce voia sâ le dică Domnul, şi nici n’ar fi fostu din numeral celor ce comiteau păcatul in contra Sântului Duchă, şi pe care tocmai ’î privea cu deosebire cuvintele mântuitorului. Ce este mal mulţii, dacă nu se atinge aice de câtii de păcatele comise după botezti, adaogă Sântul părinte, cum St. apostolii Pavel nu se desper zâ de ertarea adulterului din Corintă, nici de călcările de lege ale Galate- nilor (6 Cor. 2, 10. Galat. 4, 19). De unde vine câ biserica condamnă pe Novată care închidea uşa pocăinţei şi a ertârei celor căduţă după botezti ? In câtu pentru textul citată din Sântul Pavel, care «Jicea că este cu neputinţă celor căluţi după boteză să se mal re’nofecă prin pocăinţă, Sântul Atha- nasie şi cea mai mare parte (lin cela-l’alţî Sânţi părinţi susţină că acesta trebue a se înţelege de pocăinţa care dispunea cătră boteză şi despre care vorbesce apostolul (Ebrel 6,1—9); în câtă gândirea apostolului se reduce la aceea, că este cu neputinţă ca acel ce cadă în crimă dupe boteză să facă ună al doile catihumenată şi să primăscă unu al douilea boteză asemine cu celă dintâiă (Li rămâne însă pocăinţa în locul ;».yibotezului, ca mijlocă de îndreptare).

Sântul Athanasie crede că păcatul în contra Sântuluî Duchă este acela al fariseilor şi al seminilor lor, care fiindă instruiţi în cele ale lege! şi ne putândă să se îndoiască că Iisus Christos lucrăză prin ună spirită bună, aveaţi, răutatea de a atribui operile sale demonului, punândă ast-ieliă, prino înfricoşată impietate, pe demonii în locul luî Dumnedeu, şi nedândtl Fiiuluî lui Dumnezeu o mal mare putere de cât a demonilor. Câtă timpă nu atacară el de câtă umanitatea sa, Mântuitoriului ’i suferi cu pacienţă, şi avu milă de orbirea lor ; dar cândii a vădută că eî atribuiaă demonului nişte fapte care nu le putea săvârşi decâtă Dumnedeii, de câtă Sântul Duchă, Elu ’l declară atuncî culpabili de muncile eterne, şi ί ameninţă cu cea maî mare nenorocire.

în fine, cândă (Jice că totă păcatul comisii în contra fiiuluî omuluî şe va erta, iară. celă în contra Sântuluî Duchti nu}Elă nu înţelege că Sântul Duchă ar fi mal mare decâtă Fiiul; căcî Fiiul şi Sântul Duchă suntu de o fiiuţă, şi nu sunt

P IC A T U L CO NTRA SÂN TU LU Î DUCI-ίϋ

decâtfi unii singurii Dumnezeu. Voeşce numaî să încredinţeze că blasfemul contra Sântuluî Duelul este maî mare de câtu aeelu pronunţaţii în contra Fiiuluî. Căci ceea ce se dicea în contra Fiiuluî se mărginea la umanitatea sa, dar ceea ce se dicea contra Sântului Duchil era o injurie Divinîtăţei. (Este de observaţii că în acestii locii Sântul Atbanasie, sub numele de Sântul Spirita înţelege divinitatea cuvântului luî Dumnedeu, dupre cum în de comun vorbescu Părinţii vechi). El adaoge că magii lui Faraon, de şi păgâni şi vrăjitori, erau însă mai puţinii orbi şi mal puţin împetriţî de câtu fariseii. Căci aciea vgdendii minunile lui Moisi, recunoscii în ele degetul luî Dimmedefi: aceştia însă, vgdendii minunile lui Iisus Christos, le atribuescu magiei şi demonului. Nu fără cuvântu dar Mântuiroriul li declară că nu potil aştepta ertare pentru blasfemul lor, nici în acostă lume nici în cea viitdre. Şi în adevgni, la cine vor putea el cere ertare, dacă năgă divinitatea Fiiuluî ? Ce viaţă şi ce fericire poiu spera acel ce leapădă viaţa şi adeveriţi şi calea cătră ceriu ?

Sântul Harie şi Theofil al Antiochiel suntii de părerea Sântului Atlianasie; el credii că păcatul contra Sântului Duelul constă in a nega divinitatea FiiuluT. Şi eî, ca şi Sântul Atha- nasie înţelegu sub numirea de Sântul Unchii, divinitatea. Dai· nu n<igă câ acestii păcatfi nu s’ar putea expia prin pocăinţă, fiindii câ aiurea Sântul Darie învaţă câ fiiul lui Dumnezeu ertă totii feliul de pgeatii, numaî dacă pgcătosul se în- torce către Elfi cu credinţă şi pocăinţă, şi câ a ertatfi până şi pe Iudeii cari 1’aii răstigniţii. Sântul Athanasie dice aceiaşi în mal multe locuri, într’unii chip ii f<5rte determinaţii: Elii învaţă câ Iisus Christos nu reflisă ertarea numai celu* ce blasfemâ, dar şi celui ce repetesce a păcătui; căci o pocăinţă demnă, adauge elii, şterge totii feliul de păcate (A- thanas. serm. in Math. tom. II collect, veter P. P.).

Fericitul Augustin esplică în mal multe ocaaiun! natura păcatului contra Sântului Duchil. Elu «jfisese într’unii locii câ a cestii pScatfi ar consta în a ataca dragostea fraternă prin motive de invidie şi de răutate. Dar în Retractaţiunile sale (Cartea 1 Cap. 19) adauge, ca aceea ce face acestii păoatu

ne ertatrt este rămânerea pană la fine in relele sale disposiţii. Cândd, adecă, păcătosul despreţuesee pe Dumnedeti, cândii ’şî rîde de bunătatea sa, cândti se desperă de milostivirea sa, cândii refusă a se pocăi, şi cândii remâne dc buna voca sa în acostă stare de refusti şi despreţii până la finitul vieţeî (a).

Elii repetă încă aceeaşi în alte locuri, şi adauge câ nu este permisii nimănui a judeca despre ncpocainţa nici a unui oui viii, pentru că comorile milostivire! lui Dumnedeu sunt infinite, şi că celu ce astădî este in împetrire şi nepocăiuţâ, mâne p<5te sâ se convert6scă şi să se întorcă către Dumnedeu. Conchide apoi că pentru a impedcca ca păcatul in contra Sântului Duelul sâ nu devină ne ertabil, trebue a înlătura îndârătnicirea in răti, şi a se ţinea uniţii cu Biserica, in care singură se p<5te căpăta ertarea păcatelor.

Elti recun(5sce că suntu mal multe feliurl de păcate contra Sântului Duchu ; spre esemplu, cel ce negă Biserica, cel ce ndgă divinitatea Sântului Spiritu, cel ce negă minunile Mântuitoriuluî sau. le atribue m afie i; dar nici unul din aceste păcate nu este ne ertabil prin natura lu i; numai necâinţa finală merită acestii nume. Fericitul Augustin răstoraă pe 0- rigen şi pe ceî cari ca şi elu credeau că t<5te păcatele dupa botezu suntu in contra Sântului Duchii. Elii susţine cu drept cuvântă că Mântuitoriul caracteriza prin acestă numire unu felii! de pecatu particularii, care nu se p<5te limita nici la chreştinii botezaţi, nici chiar la Iudei; dar care se întinde la toţi <5menii : urni pecatu care este nu numai greii de ertatii, ci şi în adevăru neertabilu. Dar nici unul nu pote fi ast-feliu, afară de necăinţa finală, căci Biserica se rogă pentru int<5rcerea tuturor păcătoşilor, ’î sfătueşte pe toţi a se pocăi, şi primesce pe toţi care vină către Dumnedeu. Eca totu sistemul Fericitului Augustin asupra acestei materii; şi socotinţa sa este împărtăşită de t<5te bisericile.

- _______________P fiC A T U L CO N TRA SÂNTULUI DUCHO 5 6 5

(a) Acdstă csplicare, dupre noi, este cea mai naturalii, şi prin urmare cea mai adeviîratii, şi în adevCră picata contra Sântului Duchii, aşa precum Ίΰ înţelege Mântuitoriuluî, care eă nu ee erte nicî-o-dată, nu pote fi de c iti ditperafia, îndărătnicia, re/iuul de a cere ertare. Căcî este forte naturala ca acel ce nu cere ertare nicî-o-dată, aa nu o capete nicî o data.

Notiţa traducetoriuluî.

Sântul loan Chrisostom, Sântul Izidor Pelusiotul, şi o mulţime alţii, suntii de socotinţă că picatul contra Sântului Duehii constă iu a atribui minunile luî Iisus Christos demonului, si este neertabilft prin greutatea de a căpăta ertarc. Eca cum esplică Sântul loan Chrisostom locul din Sântul Matheifl de care ne ocupămu not: Voi m’aţl încărcaţii de batjocuri, m aţi numittl înşelătoria, inimicii a lui Dumnedeu, înrăutăţită ; el bine, Vs ertfl pentru tdte, numai dacă ve căiţi. Puteţi să nu cundsceţi cine sunt eâ, puteţi să v6 înşelaţi atribu in du-mi sentimente care nu le amu. Dar cum puteţi voi să nu cundsceţî darurile Sântului Duchfl, vindecările şi to tu feliul de minuni ce elu a operata prin mine ? Dacă dar ’lu ofensaţi şi pe Elu, dacă Ία negaţi, eu nu < icu că nu veţi căpăta crtare nicl-o-dată; şcitt că nu este nici unti p8catu

- neertabilfi; dar v8 va fi forte greii a căpătă ertare, fiindti că acestti păcatil este maî mare de câta tdte crimele, şi nu puteţi scăpă de cele mal grele pedepse, de câtu făcânda o grabnică şi seriosă pocăinţă.

Sântul Ambroeie variază asupra acestui subiectu. In co mentariul la Evangelia Sântului Luca (Cartea 10, N. 94), face să constea acesta pScatu în negarea divinităţel Fiiulul. In cartea despre Sântul Duchă insă, (1, c. 3), dice că elu constă in a nega demnitatea şi puterea Sântului Duchu, şi in a atribui demonului operile Sântului Spiritil. In fine, în cartea despre pocăinţă (Π, cap. 4), elii întinde şi la schismatici şi eretici păcatul contra Sântuluî Ducha. Câtu despre ne ertarea acestui blasfemii, elu se esplică câte o dată ca cum ar fi absoluta neertabilâ, şi aiurea vorbinda mal clarii dice că Biserica acordă ertare tuturor celor ce se pocăescu serios, ori ce pScatft ar fi comistt eî.

Fericitul Ieronim (în Math. 12; Marco 3) rapdrtă maî multe esplicaţiunî a locului din Sântul Matheiâ, în care Mân- fuitoriid dice, că acesta p6catu este ne ertabil şi în lumea acesta şi in cea viitdre. Celu ce (Jice că Fiul Iul DumneêU este posedata de demonul, şi că lucrurile βέΐβ suntii făcute in numele Iui Beelzebub, nu merită nici o ertare ; sati, Cel ce va dice ceva contra Fiului lui Dumnezeu, spre esemplu,

PfiCATUL CONTRA SÂNTULUI DUCHC

dacă Ίϋ socdte de omu simplu, de fiitt ala teslariulnl, de unii omâ-genia, comite unu pecattt mare, care însă este crtabil, din causa aparentei înjosiri a omenire! Mântuitoriului. Dar cel ce vede lucrurile Sântului Duchd, şi neputândii a le ne a, îndrăsnesce totuşi, din răutate şi invidie, ale contesta şiTca- lumnia, acela nu merita nici o ertare (Epist. 149, ad Marceli am J.

Sântul Climent crede ca păcatul contra Sântului Duchii, păcatul neertabil, este acela alu păcătosului impetritii şi obraznicii care atacă pe Dumnedeu, ca să dicii aşa, in faţa, si care se revoltă cu obrăznicie contra lui. Scriptura numesce acesta a umbla contra lut Dumnezeu (Loviţi 26 ; 21, 23, 27), sail a păcătui prin trufie mânu elata (Eşire 8, 19). Aşa esplicâ Groţius, şi dă de eeemplu crima lui Core şi a aderenţilor săi, cari se ridicară contra lui Dumnedeu însuşi, şi carî îndrăzniră a’lu ultragia în persona lui Moisi servitoriulul său, şi a lui Aaron unsului său; acela a lui Faraon care ’şl impetri inima, cu t<5te că chiar magii săi Ίΐί încredinţase că acolo era degetul lui Dumnedeu ; acela al lui Anania şi Sapfira cari minţiră Sântului Duchu, şi cari cădură morţi la picic>- rele Sântului Petru ; în fine, a lui Simon magul căruia ’l dise Sântul Apostol Petru : Baniî te î sa p ia ră împreuna cit tine !

Groţius nu vede aice ultragiate nici divinitatea Fiiuluî, nici cea a Sântului Duchu, ci blesată şi atacată numai onorea ce se datoreşte lui Dumnedeu. Acostă crima, dupre elu, nu era ne ertabilă, dar era şi este din numărul acelora care suntu pedepsite şi în ac£stă lume şi în cea viitore. Elu presupune că Iisus Christos vorbia Iudeilor conform cu preju- diţiile lor ; căci el credeai! că păcatele li se eartâ saii in acesta vi^ţă prin pocăinţa, părere de rău, chinurile din vi6ţă, prin postu şi umilire în diua curăţirel solemne, sail prin mortea corporală; de unde vine aclstă rugăciune pe care o făcu ei în ora morţel : M6rtea mea se serve sp re ertarea p ica telor mele. El mal credeai! că cel căluţi în greşale mari, se pe* depsiati pentru ele în viaţa următdre, întruni! t'eliii de infern dar de imde se liberai! cel ti mal târdii! după unu ani! de chinuire. Mântuitorul voeşte dar să spună Iudeilor câ despreţul

de Dumnezeii nu se eartă nicî în aedstă lume prin sacrificii şi pocăinţă, nicî în ceea-l’altă prin chinurile provisorii; eă acesta este unii pScatii mortal, care nu merita nici o ertare. Elii nu vorbia de judecata Bisericei chreştine, ci făcea alusiune la maşinile Iudeilor din acelu timpu. Ast-feliii este opiniunea lui Groţius.

Comentatorii s’au împărţiţii ast-feliii în doue clase : unii urmândii pe fericitul Augustin, au înţeleşii prin păcatul în contra Sântului Duchfl nepocăinfa f in a lă ; ceia-l’alţî l’au es- plicatu prin răutatea celor ce se împotriviau evidenţei adevărului, şi cari nevoindu a recundsce minunile lui Esus Christos, le atribuiau, din răutatea şi contra propriei lor convingeri, Domnului întunereculul. Acăsta ’l crima fariseilor, către care vorbeşte lisus Christos, la locul ce discutămu. Se faefi culpabili de asemine crimă cel ce se opunti dmenilor de bine, cari ’l încarcă de calomnii, cari contra conştiinţei proprii, atribue vanităţel sau ipocrisiel binele ce vedu în alţii. Acăstă din urmă socotinţă este cea a Sântului loan Chrisos- tom, a fericitului Ieronim si a cea mal mare parte dintre, ceî mai buni comentători: Socotinţă deja confirmată de toţi.

Şi în adevăru, Mântuitorul vorbia Iudeilor, şi li vorbia o limbă care el înţelegea Ei ştieafl f<5rte bine ce este păcatul în contra Sântului Duchu; căci, deşi n’aveau încă cunoştinţă de Sântul Duchii ca atreia persană a Sântei Treimi, df osebită de ipostasul Părintelui şi a Fiului, totuşi şcieaii f(5rte bine că Sântul Duchu vorbia prin gura profeţilor, că opera prin el minuni, că se odihnea preste eî, că ’î inspira. Printre eî se vorbia în-de-comuna: A în trista p e D uchu l lu î Dum- neqtetb, a stinge Sântul Spiritii, a resista S ân tu lu i S p ir i ts , ; a blasfema contra Sântului D u ch ii; a u ltra g ia S p ir itu l harului. Acesta moda de vorbă era familiarii Ebreilor.

În împrejurarea de care vorbimtl, Mântuitorului opune demonului—Spiritul lui Dumnezeu : Fariseii atribuiaii spiritului celui rău, ceea ce Esus Christos făcea prin Sântul Duchii; şi anume în acăsta sta blasfemul lor. V’aşti erta, li disă Elii, greşalele ce aţi comite contra m ea; puteţi să nu mă cun<5ş- teţf cine suntii eti j dar blasfemul ce pronunţaţi contra Sân-

5 6 8 P IC A T U L CO N TRA SÂ N T U LU Î D U C H p

P fC A T C L CONTRA SANTULU! Duello

tulul Duelul, care face minuni prin mine dupre cum nu vG puteţi îndoi raţionabil 5 acostă crimă, nu merită nicî o ertare, nicî în lumea acesta nicî în cea viit<5re.

Iudeiî cunoşceaîti două feliurî de pecate: unile care se cu- răţiati prin sacrificii san pedepse temporale prescrise de lege, sati prin pocăinţă, postii, umilire, milostenie şi alte bine-fa- cerî. Altele erau pedepsite în ceea-l’altă viaţă prin munci eterne sati numaî prin chinuri trecăt<5re. Păcatul contra Sântului Duchu, blasfemul contra operilor lui Dumnedeii nu se erta nicî în acostă viăţâ nici în ceea-l’altă. Elu era pedepsiţii în acăstă lume prin m<5rtea temporală, eară în ceea-l’altă prin munca cea veclnică. Legea, în adeverii, condamnă la m<5rte pe blasfemătorî şi pe înşelătorii care se diceati inspiraţi, fără să fie. Acestti felin de <5menl erau întrunii feliti culpabili de păcatul contra Sântuluî Ducliu, dar cu multă mal puţinii de câtu Fariseii care vedeati în Iisus Christos tdte caracterile Sântuluî Duchii şi totuşi rămânea în împetrire. Afară de pedăpsa temporală, aceste crime erati pedepsite în ceea-Taltii viăţă cu o muncă vecînici, dacă n’aii fostu curăţite aice prin o seridsă pocăinţă.

Acesta era socotinţa comună a vechilor Iudei, despre care avemu probe viderate în cartea înţelepciune! (Cap. 5, 2) si a Macabeilor (2 Mac. 12 ; 42, 43). în Iosif Flavie, in Filon, si în Evangrelie; căci Mântuitoriul na învăţaţii nimicti noiiT O 7

asupra acestui punctti, că crimele capitale, păcatele mortale, erau supuse chinului din infemu. Rabinii noi nu maî puţinii recunoscti gheena sati infernul în care păcătoşii suntti condamnaţi pentru tot-dă-una, şi puterea rugăciunilor şi a jert- velor prin care se eartă greşalele celor răposaţi in speranţa înviere!.

Era dar, dupre eî, păcate care se ertati în ceea-l’altă viaţa, şi păcate care nu se ertati. Aşa Iuda Macabeul strânsă o sumă de bani şi o trimisă la Ierusalem, ca să se facă jertve la templu pentru cel căluţi în resbel, şi care erati supt ped psă pentru greşala ce comisesă luândti dintr’unti templu aurti consacraţii idolilor, contra lege! (Ad. 1. 7, 25); aşa dar avea credinţă în ertarea acestui păcatti în ceea-l altă viaţă. Bias-

570 PfiCATUL CONTRA SÂN TU LUÎ DUCHC

femul însă contra Sântului Duchil era din numSrul pficatelor care nu se erta în ceea-l’altă viaţii; pe care adică, nici rugăciunile, nicî sacrificiele, nu erafi în stare a le şterge. Eca ade- vgrata esplicare a textului din capitolul 12 versii 32 a Evan- geliel Sântului Matheiti, în câtii permite circumstanţa şi oontextiil.

Aşa dar, blasfemul în contra Sântuluî Duchti, care nu se 6rtă nicî în lumea acesta, nicî în cea viitdre, nu este totii p eca tu l mortal ce se comite de unii chreştiniî după botezii, precum învaţă Origen, Theognost, şi alţii; căci fariseii, către cari vorbeşte Iisus Christos, nu eraţi în condiţiunea de chreştinl. Nu pâte fi nici pecatul eresiel, căci fariseii n’au cădutu nici o dată în acestu pgcatfi, ci din contra, ocupaţi locurile ce le m aî de frunte în sinagoga. Nu se atinge aice nici de divinitatea Sântuluî Duchu : căci Mântuitorul n’o predicase încă într’un chiptl lămuritfi; elu nu vorbi despre Sântul Duchu de câtu apostolilor, cu puţinu înainte de m<5rte şi după înviere. Câtu despre propria sa divinitate, elfi se pare că dice, chiar în textul ce eeplicămfi, că dacă fariseii n’ar avea altîl pficatu de câini acela de a nu-ltt cun<5sce cine este, acestii pecatii li s’ar erta; elfi nu cerea de la nimine credinţă în divinitatea sa, si n’a proclamaţii acesta de câtfi după învierea sa din morţi.

Nu putemfi contesta fericitului Augustin şi celor ce împăr- tăşescfi socotinţa lui, că invidia, răutatea care atacă dragostea aprdpeluî, mai aleşii dacă se continuă până la fine, şi ne- căinţa finală, nu suntii dintre pecatele ne ertabile din natura lor; dar se p<5te nega că aceste ar fi unii blasfemii contra Sântuluî Duchu. Aceste pecate vioMză sanctitatea lui Dumnezeii şi charitatea Sântuluî Duchfi, dar nu suntii opuse lui maî direcţii de câtfi cele-l’aJte pecate, şi prin urmare nu le putemfi numi blasfeme în contra Sântuluî Duchfi.

Vom ice totfi aşa de lepădarea de credinţă, de blasfemul numelui luî Dumnedeu, pe care unii le-aii socotiţii de pecate contra Sântului Duchfi. Aceste păcate suntu în adeverii mari, şi nu merită ertare fiiră o seridsă pocăinţă ; dar pentru ce sâ le dămfi numirea de blasfeme contra Sântuluî Duchu mai multă de câtfi idolatriei, jurământului falşu şi atâtorfi

Γ fiC A T U L CO N TRA SÂNTULUI DUCHl

alte pBcate care atacă maiestatea, puterea, bunătatea lui Dumnedeti ?

Theologil num6ra de ordinarii ş6se pScate care atacă mai cu s^mă pers<5na divină a Sântului Duchii, şi anume ; 1) Ne- pocăinţa finală, 2) Desperaţia, 3) ί ι idărătnicirea în rCu, 4) A- tacarea unul adeverii cunoscuţii, 5) Prea marea încredere în bunCtatea luî Dumnedeu. şi 6) Invidia contra celor ce se iu- bescţl cu o dragoste sinceră. Dar tdte aceste nu se potii raporta la ceea ce lisus Christos împută fariseilor. Elii li repro- ş0ză că, din reutate şi invidie, atribue demonului minunile ce făcea elu, şi de care eî nu se puteatl îndoi câ nu suntti resultate a degetului luî Dumnedeu : eca blasfemul lor, dea crima lor, 6ca dar în ce constă propria picatul sati blasfemul în contra Sântulnî Duchii. Şi blasfemul fariseilor nu este singurul esemplu ce ni dă Sânta Scriptură de acestii pCcatfi. Crima luî Simon Magul care căuta să cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, este asemine unu blasfemii în contra Sântului Duchu, fiind-că acestii nenorocită atribuia magiei şi demonului ceea ce vedea pe apostoli fâcendii; elii privea pe apostoli ca pe nişte vrăjitori, mal abili, mal mari, mai puternici de câtu elu, şi voia sâ cumpere secretul lor spre a ’lu vinde apoi altora, sau a specula însuşi cu elii (a).

Finindii acestu articul, vom întreba, în ce sensti dre este neertabil pScatul în contra Sântului Duchu ? Căci, cândii dice Mântuitoriul că acestu pecată nu se va erta nici in lumea acesta nici în ceea-l’altă, se pare că se opune directă buna- tăţeî, milostivireî şi charulul Sântului Spiritii; se pare că, prin acostă disposiţie a sa, ar închide t<Ste uşile ertărci. Causa este că acestii pecatii cuprinde, in natura sa chiar, obstacule aprdpe ne invincibile. Ca şi unu bolnavii, care fiindu intr'o bdlă mortală, nu numai ar neglija şi despreţul medicamen-

(a ) N’am p u tea ore s ă atirm itm u, c ă blusfemă in contra Sun/d,ti Unchii f i u»V a c e e a d in tre c lx rcştim c a re 'şî rîdft d e pu terea cit a ru l uţ Iu l Duiuuoleu, ce opervii in D U oricâ p r in S â n te le M in ie r ii, a tr ib a in d u -le iuven ţiuneî omeiicsoî «aii n S * ro t* rd

p o p il 't r , p r tm m ne p ro n u n ţ i a l ?Şi chiar p reu ţ iî . c a r e p riveaefl la p reu ţie c a l a o m eserie de #pecul*ţi«·, câ la nu»

m ijlo c ii do traîfi, ş i c a ro n u ’fT f ac ă d a to r ia de r â t â e a oişte năimiţi, iui uAre ae e stf i p e c a tu teribil, c a re nu « e i r t ă n ic î în lum e a preren t i nici in c« a ίίί<·«

N ol a tiaduceloiiftl"!·______

5 7 0 pi? CA TU L CONTRA SÂNTULUÎ DUCHĂ

femul insă contra Sântuluî Duchă era din numărul păcatelor care nu se erta in ceea-l’altă viaţă; pe care adică, nici rugăciunile, nici sacrificiele, nu erati în stare a le şterge. Eca adevărata esplicare a textului din capitolul 12 versu 32 a Evangelie! Sântului Matheirt, in câtii permite circumstanţa şi contextul.

Aşa dar, blasfemul în contra Sântuluî Duchă, care nu se ărtă nici în lumea acesta, nici în cea viitdre, nu este totii p ica tu l mortal ce se comite de unii chreştină după botezil, precum învaţă Origen, Theognost, şi a lţii; căci fariseii, către cari vorbeşte Iisus Christos, nu erati în condiţiunea de chrestinî. Nu p<5te fi nici păcatul eresiel, căc! farisei! n’an cădutii nici o dată în acestil păcată, ci din contra, ocupau locurile ce le mat de frunte in sinagoga. Nu se atinge aice nici de divinitatea Sântuluî Duchu; căcî Mântuitorul n’o predicase încă într’un chiptl lămuriţu; elu nu vorbi despre Sântul Duchu de câtu apostolilor, cu puţinii înainte de morte şi după înviere. Câtu despre propria sa divinitate, elu se pare că < ice, chiar în textul ce esplicămu, că dacă fariseii n’ar avea altu păcată de câtu acela de a nu-lu cundsce cine este, acestti păcatil li s’ar erta; elfi nu cerea de la nimine credinţă în divinitatea sa, şi n'a proclamaţii acăsta de câtu după învierea sa din morţi.

Nu putemu contesta fericitului Augustin şi celor ce împăr- tăşescu socotinţa lui, că invidia, răutatea care atacă dragostea apropelul, mal alesă dacă se continuă până la fine, şi ne- căinţa finalii, nu suntă dintre păcatele ne ertabile din natura lor; dar se pdte nega că aceste ar fi ună blasfemii contra Sântului Duchă. Aceste păcate violăză sanctitatea lui Dum- neêă şi chaiitatea Sântuluî Duchă, dar nu suntă opuse lui mai directă de câtă cele-l’alte păcate, şi prin urmare nu le putemă numi blasfeme în contra Sântului Duchă.

Vom dice totă aşa de lepădarea de credinţă, de blasfemul numelui lui Dumnedeă, pe care uniî le-aă socotită de păcate contra Sântului Duchă. Aceste păcate suntă în adevără mari, şi nu merită ertare fără o seridsă pocăinţă; dar pentru ce să le damă numirea de blasfeme contra Sântului Duchă mal multă de câtă idolatriei, jurământului falşă şi atâtoră

rKCATLX CONTRA SANTUI.UÎ DL'CIlC

alte p6cate care ataca maiestatea, puterea, bunătatea Iul Dumnezeii ?

Theologiî numără de ordinarii ş6 se păcate care atacă mai cu s&nă perstSna divină a Sântuluî Duchu, şi anume ; 1) Ne- pocăinţa finalii, 2) Desperaţia, 3) îndărătnicirea în răii, 4) A- tacarea unui adeverii. cunoscuţii, 5) Prea marea încredere în bunătatea luî Dumnedeu şi 6) Invidia contra celor ce se iubescil cu o dragoste sincera. Dar t<5te aceste nu se potil raporta la ceea ce Iisus Christos împuţii fariseilor. Elu li repro- ş£ză că, din răutate şi invidie, atribue demonului minunile ce făcea elti, şi de care el nu se puteai! îndoi că nu suntii resultate a degetului luî Dumnedeu : eca blasfemul lor, £ca crima lor, £ca dar în ce constă propriu păcatid sau blasfemul în contra Sântului Duchu. Şi blasfemul fariseilor nu este singurul esemplu ce ni dă Sânta Scriptură de acestii pficatil. Crima lu î Simon Magul care căuta să cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, este asemine uni! blasfemii în contra Sântului Duchu, fiind-că acestii nenorociţi! atribuia magiei şi demonului ceea ce vedea pe apostoli fâcendti; elu privea pe apostoli ca pe nişte vrăjitori, mal abili, mal mari, mai puternici de câtii elu, şi voia să cumpere secretul lor spre a ’lti vinde apoi altora, sail a specula însuşi cu eln (a).

Finindu acestu articul, vom întreba, în ce sensi! <5re este neertabil păcatul în contra Sântului Duchil ? Căci, cându dice Mântuitoriul că acesta păcata nu se va erta nici in lumea acăsta nici în ceea-l’altă, se pare că se opune directu bunătate!, milostivire! şi charulul Sântului Spiritii; se pare ca, prin acăstă clisposiţie a sa, ar închide t<5te uşile ertarei. Causa este că acestu păcata cuprinde, în natura sa chiar, obstacide aprdpe ne invincibile. Ca şi una bolnava, care fiindii într o b(51ă mortală, nu numai ar neglija şi despreţui medicamen-

(a ) N ’am putea ore să afirnianiQ, că blusfemă in contra Sâni ί iu aceea d in tre rh re ft i i i î care 'ţ î rîdtt de puierea clurulnl Iul Dumned#d. < în Oinerică prin Băutele M inierii, atribuindu-l«s iaTeuţiunti omenr-. i ·>'■ p o p U tr, precum *e pronunţ» e l?

Şi chiar preuţil, care priveaefl la preuţie ca la o meserie <!·■ -j■·< nlin· ■ Λ 1 mijlocii de traiQ, fi caro nu ’şî facil datoria de câtu ea nişte 6re acenttt pecatu teribil, cave nu se irtă nicî în Inmea prc>eu <■" > »*1 11

J i ut a ii sdne»· loiîUJui.

5 7 0 p E c a t u l c o n t r a s â n t u l u î d u c h O

femul însă contra Sântului Duchti era din numărul păcatelor care nu se erta în ceea-l’altă viaţă ; pe care adică, nici rugăciunile, nici sacrificiele, nu erail în stare a le şterge. Eca adevărata esplicare a textului din capitolul 12 versit 32 a Evan- geliel Sântului Matheirt. in câtfl permite circumstanţa şi contextul.

Aşa dar, blasfemul în contra Sântului Duchu, care nu se <5rtă nici in lumea acesta, nici în cea viitore. nu este totii p i ca tu l mortal ce se comite de unii chreştinrt după botezti, precum învaţă Origen. Theognost, şi alţii; căci fariseii, către cari vorbeşte Iisus Christos, nu erati în condiţiunea de clirestinl. Nu pote fi nici păcatul eresiel, căcî fariseii n’au căzută nici o dată în acestil păcatfi, ci din contra, ocupau lo cu r ile c e le m a î de fru n te îu sinagoga. Nu se atinge aice nici de divinitatea Sântuluî Duchu; căci Mântuitorul n’o predicase încă într’un chipii lămuritu; elu nu vorbi despre Sântul Duchu de câtii apostolilor, cu putină înainte de mdrte şi după înviere. Câtii despre propria sa divinitate, elu se pare că ice, chiar în textul ce esplicămu, că dacă fariseii n’ar avea altu păcatu de câtu acela de a nu-lfi cundsce cine este, acestti pecatu U s’ar erta; elfi nu cerea de la nimine credinţă în divinitatea sa, şi na proclamaţii acăsta de câtu după învierea sa din morţi.

Nu putemfi contesta fericitului Augustin şi celor ce împăr- tăşeecu socotinţa lui, că invidia, răutatea care atacă dragostea aprdpelul, mal alesu dacă se continuă până la fine, şi ne- căinţa finală, nu suntu dintre păcatele ne ertabile din natura lor; dar se pdte nega că aceste ar fi unti blasfemii contra Sântuluî Duchu. Aceste păcate violăză sanctitatea lui Dumnezeu şi charitatea Sântului Duchfi, dar nu suntu opuse lui maî direcţii de câtii cele-l’alte păcate, şi prin urmare nu le putemfi numi blasfeme în contra Sântului Duchu.

Vom dice totti aşa de lepădarea de credinţă, de blasfemul numelui lui Dumnedeu, pe care unii le-aii socotiţii de păcate contra Sântului Duchfi. Aceste păcate suntii în adevărfi mari, şi nu merită ertare fără o seridsă pocăinţă ; dar pentru ce să Ie dămfi numirea de blasfeme contra Sântului Duchu mal mulţii de câtii idolatriei, jurământului falşii şi atâtorii

r f iC A T U L C O N T R A SAN T U LU Î D U C llC

alte p6cate care atacă maiestatea, puterea, bunătatea lui Dumnedeti ?

Theologiî numără de ordinarii ş6se păcate care atacă mai cu sămă persdna divină a Sântului Duchii, şi anume: 1) Ne- pocăinţa finală, 2) Desperaţia, 3) îndărătnicirea înrfiil, 4)A- tacarea unul adeveru cunoscuţii, 5) Prea marea încredere în bunătatea luî Dumnedeu şi 6) Invidia contra celor ce se iubescu cu o dragoste sinceră. Dar t<5te aceste nu se poţi raporta la ceea ce Esus Christos impută fariseilor. Elii li repro- ş6ză că, din rentate şi invidie, atribue demonului minunile ce făcea elfi, şi de care eî nu se puteail îndoi că nu sunttt resultate a degetului luî Dumnezeu : 6ca blasfemul lor, 6ca crima lor, ăca dar în ce constă propriii păcatul sati blasfemul în contra Sântului Duchu. Şi blasfemul fariseilor nu este siingiirul esemplu ce ni dă Sânta Scriptură de acestu piâcatu. Crima luî Simon Magul care căuta să cumpere de la apostoli puterea de a face minuni, este asemine unu blasfemii în contra Sântului Duchu, fiind-că acestu nenorocita atribuia magiei şi demonului ceea ce vedea pe apostoli fâcendil; elfi privea pe apostoli ca pe nişte vrăjitori, mal abili, mal mari, mai puternici de câtu elu, şi voia sâ cumpere secretul lor spre a ’lu vinde apoi altora, sau a specula însuşi cu elti (a).

Finindu acestu articul, vom întreba, în ce sensti 6re este neertabil p6catul în contra Sântului Ducliu ? Căcî, cândii φ- ce Mântuitoriul că acestu păcatu nu se va erta nici în lumea acăsta nici în ceea-l’altă, se pare câ se opune directa bunâ- tăţel, milostivire! şi charulul Sântului Spiritu · se pare câ, prin acăstâ disposiţie a sa, ar închide tote uşile ertâreî. Causa este câ acestu pecattt cuprinde, în natura sa chiar, obstacule aprdpe ne invincibile. Ca şi unu bolnava, care fiindii intr u b<51ă mortală, nu numai ar neglija şi despreţui medicamen-

(a) N’aui putea ore sa afiruiăma, ca blasfemă in contra DikM ţi ţeAceea dintre chreştinî care 'şt rîclu de puterea chirului luî Dumuedeu, te oper>‘xi în Biserică prin Băutele MUteril, atribuindu-le iuveuţiune! omenesc! *au nJ*co< p op ilo r , precum a c pronunţi eî ?

Şi chiar preuţiî, care privosett la preuţie ca la o meserie di* speculaţie, mijloci de trăia, şi caro nu ’şl facă datoria dc câtu ca nişte m ;· "■'·ore acestfi pecatu teribil, care nu se irtă nici în lumea pro eu'* >>U1 iif·* ' ui"'

K u if i l i aduci·îo iîu le l-

PÎCATUT. CONTRA SÂNTULUÎ DUCHO

tele şi părerile medicilor, dar ar face încă cu totul în contra a orî ce mijlocii de scăpare. Ar trebui minuni ca să se pdtă converti nişte asemine păcătoşi. Aşa dar nu este destul a dice, cu Sântul loan Chrisostom şi alţii, că acestti păcată este numita neertabil, ca unul ce se vindecă cu greu ; ci trebue să recundscemă că elă are o răutate intrinsică (în elă însuşi) naturalminte opuşii orî cărei ertărl. Nu că pune cineva mar- genl putere! şi milostivire! lui Dumnedeii, nici că se neagă Bisericeî puterea ce ’l-a datu Mântuitoriul de a erta t<5te petele fără exepţiune, ceea ce făcea eresul lui Novată. Căcî, fireşte, rigurosă vorbindă, nu este nici ună păcată absolută neertabil; că Dumne<Jeă este tot-dă-una gata a primi pe păcătosul care se întdree cu sinceritate, şi că Biserica este purure dispusă a ’Iu împăca cu Domnul săă, numai să dea probe de întdreerea sa.

OBSERVAŢIUNE FINALĂ

Cu privirea numai la locul citată, din Sântul Mateiă, şi avendă în vedere regula fixă a Sânţitei Ermineuticî că nu putemă esplică ună textă din Sântele Scripturi violândă contextul, vomă precisa, că sub numirea de pecaM în contra Sântuluî Duchu nu putemă înţelege de câtă fapta fariseilor de a atribui magiei saă putere! demonului, minunile şi vindecările săvârşite de Mântuitoriul, şi acăsta numai din invidie, contra şciinţel şi conştiinţe! lor.

Dar, avendă în vedere că scriptura represintă în iedna unor păcătoşi dintr’ună timpu dată şi pre toţî păcătoşii de acelaşi feliă, din tdte timpurile ; şi maî avândă în vedere de- claraţmnea Sântuluî Apostol Pavel că tdte cele c e s’aii scrisii, suntă scrise spre învăţătura nâstră, ideea personală, a sub semnatului traducătorii!, este că p ica ţii în contra Sântuluî Duchă nu pdte fi în ultima, de câtă lm petrirea, îndărătnicia, nepocăinţa finală, saă desperaţia de mântuire. Chiar fariseilor, credu eă, acăsfa le imputa Mântuitoriul; căcî elă scia,

ca Dumnezeii, că eî vor remânea până la fine î n d ă r ă t n i c i ,

hnpetrift ţi nepocăiţî. Ac6stâ esplicare ar înlătura ţi părută contrazicere cu milostivirea, lui Dumncdert; căcî ar urma cil nu există pecatfl pe care Dumneded. eă nu Ίΰ ertc : dar cum se erte Elu pScătosuluT care nu ’si cere ertare ?

t Ârchiereul Innocent M. Ploeştenu.

__________pEc a t u l co ntra sAntulu I di.chC 57S

Iulian Paravatu l(Urmare, vedî No. 8. an. V I)

Erau nerăbdători şi unii din creştini şi nu se mul- temiau cu desvoltarea şi răspândirea treptată şi pa- cinică a creştinismului din Imperiu. Eî dorian, ca guvernul să iea măsuri energice şi decisive, pentru ca paganismul să dispare cât maî curend de pre faţa pământului. Spiritul de persecuţiune asupra paganismulul se observă kiar la unii scriitori aî timpului. carii nu factt parte dintre părinţiî şi învăţătorii Bi- sericei. Firmiţiu Matern, care trece între retoriî tim- puluî şi sa califică pre sine de clarissimus, consiliaza luî Constaut şi Constanţie, ca să persecute paganismul. „Sanctisimilor Imperatorî, Constant şi Constanţie !.... l,)ice Firmiţiti. Voî vă lipsesce numaî puţin, de a strivi pre diavolul cu loviturile v<5stre, şi să nimiciţi de o dată înkinarea de idoli. Puterea acestui veninti a despărutu, şi respira (iunea luî cea necurată dispare pre fie-care φ. Rădicaţi semnul credinţei... Cliristos, dorind fericirea popdrelor, vă reserveză voî onorea, de a ruina înkinarea de idoli şi a transforma în pulberetemplurilenecurate. De când sau degradaţii templurile (păgâne), puterea lui Dumnezeii vă înalţă pre voi. Voi aţi învins pre inimicii voştri. Voi aţi întinsîi chotarele Imperiului şi pentru glorificarea ostenele- I o t vdstre, neîntorcendu atenţiunea la ano-timpurile anului, voi, în timpul de iarnă ati înfrânţii valurile spăimentât<5re ale Ocânului. Apele măre! necunoscute sau umiliţii înaintea v<5stră. Britan ia a tremurata înaintea privirilor neasceptate ale Imperatorilor.

i u l i a n p a r a v a t u l 5 7 5

Ce vă trebue maî mult? Elementele învinse se umi- lescii înaintea v<5stră. Dar Sânta Scriptura vă ordonă voî, şi ve spune ce asceptă de la voi Dumnedeu. Legea supremă ve comandă, ca cu insistinţa v<5s- tră să se nimiciască înkinarea de idolî. Faceţî decî aceia, ce ordonă Dumnezeu! Împliniţi comandamentul luî....“ ( » ) Aceste cuvinte aparţinu unui creştinii civilii, şi gata spre linguşire. Adevăraţii creştini erau tot-de-una streini de spiritul persecuţiuneî. Biserica luî Christos, cum am ve lutu maî sus, întrebuinţa convingerea şi nu persecuţiunea şi mesurile aspre, pentru răspândirea preceptelor divine.

Se p<5te presupune, că ambii fii aî luî Constantin, fiind predaţî religiuneî creştine şi nealegendti mult măsurile, ce-ϊ putea conduce la scopurile lor, ar fi profi- tatii şi de consiliurile luî Firmiţiu. Judecau du dupre alte date istorice, se vede disposiţiunea acestor Im- peratorî prin legea din 841, unde sub semnătura lor publică se dice: „să înceteze prejudiciile şi să dispară nebunia sacrificiilor" (t>). Autilindu aceste cuvinte ale edictului imperialu, trebue să presupunemu, că tote templurile păgâne dispăruse din Imperiul luî Constantin, dar lucrul nu s’a petrecută ast-feliii. După ceste cuvinte detunăt<5re asupra paganismuluî, legea citată continuă : „ Decă cine-va, călcândii legea divinului Imperatorii, Părintelui nostru, şi disposiţiunile actuale ale îndurăreî n<5stre, ar cuteza să sacrifice, atuncî va cădea asupra aceluia resbunarea dupre dreptate a acestei legî“. Dar noi scimu, că Marele

(a) Firm. Matern. De errore profanamm religionum. Lugd. Bat. 1672, pag. 43, 59 şi 63.

(b) Cod. Theod. XVI, tit· U. § 10.


Constantin n a internişti, nicî- o-dată sacrificiile publice, care se efectuati prin templurî de către sacrificatorî. Interdicţiunea luî privia prejudiciile private, ceremoniile magice, care se efectuatt în ascuns de cătrS amăgitorii abili.

Pre timpul fiilor MareluÎ Constantin sacrificiile păgâne se efectuai! în modu oficialii, stimându-se mai tot-de-una, deşi câte-o-dată întimpinămu în istorie şi scene, prin care se insultau. Totul depindea de la disposiţiunea poporului, seu a guvernatorilor, de la influenţa partidelor şi kiar de la circumstanţele oca- sionale. Prin oraşe, unde păgânii erau ancă f<5rte numeroşi, şi unde eî avdu colegiurî pontificale, sacrificiile se mănţinău de superiori, prefecţi şi curialî, carii înfiinţau corporaţiunî păgâue, râdican statui, săpau inscripţiunî şi construiau monumente publice. Prin sate, în locurile maî puţin locuite, unde privirile autorităţilor nu se puteau întinde, acolo creştinii din poporu ruinau tote monumentele păgânătăţeî. Mormintele familiilor avute, care eraii preserate pre căile romane, şi înfrumuseţate cu inscripţiunî păgâ- nescî, tdte deveniau prada nopţeî şi se nimiciau din zelul cătrfi creştinismu, unde se amesteca şi rapacitatea, Sub pretecstul ruinăreî sanctuarelor păgâne, se prădaţi templurile de către omeni, cariî îşi împro- prieti obiectele de valore, colanele de marmură şi statuele cele lucsdse. Scandalul ajunsese p6nă la gradul, că aii trebuitu săse amestece Imperatoriî, căutându ase opri rapacitatea. O lege, carea a foştii publicată numaî cu unii anii maî târdiu de anul 341, dispune, ca templurile păgâne din jurul Romei să fie reparate în comtul statului. Imperatorul scrie luî


Catuliu, prefectului de oraşti şi kiar augurti : „Deşi intenţiunea ndstrâ este, de a nimici prejudiţiile din rădăcină, cu t<Ste aceste noî voimu, ca templurile, care se afla afara de zidiurile Romei, să române neatinse şi sub apărare de ori-ce atacuri. Căcî nu trebue ase ruina aceia, ce constitue mulţumirea usualâ a poporului romanii ; şi trebue să se respecteze templurile, care au datti nascere jocurilor circului şi sărbătorilor ( » ) . Alte doS edicte amerinţă cu pedepsele cele maî aspre pre despoetoriî mormintelor ( 1»).

Aici se nasce întrebarea : care era puterea misteri<5se a păgânismuluî, că el, aflânduse în decădere, era stimaţii kiar şi de către Tmperatorî ? Amestecul prejudiţiilor populare, tradiţiunile politice, datenele sociale şi gustul artei şi al literatureî păgâne erati atâta motorî, cariî făceti pre <5menî să nu se desparţă cu uşurinţă de păgânismti. Totă societatea romană era dominată de credinţe şi suvenire prospete pentru păgânismti. Satele, curiile, scolele erati pline de <5menî, cariî pre faţă, seti în ascuns trăiati păgâ- nesce.

Cu introducerea egalităţeî între dmenî, politeismul a suferiţii în t<5te privinţele, dar lovitura cea maî simţită şi maî grea de suportatti a primit’o religiunea oficială, fiica Greciei şi a Romei. Fiindti Imperatoriî însuşî divitatea dupre aceste religiunî, în persona Mareluî Constantin eî ati refusatti onorurile divine, şi pogorându-se de pre altarele templurilor, ei de voie s’ati puşti între <5menî, şi cu acestii actii al Irn- peratorilor religiunea oficială s’a desrădăcinatu din-

(a) Cod. Theod. XVI. tit X, L 3.(b) Ibid. IX, tit XVn. L 2. 3.

2


tr’o parte. Iu poporă înse, care dupre datenele autice era deprinsă de a diviniza pre Imperatoriî luî, reli- giuuea oficială era înrădăcinată f<5rte adune şi el nu se putea împăca cu ideia, că trebue să renunţă la distracţiile şi petrecerile, ce-ϊ oferia acostă religiune.

Dreptul, de ase petrece în comptul Statului şi al administratorilor seî, poporul romanii îlu considera, ca pre unul din drepturile luî cele maî înprescripti- bile. Cu ocasiunea fie-căria funcţiuni, unde se practica alegerea şi maî ales a pretorilor, poporul primia raţiî de îndestulare şi întâlnia distrucţiunî populare pre tdte stradele. Averile colosale ale funcţionarilor maî înalţi se keltuiau la înfrumuseţarea cii'curilor şi transportarea din Grecia a diferiţilor artiştii, cariî aveti menirea de a distrage poporul, precum şi la aducerea din fundul Africeî a o mulţime de fiare selbatice, care trebueă sâ fie eespuse înaintea poporului. In (Jioa districţiuneî poporul se bucura de drepturi imperiale, neesceptându nici dreptul asupra vieţeî şi a morţei acelora, carii se presentau pre scenă pentru distracriunea lui. Ordinele în acea <Ji se dau din parterele teatrelor, şi poporul de aicî, pentru aşi satisface plăcerile sele cele sângerdse, nu se gândia mult, de a eespune vi^ţa kiar şi acelor mai inocenţi dmeni.

Pasiunea spre jocuri a trecută din Grecia la Roma, iar de aici cu întinderea Imperiului romană se răspândise preste totă locul şi acestă anume pasiune era piedica cea mai mare, ce o întâlnia creştinismul în propagarea sa. Distracţiunile păgâne eraă cu totul contrare spiritului creştină. Intre jocurile sânte eraă

iULlUAN PARAVATUL

unele, care pentru caracterul lor celii sângerosti nu putâti cu nicî unti preţft să fie tolerate dc Biserica. Luptele gladiatorice şi luptele cu fiarele sălbatice, unde trebuea să se sacrifice vieţi de <5meiiî, craii spectacule cu totul nesuferite de adevăratul creştinii. Castitatea creştină se scandaliza şi de nuditatea atleţilor şi de posele scandal<5se ale pantomimelor, precum şi de cântările pasionate ale cântăreţelor. Alergările cu căruţele, cu caii, s£ti cu piciorul, .spectacule altrăminte neculpabile, eraţi considerate de creştinii, ca o perdere de timpii, pe care creştinul îlii întrebuinţa mult maî bine. Şi în genere, t<5te jocurile, distracţiile şi teatrurile reaminteii paganismul şi ele erau efectuate în ondrea vre unei divinităţi.

De aceia şi vedemii, că decisiunile Bişerieeî, relative la t6trurî, se distingu printr o severitate particulară. Nu numaî Tertulian cu rigurositatea sa, dar şi înţeleptul Ciprian condamnă în modii necondiţionaţii totii feliul de spectacule (» ). CancSnele apostolice, apoi sinodul din Elvira (* ) supunii anatemei pre actori şi conducătorii circurilor. Ciril Alecsan- dr£nul, 6ca cum se ecsprimă în acestă privinţa : „Nebunia teatrurilor, săriturile cailor la ipodromii, veuâ- t(5reă din circii şi t(5te deşertăciunile de feliul acestora stintii glorificarea diavolului. Nu nutriţi nicî o pasiune spre teatru, unde se efectuă acte ruşinâse şi ne- modeste, ş i dan (ur i n ebun eşcî a le om enilor degradaţi.... Fugiţi kîar de alergăturile cailor, care este uniispec- taculti iOră de sensti şi care distrage pre spiritii.

(a) Terţul. De epect. XXIV.(b) Canon. LXII.

580 1ULIAK PARAVATUL

T<5te aceste iacii gloria diavolului, de care voi v£ lepădaţi la botezii (»).

Nicî o prescripţiune a Bisericeî nu era maî puţin respectată de către creştini, ca prescripţiunile, relative la spectacule. Locuitorii Antiochieî şi aî Constantinupoluluî, creştinî torte zeloşî, deveniţi păgâni în (Jilele deskidereî circuluî. Şi de multe-orf creştinii îşi daii voturile lor pentru alegerea în funcţiunile maî înalte ale Statului paganilor, şi acesta numai pentru cuventul, că aceştia vorii protecta maî mult, de cât creştinii, distracţiile populare.

Alăturea cu circul, era scola, care se p<5te considera pentru timpurile luî Iulian Paravatul, ca al doilea refugiu şi încă f<5rte puternicii al paganismului. Cu tote că prin secuiul al IV-lea creştiniî îşi aveu literatura lor proprie, fundată pre revelaţiune; cu tote că producţiunile literare ale luî Origen, Sântul Atanasie, Eusevie, Ciril etc. aveu respectul celii mare la creştinî; cu t<5te aceste, <Jicii, literatura păgână era considerată, ca prototipul poeziei, filosofieî şi al elocventei. De aceia şi întălnimii în istoria acestor timpuri tineri din familiile creştine cele maî pi<5se, carii îşi făceii educaţiunea lor în sc<51ele păgână. Profesorii păgâni, seft sofiştii, cum se numiati eî singurii pre sine, nu erau nisce pedanţi de sc<51ă, carii înkişi în cabinetele lor, şi-ar fi perdutii timpul în descifrarea şi studiarea pergamenelor vekî. Prin t<5te oraşele Imperiului, aceşti sofişti şî-aii conservată modul de instruire al filosofilor veki; şi eî trăiaii împreună cu discipuliî lor, înveţându-î maî mult în modti amicalii şi la preumblare, inspirându-le lor

(a) 8. Ciril. ort. catech. XIX § 6.


t0t& încrederea şi căutându ale comunica nu numai preceptele sciinţeî, dar întroduc&ndu-le în sufletii educaţiunea morală, şi credinţele religiose. Sofiştii călătoriau din oraşti în oraşii, însoţiţi de procesiuni solemnele, şi făcându-se pretutindenea obiecţii de asceptare şi de onoruri particulare, ţinendu şi ei la rândul lor câte unu discursu, prin care se glorificau vekiî eroi a î păgănîtăţeî. In Grecia, în Asia şi pretutindenea era încă în flore pasiunea spre elocvenţa, şi sofistul abilii scia a satisface acestă cerinţă populara. Dispunendu de producţiunile lui Omer, Platon şi Aristotel, sofiiştiî nu lăsau nediscutate nicî cestiunile actualităţeî, şi eî căutau a forma nu numaî convicţiunea discipulilor lor, dar urmăriati şi vieţa şi în- clinaţiunile psichice ale acestora. Şi fiind că pre aceste timpuri arta oratorică era considerată, ca indispensabilă pentru educaţiunea unuî tînerti, de aceia sofiştii aveti menirea, de a forma pre toţî (Smeniî de Stătu ai timpului. Tote funcţiunile statului erau. ocupate de dispulî aî sofiştilor, carii şi în posiţiunile cele mai înalte nu încetau de a respecta pre foştii lor învăţători. Nu numaî în pretorii, dar şi la palatii erati respectate opiniunile sofiştilor, şi forte adesea întâlnimii pre unti sofistu ocupândti preşedenţia Senatului imperialii.

Unul din aceşti sofişti, care a jucaţii unti rolii fdrte mare respectiv de educaţiunea luî Iulian, şi tot-o-dată se p<5te considera, ca unti mo delii de sofistti al timpurilor acestora, este retorid Libanie. El s a născuţii în Antiochia dintr’o familie onestă, dar ruinată,, şi kîemarea de sofistti o avea ereditată. Libanie f<5rte de timpuriii a piedutii pre părintele s6fi.

IULIAN PARAVATUL

iar mama şi cu unii unkîtt al lui, aii voiţii să ’î dea o altă ocupaţiune; dar dorinţa cea mare a fiiuluî de sofistii pentru sciinţă l a facutu. pre Libanie, ca el să se predea cu totul studiuluî şi fore de învăţătorii să se instruiască singurii în totii ce, i-a statii prin putinţă. Pasiunea luî Libanie pentru sciinţă era aşa de de mare, că el o dată n’a simţitii tunetul, care se descărcase asupra capuluî luî, şi el a rămaşii în urmarea acestuî fenomenii cu o durere de capii perpetuă. Antiochia t6tă vorbia de pasiunea luî Libanie şi el veijendii, că cu propriile sele mijl(5ce va face puţin în instruirea sa şi de altă parte maî conside- rândii, că Antiochia nu-ϊ putea procura nicî unii mijlocii spre instruirea luî, el îşî îndreptă privirile s<51e spre Atena, patria sciinţilor şi pentru acesta îşî ceru permisiunea maîceî s61e. In Atena erau multe sc(51e, conduse de sofiştii însemnaţi, şi în jurul fie- căria scole se grupau o sumă de discipulî, carii îşî împărţiaii timpul în ocupaţiunî şi petreceri. Sc<51ele concuraţi între dînsele, îar între discipulii lor se petrec eii dispute dese şi forte animate, care de multe ori se terminau cu certuri grosolane. Aceste scdle îşî disputat! discipulii cei maî capabilî, şi ceî din noii veniţi eraţi supuşi la o sumă de proceduri glumeţe. După ce li cerca bărbăţia prin nisce strigăte sălbatice şi li puneţi diferite porecle, n întroduc&i sub duşi, şi numaî după o asemenea spălare solem- nelă cei din noii veniţi eraii proclamaţi de colegi şi discipulî actuali («.).

Libanie able debarcaţii în Atena a şi foştii apucaţii

(a) St Greg. TheoL orat XLIII, 16.

IULIAN PARAVATUL

şi cÎusii la unu învăţătorii, care nu-ϊ era de locu plăcuţii. Cu voie, ioră de voie, el a trebuitii să asculte pre unii profesorii, care nu-ϊ satisfăcea dorinţele luî, ba kiar să-lti şi aplaudeze pentru oratoria luî. Ye- Şendu-se amăgitii în speranţele s61e, Libanie se ţinea departe de colegii seî şi nu lua parte la disputele, la jocurile şi petrecerile lor; şi cu acesta, dupre cum mărturisesce singurii, el „maî mult s’a instruitti, şi maî puţin s’a distrasti".

După trecerea de maî mulţi anî, Libanie cu unii amicii al şeii a veniţii în Constantinupolii. Aici acelaşi scoli cu aciaşî sofişti. Unul din dînşiî supăraţii, că a foştii învinşii de Libanie într’o dispută, i-a propuşii, ca să ocupe scola luî. Propunerea a foştii primită de către Libanie cu plăcere ; dar în timpul cât Libanie s’a duşii la Atena, ca să se desparţăde foştii luî învăţători, sofistul constantinupolitanti, şi-a luaţii cuventul îndărăt, şi la întorcerea luî Libaniu din Atena, el a găsitii, că locul promisti era acum ocupaţii de unii alţii sofistu cu aprobarea Senatului şi a Imperatoruluî. Tînerul oratorii, perdându o catedră, salariată de Statii, s’a întristatu, dar nu şî-a perdutii curajul, şi a începutu unii cursu separaţii. In maî puţin de o lună Libanie a avuţii opt-decî de discipulî, în (5re-ce auditoriul rivalului seu se deşerta pre fie-care di. Poporul dela spectacule se retregea, spre a asculta cursurile luî Libanie. „Pre unul din noî, (Jicea Libanie, ilti nutresce Imperatorul, iar pre mine mă ajută părinţii discipulilor meî“. Urîtoriî lui Libanie aii kîematu. din oraşele vecine pre unii sofistii renumiţii, cu numele Bemarc, care se bucura de influenţă în palatul imperialii şi era cunoscuţii


şi lui Constanţie. Libanie în respectul religioşii era păgânii zeloşii; Bemarc respecta zeiî, dar nu era inimicul creştinismului. Ne înkinându-se adevăratului Dumnetjeu, căruia se înkina şi Constanţie, Bemarc a scrisii unu. panegiricii, prin care descriea Bisericele, pre care le construise Constanţie. Acestă anume composiţiune oratorică a fostu propusă de că- trg Bemarc luî Libanie pentru concursii, spre a l demasca în convicţiunile lu! religi<5se.

pioa, în care s’a ţinuţii acestii concursii, a foştii (Jioa cea maî fericită pentru Constantinupolitanî. Locurile din sală erati vândute cu preţuri colosale şi crainiciî cutrierati stradele, comunicândti poporului (Jioa concursului. Sofiştii la rândul lor nu negli- geti nimicii din aceia, ce ar fi impresionaţii masa auditorilor. Perii capetilor sofiştilor erati unşi cu totii feliul de aromate, obrajii rumeniţi, capul lor era încoronaţii de cununi, lucrate din flori artistice şi kîar cu petre scumpe. Pre lângă aceste, dela sofistti se maî cerea, ca el să salute cu graţie pre poporul, ce-I aplauda, să-şi iea o posiţiune astti-feliu, în cât să-î fie v&Jute mânele cele pline de inele şi albe. Bemarc, omti avuţii şi iniciatii în t<5te gusturile palatului, era mult maî favorisatti de împrejurări, de cât săracul şi necioplitul Libanie ; şi cu t<5te aceste avan- tage triumful (Jileî l a obţinutti ceştii de pre urmă. Mulţimea, după terminarea concursului, a dusti pre Libanie în triumfă, acoperindu-lti de cor(5ne şi numindu-lti poetul divinităţeî, privighet(5re, imperatorti al oratoriei etc. Într’o singură di Libanie a ocupaţii locul primti între oratorii cel mal renumiţi al an- ticităţeî.

IULIAN PARAVATUL

Afcuncî inimiciî luî Libanie a recursti la alte mij- 16ce. Au începutti să-lti inculpe, că el îşî datoresce succesele oratorice artelor interzise— magiei, vrăjitoriei. Sacrificătoriî oraşului ati ţinutti parte inimicilor luî Libanie şi unti astrologii, inculpatti că este în relaţiunî cu Libanie, a fostti supusu torturclor. La ocasiune Libanie a părăsiţii Constantinupolul şi a trecutti în Asia. Renumele luî Libanie mergea înaintea luî şi el ducendu-seînNicomidia, a fostti întîmpinatu cu glorie şi în timpti de cinci an i, cât a rămas ή în acestii oraşti, a dusti dilele cele maî fericite, dupre cum le numesce singurii. Poporul Nicomidiei în locii de a maî cânta cântecele sele, începuse a intona bucăţi din dicursurile luî Libanie. Unti asemenea renume nu putea să fie şi aicî scutitti de invidia sufletelor mici. Pre dînsul ati începutti sâ-lti inculpe iarăşî în magie şi vrăjitorie şi elii a fostti dusti înaintea judecăţeî, unde pro consulul Bitinieî a asistatei singurii la pertractarea judecăţeî luî Libanie. Aici Libanie a avuţii o nouă ocasiune, ca să-şî arate talentul, de care era dotatti şi încurcândti pre inimici, a avutti unii noii triumfii; după care locuitorii Con- stantinupoluluî aii ceruţii dela Imperatorul permisiunea, ca Libanie să fie readasti în mijlocul lor. Re- întorcându-se Libanie în capitala Imperiului de Orientii, nu foră frica de a desplăcea în curend celor din Palatti, el a începutti să se ocupe cu panegiricul celor doi Imperatorî, lăudându-î cu ecspresiimî des tul de moderate, că „eî profesară credinţa, care i-a învăţaţii să nu se t&nă de m<5rte, fiind că vi ţa fiecărui omti este în mâna ţ)eilor£! ( · ) . De acum Li-

(a) Lib. orat. 1X1.


bănie devine omti imperialii. Discursurile luî ecscitaii în genere curiositatea. Omenit administraţiuneî îlft ascultai! şi luaii în consideraţiune opiniunile luî. Re- laţiunile multiple şi corespondenţa cea întimă, ce el ţinea cu foştii luî elevi, cariî ocupau în Stătu, funcţiuni înalte, skimbă cu totul sorta luî Libanie, maî ales că şi circumstările acum îlii favorisaii întrunii modti particularii.

Omenii, ca Libanie, aii tot-de-una importanţa lor, şi murindul paganismti nu puţin a foştii susţinuţii de acestii omii, înaintea Imperiului. In straturile inferidre ale societăţeî, paganismul avea alia susţiitorî, cariî se bucurau de aceiaşî influenţă, ca şi sofiştii. Şi în adevSrti, ce însemnati. acele inculpaţiunî în magie şi vrăjitorie, ce se aduceu pene şi dmenilor de valdre, ca Libanie? Decă ne gândimii la caracterul paganismuluî, plinii de misticismti; d^că luănm în consideraţiune misterele delaDelfi şi auguriî românî; în fine, decâ ţinemti comtti de actele sângerase, ce se petreceti prin fundurile templurilor păgâne; t<5te aceste şi alte consideraţiunî ne punu, în posiţiune, de a nu ni putea ecsplica, cum actele esenţiale ale practicei păgâne deveniati culpe pentru aceiaşî pă- pânî. Erati dorinţe din partea omenireî păgâne, care nu puteati să fie satisfăcute cu actele şi sacrificiile oficiale ale paganismuluî. Lumea atuncî, ca şi acum clasele n<5stre de joşii, doria, ca să scie viitorul şi pentru acesta ecsistati practice, învocaţiunî de spirite, cuvinte misteridse, în virtutea cărora i-se formula unti răspunsti, care în aparinţă satisfăcea dorinţa omului. Se iviati dorinţe de a lega βέϋ deslega iubirea dintre sop, de a vindeca b<51e, seti de a per-


verti cursul naturalii al lucrurilor, şi pre dată i-se oieria omuluî câte unti. meşterii, care îlu asigura, câ totul s’a făcuţii conform voinţei luî. Prin oraşe şi sate cutrieraii vrajitorî de meserie, umblau astrologi, cariî satisfăceu t6te prejudiţiile omuluî şi dupre stele u prespuneti s<5rta, ce-ΐύ asceptă în vieţa (*). Alţii, înarmaţi de nisce <5se cu figuri simbolice, prespu- ηέύ viitorul şi ecsplicaii visurile (>>). In fine, în fundul cimitirelor locuia câte o vrăjit<5re, numită de poporul nostru Samca (c), carea cu pârul despletiţii, desculţă şi într’o chaînă negră, cerceta mormintele, ferbândii <5sele morţilor, seu întrebuinţându pentru asemenea scopuri sângele noii-născuţilor, şi erburf venindse. Archeologia romană numără, dupre autorii clasici, pene acum opt-decî de proceduri, prin care se prespunea viitorul şi care nu erau recunoscute de paganismul oficială (a).

Paganismul oficialii mulţii timpii a foştii străinii de aceste prejudiţiî şi privia cu dispreţii la dînsele. Auguriî, prespunându. voia ţ)eilor dupre intestinele sacrificiilor, cu desgustul celii maî mare vorbiaii despre Chaldeî, carii căutati a predice acelaşi lucru dupre stele. Ciceron însuşî, fiindti pontifice, când a scrisii tratatul „de divinatione“ apăra auguriî şi-şî râdea cu mulţii sarcasmti de astrologi. Şi cu totii despreţul, ce paganismul culţii arăta prejudiţiilor, nu putemti să nu recun<5scemii, că tote aceste acte

(a) Cicer. De divin. XI, 4, 47.(b) Ibidem. I, 18: XI, 41.(c) Noî credemu, că acestă numire este formulată din slavincscul

caMT> s=, singură, dînsul şi particula ca. In totul ca dînsa, semina cu eine însuşî.

(d) Handbuch der Roemirshen Alterthumer T. IV, pag· 99 130,

IULIAN PARAVATUL

îşî aveati originea lor tot în pagauismul oficialii şi în timpurile mal de pre urmă ale Imperiului literatura păgână abundeză de tractate şi ecspuneri pre- judiţiâse. Firmiţie Matern dedică marelui Constantin unii tractatti, prin care astrologia este rădicată la rangul de sciinţă. Macscnţic în ajunul luptei cu Constantin a recursii la sacrificii sângerdse, şi ruşi- n<5se. In genere vorbindii, pagauismul oficialii la în- ceputii a fostti străinii de prejudiţii, mai pre urmă însă, când edictele Imperatorilor creştini aii începutti a lovi cu interdicţiunea aceste practice, atunci ele sati contopitii cu paganismul oficialii şi aii începutti a lucra cu puteri unite pentru susţinerea paganismul ui muribundti.

Dar să vedemti acum şi cuvântul, pentru care pre- judiţiile eraţi despreţuite de paganismii şi persecutate de Imperatorii creştini. Cea mai mare parte din prejudiţii erati venite în Imperiul romanii din Persia. Doctrina persană, despre acţiunea permanentă a principiului reti—„ Ariman “ şi lupta dintre prin-

- cipiul binelui—„ Onnuzd * cu principiul răului, staff bilita de către Zoroastru în universii, ecsplică în ’ modu satisfăcătorii kiemarea spiritelor rele şi invo

carea celor bune din vrăjitorie. Eca cuvântul, pentru care orf-ce actti prejudiţiosti era consideraţii, seii avea klar o origine persană. O dată cu răspândirea creştinismului, noi vedemti stabilindu-se în Imperiul romanii o ramură a cultului persenti, cunoscută cu numele de cultul „Mitrei", carea era considerată, ca unti spiritii bunu şi o divinitate iutermediat<5re între Onnuzd şi omti. Urme de ale cultului Mitrei găsimii în timpurile de pre urmă răspândite în totii Impe

riul romanii, pene şi în Panonia, şi inscripţiunile, precum şi operele S-lor Părinţi atestă, că acestii cultă avea o mare afinitate cu prejudiţiile paganismuluî.

Cultului Mitrei în Roma se vede pentru prima dată la căderea republice!, şi el a încep utii ase răspândi prin Imperiu numai după împărăţia lui Antonie, şi pene pre la finele secuiului al IV-lea (·). Pre monumentele veki ale Italiei, Elveţiei, Galieî, Germaniei, Noriculul, Panoniel şi kiar prin Dacii se întâlnesc emblemele cultului Mitrei: doe torţe, leul, corbul, griful şi misteriosul boii. Pene pre timpul Iul Constanţie, consulii şi toţi fmicţionaril maî înalţi al Imperiului întrebuinţaţi alăturea cu titlul funcţiune! lor şi câte unii titlu sânţiţii, dupre care el erau şi servitori al cultului Mitrei. Templul, seu cum se numia el caverna Mitrei, se afla sub Capitoliuşi, a foştii înkisu. pre timpul Iul Graţian. Introducerea personelor în acestu culţii era însoţită de doe-spre-dece cercări, prin care se punea la probă decisiunea şi forţa de ca- racteru. acelui din noii întrodusii. Trebuea să trecfe înot uniirîti, săse arunce în focii, să sufere fdmeaşi setea, să sup<5rte ostenelă şi frigul şi săse supirne loviturilor cu biciul ( b ). Fie-căria încercări de mai sus corespundea câte o treptă de sânţire şi actele de cultu ale Mitrei aveu în timpurile mai de pre urmă practice, care amageu şi pre creştinî. In cultul Mitrei ecsista o speţă de botezti, pentru curăţirea pecatelor, o ungere cu oleii, care amintea creştinilor ungerea cu sântul nur şi dog speţe de sacrificii—unul sângerosii, care con-

(a) Hammer Memoire academ ique sur le culte solairw de Miir»- Caen, 1 8 3 3 , pag. 2 1 .

(b) St. Gregoriu Nas ian. Horat. IV-

B Ş F k ''; · IULIAN PARAVATUL __________________ 589


/sista din sacrificarea unui taurii şi al doilea, care se / efectua cu pâne şi cu vinii. însuşî învăţătorii Bise-I riceî creştine—Iustin martirul, Tertulian, Origen şi

Ieronim aii notat aceste asemănări cu creştinismul ( a ). j Speranţa în vi ţă viit<5re în cultul Mitrei era mnlt

maî bine ecsprimată, de cât în celelalte religiuni păgâne ; iar tendinţa spre renascerea morală a omuluî, ca promisiunea de a-i-se erta păcatele şi a-î purifica spiritul, făcea din acestti cultti o religiune, care punea multe obstacule răspândirei creştinismului. De aceia păgânii ceî maî culţi, carii încă nu perduse speranţa în paganismti, îi vedemti numărându-se între adoratorii Mitrei şi plini de speranţă, că vorti învinge religiunea revelată, carea, dupre cum <Jice

\ Tertulian, se răspândise acum pănă la margenile \ pementuluî.

Aceste erati elementele şi forţa paganismuluî pre timpul Imperatoruluî Constanţie, şi acum se maî cerea o sistemă filosofică, carea ar fi fostti în stare de a grupa tdte elementele împrăştiate alepaganis-

| muliu întrunii totti concentricii şi organicii. Nu maî r puţin era necesarii şi unti omti de Statti, care cu

voia şi caracterul său ar fi fâcutti, ca aceste elemente ale paganismuluî, acum sistematisatti, să primiască şi timbrul socialii. Şi paganismul acestor timpuri a fostti destul de norociţii în pers<5na luî Iulian paravatul, ca omti politicii, iar filosofia alecsandr^nă şi-a propuşii, de a sistematiza paganismul demicatti. Dar maî special :

Filosofia alecsandrenă şi a datti de temă, de afor-(&) S. Iu s tin D ia l, cu m TrypL L X X , A poL I , 66; T e r ţu l . De Rapt

V. D e P rae ec r ip t . XL. S. H ie ran y m . ad Laetam e p is t . V I I ; Origeu adv, C elsum . 122.

mula o sistemă filosofică, carea ar întruni în sine t6te elementele cultureî antice. T6te cugetările diverse ale cultureî grece în Plotin şi discipulii lui şi-aii găsiţi! pre patronul bine-voitoru şi ei căutau, ca de la natura psichică a omulnî să trecă la natura divini- tăţeî. Divinitatea lor cea unitară şi totti-o-dată şi trinitară se asemăna întru câtu-va cu dogma religi- uneî revelate despre unitatea luî Dumnedeu în trei pers<5ne. Alecsandreniî prescrieu. luî Dumnedeu trei forme, luate din filosofia grecă—unitatea paternă a luî Parmenid, dimiurgia (crearea lumiî) lui Timeu şi mişcătorul nemişcaţii al luî Aristotel. Sub aceste forme ale divinităţeî, care pentru 0meniî, nedeprinşi cu speculaţiunile teoretice, păreii atribute ale sânteî Treimi; şi împinşi de ura către creştinismu, şi profi- tândii de discordia, introdusă în Biserică de către arianismii; apărătorii vekeî culturi începti o nouă lupta contra creştinismului, mai aleşii, că ei îşi dăduse acum de temă, ca să uniasce întrunii totii şi religiunile cele mai diverse ale păgânităţei, dupre cum unise şi sistemele vekî ale filosofiei.

Şi în adevării, filosofia alecsandrenă, considerată de păgânii contimpurani, ca centrul de cultură păgână, începuse a se presenta, ca suma aspiraţiunilor păgâne, atât în lupta cu creştinismul, cât Mar şi pentru mănţinerea muribundului paganisinu. Deşi Plotin şi Porfirie despreţuiaii pre tăcute totii, ce aparţinea la religiunile păgâne, tot ei considerai! ceremoniile cultului păgânii, ca acte, necesare susţinere! Statului, tolerau politeismul, ca unii prejudiţii! necesarii! şi în basmele mitologice vedeţi nisce simboluri poetice, prin care se ascundea de vulgă nisce


verităţi maî înalte. Şi cu t<5tă unirea filosofieî cu religiunile antice, se vede din istorie, câ acostă unire n’a fostu destul de organică; că ea nu întrunia în sine t<5te acele elemente, necesare a învinge s-ta religiune a luî Christos.

Dar vedemii aici maî de aprdpe şi modul, cum neoplatonismul a căutatti, ca să inifice sistema sa cu religiunile păgâne. încă de pre timpul luî Por- firie, cele treî forme, seu ipostasurî ale divinităţeî, cum le numiau neoplatoniştiî, eraii într’o separaţiune de lume ; şi numaî unul din ipostasurî, „Spiritul divinii" era în comunitate cu universul. El unia infinitul cu finitul, eternul cu timpuralul, ecsistenţa absolută cu cea relativă. „Spiritul divinii" dupre doctrina neoplatonicilor era creatorul universului simţitii. Dar acestii ipostasii al divinităţeî, acestii creatorii al lumeî nu o produs’o cu cuvântul gurei sele: „săse fa c8“. Din contra, dupre doctrina alecsandr&iă, Spiritul divinii a produsă din. sine numai vieţa, carea la rondul eî prin mijlocul emahaţiuneî, a scurgere!, s&ii a renascerei treptate, a animaţii materia cea fora de formă, din care a eşitii lumea. O serie de fiinţe intermediare, seii de „spirite individuale u, cum le numiau neoplatonicii, produse unul din altul, a populaţii lumea, formândii mai multe trepte între principiul producătorii eternii şi lumea obiectelor. Trepta cea mai superi<5ră a acestui şiru. de fiinţe o forma corpurile cerescişi stelele superi<5re; în mijlocii se afla spiritul omului; iar la ecstremi- tatea opusă era aşezată materia anorganică. Pre acestă scară de substanţe s’a găsitu locii pentru t<5te divinităţile păgâne. însuşi Plotin şi mai ales Porfirie

592 IULIAN PARAVATUL_________________

IULIAN PARAVATUL

a admişii ase da fiinţelor superidre omuluî numiri din teogonia grecă, iar stelelor le-a recunoaeuu puterea, de a influenţa nu numaî lumea fisică, dar hi pre cea morală.. Şi decă acestă unire a filosofieî cu paganismul a fostu numaî tolerată de cătră Plotin şi Porfirie, sub discipuliî loi întrdga mitologie politeistică ajunsese a face o parte esenţială din filosofia alecsandrenă,

Maî departe. Dupre teogonia neoplatonică, primul ipostasti al trinităţeî era eşitu din miitatea divină şi acostă unitate este fericită dupre esenţa sa, absolută, liberă de orî-ce skimbare, şi streină de simţire, substanţă fore de nume. Acum, omul, fiinţa care arde de dorinţa de a afla adevărul, şi de a cun<5sce pre Dumnedeii, kiar aicî pre pământii p6te nimici dife- rinţa dintre finiţii şi infiniţii, dintre absoluţii şi con- tingentii, şi el ajunge ase contopi cu divinitatea celii puţin pentru unu. timpii limitatii prin mijlocul „ec- stasuluî" adecă a conunirel omuluî cu Dumnedeu. Dupre ecstasul neoplatonicilor omul se contopesce cu Dumnezeii nu în virtutea uneî puteri a luî, dar a uneî stări psichice. In contemplaţiunea divmitâţeî de către omii, pers0 na omuluî dispare şi divitatea, lăsându-se spre omti, el nu o cun<5sce, dar se contopesce cu dînsa, şi omul devine pentru unii momentii Dumnezeii. Aicî, în acestă stare de eestasti, în acestil momentii de contopire a omuluî cu divitatea, ambele personalităţi dispăru, şi substanţa omului cu cugetarea, simţirea şi voinţa luî se identifica cu substanţa divină, care se atinge de facultăţile omului («),

( a ) J u l e s Simon T . 1. p a g . 5 5 5 V a e h e ro t , T . I , pag. W4 et seq.

_ - 3

IULIAN PARAVATUL

Acostă doctrină a neoplatonismului despre ecstasii este punctul luî culminaţii. Ecstasul este posiţiunea cea maî superi<5ră a cunoscinţeî şi a virtuţeî omuluî. Ecstasul nu pote să devină partea fie-cuî. Numaî omul de o am<5re superidrâ pentru dreptate, şi de unii ecserciţiii continuii în virtute ; numaî prin mijlocul ucidereî simţurilor şi a pasiunilor ; succesorul luî Plotin putea sa ajunge la unirea luî cu divinitatea. In genere, numaî acelii, ce înceteză a fi om ti, pote să devină Dumnezeii, dupre doctrina neoplatonismului.

Acceptăndu dela Petagora vi^ţa aspră a sistemei luî şi impinsii de ecsemplele creştinismului, Plotin a veniţii la acestă stare supra-naturală, la ecstasii. Porfirie în tractatul seu. despre „abstinenţă" ni oferă unii tablou a ecstasului, şi el aicî învaţă pre omeni, ca să-şi curăţă corpul, ca pre unii templu, în care are ase introduce gloria divină. Despreţul lui Porfirie pentru vieţa păment£scă ajunsese aşa de departe, în cât a trebuita să intervină influinţa luî Plotin, ca să—Iii feriască de sinucidere. însuşi Porfirie cu t<5tă austeritatea vieţeî sele, numaî o singură dată a sim- ţitii plăcerile ecstasului „Eii singurii, <Jice el, făcendii tabloul vieţeî minunate a lui Plotin, învăţătorului săti, numaî o dată m’am uniţii cu Dumnezeii, avendii patru-(Jecî şi opt anî dela nascere“.

Cu t(5te aceste, acesta doctrină a ecstasuluî, carea orî-cum este o stare de puritate morală, a ajunsii la discipulii lui Porfirie, ase amesteca cu practicele unor prejudiţii grosolane şi degrădât<5re. Din causa iegăturei celei strînse dintre spiritii şi corpii, discipulii neoplatonismuluî aii trecutii dela ecstasul mo

IULIAN PARAVATUL

ra lă la ecsaltaţiunea şi ecscitaţiunea sistemuluî nervoşii. In loc să ajungă la eestasti prin mijlocul unui ecserciţiu îndelungaţii în virtute, neoplatonicii poe- teriorî căutau a găsi nisce mijJoce maî eespeditive, nisce practice şi cuvinte misteriose, care să- ί pote pune în tr’o stare psichică anormală. Neoplatonismul, despreţuindii la începută paganismul, maî pre urmă s’a reîntorsu la sacrificiile sângerose şi a începutil a cerceta oraculiî şi sebilele. Invocarea spiritelor, cântările magice aii începută aservi, ca mijloce pentru a produce ecstasul. Cu modul acesta, filosofia s’a uniţii cu magia, şi de aici a eşitti sciinţa „teur- gieî“ ; adecă arta, unde prin mijlocul unor ceremo- niî religiose şi mistice se producea ecstasul.

In zadar, adevăraţii representanţi aî neoplatonismului, ca Iamblich, căutau alu opri îu direcţiunea luî mistică. O dată întrată prejudiţiul îu filosofic, el a infiltrat’o în t<5te membrele e î ; şi acum nu sc- mai găsia sofistă, care să nu spune poporului totu felini de minunăţii despre sine, seu învăţătorul luî. I'rcs- punerile, invocarea spiritelor, minunile ajunsese acumo parte esenţială a cunoscinţilor filosofice. Aşa despre Iamblich se spunea, că el îu timpul rugăciuncî se râdica de < ece palme dela pămentii şi ca. conform voinţeî luî geniile absorbiaii apa din izvorul, dedicată luî. Multe minuni se spun eu şi de discipuliî luî Iamblich—Edesie şi şi Eustatie, şi mai ales de femeia acestuia din urmă, Sosipatra, carea în copilărie afostă educată de genii şi ea aşa de bine cunoştea viitorul, că, măritându-ee, a prespusă viitorul copiilor săi şi lungimea vieţeî bărbatului eî. Aceste minuni


se spuneu în scdlă, de unde apoî se respândia în poporti gloria sofiştilor.

Acesta era şi starea paganismuluî din Imperiul romanii, cându în capul luî s’a iviţii omul, care, pre lângă desceptarea naturală şi asiduitatea omuluî de sciinţă, a maî întrunitu în pers<5na sa demnitatea şi puterea de Imperatorii.

(Va arma)

Archiin. Genadie Eniicenn.

A ş a n u m it a S c h is m a B u lg a r ă (1

Cu pacea de la Adrianopol (1829) a începutti uno şirti de încercări, prin care guvernele europene s’aO siliţii a procura chreştinilor supuşi al porţii uă existenţă mal umană. Sultanul M ak m ud //, s’a ocupaţii forte seriosti cu civilisa- rea, si mal mulţii încă cu centralisarea imperiului. Cu ocasiunea călătoriei ce a făcuta pe la părţile de la Dunăre şi Balcan, el a îndemnaţii tote autorităţile să respectede egalitatea între chreştinl şi muhometanl, şi a dobândiţii prin acesta simpatiile supuşilor sSI. Fiul şi succesorul s6u Abdul Medjid (1839)—1861), după consiliele ministrului seu Reşid, a proclamaţii la 2 Noembrie 1839, spre mare suprindere a Europei, unu fel de constituţiune: H attişcrifu l de la Giil- chane, care da creştinilor drepturi apr6pe egale cu ale Mu- hametanilor. E l promitea securitatea vieţeî, a onorel şi a proprietăţeî, desfiinţarea impositelor (iltizam) şi a monopo- lelor, şi multe alte reforme, care nici penă astă-dl nu s’aQ împliniţii. Ca unti progresii însă este de consideraţii înfiinţarea unor consilie provinciale (Medjlis 1845), unde eraţi representatî si chreştinl, de şi vocea lor în cele mal multe caşuri nu era ascultată.

Supuşii Bulgarî, întăriţi prin acestă mişcare de reforme, în speranţele lor la unu viitor mal bunii, aii începutti acum a cere episcop! bulgari; căci de forte mulţii timpii, mal cu seină de când Patriarchul de Constantinopol, Samuil, a reuşiţii sâ anexeze Biserica serbă de la IpecCi (în anul 1766), iar unii anii după acestă, ultimul ârchiepiscopt autocephal

(1) Dupe C. I. Iirecck, Geschichet der Bulgaren. Prag. 1876.

AŞA NUMITA SCHISMA BULGARĂ

de Ia Oehrida, Arsenie, a fostă siliţii sâ abdice (la 16 Ianuarie 1767), patriarchul trimetea la Bulgaria numaî Episcopî greci, cari aii introduşi! limba grecii atatti în scolă, câtii şi in Biserică, aşa că numaî prin sate se maî conserva liturgia slavonă. Bulgariî aii începutii dar acum a cere Episcopî cu- născetori de limba lor, şi ânteiul paşii la acesta l’aă făcuţii ia anul 1833 locuitorii de la Samocov şi Scopia, carî aii cerută să se depărteze nevrednicii lor episcopî greci şi să se hirotonis&că doul candidaţi indigeni; patriarchatul însă li-a trimişii din nod Episcopî grecî. In anul 1850, după cererea populaţiunilşi a guvernatorului Hussein, Porta a voiţii să se hirotonis£scă ca Episcopii de Vidin, diaconul Dionisie de la Cutei; cândii însă acesta a venită la Constantinopol spre a primi hirotonirea, se dice că s'a otrăvită de către Fanarioţi ( 1) Cel mal principal luptător pentru înfiinţarea unei ierarchil naţionale a fostă Archimandritul N eofit Boz- z’t'li, din Monastirea Chilindar, ună agitator naţional care lucrase în Sistov forte multă pentru scole bulgare, şi scrisese, împreună cu ună profesor de la scola grecescă de la Sistov, Vascidovicî, uă encyclopedia scholastică în 6 volume. AcestO Neofit, ună bărbaţii f6rte activă şi fermă, agita prin discursurile sale, mal cu sămă prin poporul de josă. El nu cerea maî multă, de câtă Episcopî naţionali; el nu cugeta încă nicl-de-cum la înfiinţarea vechilor biserici bulgare; din contră, cândă i s’a atribuită acestă plană, ei1 a respinsil de la sine ca uă calomniă. Prin stăruinţele sale Bulgarii aă dată Sultanului uă suplică, arătândă plângerile lor contra clerului grecă şi cerendă Episcopî bulgari. Mulţî Bulgari de consideraţiune din Constantinopol, şi chiar unii Turci, aă sustinută pe Neofit şi aă voită chiar să Ί ajute a deveni Metropolită al Turnovuluî, cândii acestă scaună deveni vacantă prin încetarea din viaţă a Metropolitului Iiarion ( + 1838), însă n’aă putută reuşi. Ca centru al agi-

(1) Aşa nameecă grecii din Fanar, an caartier din Constantinopol unde ac ailiiş i patriarehia. Q erau în cea mal mare parte f.»rte capabili ţi instruiţi, aşa că ocupa ii posturile cele inal înalte atâtu in Cler, câtA şi lângă Porta, ave ii i u i ţ i multe vi- ţie, din care c n * i pretuiindinea îşî au lăsată u i naine forte rffi.

taţiunilor sale, Neofiit a a lesa Constantinopolul, unde trăescO miî de bulgarî, şi dorinţa sa era a construi aci uă Biserică bulgară. Acestă dorinţă nu s’a pututO împlini de cât în anul 1848 ; locul pentru construirea Bisericei la dăruita principele Vogoridi ( 1). Grecii au exilata de multe ori pe Neofit, când la insulele Principos, când la Athos, dar in cele din urmă l’aii internata în carcerea umedă de la Chi- landar, unde a şi muritQ (1 8 4 9 ). După revoluţiunea de la Vidin, guvernul a începută să inţellgă, că plângerile Bulgarilor în contra clerului grecO nu suntii nefundate. Patriarchul I-a silita, în August 1851, să hirotonisdscă unu Epis- copii bulgar, însă numai titulara. In curenda s'a născuta o luptă crâncenă în tote oraşele mal mari (maî alesO în Fi- lipopol), pentru introducerea limbel bulgare în Biserică şi scolă. După resbelul de la Crimea, Sultanul a data la 16

FebruariQ 1856 renumitul HatH-humajun, prin care sc promitea egalitate de drepturi pentru tote religiunile şi naţionalităţile, libertate de religiune şi de consciinţă. tribunale mixte, admiterea chreştinilor la funcţiunile Statului şi la armată etc. Asemenea se promitea şi reforme bisericesci; aşa s. e. ca taxele ce se plăteaâ până acum episcopilor şi patriarchilor, să se înlocuiască prin una remunerariu fixa şi ca tote afacerile (care nu sunta pur theologice) ale naţ unilor chreştine să fie administrate de una consilia alesă din clerici şi mireni. Pe la finitul anului 1857, orăşenii Vidinulul aa data Sultanului uă suplică, cerenda ca Metropolitul lor să primăscă, conform Hatti-humajunulul, una salaria fixa; dar Patriarchul Chirii, căruia s’a trimesO acea suplică spre a ’şl da părerea, a insistată ca lucrurile să remână în starea în care se aflau.

Curenda aa urmata deputaţiunl din alte eparchil cu

(1) Acostă Ştefan (Stojkoi Vogoridi, n iw u ll 179·) in ('nul, era «((«H ·"*· W Stojko Vladislvov, care în urmă a devenită Episcopii «*n num·!· de Puiroiiie. H·* al Acadomiol ilin Bueurescî, Vojforidi n intraţii. in serviciul Porţi-I. dovciij Prajn- man în JSgiptif, Caimacam in Moldova, fi după pacitioar<;a in-clui Ham»· ■ I 1833) princip* tributar al acesteî inuulc. Dar iiind-cS area multi· .Mitului, el trăia ia Conatantiaopol. dc acea Samioţiî nu eraii !ot-d'aun* mulpuniţi ddnaul. EI n aprijinitfl f.irto multă pe compatrioţii *N, mal a l· · ! îb chr’Uanea bj- nericescă, până ia nnSrtea #a (185i>).


asemenea cereri, după care apoi t0te eparchiele împreună aa adresaţii guvernului o suplică colectivă pentru înfiinţarea unei hierarchil bulgare.

Fiind-că nemulţumirea causatâ de activitatea Clerului începuse a cresce chiar între greci, Porta a convocata, la începutul anului 1838, uă adunare naţională (έθνοσυνέλευσις) compusă din Patriarchul, 7 Episcop! şi 38 deputaţi (10 din Constantinopol şi 28 din Eparchi!), spre a se consulta în privinţa reformelor necesari!. Câtii privesce eparchiele bulgare, Greci! episcop! le-aii impuşii Greci ca deputaţi, saii aii sciutii să le facă a nu trimete nici unii deputata, saii, în fine. au refusatO simplu a confirma pe cel aleşii. Prin acestă procedură Grecii au reuşita să respingă pe tot! deputaţii bulgari până la patru, adică pe cel de la Filopopol, Vidin, Sofia şi Târnova. Dar şi din aceşti patru, cel d’ânteiU trei aa protestată şi aa părăsita adunarea, rămâinda ast-fel numai cel de la Târnova, Dimitrie Mincioglu, singurul apărător al cerniţilor Bulgare. In vana a protestată acesta în contra alegerilor, în contra escluderi! bulgarilor de la demnităţile episcopale şi în contra exiliări! limbel bulgare din Biserică şi scolă: în van a apărata el principiul recunoscuta de vechile concilie, ca alegerile episcopilor să se facă de către Eparchi!. Aroganţa Grecilor a mersa aşa de departe, în câta e! negaa cu desăverşire existenţa naţiune! bulgare, după cum şi astă-d! negă existenţa de Român! în Macedonia, Epir şi Thesalia. Eî susţineaa că ace! puţini cari strigă şi sunta nemulţumiţi, ar fi de naţionalitate grăcă, cart îşi aa însuşită limba barbarilor venetici. Adunarea s’a închisa la 16 Februarie i860, cu uă cuventare a Iu! Ştefan Karatheodori, în care el da Bulgarilor a înţelege, câta de naivă este părerea lor, că într’o adunare de deputaţi Greci ar putea să fiă vorba despre drepturi bulgare ; că Biserica nu cunosce nici uă deosebire de naţiuni şi că alegerea de Episcop! este ceva neaucjita.

Acesta resultatn al adunăre! a escitata Între Bulgari uă iritaţiune teribilă. Din tote oraşele soseaţi la Marele Vizir proteste şi tot-o-dată plângeri asupra avidităţi! şi imorali"


tăţiî episcopilor Grecî. Căcî într'adevăru Episcopii ce se tri- meteaO prin Bulgaria de la Constantinopol inventaO tote mijl0cele posibile de a strânge bani, fiind-că şi eî erau siliţi fl plăti sume enorme pentru a cumpCra scaunul cpiscopal. Bulgarii trebuia să plătescă βοή5είαυ pentru PatriarchO, έ[Λ(3ατήχιον pentru hirotonirea preoţilor, •παρόησιαν pentru rugăciuni, ψυ'Χο[Λερίοιον pentru parastase, άγιασμα pentru simţiri, şi numerose alte taxe şi imposite. Une rl trimitea Episcopul şi pe câte unti preoţii prin eparchiî spre a strânge bani pentru clădirea verî uneî biserici, dar adesea banii adunaţi se cheltuiau pentru palaturile episcopilor. Procesele de divorciQ erau mal cu deosebire unu isvoru bogaţii de veniturî. Prin asemenea mijloce au sărăcită nu numai multe familii, dar şi sate întregi. Când bieţii săteni nu aveau mijloce de a satisface iubirea de bani a episcopului, Biserica lor se închidea şi satul lor se escomunica, aşa că mulţi copil rămâneau nebotezaţî şi omenii carî muriau se înmormântai! fără preoţi.

Sorta preoţilor era şi maî tristă. Preotul fiindă supusti imediaţii episcopului, nu putea găsi in contră-i nici o apt- rare. Pentru instrucţiunea şi formarea preotului nu se in- grija nimeni. Adesea abia scia preotul să citescă şi şi cultiva pămentul cu propriele sele mânî; de la ţerani nu se deosibea de câtu prin acesta, că purta potcapiul şi barba. Pentru hirotonirea sa preotul trebuia să plătescă episcopului iooo — 1500 lei. Pentru a ’şî mări veniturile, Episcopii aveau obiceiul de a hirotoni mal mulţi preoţi de câtii cerea trebuinţa. Preotiî erati trataţi întrunii modii nedemnii. Se întâmpla adesea, ca episcopul să bată pe preoţii chiar in pu- blicil înaintea altarului. Mulţi Episcopî aveau obiceiul a întrebuinţa pe preotiî lor la servicii înjositore in curţile şi grădinele lor. Ast-fel dar ne putem explica indignaţi unea Bulgarilor în contra Episcopilor greci. Ei aU şi isgonita pe aceştia în multe locuri, înlocuindu-i prin administratori luaţi din clerul indigenii. Bulgarii din Constantinopol cereai! de la Portă o proprie administraţiune eclesiastici, si studiele istorice, ce-aii începutii a se publica in broşuri şi jur

AŞA NUMITA SCHISMA LULGARA

nale, asupra patriarchatelor desfiinţate de la Târnova şi Ochrida, îl întăreatl în acestă tendinţă. Bărbaţii de Statti din Turcia eraţi surprinşi; căci eî nu cunosceati de câtii p singură naţiune supuşi, pe Greci (Rum-Mileti). In curendti aii ajunsO lucrurile la o schismă pe faţă. In diua de 3 Aprilie, Dumineca Pascelor, unii învSţatCi ArchiereO Bulgar, anume Ilarion, care de la 1858 era episcopii titular de Ia Marcianopolis, ţinu unii oficiii divinii în Biserica Bulgară din Constantinopol; şi cândii a începutti a pomeni în rugăciuni, după obiceitl, numele Patriarchuluî, totii poporul ce era adunată, a strigatti să nu se mal pomenăscă acestii nume. Ilarion îşi a daţii aparenţa, că nu aprobă acostă, s’a supus însă, fără resistenţă, voinţe! poporului. Acestii esemplu fu imitata în totă Bulgaria; pretutindenea s’a depărtatu numele Patriarchuluî din rugăciuni şi une-orî înlocuiţii prin acel al Sultanului; Bulgarii s’aQ supusQ Biserice! naţionale din Constantinopol, şi au recunoscuţii pe Ilarion de Capii supremii.

Iritaţiunee a ajunsa la unti gradti aşa de mare, în câtii însuşi Marele Vizir Mehmed Kyprizli, din ordinul Sultanului, a trebuita să mergă la 19 Maia în Bulgaria. Mi! de ţeranî I’ati primita cu entusiasm şi ’! ati arătatti plângerile lor în contra Grecilor şi a Turcilor. Crudul şi nedemnul

. episcopii de la Pirot Antim, despuitorul Zejnil-Paşa de laI Nisa şi nu meroşîalţ! funcţionari, fură parte destituiţi, parte

arestaţi. Greci! s’aii speriaţii aşa de mulţii de acesta, în câta Patriarchul Ciril a abdicaţii, şi în locu ’! s’a aleşii Ioachim.

Intre acestea, cestiunea bulgară atrăsese atenţiunea unor catolici din Occidenta, mal cu sămă a comitelu! Vladislav Zamojski şi a Principelui Ctartoryski în Paris. Eî aii conceputa planul ca cu ajutorul Lazaristilor şi a emigraţilor Polon! din Constantinopol, să câştige pe Bulgar! pentru ca- tolicismii.

Acostă tendinţă a lor fu sprijinita şi de uni! preoţ! bulgari, dar nu din simpatiă pentru Biserica latină, ci numaî în speranţă, a ’şî procura protecţiunea puterilor catolice, ma!


cu s£mă a Francieî. Scriitorul Drăgan Ţancov a începuto dc la 1859 prin jurnalul s6C 'Bulgaria* a lucra pentru acest planii. De şi comunitatea bulgară din Constantinopol, la 20 Augusto 1859, a condamnatei energica într unii protestfi acestă tendinţă, totuşi planul uniunii câştiga necontenita noul partisan!. Comercianţi cu inflenţă şi scriitori aa îmbrăţişată tendinţele lui Ţancov, iar în Eparchia Paljana (lângă ThesalonicO) populaţiunea intrigă era gata a trece în Biserica latină, în urma unor fapte scandalose ale Episcopului greed MeleţiD; Patriarchul insă s’a grăbita a tră- mite acolo unu EpiscopO bulgara, Partenie din Dibra (Oct. 1859). La 18 Decembre i860 uă deputaţiune bulgară a stabilita cu Vicarul Papal Brunoni un iunea b u lg a ră , cu con- diţiunea însă de a ’şl păstra liturgia bulgară ; Patriarchul Armenilor latini, Hassun, ţinu una oficia solemnei şi primi jurământul daputaţiunil pentru Roma. Succesele lui Napoleon III, care pe lângă influenţa ce avea în România, Serbia şi Epypta, căuta să mal câştige şi protectoratul asupra Bulgarilor, aa neliniştita forte multa pe Englezii şi Ruşii, şi de aceea el aa stăruita lângă Porta, a da ascultare la plângerile Bulgarilor.

Ânteiul pas, ce Ί făcu noul Patriarcha Ioachim pentru liniştirea bulgarilor, a fosrescomunicarea solemnă a lui Ilarion şi a Metropolitulul Auxentie de la Velesa (23 Ian. 1861). Apoi a ceruta de la Bulgari să arate dorinţile lor. El i-att presentatu atunci aşa numitele şep te p u n c t e , in care el cereaa uă Biserică naţională şi autonomiă eclesiastică sub un Archiepiscop ales, care să ’şl aibă reşedinţa in Constantinopol, sub autoritatea supremă a Patriarchulul, şi pentru acesta el promiteaa a da patriarchulul o sumă anuală. Patriarchul însă a respinsa cererile lor şi într’uă encyclică de la 2 3 Februarie a făcuta Bulgarilor c in c î-sp r e-$ e ce con ce s iu n i; cu deosebire el promitea că în provinciele curata bulgare va pune Episcopî bulgari saa cel puţina cunoscători de limba bulgară, că în scolele bulgare se va da preferinţa limbel bulgare ; că în bisericile curata bulgare se va introduce liturgia slavonă vechiă şi că va primi in sinodul patriarch al do

Metropoliţî bulgari. Dar bulgarilor nu li-a plăcuţii lipsa de claritate şi sinceritatea acestor concesiuni şi de aceea nu

le a0 primita. Atunci Patriarchul a reuşita a obţinea de la P6rta, ca Ilarion, Auxentie şi Metropolitul Paise să se exileze, iar Partenie să fie încarcerata în Salonic.

Pe cânda se petreceaa acestea, mişcarea uniunii ajunsese la culme. Uă deputaţiune a uniaţilor, la capul căreia era sus numitul Ţancov, veni la Roma, unde la 8 Aprilie 1861 s’a hirotonita ca archiepiscopO al Bisericeî Bulgare unite, egumenul I o s i f S o co lsk i, unC orna cu totul ignoranta, fost haiduca, şi care prin manierile sale provoca risul tutulor. Dar slava lui Socolski a durata numai puţine dile. Iesuiţil polonezi au stăruita pe lângă el să facă concesiuni în privinţa liturgiel şi a dogmelor. In bulgaria însuşi s’a ridicata uă mare hirtună în contra uniunii, aşa că latinii cari speraC a câştiga populaţiunea întregă, n'a putută avea de câtu câteva sute de bulgari pentru uniune. Socolski a dispăruta la 18 Iunie într’una modâ misteriosa; se dicea că Ruşii l'ar fi răpită din Constantinopol; în realitate însă ela a fugit la Kieva unde, pare-ni-se, trăiesce în Monasti- rea Petjerski. Cu acesta a sfârşita şi mişcarea uniştilor. Cu anevoiă aa putută scăpa Lazariştil câte-va resturi, pentru păstorirea cărora s’a hirotonita Episcopul numita Rafail Popov, hirotonită de către Archiepiscopul rutina Sembra- tovicl venită de la Lemberg din adinsO pentru acesta la Constantinopol.

In urma celor 15 concesiuni, eparchiile bulgare aa trimis la Constantinopol (Martie 1861) 28 representanţl, cari aa propusa ministrului afacerilor Exsterne, Ali-Paşa în resortul căruia aparţin şi chestiunile bisericesc!, încă o p t t ipuncte. El cereaa ca Sinodul patriarchal să fie compusa din 6 Metropoliţî grec! şi tota atâţia Bulgari; ca membri bulgari al Sinodului împreună cu şăse representanţl mireni să formeze unC consilia ecclesiastica bulgara ; unul din Metropoliţî, ca ExarcO, să 'şl aibă reşedinţa în Constantinopol şi ca Episcopii să fiă pretutindenea aleşî şi venitul lor să fiă

604 AŞA NUM ITĂ SCHISMA BULGARĂ___________

A Ş A NU M ITA SCHISMA BULGARA

fixat. Guvernul a cerut de la Patriarcu să convoce ud comisiune mixtă spre a delibera asupra acestui proiect, care însă abia în anul 1862, la 18 Iulie, s’a pututti întruni, fiindO compusă din şese greci şi şese bulgari. Ali-Paşa însuşi a preşedatO una din şedinţele furtunose. Dar tote încercările de a aduce uă înţelegere n’au pututti avea nici unu resultatQ din causa resistenţel grecilor, şi ast-fel în urma unul nod pro- testti din partea Bulgarilor, Patriarchul Ioachim fu destituita ca unul care, chiar după opiniunea grecilor, intăre- tase lucrurile prea multa. Succesorul acestuia, S o fr o n ie , a convocate, pentru 22 Februarie 1864, una congrese, în care însă, afară de Episcopii Antim de la Şumla (care în urmă a devenim Exarchu), Panaret de la Filipopol şi DoroteOde la Sofia, şi învăţatul ChristovicI, nu eraţi de câtu Greci fanatici. După o deliberare de patru luni, cele optil puncte ati fosta cu totul respinse ; ba încă teologii Greci ati propuşii ca espresiunile : Episcopii b u l g a r i i şi Biserică b u lg a r ă să se depărteze, pentru ca Sânta Biserică să nu cadă in barbariă. Atund, în fine, prin unti i r a d e al Sultanului, s’a data Episcopilor bulgari cari erau în exiltt, permisiunea de a se înt6rce. Pe la finele anuluî 1865, patru comercianţi de consideraţiune, născuţi greci, ati intram pe neasceptate în negociaţiunl cu representanţil bulgari şi in scurţii timpQ au reuşitti să ajungă la o înţelegere : adică ca Sinodul patriarchal să fie compuşii din unii numeril egalii de greci şi bulgari 1 ca numirea Episcopilor să se facă pe baza alegerel făcută în eparchi! şi ca unul din membri bulgari al Sinodului să fiă exarchu al Bulgarilor cu reşedinţa în Constantinopol. Nu lipsea de câtii aprobarea patriarchuluî. Dar o mare adunare de cleric! şi mireni, convocată pentru 22 A- prilie 1866, în care însă nu erail de câta numai doul bulgari (Christovidl şi Panaret,) a condamnata acâstă propunere ca eretică şi democratică, sub cuventO că violedă drepturile naţionale ale grecilor. In urma acestora, Patriarchul Sofronie s a destituita, în Decemvrie 1866, chiar dupâ cererea grecilor. Succesorul sea G rtgorie VI, care mal fusese Patriarcha şi in chestiunea bulgară se arătase mal dis-


puşti pentru ore-care concesiuni, a daţii guvernului, din propria sa iniţiativă, ună proiecţii, prin care se propunea ca E- parchiele de dincdce de Balcani să formeze uă provincie eclesiastică semi-indepedentă, avendă de capii pe unul din Metropoliţî cu numele de «Exarchă a totă Bulgaria». Bulgarii însă cart nu voiaă a sacrifica pe cele-l’alte provincii bulgare, aii respinsă proiectul şi aii cerută de la Portă uă Biserică naţională independentă şi autonomă.

Diferitele încercări de revoluţiune ale Bulgarilor şi ale celor-l’alte elemente din Imperiul Otoman aă constrânsă pe portă să facă concesiuni. Fuad (f 31 Ianuariă 1869), pe lângă Aii, celu mal însemnată bărbată de Stat al Turciei, da Porţii consiliul, în testamentul seă, a isola câtă se p0te mai multă pe Greci şi mal cu semă a lua din mânele lor dominaţiunea bisericescă asupra Bulgarilor, pentru ca aceştia sâ nu se unescă cu Ruşii saă cu Papa. Ali-Paşa s’a ocupată însuşi de chestiunea Bulgarilor, şi conform unei de- cisiunî a consiliului de miniştri, s’a prelucrată doue proiecte, în sensul proiectului patriarculuî Gregorie, şi le-a comunicată, ambele proiecte patriarchuluî, cu cererea de a se pronunţa pentru unul din ele. Patriarchul însă şi Sinodul au respinsă la 16 Noemvrie 1868 ambele proiecte ca anti- canonice, antidogmatice şi antievangelice. In intenţiune de a convoca ună conciliă, Patriarchul a adresată uă enci- cliă către tote bisericile orthodoxe ; ceea ce a dată motivă Bulgarilor să publice ună memoriă asupra desvoltăre! istorice a chestiunel eclesiastice Bulgare. Bisericile de la Ierusalim, Antiochia, Cypru şi Grecia aă aprobată, în respunsurile lor, conduita patriarchuluî; Metropolitul de la Belgrad s’a pronunţată pentru Bulgari; respunsu Sinodului din Rusia era vagă şi neterminată, iar Biserica Română a rispunsă prin tăcere. Atuncî Aii a orânduită comisiunî mixte, care aă prelucrată treî proiecte nou!, dar tote s’aă respinsă de către Patriarchă. In fine, Aii, în diua de 28 Fe- vruarie 1870, spre şiră, a chiămată pe representanţi! grecî şi buigarî şi le-a dată ună ferm an , prin care Sultanul ordona a se înfiinţa ună exarchată bulgară, care să coprinză

AŞA NUMITA SClliSMA BULGARĂ

următorele Eparchil: Rusciuk, Silistra, Şumla, Turnov, Sofia, LovecLi, Vraţa, Vidin, NişCi, Pirotii, Samocov, Kes- tendil şi Veles ; apoî Eparchia Slivenî (insă afară de Varna, Anchialos, Mesembria şi a satelor grecescî de lângă mare), Eparchia Sozopolis şi în fine, Eparchia Filipopol, însă afară de acesta oraşO, Stanimaca şi 9 sate. Câtu pentru cele-l'alte eparchil, elft ordona să se anexeze asemenea la exarchata, în caşul cândO doue din treî părţi a creştinilor de acolo s’ar declara pentru exarcatu. Inteiul MetropoIitO, numito ExarchU, să fiă aleşii, şi să se confirme prin unii beratQ al Sultanului; exarchul să pomenescă numele patriarchulul în rugăciuni, şi să primescă de la elQ Sântul MirQ.

Patriarchul Gregorie, nevoindQ a recunosce firmanul, a abdicaţii şi în locu-I s’a aleşii Antim. Bulgarii din parte-le au aleşii la iiFevruariti 1872 pe Ilarion, ca primul exarchΰ, dar deja la 16 ale lunii, Ilarion a abdicaţii şi s’a aleşii in locul sSti Episcopul Antim de la Vidin, ast-felu că acum eraii doul Antim! în Constantinopol, capi bisericescî: Antim patriarchul grecu şi Antim exarchul bulgarii. Grecii, deprinşi pene atuncî a considera pe Bulgari ca supuşii lor naturali, s’ati scandalisattt forte multQ, vedendtt distinsa primire ce a avutQ Exarchul la Marele Vizir, care i-a daţii beratul, şi la Sultanul, care l’a onorata cu doue decoraţii, şi aii înce- putu să strige, iar patriarchul a pronunţaţii, in diua de 27 Septemvrie 1872, excomuniunea asupra clerului Bulgarii şi partisanilor seî.

Din acestă scurtă expunere se vede forte clarii, că lupta între Patriarchie şi Bulgari n’a avuţii de obiecta uă chestiune religiosă, ci a foştii uă luptă curata naţională. Patriarchul a recunoscuta în principia legitimitatea cererilor bulgare şi a consimţita la înfiinţarea unul exarchata bulgar; obiectul certei n’a fosta de câta întinderea exarcatulul. Fir- malul a decisa, cu drepta cuventa, ca chestiunea să se resolve prin majoritate de voturi; grecii, prevCdenda că resultatul nu le va fi favorabil, saO opustt. Penfi aci găsi mu tote în regulă ; Grccil şi Bulgarii suntO in perfecta acorda.

adică, şi unii şi alţii, apăra naţionalitatea lo r; dar tocmai de aceea nu inţelegemD cum Patriarchul a putută privi unul şi acelaşi principiO cândii ca eresiă— cândO era susţinuta de Bulgari,— cândii ca o dogmă fundamentală a orthodoxiel, cândii era susţinuţii de greci.

(508 AŞA NU M ITA SCHISMA BU LG ARĂ

Înalt Prea Sfinţitului ArchicpiscopU f i Metropolilă Dr Siln Iru Morariu Andricviclu, Ia deschiderea Congresului biserisescii aht tirchi-

dieceset Bucovinene, in 14 (26) luliu 1882.

Prea onorată şi de Chritfos iubit6ve Adunare!

jitii că în urma urinelor ajunserăm rj,ina carea după cuventul Psal- înistuluî o a făcut Domnul, ca să ne bucurăm şi «d ne veselim 'intru densn ; ajunserăm a vedea împlinită o dorinţă de obşte a fiilor maiceî nostre biserice, pe câtu de veche şi de îndreptăţită, pe atâtu dc ferbinte şi de înteţită; ajunserăm a ne vedea adunaţi : Arcliipăstoriul şi repre- sentanţii patronilor parochial!, al clerului şi aî poporului eparchială, spre a începe lucrul celii mare şi mântuitorii alu autonononiiei bisericesc! j ajunserăm a serba $iua deschiderii congresului eparchici nostre dreptmăritorie în ducatul Bucovinei!

Laudă şi mărire lui Dumnezeii, carele întru a sa purtare de grijă de s0rtea biserice! creştine de pretutindene, a umbrita purure cu milă şi a încălziţii cu îndurare şi pre acestă via de mântuire întru Christos din pămentul Bucovinei, scăpândii-o în decursul vecurilor nevătămată atâtu de focul urgiilor esteriore, câtu şi de reeela nepăsare! şi a indiferentismului interior! Mulţămită adencă Maiestăţei Sele, prea graţiosului nostru Imperatu Francisc Ioaif I, carele nu numai că, pe ora străluciţilor seî antecesori pe tronul monarchiei, în totu decursul domniei Sele a îmbucurată eparchia Nostră cu acordarea mul- toru instituţiuni salutarie, ci cu prea înalta resoluţiune din 9 Angustu 1871. bine-voi a acorda şi conchiămarea acestui congresu bisericescu în scopul realisărel autonomiei în afacerile interiore ale eparchieî! Recunoscintă deplină şi bărbaţilor luminaţi, cariipătruiMenclii folosul mântuitorul şi recerinţa neaperată a unui organu representativfi, statură cu devotămentu pentru realisarea autonomiei şi constituirea congresului bisecescu!

In momentul acesta, pe cât de îmbucurătorii!, pe atâtu şi de seriosu, credem a fi în acorda cu convingerile şi chiar cu voinţa prea onoratei adunări, dacă mai ’nainte de tote vom atinge motivele, din cari inteleginţa clericală şi mirenă a stăruitu cu perseverau ţa pentru conchiămarea congresului şi din cari motive ne-ain adunaţii ţi noi atâtu de voioşi Ia acestu eongresu bisericescu.

Cuvintele : a u to n om iă , s in o d u §i con gresii respică pe terenul biseri- ceecu idei, eariie nu numai ca stau în legetură strinsă, ci suută aţa

4

C U V E N T A R E A

âiccndă, condiţionate una prin alta Autonomia este îndreptăţirea co- uiuiiităţel biscricericesei, de a-şT întocmi şi a-şl dirige afacerile solo interiore în conformitate cu firea organismului sSii. Unele dintre afacerile comunităţei bisericesci suntii strînsU spirituale, adică dogmatice liturgice şi disciplinaric şi acestea cadă în sfera de compctinţă a sinodului episcopală şi a cclor-l’alte organe spirituale, 0 ră altele suntu de natură adm in istra tivă şi economică şi la acestea cooperează tote elementele bisericei îu congresti, adică în adunarea representativă a comunităţii bisericesci în totalitatea ei. Unde e, aşa dară, recunoscută autonomia bisericescă, acolo urineză dc sine şi recunoscerea sinodului şi a congresului bisericescă, pentru că fără de sinodu şi congresfi nu pote să fie vorbă despre autonomia deplină.

însemnătatea şi urginţa autonomiei derază în genere din facultăţile cardinale ale omului, adecă din raţiune şi libertate, cu carilc este înzestrată, şi de 0rc-ce aceste facultăţi condiţioneză moralitatea şi demnitatea omului, devine autonomia, adecă libertatea, de a ’şi dirige raţionalminte afacerile sale, ună postulată ală desvoltărei, alu iuora- lităţcl, alu fericirei sale.

Autonomia este unu dreptă nealienabile nu numai câtu alu omului singuratică (individului), ci gi ală societăţei şi anume nu numai ală

societăţel necesarie după natura ei, precum este pe terenul genetică: căsătoria, familia, naţiunea; pe terenul politică: comunitatea de ţeră ori de stată; pe terenul rcligionariă : societatea bisericescă; ci una recerinţă neapărată şi a întrunirilor casuale pc terenul de sciinţe, de

arte, de industrie, dc negoţă şi de asemeni. Tote aceste societăţi fară de autonomia corespunţjătore organismului şi scopului lor, suntu asemeni automatelor fără de viaţă.

Se înţelege de sine, că autonomia fie ea personală sau comunală, socială s'au politică, bisericescă sau civică, nu p6te fi absolută, ci condiţionată sau mărginită prin referinţele de coordinaţiune cu mulţimea de altele societăţi esistinte, şi anume după mesteca de dreptu espresă prin axionml de obşte: „ Ceea ce nu voiţi, ca să vS fa că v o id alţii, nu, faceţi f i col lor, iară ceea ce aşteptaţi vot de la alţii, fa c e ţ i ş i vot a ltorau.

Se înţelege iarăşi de sine, că şi momentul de relaţiuue alu societăţilor mai mici către cele mal mari de aceeaşi natură nu se p<Ste scăpa

din vedere. In ordinea societăţilor omenescl suntu societăţile maî mici faţă cu cele mai mari asemeni speciilor faţă cu genurile, iară aceste

din urmă faţă cu individualităţile asemeni organelor faţă cu totalitatea.

Ş i după cum unu corpă organică prospereză numai atuncî, când organele singuratice, de şi subordinate, desvoltă fară de împedecare

A ctiv ita tea lor naturală; aşa se desv0 ltâ şi viaţa corporăciunilor publice, dacă părţilor integrante li se acordă cercul recerutu de libertate şi de

activitate. Absorbirea speciilor de genuri, şi a genurilor de totalităţi,

pricinuescc în ordinea societăţilor omencsci mai mari claune, de cât în corpurile organice fisice

Dacă dreptul de autonomie este nccontestabile, şi daca, pe όι-a al- torii societăţi, şi societatea bisericescă tinde a ’şi asigura ci rcul >1<- autonomie, recerutu pentru desvoltarea sa; atunci tendinţa asta est·· cu totul naturală şi motivată, pentru câ fâră de autonomia corcspun- ţlet0re, şi ea nu 'şl pote ajunge ţinta sa înaltă şi binc-făcetore.

In statele absolute, unde tote firile vieţel publice şi însăşi alo vieţeî private se concentreză în manele regimului dc stătu, prin urmare sorta tuturor comunităţilor şi a societăţilor se ilirige numai după voinţa autorităţii supreme de stătu, despre autonomia organismelor particulare nu mai pote să fiă vorbă, dc ore-ce aceste tote, asemeni minoreniloi-, staţi sub epitropia puterii absolute a statului. Unde însă pop0 rele ajunseră la acel gradu de lumiuare şi de cultură, ca puterea statului se află îndemnată, de a deslega firile epitropie! sale ţi deeliiă- rându-le de maiorene, ale deschide calea spre deliberarea şi deciderca destinelor proprii, acolo şi corporâciunile esistente se bucură de libertatea specifică întru diregerea afacerilor sale. Unde regimul de

stată este înlocată prin unu regi mu constituţiunalu, uude tote comunităţile publice se bucură de autonomia, singură societatea bisericescă nu pote sta, ca maî ’nainte, sub epitropie şi reclamându-’şi ea dreptul de autonomie, urmeză numai câtu simţului de conservare a intereselor sale în concertul vieţel publice. Pentru aceea în state constituţiunale, a denega Bisericeî eserciţiul de autonomia, ar ti uă apăsare, carea în. tunică idea şi vatămă numele unui statu juristiefi, eră Biserica, re- muiţându la dreptul de autonomia ar înceta de a fi aceea, ce este

menita a fi, uă societate eminenţii morală.Credem deci, că dreptul de autonomia al societăţei bisericeşcî este

i n a b a t r a c t o maî pe sus de totă îndoiala şi disensiunea. Cu atâtu mai mare este diversitatea de păreri ia concreto. Opiniunile diverse se re- ducu însă aice parte la o b i e p t e l e , parte la subieptelc autonomiei.

In privinţa obiepţivă pricepu unii sub autonomia ast-feliii de neatârnare a bisericeî în administrarea afacerilor, îu câtu ar trage în cercul jurisdicţiuniî sale şi afaceri secularie; alţii din contra ar reduce autonomia biseric6scă numai câtu la facultatea organelor spirituale ţ de a predica cuventul luî Dumnezeu şi dc a severşi orâuduelele cultului, fâră de a li recunosce îndrept iţirea relativa la disciplina, îuve- ţămentQ, oficii şi la administrarea averilor bisericescî.

Eră în privinţa subiepiâvă susţinu unii, cum ca numai organele ierarchice maî înalte, adecă Episcopatul ar fi subieptnl autonomiei bisericesc! şi unicul îndreptăţim, de a exercita autonomia, tari» de păru-

CUVÂNTAREA

rilor şi societăţilor secul arie afirmă, cura că autonomia bisericescă zace în manile poporului bisericescu.

Ou t0te că pentru fiă-care dintre teoriile acestea se producu argumente parte din scriptură şi din canonele sinodale, parte din praxa bisericeî creştine în timpul Imperiului romanii şi din usanţile observate în unele state în evul mediu şi chiar în timpul presentQ; totuşi credem, că ast-feliu de asertc suntu mal mulţii deduceri estreme ale spiritului de partide, de câtii teorii sănătose, întemeiate pe fundăminte solide.

Teoria despre autonomia absolută a Bisericeî în relaţiune cu puterea statului, dispare ea ceţa dimineţei de razele sorclui, dacă se consideră, că Biserica este uă corporăciune de 6menî, carii suntu şi membrii statelor secularie, şi cum că, ca corporăciune, avendu lipsă de scutul legilor cetăţene, trebue să se conforme cu pretenţiunile şi îndatoririle sale ordinei publice. „Îm pără ţia m ea nu e s te din lumea acestau (1) ţlice urţlitoriul Bisericei creştine, eră spre a demarca terenul bisericescu de terenul puterel secularie de stătu, demândă credincioşilor ţlicendii: „D aţi îm pă ra tu lu i c e le c e sun tti a le îm p ă ra tu lu i, e ră lu î Dumnedeti ce le c e suntti a le lu î D umne(ţeuu, (ti) Peaceea-şi oră provocă Apostolul jlicendQ : S upun eţi-v i la to tă p u te r ea s e c id a r iă , îm pă ratului, ca ce lu i ce este p r e s te tote, d ir e g ă to r i lo r , c a c e lo r c e sun tti trăm iş î de E l sp re p ed ep sa fă că to r i lo r d e r e le ş i s p r e la u da fă c ă t o r i l o r d e bine, că c î a şa este vo ia lu î DumnedeUu (3 ).

Biserica creştină orientală păşindii pe calea desemnată de oratoriul el, s’a feriţii de a călca în cserciţiul autonomiei sale peste otarele de- fipte, şi dacă de la Imperatul Constantin încoce, de Imperiul romanii,i s’a dată unele afaceri cetăţene în jurisdicţiunea sa, le-a privitu acestea numai ca concesiuni de bună-voinţă. In partea occidentală a Europei se făcură, pe basa cunoscutelor decretalil pseudo-isidoriane, încercări pentru uă autonomiă absolută a Bisericei faţă cu puterea secnlariă de stătu, însă ele tură combătute din tote părţile şi desmin- ţite prin ansetele cardinale ale doi Arcliipăstori luminaţi din Roma, dintre carii unul, Papa Nicolaiu scrie în epistola sa cătră Imperatul Bisantinfi: „Priusquam advenisset Iesus Christus, invenimus aliquos fuisse rege» simul et pontifices, sicut erat Melchisedec. Salvator autem mandi imam potestatem ab altera ita separavit, ut imperatores epis- coporum subsidio ad consequendam vitam etern am indigerent, episcopi autem imperatorum legibus in vita civili et negotiis ssecularibus uterenturu. Eră Papa Gelasiu în epistola a 8-a cătră Imperatul Anastasii ecrie: „Imperatores episcopie in ordine rerum ad religionem spectandum sunt subject); episcopî autem illo, qui primam sedem

(1) Iota 18, 36./2 i M a t 22 , 21 .

I . P . S . M E TRO PO LIS DIN BUCOVINA

ocupat, non cxcepto, in online rcgitninia politici impcratoribun obc- tlire debont“.

A trage aşa dar în cercul (1c autonomia bisericescă şi afaceri, carile după natura lor aparţinu cercul de compctinţa a puterii secularic dc 8tatii, nu se potriveşce cu natura unei puteri, care după asortai cardinal al Mântuitorului, nu este din lumea acesta. Tot aşa de contraria insti- tuţiunilor bisericescî, dcsvoltate şi consolidate în decursul seculelor, ar fi ignorarea rclaţiimelor faptice ale societăţii bisericesc! cu puterea seculariă de stătu.

CredSndă că în secuiul prcscntii al luminilor, carile aQ dilucidată şi liniile de demarcaţiunea între autonomia bisericdscă şi cea seculariă, puterea de stătu n’are lipsă de uă apologiâ faţă cu bisericele. esistinte, nu voim să maî continuăm find acesta, ci trecem la observările în privinţa teoriei a doua, după carea autonomia bisericescă să se reducă numai câtu la facultatea predicămentulu! şi a severşirei cultului religioşii bisericescă.

E demustrată de istoriă, că în secuii! dinteiu aî creştinătâţei, Biserica dirigea şi administra tote afacerile sale fără de vre unu amestecă alu putere! secularie de stătu. Tocma mai tcrţjiă, şi anume după în- creştinarea Imperatorilor şi recunoscerea politică a Bisericeî creştine în Imperiul romană, începu a se face destincţiunea cunoscută între rJura in sa cr is et ju r a c ir ca sa crau, apoi destincţiunea între afacerile referitorie la fiinţa şi la cele ce privescă ordinea esteriorâ a Bisericeî, precum şi distincţiunea între obieptele, carile atingă nemijlocita şi mijlocită interesele Bisericeî. Pe temeiul unor distincţiuni ca acestea se şi restringea cercul autonomiei bisericescî mai multă au maî puţin, după mesura bărbăţiei organelor bisericescî în apărarea drepturilor sale, precum şi putereî organelor secularie întru călcarea acestoru drepturi.

Cum că Biserica nu a întrelăsată, a protesta în contra mărginim cercului seu de autonomiă, se vede apriată parte din can6nele sinodale, parte din scrierile apologetice.

Canonul 30, apostolicii, şi canonul 3 al sinodului VII ecumenică decreteză destituirea Episcopului, a presbiteriuluî şi a diaconului, aleşi şi introduşi prin puterea seculariă.

In privinţa administrare! averilor bisericescî dispune can. 26, alu sinodului ală IV şi can. 11 al sinodului alu ΥΠ ecumenică tote de- taiurile în neatârnare de puterea seculariă.

Can. 12 al sinodului din Cartagena şi can. 9 al sinodului IV eeumenică regul ză t0tă procedura jurisdieţiuneî bisericesc!, iară de a concede putereî secularie ore-carele amestecă.

Câtă de puţin întemeiate suntu provocările la esemplele Imperato-

CUVENT AREA

rilor roinanT, sc arata din istorie şi din cuvintele celor mal renumiţi regenţi.

Imperatul Constantin, la oarele se adresară linii Episcopî cu plâu- sorile lor. ţjise în adunarea sinodală : D eus ros co n s t i tu it sa cc r c lo tc s et potestatem robin ded.it, d e nobis quoque j n d i c a n d i ; e t id eo n os a vob ia recte ju d icam u r ; co s au tem non p o tes t is ah hom inibus j i t d i c a r i il (1).

împăratul Teodosiu II, ţlise cu ocasiunea sinodului de Ia Efesfi: _X vfos est, ut sr im m iscea t qu is in n cg o t i i s r c c l e s ia s t i c i s , t jiti n ou est con sevip tn s in ca ta lo go ej)iscoporu>n L.

Imperatul Marciao, carele aduse la sinodul al VI ecumenicii trei propuneri spre discutare, ţlise: D ecorum e s t , h a e c a rab in p o t i u s film ări p e r synodum , quam n ostra le g e s a n c i r iu ( - ) ·

Pentru aceea scrie şi Fleury, renumitul istoricii: P r in c ip e » le g e s• cclesia stica s non statneban t, sed , qua p r o t e c t o r e s e c c l e s ia e , p o t e s ta t em ecclesicc coa ctiram subm in istraban t, a d e ju sd em d e c is io n e s ex ecu tio n s m andăndas .

Totii acestu bărbaţii renumiţii scrie, pe basa datelor istorice în privinţa reaşezare! scaunelor Ierarchice următairele: „E le e t io n e e ep is co - porum extra cu ram p rin cip u m eran t, n is i in m a jo r ib u s c a t h e d r i s e t u r - bibus, in quibus im pera tores, a d f id cm c o n v e r s i sed e tn f ix e r a n t u (3). Şi în capitulai 28 al legilor de stătu, se spune detăiatu modul alegerilor pentru scaunele ierarchice, fără de a face vre unu rescrvatii pentru reginte.

Din timpul Iinperatorilor lustinian, Leone, Alexiti, Eman aii Comne- nul suntii ordinăciunî în afacerile esteriore bisericescî, însă tocmaîn le- gislaţiuuea Iustiniană este espresă noima, după carea legile imperiale să iiă în acordu cu aşedămintele sinodale, căci alt-fehQ suntu fără de putere:

Cu asemenea căldură se ventileză şi întrebarea referitoriă la su b l· ep tu l au tonom iei b iser ices cî. Pe când de una parte se susţine, că numai Episcopatul, ca representantul puterii şi al demnităţii apostolice ar fi singurul subieptu al autonomiei bisericescî, se vede de altă parte, mal vertosu în timpul mai nou, de când s’a desceptatii în popore consciinţa în afacerile sociale şi politice şi a pătrunşii în societate teoria, cum că purtătorii sarcinelor comune sâ fie părtaşi şi drepturilor ccmune, că atâtu presbitefiul, câtu şi înteliginţa şi după ea poporul bisericescu tindii, de a participa la drepturile de autonomiă.

Drepta că une-locurf era presbiteriul deprinşii, de a privi comunităţile parochiale de minorene şi a direge t0te afacerile bisericescî, klar

(1) R u fin n s I n s t i t e c c le s . L ib . I I c a p . 2.(2) B e r e r e g . tom . II . p a g . 190.(3) D is s e r t . Π. p . 59.

I . P . S . M E T R A PO LirO DIN BUCOVINA

şi cele economice după socotinţa propria, fără do a asculta dc graiul parochienilor; dreptu că alocurea li plăcea şi Episcopilor, a ignora consiliul presbiteriuluî şi dorinţele diecesanilor în afacerile administrative, dispunendu tote numai cât după voinţa propria; drepţii că alocurea apărea şi anomalia, că Jlctropoliţiî, măguliţi de favorea op- timaţilor scculari, disconsideratt drepturile Episcopilor sufragani, şi privindii sinodele provinciale ca unii balastfi, nu le concliiemaii, ci despre afacerile cele mai cumpenitorie ale Hisericoi tratau singuri cu organele puterei de stătu. Ba, după cădcrca Imperiului romanii, veni adese la rândfi şi clătinarea sistemului metropolitanii şi usnrparea drepturilor canonice ale bisericilor provinciale prin centrurilc patriarchale.

Ferice de Biserica lui Christos, că ast-feliii de anomalii nasc lăţiră pretutindene şi nu remaseră pentru tot-d’a-una!

După esemplul Mântuitoriuluî, carele în tote lucrările sale privea numai cât binele comunităţii bisericesci lucrau şi apostolii, nu în numele lor, ci numai cât în numele Bisericeî, şi cu tote că eî, după primirea Spiritului s. în duminica rusaliilor, erau consciuţî de plenitudinea darurilor, de carele se făcură părtaşi, totuşi afacerile maî însemnate ale Bisericeî le trătafi numaî cât cu concursul prcsbiterilor şi altx credincioşilor. Dovadă sunt sinodele Apostolilor în scopul alegerii celor şepte diaconi şi spre aplanarea certei între creştinii din Antiochia.

Cum că pe acdstă, cale, desemnată de Apostoli, păşiră şi urmaşii lor, dovedescii datele istorice, pe cari răzimându-se scrie renumitul Fleury: nIn qualibet ecclesia episcop us nihil magni momenti, presbyteris, diano- nis et clericorum prcecipuis incolsultis, faciebant. Saepius etian, quo- ties id res postulare oidebatur, totius popnli mentem e.vplorabantL ( 1 ).

Tot acdsta se observa la reaşezarea scaunelor ierarchice: Renumitul istoricii Dannenmayer <Jice : „Nach dem Tode der Apostol var die Vahl der ordentliche Veg, um zu einen Kirchenamte zu gelangen, und dabei betheiligte sich nicht nur der Clerus, sondem auch das3 § | 11 1

Tot ac£sta demustră şi aşeţlemintele apostolice, carile în tom. 8, cap. 4, orânduescu, ca numaî acela să se chirotanescă Episcopii, carele este alesn de întrega comunitate bisericescă, spre carele seopu să se adune Episcopii vecini, clerul şi poporul Bisericei respective.

Ac6sta se întăresce şi de s. Ciprianfi în epistola 68, unde scrie: Să se observe datina apostolică, precum şi ceea, ce se observă In Africa şi în tote provinciile. De este a se alege unit Episcopii, să se adune Kyis'

(1) Dissert. II. pag. 64.(2) Kirchengeechichte I. Tliejl. 8. 190,

CUVÂNTAREA

copii provincie) f i să facă alegerea în presenţa poporului, c a r e l e cunduoe viaţa Jiă-cflmÎa f i pătrunde faptele tuturorau.

Din accstc scurte trăsuri se vede, că în vecurilc antcriure, Episcopatul era departe, de a sc privi de singurul subicptu alu autonomiei ci căuta a se întări prin cooperarea clerului şi a comunităţilor, şi ţn acestă concursii afla uă putere ca aceea, în cât urgiile cele crâncene ale păgânătăţiî nu erau în stare, do a înfrânge Biserica întru eserci- ţiul autonomiei sale.

In timpul posteriorii, şi anume după recunoscerea creştinismului în totii imperiul romanii, sistemul absoluţii alu regimului seculariă de pe atuncî a aflată imitare şi pe terenul administraţi unei bisericescî. Spre fericirea Bisericeî însă, se aflară totuşi bărbaţi insuflaţi de spiritu adeverată apostolică, carii nu păşiau peste otarele puse de părinţi, şi pentru aceea şi din timpul acela avem aşe eminte sinodale şi praxa bisericescă, din carea sc vede, că absolutismul, deşi s’a încercata, dară nu ϊ-a succesă. de a se lăţi şi a se stabili în Biserica lui Christos,

Administrarea averilor bisericescî prin organe proprie, se reguleză prin can. 26, alu sinodului alu IV ecumenică şi prin novela 10, cap. I a Imperatulul Iustinian. Can. 108, alu sinodului din Cartagena opreşce Episcopului, de a judeca singură pre presbiterl, şi can. ală acelui aşi sin odă reguleză procedura jurisdicţiunil bisericescî. Tot aşa şi procedura la alegerea şi chirotonia personelor bisericesc! se desemnă în can. 7, alu s. Teofilă din Alexandria, întărită prin can. 2 al sinodului VI ecumenicii şi recunoscută prin novela 123, cap. 11, a Imperatulul Iustiniană.

N’au lipsita mal ’nainte şi sunt încă şi astăzi cărturari bisericesc!, carii se încercă prin momente de oportunitate a susţine teoria despre îndreptăţirea esclosivă a Episcopatului la esercitarea autonomiei bisericescî.

Cărturarilor de acestă pănură li respundem cu cuvintele s. Apostol Paulă, carele în epistola cătră Efesenî ţlice, că B iser ica este Corpul Iul Christos, i n în epistola I cătră Corintenl adauge, cum că Dumnezeu a înzestrată corpul Bisericeî creştine cu deosebite organe, carile aă deosebite lucrări şi cum că tote conferă spre mărirea întregului corpă bisericescă. Apostolul flice: „ Vot sdn teţî trupu l lu t C hristos f i nudulări din parte. Ş i p r e un it a p u s Dumnezeii în B is e r i c ă : ăntăiit

p r e Apostoli, a doua p r e prooroci, a tre ia p r e învă ţă tori, du pă a ceea pre. p u t e r ia p o i darurile de tămăduiri, a ju tor in ţele, diregV toriile, fe lîtiriU limbelor~. Şi cum că nu este ertată, a disconsidera, cu atâtu mal puţin a delătura cooperaţiunea singuratecelor organe bisericescî, arată Apostolul prin următârea asemenare : „ T rupul nu es te ună mtedulariă, a multe. Că d e a r f i tot trupul ochiA, u nd e a r f i αν,φηΐ ί ş i d e a r fi. totO au j,0, unde a r f i m iro su l ? E ră acum a p u s ii D umnezeu m id u lă r i l e p t t

I. P. S. M E T R O P O L IS DIN BUCOVINA

f i ă - c a r c l e d i n t n n s e l c î n iruipU , p r e c u m a voitM. C ă <le a r fi t o t e un ii m f d n la r l t i , u n i t e a ir J i t r u p u l ! Cm a d e v ă r a ţ i i d a r i i m o d u lă r i m u lt<·, ■ /■<< t ru p u l u n u l . Ş i n u p d t e d im o c l t i u l m â n ă : n u a m l i puri </< t in e , n i c i c a p u l p i - c i o r e l o r : n u u n i l i p s i t f i e vn (. C i c u m u l ţ i i ra r ii v e r t o s i i m o d u lă r i le t ru pului, c a v i l e se s o c o t e s c i i a f i m al. s la b e , s fin ţ i i m a i d e l i p s ă u .

Credem, c ă a c e s t ă a r g u m e n t a r e a A p o s to lu lu i e s t e a ţ a d e lă m u r it ă ,

încât nu are l i p s ă d e o r c - c a r e a d e s f ă ş u r a r e . P e n t r u a c e e a vo im s â m a i

adaugeni c u v i n t e l e D o m n u lu i , u n d e ţ j i e e : Sciţi că Domnii, nemuritor domneseti pre ele, şi cei mat mart le stăpân eseu pre ele·, eră intru vot nu va f i aşa, ci orX-carelc va voi să fiă maî mare, să fiă voui servitoriii, »i celU ce va să fiă între voi ânteiu, să fiă tuturor servitorii), precum ţi f iiu l omenescu n’a veniţii, ca să't serves că lut, ci ca sâ so-vescă elu" 1 j.

Vorbindii în fine maî apriatu, să ne întrebămQ ţi sâ respundeniu, sine stud io et ira , că dacă comunitatea parochială va perde îngustul seu cercfi. de autonomia prin supremaţia păstoriului de suflete; daca presbiteriul eparchialu va perde votul, ce-’î compete prin dictatură irieistibilă a Archipăstoriulul; dacă se va paralisa puterea Episcopilor în sinodul provinciala prin uă tactică absolutiitică a Metropolitului, ce va maî remâea din sinodalitatea istorică, canonică şi însu-51 dogmatică a Bisericei lui Christos V Oare nu se va înţeleni absolutismul, şi pe urma lui apatia, indeferentismul, discordai, distrămarea şi nefericirea în societatea bisericescă? Etă dare motive destul de vorbitorii·, că pentru Biserica nostră ortodoxă nu e oportunii, de a susţinea şi a practica teoria, după carea numai cât Episcopatul, fără de participarea clerului şi a comunităţilor bisericesci ar fi să fiă subieptul autonomiei.

Ne maî remâne, de a trage în considerare estremul alu patrulea, adecă teoria, după carea Biserica creştină sâ se fi constituita pe calc-a constituire! comunităţilor şi a societăţilor secularie, prin urmare autonomia, adecă dreptul de a’dirige afacerile bisericesci ar zăcea în manile comunităţii bisericesci ca atari.

Despre teoria acesta, carea, ce e adeveratii, surîde mult subiepri- viemuluî, observămu, că este o adoptare a principiilor moderne de pe terenul comunităţilor şi alu societăţilor secularie, precum era mai ’nainte imitatu pe terenul bisericescu absolutismul regimelor secularie de stătu.

Biserica creştină este uă comunitate urzită şi organisatâ de Christo·* spre mântuinţa omenilor, carii îmbrăţişeză ca credinţă adeverunle descoperite şi preceptele positive ale evangeliel. Intrarea omului singuraticii în sînul Bisericeî, este unii actu alu voinţei libere, mişcate de credinţa în adeverurile eterne ale creştinătăţii, însă de aice nu ur m6ză, cum că Biserica creştină îşi trage începutul dc la uă întrunire

socialii a limenilor. Sc φ'οβ, şi <1ι· mulţi şi sc susţine, că statele eccu- lario şi-ar trage originea de la libera întrunire a poporelor, cercând ii însă pentru teoria acesta după date istorice din timpul strevechifi alu neuiulut omonescu, în zădar ne ostenim. Cu atât mai puţin se pote aplica asemene legendă în privinţa origine! Bisericeî creştine, de oro- ce mărturiile istorice demustră contrariul.

După cum cctimîi în cărţile testamentului nou, Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Christos a predicaţii evangelia mântuinţe!, şi din mulţimea credincioşilor, ce primiră cuventul dunmeţleescii, a aleşii Apostoli, cărora le-a datu autorisarea de sus şi lî-a trămisu de la Ta- tal pre Spiritul s., carele să-’ί lumineze şi să-'I întărescă pentru misiunea apostolică. După minunata împărtăşire a Spiritului s. în duminica Rusaliilor, ati întemeiată Apostolii în acea-şi $i îu Ierusalem ântăia comunitate bisericescă, eră după aceea prin alte cetăţi şi ţerl comunităţi bisericesc!, aşeţjendu pretutindene Episcopî şi presbiterî. Pe pomul vieţel alu Bisericeî creştine, plantată de Christos şi cultivatu dc Apostoli, continuară a cresce vlăstări none, carile se rămuriră şi se întinseră întru ramurile sale peste tot pementul, după cum se vede crescendu înflorindu şi aducendu roduri bine-cuventarea până astăţll. Biserica creştină este deci o comunitate, nu după tipul lumii, ci după Dumnezeu, pentru că-'şi trage originea şi întocmirea nemijlocita de Ia Dumnezeu. Biserica creştină e uă societate esterioră de omeni creş· tini, totuşi însă nu e uă societate juristică, pe ora societăţilor secularie ci societate positivă, pentru că constituţiunca el e basată pe codicile Evangeliei, carele este data prin descoperirea dumne$.eescă. Şi pre- ciun deduce Biserica originea şi constituţiunca sa din cera, aşa devine de sus şi totă puterea bisericescă, tot dreptul de autonomiă. Credincioşii, ca membri ai societăţii bisericescî, sunt părtaşi puterii şi darurilor date Bisericeî, însă asta participare nu-’I p0te îndreptăţi, de a afirma, cuin că organismul Bisericeî creştine s’a formatu p r in în ţe le g erm membrilor, e î pe ora organismelor societăţilor secularie. „D atu - mi-s'a (old puterea în ceriă f i p e p ăm en tă u dice Domnul, şi iarăşi jlice: Precum m'a trimesO p r e mine Tatăl, f i cu tr im it p r e v o t1 Eră în altu loc pice: Xu vo î m’a f l alegă p r e mine, c i eă v a m a le să p r e v o t ; m er g e ţ i f i ro d u r i să aduceţi“. Pentru aceea şi după cuventul Apostolului: „N icî celti c e ară, e ceva, n ici celă c e se'mănă, f i n i c t c e lt i c e a dun ă , c i c e l t i c e d ă bună rod ire“. Deci toţi, câţi avem parte de a fi membrii Bisericii lui Christos, să nu adoptăm teorii de pe terenurile societăţilor secularie, pentru că secularisându pe aedstă cale Biserica, ea va perde marca dumnejjledscă şi alterânduse fundamentul dreptului seu de auto- nomiâ pusii de Dumnezeu, o va ajunge şi pre ea 80rteainstituţiunilor secularie.

Din acostă desfăşurare în privinţa o b i c p tn lu î şi m b i e p h d u l au ton o-

Iiiici ItiscriiOHci (lera/,Λ, cum cA b u n i c a ruinti-η o rtod ox a , du ,,a sp ir itu l c o n s t i t u ţ iu n i l s e le j/ recnm f i du,pil, a d m i n i c l e canon ic* f i d esro lta rea sa i s to v i r ă , n n p d t e i g n o r a r e i a ţ im i Hr sa le vM ve p u te r ea d e S tah l, d a n i „ in Wt p o t e r e n u n ţa ία d rep tu l, s'/ίίΐ. d,· autonom ,id în fur/urn a u to r ită ţ i lo r se c u la r i e ; to tn a ş a d e c h ia r rrn d t.a , em u c ă sn b iep tu l au ton om iei bisa-i- c e s c î nu e s in g u r i i E p is cop a tu l, d a r ii ş i u r c !ή adecă ,-ii. n i l-teile au tonom ie i b i s e r i c e s c î nu, siluit/, d ep u se în m ân ile p o n o ru lu i buerirescO,.

Precum între in ui to. altoie, aşa şi între cele patru teorii ostreme, acicverul zace în mijlocii. n/?i m ed io v i n t f i s , u i m ed io s a ln s : m ed iu r in au rea viQ> . Iară tie s ar pretinde a no c.splica mai dctîiiafcii. ,şi nc-sirîntreba, ce aspirăm anume cu dreptul de autonomia biscricescă, răspunsul este în trei cuvinte, adică : în v e ţă n ien tu l, m i t u l ş i a d m in is tra - ţ iu n ca b is c r i c e s că . A direge autonomii afacerile relative la administra- ţiunea bisericescă : este totul ce dorim şi pretindem. Şi aceste obiepte constitutive ale autonomiei bisericescî nu .suntu recuffetate de noi, ei puse în organismul bişerieeî de însuşi fundătoriul ei dumno$eescii; ele nu suntii casuale, ci fiinţiale; nu suntu adoptate, ci proprie, nu suntii timpurale, ci eterne; prin urmare, biserica nu pote renunţa, eră puterile secularie recunoscendu esistinţa bişerieeî nu potii avea motive de a denega, sau. a suprima eserciţiul acestoru drepturi autonome.

Trinitatea autonomiei bisericescî, adică libertateaînveţămentuluî, a cultului şi a administraţiuneî, este unii postulată necondiţionaţii alu dogmei fundamentale a religiunei creştine, pentru că precum .. T rei sfin ţii, c a r i i m ă r tu r i s e s c î i în c e r i i i : T a tă l, F ii u i ş i S p ir itu l s ., ş i a ceştia t r e i U nul să n t i iu, şi precum erăşî trei suntu, carile ne rădică la ceriu, adecă: c r e d in ţa , n ă d e jd ea ş i d r a g o s t ea eva n ge li c ă · tot aşa Mintii erăşi trei. prin carii se cultivă şi se întărescfi acele trei virtuţi cardinale ale creştinismului, şi anume : credinţa prin înveţănientul evangelieu, nădejdea prin cultul religioşii, eră dragostea prin disciplina saii admi- nistraţiunea canonică. Denegarea eserciţiului liberii alu acestor trei îndreptăţiri, ar fi deci asemenea cu denegarea recunoscerii organismului bisericescu şi a dogmelor fundamentale ale creştinătăţii.

Autonomia Bişerieeî creştinc se razimă aşa dară nu numai pe aşa numitul d r ep ţ i i om en escS , ci mai vertosii pe d rep tu l dumne(j.eescfi, ţi precum acestu dreptu este nedispensabilii, aşa şi autonomia este nedispensabilă pentru prosperarea bişerieeî şi realisarea scopurilur celor sânte şi mântuitârie ale creştinismului.

Biserica creştină în decursul timpurilor, s’a rămuritii în mal multe confesiuni separate de corpul anticii, şi fiă-carea dintre aceste conte - siuni are organismul seu specialii şi pretenţiuni speciale de autonomia.Nu voim să ne ocupămu de acelea, ci ne mărginimîi pe lângă biserica ortodoxă orientală, ale câril dorinţe şi pretenţiuni de autonomia, corespun$et0rie organismului seu propriu, tindQ la diregerea liberă a

B r a » /- T. P . S . M ETRO PO LITC DIN' BUCOVINA (j I [J

6 2 0 CUVÂNTAREA

afacerilor, rcforitoric la înveţ6mentul evarigelicu în biscricc şi în sc61e la întocmirca cultului religiosu publica, la legislaţiunea competentă bisericescă şi la csccutarca legilor biscrieescî prin instanţele proprie administrative şi judcţiale, la constituirea şi aşezarea oficiilor bisericesc! pe calea canonică în acordă cu prerogativele patronatului pa. rochial şi ale patronatului imperialii de obşte, la menţinerea disciplinei bisericescî în modul dclineatfi prin aşe$cmintelc sinodale, Ia crearea şi administrarea de sciile confesionale şi de institute clericale supe- ri0re, în acordă cu dreptul de supraveghiare a regimului de stătu, Ia administrarea averilor bisericescî şi a fundurilor create şi menite pentru scopuri bisericesc!, sub auspiciile autorităţeî supreme dc stătu, în scur© la dispunerea autonomă în afacerile referitorie la cele trei ramuri ale potestăţiî bisericescî.

Nu se pote nega, ci din contra se reemnisce cu mulţemire, cum că din complexul organicii alu afacerilor bisericescî, sc dispune în arclii- diecesa Bucovinei preste uă parte însemnată şi până acum, de şi nu cu totul autonomii, totuşi unu modii, carele a sporiţii multO starea bisericel ortodoxe din {era nostră. Recun0scem cu mulţemire sufletescă, cum că de la încorporarea Bucovinei sub sceptrul imperialii alu monarchic! Austriei sortea bisericeî nostre ortodoxe din ce în ce a luaţii uă desvoltare îmbucurători,·». Administraţiunea bisericescă a foştii, ce e adeverată, sub epitropia regimului de stătu, însă acestă epitropie, carea direge şi până astăzi cu afacerile nostre bisericeşcî, a fostu voitorii de bine, şi dacă ar sta şi afacerile celor-l’alte confesiuni şi comunităţi bisericescî sub asemene epitropie a regimului de stătu, dacă nu s’ar fi proclamaţii din graţia Maestăţel Sale C. R. Apostolice principiul de autonomiă pe tote terenurile vieţeî publice şi private, şi biserica nostră ortodoxă de aice ar suporta şi mal departe legăturile epitropie! secularie.

După ce însă Maestatea Sa, prea graţiosul nostru Imperată a bine- voitu a acorda poporelor inonarchiel libertăţi constituţionale pe t6te terenurile vieţeî publice şi a sancţiona legile fundamentale de stată, prin carile, împreună cu drepturile de obşte ale cetăţenilor, s’a garan- tatfi în art. 14, libertatea depliitâ a co n fe s iu n i i ş i a con sc iin ţe î, eră în art. 15 îndreptăţriea regulăriî şi administrării autonome a afacerilor proprie bisesicescî şi posesiunea şi întrebuinţarea fundaţiunilor şi a fondurilor sale destinate pentru scopurile de cultă, de înveţămentă şi de bine-faccrc; după ce corporăciunile, comunităţile şi în de obşte cetăţeni! dc stătu se bucură de folosirea drepturilor acordatc prin con- stituţiunc; după ce prin graţia Maestăţi! Sale Episcopia gr. or. a Bucovinei s’a rădicată la demnitatea ierarchicâ de Archiepiecopie şi Metropolis actuală, coordinată celor doue Metropolii ale Românilor şi Şerbilor gr. or. din cea-l’altă parte a Monarchiel, carile se bucură

I. P. S. M E TK O PO LITU Uf.V BCCOVINA

doja dc realisarea autonomiei bisericescî, române, câţi Archidieccsa gr. or. a Bucovinei aă devină în posesiunea şi eserciţiul autonomiei bisericescî.

După cuvântul evangclicii: Cereţi f i v i se va da, cău taţi f i neţi afin, ba teţi f i s e va d esch id e11, diecezanii dinprciinâcu clerul nazuiră de timpuriii la prea înaltele locuri, pentru realisarea autonomiei şi constituirea unui progresii propriu bisericescă. Cererile acestea fură aurite, şi aşa Maestatea Sa C. R. Apostolică a bine-voită prea graţiontî a îmbucura eparchia Bucovinei cu prea înalta resoluţiune din !> Augustii 1 >571. carea în traducere sună ast-fel iii: _încuviinţăm ună congresă, biserices că g r . or. p e tem eiul sta tu lu i de alegere· presentatii, rarele uă He modifice în tru în ţelesu l p ropun erilor fă cu te . Acesta congresă are să se ocupe num ai cu fo rm u la r ea dorin ţelor con fesiona lilor ar. or. in privin ţa com pun er ii f i cer cu lu i d e activ ita tea congresu lu i bisericescă definitivii, cee/x- Ce să se fa c ă în fo rm a unui statntii pentru congresu l viitorifi. Dccisiunea a supra a ces tu ip ro ep tii d e stătută. Ni reservăni Nonă.

Dacă acestă prea înaltă resoluţiune imperială prin dece anî remase nereulisată, causa principală, era împrejurarea, câ în decursul acestui timpu, scaunul arcliiepiscopalfi văduvi de treî orî.

Astăzi însă congresul bisericcscti este nu numai câtu unu visă plăcuţii, uă promisiune mângâitoriă, ci uă realitate înbueurătorie, peutm ci pe urina emisului înaltului Miuisterîă de culte şi de instrucţiune din 1 Mani 1879 şi a oiisului llustrităţii Sale domnului Preşedinte c. r. alu ţereî din 15 Augustă 1881, efeptuindu-se alegerile în conformitate cu regulamentul din 9 Augustă 1871, după eonchiămarea prealabilă din 2 J uliu a. c. şi implorarea ajutori ulm dumneţjcescu ne-am adunată, ca să începenn'i lucrul celii mare şi Mântuitorii! pentru maica n0stră biserică, carea de la noi fiii şi representanţii seî credincioşi a>- cdptă, ca .consultându-ne cu înţelepciune şi devota menţii în spiritul păcii }i alu bunei înţelegeri, să punem unu fundamentil solidu pentru prosperitatea sântei n0stre biserice şi a fiilor eî credincioşi diu gene- raţiune în generaţiune.

Avem decî motive, de a întona cu Psalmistul. că ι · $ι<· d!nn. c a r e a a fă cu tă Doinind, ca să ne bucurăină f i să ne nselim între*# i~ ; pentru că cu iua de astăzi ni se deschide calea libertăţii ciînsciinţei confesionale, calea autonomiei nostre bisericescî! Avem motive puternice, de a ne bucura şi a ne veseli în Domnul, carele ne-a datîi Zile, de a ajunge şi a vedea adunaţii congresul bisericescî!, pre carele mulţi dintre confraţii noştrii l’au doriţii, dară n’aiî ajunau să’l veţlă Avem motive bine-cuventate, de a ne felicita şi a ne îmbrăţişa cu amore frăţdscă întru Cliristos, pentru ca ni este datu, a represents sânta n0stră biserică şi în acestă însnşietate onorifica ţi a dpeum· pe altariul ei perga credinţei, a nădejde! şi a dragostei evangelice. Avem

6 2 2 CUVENTAKEA

X

însă asemene de multe motive, de n reflecta şi la înţelesul profunda alu cuvintelor Domnului nostru lisus Cliristos, ‘carele a recomandaţii Apostolilor şi credincioşilor, de a ti înţelepţi cu mintea ca şerpii şi drepţi cu inima ca porumbii, pentru ca în concertul intereselor de tot feliul, sâ evităm ceea ce ar putea fl spre daună şi să stabilim ceea ce va sâ fiă salutariă bisericeî.

Cât» despre obieptele, cu cari, voim să ne ocupăm anume în congresul prosentu. acestea silntu precisate în prea înaltul rescripts imperial din 9 Augustă 1871 Compunerea şi deliberarea unui statutu organică, pentru congresul bisericescă definitiva, eră afară de acesta compunerea şi deliberarea unul regidamentă definitiva de alegere pentru congresul bisericescu : acestea suntii obieptele, carî asceptă a nostră serios* recugetare, consultare şi couclusiune.

Se înţelege, că punctul de mânecare ala adunăreî nostre la formularea dorinţelor nostre nu pote să fiă altul, de câta de una parte principiile legii dumncţleescî, cuprinse în s-ta Scriptură şi tradiţiune, con- cretate în aşeţlămintele canonice de s-tele Sinode ale bisericeî ortodoxe ecumenice şi aplecate la referinţele şi recerinţele faptice ale archicliecesel nostre bucovinene, eră de altă parte principiile cuprinse în articulul XV ala legiî fundamentale dc stătu din 21 Decemvrie 1867 despre drepturile generale ale cetăţenilor, carele articul în traducere sună aşa : Fie-care b iserică ş i so c ie ta te r e l îgw să a r e d r ep tu l e s er c iţ iu lu î cultu lui n iig io s fi comunii publicii, regu lâză ş i a dm in is trez ă au tonom ii a facerile sele interiore, rCmâne îu p o se s iu n ea ş i f o l o s i r e a in s t itu te lo r fun- daţiunilor ş i fo n d u r i lo r sa le, d estin a te p en tru s c o p u r i le d e cu lţii , d e în- v'Cţămîntu ş i de b in e fa cer e , este în să , c a f i e - ca r e a l tă so c ie ta te , su p u să legilor generale de stafii.

Pe câtîi de lămurită este problema, pentru carea suntemu conchiă- maţî şi pe câtu de cunoscute suntă normele, după carile voim să pă- şiuiu la resolvirea el, pe atâtă de cunoscută este şi ţinta dorinţelor nostre, ea este recunoscerea şi realisarea acelui cerca de autonomiă bine regulată, carele e de lipsă pentru desvoltarea, întărirea şi înflorirea bisericeî.

Eti, Domnilor şi fraţilor, câmpia întinsă, holda frunnSsă şi secerişul de bună speranţă ală adunăreî nostre! Să ne apucăm deci de luciii întru numele Domnului, carele a ţlisa : c ă u n d e su n tu a d u n a ţi d o i sa il tr e i în tru numele s ’Că, a co lo es te ş i Elii în m ijlo cu l lo r . Numele Domnului şi Dumnezeului nostru lisus Christos, întru carele ne-am adunata şi noi, este simbolul credinţei, alu nădejdeî şi alu dragosteî evangelice ; simbolul înţelepciunii, alu bunel înţelegeri şi alu concordieî; simbolul înyăpăerii, alu încordare!şi alu virtuţii; simbolulbărbăţiueî, ala puteri) şi al HicccMului; simbolul abnegărci dc sine,

I. P . S . M E T R O P O L IT C DIN BUCOVINA

bolul consultărilor şi alu lucrărilor nostre congresuale. Să fim cu toţii unti Cugeta şi o inimă,după cum sc rie şi faptele apostolice, că erau creştinii în adunările lor. Să nu imităm pre Platone, ci pre Christos; să nu ne conformăm după legile Licurgilor şi ale Solonilor moderni, ci (lupă aşezăm in tele Apostolilor şi ale de Dumne eU purtătorilor părinţi: noi sihntemYi α ϊ lu i P au l, alţii : n o t siln tem u a t lut P etru, ci cu toţii sâ ţji- ccmQ : no i sOntemii a i lu t ChristosU ; şi aşa cu bine-cuventarea condui. d e u nd e vin e totii d a ru l ş i td tă d a rea cea bună, pe temelia cea tare şi neclătită a Apostolilo_r, a că r ia p e t r ă din capu l unghiului este ( 'hristos, să tragem fundămintele la templul autonomiei sântei nostre biserici, spre mărirea şi fericirea credincioşilor ei fii.

Eră Maiestăţel Sile, prea graţiosului nostru Impc-rata, Francisc Iosif I, carele după a Sa prea înaltă înţelepciune şi înărinimitate, binevoi a încuviinţa adunarea nostră congresuală, să ’i închinăm omagiile nostre de mulţemită aduncă, de fidehtate neclătită şi de amore nefăţarnică, şi urându-’ί vieţă îndelungată, domnie bine-cuventată şi putere neînvinsă, să întonăm cu o gură şi cu o inimă: „ S ă t r ă e s c ă în t r u m u l ţ i

ş i t r ă ş i m u lţi ş i f e r i c i ţ i an i

\\

D I S C U R S UCompusU ş i p r o n u n ţa tă d e p r eo tu l C onstantin Ionescu , de la B iserica St. N ico la e U nguren i, c u o ca s ia o en irei P. S. E piscopii a l R âmnicu lu i

ş i N ou lu i S everin , D D. I o s i f B obu lescu , în o ra şu l Craiova la 19 lu l iă 1882.

B in e e s t e c u v â n t a t ă c e l c e v in e în t r u u u iu e le D o m n u lu i.

Prea Sânţite Stăpâne,

Venirea P. S. V<5stre în oralul nostru Craiova, precum în anul trecutit aşa şi acum, face a ne tresari inima de bucurie. Bucuria ndstrft este cu atâtu mal mare, cu câtrt P. S. Vdstră nu veniţi de câtu întru numele Domnului, şi ca veniţii in numele Domnului, ηοϊ nu ne aşteptam la alta de cam la învăţături care Lui ’î suntii bine plăcute.

Făcendu-mS ecoul întregului cleru Craioveanîi, ve exprim din partc-ne siucerile şi căldurdsele nostre orari de buna venire a Ρΐ'έ Sân ţie! Vdstre in acestil oraşîî. Fie ca Diunuedcu pe care si noi tot-dd-una Ί ruirannl sâ vC*'

DISCURSO

scopul pentru care providinţa şi naţiunea Românii Va aleşii; Fie, vreaii a (Jice, ca Dumnedeu să. ve susţină mulţi şi fericiţi ani la cârma acesteî de Dumnezeii pădite eparchiî, âăruindu- ve cn putere şi curagiti, pentru că. în tot-da-una drepţii să îndreptaţi cu cuventul adevărului turma ce vă este încredinţată.

Noî din parte-ne, P. S. Stăpâne, stăruimtt pe câtu puterile si posiţiunea, în care ne aflămfi, ne permitu ca atâtii în Biserică câtii şi afară să răspândimu credinţa, speranţa şi ondrea către Dumnedeu şi Sânta Biserică, făcându-ne, dupre cum se exprimă Apostolul Petru, chiptt şi pildă turmei; fiindii pe deplină convinşi că numai străbătândii acesteâ în inima so- cietăţeî nostre, Biserica şi întrăga ncîstră societate Română va putea face adevărate progrese.

Dar fiind-că puterile nostre, singure separate de a primului şr bunului nostni păstorii, suntu nedeajunse spre a putea ajunge în totul acostă înaltă sciinţa, apoi rugămu pe nevedu- tul cap al Sântei n<5stre Biserice, Domnul nostru lisus Christos, precum şi pe P. S. V<5stră care pentru noî ne sunteţî capul directă vedutft a ne sprijini şi ajuta în mergerea pe acostă grea şi spindsă cale ; asigurându-Vδ pe deplinii de fies- cul şi nestrămutatul nostru devotamentu, către persdna P. S. Vdstre.

Salutăm dar cu respecta şi cu mare bucurie sosirea P. S. Vdstre în capitala Olteniei, Craiova, νδ uium, P. Sânţite Stăpâne, mulţi şi glorioşi anî pe tronul păstorescii al acestei de Dumnedeu păzite Eparchiî, ca să puteţi conduce şi păstori turma cuv£ntăt<5re ce vă este încredinţată la păşunea cea adevărată, rădicând Ci prin acesta Clerul şi Biserica la adevărata lor înălţime.

Să trăiţi P. S. Stăpâne.Trăiască Μ. M. L. L. Regele μ Regina cu guvernu l Lor.Trăiască fi prospereze Regatul Momâni&t.

AKULVI. BUCUKESCI, NOEMVRIE 1882 No. l l .

BISERICA 0RTH0D0XÂ R O MJ T J K N A L t f P E R I O D I C I I E C L E S I A S T I C t i

A I P -A -I E I I E O D A T A P E X jT J I T A .

„Predică cuventul“11 . T im . I V . 2 .

O B S E I R 'V ’.A .T I 'C n src

Asupra câtor-να articole din proiectul de lege pentru întreţinerea cleruluî şi a Bisericiloru din comunele urbane şi rurale, ce se întreţin de comune în totîi coprinsul României, votatti de Onor. SenatU, în sesiunea de primăvară a anuluî curenta.

Conform promisiune! date în No. 6 alu acestui jurnal ti. când amti publicaţii proiectul de lege pentru întreţinerea clerului votatu de Onor. Senatu, facem acum observaţiunile nostre asupra câtor-va articole din menţionatul proiectil, care atât nouă, câtu şi la unu mare numeru de preoţi (1) din diferite I locuri ale României, ni se parii incomplecte şi neclare, — aceia ce în starea mărginită, de cultură a unul mare numeri! de primari şi notari de pe la comunele rurale, cari aplică legea, ar putea să producă mare confusiune şi mari desagramente clerului.

Tot-o-dată facem şi câte-va adăogiri, cari negreşitu din causa puţinului timpii de studiere, credemQ că s'aii scăpată din vedere. Observaţiunile si adăugirile propuse vorti fi însoţite şi de expunerea motivelor ce ne-a îndemnată a le face.

(1) La facerea acestor o b se rv a ţ iu m , avem în a in te a nostră descrierea ma! mult.iv localităţi ţ i a diferitelor îm p r e ju r ă r i c e ie petrecu p r in com unele ru ra le , d* U m î mulţi de 5 0 p re o ţ i .

observation !

începem observaţinnile nostre dc la articolul 2 , care sună asia:

„Op<irochie trebue sa coprindrt ce/il pu ţin 200 contribuabili stabili.u

Cine are cunoştinţa topografici a satelor şi a cătunelor din ţara in5stră, cu deosebire in părţile muntdse, precum şi de deprinderile înrădăcinate in poporul nostru, credemii că nu ne va inculpa, dacă vom propune modificarea acestui articol.

Noî nicl-o-dată nu am foştii şi nici nu suntem contra principiului,— ca o parocliia să fiă cât se pdte de mare; dar iarăşi nu am voi ca o lege să fiă scrisă numai pe hârtie, fără ca să potă fi aplicată vre-o-dată. Poporul nostru românii de la ţară este deprinşii a vedea pe preoţii, dacă nu în tdte filele, cel puţin o dată pe săptămână, fie şi la lucruln câmpului, si a’lfi avea. putem dice, la momenta, în ori-ce împrejurare gravă l'ar reclama in familia vre-unuia. Prin acăsta sc esplică clădirile de Biserici penă şi in cătu-nele de 20—30 familii. Dar cătunele la noi prin multe lo-curi sunt aşa de depărtate unele de altele, in câtii pentru ca să se formeze uă comuna a trebuit să se unăscă mal multe sate sail cătune, care în Inngul şi in latul lor, pdte să aibă o distanţă de la 20—30 kilometri. Se pote dar întâmpla ca într o comună compusă din asemenea mici sate sail cătune sâ nu fie mal mult de cât 300 contribuabili stabili. Se naşteacum întrebarea : pdte ore urni singurii preoţii să satisfacă cerinţele şi necesităţile poporenilonl săi. după deprinderea lor de până acum,— de a avea pe preot ori-când ar avea neccsitate de elu? Răspunsul la acostă întrebare, după părerea ndstră, neputândti fide câtu negativ, ne permitem a propune modificarea art. 2 cum urmâţă:

Art. 2. Pa rochi i/e sunt de 2 ca t e g o r i i : p a r o c h i î d e 160 — '200 contribuabili, f i p a ro ch i î d e 200—300 con ir ibu ab ilî stabili.

Primindu-se acestu articolii aşa cum este redactatii, pe lângă câ, după părerea ndstră, se vor satisface mal bine cerinţele parochienilor, va putea fi şi o emulaţiune între preoţi,

OHSF.RVATllNl

carl prin activitate şi onestitate vor caută a avea o pa- rocliie mai mare, şi prin urmare mai avantajrios.i.

Pentru a se putea sci cari anume Biserici urinddă a avea unvl paroelui şi clericii trebuitori, credemu de necesarii ;i se adăoga la inceputulii art. 4 , cuvintele: c a t e d r a I fi- a p a r o d i i e l dicendu-se în loc de: f i e - c a r e B i s e r i c ă c o f i r e a ....f i e - c a r e B i s e r ică ca ted ra lă a p a r o c l i i e î v a a c t -a ......

Maî departe, fiind-că în circomscripţi unea unei parcei iii

potii fi şi alte Biserici afară de cea catedrală, Biserici in care

parochid, după aliniatul alii 2-lea, alii art. 5 , are a servi pe rendu, apoi este neapăraţii a avea fie-care din ele câte unu

cântăreţii stabilii, care se le îngrijescă, să le privi plieze şi să

le păcl^scă în tot-d’a-una curate: pentru ca, cândii va veni

preotul s6 oficieze, se nu fie siliţii a curaţi însuşi atunci Bi

serica şi in juruiţi el etc. etc.Acesta este reclamată precum de demnitatea păstorului,

care are numai a supraveghea t0te acestea, aşa, si încă cu

atâta mal multu, de însuşi templul Domnului, care din tote

punctele de vedere trebue să atragă privirile tutorii parochie-

nilor.Pe lângă acestea, cliiar parochul şi cântăreţii eu care

vine la serviciu, unde se se opr6scă, unde se şi lase trăsurica

si caii, la cârciumă saii în plnie şi sore — la uşa Bişerieeî V

Casa cântăreţului stabilii la fie-care Biserică va fi şi unu adă

postii alii parohului şi alii celor-l-alţi servitori bisericescî ce

vor veni cu elu; mal aleşii câ pot ή fi caşuri, cândii ei tre

bue se remâne şi pe nopte acolo,— aceia ce pote a se intern-

pla forte desft; căci dacă locuitorilor le e greii a merge la

Biserica catedrală, acesta este o vie dovadă că cătunul unde

să duce preotul să oficieze este forte depărtaţii. In basa a-

cestora suntemii de părere ca, după alin. 3 din acest ii arti-

colit, se se adaoge încă urmetorulu aliniaţii: F ie - cu n - !'>'><-7 σn e d d e s e r v ită p e r â n d i i d e p u r o h t d ă B i s e r i c i i c a t e d r a le d m co p rh isu l u n e i p a r o ch i l , m e n v a a r e a c â t e im n câ n tă re ţ ii ca r e sub su p ra v egh erea epitropilor B i ş e r i e e î ca ted ra !·· a y>*<- r o ch ie t o va în a r i ji s i custodia .

Iu consecinţa art. 4 în totalul seu va f i :

Art. 4. F ie -ca r e B is e r ică c a t ed r a lă a p a r o c h i e î v a a v e a u n ii p a ro ch u şi c l e r i c i i t r eb u ito r î p e n t r u s e r v i c i e l e b i s e r i c e s c î .

C ler icii treb u ito r î p e lâ n gă p a r o c h u su n tu : în com u n ele u r bane 2 câ n tă r e ţ i ş i u n ă p a r a d i s e r ă .

In com unele ru ra le 2 câ n tă r eţ i.F ie -ca re b iser ică d e s e r v ită p e r â n d d e p a r o c h u l B is e r i c e î

ca ted ra le d in cop r in su l u n e î p a r o c h i î î n c ă v a a v e a c â t e ună, cântăreţii, ca r e sub su p ra v e gh e r ea e p i t r o p i lo r b i s e r i c e î c a t e d ra le o v a în g r i j i ş i cu stod ia .

B iser ic ile ca r e v o r a v ea m ijld ce în d e s tu lă to r e y f i e p r i n p o p o ra n ii p a ro ch ie î, fie p r in c t i t o r i sa ă e p i t r o p î, p e n t r u în t r e ţ in e r ea unu i a l d o ilea p r e o t , a u n u i d ia c o n s e i i a m a î m u lt o r s e r v ito r i B iser icescî, v o r p u te a s ta to rn ic i u n i i a s em en ea s e r v i t o r i i cu în cuv iin ţa rea E p isco p u lu i eparhiotU .

Fiind-că prin art. 2 s’a stabilitu ca parochiile să fie de dotiă categorii şi nu de 2 0 0 familii fixil; şi tot-o-dată fiindcă în acest art. se dice: „că unde vor fi două seu maî multe Biserici, una va fi declarată de Biserică parochială“, ca şi când cele-l-alte biserici ce mal sunt nu ar face parte tot din acea parochie; de aceea credem că este bine a se scote cu totul numărul de familii ce compune o parochie, iar în loctl de cuvintele: „va fi declarată de Biserică parochialău să se dică: va f i declarată de Biserică catedrală a parochieî.

In consecinţă art. 5 urm£dă a fi redactat ast-fel:Art. 5. Dacă într'o parochie ar f i două, seii maî multe B i

serici, una din ele, fi anume cea centrală, maî bună şi maî cu multe mijldce de întreţinere, va f i declarată de Biserică catedrală a parochieî.

Cele-l-alte biserici vor f i deservite p e rândU de parochu c u ună cântăreţii al Bisericiei catedrale, cărora parochienii le vor înlesni mijlâcele de transport, de vor f i în depărtare una de alta, împreună cu cântăreţul de la fie-care Biserică.

La aliniatul din urmă al acestui articol s’a făcut iarăşi o mică schimbare, pentrn-că în art. precedent s’a prevedut ca tdte Bisericile din coprinsul uneî parochiî să aibă câte unti cântăreţe.

Fiind-că după art 6 din proiecţii, bisericile ce nu vor avea

5 2 8 ____________________________ O feSERVAţlU NÎ ________________

OBSERVAŢIUNl

mijldcele de întreţinere pvevSduto prin acostă lege, urmdilă a se închide din ordinul Kpiscopuliii respectiv, iar meliujcn- du-se, locuitorii vor fi lipsiţi cu totul dc ori ce servicii religidse, credem ca este bine a se modifica art. G cum ιιπηέφι:

Art. 6. Orî ce B iser ică ca re a r înceta d e a avea minimum m ijld ce le d e în tr e ţ in e r e p rcv iifju te p r in legea d e fa ţă , *e va. a- nexa la parochia vecin ă , sp re a fi deservită conform articolu lu i precedent, p en ă c e ' ş î va. recăpăta m ijldcele de întreţinere.

Având în vedere c i în aliniatul al 2-lea din art. 7 sâ pre- vădii prea multe formalităţi, care ar putea numai sâ ingreue- de lucrarea celor ce ar voi ca sâ clădiscă vre o Biserică, fără ca acele formalităţi să aducă vre un folos; propunem ca acel aliniat să se modifice ast-fel:

Voia necesară p en t ru c lă d ir ea B iser ice i c e le i novii se va da de Episcopul eparchiot, du pă îndep lin irea form a lită ţilo r aci menţionate şi cererea f ă c u t ă p r in p ro to ie reu l local.

Şi dar, art. 7 în totalul seu. va fi:Art. 7. Nu es te p e rm is i i în v iitorii a se clăd i B iserici noul

în localităţile unde es is td B iser ic i, d e câ ta numaî atuncî când ctitorii seîi p o p o r a n i i B is e r i c e î c e l e i n ou î v o r asigura, după tdte form ele legale ş i p en tru p erp etu ita te , ven itu l minimum preve$utu prin presenta leg e, p en tru în treţin erea B 'isericeî şi a cultului religioşii.

Voia necesară pentru c lă d ir ea B is er ic e î c e l e i nou l se va da de Episcopul eparchiot, d u p ă în d ep lin irea fo rm a lită ţilo r aci menţionate şi cererea fă cu ta p r in p r o to ie r eu l local.

Cuvintele din art. 8 : Se va alege comuna parochială de reşedinţa, după părerea ndstră, nu au nici unti seusu, căci comună parochială nu există, şi prin urmare neexistândo, nici nu pdte a fi reşedinţă ceva.

In alin. 2-lea şi 3-lea din acestu articol se prevede că, in caa cândti o parochie nu ar putea fi compusă de numărul hotăritu de contribuabili să se compună de ιιηϋ numirii mal micii, cu condiţiune numai ca Comuna să fie obligată a prevedea prin budgetul sfiit cheltuelile prevăzute prin acostă lege pentru o parochie.

OBSERVA f lL N Î

Dar defectuositatea acestui principii! este dovedita dc unii îumitT însemnat de ani, adică de la promulgare si publicarea lesfd comunale, căcî de atunci şi penă. acum nu s’a putut aplica mal nici într’un locu. ,

Din arătările prea cucernicilor protoiercî şi din plângerile unul marc uum6r de preoţi, tăcute către redacţiunea acestui jurnalu. şi încă ce este mal mult, din tablourile statistice trimise redacţiunei de către P. P. S. S. Episcopî eparhioţî (1), s’a constatat în modul cel mai evident, că comunele seii că nu aii venituri din care să pote plăti, şi pe preoţii cu cântăreţii necesari. precum şi să întreţină Bisericele în bună stare, s&ii că nu este buua-voinţă a primarilor şi notarilor de a se îngriji de biserici şi servitorii lor. Şi ca probă la acesta sunt atâtea şi atâtea plângeri din partea preoţilor, din care unele publicate chiar prin acestil jurnal, că nu ’şl aii primit nicî micele salarii ce le erail prevedute prin budgetele comunale, de mai mulţi ani. Şi dar, lăsându-se pe sîna comunelor de a îndeplini suma ce nu se ajunge din dările contribuabililor, va sâ dică a reroânea bietul preoţii din comunele rurale, tot in trista posiţiune în care este şi astă-dî. Şi acesta cu atât mai mult, cu cât unele comune n ari venituri suficiente spre a şi întâmpina cheltuelele lor; împrejurare cu care tot-d’a- una se vor putea scuza primarii şi notarii înaintea preotului şi a celor-l’alţi servitori, dicându: Câ ce potft să facă dacă comuna n are venituri.

In basa acestorii considerante, şi pentru a nu fi lăsaţii preotul iarăşi la capriciul primarilor şi al notarilor, precum şi pentru a nu ii respinsu pe motive câ comuna nu are venituri, prnpunenuî modificarea art. 8 cum urmdză:

Art. 8 . Episcopii eparliioţl, d irectă setl p r in d elega ţi. în înţelegere eu consiliele permanente dc ju d eţe şi cu au torită ţile comunale, vor procedă, în termenii de unti anii d e la p rom u lgarea legei de fa ţă , la regtdarea şi fixarea p a ro ch iilo r m modul stabilită mai susu. La acesta regu lare se va fix a B iserica catedrala a paroh iei care se va caută a f i câ tă se va putea·

i l ] ailc-hf· intri· a lt e le luc-moriul P . S . E p isco p d«* A rg e ţ f i p u b l ic a ţ i i în n u m C ru l11 *I a n u lu i cu r en t , lu n a F eb ru a r ie .

O BSERVAŢI UN ϊ

m a l in cen trii/ c ir cu m s cr ip fin u ci urn i pa roch iî, .şi mc co r d esem na cătune/ r μ B is e r ic e le c e m l a f a c e p a r te din o p u r oh ir.

Jn l o c a l i t ă ţ i l e m uie d in em is a d i s t a n ţ e l o r ş i a r a r i m e i p a - pu la ţiu n eî a r f i p r e a c j r e t i a s e f o r m a p a r o c h i e l e d e a n ă /nim e r i i d e 1 6 0 contribuabili, p a r o h i a s e v a p u t e a c o m p u n e ş i de unti num erii m a î m ieii d e c o n t r ib u a b i l i , c â n d ă a c e ş t ia r a r decla ra fo rm a l i i la prim ăria l o c a la ş i la c o n s i l i u l p jd eţia n îi. că consim til a repartiza f i p lă ti , c o n f o r m a r t . Hi ş i K ; d in acestă Ier/e, suma p r e ced a tă pen tru \ în treţin erea B i s e r i c e î ş i a c le ru lu i e l la o p a ro ch ie d e 16 0 c o n t r ib u a b i l i .

Constatânclu-se în niodit evidenţii că, cândii se lasă latitudinea parochienilor, epitropilor sdii ctitorilorii de a'şi iileê singuri pe candidaţi la ori-care servicii bisericeşti, adese ori se întâmpla ca el influenţaţi, cine scie de cine şi de ce, nu se uita la capacitatea seminaristului ee li se presintă, şi pentru aceia recomandă pre cel mal slabi,— lucru prin care sS des- curagiază f<5i*te mulţii seminariştii distinşi la studii şi bună conduita; pe cândii daca denumirea servitorilor bisericeşti se lasă numai la facultatea chiriarcl iilor, varicle consideraţi uni pot lipsi; şi paroeliienii cari aii necesitate de ori-ce gradii de clerici, nu aii de cât să se adreseze cu cerere prin proto- iereulii respectivii la chiriarchu spre a le înmiite servitorii de care aii necesitate. Cliiriarchul respectivii la rendulil seu, publicându locurile vacante şi alegendii dintre aspiranţi pe acel mal meritoşî la studiu şi buna conduită, 'i va şi desemna de servitori al Bisericilor de la care i s’a făcută cerere, şi va face cunoscuţii epitropilor s&i ctitorilor, că le trumite de preoţii, diaconii sati cântăreţii pe cutare sau cutare, pe canei vor fi datori a’l primi şi retribui cu salariele prevednte prin lege. In basa acestor considerante s’a suprimata din art. 9 -lea cuvintele: „după propunerea epitropilor saii a ctito r ilo r11 şi s’a modificaţii în totalul seu cum urmezâ:

Art. 9. Nn este p erm isii a se chin/toni preo ţî in cum mu /< urbane sa ii rura le, de câtii pentru parochiele regulate p< la şele d e m at susă, f i num aî la casil cândii ace/e parochiî or românea va can te d e p reo ţî, f i vacanţa s ar constata prut di -

cla ra ţia c o n s i l iu lu i com u n a l, n e p i t r o p i l o v s e i i a c h i o r i l o r , a d resa ta p r o to ie r e u lu î d e ju d e ţu .

N um irea d e p a r o ch l , diaconX ş i a l ţ i c l e r i c i s e n o Ja co . d e ch ir ia r ch i î r e s p e c t iv i ,p en t r u c o m u n e l e u r b a n e d in t r e s em in a r iş t ii d e 7 c la s e , d is t in ş i s i p r in b u n d c o n d u i t ă , i a r p e n t r u com un ele ru ra le , d in tr e s em in a r iş t i i cu t c la s e , în a c e l e a ş i c o n - d iţiun l.

C ler ic i in f e r i o r i v o r p u t e a J i ş i p e r s a n e c a r i n a ă a b s o l v i t cu r su l scm in a ria l, d a r c a r i s e d i s t in g ă p r i n v o c e , a r ta m u s i- ca la ş i buna condu itd .

Considerândii cil prin oraşe mijlocele de întreţinere sunt forte dificile; considerând» ca atâtu preotulil cât şi ceî-l-alţî servitori bisericescî trebue se fia în ţinută maî convenabilă; considerândfi. că mal toţî servitorii bisericescî fiind familişti, aii de întreţinut celii puţinii câte 5 sau 6 suflete; considerândil că maî toţi sunt condamnaţi a plăti chirii pentru casele în care locuescti; aşa în cât este cu totul imposibilii ca unu preoţii se’şî ţină casa, nu dicu ca 2 leî şi 73 bani pe di cum vine după repartisarea sumei dc 1 0 0 U lei pe anii, prevedutâ prin proiecta, dar nici cu 6 lei; de asemenea nici cântăreţul I cu1,36 bani, cântăreţulii Π cu 1,09 bani şi paracliserul cu 55 bani pe di, pentru câ pe toţî aceştia ’l reclamă condiţiunea lor de clerici a fi cuviincioşi în tote privinţele etc. etc. Dar cu 55 bani pe di care d'abia potu se ajungă numai pentru mâncare unei singure persdne, pdte-se găsi în condiţiunile de mai sus unu paracliserii care s6 nu lipsdscă din Biserică la nici unii serviciu, fie de di, fie de n<5pte ? Micul salariu ce se dă acestor servitori bisericescî, face ca noi se vedem ocupate locuriie de paracliseri mal pe la t<5te Bisericele cu nisce băieţaşi sau si ώηβηϊ betrânl fără de nici unu căpăteiil şi adese ori şchiopi, — aceia ce nu arare ori pune în pericolu avutul interiorii al Biserice!, căcî preotul nu p<5te să stea cu densul in tot-da-una când1 scutură şi curăţă Biserica. Tot mica retribuţiune face ca s6 nu se mal gâs^scă cântăreţ! buni, Ciiel care tâneru, ori şi cât de mare talent şi aptitudine ar avea în acesta, p<5te s6 se devoteze cu totul acestei arte, când

vede eă cu ea nu pote si-’si agoniedecil pânea dc iote bilele pentru sine şi familia sa V

T(5te aceste cousiderante ne-a f.ic.ut a adăuga, ne lângăsuma totala de 2400 lei, provei bilă iu proiectul votatdc onor.Senat pentru întreţinerea servitorilor dc la o Hiserioă urbanaîncă. suma de leî 1600, propunând modificarea art. 12 cumurnnSdă:

Art. 12. P en t r u în t r e ţ in e r e a a n u a la a B is e r ic e î s in Bi*erc\- l o r u n e î p a r o c h i î d in c o m u n e le u rban e, s e ra în s cr ie a im ul ţi o b l i g a t o r i ti î n b u d g e tu l c o m u n u l, v en i Iul d c In 200 con tr ibua b i l i , c a r e , d u p ă c o n t r ib u ţ iu n e a fix ata la a r i. ](;. du sum a </< l e î η ο ϊ 40 00 .

D in a c e s t ă s u m ă s e v a p l ă t i p a r o ch n lu i , IH0O h i· câ n tă re - ţu lu t I, S 0 0 l e î j c â n t ă r e ţ u lu i //, (jOO l e i · p a ra c lis e ru lu i . 400 l e î ; i a r 4 0 0 l e î s e v o r în tr eb u in ţa p e n t r u ch e ltu e li le B is e r ic e î . p r e c u m : lu m in ă r i , u n t-d e - lem n ă , v in a , p r e s c u r i , că r ţ i , v e s m in t e , în c ă lz i t u l , m i c î r e p a r a ţ iu n l etc.

F i i n d p a r o c h i o m a l m a r e d e 2 0 0 fa m i l i i , v en itu l In p ltu s e v a d i s t r ib u i p r o p o r ţ i o n a l c e l o r m a l d e sus.

In vederea multor şi variilor necesitaţi ce aii şi preoţii din comunele rurale, precum şi a greutăţilor de di si dc uopre ce întâmpina ei în căutarea parochienilor s6ii a fiilor spirituali ce li sunt încredinţaţi; in vederea greutăţilor si a eliel- tuelelor ce întâmpină cu instrucţiunea ce trebue a da fiii oilor, trimiţându-I prin oraşe depărtate ; in vedere că numai suma de 600 lei şi 17 pog<5ne pămentii nelucratu, din care trebue să mal dea încă a treia parte şi cântăreţilor, li este cu neputinţă a se sustrage de la alte ocupaţiuni ce li maî pote procura vre un veniţii, şi prin urmare, a se ocupa mal mult cu cetirea şi adunarea de învăţături stricţii necesare înaltei misiuni ce ocupă în societate; in vedere că şi cântăreţii întâmpină nu puţine greutăţi in împlinirea serviciilor lor precum şi cu crescerea ce trebue să deatiilor lor etc. credem nu maî puţin necesarii a se creşte şi suma totala pentru întreţinerea Bisericeî s£u a Bisericelor dintr’o parochie din comunele rurale de la 1200 la 1500 let noi.

Tot-o-dată fiind-că unii preoţii care are in parochia sa urm

_______ ____________________________ O B SE R V A Ţ I UN Î ( .........

O B S K R V A Ţ Il'.V Î

număr maî mare de 150 familii, are negreşit şi osteneala şi <nrijă mai mare, de aceea credem că este forte just fi ca şi venitul luî sil fie crescut în proporţie cu ostenelele şi grijele sdle.

Tote aceste considerante ne fac a modifica art. 13 din proiectil cum urm&lă:

Art 13. Pentru întreţinerea fi e - că r e î B iser ic i seii a B iser icilor dintro eparockie de 150—200 contribuabili d in comunele rurale, se va scrie anual f i obligatoriii în budgetu l comunal. venitul de la 150 contribuabili, ca re după contribuţiu- nea fixată la art. 16, dă suma. de leî 1500.

Fiind numai 150 contribuabili, suma de 1500 le t n o t se va distribui: Parochuluî 800 leî, la 2 cân tăreţi 500 let, ia r restul de 200 lei se va întrebuinţa la buna în treţin ere a B i- sericeîprecum sa arătat la art. p r e ced en t

Fiind insă mat mulţi contribuabili, venitu l c e v a f i în p lu s de la 1500 lei, se va distribui proporţional serv itorilo r de maî sus μ Bişerieeî.

Fiind-că mesuraluata prin art. 14, (ca adică, contribuabilii ce facil parte din o parochie, Bisericele căreea ati fonduri proprii, sâ nu plât6scă egalii cu aceia a căror Biserici nu au nimic), nu ni se pare dr6ptă; tot-o-dată fiind-că fondurile ce le au unele Biserici sunt destinate, pe lângă altele, pentru o deosebita îngrijire şi procurare de t<5te cele necesare, ţi pentru splenddrea lor şi a serviciului ce să face în ele ; pe lângă acestea maî având în vedere că acestii articol, nu are să aducă atâta folosii, pe câtii confusiune şi ne mulţumiri din partea acelor ce plătesc, credem că e bine a se omite cu totul art. 14.

Avend în vedere că in mal multe comune urbane, precum: Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Botoşani etc. populaţiunea este compusă din diferite rituri, aşa că în jurul Bisericilor ortodoxe adese ori sunt mal mulţi contribuabili de rituri streine, care negreşit nu aii să participeze la dările ce se vor determina pentru cult; şi tot de o data fiind-că chiar contribuabilii ortodox! adesea-orl se permută dintr’un locu în altul, din care causă parochiile nu aii să se p6tă determina după

O BSERV AŢIUNÎ

numând contribuabililor ortodoxî, care hc află în junii mici Biserici dre cure ; Mai a vend în vedere şi aceia, câ în comunele urbane suntu multe Biserici întreţinute de stat, precum si cn propriele lor averi, poporanii cărora, sa potii sustrage de la contribuţiunile pentru cult, sub cuvânt ca Bisericele la care urmdză ol sunt întreţinute de stat sert de ctitori,— aceea co credem că ar fi unii lucru ne drept; căci atunci eontribu- ţiunilc pentru cult ar urma să se facă numai de către o parte de contribuabili ortodoxî, iar nu de toţi;

Pe lângă acestea, având in vedere că după înţelesul aliniatului din urmă al art. 15, preotul in schimbul modestei re- tribuţiunl ce ’l se prevede prin acostă lege, este obligat a îndeplini tdte serviciile religidse — fie publice, fie private — de care pdte să aibă necesitate unit creştinii, fără ca el sâ mal pdtă aştepta vre o recompensă;

Având în vedere că prin acestă m6sur.i, preotul pentru 10 sau 20 lei pe anii, ce să hotărăscit a se da de fie-care contribuabil, devine in oposiţiune mult mai deplorabilă de câtu cea de până acum;

Credeni necesar ca art. 15 să fie modificat in modul următor :

Art. 15. Resui '.sele p en tru în treţin erea B iser icilo r şi a c le rului parochial, în con d iţu m ilep r evă z u te p r in n rtico li l p r ece denţi sunt prima ordine con tr ibu ţiun ile p a ro ch ien ilo r p en tru cult, deosebite de cele-Talte dări com unale.

In comunele urbane în ca r e p opu la ţiu n ea este d e d ifer ite rituri, contribuţiunile pentru cu lţii s e v o r p lă t i d e toţi con tr ibuabilii ortodoxî, fă r ă a se a v ea în v ed ere da că e l aparţin vre unei biserici întreţinută d e sta t se îl d e fo n d u r i p roprii.

Contribuţiunile acestea se dau de partictdarl în schimbul serviciilor bisericesci comune publice, a botezarel pruncilor, u mărturisirel şi împărtăfirel în biserici seu p e la casele lor. precum fi. a înmormântărilor.

Tdte cele-Talte servicii religiose de care poporani mal simt necesitate, precum : cununii, parastase, acatiste, paraclise, aghiasme fi alte rugăciuni ce se facîi în Biserici se it pe la casele enoriaşilor se plătesc deosebit.

o b s e r v a t i o n !'

In basa considerentelor dc mat sus, contribuţiunile capiloi· de familii atât in comunele urbane cât şi rurale se crescu; tot de o dată fiind-că în comunele urbane unde sunt mulţi streini dc alte rituri, parochiile nu se pot fixa de cât numai dupa numărul total al contribuabililor ortodox! şi după calcularea sumei generale ce are a sc aduna din contribuţiunile lor pentru cultîi, art. 16 se reform£ză ast-fel:

Art. 16. Contribuţiunile parochienilor in parochiile tir banc, sa fixeadă la maximum 20 let anual; iar în comunele rurale la maximum 10 lei anual.

In comunele urbane în care sunt mulţi strein i de alte rituri, contribuţiunile acestea se vor repartisa de prim ăriile locale în părţi egale după numărul parochiilor ce se vor fixa, şi se vor da epitropilor respectivi spre a se împărţi celor în drept conform legeî de faţă.

In urmarea celor stabilite prin articolele 12, 13 şi 16, art. 17 să modifică cum urmăză:

Art 17. In cas când bisericele ar avea venituri proprii, şi când· Bisericelor parochiale le ar remânea vre un escedent din suma înscrisă în budgetul comunal, acel escedent se va vărsa de epitropia Bisericeî prin primăriile locale, la casa de depuneri şi consemnaţiuni, spre a forma ună fondU a l Bisericeî. Aceste fonduri vor servi numai la reparaţiunî radica le sau construcţiunl. Nu se va putea dispune de ele de câ t în urma unei decisimî a consiliului comunal aprobată de comitetul permanenţii.

Chitanţele casei de depuunerî se vor păstra de Epitropi. Considerând că contribuţiunile pentru întreţinerea Biseri

celor parochiale şi a clerului lor nicî o dată nu vor putea fi încasate regulat dacă nu se vor încasa o dată cu contribu- fiunile fiscale şi comunale, precum şi dacă nu vor fi trecute în aceliaşl roluri, sub unQ anume titlu; maî considerând că dacă aceste centribuţiunî vor rămânea ca să se încaseze separat şi pe luni, perceptorii, chiar şi dacă vor insista să încaseze nisce asemenea contribuţiunî, se vor adresa către contribuabil ore cum ca în ridicul dicând : Daţi banî Popeî, iar prin acăsta va creşte mal mult aversiunea şi desgnstul pa*

OBSERVAŢI UNÎ

rochienilor către Biserică şi clerul el, propunem modificarea art. 18 cum unm'ză :

Al t. 18. Conlribnţiunile acestea destinate, a întâmpina rliel- Uielele necesare întreţinerel clerului ţi pentru cultul Biseri- cescil, se vor percepe o dată cu perceperea dărilor fiscale si comunale prin agenţii fiscului, calculate pe trimestre far a vre o reducere 6re-care, sub numirea de: COlltriblltiune pentru cultu.

Banii incasa,ţt de la contribuabili sub acestă litln se var da în primirea primarilor respectivi, cari la rândul lnr, fără întârziere, îî vor trimete la epitropii Bisericilor catedrale a. parochielor, sub luarea de adeverinţe pentru primirea lor.

In vedere cu în coprinsul unei parochil de 150 s6u. 300 contribuabili potit să fie maî multe Biserici, care fie-care mi ’şl aibă. pământurile lor după legea rurala, şi care după 'dis- posiţiunea legeî de faţă form ză proprietatea Bişerieeî parochiale, precum şi în vedere că prin art. 4 s’a prevedutii ca şi fie-care Biserică, deservită de parochul Bişerieeî catedrale, să aibă câte unti cântăreţii, credem de necesarii a se reforma aliniatul al ΙΠ din art. 19 după cum se va vedea maî jos.

Art. 19. Pământurile de hrană destinate prin legea rurala în profitul Bisericilor din comunele rurale şi care se posedă astăcfX de Biserici, se declară proprietate inalienabilă a Bisericilor parochiei respective.

Ele se vor deosebi de cel-altă teren al comunelor, şi autorităţile comunale le vor hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi reş- lu i t e sin înstrăinate.

Pămentul tuturor Bisericelor ce fa că parte din o parochie, să va împărţi de autoritatea cemunală in 4 părţi, dintre care2 pă rţi se vor da în profitul parochuliu, iar 2 părţi se vor împărţi în modă egal In toţî cântăreţii de pe la Bisericile ce se αβά în cuprinsul parochiei.

Pentru a nu se da locti la presupuneri nefondate, că adecă plata pământului în baiu, prevSdută in aliniatul III din art. 20, s’ar cuprinde in contribuţiunile prevedute la Art. 13 şi 16, s’a adăogatu la aliniat. III al aceluiaşi art. desluşireacuvenită.

OBSERV AŢIUNl

Art. 20. La comunele rezescscl sen m oş ne ne unde Biserici/,, un ni' avea deja pam entă destinată pentru în treţin erea cIerului. sa ca da d e proprieta ri o porţiun e d e p im en tă cu ltiuabil eiial cu cea stabilita în legea rura la , în p ro fitu l B isericilor.

Se Insa a celor comune fa cu lta tea d e a p la ţ i în ban i epi- tropiei B işerieeî o suina ana logă cn p la ta a r en d e l a c e le i p o r ţiuni de pamintii, cu ca re ban i epitrop ia sa p o ta lua in a renda o porţie de pa menţii cultivabil p en tru■ d eru .1 b isericescu .

In acestii casă acesta p la ta J a c e p a r te d in contribuţiunile datorite dejm rocliienl, a fa ra d e ce le p rev e ifu te la Art. 13 ş i 1(J.

In dorinţa ca fie-care Biserică să fie pusă în posibilitate de a si creşte veniturile s£le, şi prin urmare, cu timpul a ’şî putea avea unii personal mal distinsu in tdte privinţele şi remuneraţii după meritil. am crezuţii necesarii a mai adăoga la Art. 23 câte-va aliniate, relative la modul şi mijlocele prin care ar putea atinge acostă ţintă. In consecinţă, art. 23 se compleeteza cum umifcă:

Art. 23. Tote parochiele ce se vor fo rm a d u p ă legea de f a ţ ă sunt declarate de persone jurid ice.

Ori ce Biserica d in tro paroch ie p o te p r im i, con form co dicilul ciril, donaţiunl s tă dotaţiunil de la creştin i p io ş l, pentru prosperitatea B isericel du pă datina străm oşască.

Epitropii le bisericelor paroch iale, care dispun d e fo n d u r i ] toţii cumpără ori-ce imobile sigure in fo lo s u l B iserice lo r respective.

Când cumparerea urmeza a sa f a c e p r in licitaţie, epitropil, împreuna cu alţi 2 seu 3 enoriaşi, in calitate d e experţi, vor preţu i m al înainte imobilul ce voescă c i l cu m păra şi v or fixa suma peste care 'împuternicitul ep itrop iel nu v a pu tea du m al multă.

E p itrop ii p ot îi f a c e sch im bări de im obile cu v ec in ii s t ă alte persone, cândii acestea pot A fi în fo lo s u l B isericel, d u p ă ce m ă i •înteţii si- ca fa c e constatarea şi evaluarea im ob ililor de schimb îm preuna cu consiliul comunul.

Jm obilele evaluate m al sus de oOQ lei n o i un vor p u tea fi schim bate J o r ă a visul Episcopului respectivă şi a l M inisteru lui Cultelor.

l ’R O IE C T fj DE LI'.CE

M ariu d u -s e v fini Iu l u n e i B iserici, ψ ίΐν ο ρ α cu aprobare,,, E p is co p u lu i r e sp e c t iv ă , p o l i i cr e s c e retribu tiun ile d e n i i u i Iii- s e r ic e i respective.

Ministrul Cultelor fiind dc la sine supravcoliifitorul tuturor Bisericilor întreţinute de 8t.at.ii, punctul al IH-lca din art. 25 pote fi omis cu totul.

t Silvestru B. Piteşte nu.

PROIECTIJ DE LEGEpentru

ÎNTREŢINEREA CLERULUI Şl A BISERICILORDIN COMUNELE URBANE ŞI RCRALE

c e se în treţin u d e comune în tutu coprinsul lîoinânieî

MODIFICAT ŞI ADĂOGIT CONFORM OBSERVAŢIUNELOR DE MAI SUS

CAPITOLUL I.

D espre p a r o ch i î şi c leru l bisericescîi din comunele urbane şi rurale.

A rt. 1. Parochie sau enorie se numesce in comunele urbane sail rurale colictivitatea poporanilor, cari aparţinu unei Biserici în privirea cultului religioşii.

A rt. 2. Parochiile sunt de 2 categorii: parochiî de U>n - 200 contribuabili, şi parochiî de 200 — 300 contribuabili stabili.

A rt. S. Bisericele din comunele urbane sau rurale suntu sau comunale, sau particulare, sau întreţinute de Stătu.

Bisericele comunale sunt acele care se întreţinu dc parochieni.

Bisericele particulare sunt acele ctitorescî sau cu epiiruj»

deosebiţi, care se întreţinu şi se administrări după aşeejă- iniutelc lor speciale de către ctitori sail representanţii lor.

Bisericele întreţinute de Statii sunt sub regulele speciale hotărâte prin legi şi regulamente.

Art. 4. Fie-care biserică catedrală a parochie! va avea unii parochiî şi clericii trebuitori pentru servietele bisericesc!.

Clericiî trebuitor; pe lângă parochiî sunt: în comunele urbane 2 cântăreţi şi unii paracliserii.

In comunele rurale 2 cântăreţ!.Fie-care Biserică deservită pe rându de parochul Bisericei

catedrale, din coprinsul unei parochiî, încă va avea câte unfl cântăreţii, care sub supravegherea epitropilor bisericei catedrale o va îngriji şi custodia.

Bisericile care vor avea mijldce indestulătore, fie prin poporanii parochie!, fie prin ctitori sail epitropi, pentru întreţinerea unu! al doilea preoţii, a unul diaconu său a mal multor servitor! bisericesc!, vor putea statornici unii asemenea servitorii cu încuviinţarea Episcopului eparliiotii.

Art. 5. Dacă într o parochie ar fi doue, său maî multe Biserici, una din ele şi anume cea centrală, maî bună şi maî cu multe mijWce de întreţinere, va fi declarată, de Biserică catedrală a parochieî.

Cele-l-alte biserici vor fi deservite pe rândii de parochiî cu unu cântăreţe al bisericeî catedrale, cărora parochienil le vor înlesni mijlocele de transport de vor fi în depărtare una de alta, împreună cu cântăreţul de la fie-care Biserică.

Art. 6. Ori ce Biserică care ar înceta de a avea minimum inijMcele de întreţinere prevăzute prin legea de faţă., se va anexa la parochia vecină, spre a fi deservită, conform articolului precedent, penă ce’şi va recăpăta mijldcele de întreţinere.

Art. 7. Nu este permis in viitor a se clădi Biserici noulîn localităţile unde esistâ Biserici, de cât numaî atunci când ctitorii sau poporanii Bisericei celei nouî vor asigura după t<5te formele legale şi pentru perpetuitate, venitul minimum prevăzut prin presenta lege pentru întreţinerea Bisericei şi a cultului religios.O

6 4 0 I'RODectî? d e l e g e __________ _________________

P fcO IK C T ti D E LE G E

Voia necesara pentru clădirca Bisericei celei ηοιιί sc va da (lc Episcopul cparchiotii, după îndeplinirea formalităţilor aci menţionate si cererea făcută prin protoiereul local.

Art. 8. Episcopii eparcliioţi, direcţii saii prin delegaţi, iu înţeleg’ere cu consilielc permanente dc judeţe şi cu autorii.;- ţilc comunale, vor proceda, iu termenii de un anii dc la promulgarea lege! de faţă. la regnlarca si fixarea pa rochiilor iu modul stabilitii mai sus. La acesta regulare se va fixa Biserica catedrala a parochieî, care seva căuta a li câtii se va putea mai în centrul circumscripţitmei linei parochiî, şi se vor desemna cătunele şi Bisericile ce aii a face o parte din pa- rocliie.

In localităţile unde din causa distanţelor şi a r.iriinei po- pulaţiuneî a r fi prea greii a se forma parochiele de un mimării pe 150 contribuabili, parochiase va putea compune şi de ιιηΐί mimării maî mieii de contribuabili, cândii aceştia vor declara formalii la primăria locala şi la consiliul judeţianu că consimtu a repartiza şi plăti conform art. 13 si 1G din a- c6 stă lege, suma. prevedută pentru întreţinerea Biserieel şi a clerului el, la o parohie de 150 contribuabili.

Art. 9. Nu este permisii a se cliirofconi preoţi in comunele urbane sati rurale, de câtii pentru parochiele regulate pe basele de mal susu, şi numai la casd cândii acele parochiî ar rămânea vacante de preoţi, şi vacanţa s’ar constata prin declaraţia consiliului comunalii, a epitropilor sau a ctitorilor, adresată protoiereulul de judeţii.—

Numirea de parohi, diaconi si alţi clerici se va face de chiriarchil respectivi, pentru comunele urbane dintre seminariştii de 7 clase, distinşi şi prin bună conduita, iar pentru comunele rurale dintre seminariştii cu 4 clase in aceleaşi condiţiuni.

Clericii interiori vor putea fi şi persone, cariu’aii absolvit cursul seminarialu, dar cari se distingi! prin voce, arta mu- sicală şi buna conduită.

A rt. 10. Datoriele preoţilor parochial! şi ale eelor-1 alţi servitori Bisericesc!, pentru esacta şi consciinciosa împlinire serviciului bisericescu şi religioşii in parochiî, se vor regulamenta de către Sântul Sinodii.

PRO IECTÎJ D E LE G E

CAPITOLUL Π.

Despre întreţinerea B isericelor ,sti a c le ru lu i în com un eh. urbane şi rurale.

Ari. 11. Poporanii comunelor urbane şi rurale sunt datori a îno riji de Biserica βέίί Bisericele la carî aparţinil.

El sunt datori a plăti pe preoţi şi servitorii Bisericilor lor, şi a procura midlocele necesare peutm cheltuelele anuale ale cultului, câtii şi pentru cele-l'alte cheltueli care cu timpul ar deveni necesare, s6u * pentru clădiri, s0 îi pentru o- hiectele cultului religioşii.

Se eseeptă din acestă regulă Bisericele connuiale, atât ft urbane câtu şi rurale, ale căror întreţineri sunt prev&Jute prin budgetul Statului, prccum şi acele ctitoresc! particulare care se administrez;! după legile şi aşedămintele lor speciale.

Art. 12. Pentru întreţinerea anuală a Bisericeî sări Biseri- lor unei parochiî din comunele urbane, se va înscrie anual şi obligatoriu in budgetul comunal, venitul de la 2 0 0 contribuabili stabili, care, după contribuţiunea fixată la art. 16, dă suma de lei 4000.

Din aceşti sum i se va plăti parochulul 1800 leî, cântăreţului I, 800 leî, cântăreţului Π, 600 leî, paracliserului 400 leî, iar 400 leî se vor întrebuinţa pentru cheltuelile Biseri- cei. precum: luminări, unt-de-lemnti, vinii, prescuri, cărţi, veşminte, încălţatul, mici reparaţiunî etc.

Fiind parochia mai mare de 200 contribuabili stabili, venitul în plus se va distribui proporţional celor mai de sus.

Art. 13. Pentru întreţinerea fie-cărei Biserici s£u a Bisericilor dintr’o parchie de 150—200 contribuabili din comunele rurale, se va scrie anual şi obligatoriii în budgetul comunal, venitul de la 150 contribuabili care, după contribuţiunea fixată la art. 16 dă suma de leî 1500.

Fiind numai 150 contribuabili, suma de 1500 lei noi se va distribui: parochulul 800 lei, la 2 cântăreţ! 500 leî, iar

PROIECTĂ DE LEGE

restul de 200 leî He va întrebuinţa la buna întreţinere a |>j. sericei, precum s’a arătat la articolul precedent.

Fiind însă maî mulţi contribuabili, venitul ce va ii in plus de la 1500 lei, se va distribui proporţionalii servitorilor de mal sus şi Bisericel.

Art. 14 se omite cu totul.Art. 16. Resursele pentru întreţinerea Bisericilor si a cle

rului parochialii, in condiţiunile prevestite l;i articolii preee- denţl, sunt în prima ordine contribuţiunile paroeliienilor pentru cultu, deosebiţii de cele-l’alte dr»ri comunale.

In comunele urbane, în care populaţiunea cete de diferite rituri, contribuţiunile pentru cultu se vor plăti de toţi contribuabilii ortodox!, fără a sc avea in vedere dacă el aparţin vre unei Biserici întreţinută de stătu seii dc fonduri proprii.

Contribuţiunile acestea se daţi de particulari in schimbul serviciilor Bisercesc! comune publice, a botezărel pruncilor, a mărturisire! si împartă şirei in Biserici sen pe la casele lor. precum şi a înmormântărilor.

T<5te cele-l’altf servicii religiose de care poporenii mai simt necesitate, precum : Cununii, parastase, acatiste, paraclise, aghiasme şi alte rugăciuni ce se facil in Biserici seu pe la casele enoriaşilor se plătescil deosebiţii.

Art. Id. Contribuţiunile parochienilor in parochiilc urbane, să fîxs6d.ă la maximum 20 lei anual; iar in comunele rurale la maximum 10 lei anual.

In comunele urbane în care sunt mulţi streini de alte rituri, contribuţiunile acestea se vor repartisa de primăriile locale în părţi egale după numerul parochiilor ce se vor fixa şi se vor da epitropilor respectivi spre a se împărţi celor iu drepţii conform legei de faţă.

Art. 17. In casu când bisericele ar avea venituri proprii, şi când Bisericelor parochiale le ar remânea vre linii esce- dentii din suma înscrisă in budgetul comunal, acel escedent se va versa de epitropia Biserice!, prin primăriile locale, la casa de depuneri şi consemnaţiunl. spre a forma unu fondii al Bisericel. Aceste fonduri vor servi numai la reparaţim radicale sail construcţiunl. Nu se va putea dispune de ele «le

6 4 4 PROÎECTV DE LEGI·:

câtu in urma unei decisiunî a consiliului comuna.!, aprobata de comitetul permanenţii şi eliiriarchul local.

Chitanţele casei de depuneri se vor păstra de EpitropT. Art. 18. Contribuţiunile acestea destinate a întâmpina clicl-

tuelele necesare întreţinereî clerului şi pentru cultul biseri- cescit, se vor percepe o daţi cu perceperea dărilor fiscale si comunale, prin agenţii fiscului, calculate pe trimestre fără vre o reducere ore-care, sub numirea dc co n ir i bitţiitne p en tru m ilă .

Banii încasaţi de la contribuabili sub acestii titlu, se vor da in primirea primarilor respectivi, cari la rândul lor, fără intârdiere, ii vor trimetc epitropilor Bisericei parochiale, sub luarea de adeverinţe pentru primirea lor.

Art. 19. Pământurile de hrană destinate prin legea rurală in profitul Bisericelor din comunele rurale şi care se posedfi astădî de Biserici, se declară proprietate inalienabilă a bisericelor parochiel respective.

Ele se vor deosebi de cel-altil teren al comunelor, şi autorităţile comunale le vor hotărnici şi stâlpi, pentru a nu fi reş- luite seu înstrăinate.

Pămentul tuturor bisericelor ce facil parte din o parochie, se va împărţi de autoritatea comunală în 4 părţi, dintre care2 părţi se vor da în profitul paroc-hulul, iar 2 părţi se vor împărţi in modu egal la toţi cântăreţii da pe la bisericele ce se află in coprinsul parochiel.

Art. 20. L a comunele rezesescl βέύ moşnene unde bisericele nu ar avea deja pămentu destinaţii pentru întreţinerea clerului, se va da de proprietari o porţiune de pământii cultivabil egal cu cea stabilită in legea rurală, în profitul Bisericelor.

Se lasă acelor comune facultatea de a plăti în bani, epitropiel Bisericeî, o sumă analogă cu plata arendel acelei porţiuni de păment, cu care bani, epitropia să p<5tă lua în arendă o porţie de pământii cultivabil pentru cleiul bisericescu.

In acestii casii acostă plată face parte din contribuţiunile datorite de parochienl, afară de cele prevgdute la Ari. 13 ţi 16.

PkOIKCTf DE I .r .c i

A rt. 21 . Clericii (preoţii, diaconii, cântăreţii şi paracliseri ij suntii scutiţi ςΐο serviciul guardeî şi dc straja, precum *i de servi ci ele militare.

Clcricil sunt scutiţi de darea foncierci pentru oasele lor do locuinţă personală şi pentru pământurile «le hrarul acordate lor prin legea de faţă. Asemenea ei sunt scutiţi de con- tribuţiunile personale precum şi dc ori ce alte contribiiţiuni.

£ rt. 22 . Preoţii din comunele rurale, aii dreptul a cumpăra, pe teritoriul comunei respective, locuri rle casă si de hrană, din locurile ce ar deveni disponibile, pentru locuinţa şi întreţinerea familiclor lor, la casii cândii el n'ar mai putea servi ca preoţi.

Dacă în coprinsul comunei nu s’ar găsi locuri libere, atunci ei vor avea drepţii a ’şi cumpăra asemenea locuri pe moşiile Statului, că şi alţi locuitori cari aii dup i lege, dreptul dc împroprietărire pe moşiile Statului, prin cumpărare de loturi de pământii.

In totii caşul, cumpărarea de locuri prin comune de către preoţi să nu se întindă mal mulţii de câtii este permisii unui locuitorii fruntaşii.

Art. 23 . Tdte parochiele ce se vor forma după legea de faţă sunt declarate de persone juridice.

Orî ce Biserică dintr’o parochie pote primi, conform codi- celni civil, donaţiunl său dotaţiuni de la creştinii pioşl, pentru prosperitatea Bisericeî, după datina sţrămoşască.

Epitropiele Bisericelor parochiale, cari dispun de tonduri. potil cumpăra ori-ce imobile sigure in folosul Bisericelor respective.

Cândii cumpărarea urmăzâ a se face prin licitaţie, epitropil împreună cu alţi 2 său 3 enoriaşi, în calitate de experţi, vor preţui mal înainte imobilul ce voescii a 1 cumpera, *i vor fixa suma, peste care împuternicitul epitropiel nu va putea da mai mulţii.

Epitropil potu face schimbări de imobile cu vecinii seii alte persdne, când acăsta pote fi în folosul Bisericeî, dup.i ce mal ânteiii se va face constatarea şi evaluarea imobilelor de schimb împreună cu consiliul comunal.

PKOIECTU DE LEGE

Imobilele evaluate mai sus de 500 let noi nu vor putea fi schimbate tară a visul episcopului respectivii şi al Ministerului Cultelor.

Marindu-se venitul unei Biserici, epitropii, cu aprobarea Episcopului, potit cresce retribuţiimile clerului Bisericel respective.

CAPITOLUL· III

D espre ep itr o p ii le b is e r ic i lo r com u n a le .

Art. 24. Administrarea unei Biserici este încredinţat:!, unei epitropii.

Art. 2d. Epitropiile acestea se conipunil:I. La Bisericile parochiale:а) Din parochul bisericel, ca preşedinte;б) Din dom membrii dintre parochienii cel mal impuşi şi

mai de încredere, unul alesu de parocliienl, altul numiţii de Episcopul eparchiotii.

Unul dintre cântăreţi va purta îndatorirea de scriitor al epitropie! care va avea cancelaria sa deosebiţii.

11. La Bisericile ctitorescl particulare, din ctitori, în conformitate cu asedămintele lor basate pe acte formale sail pe datini.

IIL Se omite cu totul.Art. 26. Epitropii la Bisericile parochiale, afară de preot,

se recunoscu în acostă calitate pe timpii de 5 ani. După. espirarea acestui termenii, ei se înlocuescu cu alţii. E l potii fi realeşl.

A rt. 27. Epitropiile parochiale administr ză avutul bisericilor comunale, primescu contribuţiunile parochienilor de la primari, plătescii salariile clerului, îngrijescit de buna în- ■ reţinere a Bisericilor, din mijlocele ce vor avea la disposi- ţiune; fac budgetele anuale ale Bisericilor şi le supun primăriilor spre aprobare; dau socotelile anuale primăriilor despre buna întreţinere a avutului bisericescu.

Fie-care epitropie va avea o condică, formulată, de primăria locală, în care vor trece t«5te veniturile Bisericel, precum şi

—

POSIŢIUNEA PRKOTILOU 147

chcltiielele. Ea va servi spre justificare la darea socotelilor la primărie.

A rt. 28 . Acarctele şi alte proprietăţi alo Bisericilor paro- cbiale, carl se daft in arenda, se vor arenda de epi tropic la primăria comunei, conform legilor, in presen ţa unui dele- cratu. al consiliului comunal şi cu reserva aprobărH corisi- liului.

Disposiţiuni tninsitorii.

A rt. 2.9. Preoţii actuali, care sunt legaţi de gospodariele lor întemeiate de mai mulţi ani pe lângă unele Biserici, voind, pot rămânea la locurile lor cât vor trai, când pe lângă cele stabilite prin legea de faţa, vor putea avea invoelf private cu locuitorii de la Bisericile la care servesc, precum şi a înpărţi între ei inşii remunerariul preveût prin acostă lege, pentru o parochie.

A rt. 30 . Dacă după fixarea parochielor, preoţi vor fi mai mulţi de cât parochiî, eî vor putea fi şi câte doi la unele parochiî, împărţind venitul ce vor avea, şi remunerariul prevedut prin legea de faţă.

S’au adăogat încă aceste doue articole, pe de-oparte pentm ca nu unii preoţi ce ar fi cu totul legaţi de localităţile în care să afla, neputând a se permuta în alte locuri să fie siliţi a întrerupe serviciul lor preoţesc din asemenea cauză, iar pe de alta, pentru ca nu fiind numărul preoţilor mai mare de cât al parochielor ce se vor fixa, să rgmână fără locuri.

Posiţiunea preoţilor de la monastirele de inaire I Niminea credem că nu va nega, că preoţii de pe la mo

nastirile de maice, fiind familişti, aă şi ei aceleaşi greutăţi şi necesităţi ca şi toţi ceî-l’alţl preoţi familişti; cu tote aceste el se trec neîncetat cu vedere, atât la facerea budgetelor pentm bisericile întreţinute de stat, cât şi cu ocasiunea regularei şi a fixărel salarielor pentm preoţii din comunele urbane Şi rurale. El nu aii nici pămentul de hrana ca cel de pe la

IN C O N V eN I E N TE LE

comunelc rurnle. nicî nu li se prevede prin budgetul .statului salariele ca pe Ia bisericile dc clasa ante ia s||u şi a doua, dupre cum vor fi clasate şi monastirile.

Ast-fel fiind lucrul, noi rugătn arat pe onorabilul guvern cât şi pe onorabila Camera, a regula şi posiţiunea acestor preoţi, fie prin prevederea salarielor lor în budgetul statului egale cu a bisericilor de clasa I seii a II, după cum vor fi clasificate şi monastirile, in care cas, trebue a prevedea prin budget câte 1 2 0 0 lei pe an de preot pentru ceî de la monastirile de clasa I, şi 8 8 8 lei pentru cel de la monastirile de clasaII etc. seii la din contră a I cuprinde şi pre den.şiî in noua lege pentru întreţinerea bisericilor din comunele urbane şi rurale, regulând a li seda şi pământuri de hrană, ca şi celor- l’alţî preoţi din comunele rurale.

Onorabila cameră este rugată cu tot respectul, a avea în vedere aceste observaţiunl şi ale studia; căcî regularea uneî asemenea cestiuni este una din cele mal grele; iar Onorabilul Senat este rugat a nu le privi cu ochî despreţuitorî, căcî orl-ce ameliorări s’ar face, meritul este tot al primilor iniţiatori. Lucrai stă înceea că, când deja este făcut ceva de alţii maî uşor se pote vedea ce ar mal trebui să se facil.

Inscripţia de la Monastirea Resboenii,J U D E Ţ U L N K M Ţ L 'I A J I , C O M E N T A T A .

Bătălia d e la VaUa-alhă, setl mal bine do. l„ PărOuliilba. __ lM;„, J Domnul m un ten esc aliat cn Turcit contra Murdnî SUfam. _ ;J f i o r ig in ea M a relu i Stefan. — Istoricul Bisericel şi n Monastireî >l· /J

R tsb oen î. — Vechia traducţic a uccslcl inscriptfurit.

fix ahh καγομτμβλγοΙH XC ΤΟΛΙΟΚΗΚΛΓΟ Γ ( ^ Ν λ|

Ια» G t k |>xna ROtKO V,

KîKÎHO Μ Λ Τ Ι M r C l l^ A f t

3»/ν\ΛΗ /VlOAÂBCKOH C H a

ΕοΓ^ Α Ν Λ ΒΟΕΒΟ^Η. ΒΧ

Α + 'ΓΟ Λ rC^Ra

ΙΓΟ Κ α Η»*ΓΟ T tK Z lţ J t t *

B Z 3 ^ R H fttC CHAHIH Λ Λ λ ^ -

ΛΛΕ'Γ H p X T^ pCKIM . CZ

BZCi/V\llCROH/V\M KXCTOM

ΗΗΛΛΜ CH AAM H . β ψ ί Κ ί

H flACApAG BOEBOÂ N ^ -

BANIH /IaVw T A . l lp lN A f

CZ NHlVt CZ B Z C IA CBOE*

KACAfAKCKO/λ 3 fM A A n^ÎH-

In filele evseviosului şi iubitoriulul de Christos Domnului Ioau Stefan voevoda, cu mila lui Dumnezeii Domnitoriu ţerei Moldaviei, fiiul lui Bog- dan Veovoda. In anul 6984, eră al domniei lui al 2 0 -le anii curgetoriti, sculatus’a puternicul Mali- met imperatul turcesc ca t6 te ale sale resaritene puteri. încă şi Basarab Voevoda cel numit ÎAiota venit a cu densul, cu tota tira sa cea basarabeseâ.

ÔUJA l i Α Τ Μ Η Τ Η H r t f - Aft venit ca sa jăfuiasca

INSCRIPŢIA DE LA M0.VAST1REA RCs UOENIÎ

ΕΛΑΤΗ 3ΙΜΛΗ) M0A1AR- CKOW H ÔHÔUJA ^ 0 3 ^ 1

NA M'tcTO NAfkHLţAEMOtεΊ λϊη ηοτοκ. H mkjGtE(J)AN BOEEOA H CZ CkNOM NaUJIIM ΛαΕ ΛΝ-

H3 H 0 ^0 M NUMII 3^1 H CZT80pH 0/V\ CX NUMII BEAHK j>A3E0H.mija k>a k s . u ôntf-ψίΝΙΕΜ E îkViM ΙΙΟΚ + ΣΚ-

ENU EUOIA Χρί'ΠΑΗί

UIT ΠΟΓΑΝ. H flA OLUA

T# ΜΝΟΓΟΕ MN05KICTB0UT Moa abckhv BOiy.ΤοΓ ΑΗΚ H TATA?! tf- frAQNlUA 3IMAIC /UoA AB- CKOW WT TO/A CTpANH. ΤοΓΟ pi U ΕΛΓΟΠρΟΝ3 ~ BOAU iw Gte(|)AN beo- BOA ΕΑΓΗΜ CBOUM ΠρΟ- Η3βΟΑΕΝΙΕ/νΐ. H CZŞfiA CZU \fAM 52 UM'fc Apyu-ct ρΛ'Γ ur a ΛΙη ληαι h bz

şi să perele ţera Moldove* şi au ajuns pana aicî 1» locul numit Păraul alb. Sî ηοϊ Stefan Voevoda si cu fiiul nostru Alexandru e.şi- tam înaintea lor aici, «i am f&cut cu densiî mare resboiu, în luna luî Iulie în 26 dile. Şi cu îngădui- rea luî Dumnezeii birui ţî fură Creştinii de către păgâni, şi cădură acolo multă mulţime din ostaşii moldoveni. Tot atuncî şi Tătarii lovitau ţera Moldovei din acea lăture. Pentru aceea bine-voita loan Stefan Voevoda de buna sa bine-voinţă, şi zidi acest templu întru numele Ar- chistratiguluî Michail, întru rugă şie şi Ddmneî sale Manei, şi fiilor seî Alexandru şi Bogdan şi întru pomenirea şi întru desufletia tuturor ortlio-

/VtOAEZ CEE<1 H rOCnoJKAI CB0£H MâpiVl Η (N OM CBOHMjfAEjţAN ptf H KorAAH .Idoxilor creştini, cariî aicî

' . INSCRIPŢIA PR I.A MONASTICA idiSBOIÎNlî ,;Γ, I

II r x ΠΛ/VU'r Η RX 3 » ^ - afl lKT,t· 1,1 anul 7004,IUit RXC'fc^ ilpAROCAAR-l·'^ al domniei lui anul

HHV VfCTiAM H5Kt 3^1 40-leacurgfetorft, lunaNo- no'fytfcHRUiH^CA* ra tw em bre 8.

*3 A· A rC'rRA ,r0 a t îtw μ τ »κ ζψ »ι- /ν\μΑ Hoe. n.I

Inscripţia acesta datezâ dela zidirea Bisericei, in anul 7004 dela Adam, seu 1495 dela Christos, adică cu 19 anî dupe rSsboiul dela l’araul-alb, s6ti Valea- albă. ţ)iua de 8 Noembrie, arătata in inscripţiune, coiucidc cu serbarea sântului Archistratigu Michail, căruia Marele Ştefan a dedicat templul dela RJâsbo- enî. Se înţelege ca în acea di s’a sânţit Biserica, şi s’a făcut în ea ânteia pomenire a ostaşilor, căzuţi a- colo în Resboiii, şi că acestă pomenire avea să se perpetue în fiecare anu.

Inscripţiunea acestă cuprinde noţiuni de mare interes pentru istoria ţereî. Anume

1. Maî ântâiu însemnăm, că data anului, în care chronicariul Urekiă pune rSsboiul dela Valea-albu „cu Turcii şi cu Muntenii" corespunde întocma cu data din acestă inscripţie, adică 6984 dela Adam, carele este anul 1476 dela Christos. Chiar şi diua. în carea s’a dat bătălia, este la Urekiă aceeaşi, ca şi în inscripţiune : 26 Iulie (Letop. t. I. p. 131).

2. In inscripţie se spune, că resboiul acesta coincide cu anul 20-le al Domniei luî Ştefan: n\ roc-

flO^CTBA tro K λ 4 τ ο Τ ίΚ ϊψ ιΙ — ?Îix 1 >omni< luî anul 20-le curgetoriu.14 Prin urmare nu sunt e- sacte datele chronologice ale scriitorilor posteriori

INSCRIPŢIA DE I A M O XASTIRFA RpSHOIl'.N l

(Engel, Laurian etc.), cariî pun începutul Dornnieî Ιιιϊ Ştefan îu amil 1458, când ea s’a început în anul 1457 (Ve<jlî pentru acesta inscripţia de pe acopere- montul dela mormântul Marelui Stefan dela Putna).

3. * β ψ ί 5K£ H KOfROÂ ΗΑ3ΚΛΝΙΗ

Îw t a npiH^t CX Nii/v\===-In c ^ ŞÎ Basarab Voevoda, cel numit Laiota venit a cu densul" (cu Sultanul). Răposatul Laurian a încurcat f<5rte, 111 multe locurî, chronologia Domnilor moldoveneşcî şi inuntenesci. Aşa, despre acest Domn Basarab Laiota, nicî se po- meneşce nimica în chronologia luî. După. dânsul resboiul acesta coincide cu Domnia luî Ţepeştt-Vodă, ceea ce nicî-de-cum nu este esact. Alţî istoricî, d. e. D. Cogălniceanu, cred că Domnul muntenesc, ce s’a bătut la Rgsboenî contra Moldovenilor, ar fi fost Radu-Vodă (Archiv. română t. I. edit. 1860. Iaşi,p. 79). Dar nicî acesta nu este esactii. Inscripţia n<5stră tace chiar pe Marele Stefan să ne spună, că Domnul muntenesc, carele s’a sculat cu Turciî contra Moldovei, era Basarab Laiota. Basaţî pe inscripţiunea dela Resboenî, unde se arată, că Basarab Laiota Domnia în Ţera muntenescă în anul 1476, şi că a fost aliat cu Turcii contra Marelui Stefan, să cercăm, cu ajutoriul chronicarilor românî şi strSinî, a restabili Domnia luî Basarab Laiota, seu Laiot.

Vornicul Urekie ne spune, că în anul 1473, în al doilea resboiii, ce a avut Marele Stefan cu R adu-Vodă

Domnul muntenesc, a luat Stefan cu sine pe Basarab Laiot, ca să-lii pună Domnii în locul lui Radu. După ce Stefan a câştigat victoria şi a cuprins cetatea Domnescâ a luî Radu, dela Dâmboviţa (Bucuresci), Radu-Y oda a scăpat la Turci peste Dunăre. Stefan

INfSCRIITIA DE 1,A MONASTIREA RÎţSBOBNÎ

ft puμ atunci Domnii Munteniei pe Basarab Uiol· (Letop. t. I. p. 125); a luat cu sine la .Moldova pe Damnaşi pre fiica lui Radu-Vodă.

Din acestă spunere a lui (Jrekie se vede, cu Basa- rab Laiota era rivalul Domnului muntenese Radu · că petrccca la Ştefan în Moldova, şi prin ajutorul Im aspira a se râdica pe tronul Munteniei, ceea ce a .şi ajuns. Inse Domnia acesta a lui Laiot a durat mimat câte-va lun i; căcî Kadu curend a venit cu osie turcescă, la finele anului 1473, a bătut şi alungat pre Basarab Laiota, şi iarăşi a ocupat tronul muntenesc. Laiota a năzuit din noii în Moldova la .Marele Ştefan, deşi oştea turcescă l a urmărit pana la Berlad, prădând ţera (ibid. p. 125, 126).

In anul următoriii 1474, tomna. Stefan din nou a râdicat rSsboiti asupra lui Kadu, şi a cuprins cetatea Telejineî, a arso, a tăiat pe Pârcălabi, a robit linierile lor şi o mulţime de ţigani. Dar la Domnia ţerei munteneşcîse ivesce unu al treilea pretendent-Ţepe- liişu-V odă, carele a venit cu Ungurii să ocupe tronul. Ştefan Vodă a bătut şi alungat pre Unguri şi pe Ţe- peluşu. Spuind acesta, Urekie adaoge, ca Stefan, în aceeaşi lună, Octombrie 20, a rezbit şi pre Basarab (ibid. p. 126). De unde s’ar înţelege, ca Ştefan, după alungarea luî Laiota de către Kadu, na voit să maî protegă pre Laiot, eră acesta îşi găsise alte sprijtfne, şi se cercase cu forţa a ocupa tronul Munteniei. Stef an-Vodă se vede că acum avea ale sale videri şi interese proprii în privire cătră Hadu-V odă şi ea- tră ţ£ra luî : decă nu o va putea cuceri, cel puţin să o facă aliată a sa. De aceea el a respins şi alin gat şi pre Ţepeluşii şi pe Basarab Laiota. K*du '''

duşmanii mare luî Ştefan; dar Dt5mna fiica lyţ erau îu mânele luî Ştefan, prisoniere în Moldova. Pe de altă parte inima lui Stefan era robită, de fiiCa luî Radu, pre carea el doria să o iea soţie. Prin respingerea luî Ţepeluşu şi a luî Laiota, Stefan a făcut 0re-ciun cel ânteiti pas spre apropiere de Radu. A- cesta înse a remas neînduplecat.

In anul 1475, ca să şî resbune asupra luî Ştefan, şi să şî scc5ţ6 cu puterea dela elDomnaşi fiica, Radu s'a aliat cu Turciî, şi p<5te chiar ’1 a îndemnat, asupra luî Stefan. Bătălia s’a dat la Podul-înalt, în judeţul Vasluiului. Victoria a fost a luî Stefan. După respingerea Turcilor, Stefan s’a luat după Muntenî, şi aprdpe de Râmnic s a încăerat bătălia. Atât Stefan cu Moldoveniî, cât şi Radu cu Munteniî s’au luptat vitejeşce,şi ausfîrşitresboiulprin opace frăţescă. Radu a renunţat la pretenţiunile sale asupra ţinutuluî Putneî, şi a dat pe fiica sa în căsătorie luî Stefan (ibid. p. 128.129).

Domnia luî Radu înse după acestă pace n’a durat mult. căcî în anulurmătoriu 1476, cu ocasia resboiu- luî dela Yalea-albă, domnii muutenescti era Basarab Laiota. Orî că Radu a murit curend după pacea încheiată cu Stefan; orî că alianţa luî cu Stefan a deşteptat iuvidia puterilor vecine şi machinaţiunile politice de a întreţinea ura şi luptele între aceste doue ţerî surorî; şi au motivat detronarea luî Radu, şi înlocuirea luî cu Laiot; sigur înse este, că acest Domnii muntenesc acum era duşman Mareluî Stefan, pentru care el s’a şi unit cu Turciî, ’i a îndemnat şi ajutat la resboiul dela\ alea-albă. Scriitoriul polon Dlugoşii, precum vom vedea maî jos, spune respicat, că acest

654 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RfiSBOENÎ

____________INS CR IPŢ IA DE I.A MONASTIRÎ A KÎÎSilOENÎ 656

Basarab a îndemnat pe Turci să vină cu rfeboiu asupra Moldovei. Ohronica Moldovei încă spuiic, caşi inscripţia, că Domnul muntenesc, aliatul Turcilor în bătălia dela Resboenî, sc chicma Basarab-Vodă, si adaoge,că „toţî Domnii de prin prejur îl cuvânta de răii, (Jicând că n’au fost înfcr’ăgiutoriu crucii şi chreş- tinilor, ci păgânilor şi duşmanilor" (ibid. p. 131). Şincal, pe temeiul scriitorilor poloni, deaseminea nu- meşce Basarab pe acest Domnii muntenesc, aliat cu Turciî. El citeză cuvintele, cu care Dlugoşii descrie starea oştire! turceşcl după bătălia dela Valea-albâ: „Ciuma şi fometea, doue rele nesufericiose, intrase în <5stea Turcului, şi mulţi Turci peria de densele în t<Ste filele. Numaî o măngăere avea Turcul şi 6stea luî, că Basarab Yoevodul Valachiei, pentru care se s i slohocJÂse Turcul la resboiul acesta, cu omeni, cu hrană şi cu t<5te ce era de lipsă ajuta pre Turci în t<5te lipsele lor, şi oştea muntenescâ, ca ceea ce era de o limbă, de un nărav, şişciatote ascunsurile Moldovenilor, mal mult necăjia pre aceştia, de cât Tur- ciî.“ (Şink. Chron. Rom. t. II. p. 65. 66).

Chronicele Ţereî-munteneşcî încă pun pre Laiot- Vodă nemijlocit după Radu-Vodă. Aşa chronica Căpitanului Constantin ne spune, că, după ce a domnit Radu-Vodă ani 15, a luat Domnia Laiotă Basarab, carele a închinat Ţera Turcilor. El presupune ca Laiota ar fi domnit 16 anî (Magaz. istor. 1. 1. p. 107). Altă chronîcâ anonimă pune de asemenea pre Laiot după Radu, şi <Jice despre e l : „Laiot Basarab-λ oda cel bStrân, carele a închinat ţera Turcilor, doranitaii anî 17“ (ibid. t. IV. p. 234). Amândoi aceşti chro- nicarî greşesc, dând Domniei luî Laiot o durata tort

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RÎÎSBOMNÎ

lunga: 16—17 anî. Dar precum îndată vom viden Domnia luî nicî un au n’a putut să dureze.

După ce Stefan- Vodă a fost bătut de Turcî la Va- lea-albă, precum araţii inscripţia dela .Resboenî, si tote chronicele ţftreî şi cele streine, el totuşî, adunau duşi în pripii mSue puterî, a alungat pre Turci din Ţera. Chronicele moldoveneşcî nu spun despre vre un noii resboiii cu Muntenii, ca resbunare pentru participarea lor la bătălia de la Resboenî, panii la anul 1481. Dar chronicele ungare şi polone spun, ca Stefan, după alungarea Turcilor, ajutat de Ungurî, a mers asupra luî Basarab-Vodă, l’a bătut şi la silit a fugi din ţera (Şink. t. 11. p. 68—69). Dlugoşti vor- beşce despre acesta maî lămurit, înse nu dă esactfi numele Domnului muntenesc, înlocuind pre Basarab Laiota cu Eadu. Etă cuvintele luî dupre Şinkaî:, Stefan Yoevodul Moldovei, bărbatul cel inimos, după ce ş a cârpit oştea sa cea de Turcî sfarticată, prin noî şi dela crimele plugului luaţi voinici, ca să nu maî petrecă timpul fără folos, pe la diua Sântului Martin, aîntratcu dstea sa în Valachia, şi pre (*) Radu-Vodă lV-ie Dracula, carele era pus Domnii Valachiei de imperatul turcesc, dânduise acesta prin cetăţenii din Braşov, l a prins, şi după ce a cuprins totă Valachia şi a tăiat şeii alungat pre Turcii cei într’ensa aflaţî, pre Ţepeluşu l a pus Domnii Valachiei... A lt istoric, Cromer, descriind acelaşi evenemente, spune, că Marele Stefan, împreună cu Stefan Batori, generalul

(*) Laios, de unde Laiot şi Laiota,este traducere ungară a numelui Ludovic. De aici confusia in numele luî Basarab-Vodă Laiota, unii J’aQ tradus în limba slavo-roinână de atunci prin „ Vlad seu Vladielafiu, alţii prin „Radu”, şi l’au amestecat când cu Radu-Vodă. când cu Vlad Ţepeşfi.

luî Matiaşu Oorvin, dupâ cg a al un gat pre Turci din Moldova, au trecut în Val aci i ia asupra VoevoduluÎ muntenesc, carele sfătuise şi ajutase pre Turci iu acel resboiti. Despre numele acestui Domini spune, că chrisdvele ungureşcî îl numesc Basarab, eră Dlu- goşu şi Stricovski îl numesc „Radu cel porecliţii Dracula® ; că acest voevod, ca sâ scape de urgia Iul Stefan, a fugit ia Braşov, „precum arată epistola lui Stefan Batori cătră Sibianî, scrisă din tabăra oştilor crăeşcî de lângă Bucureşcî, în 1 1 Noemvrie din anul 1476, dela Kder. Eră cetăţenii din Braşov aii dat pre Radu (*) protivnicului seu Ştefan V-lea. Domnul Moldovei, de iati stinsu viaţa (Şiuk. t. II. p. 69).

Din mărturiele acestor istorici resultâ, câ Marele Stefan, după ce ş a resbunatu deplin urgia sa asupra luî Basarab Laiota, redicândiu viaţa, a pus, în înţelegere cu generalul ungureseti, pre Ylad-Ţepeşii seu Ţepeluşu a doa oră Domnii în Ţera-muntenescâ. Ţepeşu era tavorit de Ungaria, precum am vedut în urmă. Dupre chronicele Moldovei, Marele Stefan a trăit în pace cu Ţepeşu până la anul 1481. când iarăşi s a iscat resboiu sângeros între aceşti doi Domni românî, amândoî aprigî şi resboinicî. Biruinţa fu şi atuncî în partea luî Stefan, carele a pus în locul lui Ţepeşu Domnii pre Vlad-Vodă călugărul (Letop. t. I. p. 132).

llţ>IN^6.... cx RXCtA CROI Λ KACvpAKCKOA Şl•v\.\(A =-veuit a....cu totă ţera sa basarabesea. Marele Stefan în inscripţia sa dela Răsboent numeşce Γ4ra-munten6scă Ţ6ra basarabesca, adică a Basara-

(*) înţelegem pre Laiota.

6 5 8 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIRE A RftSBOENf

bilor, orî Basarabia, negreşit dela familia ]â«arabil or, domnitore acolo. r{?era-românescă din vechime se numia Basarabia şi de cătră uniî scriitori streini. D. e. Dlugoşnumeşce pre Vladislav Pracula „Domnii al Basarabiei" (Şink. t. ΙΓ. p. 70). In Moldova, pe timpul chronicariuluî Urekie (finele viaculuîXV l-le), era deja stabilit usul de a numi ţ£ra suroră „Ţera- muu ten escă. “. Numirea acesta cred că este o imitaţie a numireî, ce dau aeeleî părţi a României vechiî scriitori aî Ungariei: „Valachia transalpina". Numirile de 3Muntenii", „Muntenia", dela Moldoveni aii trecut la scriitorii' polonî şi ruşi din viacurile ur- mătore, cariî numesc Ţera-munten6scă, cu o mică schimosire, „Multania", eră pe locuitorii e î „Mul- tany". Spre deosebire, pre Moldoveni î î numesc: „Volochî" ; eră ţera Moldovei „Voloşskaia Zemlia".

Numirea de Basarabia, în urmă, dela Ţera-mun- tenescă a trecut şi s’a păstrat la partea sudică a Basarabiei actuale, parte, pre carea Tătăriî aii numito „Bugiag" (unghiu). Numirea acei părţi cu epitetul de Basarabia provine negreşit de acolo, că acea parte de locii ore-când a fost stăpânită, seii cel puţin pretinsa de familia domnitdre a Basarabilor muntenî. Chronicele ţereî ne arată, că pe la începutul viaculuî XV-le între Moldoveni şi Muntenî aii fost certe şi lupte pentru domnirea asupra cetăţilor Kilia şi Ce- tatea-albă, ce se aflau pe acel teritoriu. Uniî Domni atât Moldoveni, cât şi Muntenî, aii mers cu rivalitatea acesta până acolo, că, ca să p0tă stăpâni unghiul acela de ţ<5ră, puneaţi cetăţile acelea sub protecţia, când a Ungurilor, când a Polonilor, când a Turcilor. Marele Stefan, le-a luat cu puterea dela

Turci şi dela Munteni; dar n’a putut ale stăpâni îndelung ; c&ct Turcit,în puterea suzeranităţii lor asupra ŢereÎ-Jnunteneşci, iarăşi au reluat în stăpânirea lor acele cetăţi. Numirea dc Basarabia a reman înse acelui teritoriu, ca o amintire a pretenţiunilor de stăpânire a Basarabilor asupra cetăţilor şi a teritoriului din acel loc. Turciî aii favorat acestă numire, căci ei au ocupat acele locuri cu titlurile feudalilor lor Domni Basarabi, si aii trebuit să le apere contra Marelui Stefan, carele nu odată a bătut şi alungat de acolo pre Unguri, pre Munteni şi pre Turci, apă- rându. integritatea şi comerţul Moldovei. Cromer vorbeşce ast-feliu despre ultima luare a acestor cetăţi prin Turci dela Marele Stefan: „ Baiazet II—le, având linişte acasă, ca să isbândescă ruşinea şi perderea, ce o suferise tatăl seu dela Stefan, în anul dela Christos 1484, a pornit asupra Basarabiei si a M oldovei, pe apă şi pe uscat, şi nu fără mare vărsare de sânge a luat cetăţile cele prea tari, Kilia de lângă sbocătura Dunărei şi Mon- castrul de lângă sbocătura Nistrului în Marea Ne- gră....“ (Şink. t. II. p. 77).

Ruşii, după ce în 1812 aii luat t<5tă partea Moldovei dintre Prut şi Nistru, aii întins numirea de Basarabia, seu cum îi die ei — Besarabia, la tot a partea Moldaviei, smulsă de ei din trupul ţSreî n<5stre.

5. Inscripţia mai departe ne arata scopul, ce urmăriati duşmanii lui Stefan—Turcii şi Laiota cu

Muntenii : „n^ÎHôiiiA ΠΛΑΝΗΤΗ ιι γ^εαατη 3*λι- λμ AAoaaabCKOM:— venitatt ca sâ jafucsca *i sa perde ţera Moldovei*; adică sa prade averile. *a

IN SC R IP Ţ IA l»K LA M ONASTIKF.A RÎÎSBOKMÎ 6 5 !)

INSCRIPŢIA DE l-A MONASTIREA RfiSBOF.NT

robescă tinerT şi tinere, să cuccrescă ţera cea i, dependentă şi să penlc pre Marele Stefan, carol > avea politica sa proprie, opusă planurilor Turcii* Despre priuiile f&cute de Turcî în Moldova, Cll ocasia acestui rfcsboiti, D-1 Hajdeu în „ Archiva istorică“ a sa (tom. I. No. 304), ne dă, dupre un analist turcesc, o relaţiuue forte preţi<5să. Etă cuvintele acelui analist: „D0ue luni în şirti prădând Moldova din ordinul Sultanului, Soldaţii căpătară atâtea jafuri, şi atâta mulţime de animale, în cât nu le puteau cuprinde câmpiî şi luncele. După totala ruină şi stricare a Moldovei, Sultanul îsî re- conduse armata la reşedinţa de Andrianopole. In a- cest resbel Domnul muntenesc servi cu <5stea luî, fiind vedut şi tractat cu bunătate de cătră Sultanul. El căpătă de aseminea o parte din prădile mol- doveneşcî, câte i-se cădeau luî, şi t<5te turmele de porci, găsite îu acea întinsă ţ£ră, cădură în partea oşteî munteneşcî. Şi maî sus : „ Cădură acolo la mâna Musulmanilor mii de băieţi şi de copile moldovenesc!, de o aşa frumuseţă, încât numaî privindu-î gustai fericirea cerescă." Acelaşu au- toriîi turcesc numeşce pre Stefan : „îndrăcitul Domnii moldovenesc“.

6· ,.H ÔH OUJA £0 3^ f NI M+CTO HAfHlţAf- /mo( kÂiH ποτο κ : - Şi au ajuns până aici, la locul numit Părăul alb*. Din aceste cuvinte ale inscripţiuniî se vede, că locul unde s’a dat acest răsboiu, pe timpul Marelui Stefan se numia „Pârău l-alb “. Pârăul-alb a dat numirea sa văeî, prin carea el curge : λ alea-albâ. Prin urmare Vornicul Urekie greşeşce, când dâ a înţelege, că Valea-albă

·; ._________INSCRIPŢIA p li LA MONASTlREA u*<a.„ ,N,

H’ar fi numit, pentru cil po6na, nnde a fost I«italia, s’ar fi „nălbit ele trupurile celor periţi11 11,(- top. t. I. p· 131). Pe valea pârăului, pre carele inscripţia îl numeşce „Parâul-alb“, în depărtare ca de o oră dela Resboenî, spre vesărit, lan a satul TupilaţÎ, se află o eătunâ re(Jeş£şcii, carea şi astătjî se numeşce „Valea-albă“.

7. ,,H3H^0y0 V\ HHiV\H 3 111 CATKOfll-V o M C % ΗΗΛΛΗ RfAMK p A jk O H . ΛΛΚΑ'ϋ,Α Ι0Λ K£> 1 işitam înaintea lor , şi am făcut cu dfînşi'i mare răsboifi, în luna Iulie 26.“ Cronicariul I rekie spune, că Moldovenii, vedend puterea cea mare a Sulta- tanuluî Machmet, boeriî aii sfătuit pre Ştefan sâ se tragă la un loc strîmtu, apoi descrie resboiul ast-felitt: „întoxsus’au Stefan de ati intrat spre munţi, unde ş’aii ales loc de răsboiu la strîmtore, la \ alea- albă, unde se chiamă acum, RezboeniL de pre acel rSzboiu, ce au avut Moldovenii cu Turcii. Şi pede- strindu-se oştea, ca să nu nădâjduiasca de fuga, ci numaî la arme, s’au dat resboiu luni, Iulie în 2(j, şi multă, vreme trăind resboiul ne ales, de ambe părţile osteniţi, şi Turcit tot adăugânduse cu oste prtfspStă, er Moldovenii obosiţi, şi ne viindu-le a- jutoriQ. nice de o parte, au picat nu fieşce-cum, ei până la m0rte se ap6ra, nice biruiţi de arme, ei stropşiţi de mulţimea Turcilor. Au remas isbânda la Turcî; şi atâta de mulţi aii perit, cât au nalli po£na de trupurile celor periţi, unde au tost i boiul, şi mulţi din boeriî eei mari au picat, şi tejiî ceî bunî au. perit cu totul atunci. Şi la s( mare în t<5tâ ţera, şi tuturor Domnilor şi ^

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RfiSBOENÎ

de prin pregiur, deca aii aiujit, că, ati căcjut Moldovenii sub mâna păgânilor" (Letop. t. I. p„ 131).

8 . ,,ΤοΓ^ΑΪΚί II TATAfl ΙΙΛ 3ΑΜΛΚ)Moa abckow WT το λ Ctjanhi =■ Tot atuncî şi Tatariî au lovit ţ6ra Moldoveî din acea lăture. “ Din inscripţie nu se vede, că Tătariî ar fi luat parte la bătălia dela RSzboenî, ci numaî că şi ei ati lovit şi prădat ţ£ra din partea despre răsărit, ce se învecina cu denşiî, negreşit dupre înţelegerea avută cu Turciî, ca să pdtă împărţi puterea luî Stefan. Letopiseţul ţSreî ne spune, că Tatariî o- dată cu Turciî ati intrat în Moldova, uniî deoparte, alţiî de alta; că Stefan mult s’a nevoit să nu lase pre Turcî să tr£că Dunărea, ci n’ati putut; că Tătarii deoparte, Turciî de altă parte năvălind, ’i a căutat numaî a dare cale Turcilor. S’ati apucat de Tătarî, şi prea lesne biruindu-î, i-ati gonit până la Nistru. Vrea da r&sboiti şi Turcilor, ci v&Jend atâta turcime cu împăratul, şi mulţime de <5ste cu pe- destrime şi cu puscî (tunuri), s’a retras la mimte,

■ şi a eşit înaintea Turcilor la Valea-albă (Letop. t. L p . 130—131),

9. „H MU ΟτίώΑΗ BOiROA H CZ CZNOM ΝΛ-LUHM dAfglN ^pO M H3HÔ)(OiV\ N H M H I^ Ş înoî Stefan Voevoda şi cu fiiul nostru Alexandru eşi- tam înaintea lor“. Din aceste cuvinte se vede, că, împreună cu Marele Stefan, în războiul acesta a participat şi fiiul seii Alexandru. Maî jos se pomeneşce în inscripţie şi un alt fiiti al luî Stefan, anume Bogdan, alăturea cu Alexandru şi în rând cu soţia Marelui Stefan, Domna Maria: μολκζ Cf cfc H TOC-

1Νϊ>κιι-1 Ι Α IJV. Ι.Λ MONASTIREA RfisliOKN'i

||0^ h ( ) CROM /VIΛ p’fVl II CM OM Cit OHM

w ΚοΓ ,ΑΝ : întru 1’Ugâ şie şi. D<5mneî sale Măriei si fiilor sei Alexandru şi Bogdan."

Alexandru era fiul cel maî marc al Ini Ştefan. In micele mareluî Stefan, Alexandru se pune tot-de- una cel ânteiu între fiii luî, după el Bogdan. Une-ori fiiî mareluî Ştefan se numesc voevodi, alte ori se pun numaî simplu numele lor (vedî d. e. „CTironica Romanului part. I. p. 136, 147).Alexandru fiiul Mareluî Stefan a făcut Biserica din Bacău, numită _ Pre- cista“ , precum arată inscripţia slavonă depe zidul Bisericeî, pre carea o reproducem aici în textul ei original şi cu traducerea română:

|H3 B0AtNÎf/v\ νυτιμ . h nocnlujiNUM cha. h

CX1ţ»ZUJtHÎ(/V\ CTTO £YX. EA^rOMEfTUBIH || y f ’Γ0-

ΛΚ)Ι»ΉΒ*ΙΗ I w ί ^ Λ ^ Λ Μ ^ Ζ βΟί&Ο^Α. CNX 0'Π(|)ΛΜΑ

rn ^ p K 3(/V\AH /VIOAÂBCKOH CX \A CAl\

^ρΛΜ BZ H/V\'fc ^ C Il^ N IH ) Μ ρ + Η Μ ίΤ^Η kLJII II

Λ*1 AplH. H CXBpZUJHC/Λ ΒΛΤΟ ,£>\\'\Α

MClţA Γ ί Η · Λ. Adică : „Cu voinţa Tatălui, şi cu ajutoriul Fiiuluî, şi cu săverşirea Sântului Duchu. Evseviosul şi iubitoriul de Christos loan Alexandru Voevoda, fiiul luî Stefan Voevoda, Domuitoriul ţerei Moldoveî, a zidit acest templu în numele Adormire! precurateî Născetoreî de Dumnedeu şi pururea-feci(5reî Marieî. Şi s’a severşit (templul) îu auul 6 iJ!_>!>.

(*) Picerea slavonă .,rOcn odata*' (Domna) în documentele : slavone se scrie în doue feluri: une ori .,ro cn o d *e" alte ori . .rocii OBida11 precum cete în inscripţia dela Rezboem. Acesta formulă «Iii urmă este mal aprope de eufonia iiinbel române.

6 6 4 inscripţia d e la m o n astirla r KsboenÎ

luna Ianuarie 1“ . Data acesta corespunde anului do la Christos 1491.

Alexandru a avut şi un fiiu, anume Bogdan, pre_ cum măi’turiseşce însuşî Marele Ştefan întru o inscripţie înorinentală. din Biserica fostei Episcopiî din Rădăuţi, unde s'a înmormentat acest nepot al seti, al căruia epitaf, pus de însuşî bunicul seti Marele Ste

fan, se esprimă astfeliti: } kai omuct Hftklll ii Voak-

KKIMKH Iw Ο'ΓίφΛΗ ROtRO A Γ^ρΚ 3 ΕΜΛΗ /VJOA-

ABCKOH CMZ («ΟΓ^ΑΗΛ ROtRO^kl S’KpACH rfOK CXH

SWk^ ClSOfM fw ΚΟΓ^ΑΝ^ BOfRO^Î CnV AAl-

ÂN^pA ROIROÛ ·’· KA*t ,£ψ ΙΗ A l|\ ΓΕ H A.“ Ceea ce vra să dică. româneşcc: „Evseviosul şi iubi- toriulde Christos loan Stefan Voevoda, Domnitoriul ţereî Moldavieî, fiiul luî Bogdan Voevoda, a înfrumuseţat acest morment nepotului seu Bogdan Voevoda, fiiul luî Alexandru Voevoda, în anul 6988, luna Ianuarie 30. Adică în anul dela Christos 1480. Epitaful acesta d£r s’a pus pe mormântul nepotului Marelui Stefan, la 4 anî după resboiul dela Valea- albâ. Sîntem der în drept a crede, că Alexandru în timpul resbeluluî menţionat era însurat, şi avea şi copii, cel puţin unul, Bogdan, este cunoscut.

Melcllisedek, Episcopul de Roman.(Va urma)

Iulian Paravatul(U rm a re ţ i fine, vc ilî No. X.i

Cea întâia femeie a luî Constanţie Chior, a fost Elena, mama marelui Constantin, carea maî în urma s’a distinsti prin sanctitatea vieţeî, şi a actelor ei de pietate. Acestă unire conjugala a fostti disolvată, din cause politice. Constanţie Chior, primind demnitatea de Cesar al Romei, conform propunere! lui Deocliţiau, a foştii obligaţii de acesta, ca sâ se eâsâ- toriasca cu Flavinia, fiica Imperatorului M acminller- culie, unul din eoregeuţiî luî Deocliţian. Produşi! al acestei uniunî conjugale aii fostti şese copii, carii, la m<5rtea tatălui lor ati. remasu minori.

Toţî aceşti copiî ati remasu sub îngrijirea S-tei Elena, mama mareluî Constantin, şi 111 totti timpul împSrăţieî fratelui eî, acestî copii n’ati participate la nicî o acţinne publică, ilarele Constantin, aducendu-şî aminte de obligaţiunea, impusa lui la rnortca părintelui seii, el s’a purtaţii cu multă buna-voinţâ către fraţii s6î. Pre doî copii din aceşti fraţi ai lui Constantin, pre Dalmaţie şi Anibalian, Constantin i-a rădicaţii la demnitatea de Cesari. lviar la împărţirea Imperiului între fiii seî, marele Constantin 11 a uitatii nicî pre aceşti doi nepoţi ai sfci. carii se dis- tingdu. prin calităţile lor militare. Dalmaţie a câpâ- tatu administraţi unea Traciei, Macedoniei şi » A-

ehaeî, iar Anibalian a Annenieî şi a Portuluî. Acdstă disposiţiune a marelui Constantin n’a fostti plăcuta fiilor luî, şi acesta anume a şi fostti causa morţel ambilor fraţi După im5rtea marelui Constantin, în Con- stantinupolti sati începutii nisce scene sângerase, al cărora conducătorii se consideră Imperatorul Constanţie. Celti întâiti, care a cădutii sub loviturile morţel, a fostti Optat, soţul Anastasiei, surorel marelui Constantin. După acesta unul după altul au că- (Jutu Iulie Constans, fratele marelui Constantin, ce- sariî Dalmaţie şi Anibalin, veniţi în Constantinupolti pentru înmormântarea unchiului lor, şi încă cinci membrii al familiei imperiale, pre a cărora nume istoria nu le-a conservaţii. Din decoborîtoril Flaviniel ati rămaşii numai doi minori al lui Iulie Constant— Gal şi Iulian, pre carii i-a scăpat de m<5rtea conspiratorilor Marc, Episcopul Aretuzel(a). Scăpaţi de morte acestî doi copil, Constantie s a decişii, ca pene la unii timpii, să li conserve vieţa, dar n’a scăpaţii din vedere, că veriî luî al doilea trebuescil să fie puşi sub o educaţiune mal severă.

Ambii fraţi, decoborîtorî din mame diferite, se de- osibiau şi prin etate. Gal, la m<5rtea marelui Constantin, era majorii, iar Iulian era în acestti timpu abie copilii, şi la 350 el a atinsti maturitatea. Ambiî fraţi erau educaţi separat. Iulian a fostă încredin- ţatu pentru educare luî Eusevie al Nicomidiel, care îi era rudă dupre mamă. După mcSrtea luî Eusevie, ambii fraţi au fostti înkişî într’o fortăreţă a Capa- dociei, pre carea Istoricii o numescu Makela, şi aicî în timpu de şese anî ei ati fostti obiectul tuturor 0 1 1 0 -

6 6 6 IULIAN PA R A VA T U L

iai 8 . Grigore Nazianz. Horn. IV.

rarilor, proprii membrilor familiei imperiale, dar tot-o-dată erati puşi şi sub t6tâ paza, ca fie-care pvLso- nierţi. El se bucuraţi de onoruri, dar n’aveu libertate.Kî avea mulţi servitori, dar nici unu amicii.

Constanţie, perdendu pre eeldol fraţi ai Iul, cu cave guverna Imperiul, era necesitatfi dc aşi căuta companionii şi coregentti, pentru mănţinerca ordine! din Imperiu, carea era turburată mal în tote părţile.Ne- voindti, ca să împarţă puterea cu vre unul din supuşii sex, Constanţie şi-a îndreptatii privirile sele spre fortâreţa Capadociel, unde se aflaţi singurele Iul rude, care aveu. dreptul la corona Imperială. Şi nu e greii, de a cunoşce asupra cărora din cel doi fraţi şî-a îndreptatii Constanţie privirile sele, când vomii lua în consideraţiune trăsurile distinctive atât fisice cât şi morale ale celor doi fraţi. Gal era de o statură înaltă, şi pre umerii luî se resfâţaii nisce plete roşii, care erau. o calitate moscenită de la marele Constantin. Fisiognomia Iul în nisce trăsuri refulate manifesta unii caracterii aprinşii şi o pasiouare sensibilă. El era puţin culţii, deşi avea la disposiţiune, ca şi fratele sfeu, diferiţi profesori. In genere avea unii tipii de galii grosolanii. Din contra, ecsteriorul Iul Iulian se distingea prin neregularitatea tisiogno- miel, şi avea şi ceva particularii.Sub unii naşii dreptu, avea 0 gură mare, Iar buza de desupt esecuta nisce grimazurl desplăcute. Lărgimea umerelor era nepro- porţionată cu statura Iul cea mica. Dar tote aceste defecte fisice eraţi acoperite de strălucirea okilor şi vioiciuneafisiognomieî,care denota tocul internii. Asprimea educaţiunel, aplicata ambilor fraţi, mai mult a escistattt mândria spiritului Iul Gal, iar lut Iulian

y ■ IULIAN I* A R AVATUL ^

11'H AN PA R A VA T U L

i-a daţii inotivii, de a fi precauţii şi kiar l a făcuta făţărnicii. Eunuchul Mardonie, primul profesorii al lui Iulian şi vekift amicii al familiei luî, a deprinşii pre discipulul seu, ca de timpuriii să se absţiufc, gj sâ se presinte cu demnitate, comuuicându-î tot-o- dată, ca arta cea maî mare constă în a se domina pre sine. S’a observaţii, că Iulian încă din copilărie era deprinşii de a umbla cu paşti mSsuratu, cu okiî lăsaţi în jos şi căutâudâ a evita privirile cele curidse ale omenilor. Cu totă îngrijirea de sine, se putea observa de multe-orî, că sub unu ecsteriorii îngrijitft, Iulian era unii οηιϋ, care avea unii fondu marc psi- chicu şi abia îşî putea ascunde şi multele sele pasi- unî. El de la îuamâ-sa, femeie cultă şi desvoltată în poezie, moscenise gustul spre literatură, pre care el l’a cultivaţii şi maî mult prin lectura desă a luî Omer. Iulian cu pasiune se ocupa de t(5te sciiinţele— gramatica, retorica şi filosofia. Dar alăturea cu cultura comuuă, studiul creştinismului a ocupaţii primul locii în educaţiunea ambilor fraţi. Constanţie fdrte des disposa, ca religiunea creştină să fie studiată în modii particularii de verii seî, şi eî erau puşi să face canonii, să ajuneze, să împartă milostenie şi să asiste la serviciile divine. Des erau duşi la mormintele martirilor, şi ambii fraţi de multe-orî în Biserică făceii pre citeţul şi se urcaţi pre amvonu, citindu în aucjul tuturora şi cu voce tare S-ta Scriptură. Eî nu manifestau nicî cea mai mică indisposiţiune pentru aceste ocupaţiunî şi odată eî saii decişii, ca să construiască o Biserică în ondrea s-tuluî martirii al Capadociei— Marnant şi Iulian în partea de construcţiune ce-şî luase asupră-şî, întîmpina la totii pasul obstacule, forS

asî putea (la comtii despre acesta. Se vede. că D-deîi nu voia să priinAscii proaduceri din partea aceluia, care în urmă a devei ii tu inamicul lui. Dc a- semenea se spune, că Iulian în conversaţiunilc cu fratele său maî tot-de-una apăra paganismul. .Se înţelege, observă s-tul Gregorie teologul, acesta se făcea sub pretecstul de ecserciţiurî în disciiţmne, dar în realitate era lupta pentru combaterea adevărului" (*).

încă din tinereţe Iulian a manifestaţii o înclina- ţiune spre astrologie. F<5rte des era observaţii, cum el se desmerda cu lumina soreliu şi se încânta de stelele cerului.

După maî multă gândire şi nedumerire, Constanţie se decise, ca să rădice la demnitatea de cesarti pre Gal, şi să pună asupra luî insigniile acestei demnităţi. Cesarul Gal a îngân atu nisce cuvinte în profitul fratelui său, dar Iulian nu doria alta. de cât permisiunea de a veni în Constantinupolti, pentru ea acolea sub conducerca unor profesori maî distinşi să-şî complecteze educaţiunea. Acesta permisiune i-a fostă lui acordată.

Gal nu s’a bucuraţii mult de putere (351—354). Cu conduita sa necalculată el a provocată ne ncrederea în sufletul bănuitorului Constanţie, şi strălucirea de mică durată a Imperiului seu a fostu plătită cu mortea. După ce Gal a fostă rădicată la demnitatea de Cesară, Iulian s’a vedută o singură dată cu fratele său. Acesta s’a întemplată în anul .*553, când Gal a venită în Constantinupolă. ca să primiasce administraţiunea pârţei orientale a Imperiului. Λ iei

(1) Greg. Nas. hom. IV.

■ K g ’ * I ΐυΐ- ΙΛ Ν PAKAVATtL ββί)

6 70 IULIAN P A R A V A T U L

în Constanti uupoltt atenţiunea luî Iulian era concentrată asupra studiului literature!, şi filosofiei, iar prin modul vieţeîsdle nu lăsa să se îetrevaţlă originea luî cea imperială şi căuta a se asimila în totul cu cia- lalţî colegi aî lui de studiu. Unii din sofişti, pre carii el ii visita mai des şi n remunera mai bine, respân- diatt în societate, că el este demnii de a guverna poporul şi că o-dată el se va asemăna lui Marc Aurelia. Deşi Iulian singurii nu motiva prin nici unu mijlocii aceste laude, totuşi soliştii prin discursurile lor nu perdeu nici o ocasiune, de a spune totii aceia, ce se putea dice despre o pers<5nă de o origine înaltă. De altă parte, gelosul Constanţie nu perdea nimicii din vedere din aceia, ce se vorbia şi se petrecea in jurul lui Iulian şi el a credutu, că e prudenţii, ca Iulian să se depărteze di nainteapoporului constanţinu- politanii şi să locuiască intr’o localitate mai obscură, ca Nicomidia. Iulian fore de murmurti s’a supusu şi acestei disposiţiunl a Imperatorului (* ).

Iu sufletul dmenilor, carii cunosceu mai de aprope pre Iulian, începuse de pre acum ase nasce bănuiala, că el nu este sincerii faţă cu convicţiunile sele pentru creştinismu. Aceste bănuele erau mult mai îun- date, de cât acele, ce se atingeţi de convicţiunile lui politice. Şi în adeverii, afecţiunea lu i cea mare pentru literatura şi filosofia păgână, citirea permanentă a Iui Virgiliu, Omer şi Ciceron, preferinţa ce el tot- de-una da autorilor clasici, faţă cu producţiunile sânţilor părinţi; t<5te aceste pentru omenii pătrunzători erau destule argumente, ca să se convingă, că el nu nutria unii respectu pentru învăţăturile Religi- unei creştine. Dar, de câte ori Iulian simţia, că <5me-

(a) Socrat. III, 1. Sozom. V, 2.

nit aiiast-felitt de opiniunî despre dînsul, el c·, efectua acte de acele, care pentru unii timpi, . ran capabile, de a împrăştia bănuiala. Aşa lui ; H, comenda cu o iusistiuţă particulară, că el, aflfmdu-se în Nicomidia, să nu frecuentezc cursurile lui Liba- nie, care cu iama sa umpluse totii Orientul (»). Iulian la rondul seu, căuta a convinge pre toţi, că el îm- plinesce cu punctualitatate acestă prescripţiune. El în tote dilele, cu o regularitate particulară, vinitalacţiunile unul retorii, care datoria acestă catedră bunei voinţe a luî Constanţie, şi care pentru acesta com- bătea divinităţile păgâne. Dar Iulian, dc altă parte, era în corespundenţă regulată cu toţi sofiştii mai însemnaţi aî Asiei, şi kiar li trămitea spre corigere producţiunile luî oratorice ; şi cuprinderea corespunden- ţelor luî erati de o aşa natură, că ele nu puteii sâ justifice întru nimicii afecţiunile luî pentru paganism ti. Ca eceemple de tactica, ce întrebuinţa Iulian în corespundenţele sele, citămti aici unu coşii cu o sută de fructe, trămise de către densul unui sofistă, şi cu acostă ocasiune el laudă bunătatea tructelor şi importanţa numeralul o su tă . In altă scrisore Iulian laudă echul şi afinitatea luî cu amiciţia. Omul celu maî suspecţii nu putea din aceste subiecte să şi formeze vre unii prepusii faţă cu convicţiunile lui Iulian. Insuşî Constanţie, care era f<5rte bănuitorii faţa cu v6rul s6ti al doilea, nu putea întru nimicu să-lu inculpe, ci iî fixa de multc-orî subiecte pentru ecser- ciţiile luî oratorice, între care odată i-a prescrisă, ca

să laude frumuseţele Constantinupolulni.

■ - IULIAN PA R A V A T U l.

(a)· Socrat şi lozom. ibicl.

In ultimii ani aî împerăţieî luî Gal, Iulian s’a bucurate de o dosă de libertate maî mare. El a călători tu prin Asia mică, şi specialminte în Pergam şi Efes Iulian a visitatti pre filosofii alecsandrenî, Edezie Chrisant şi Macsim, unde plăcându-î lecţiunile, s’a îmbrăcată dupre moda filosofilor, lăsându-şî şi barbă (»). Dar, la celti maî micii semnă de nemulţumite din partea luî Constant ie. Iulian îndată şî-a skim- bată conduita, s’a rasă, s a îmbrăcată călugeresce, şi a începută 111 Biserică să face pre citeţul (b). Pentru ase asigura şi maî bine de convincţiunile religiose ale luî Iulian, Gal, care era ună creştină ze- losă, a trămisă la dînsul pre preutul palatului, cu îndatorirea de a studia maî de apr<5pe cugetările tînferului principe. Preutul după reîntdrcere a răspândită cele maî bune opiniunî despre Iulian, adăugendă, ca el nu cundsce altă omă, care cu ună zelă maî mare ar frecventa Biserica şi ar visita mormintele martirilor. Dar aceste opiniunî nu a prea liniscită lumea; căcî acestă preutti era Aeţie, cunoscutul arienă şi făţarnicul curtesantă (c).

Cu modul acesta Iulian se justificase destul de bine. Dar nicî Gal, nicî Constanţie nu put^ă să cun(5sc& în fond pre Iulian. In profunditatea sufletului celuîînkisă al luî Iulian nu putea nimene să străbată ; nimene nu putea să înţelegi faţărnicia şi p. efecfetoria luî Iulian, care se desvoltase în sufletul luî încă din copilărie sub influinţa opresiunilor, la care el a fostă supusti. De ecsemplu, nimenea nu cunoscea, că lu-

672 IU LIA N P A R A V A T U L

(a) Socrat. şi Sozom. Ioc. citate.(b) Ibidem.(c) Philoet or. X, et. or. IV.

lian,urmândti regulat cursurile profesorului creştina, el tot-o-datâ şi 111 ascuns frecventa cursurile lui Libanie, şi îlu. studia cu atâta zelti, că el isbutise a imita ilocuinţa acestuia (» ) . De asemenea nu se· seiea că Iulian se afla în relaţiunî f6rte apropie te cu filo- sofiî alecsandrenî, carii, este seiutu, nu descopere ti (secretele doctrinelor lor, decât numai discipulilor apropieţi.

Sofistul Eunapie η ΐ-a conservaţii maî multe date istorice, din care se vede, că Iulian era în relaţiunile cele mai strînse cu filosofii alecsandrenî, carii aveţi o infliiinţă decisivă asupra convicţiunilor şi a vieţeî nepotului lui Constantin celii mare. Faptul s’a petrecuţii 111 Pergam şi în locuinţa luî Edezie, dinei- pulul celti mai iubiţii a l lu i Iamblich. Edezie era unti bătrînti f<5rte circumspecţii, care, adueendu-şi aminte de s<5rta luî Sopatr, ce a fostti ucisti de poporul din Constantinupolu, se ocupa cu sciinţele paganismul nu fore precauţiuni. El acum ajunsese într o stare de desgustti pentru vieţă, şi cu t<5tă măgulirea, ce-i causaii visitele lui Iulian, el era reservatti şi cu mare circumspecţiune. Edezie, nerefusândti de a i comunica lui Iulian principiile generale ale filosofiei alec- sandrene, pre care acesta m ai în urmă le-a cunoscuţii şi din scrierile lui Plotin si ale lu i Porfirie, el se feria de a inicia pre tînerul principe în ceremoniile misteri(5se ale „ecstasuluî“ şi ale „teurgiel." care erau mterdise de legile positive ale Imperiului. Dar Iulian îu agerimea spiritului s6 u a înţeleşii, că lui nu-i-se descopere totul. Atunci el a începutu să adreseze lui

, / _______________ I V L lV A N T A R A V A T U L g?*»

(a) Lib. or. X, et or. IV.

II/I .IAN P A R A V A N '!·

Edezie diferite* întrebarî, relative la misterele semitei, care căutau a ti ascunse de densul. Edezie s’a opuşii mulţii timpu la rugămintele lui Iulian şi fj1 cele de pre urmă a vorbiţii luî Iulian : „ Iubite copil ii al întelepciuneî! Pennite-’mî, ca să tenumeseti astti- feliii. fiind că eti vSclu în tine pre representantul în- ţelepciuneî. Tu cunoscî spiritul meii, dar tu vecii, că acestii corpii, ce servesce de orfanii al spiritului, este ap<5pe de a se distruge şi a se reîntorc e la substanţa, de unde el a eşitÎi. Lasă-me pre mine şi te îudrepteză. spre copiii mei. Eî vorii sci să satisface setea ta pentru sciinţa. Eli aşi fi doriţii, ca să sc afle aici Macsiin seu Prise; dar umil este în Efes, iar al doilea în Grecia. Longă mine suntii numaî Eusevie şi Cbrisant; vorbescc cu aceştia şi cruţă bătrmeţcle mele. Făc^ndu cunoscinţă cu discipuliî luî Edezie, Iulian a urmărită cu insistenţă şi faţă cu aceştia scopul luî; adecă, de a fi iniciatti în laturea misteri<5să a doctrinelor lor. Atât Eusevie, cât şi Chrisant aii continuată multă timpii cu lecţiunile lor, fora înse de a cşi din cercul ideilor curat-filosofice. A mbit profesori sub diferite forme aă desvoltatti teoria iposta- selor trinităţei aleesandrene, arătândii proprietăţile fie-căruî ipostasă al divinităţeî, şi desfăşurândii tot- o-dată şi entusiasmul sacru, ce se nasce în omeni, provocaţii fiind 11 de virtute şi aflarea verităţeî. Dar ajnugendu aici, cî se opriati şi 111 modii mistică se eesprimau: „Ecă totul, ce noî sciinu, că este adeve- rntu şi sigură. I ir restul nu este, de cât am ăgire a simţurilor, seti resultatii al prejudiciilor". Aceste vorbe ecsistau curiositatea luî Iulian şi maî mult.

iulian întreba o-dată pre Chrisant, clicend : „Ce

; ' -V" _ _______ ΗΊ.ΙΛΝ I'ARAVATI I,

însfemnezU cuvint-ele pre can· <·) nunţii la finele cuvântărilor luî? Intr/lm-ki ι,η «ui, răspunse Chrisant, el îţi va eCHnlîea nvfata. va voi“ . Eusevie, deşi tentatii forte den, de <-tJ tatea lut Iulian, nu i-a resolvatii ιι«·«|uriM-rir*- dar în urmă, preface ndu-se, ca el oedi-z/i mu sistinţelor disci pulul ui s6îi, i-a (Jisii: rKii a-i fi să-ţî recomendîi pre Macsim, unul din in ■ r noştriî ceî maî distinşi, dar el. dotaţii fiindCi d minte eestra-ordinară, cade de mult»' stare curiOsă. Nu de mult, de esemplu. el kiemat pre noi in templul Hcoatei. ea -a 1 mărturii unui f’aptti curioşii. Când noi am intrat) ne-am inkinatu cjeiţeî, el 111-a dis: „sedeţi amicii şi vedeiî cât sunt eii de superiorii vulgului". Ş» adevăr, numai ce noi am şecjutu, el a aprinsu < cată de tămâie, a cântatîi unu im nu ore-care. A am v 6(Jutii, că statua deiţeî a începutii sâ dânsul. N o i ne-am speriaţii forte de unu a sen fenomenii, dar el ne-a disti: „nu ve turburaţi d> menea nimicuri, vo î veţi vedea, că luminile se aprinde singure în manele deiţeîu. Cum a proni

aceste vorbe, unu fulgeru a strâlucitu şi lnminek aprinşii singure. E prea adeveratfi, câ minunea impresionaţii, şi 1101 am începutii sâ ne îndoit propiete ca şi 11015 numaî nu te turbura de oth vedea; şi trepta cea maî superiorii a omului este

tatearaţiuneî“ . L a aceste a respunsti Iulian cu

siasmii : „Lăsaţi cărţile vostre. căcî eii am afla

omul, ce’l cautii de mult. ( · ) .

’a) Eunap. pag. 494, 495.

Prin aceste cuvinte Iulian şi-a manifestaţii iucli- naţiunca spiritului seii. Amăgită din tinereţii dc reîi- giunea păgână; simţii idii tot maî multă răcelă către doctrina evangelică, care i se preda de eretici şi de puşcăriaşii, cu care el trăia prin fortăreţe; şi în fine desgustată de subtilităţile dogmatice ale arienilor şi atrasă de Platou şi Omer; Iulian nu era f&cutti, ca sâ-şt petrece vieţa în zidurile scolei, şi să se mulţe- miască cu o literatură m<5rt&. Cu totii respectul către virtuţile şi monumentele timpurilor trecute. Iulian era omul timpului sfcă, şi rfcsfrângoa în sine caracterul familiei sele. El apărţiuea la acei omeni, carii se săturase de dubiu şi erau destinaţi de Provedinţu, ca să fie, s£ă omeni de acţiune, s^tide credinţă. In vinele lui Iulian curgea acelaşî sânge, care cursese 111 vinele marelui Constantin. Composiţiunile seci oratorice, şi kiar metafisica cu tesele ei abstacte nu puteti să satisfaci dorinţele spiritului lui.

Deski(Jendu-i-se prin mijlocul „ecstasului" por- ţele 1 urnei supra-naturale; satisfăcendu-şi imagina- ţiunea şi simţurile cu acţiunile „magiei- ; Iulian a putută, prin mijlocul filosofiei alecsandrenc, decă 1111 să-şi satisfacă dorinţele sufletului seii, celii puţin să se mănţine într’o stare de amăgire plăcută. Pentru Iulian nu era de ajunsă a cugeta, a vorbi şi a scrie; el doria sa lucreze şi să iubesca ceva, fie veritatea seă amăgirea. Spre a se influinţa Iulian, era necesarii, ca să se iiniască convicţiunea credinţei cu n- fracţiuuca artei şi în fumul sacrificiilor să se amestece mirosul poesiei şi tămâia gloriei.

iulian, dupre cum atestă Eunapie, s’a dusti 111 Efee la Macsim, şi aici el a găsit ή omul. care era

6 7 6 KL1AN p a r a Va t l L

capabilii, de a transporta pre discipulul lui Omor.

Macsim, cu okiî lui ceî lucioşi, cu barba Ini cea alba ca n0ua, cu vocea luî cea puternică şi armonică, şi cu limba luî cea curgfctrire şi poetică, producea o impresiune adâncă în sufletele discipulilor sei. Pre acestii demnu represeiitantu alu filosofici ueo-plato- uice, Iulian l ’a cunoscuţii în t(Ste misterele înveţă- tureî luî. Macsim a întrodusu pre Iulian într’o sutc- rană, unde spiritele necurate eraii numite cu numele deilor pagânescî, şi eî se presentaii înaintea okilor, celor ce i se îukinaii luî Macsim. Fericitul Teodoret ni spune, ca în momentul când Iulian pentru prima dată a pronunţaţii jurămentul, şi îu suteranâ s’a făcuţii unu sgomotii mare şi aerul s’a umpluţii de focii, atuncî el fore de voie a făcuţii asupra sa semnul cru- ceî. Pre dată focul s’a stinsu şi totul s’a liniscitii. 1 )e do6-orî s’a repetatti acelaşi lucru, şi de doe-orî s a iviţii liniscea cu puterea cruceî. „Ce însenmeza a- cesta, a întreb atu pre Macsim Iulian, spiritele se temu de acestu semnuu ? „Nu, respunde Macsim, ele s’au depărtatu nu de frică, cum clici tu, dar din dis- preţu. pentru aceia, ce ai făcuţii tu“ (*) Liniscindu-se Iulian cu acostă ecsplicaţiune şi a fostu atraşii de Macsim, ce în fie-care cji se afunda mat mult în misterele paganismuluî, ale filosofiei şi ale teurgicî.

In acestă stare psichică se afla Iulian, când el a primiţii scirea despre m<5rtea fratelui seu Gal, şi tot- o-dată ordinul, ca să vine la palatu, care atunci se afla în Milan. Din sufletul celii ascunsii al lui Iulian nu s’a manifestatu cu acestă ocasiuue nicî o nemul- ţemire şi nicî kiar o singură vorbă pentru nefericitul

0*) Theod. 1Π, 8.’.

. - IUI-IAN PARAVATUL f i - j - j

6 7 8 IULIAN PA R A VA T U L

s6&frate. Apn5pe jumfitafce de anii, Iulian, trăi 11 du în Milan, într’ună unghiă părăsiţii al palatului, şi în- congiuratti de spioni, carii îlu urmăriati 111 tote actele luî şi raportaă tote vorbele, el nu şi-a permisii o singură vorbă, care ar ti putută să dea motivă inimicilor seî, de a bănui compătimire cu fratele săă, seii ură contra ucigătorilor luî. In cele de pre urmă, Iulian, săturându-se dc unti asemenea ecsiliă, se a- dresă la lmperătcsa, carea erea vestită prin bunătatea eî. Rugămintea luî a fostă forte modestă: El s’a rugată, ca să i se permită, de a se reînt<5rce în Asia mică şi de acolo 111 Grecia, spre complectarea educaţiuneî sele.

Eusevia, mişcată de nenorocirile rudei sele, şi pre longă acestea convinsă 111 inocenţa luî, i-a mijlocită o întrevedere cu Imperatorul, în care timpă Iulian s’a presentatii cu multă cuviinţă şi în genere a produsă o impresiune plăcuta luî Constanţie. După care Iulian şi-a realisată dorinţa sa. Luî i s’a permisă, ca să nu se reîntorce în Asia, unde se temeă de întinsele sele relaţiunî, dar în Atena, oraşul sciinţeî şi nu al politicei. El a plecată la Atena în tdmna anulai 355.

„Atena, oraşu perdetorti de suflete, aşa este numită el de unul din părinţii Bisericeî, conform opi- niuneî generale. Acestă oraşă abundeză în avuţii urîciose, în idoli, care sunt aşa de mulţi, în cât el întrece pre t<5tâ Elada; astă-feliti este greu, ca cineva sâ nu fie atrasă de denşiî, în <5re-ce toţî îl laudă şi îl apără" ( · ) .

Ajungendă în acestă asilă al muzelor, la p<51ele

(a) S. Gr eg. Thcolog. Hom. XLIII.

Acropolei şi a Partenonulul, în aceste templurt, un«W· se citett versurile luî Sofoelu, pre aeea pieră, earca odată se mirea dc discursurile lui Demosten,' Iulian Hu simţia în elemental seu şi pentru prima clată el sc vede respirândii liber. In scurţii timpu, el, atât pentru talentele sele, cât şi pentru originea sa. a deveniţii eroul acelor scole, care mişcau oralul prin disputele lor oratorice şi prin jocurile lor cele plăcute. Sofiştii, oratorii, discipulii şi în genere toţi s au <>m- patii în jurul lui Iulian. Fie-care adoratorii al culture! grece se entusiasma la audul, că unu june imperialii vorbea 111 limba poeţilor şi a scol ei, şi apoi în dialectul aticii purii. A se mesura in oratoric cu unii principe şi a disputa cu dînsul în metafizica, ce outSre pentru gregul egoiştii!.... Tot-o-datâ şi stimatorii pâgânismuluî nu puteu să ηιι se bucure, observându câ Iulian adoreză cu sinceritate vekile tcmpluri şi varsă lacrimi de compătimire asupra ruinelor lor. Păgânii nu cereţi de la Iulian, ca el să le arate lor o simpatie făţişă; ei nu se întristaţi nici kiar de aceia, că Iulian câte o dată se arată şi creştinii bunii, frecventând ti cu zel ii Bisericile creştine şi aici ocupându-se de citirea s-l or Scripturi. Eî, cu o fineţă particulară simţi au simpatia lui Iulian pentru dînşii, şi o descoperiaii 111 nuanţele cugetăreî lui, precum şi în tonul vocei.

Pre lemgă aceste, despre Iulian se mai spune, că el s£ra, când întunerecul îlu ascundea de privirile curioşilor, venia 111 templul Eleuzinei. unde preşeda renumitul sacrificâtoru, agentul celu mai zeloşii şi mai activii al filosofilor Asiei. Inca şi mai mult a dispusύ pre păgâni spre Iulian ■ mică composiţiune a lui, scrisa cu ocasiuuca disputei dintre oraşele Corint şi Argos. Acesta c posiţiune denota în autorii pre păgânul celii mal /x losii. Aict se vorbesce eu urni respeetii religioşii

' ____________________ U 'l-IA N I* A R A V ATU I.

6 8 0 l l ' l IA N P A R A V A T U L

despre amintirile lut Omer, despre Argos, pre cu in şi despre jocurile eterne ale Corintului. Dup a tote. aceste, păgânii aveu destule motive , ca sa proa- cluc6 deilor sacrificii pentru prosperitatea taierului principe, precum şi pentru urcarea mat curendă a luî pre tronul Imperiului.

In faţa acestor consideraţiunî din partea p«imanilor, precum şi a mulţemirilor pentru actele religiose-magiee, Iulian ajunsese într’o stare de en- tusiasmu, dar el era cu multă precauţiune şi de frica spionilor, carii îî observau t<5tă conduita, el se arăta nedecisu şi fora o purtare determinată. „Şi atunci eu 1’a.m pricepuţii pre acestti omti, cjLicc despre Iulian unul din colegii lui de studiti; dupre mine el nu presenta nimicii bunii ; grumazul îi era debilii, umerii tot-de-una în mişcare şi căutând îi a se îndrepta, okii fugitivi şi neastâmpăraţi, piciorele nici o dată tari, dar tot-de-una 111- clinându-se, nasul ecsprima cutesanţa şi despreţul, trăsurile feţei ridicule şi ridiculizătdre, rîsul î i era puternicii şi nemoderatii, înclinarea înainte şi 111- deret a capului fora de vre o causă, vorbirea rara şi întreruptă, întrebările neregulate şi nelegate, între densele, răspunsurile nu întreceti pre întrebări, fora de tărie şi contrare regulelor logice.... Când eii am veclut t<5te aceste, am disti: ce nenorocire creşce Imperiul romanii. “ (»).

Acesta critică asupra lui Iulian era pronunţată de cătră unti cercii de studenţi, în care căuta a intra şi kiar Iulian şi care cercii se distingea de ceî- l'alţi studenţi prin puritatea moravurilor, şi prin a- siduitatea la studiti. Acestti cercii era compuşii din fiii creştinilor din Asia mică, unde puritatea credinţei şi a vieţeî erati ereditate. Eî trăia câte patru, seti cinci la unti locii, se feriati de disputele, dis-

(a). S. Grreg. Tlieol. tom. V.

tracţiilc şi plăcerile colegilor lor, ,.Mj timpul în studiti, amiciţie şi rugăciune. |ht brii acestui cercii se distingeri malale* *·/ prin caracterul s6 ti celu ferm ti hi al doil<· im agin aţi uue vie şi creaţi ce. Ei craii ΥμμιΙ mare şi Gregorie Nazianz; acele, por* în urmă au deveniţii părinţi al )ViM*ric<i - torî ecumenici. Eî amândoi orali din ί ΐι\,·Λ(ι< < si celii înteiti îşi trăgea originea dintr'o famili sarienă, care odată era capul oratoriei din şi care numera între membrii familiei .-<'·!< mulţi Episcopî, şi între străbuni câţi-va i Al doile, născuţii în micul oraşu Nazianz. fiiul unei mame pi6se, carea, măritată după păgânii, a făcutti din Grigorie, prin postii şi ciune, maî întSiu unti creştinii şi apoi unu EpiM-o sânţii. Tatăl luî Gregorie, purtandti acela.şti n cu· fiiul sSu, el a primitti creştinismul în Nazianz. după care a fostu aleşii Episcopii. Gregori nosc&udu-se cu Vasile în Cesaria, iar mat pr»* legândti maî de aprope cunoscinţa îu Atena, e mândoî erati în aşa relaţiunî amicale, de care râu capabile numaî tinereţele şi inimele cele necc El era ceva maî riguroşii, iar cel-alt ceva i blândti; la unul era desvoltată mai mult mii iar la celalalt inima şi imaginaţiunea. Dar t distincţiunea de caractere, ambii tineri erai maţi de aceiaşî afecţiune pentru rugăciune şi a aceiaşî puritate de moravurî. Amândoi de afecţiuni pentru vieţa morală, eî întruniaiî v spre sciinţa, poezie şi retorică. \ asii ie aven t inţă asupra colegilor seî prin mijlocul oonsm celor prudente; Gregorie î i inspira prin p\u« discursului seu. Vanilie înfrâna afecţiunea iul l»r gorie iar Gregorie ecseita şi nuingnca spin tul Vasilie, care de multe-orî se întrista pentru

rupţiunea timpului. „ Potă că fftră de lacrimi să-'mi aducă aminte de aceste timpuri ? Dicea maî pre urmă pregorie. în discursul funebru al lui Vasilie. Pre noi ne conduceri acelaşi speranţe 111 ocupaţi- unile eu sciinţa. De ηοϊ invidia era departe, şi zelul ne făcea pre amândoi maî stăruitori. Noi a- mândoi căntamă, nu ca să. ne întrecemii unul pre altul, dar ca să cedămu întâetatea imul înaintea celuî-1-altu; fiind că fie-care din noi considera gloria celuia!alţii, ca pre a sa. Se părea, că la ηοϊ amândoi unul şi acelaşi spirită anima pre amândoe corpurile nostre. Pentru amândoi era unul şi acelaşi ecsereiţiă—virtutea, şi aceiaşî stăruinţă, ca, pene la strămutarea din acestă locă, să trăimă pentru vieţa viitore... Noi eraină în amiciţie şi cu colegii noştriî, dar nu cu ceî uşurei, ci cu ceî înţelepţi, nu cu ceî răutăcioşi, dar cu ceî pacinicî, cu ceî dela cariî putemă trage ună profită morală; căcî noi sciemu, că maî uşor era a ne corupe, de cât a devenit virtuoşi, fiind că maî uşor se comunică boia, de cât se poţi infiltra altuia sănătate... Noî cu- n0scemă numaî doă căî; una şi cea maî importantă ne conduce la s-tele n<5stre templurî şi la învăţătorii de acolo, adoa nu maî puţin importantă, ca cea dintăiu, ne conducea la profesorii sciinţelor superidre. Celelalte căi, care couduceă la sărbători, spectacele şi la jocurile publice, noî le lăsasemă amatorilor de a- ceste lucruri (*).

Sgomotul scdleî nu străbăteaîn locuinţa pacinică a acestor tineri, dc unde ecsala sanctitatea. Colegii forte rar vuniau la Vasilie şi Gregorie şi atuncî cu greutate; fiind că eî eraă stimaţi de toţi. Mişcată de ciiriositate, Iulian a străbătută în locuinţa lor, cu- noscendfi pre Vasilie din Constaiitinupolă, când el

6 8 2 IULIAN P A R A V A T U L

fa). S. Grog. Theol. Hom. XLIII.

studia la .Libanie. Nu arare-ori Iulian împreună cu s-ţii amici disputau cestiuiu de litera tu ni şi se ocnpîi α de interpretarea s-teî Scripturi. Aici, in visib le. ce Iulian făcea, se desfăşurau materiile cele mai importante ale sciinţcî şi literaturo! timpului; căci Iulian, cum am vedutu, era destul de versa t u în sciiu- ţele literare, iar Vasilie şi Gregor ie întruniail, pro louga nisce talente distinctive, şi cunoscinţcle cele mat variate atât în literatura profanii, cât şi în cea eclesiatică.

Astii-feliu petrecea Iulian timpul în Atena, când de-o-dată primi ordinul imperialii, ca sâ se reîntorce la Milan. Acestu ordinii la începutti a turbura tu pre Iulian; căcî el nu putea să preva<Je ce anume prepară pentru dînsul asprul seu verii—m6rtea, seti cununa imperială? In eurend înseIulian s’a asiguraţii, că pentru densul în Milan se prepară onoruri imperiale.

După morte a luî Gal, Constanţie a simţitii necesitatea unui colegu, cu care să împarţa administra- ţiuuea Imperiului. Kiar şi în timpurile de pace administraţi unea Imperiului romanii devenise o mare greutate pentru unti singurii omu; dar pre timpul luî Constanţie, când în Imperiu se petrecea transi- ţiunea dela paganismu la Religiunea creştină, şi când eresiile sfâşiaţi societatea, lucrul era şi mai greii. O- rientul era turburatu de arianismu. iar în Occident poporele barbarice se înmulţiati din ce în ce maî mult pre malurile Rinului şi amerinţafi Imperiul cu arma. De altă parte, liniscea luî Constanţie era turburată în spre Orientu şi de Magnentie şi Bctra- îiion, iar în Occident de către Silvan, şi simţia necesitatea unei persdne, căria, încredinţându-î < Accidentul, el să remâne cu administraţiunca Orientului, yi cu totii egoismul seti, Constanţie ajunsese a nu maî avea, de unde să-şî face alegerea. In familia

6 8 4 ItT .IAN P A R A V A T U L

imperială, o-dată aşa de numerosă in membri, rSuni- sese singurii Iulian. Şi cu t<5ta neîncrederea lut Con- stanţie în vărul sSii, precum combaterea de către curtezani, Constanţie a foştii nevoiţii sa cedeze ne- cesităţeî.

Pentru Iulian stăruia numaî împerătesa, asupra căria tînerul verii făcuse o iinpresiune bună. Cu agerimea femenină ea simţise ne’ncrederea luî Constanţie în Iulian, şi de aceia o vedemti. cu tdta ocasiunea argumeutându. pentru Iulian, că el este tinerii, că el pene acum s’a ocupaţii numaî cu sciinţa şi că el nu are esperienţa vieţeî, şi că tocmaî unti astii- feliii de omti îî trebuesce luî Constanţie. „Dă lui Iulian puterea, (Jicea împerătesa, şi tu te veî folosi în t(5te privinţele ; seti el va administra bine, şi atunct veî avea şi singurii folosii, s&ti. el va face greşeli şi întrunii asemenea căşti el va plăti cu vieţa greşelele, remâuendti tu singurii în familia ta, şi neavându cine să-ţî dispute Imperiul." A- cesta conclusiune plăcendti luî Constanţie şi cou- venindu cu planurile luî cele ascunse, el s’a decişii, ca sâ kieme pre Iulian în Milan (a).

Deşi Iulian acum era asiguraţii în râdicarea luî la demnitatea de Imperatorii, el sciea, că atât buna-voin!ă, cât şi neîndurarea luî Constanţie pen- t.u dînsul erati egale şi sufletul luî era f<5rte turburaţii. „Voi sciţt, cjice el mat pre urmă Atenienilor, când am fostu kîematti la Palatii, voi sciţi, cât am fostu eu de triştii şi cât am plânsu. Cu manele întinse spre ceriti în Acropolea vdstră, eti m6 rugamti divinităţeî vdstre Minerva, ca să scape pre adoratorul ei. Intru voî suntti mulţi, cariî potti să confirme veritatea cuvintelor mele/ şi kiar di- vinitatăţei acestă u este cunoscută “ (b).

fa). Sosom. T. I. Amin. Marc. XV 7.(b) Iulian ad Atlien. Lib. or. VIII.*

IULIAN l ’A k A V A T l'L

Intre aceste, în Milan curtezanii de caracterele cele maî opuse, carii umpleţi Palatul, asceptau cu nerăbdare sosirea noului Irnperatorti. După sosire el sa opritu la marginea oraşului. Eusevia, pre dată ati trămisu pre* Eunucii cei maî apropiaţi, ca să-lă salute dc bună venire şi să-lu întrebe, <pcâ nu doresce ceva. Ca răspunsă, ni spune kiar Iulian, că el i-a scrisii scrisorea urmâtore : „Sâ-ţi trămitfi ţie cleii copii, şi succesoriir iar eu te rogu, să-mî acordezi retragerea mea“. Dar adaugă e l : „abia am scrisii acăstă scris<5re, şi ra’am întrebată, este prudenţii, ca să trămitti o asemenea scris6re la Palatii, soţiei Imperatoruluî ? Şi am rugatu pre deî, ca să me lumineze, decă trebue eu să trâ- mitti acostă scris<5re.... N6ptea deiî mi-ati trămisu acostă cugetare : ce voicscu să făcu ? Eă me opună deilor şi me cliotărescă, ca să mî resolvu eu singurii sdrta mea, deşi eî cunoscti totul---- Cumte-aî supăra tu luliane, decă obiectele, ce-ţî aparţinu, calul tău, <5ia, seu vaca ta, ţi-ar refusa de a te servi şi ar fugi la kîemarea ta? Şi tu, celu ce dorescî a fi omii, nu din ceî din rându şi simpli, dar predată datoriei, voiescl să privezi pre deî de serviciile tale, şi dorescî, ca deiî să nu se bucure de împlinirea acesteî datorii? Insemnezâ conduita ta — a servi deilor? Insenmeză acesta a fi înţelept şi bărbatu |? Egoismul a învinşii în lupta cu sine însuşi şi scris0rea n’a fostă trămisă împerăteseî Eusevia.

După câte-va dile, s’a luată cliotărîrea, ca Iulian să fie proclamată de Cesar, şi la dînsul saupresen- tatft tramişiî Imperatoruluî cu invitarea, ca sâ merge la Palat. Dar maî întăî de t0te trebuea skimbatii ec- sterioruli dcviitoriuluî Cesară; lut i s’a rasu barba, carea acum se lungise din nou şi pre umere i sa pusă toga militară. Iulian era nedeprinsu în asemenea costumă, şi el se simţia nu destul de comodă.

Coufusiunca sc observa atât pre faţa, cât şi îll 11( sul lui si ol. întraiidii 111 Palatul, de unde în curenrlf. sa esa Imperatorii, a provocaţii risul uitoţt asistenţii

Constanţie, iubindii luesul şi nepenjendti nicî ocasiune, de aşî manifesta talon tul seu oratoricii »’ suiţii pre tronul imperialii, îiicunjurată de vulturft şiiusigniilc imperiale, a kîematu longă sine pre n0uţ Cesaru şi în presenţa oştilor, care erau adunate îu Milan, a recomendatii pre Iulian dc coregentfi al sefi. Cu acesta ocasiune Constanţie a ţinuţii unti dis- cursii lungii, prin care a desfăşuraţii periculele lm. periuluî, desordinele interne; şi în culorile cele maî vil a arăta tti cutczarea din ce în ce crescândă a barbarilor, iar în conclusiune a făcuţii săse vaê necesitatea. de aşî alege coregentii şi ajutătorii în administra ţiune. Declarându, că alegerea lm cade asupra luî Iulian, Constanţie a tăcutu, asceptândti aprobarea oştireî. Când armata a pronunţaţii aprobarea, atunci Constanţie a luaţii clialna purpurie şi cu mâna sa a pus’o pre Iulian ; Iar faţa lui Iulian, care tot- de-una era tristă, nicî cu acestă ocasiune n’a manifestatu vre oskimbare. „ Iubite frate, a disu Constanţie către Iulian, primesce în tinereţă acestă demnitate, care îţî aparţine dupre nasccre. Gloria mea cu acesta se va mări şi mal mult şi eu ine voiţi presenta de acum mult maî mare, căci, pre longă strălucirea putere! mele, eu am şi pre a ta. împarte deci cu mine ostenelele şi periculele şi primesce asupra ta obligaţiunea, de a administra Gal ia... Pre tine te asceptă nu puţine ostenele, dar, ca unti bravii, puncte îu capul bravilor. Eu nu voiu întorce dela tine buna mea voinţa. Să ne ostenimu împreună, şi decă va plăcea lui Dumnedeu, pre care noî ΐΐΰ marturişimu, noi vom administra imperiul celii paelnicu, în simţurile pietăţeî şi ale modestiei“ (a).

(a.) Λ mm. Marc. XV.

Cuvintele de pre urmii au foştii primite dc câ- tr6 <5sto cu celu mat mare eutusiasmu. Toţi aii loviţii scuturile de g'cnunki, în semnul satisfacţiunei celei mai mari. Acestii sg'omotu a mişcaţii şi prr Iulian şi el, radi cân du-şi capul, a manifestaţii celii liiiCâiu zîmbetti de mulţcmire. Eutusiasmul era generalii, şi oştea, încunjurâudu tronul, în care acum sc aflaţi ambii Imperatort, i-a conduşii cu solemnitate p6 ne la palaturile respective.

Pilele următore au foştii petrecute în petreceri.In familiile imperiale era unii uşii anticii, ca tote actele politice mat însemnate sâ fie unite şi cu unii actii conjugalii, deşi se probase mai tot-de- una, ca aceste acte conjugale eraii din cele mai netraînicc. Şi cu ocasiunea râdicărei lui Iulian la trepta de Imperatu, împeratesa Eusevia a regulaţii, ca luliau sâ iea de femeie pre sora lui Consta nţic cea maî mica, pre Elena. In clioa nunţei tinerii au fostu înzestraţi cu daruri alese, între care unul a plăcuţii şi lui luliau, şi el consta dintr’o bibliotecă avută, compusa din autorii cei maî mari (b ). Dc aceia şi Iulian pentru considc- raţiunea acesta a organisatii în onorea luî C'on- stanţie ηηύ panigiricti, unde s au cititîi eonipo- siţiunî, lucrate sub imfluinţa operelor Im Libanie.

Cu totă consideraţiunea, ce îşî arătau lmpera- toriî, nu lipsia dintre dînşiî neîncrederea. Sub protestul de a compune în jurul lui Iulian o casă civilă şi militară, Constanţie a depărtată din jurul luî Iulian pre toţi omenii lui de încredere, la- sându-i numaî doi sclavî tineri, medicul şi bibliotecarul. Medicul, cu numele Oribas, se bucura de încrederea cea maî mare a lui luliau şi cu dînsul îşî împărţia convicţiunile lui păgâne. I ’rep ara ll

el u-se de cale, seu mat drept. încunjurandu-se de(b) Amin. Marc. XV.

^ _______________Ι Ο Ι Λ Λ I 'A K A V A T l I. 6 H 7

noî spioni aî lui Constanţie. Iulian a plecaţii diJ Milan spre Galia îu (Jioa de 1 Decemvrie anul 3 5 G |

Aceste erau cireumstările istorice, precum şi caracterul aceluia, care 111 urmă a devenită terorea Imperiului şi specialminte a Religiuneî creştine. Iulian* niscutft 111 condiţiunî favorabile, el a fostu crescuţii sub influinţa a o mulţime de precauţiunî care la rondul lor aă făcută din dînsul ună om ii, lipsisu de încredere şi de bună voiuţa către totii, ce-lii încuujura. Totul în jurul luî Iulian era suspecţii şi el era împinsă kîar de condiţiunile creşcereî luî, ca să-şî caute amicii şi consiliariî între Omenii, cariî cădeă sub asprimea lege. De aicî încli- naţiunile luî către păgănisină şi specialminte către magie şi teurgie. Nu maî puţin şi circumstările istorice ale Imperiului bizautină aă contribuittt f<5rte mult la determinarea caracterului nouluî Im- peratoru. Fiindă societatea creştină împărţită între ortodocşi şi eretici; şi observândă persecuţiunile şi relele, ce aceşti din urmă aducOă societăţeî; Iulian ântăiă a perdută răspectul cătră Religiunea creştină, şi apoî a devenită apostatul şi paravatul eî. Eca în termini generici, şi aicî realisată legea, câ nimică în lumea acesta nu pote să ecsiste fore vre o causâ.

Archinu Genadie Enâcenu.

I m u m m m m m ,Ό ii· * .* I

JU R N A L U P E IIIO D IC O E C L K W A ^ T l^ fl -rA

A MUL VI. BUCURfiSCI, DKCKMVK1R 18H2 No. 12

A ~F> A R E O D A T A P E f e c j i ^ T A r ^ ll - y

„Predici u\ârţţiiţ“o

72. Tim. I K 2 .

In s c rip ţia de la Monastirea Resboenii,JUDEŢUL NEMŢULUI, COMENTATA.

- (Urmare fi fine. vedî No. 11)

B ă tă lia d e la Valea-albă, seti m at bine ’d e la Părăul-allm. — Laiotu D om nul m un ten esc a lia t cu T u rcii contra Marelui Stefan. — Familia f i o r ig in ea M arelu i S tefan . — Isto ricu l B isericeî f i a Monastireî de la

Risboenii. — Vechia tradu cţie a acestei inscripţiunl.

Chronica Moldovei ne spune, că Alexandru Yoe- vod, fiiul Marelui Stefan, a trăit până la anul 1496, când a murit, la 25 Iulie, şi s’a înmormentat „în Monastirea Bistriţei, lângă strămoşul seu Alexandru" cel bunii. (Letop. 1.1. p. 135).

Aceeaşi chronică ne spune, că Bogdan, al doilea fiiii al Marelui Stefan, a murit în anul 1478 (ibid, p. 132), De aici urineză, că Stefan, a avut doi fii cu numele Bogdan, unul, carele a murit în anul amintit, altul, carele a succesti la tronti după M. Stefan, şi carele, precum se va videa mal jos, este născut din căsătoria cu D<5mna Maria, fiica Iul li adu-λ oda. Urekie mal pomeneşce încă între fiii M. Stetan pre

INSCRIPŢIA DE LA M ONASTIREA RfesBOENf

Petru Voevod, carelc, <Jice el, a reposat în anul 148o (ibid). Acest Petru încă se găseşce amintit îu unele din uricele Marelui Stefan, d. e. într’un uricii dela Monastirea Putna, dat de Marele Stefan, în anul 7 9 8 7 (1479). Din o inscripţiune mormentală, ce se afla

în Biserica Monastireî Putna, se vede, că amândoî aceşti fii aî Marelui Stefan, Bogdan şi Petru au reposat în acelaşu an 1479, maî ânteiii Bogdan, la 2 6 Iulie, şi apoî Petru, la 21 Noemvrie, şi saii îngropaţii în un singur mormânt, deasupra căruia tatăl lor apus o petră cu epitaf, arătătorii! de numele şi data morţii a acestor doi fraţi. Etă cuvintele Epitafului:

,,ϋΪΝ ΓοοΕωο*το ^ λ κ κ ο ϊκ ϊη ^ Κ ο γ ^ λ η α h IleTpACNki

Iu> G t h |)ana BOtBo^w r n ^ f c 3 *λ λ α η Λ Λ ολ^αβ-

CKOHt H *l n^tCTABHOJlCA B o r^ A H b ΒΑ'ΓΟ

Mlţ hVlA K£ I l iT f ? BATO /£>IţllH Ho. KA. " Româneşce: „aceste morminte sunt ale robilor luî Dumnezeu Bogdan şi Petru, fiii lui loan Stefan Yoe- voda, Domnitoriulul ţereî Moldovei, carii au răposat: Bogdau în anul 6987, luna Iulie 26 ; Petru în anul 6988, Noembr. 21“. Adică Petru a murit la 4 luni iară 5 dile dupâ fratele seu Bogdan. După mortea acestui Bogdan, a remas tot cu acest nume fiiul cel născut din fata lui Radu-Vodă. (*)

Despre acest fiiii al Marelui Stefan, — Bogdan al doilea observăm, că el mal avea şi supra-numele de „\ ladu“. De aceea în o mulţime de urice ale Ma-

J

reluî Ştefan el se amintesce cu amendoue aceste nu-T

(*). In pomelnicul dela M. Bistriţei Bogdan 2-le, feciorul M. Ştefan,

sepomcneşce aşa: ΛΛΓΟΜ'ΓΗΒΑΓΟ Γ AHA I w ΚοΓ^ΛΝ*

80HOflX KNbKA Ρ α^ Λ Α BOfBO^kl ‘ (f. 4).

mirt: Bogdan-Vladti. Pomelnicul dela Monastire Bistriţeî, înşirând membrii familiei Marelui Ştefan după fie-care nume pune seu o virgula negrii, un punctti roşii. Numele înse aceste doue: Bogdan şi Vladu, după ce le deosebeşce de celel alte prin dou6 puncturî roşe, unul prepus, altul prostnusii. le scrie întru una, ca cum ar fi un singur cuvent: .,ΚοΓ^ΛΗΛΚΛΑ^Λ (Bogdanvlad), spre a areta, ca sub aceste doue numiri este una şi aceeaşi persona. Obiceiul de a avea doue numiri, unul din botezii, altul adaos pre urmă, din motive superstiţiose, esista astăd î în poporul român. Când, un copil zace de o b<51ă grea şi îndelungată, mai ales însoţită de spasmuri, mamele schimbă numele bolnavului, credend, că prin acesta ar ascunde ore-cum copilul de spiritul cel rfcti, carele, dupre credinţa lor, produce boia. Cu modul acesta copilul rămâne în totă viaţa cu doue nume, unul, acel din botezu, altul — acel superstiţios! In caşul de faţă p<5te că numele de Vlad sâ se fi adaos luî Bogdan cel mic, spre a’Iii deosebi de Bogdan cel mare, şi a continuat ime-ori a se numi ast-feliii, şi după mortea fratelui mal mare Bogdan.

Maî observăm, că uniî din vekiî traducetori ai liricelor, din acest nume duplu aii făcut doi fii ai Mareluî Stefan: Bogdan şi Yladu. (.’asul acesta se p<5te videa d. e. în condica Episcopiei de Iîoinan. în carea sunt reproduse vekile urice slavone, anume în uricul Mareluî Stefan din anul 6990, luna Octom- vrie 15 (1487). Acolo sc reproduce astfel iu numele fiilor Mareluî Ştefan : „H κΐρΛ ιî 'fc RxjAKkAiMmiy

f H0K ΓΙΙ^ΚΑ ΛΛΙΙ t fAtgAN^pA Η ΚοΓβΑΝΛ S l^H.

X ______________ IN S C R IP Ţ IA D B L A M O N A S T IR K A K fisB O K v (

Η 6λλ^\ . (Vecjl „Chron. Romanului." part p. 136). I ' '·

In pomelnicul dc la Monastirea Bistriţei din Mol dova s aii păstrat numele Domnilor vekl şi ale f milielor lor. Acolo, între fiii Marelui Ştefan, dup& Alexandru urmeză lliaşti, apoi Petru şi Bogdan, apoi Bogdan-Yladu, eră la urma tuturor feciorilor, o fată numită Olena, adică Elena. Reproducem aici chiar cuvintele pomelnicului: ,ΙΙομΊϊνη ΓΗ κλ γομτηκαγο rOCHO Af*t. GTi(j)AHABOilSO^*.CHK ΕοΓ^ΑΗΑ ΚΟι-

Η ΛλΑ'Πρί ίΓΟ GOAT1». Η CHKI ΙΓΟ, *1λι- ΗλΙΑΙΟΛ. Πί'ΓρΑ. ΚοΓ^ΑΝΛ. Η ΚοΓ^ΑΝΛ-

ΒΛΑ^Α. Η * Γ 0 GOa î HA ( £ 3 ) .

La feciorii Marelui Stefan, amintiţi până acum, trebue să adăogim pe Petru Rareşu ; căci el însul în multe urice şi alte documeute istorice se numeşce fiiii al Marelui Stefan. D. e. în o notiţă, istorică din Evangelia dela Homoru, din anul 1538, precum şi în inscripţiunea dela Biserica Monastireî Pobrata, zidită de densul în anul 1529. In inscripţia dela jertfenicul

aceleiaşi Biserici se dice : πομΤ» nh Γ H \SlJLiH ţ>AE

CBOHjf [wh Gt *(|)*N ΒΟίΒΟ Ζ H CHA ΙΓΟ Π ίΤ^ BOfBO A .

Până acum avem numele a şese fii al Marelui Stefan şi al unei fiice—Olena seu Elena. Acostă princesa a fost măritată dupâ loan seii Ivan, fiiul Ţariulul Mosquei loan 111-le. Nunta s’a făcut pe la anul 1481 în Mosqua. Din acesta căsătorie, în 1483. s’a născut un principe anume Dimitrie. Inse ginerile Marelui Stefan a murit curend, auuinc în anul 1490, în ver-

'j _______ INSCRIPŢIA DR l.A MOMASTIRKA RÎSBOEWT ('OH

stn dc 32 dc ani (Letop. t. L. p. 135 (·). Caram/.i,,. ve(jî Magazin istor. t. II. p. 311). Dimitri.· nepotul Mareluî Stefan, la vârsta de 15 anî, cu mare pompă fu proclamat de bunicul sfiîi, Ţariul [van II Ne, oli- ronom al tronuluî. Pană atunci Elena şi cu fiiul seu se bucurase de tdtă onorea şi favorea Socrului. Dar apoî curend, prin intrigele greceî Sofia, a doua soţie a luî Ivan III-le, carea voia a se da succesiunea la tron fiiuluî s£u Vasilie, Elena şi cu fiiul eî cădură îu disgraţia Ţari uliu. Ea şi cu fiiul ei, carele acum era în verstă, de 18 anî, fură urgisiţi şi arestaţi, ca complotişti contra Ţariuluî. Dimitric fu oprit dc a mai purta titlul de Mare Knezti, carele se dădu lui Vasilie cel născut din Sofia, împreună cu succesiunea la tron. In acestă posiţie de osândă Elena a trăit la Mosqua până la anul 1505, când a murit de scârbă la anul după mdrtea tatălui seu (Caramz. Magaz. istor. ibid. p. 318— 319). Diniitrie, fiiul ei. după mortea mameî sale, şi după cea continuat încă patru

anî urgia inchisoreî, a murit în anul 1509 ffyccK.

HCTOţ). H. cScTOMAORA. MACTk I. CTf. 2 0 7 / T<5tă acestă dramă istorică este pre larg descrisă de D-1 HăjdSti în „Columna luî Traian“. 1869. No. 75, etc.

Chronica ţSreî spune, că in anul 1478 a reposat „Knejna“ , dar nui arată numele ; reposarca ei înse o pune între reposările a doi fii ai Marelui Ştefan: Bogdan şi Petru (Letop. 1.1. p. 132).Titlul de Kw'jnă se da fetelor şi surorilor de domnitori, nemăritate.

(*)· Urekie Vornicul cu greţalfi uum eşce tupot Marelui >n«*h |» ginerile loan, vorbind de m0rtea lu i (Letop. t. I. p. 186».

Presupunem, că şi acesta „Knejnă“ a p u tu t sâ fj încă o fată a Mare lut Ştefan.

Intre mormintele familiei Marelui Stefan din Jjj_ serica Monastireî Putna, se maî găseşce încă şi mor- mentul uneî alte fete a M. Stefan, numita „Ivnejna Mariau Cum că acesta nu se pote confunda cu lvuejna de maî sus a chronicariuluî Urekie, se vede dc pe data morţii lor : Ivnejna Maria a răposat îu anul 1518 ; KmSjna cea fără nume, de carea amin- teşce Urekie— în anul 1478. Etă Epitaful acestei Knejne în întregimea lui: „G^H i rţ>OR Ma Vhţ)EKd\\!A KNA/KHA Ο 'Π φΛ Ν Α BOtKO^ r i l ^ p ' t

3f/V\AH M oA ÂBCKO H K T H V O p A C T + H W K H T + A H

ClH. M/tst η Λ τ Α Β Ν K X Β Τ ΪΊ Ν Η Μ Ζ W K H T 'tîA tA A *

Rato / KS Map Hi ; Acesta este mormen- tul Măriei, ce se (Jicea Knejna fiica luî Stefan Voe- vod, Domnitoriul ţereî Moldovei, ctitorul sântuluî locaşului acestuia, carea s’a mutat la viacînicele locaşuri în anul 7026 (1518), luna Mart. 18“.

D-lu Hăjdeu, bazat pe cetirea şi tracscrierea greşită a acestui Epitaf, publicat în „ Archiva română" (t 1. p. 307. edit. 1860 Iaşi), unde acestă fiică a lui Stefan, în loc de „Knejnă, “ senumeşce ,,κν^ΥΗνα (Knegliina) (ceea ce dă a înţelege, că ea ar fi fost măritată), deduce prin combinaţiunl istorice, că ea ar fi fost mătuşa luî Stefan-Yodă cel tenferft, fiiul Ini Bogdan, mătuşă, carea a fost măritată în Polonia după Knezul Theodorti Sambuszko, carea a murit ui anul 1518 în Polonia, şi carea prin intervenirea nepotului seu, menţionatului Domnitoriu, s'a adus

6 9 4 i n s c r i p ţ i a d e l a m o n a s t i r e a r E s b o e n î

'NSCRll-ρΛ DE Ι.Λ MON-------rA Rftsit

in Μ în anii 1523-4, si K’ftr « -Monastirea Putneî. Tota acesta or ,im o ru u n tat 111

“ accsta combinaţmne ar tifost binevenită., d£c& în epitaf ar fi în adev*rtt„AU- ţklA Κ ν Ί»γ η να , dar precum am vfidnt, este ,M\-pAi 0*KO/V\AA κηΊ'ΛνΜα, de unde reeultă, ca ca era fată. nemăritată. însuşi D-Ίϋ H âj deu spune, vorbind despre epitaful acesta, că „limi )a slavoeclesi- astică, în carea e redactată inscripţiunea de mai b u h ,

posedă doi term eni deosebiţi: „Kniezsna" —însemna pe fata unui principe, nemăritată încă, „Kniegbine“ - pe nevasta,seii văduva unui principe (Column. Tra- ian 1870 No. 45). Acesta înse nu împedică, ca vre o fată de Domnii Moldovenesc, chiar a luî Stefan cel Mare, să fi fost măritată după Knezul Sainbuszko. că ea să, fi fost mătuşa luî Stefan cel teneru, şi câ după m6 rtea eî în Polonia acest Domnu sâ fi transportat rămăşiţele eî mortuare în ţera. Negăm numaî, că acesta nu este Knejna Maria, al căreia epitaf se găseşce la Putna. Acestă descoperire meritorie a D-luî Hăjdeu. numaî atuncî s ar putea aplica la acostă fiică a Mareluî Stefan, când s’ar dovedi că epitetul de „Knejnă" se da şi princeselor măritate ; abusiv negreşit; dar asemenea abusurî cu limba slavă la Români se întimpinâ multe.

Pe temiul celor espuse până acum putem forma o listă de feciorii şi fetele Marelui Stefan, cunoscuţi până acum :

Alexandru, Iliaşti, Petru, Bogdan,

IN SC R IP Ţ IA D E L A M O N A S T IR E A R fiS B O E N Î

Bogdan-VIaci, nepotul luî Radu-V odă, Petru Răreşti,Olena (Elena) .(*),■.Knejna,Maria Knejna.

Se trecem acum la nevestele, seu Demnele Mareluî Ştefan.

Cea ânteiti căsătorie a Mareluî Stefan, de carea amiuteşcc letopiseţul ţereî, este acea cu Evdokia, severşită în anul 1463, adică, cum se elice acolo, în al şeptelea anii al Domniei Sale(Letop. t. I. p. 118, 119).

Inse Stefau trebue să fi avut altă soţie înainte de Evdokia; căcî în anul 1476, la rSsboiul dela Valea- albă, adică la 13 anî după căsătoria luî cu Evdokia, Stefan, precum am veclut, avea cu sine împre- ună-luptătoriti pre fiiul seu Alexandru, carele, spre a putea lupta într’un resboiii atât de crâncenii, nu putea fi maî mic, cel puţin de 20 de anî (**). De aceea el trebue să fi fost născut din o Doinnă ante- riorâ mult Evdokieî. Afară de acesta am vedut în urmă, că pe timpul resboiuluî dela Valea-albă, A- lexaudru trebue să fi fost însurat, şi să fi avut şi copiî. Acestă uedumerire o deslegă Pomelnicul de la M. Bistriţei, carele la urina Domnelor luî Steian, menţionate în letopiseţti, pune pre „Măruşca," şi arata, că ea este muma luî Alexandru (***). De aceea

(*). însuşi Marele Stefan, într'un uric din anul 1466 numeşce pe acesta fiică a sa — Olena (Arcliiv. istor. 1.1. No. 161).

<**). Mc mirii, c i D-lu Hăjcleu, ca eă pută face pe Alexandru fiiti al Evdokieî dela Kiev, admite, că el a luat parte la acest resboiii, ca cop il de 13 an i!! (Columna Iul Traian, 1869 No. 80).

(***). Pomelnicul înşiră astfeliu Dumnele lui Stefan:; Γ 0Cfl0^5f» H

not punem cea ântâiu Domnăa M. Ştefan pre Mă- ruşca, muma luî Alexandru, cel ânteiti fiift al lui Stefan. Traiul eî cu eroul seu bărbat n’a putut să ţie, decât până după anul 1460; căci, în anul 1408, letopiseţul ne spune, câ Marele Ştefan s’a căsătorit cu Evdokia dela Kiev, fiica ort sora împăratului Simeon (*). Evdokia a trăit cu M. Stefan vTe o trei ani. Diutr’uu uricti al Marelui Stefan din anul 146(3, Iulie 9, se vede, că acăstă Domnă era încă în viaţă (Artch. istor. t. 1. No. 161). Dar dupre aretarea letopiseţului, ea a murit în acelaşu anu la Noembre 25 (Letop. t. I. p. 121) (**).

După cinci ani dela mdrfcea Evdokieî, adică în anul 1471 seii 72, Stefan s’a căsătorit cu princesa Maria dela Magop. Letopiseţul nu ne spune nimica mai mult despre acostă căsătorie, ca şi despre cea ante- ridră, nicî despre familia, din carea se trăgea acestă Mărie. Dar din alte isvoră şcim, că la Magop, în Crimea, era o familie din viţa Comnenilor, ce au împerăţit în Constantinopole. D-lu Hăjdeu ne spune, că acea familie se retrăsese îu Crimea după căderea Trapezuntulul sub Domnirea Turcilor (Column.

fr o , S b^ o kVa , Λ/Ιλ ϊ α . η ^ γαλ Λ/Ια9,α· η Μ χ-

ftflllKA, /ν»Α·ΓΗ ίΐΛί^ΑΝ^ρΟΚΗ.(*). Observăm aicî, că pe atunci Kievul era încorporat la Marele

Ducat al LitveÎ, prin urinare nu putea avea împerat, D-Ιϊι Hâjdeu (Colum. Traian. 1869 No 76), pe temeiul chronicelor ruseşci. ne spune, că Simeon era un simplu principe feudal de Kiev, din familia Olelcovici; că Evdokia era soră a luî Simeon, carele afară de ea. mai avea încă o soră Theodora, şi un frate Michail; că Simeon a reposat în anul 1471.

(**). D-lu Hăjdi'tt spune, că din acestă căsătorie s’ar li născut cei dinteiu fii al Marelui Ştefan: Alexandru şi Elena, nora Ţariulirt M<w- φΐβΐ. Despre Alexandru—nu se pote admite acesta maternitate, jm·- cum am veût mai sus. Despre Elena, n’avein dovedi con trânte.

_____ _________ I N S C R I P Ţ I A DE LA MONASTIKEA KftSBOf.N 697

Traian. 1869 No. 75). Pomelnicul dela Bistriţa ne a conservat maî multe nume ale membrilor acesteî familii, dela carii călugeriî, trimişi cu pandachuza, aâ adunat mile, ca şi dela alţi binefăcători din tdte ţfirile ortliodoxe. Aceste nume stint: „Avram, Anna, Isaac, Iacov, Melchisedek, David." Stefan a trăit cu Maria dela Magopti ca la cinci ani; căcî în anul 1475 el s’a cimunat cu fata luî Radu-Vodă. Dar Maria dela Magop a maî trăit încă ca văduvă, până la anul 1476, când a murit. Şi s’a înmormântat în Mouastirea Putna, precum arată inscripţia de pe mormântul eî, carea se păstr^ză până astătjfr acolo, şi în carea se dice, că ea a reposat în anul 6985, Decemvre 19, dată, carea corespunde cu sfîrşitul anuluî 1476.

Reproducem aicî inscripţiunea, pre carea am de- calcat’o de pe mormântul acesteî D<5mne, din Mo- nastirea Putna:

,,ΒλΙτ /£Lţn£ NH\ ÎK. Λ-ί. llpÎCTARHCA ΚΛΓΟΊ ΠΙ6ΑΛ pAk'A K ÎKIA VhfHA rO CflO ft^* ΕΑΓΟ- 1 'ΓΗΚΑΓ0 IlVANNâ G f i(j)ANA KOtKO^kJ 3*/V\-ΛΜ /VIOA AKCKOII CHZ ΕοΓ^ΑΗΑ : l nanul 6985, luna Decemvrie 19, reposat’a eusevidsa rdba luî Dumnedeu, Maria, D<5mna euseviosuluî loan Stefan Voevoda, Domnitoriul ţereî Moldo veî, fiiul luî Bogdan Voevoda."

Nu putem a nu aminti aicî încă un monument istoricii, privitorii! la acostă Ddmnă, şi la originea bi- zastină a eî. Acesta este pocrovul, seu. acoperământul de pe mormântul eî, pus acolo încă dela m<5rtea eî. Acoperământul acesta este cusut cu firii, şi represintă chiar portretul cusuţii al Domneî m<5rte. Ea

6 9 8 INSCRIPŢIA DE L A MONASTIREA RÎÎŞBOENÎ_______

este îmbrăcată, în costum de D6mna, cu o corona, imperialii bizantină, pe capu. Dela corona atârnă până din jos de umere nişce decoruri metalice, în formă de şuviţe lânţuite. Este îmbrăcată cu o claim ati că lungă până la pici^re. Portretul o represintă morta, culcată, cu okil închişi şi cu manele pe peptu. La d(5ue colţurî ale pocrovului este cusută pajura cu doini capete,—marca imperiului bizantin·, eră la alte d<5ue colţurî, d<5ue monograme greceşcî, care negreşit suit emblema familiei imperiale, din carea se trăgea re- posata. Pe laturile de prin pregiurul portretului este cusută cu firii următ<5rea inscripţie : cxh îCtk 110-

ΚρΟΚ'Λ TfORA ţ)AI UI KO'/KIA Κ ΛΛΓΟ ΊΚΤHKOH H ^ H C -

TOAÎOGHKOH Γ Ο ίΠ ^ .-.Η [w . ΟτίώΛΝΛ BOiBOÛ

rOCnOÂÂ 3 ΙΜ Λ Η A/IOVÂBCKOH ΛΙα^ΙΗ. HKt l i f t

e r a b h ca KZ B*t MNfcJiV\ VURH'I 't A€/V\. Β λ Ί τ Ο /SllJlfc

/vuţA J^KSBf’u ΛΪ. BZ ΠΑ. hac. t *. „Acesta este acoperământul mormântului robei Iul Dumnezeii eusevi<5seî şi iubitorel de Christos, Demnei Iul loan Ştefan Voevoda Domnitoriul Moldovei— Maria, carea s’a mutat la viacinicele locaşuri în anul 6985(1476), luna Decembre 19, Vineri, la 5 cesnrî din <Ji.“ Acest pocrov confirmă deplin cele clise de D-lti Hăjdăii despre originea acestei Domne din familia împăraţilor bizantini.

Chronica ţărel ne spune, că Marele Stefan, în anul 1472, după ce a bătut pre Hadu-Vodă la locul, numit cursul-apel în ţ£ra muntenescă, a ocupat cetatea Dâmboviţa, unde era reşedinţa Domnescă a lui Kadu, ί-a luat t<5tă averea, împreună cu Domna lm Maria,

cu fiica sa Voikiţa. Acesta s a întâmplat la 24 No-

IN SCRIPŢIA DE LA MONASTIREA REs b o e nI g y ţ)

IN S C R IP Ţ IA D E I-A M O N A S T I R E A R E S B O E N T

emvrie. Dc5mua şi fata lui Radu au stat captive la Ştefan până în anul 1475, vra să clică în curgere* ele vr’o treî anî, când după o nouă victorie a luî Stefan asupra luî Radu-Vodă, s’a tăcut pace între amândoi Domnii români. Stefan a devenit ginere luî Radu, luând pe fiica sa în căsătorie, eră pre D6mna Maria, socra sa, o a trămis cu mare cinste la .Radu-Vodă, bărbatul eî (Letop, t. I. p. 125. 129). Urekie numesce pre fiica lui Radu-Vodă — \ oikiţa (* ); înse alte documente istorice, forte sigure, o numesc Maria, ca şi pe muma eî. Aşa, precum am veclut pomelnicul de la Bistriţa, puindu-o după Maria de la Magop, o numeşce ,,\|>#Γαα Λ1 λţ>i*A (alta Mariă); dar cea maî convingătore dovadă este· inscripţia depe morraentul eî la Putna,unde ea se numeşce ,,/Μλ Υα ,νχψΗ Ρλ^λλ KOfRO :Mariafiica luî Radu-Voe- voda. “ Din acestă căsătorie s’a născut Bogdan, succesorul Marelui Stefan, pentru care, precum am νδ- dut în unnă, în pomelnicul de la Bistriţa, el se numeşce „rm kx (nepot) ρ^^ΛΛ roîKO â După spunerea letopiseţului, Maria a trăit încă şese anî şi jumetate după mortea Marelui Stefan, şi a murit în anul 1511, luna Fevruarie, şi s’a îmnormentat în monartirea Putna (Letop. t. I. p. 151). Mormântul eî cu epitaful, alăturea cu al Marelui Stefan, simt bine păstrate până astădî. Pe epitafu se citeseti aceste cuvinte : m()xh r ôc Γ ΛΙα Ϊη γ Π5Κ η

(*). NujhcJc „Volkiţa" sefl „Dokiţa„ este diminutivul românesc al numelui „Evdokia." Eu cred, ca aga se numia în Moldova principesa Evdokia, şefi Ovdotia dela Kiev. Oronieariul Urekie va fi găsit undeva numele acesta, dat miei Domne a Marelui Stefan, şi pe găcite îl va fi însuşit Măriei fiicei Iui Radu, mai alee, că şi pre muma eî tot Mariao kieuia, şi el va fi crezut, că ele trebuia să aibă numiri deosebite.

U1H Ρ α ^ Λ Α ROlKO^y Γ Ι Ι ^ Κ Α ΓΠ^ΝΑ Gti(|)AHA KO.-

RO^hJ Γ ίΓ ^ Τ ΐ 3 E/VUH MOAÂKCKOH HÎKt MţAcTA-RH KX βΊςΜΗΗΛΛ ννΚΗ'Γ^ΛΕΜ ΚΑ'ΓΟ Μψ.. IAcest mormânt este alMarieîD<Smneî, fiica lui Radul Voevoda, Domna Domnului Stefau Voevoda, Domnitorul ţereî Moldavei, carea s’a mutat la viacinicele locaşuri îu anul 7.... luna....41 Atât în epitaful Domne! Măriei, cât şi în al Marelui Stefau nu se arata data morţii deplin, ci numai cifra de 7 mii. Acesta se esplică prin accea, că amândoue aceste pietre monnântale s’au comendat de Marele Stefan încă fiind el în viaţă, şi a remas, ca data fixă să se pună după mortea lor; ceea ce înse nu s'a făcut.

Prin urinare neesacta este aserţiunea unor istorici moderni, carii afirmă, că Stefan, după declararea resbelulul dela Valea-albă, ar fi alungat dela sine pre fiica Iul Radu, soţia sa (Archiv. română, t. 1. p. 86. edit. 1860).

Fiind-că, precum am v δ ciut, Petru Rareşu se numesce fiiti al Mareluî Stefan, nu putem a nu aminti şi pre muma Iul, de şi nu ca soţiă legitimă, dupre afirmarea chronicarulul Urekie. Petru Rareşu în pomelnicul săpat în petră la jertfeuicul din mouastirea Pobrata (Probota) numeşce pre tatăl seu şi pre muma sa cu aceste cuvinte: , , ι ι ο μ ^ ν η γ η

ţ>*K CKOH^ ÎW N G t î (J)AN BOIBO^, CNA ΙΓ 0 l l i T f X

Μ Μ α τ ι^ η ι γ ο Λ/Ιλ^Ϊλ : pomeneşcc Domne sufletele robilor tăi loan Stefan λ oevod, pre fiiul seu Petru şi pre muma lui Mariau. Pomelnicul de la Bistriţa încă numeşce „Maria “ pre muma lui Petru Hai eşti; r n CKCli^ Iu H^'1 VA

1K SCK1PŢ .A UE 1.A m q n a s t i u p a n iis iv l'.Xl 7 0 1

702 IN SC R IPŢIA D E L A M O N A S T IR E A R X s B O K N I

ROfRO A, N ΜΑΤίρΝ ΙΓΟ ΛΛα(>ΙΑ (f. 4 ). K hloi^- cariul Urekie ne spune; că mama luî Petru Ra_ reşti, adică acestă Marie, fusese soţie legitimă a unui neguţitoriti din Hârlăti, pronumit Răreşti; ca în anul 1487 Marele Stefan a zidit în Hârlăti o Biserică şi curţi Domneşti (Letop. t. I. p. 1 3 5 t 156). Multe urice ale Marelui Stefan portă data din Hârlăti, de unde se vede, că el de multe ori petrecea acolo, în apropierea vielor dela Cotnari, unde era via lui cea renumită, care astăzi o posede familia boerescă Roznovanu. Prin urmare naşcerea Iul Petru Răreşti, a trebuit să urmeze după anul 1487; Cu modul acesta Petru, când s’a făcut Domn, la 1527, putea să aibă versta între 30 şi 40 ani.

Aşa dar pe temeiurile espuse mal sus, afirmăm, că soţiele Măreţul Stefan ati fost:

Măruşca, muma Iul Alexandru,Evdokia dela Kiev (*).Maria dela Mangop Maria fiica luî Radu-Vodă Maria Răreşti dela Hârlăti.

In pomelnicul dela Bistriţa s’ati păstrat numeletuturor membrilor familiei Iul Bogdan, tatăl MerelulStefan, anume:

Bogdan-V oevod I „ . . . .Oltea (**) P&rmţiî Marelui Ştefan.

(*). Marele Ştefan, într’un uric din anul 1466,numeşce pe Evdokia —Ovdotia (Archiv. is tor. 1.1. No. 161).

(**) In uricul Marelui Stefan din anul 1466, amintit în notiţa precedentă, Marele Stefan numeşce pre muma sa „M aria Insă acostă Oltea, împreună cu Bogdan se pomaneşce şi la Episcopia de Roman între ctitori. Decă în uricul publicat în Archiva D-luI Hajdeu nu esteo neexactitate în cetirea şi transcrierea numelui Oltea LUA Ί Ί atunci trebue eă admitem, că muma lui Stefan avea doue nume: Oltea Şi Maria,

I n s c r ip ţ ia , d e l a m o n a s t ir e a r Ezijo enî

fraţii Marelui Stefan.

Maria,’ 0 Λ. , ..cţ χ buronle Marelui oteian. oorea,)Tot acolo se însemnă şi membrii familiei Ţariului

Mosqueişialui Radu-Vodă, — ceî înrudiţi cu Marele Stefau:

Ivan Ţariul Mosqueî,Anastasia Ţariţa (ânteia soţie a luî Ivan ti He,

mama lu î Ivan seu loan ginerele Mareluî Stefan.)

Ivan ţarevicî, ginerile Mareluî Stefan.Evdokia, fiica lor, sora ţareviciuluî Ivan.

Teodor» ^ ^ Ţariului.Iurie 5 ’ +Radul VoevodMaria D<5mna.Manoil şiAna D6 mna luî.

Din inscripţiunile monnîntale, ce se află în fosta catedrală a vecheî Episcopii din Rădăuţi în Bucovina se pot constata m aî multe persone dintre ascendenţii familiei M areluî Ştefan, Domni aî ţereî înainte de A lexandru cel bun. Aceste inscrip- ţiunî epitafice sunt în numer de 6, t6te făcute de Marele Stefan, în an ii 1478 şi 1480, spre conservarea memoriei strămoşilor s&î, ce sunt înmormântaţi în acea Biserică, si carea esista acolo, ca monastire,

T T

înainte de înfiinţarea episcopiei de Rădăuţî sub Alexandru cel Bun. Aceşti strămoşi şi moşi aî marelui Stetan sunt:

7 04 i n s c r i p ţ i a d e L A M O M A S T .K K A R g Ş B O E N l

1. Bogdan cel bătrân CTAphJH Εογ^λν) .2. Laţîco Voevod.3. Roman Voevod.4. Stetan Voevod cel betrântt (cTaptJH ). Pe toţî

aceştia Mar. Stefan îînumesce: strămoşî A*fc h) al W§.

5. Bogdan Voevod, fratele luî Alexandru Voevod(cel Bun) ( κ ^λ τ ζ /Ia î§ a n ^ a b o i b o ^ u ) . Pre a- cesta Stefan îl numeşce: moşii βέϋ Bunicii ).

6 . O strămdşă a Marelui StefanInscripţia spune, că ea se chema Maria, şi a avut mamă pre Anastasia fiica luî Laţîco- Voevod.

Ne mărginim aici cu reiaţi unea despre fam ilia Marelui Stefan, Şi ne întdrcem iarăşi la inscripţiunea de la Rgzboenî,

10. „ T oro |»Λ Η ΚΛΓ0Πρ0Η380ΛΗ 1U> G'ri(j)AM

BOtKO .. . H CX3<\A C*H )((>ΛΜ BX M/Wm» A ^ .-C -

■Γ(>\ΤΗΓΔ Μ η vama a h bx ΜΟΛΚΖ ί ί κ ΐ . . . Η κχ

ΠΑΜ ·Γ η βζ 3A(VW ί BXC'bV n ABOCAABNHy XpC-

τΤαη H'/Kt 3i\f HOTp’CKHBUlHVCA : Pentru aceeabine-voi loan Stefan Voevod.....şi zidi acest templuîn numele Arcliistratiguluî Michail şi întru rugă şie....Şi întru pomenirea şi întru desufleţia tuturor ortho- doxilor chreştinî, carii aii perit aici".

Scopul principal aşa dar, cu carele Marele Sterfan a zidit Biserica de la Rfizboenî, este neuitata pomenire a ostaşilor, căcjuţî în rezboiu, şi înmormântaţi acolo. Letopiseţul spune, că, „decă au eşit neprietenii din ţeră, a strâns Stefan-Vodă trupurile celor morţi, le-a îmnormentat într’o gr0 pă mare şi a făcut

deasupra eî movilă, şi a zidit deasupra 0selor o Biserică, carea trăeş'ce până astădî la R&sboeni, întru pomenirea acelor suflete" (Letop. t. L p. 131). Din inscripţie urineză că Stefan tocma la 19 ani după războiti, adică îu 1495, a zidit Biserica deasupra movilei, unde au fost îngropaţi ostaşii. Astădî la acestă Biserică este un skit de maîce, carele este administrat m partea materială de epitropia generală a spitalelor din Moldova. Urmărind documentele acestui skit, aflătore la epitropia Spitalului St. Spiridon din Iaşi, găsim următ<5rele noţiuni istorice, despre s<5rtabisericei Mareluî Stefan de la Rgzboenl:

Dintru o carte de judecată flin anul 1620, de la Gaspar Vodă, se constată, că M. Stefan, zidind Biserica de la Rezboenî, ca un monument commemora- tiv celor cădu ţî în resboiii pentru apărarea ţereî, a dotat acea Biserică cu o bucată de locii, din al căreia venit, ea să se potâ întreţinea şi să se perpetue pomenirea ostaşilor acolo îngropaţi. Pe acel loc al Bisericeî, cu timpul s’a format sătişorul Rezboenii, vecin cu satul rădeşescii Uscaţii.

Cu curgerea timpului înse acestă proprietate a Bisericeî dela Resboenî, a devenit proprietate boe- rescă. Aşa pe timpul lui Ştefan Tomşa (1612), pro- prietariul moşiei Resboeniî, împreună cu ea şi a Bisericeî Mareluî Stefan, era Visternicul Nicorâ lrâ- jeseul. Nic(5ră, participând la revolta boerilor contra Domnului Tomşa, el, ca şi mulţi alţi colegi aî sei, ca să scape de urgia domnescă, a fugit în Polonia. \ oda a confiscat moşia luî Nicoră—RSsboenii, şi a ruit’o Monastirei Sântului llie (din Buoovina).

Sub Domnul R a d u - V o d ă călugeriî dela Sant

____fa g g p T 'A DE LA M O N A ST IR E A Κ £ ζ Ε 0 Κ Ν ί

IN S' 'R IP |"ΙΛ D E L A M O N A S T I R E R fiZ B O E N I

se judică la Domnie pentru o bucata de loc a moşiei R&sboeniî. ce o împresurase re<Jeşiî din Uscaţi, si câştiga procesul. In anul 1632 Lupu Prăjescu, tiiul lut Nicora. prin bună învoelă cu calugeriî dela Monastirea Sâutilie, rescumpera moşia Eesboenii cu Biserica, dâudu-le 300. talerî şi nisce vite, şi primin- duşi documentele în dfîept. Iu acelaşî an lonaşcu Prăjescu a pretins a i se da şi luî o parte din moşia părintescâ Resboeniî. Logofătul Pătraşcu Başotă, eomendat dela Domuie, a împărţit moşia Resboeniî îu doue părţi: Lupului 1 a dat partea din jos, eră lonaşculul—partea de sus. Moşia acesta s’a stăpânit de familia Prăjască până la anul 1668, când ea tdtă se stăpâuia de Dumitraşcu Prăjescu, carele a trecut’o în stăpânirea cumătruluî sfeti Gavriil Tăbărţă, fost (biv) C&măraşu, jumetate prin danie, eră jumătate prin vendare. Tabârţă împrumutând dela lonaşcu Prăjescu 130 lei. î a amanetat jmnetate din moşia Tiesboeniî, şi neplătind banii, partea de moşia cea a- manetată. a trecut iarăşî la familia Prăjască. In anul urmâtoriu 1669 Tabârţă a vendutşi ceeal’altă parte din Resboenl fostului Spătarii! Tudoraki Iordaki. Se vede înse, că acestă vencjare nu s’a efectuat; căci peste doue luni face altă venerare pe jum&tate din moşia R&sboeniî naşului seu aldoile-logoffet Dumitraşcu Boul. Acestă vendare se întăreşce prin ispisoc domnesc de Stefan Petriceîcu-Vodă, din anul 1673. In anul 1688 Maria Prâjasca, cu fiiul seti Ştefan şi cu ţinerile eî, vend jumătatea lor din Resboenî Hatmanului Constantin Velicico. Vemjarea acesta s’a făcut cu condiţie, ca Hatmanul să plătlscăo datorie a vendet(jreî Prâjasca Ia monastirea Hangului, unde era

aiuentat.â acea parte de moşie. Hatmanul Yelicico înse n a plătit acea datorie, şi Monastirea, având trebuinţă de bani, ca sâ acopere Biserica Monastireî, a vândut acea parte de moşie Slugeriului Nicolaiu. împreună cu Biserica.

In anul 1714 a patra parte din moşia Resboenii se stăpânea de Velicîko sin Caţiki, starostele de neguţitorî din Iaşi, carele în acest an a vendut'o Slugeriului Nicolaiu şi giupănesei sale Catrineî. Aşa dar acum maî t<5tă moşia Răsboeniî se stăpânia de Slugeriul Neculaiti, fiiul Medelniceriuluî Eni, carele la rândul sen. şi el a avut procese cu redeşiî din Uscaţi pentru hotară. Dar judecata constată dreptă stăpânirea Slugeriului şi o confirmă.

Igumenul Monastireî Hangu, când a vândut Sin— geriuluî partea Prăjascăî din Resboenî, se adresase maî ânteiti nepotului ei Andreiu, feciorul lui Stefan Prăj eseul, cu propunere de a rescumpera el acea parte a mătuşei sale ; acela înse Ί a respuns, că nare bani, ca să o răscumpere. Maî pe nrmă acest Adreiu Prăj eseu în anul 1731, a intentat proces Slugeriului. In curgerea acestuî proces pentru jumetatea prâ- jască din satul Resboenii, pe carea cădea şi Biserica Mareluî Stetan, în anul 1734, Slugeriul Nicolaiu, vg^ând că, îm preună cu partea Prăjascăî, cea reclamată de nepotul eî, avea să per dă şi Biserica dom- neseă, ca să scape m ăcar acea Biserică, de a trece la altu stăpân, s’a decis a preface Biserica Marelui Stefan dela Resboenî îu Monastire de călugări. Spre acest sfârşit ι a chărăzit a patra parte din moşia sa dela Resboenî pentru întreţinere, a ales de igumen pe preotul Dimitrie. A împuternicit pre ίΐιΐ seî Sandu

IN SCRIPŢIA DE L A MONASTIREA RfiZBOENI

şi Saffca să se ducă la Mitropolitul terci, carele atunci era Antonie, spre a cere pe de o parte reeundşcerea şi întărirea ndueî Monastirî şi a daniei, eră pe de alta sa dobândesc»! biue-cuventare preotului Dimitrie, de a se călugeri. De atunci dăteză fundarea Monastireî seti skituluî Resboeniî. Intre acestea procesul Slugeriuluî cu Prăjescu continua. După ce judecata a legitimat dreptul Prăjesulcuî, Slugeriul n’a voit să primescă de la el bănit de rescumperare, şi a lăsat procesului loc deschis pentru alte vremi. Prăjeseul înse, puiud stăpânire pe partea din moşia Resboeniî, n'ati ţinut sema de skitul şi de dania Slugeriului^ci a vendut totă acea parte de moşie cu skitul Logofătului Sandu Sturza. După mdrtea Slugeriului, fiiu l seu Vătavul Costaki a continuat procesul cu Andreii! Prăjescu, carele înse prin judecată a silit pre rivalul seu a primi banii de rescumperare, ce Ί dăduse tatăl seti Slugeriul pe partea Prăjascăî din Rfesboeni.

Noul proprietarii! al moşiei RsbSoenii, SanduI Sturza a respectat skitul fundat acolo de S lu g e

riul Nicolaiti, şi a lăsat pe că lu gări în p ace să. stăpân escă Biserica şi dania făcută lo r de S lu g e riul, precum şi de a lţ i răzeşi din vecinătate . A şa în documentele skituluî se vede, câ în an u l 1768 era la skitul Resboeniî igumen M onachul V isarion , carele se judicâ cu rădeşiî d e la U scaţi, c a r ii p re- tindati, că Biserica skituluî a r fi pe m oşia lo r, că. prin urmare călugării ar fi s tăpân id cu ned rep tu l o parte din moşia răcleşescă. D ar pe tem eiu l is - pieoculai dela Radu-Vodă, din 1624, ce e ra la

mâna călugărilor, s’a recunoscut dreptatea ski- tuluî.

In anul 1789 Mouachul llie Dabija, dintre râ- cjeşiî localî, cbărăzeşce skitulut totă averea sa. Din o scris<5re din anul 1790, se vede, câ moşia Resboeniî cu skitul trecuse dela Sandu Sturza la Constantin Sturza, şi acesta o a dat de zestre gi- neruluî sSti. Vornicul (se pare) Michail Sturza. Tot din acea scrisore se vede, că era năcelnic skitu- luî Archimandritul Efrem. Ginerile Sturzeî, împu- temiceşce, prin amintita scrisore, pre Efrem a strânge veniturile moşieî Rezboenii, ca şi sub socrul seu, şi a le întrebuinţa întru ţinerea Bisericeî, şi a servitorilor eî. De aicî se vede, că la început noul proprietaiiu, Michail Sturza, era favorabil skituluî si Arcliimandrituluî Efrem. Dar acesta n’a duratTmult, precum vom vedea maî jos.

In Archiva Mitropoliei Moldovei se află o mărturie a maî multor boerî Sturzeşcî, dată în amil 1790, prin carea se adevereşce, că moşia, pe carea M. Stefan a zidit Biserica dela Resboenî, a fost cumpărată de tatăl lor, Marele Logofăt Sandu Sturza dela un Prăjescu, şi o a afierosit skituluî Râsboeniî, carele la acest timp se administreză de Archimandritul Efrem, pre carele eî îl laudă şi îl recomandă pentru buna orânduelă duchovnicescâ, ce ţine în skit. Boeriî Sturzeşcî, subscrişî îu acea mărturie sânt: loan Sturza vel Vornic, Stefan Sturza vel Logofăt, Dumitraki Sturza Ban, Grigorie Sturza Hatman.

In anul 1792 Domnul Alexandru Moruz, prin chrisovul sâti, milueşce skitul Rezboenii cu όιο-

care chărăzirî din veniturile (ruzumaturile) dom- neşcî. Aceleşi chărăzirî se confirmă în anul următorii! de Domnul Michail Suţul.

Din o suplică a Archimandritului Efrem din a- nul 1793, către Mitropolitul Iacov Stamati (suplică, ce se păstreză îu Archiva Mitropoliei Mold.) se vede, că acest Efrem a făcut maî multe înbună- tăţirî la skitul Rezboenil, şi care, cum se espri- mă el, la costat „sudori de sânge, “ întrebuinţând totă silinţa sa, spre înzestrarea skituluî, atât cu podobe frumose în interiorul Bişerieeî, cât şi pe dinafară prin repararea Bişerieeî, prin construirea a patru kiliî, prin înzestrarea skituluî cu inorî şi cu viî.

Dar tot din acea suplică se vede, că proprie- tariul moşiei Eezboemî, Logofătul Michail Sturza, skimbase atitudinea sa anteridră către skitii. El tindea acum a se face deplin stăpân pe moşia sleitului, şi kiar a desfiinţa skitul, întrebuinţând la acesta până şi silnicii şi violări. Se vede, că contra acestei atitudini ilegale a Logofătului Sturza, E- frem -îşi procurase dela boeriî Sturzeşcî mărturia citată maî sus, şi în carea nu figureză Sturza, cel cu pretenţia.

Efrem apoî se jălueşce Mitropolitului, că acest boeriu voieşce sal alunge dela Rezboenî şi „să strice skitul," ca să se facă el stăpân pe moşia skituluî, că s a încercat în multe rânduri să apuce documentele skituluî, ce se păstra la igumen. Spre acest sfîrşit i-a prădat kilia în mai multe rânduri, până ce in fine a isbutit, a pune mâna pe documentele skituluî. Apoi a instalat pre vătavul seu

- j Q IVSCRÎPTIA DE L A M O N AST IR E A RlÎZBO EN I

cu familia 111 skit, poruncindu-î a punt* mâna pe t6tă averea călugărilor. Efrem, având a lupta eu un duşman marc şi puternic, a cred ut de-o-data, că prin răbdare va putea îmblândi „fera,“ cum numeşce el pre Sturza. Dar totul a fost în zadar, şi în fine, resbit de suferinţe, a fost silit a se tângui Mitropolitului. Se vede că şi Mitropolitul na putut ajuta pre Efrem, căci dc acum skitul liezbo- enil cu moşia sa a trecut în stăpânirea familiei Sturzeşcî şi skitul de călugări a remas desfiinţat de o cam-dată.

In anul 1803 Mitropolitul Veniamin, în înţelegere cu Domnul Alexandru Moruz a făcut o re-Dformă în monastirile de călugăriţe. Pe la finele via- cului trecut, o cuviosa bătrână, Maica Nazaria. sub conducerea stareţului Paisie de la Monastirea N&nţuluî, a înfiinţat u d skit de Maice, la Vara- ticul, nu departe de Târgul Nemţului. Acolo s au adunat curend multe femeî şi fete din tote stările societăţii, dorit<5re de călugărie, între care multe fete de boerî, date la călugărie maî mult din motive iconomice. De aicî a urmat necesitate a se destina pentru călugăriţe o monastire maî mare şi maî avută. Pe de altă parte, erati maî multe ski- turî mici de maice, împrăştiate prin deosebite locuri ale ţereî, unde călugăriţele trăiau 1111 cu destulă disciplină monastirescă. Ast-feliti erau: 1) skitul Prepad<5mna din capitala Iaşiî; 2) skitul So- cola de lângă Ia ş i; 3) skitul Venătorii preste nul Bistriţa, din jos de oraşul P£tra, jud. Nemţuluî; 4) skitul Gârcina, apr op e de Petra, tot jud. Nemţului. T<5te aceste skituri, prin clirisovul D-luî Moruz din

, IN SC R IP Ţ IA DE I .Λ M O NASTIREA RfiXltOKNI 7 1 1

anul 1803 sati disfiinţat. Pentru locuinţa călugăritelor s'a destinat o monastire mare, Agapia, carea dela înfiinţarea eî încă <lin viacul XVI-le, fusese locuita de călugări. Călugării acum sati strămutat pe la alte monastirî, precum: Nemţul, Raşca; eră igunicnul s’a strămutat la Mouastirea So cal a, carea s a înzestrat cu câteva moşii, şi s’a prefăcut în Se- minariu, pentru educarea şi învăţătura candidaţilor de preoţie. Tote celc-l’alte skiturî desfiinţate s ati prefăcut în metoee ale Monastireî Agapieî, sub a căreia conducere s’a dat şi skitul Yaraticul. Călugăriţele adunate, ne încăpând t6te la Agapia, doe-cjeci şi cinci dintre ele s’au aşezat în skitul RSzboeniî. De skitul Rezboeniî înse nu se pomeneşce nimica în chrisovul Domnuluî Moruz, de unde se vede că aşezarea călugăriţelor acolo s’a făcut dupre o dis- posiţie ulterioră a Mitropolituluî Veniamin, si dupre o înţelegere particulară a luî cu familia Sturzescă, în a căreia posesiune era acum skitul. De aceea călugăriţele de acolo, până în anul 1813 n’au avut nicî un act public, constătătoriu dreptuluî lor de a locui acolo, şi a avea drept la întreţinere din averea skituluî.

in anul 1811 murise marele Logofăt Michail Sturza, răpitoriul skituluî Rgzboeniî. Urmaşiî luî, împreună cu totă familia Sturzescă, au închinat skitul cu moşia Rezboeniî spitalului sântului Spiridon din Iaşi. In actul de danie se dice între altele, câ familia Sturzescâ avea numaî epitropia prin clironomie asupra skituluî şi a moşiei sale. Reproducem întreg acest act de danie, dupre cum l’a publicat D. Dimit. Guşti, fost epitrop al

7 1 '2 INSCRIPŢIA DE LA MONASTIREA RgZBOENT

casei Sâutulut Spiridon, în jurnalul „ Curierulu (Ba- lasan) din laşi, în anul 1876, ]No. 87.

Actul de danie este adeverit de Mitropolitul Veniamin :

„Datoria neaperată şi chreştinescă este cu adev'erat, a urma sfintelor evangeliceştelor dogme, şi mai ales acesta adecă: unde va fi comora vostră, acolo va li şi inima v6strâ: şi iarăşi: milostenia spală şi eurăteşce mulţime de pecate, şi izbăveşee suflete de morte.

Dintre aceste sfinte şi dumnezeescl învăţături amâ- nându-ne şi îndemnându-ne, întindem manele nostre (măcar deşi nevrednici suntem) către prea înaltul şi prea puternicul Dumnedeu, şi din bună voinţa inimei n<5stre închinăm prea sfântului şi marelui seu nume, adică la spitalul pămentuluî (tSreî), ce este în monastirea sfanţului de minuni făcătoriului Spiridon, sfântul skit RSzboeniî, ce este pe V alea-Alba, la ţinutul Nemţukiî, unde se cinsteşce şi seprăznueşce hramul sfinţilor maî marilor Voevodî Michail şi Gavriil, din- preuuă cu totă moşia sa, ce se coprinde prin scrisori, şi cu t<5te alte averi ale sale, mişcătore şi nemişcă- t(5re, ce sunt arătate anume prin osebit isvod; care acest sfanţ skit cu moşia sa au fost după moştenire sub epitropia nemuluî nostru până la reposaţiî părinţii noştri! Michail Sturza şi Ecaterina Sturza, pe care acum cu a n<5stră bună-voinţă, şi cu a tuturora nemurilor ndstre, îl închinăm şi îl afierosim cu tote ale sale la spitalul pămentuluî, ce este în monastirea sfântului şi de miuunî făcătorului Spiridon, ca tot venitul, ce se strânge, să fie deapururea spre purtare de grijă, mal ânteiu a sfanţului skit Kezboenii. spre ft nu conteni nicî odinioră cele către induratul

IN SC R IP Ţ IA DE L A M ONASTIREA RftZBORNI 713

Dumnedeu râuduite rugăciuuî, ci maî vertos cu plecată umilinţă ne rugăm a se spori; şi al doilea pentru hrana şi grija bolnavilor, ce năzuesc peutru tămăduirea lor la acest obştesc spital din monastirea sfântului Spiridon, pentru pomenirea sufletelor şi pentru ertarea pecatelor nostre şi ale părinţilor, fraţilor, şi tuturor celor de o seminţie din viac reposaţî, şi a celor vil; care de aciun înainte să fie vecînică danie şi miluire la spitalul pămentulul, spre4 întrebuinţarea de mat sus arătată, în viacl desfiverşit. Eră cine din neunirile ntfstre, sdu din străini, s ar ispiti a strica, seti cât de puţin a strămuta acestă a nostră danie, sâ fie ueertat de Domnul Dumnezeii în viacul de acum şi în cel viitoriti, şi în diua înfricoşatei duinnecjeeşcil judecăţi să aibă pârâşl pe sfinţii maî mari voevodî Michail şi Gavriil şi pe sfanţul de minuni făcătoriul Spiridon. Şi spre întărirea acestei adeverate danii, încredinţăm cu ale nostre iscălituri, iscălinduse şi alţi cinstita boerl de nemul nostru."

Iscăliţi: Constantin Ghica Logofăt, Sandu Sturza Hatman, Grigorie Sturza Vistemic, Dimitrie Sturza Vornic, Ioau Sturza, Alexandru Sturza, loan Ne- culcea spătariu.

Când s a făcut dania de mal sus, în skitul Res- boenii erati aşedate, precum am vficjut, doă-decl şi cinci de călugăriţe, care formati acel skit, şi se întreţineau din venitul moşiei încungiurătdre. Epitro- pia ar fi voit să depărteze de acolo acele căluge- rifce, ca săremană averea skitulul t<5tă în folosul spitalului. După întervenirea Mitropolitului Veniamin, epitropia a consimţit, ca să română în acel skit acele

714 INSCRIPŢIA D E I A M O V A ST IR E A RgZBO ENi

d0ue-c)eCî şi cinci dc călugeriţc, pân a 1 a m orte a 1 or, no- avcnd atuncî unde se strămuta ele, cu condiţie înse, ca sâ nu se adune acolo maî multe călugeriţe, de cât cele presente atuncî·, eră după mortea lor, skitul să se desfiinţeze, xămâind tote veniturile moşiei în folosul spitalului. In urmarea acesteî dis- posiţiî s’a dat de epitropiî caseî sfâutuluî Spiridon călugăriţelor urmetorea carte, carea a legitimat petrecerea lor în skitul Resboeniî:

S’au dat cartea nostră maicelor călugăriţelor, ce sunt aşezate la skitul Resboeniî, ţinutul Nem- ţuiuî, care skit este afierosit de D-lor Boeriî Stur- zeşcî metocu monastireî sf. Spiridon, cu totă moşia şi altele, ce are skitul; şi fiind că maîcele era aşedate maî dinainte la acest skit, şi nicî un chipu nu’î, ca să se potă strămuta la alt loc, mouastirea sfântului Spiridon, vădend neputinţa acestor maîce şi că nu au chip unde aiurea să se mute, prin arătarea ce ne-au făcut şi preosfmţia sa părintele Mitropolit Kirio Kir Veniamin, li s’au dat de la noî voîe, ca să se aşeze la numitul skit, în totă viaţa lor nesupărate, însă numaî aceste doue-deeî şi cinci maice câte sînt acolo la skit, acestea să petrecă în pace, eră maî mult să nu aibă voie a se aduna; cum şi moşia, câtă este împrejur a skituluî, să rămâe spre hrana maîcelor şi pentru altele, ce vor avea trebuinţă, fără să fie supărate cu dare de batic de către monastirea sfanţului Spiridon. Eră după severşirea lor, va rămânea skitul Şi moşia iarăşi a monastireî sfanţului Spiridon, ea o danie, ce este dată monastireî. 1813. Mart. 20".

IN SC R IPŢIA DE L A MONASTIRF.A RftZBOF.Nl 7 1 5

Epitropî: Necfcarie Sard ion, Iordaki Can ta Logofăt, Sandu Sturza Vistcrnic.

Călugăriţele de la Rezboenî nu s a u maî împuţinat până în present şi aii continuat a forma skitul de maice, cum a fost dela începutul viaculuî. Pe la anul 1835, s'a îucfercat un boeriîi A lecu Sturza, ce se ijicea urmaşii a l donatorilor skituluî, a cere dela Epitropia casei St. Spiridon alungarea călugăriţelor dela Rezboenî pentru tot-de-una, şi cu venitul skituluî să se întreţină în Sp ita lu l St. Spiridou cincî paturi pentru bolnavi, peste acele ce întreţinea atuncî Spitalul. El . ameninţă, că la casti. contrariu, va cere dela guvernă stricarea danieî şi reînturnarea eî la urmaşii familiei. Mitropolitul Veniamin şi acum a apărat esistenţa skituluî de maîce la Resboenî. Maî pe urmă, sub Mitropolitul Meletie, kiar Epitropia Sp italu lu i s’a încercat a disfiinţa skitul şi a întrebuinţa averea lui numai la Spital. Dar şi acum Mitropolia a apărat skitul. în cât el continuă până astăz i în totă pacea, şi adâposteşce un număr mic de femei bătrâne sărace, din clasele inferiore ale populaţiuneî ndstre. Mitropoliţiî noştri bine au făcut, sprijinind acest skit; căcî prin acesta s’a îndeplinit voinţa donatorilor, carii ati închinat Monastireî Sântuluî Spiridon skitul cu averea lui. Numirea de skit arată anume, că acolo era o locuinţă călugăresca (fie de bărbaţi, fie de femei). Mai departe se clice în actul de danie, câ din acel skit nici-o-dată să nu înceteze rugăciunile cătră Dumnezeu.; că averea lui să se întrebuinţeze spre ţinerea skituluî, şi numaî ceea, ce va prisosi, sâ se întrebuinţeze în

716 IN SC R IPŢ IA D E I .A M O N A ST IR E A R & Z BO K N f____________

folosul spitalului ; că nimene, fie dintre rude. fit· dintre streini, să, nu strice, nici să prefcc'â acea danie nici odinioră, nici cât de puţin.

De aceea şi epitropia a lăsat în pace esistenta skituluî de călugeriţe dela Resboenî. A regulat îîis6, ca moşiera skitului să se arendeze, ca şi alte moşii ale spitalului Sântului Spiridon, de către Epitropie; skituluî ’i s’a făcut budget aparte. Moşia skituluî a a- vtit o întindere de 684 fălci, din care, 239 dându-se locuitorilor clăcaşi din satul Rezboeniî, aii remas pe sema proprietăţii 445 de laici. Acest păment arendat, produce anual 6000 leî noi. Din acestă suină 4,48<>

lei se daii pentru întreţinerea skituluî, eră restul se iea în profitul spitalului.

1 1 ) β ζ Π Λ Μ Ε Τ Η 5 Ά g x ^ u j i f c ~spre m e m o r ia

■fi s p r e c l e s u f l e ţ i a . Eepreeia pre carea noîam tradus’o literal prin d esiifleţie , este forte obicinuită în vekile ndstre documente slavone. Ea este vrednică de însemnat, căcî în ea este obârşia unor espresiuni româneşti, păstrate până astâtji în limba poporului. Prin ea se esprimă în sens abstract tote faptele bune, ce, dupre credinţele chreştine, se fac pentru uşurarea şi mântuirea sufletelor celor răposaţi în credinţă, precum: rugăciunile cele obicinuite ale Bisericeî, milosteniile, fontânele, podurile, dotarea şi zidirea Bisericelor, etc., ce se fac d e seu p e n t r u sufletul cutăruî reposat.

De aici espresiunile româneşti: a dat de suflet, a în gr i j i de suflet. Tot de aici în limba populara fiiul adoptiv ee numeşce : fiiti dc su flet, desufieţel. 0r* simplu su fleţel, cu privire la datoria luî, de a

£ IN S C R IP Ţ IA D E L A M O N A STIR E A RESBO EN Î 7 l 7

îngriji de sufletul tatăliu s6îi adoptiv, după marţea lui.12) Cea dinteiii traducere a inscripţiuueî de pe

Biserica dela Bezboenî o a publicat Gr. Asaki, la rinele nuvelei sale istorice, întitulată „ Valea-albă *. (Veî opera lui Asaki „Nuvele istorice a României®, ediţ. 3-a Iaşi, 1867. p. 122). Acestă. traducere apoi o au reprodus întocma mai mulţi alţii : D. Cogălnicenu în articol. „Bătălia dela Resboeni* (Archiv. rom. t. I. p. 87). D. Guşti, în articolul, menţionat mai sus, despre skitul Războeni. Acea traducere cuprinde mai multe neesactităţi, chiar grosolane, care arată, că traducătoriul era l<5rte slabO 9în cunoştinţa limbei slavice a documentelor n<5stre. De aceea punem aici neesactităţile cele mai principale ·,

a ) 6 ψ ί Κ ί H KaCA()AU BOitJOÂ N A 3 SA M ÎH <\\-

V'JUTA npÎHAe CZ HH/V\ CZ B Z C fA CKOf/λ GACApAG-

CKOA 3£ΜΛ£/λ La Asaki se traduce : „în c ă ş i B a- saraba V. V. chiemat fiind la rezboiti, ati ven it cu densul cu tâtă puterea pământului Iul Basarab.

p ) np ÎM Ô L in ΠΛ+ΝΗΤΗ Η Γ Α Λ Α Τ Η 3 tM A K )

moa abCkoH) ; ati venit cu densu l să robiascS şi să iee pămentul Moldovei.

c) H* iw tcT O N A pH lţA IM O t Κ 'ΙλΪΗ ΙΙΟ 'ΓΟΚ I la locul ce se kiamă Valea-albă.

d ) TorÂÎKi H TATApf KAApHillA 3£/V\AW ΛΛΟΛ-λβ(κοΗ) w r τ ο * c t d \ h h : alunei ati lua t ş i a

treea parte din pămentul M oldovei, d e sp r e a cea lăture.

Domnul Codrescu, la finele părţii a IlI-a a „Urica- riuluî" său, p. 279, publică o u<5uă traducere a aces

7 1 8 INSCRIP Π A DE LÂ MONASTIREA RfiZBOKNÎ________________

INSCRIPŢIA DE LA MONASTIRÎ A R£/,B0 EN1

tei inscripţii; înse şl aceea greşită, d.e. numele lui Laiot, îl traduce priu „lon“ ; numele lui Alexandru,fiiul marelui Stefan, îl skimbâ în Bogdan; de Tătari nul pomeneşce nimica, pilind în locul lor trei punc- turi...“ . etc.

Melchisedek Epi SCOptiI ί/e R om an .

Serbătorî nemutabile

Se scie că sărbătorile în Biserica nostra sunt seu nemutabile, seu mutabile. Nemutabile sunt acelea carî cadă într’o di a uneî luni, şi nu se maî schimbă nicî-o-data, altele îşî schimbă locul ast-feliu, în cat nu numaî din aceeaşi di a luneî, darăpotii trece şi în altă luna, precum sunt: Floriile, Pascele, Înălţarea, Pofforîrea Sântului Duchu. Aceste serbătorî aternâσde serbâtdrea Pascelor.

Serbătorî nemutabile, pre longă ale sânţilor, sunt:1. Circumcisiunea, la 1 Ian. Acostă sărbăt<5re esista âncă în timpul luî Leone-cel-Mare (în secolul 4). Leone în epistola IV, cap. 4, între altele dice : Aliud quo intaiis circumcidit 'r = altu (timpii) în care copilul (Iisus) se circumcide. Despre celebrarea acestei serbătorî la 1 Ianuarie, nu găsim date maî înainte de anul 567. In cele maî vechî calendare figureză şi acostă s6rbăt<5re.

La 1 Ianuarie păgânii serbati sfirbătdrea jDeiilui lanu, care avea în sine practice impure ale cultului acestui ţ)eti. Biserica creştină a voită să înlăture a- ceste practice păgânescî, avendii şi unu. argumentu biblică in favorea sa, adică a opta di după nascerea Domnului Iisus, când sa circumcis.

Ce este şi maî mulţii, Ambrositi ca să desrădSci- neze practicele idolescî stabilise şi unti postii în

SĂ R B Ă T O R I N EM UT ABILE

acesta cli, in onorea sângelui ce Mântuitorul,neutru prima dată, in opera mântuire!, şi-a versata in diua circumcisiuneî. Acestu postii se pare a se fi păzită până in secolul al IX-lea.

2. E p ifa n ia . La 6 Ianuarie se celebreză aretarea Domnului, botezulu, numiţii grecesce epifania— a ratare, manifestare. Acestă numire i s’a datti acestei sărbători pentru că in acestă di Dumnedeu, Tatăl a proclamaţii in audul poporului pe lisus Christos, dc fiă alu Seu. Unii scriitori, ca cardinalul Xoris, susţin că Epifania nu insemneză, cum am îl işti, arătare, ci presenţă, pentru că Dumnedeu Tatăl acum a fost presinte spre a atesta ensuşi despre F iul, Cu tote acestea părinţii Bisericeî, in omiliile lor, la acestă serbare, admitii sensul literalii alu cuventului de arfetare.

Despre botezul Domnuluî iu acestă di atestă tra- diţiunea unanimă. La Clemente Alexaudrinu (Stromata, cart. 1) găsim atestaţiunî âucă din secolul II in acostă privinţă. Atâtu creştiuii orientali câtu şi ceî occidental! toţu-de-una au celebraţii acestă serbare la 6 Ianuarie cu o mare solemnitate. Despre serbarea Epifanieî menţioneză şi Amian Marcelin, cu ocasiunea petrecere! luî Iulian Apostatul la Yiena care, prefăcendu-se că ţine religiunea creştină celebra acostă serbătore în acest oraşfi: Feriarum die quem ce le b ra n te s m en se Ianuario Christiani Epip/ia- niam, d ict ita n t -=în (Jiua serbătorei, pe cari creştinii celebrându-o în luna luî Ianuarie, o numescu Epi- fa n ia . Iu acestă <.i, în vechime se celebra sosirea magilor cu darurile la lisus Christos. Biserica din Africa celebra, totii in acestă φ\ minunea înmulţire!’

7 2 2 s Er b ă t o r î n e m u t a b i l e

celor cinci pâni şi s&turarea a 5 mii de <5menî. Din secolul şi al 4-lea şi al 5-lea acostă serbăt<5re fu una din tjilele consacrate şi destinate pentru săvârşirea botezului, din care causă Biserica ortodoxă o şi numesce φ ηα luminel, Sântul Chrisostom în omilia I I I (:AdpopulumÂntiochiae) ne spune că creştinii orientali aveaţi obiceiul ca noptea să scotă apă din fântâni, pe care o conservai! până la trei ani fără a se strica, f&cândtt acesta în memoria nunţel din Cana.

Diua de 6 Ianuarie, pe lângă cele dise, era destinată capatriarchii, Metropoliţil să facă epistole circulare către Episcopiî sufraganţi, aretându-se (Jiua în care are să fie Pascele şi cele alte sărbători mutabile din acel anii din care causă acele epistole se numiau pascale.

3. întâmpinarea Domnului, la 2 Fevruarie. Acestă 8ărbăt0re, consacrată în memoria întempinăriî Domnului de către Simion, in templul din Ierusalim, este instituită din timpurile primitive. La păgânî pe acestti. timpii se serbau Lupercalele şi spre a se perde asemenea serbare s a aşezaţii întâmpinarea.

4. Buna- Vestire, la 25 Martie. Acostă serbăt<5re, instituită in memoria anunţerel ce s’a făcuţii Sâuteî Fecitfre Maria, că va nasce pe Mântuitorul, la cei vechi purta diferite numiri, ca C oncep ţiun ea Iul Christos, Anunţarea Iul Christos, în c ep u tu l ră scu in -

perărei, Patima Iul Christos. Bolandiştii sunt de părere câ acostă serbătore este instituită de Apostoli, căci Augustin <Jice: totii ce esistă şi nu este instituită de sindde este apostolicii.

Datele cele mai autentice in privinţa acestei sărbători le avem la sinodul din Laodicea (can. 51)

s E r b Xt o r î NEML'TABILE

ţinuţii in secolul IV; asemenea şi la sinodul Trulan (in can. 52). Din cele ar&tate ee vede că acestă serbătort* in secolul IV, era in t(5tă vigorea in Biserica ortodoxă.

5. MaiU 21, S-ţil Imperafi. Constantin-cel-inare este Imperatorul care a făcuţii să înceteze perseeuţiunile improtiva creştinilor, şi a ridicaţii religiunea creştina pe tronul Cesarilor. Mama sa, Elena, a aflaţii la Ierusalim Crucea pe care a fost restignitii Mântuitorul, Despre acesta atestă istoricii Socrate, Sozomen, Teo- doret, Ciril de Ierusalim. Ciril, in catichesa IV. spune că, prin secolul al patrulea, lumea totă poseda părticele din Sânta Cruce.

Biserica der recunoscetiSre, celebreză pe St. Constantin şi mama sa, ca pe nişce încoronaţi de T)um- necţeU, şi egali cu apostolii.

6. Iu n ie 24. Acostă serbătore instituită in memoria si onorea nascerei St. loan Botezătorul, dupre cum atestă Augustin, este una din cele mai vechi in creştinătate; chiar in bisericele Galicane acesta <Ji era o solemnă serbât<5re, cândii se primia botezul de către cei ce voia a intra in sinul Bisericel creştine (Gre- goire de Tours, Hist, de la France, VIII 9),

7. Iu n ie 29. Petru ş i Pavel. Serbâtorea sânţilor A- pestoli Petru şi Pavel dateză in Biserica creştină din primele secole. La inceputîi in occident, şi pote şi in oriei»tu, se serba in doue d ile : la 29 Apostolul Petru şi la 30 Apostolul Pavel.Tocmai prin secolul al 9-lea seii al 10-lea s’au reunit intr’o singură di. la 29, ceea ce este maî raţionalii, pentru că amendol apostolii aii primit corona de martiri in aceiaşi di, la 29, dupre cum atestă Eusebiu (Hist. eccl. 11. 25). Cu tote a- cestea chiar in Biserica nostră vedem urme despre

“ 24 SfiRBÂTO RÎ NEMUTABÎLfe

esistenţa serbăreî la 30 Iunie. Se vede că după încetarea sŞrbătoreî de la 30, a remasu ore cum totu s6r- bătdre şi a doua φ, sub numele de s o b o ru l sâ n ţi lo r Apostoli.

8. SeptembreM. Înălţarea Sân tei Cruci. Acostă s£r- bătore iu Biserica ortodoxă ne aduce aminte despre aflarea sântei Cruci de către sânta Elena, mama luî Constantin cel Mare. Mulţi esplică acestă serbătore prescriindu’Î alt scopti. Uniî presupun că acostă Serbătore ne represintă vedenia luî Constantin cel Mare, când a vfeţlut pe cerii sânta Cruce, cu vorbele grecesc! : bi τουτω νικά. Alţii presupun că este instituită in memoria aduceriî sântei Crucî inapoî de la Perşî pe timpul luî Eraclie. Dar nicî una din aceste doufi opiniuni nu pote fi admisibile, pentm că serbătcSrea portă numele de înălţarea Crucii, eră faptul din timpul luî Eracle este posterior esistenţeî acesteî serbări. Adevărul este numaî aflarea sântei Cruci, ca basa a sărbătoreî. Sânta Elena mergend la Ierusalim, şi voind a vedea Crucea pe care a fost răstignit Domnulti, a făcut cercetări seriose spre a o găsi.

Cele treî Crucî după răstignire fuseseră îngropate in păment şi spre a nu se maî sci despre ele, se <Ji- dise d’asupra locului unii edificiu.

Prin tradiţiune ens6. se păstrase sciinţa cum că Crucile sunt subt acel edificiu. Sânta Elena a puşti, omeni s o caute in acel loctt şi aflat’o. Dar acum era la mijloc nesciinţa: care este Crucea pe care a foştii restignit Domnul lisus. Spre a se descoperi ade- vărulu, le-a atins pe txSte succesiv de unti bolnavii şi s ’a tămăduit numai prin atingerea uneia. Asemenea, s’a atins cu ele de unti mortti care a înviaţii îndată

s Kr b Xt o r î n e m u t a b il e

ce a fost atinsu de crucea Domnului, care însănătoşise pe bolnavii. Atuncî toţi ati dat mărire lui D-zeti pentru acostă preţitfsă aflare.

După acesta Episcopul Ierusalimuluî dimpreună cu Sânta Elena au hotărât ca sânta Cruce s6 tiâ ridicată pe unii locti. inalt spre a o vedea tot poporulti creştinii şi spre a a’î aduce veneraţiunea cuvenită. Acesta este înălţarea Cruceî.

Sântul Chrisostpm in omilia 51 spune că creştinii âucă din timpul seii serba acostă di cu mare solemnitate in memoria Orucei,

P r. St. Calinescii.

Pe lângă, observaţiunile şi modificările făcute de noî la unele dinarticuleleproiectululde lege pentru întreţinerea clerului din comunele urbane şi rurale, votatit de onorabilul Senat, publicăm cu mare mulţămire şi altu şirit de observaţiunî făcute de imul din preoţii noştri ceî maî distinşi din capitală.

Tote observaţiunile asupra proiectului de lege menţionat mal sus, publicate deja, precum şi acele ce se vor mal face, onorabila Cameră, căria are să i se pună înainte proiectul votat deja de onorabilul Senatil, este cu stăruinţă rugată de a lc ceti şi iarăşi a le ceti, căci chestiunea regulărel parohiilor si a clerului nu este o cestiune aşa deuş<5ră. Observaţi-le şi iar observaţi-le, ve rugăm D-lor Deputaţi, şi în urmă în prudentă Domnieî-V<5stre chibzuire, alegeţi opiniunile ce vi se vor p.lrea maî practice şi tot-o-dată şi avantagi<5se acelora pentru care se face asemenea lege. Şi credem că veţi face a- cesta, dacă veţi recundşte încă necesitatea bisericel şi a cle- tuIuî în ţară. la noi şi a îmbunătăţire! lor.

Iată şi noile observaţiunî:

Inconvenientele sistemului parochialadopUtfi în

proiectul de lege pentru întreţinerea cleru lu i şi a bisericelor din comunele urbane şi rurale ce se întreţin d e comune

în totă coprinsul RomânieX.

Cestiunea îmbunătăţire! posiţiune! clerului laicii al Bisericel române s’a agitatit încă de mulţii timpii. Ceea ce s’a regulaţii în acostă privinţă prin legile comunale s’a dovediţii că nu este de ajuns ti. St. Sinodu, din ce! d’ânteiu ani al constituire! sale, a admisu principiul rotungirel parochiilor (în regal, pentru posiţiunea seminariştilor), ca mijlocii de îmbunătăţire. Unu altit regulamentu votatti de St. Sinodft a căutatil să găsiscă mijl<5cel:<? materiale pentru a resolva cestiunea. La o eoluţiune equitabilă, cu t<5te acestea, nu s’a pu-

INCONVENIENTELE SISTEMULUI PAROCHIAL 727

tută ajunge, şi starea materiale a clerului laica a rgmasii aceeaşi. Causa imposibilităţeî consistă, precum ni-se parc, în tendinţa statului de a se debarasa de sarcina îngrijire! materiale a Bisericeî şi clerului eî, şi a lasă ac£stâ sarcina comunei. Eu nu voiţi intra în examinarea acestei cause, care, în forma eî cea maî evidentă, pare a indica că religiunea, in totă manifestaţiunea eî esterioră (cultă, clertt şi Biserică), nu este uă trebuinţă a statului, dar este constatat că tocmai ac£stâ posiţiune ce s’a creată Bisericeî şi clerului, lâsândil sarcina îngrijirei numaî comuneî, a fost causa de nu s’a putut resolva cestninea. De altă. parte, comuna adesea şi maî tot-de-una se găsesce în mijl<5ce restrânse pentru trebuinţele materiale ale clerului şi Bisericeî ; apoi, afară de acesta, nici comuna n’a arătatii unii interesu şi prin urmare uă bună voinţă pentru clerul Bisericeî. De aci imposibilitatea St. Sinodii de a ajunge la unti resultatii eficace cu mijl<5cele căutate numai în Biserică; de aceea şi regulamentele votate, de şi învestite cu sancţiunea Domn£scă, nu s’au putută pune în aplicare.

In fine, 1.1. P. P. S. S. Metropolis şiP. P. S. S. Episcopî, în calitate de Senatorî, au puşti totă stăruinţa ca posiţiunea materială a preoţilor şi bisericelor să se reguleze printr’o lege de stattL

Proiectul, adus înaintea Senatului din iniţiativa P. P. S. S. Eparcbioţî în sesiunea trecută, s’a votată cu <5re-carî modificări în minus, şi aşteptămu ca în sesiunea actuală să Ί ia în desbatere şi Camera.

Până atuncî însă credem că este oportunii a espune la cu- noscinţa D-lor Deputaţi diversele observaţiunl ce, prin între- vorbirile particularî ale preoţilor, s’au făcută asupra proiectului în cestiune, ca ast-felii Domnh Deputaţi să cunoscâ mai dinainte carî sunt inconvenientele ce presintă acestă proiect în sistemul parochial bisericescî!, în locul căruia propunem unti altu sistemti care, fiindu maî practică, este tot-de-o-datâ şi maî corespnndStor cu situaţiunea bisericescă a ţSreî n6stre.

S’a (jlisii într’adevSru, că nu se p0te alt-felă înbunătăţi starea materială a preoţilor, de câtu mărindu parochiile şi re- ducândii numărul preoţilor la unul de fie-care parochie, şi

acestii principiu, constitue baza esenţială a proiectului în cestiune. Principiul este saluta rin, dar clesvoltarea lui laşii torre niultu de dorii fi. Aşa. sistemul parochial, des voi tatii în proiecţii, presintă o mulţime de inconveniente, atătu din punctul de vedere al obiceiurilor religiose ale poporului românii, cât şi cel al posiţ.iuneî topognfice a comunelor.

Proiectul stabilesce în art. 2, că, na p a r o c h i e t r e b u e s ă cu - p r in d u celii pu ţin 200 fa m il i î con tr ib u a b ile s ta b il. Iar în art.5 regnleză că, d eca în tr o p a r o ch ie d e 200 f a m i l i i v o r f i d ou a se» u n i m ulte B iser ic i, una dill ele f i a n um e c e a c e n t r a la , mai bunei f i cu m ύ m ulte m ijlo ce d e în tr e ţ in e r e , va fi declarata dc Biserică paromiafio Cele alte biserici vor fi deservite pe râlldli d e p e r so n a lu l B is e r i c e î p a r o c h ia l e etc.

Acestu sistem Ί admisese si St. Sinodît, cu diferenţă numaî că uă parochie nu cuprindea mai mulţii de 100 de familiî ( 1).

La determinarea numărului familielor unei parochiî s’a avuţii in vedere, credem, că unii preoţii nu pote îngriji de o parochie mai numeroşi, pentru cuventul că parochiele se vor forma, in cele mal multe părţi, din cătune situate la distanţe, mal multti seu mai puţin mari unele de altele.

Scopul principal al legel. fiind de a da mijlocele materiale, necesare pentru în treţin erea (2) preoţilor şi a Bisericilor, nu se pote ajunge de cât m irind parochiele, iar parochiele nu se pot mări de cât întrunind mai multe cătune, cu sîl fără Biserici, până Ia suma de 200 familii, şi având fie-care pa- rocliie un preoţii. Prin urmare, două consecuenţe resultă din modul de a forma parochiî după propunerea proiectului: 1) reducerea numărului preoţilor şi 2) că Bisericile cătunelor, întrunite intro singură parochie, vor rămânea fără preoţi, îndeplinind unti singur preoţii tdte trebuinţele bisericeşcî şi religiose ale parochiel. Numai este îndotflă că, vor intra m coprinsul parochiel, ce se va forma, mai multe Biserici, cari actualmente aii câte don! şi trei preoţî. Una din acele Biserici va fi declarată de Biserica centrală a parochiel cu unii

7 2 8 INCONVENIENTELE

(11 Kegnl. pentru poxiţiuiiea aemiuariştilor, art. 1—4.'2i Subliniem curentul în treţinere, d in proiecţii, spre deosebire de cuventul ιn-

b tind ld fire, cum se aşteptă.

singur personal ca r e v n s e r v i p e rind In Uite cele-l’alte. Am spus ca. principiul proiectului este salutariu, der presintă inconveniente însemnate în clesvoltarea Ini, si acestea ne fac sa speram forte puţinii in aplicarea legei. Ast-fel, decă dorinţa generală admite organisarea enorielor, satelor şi cătunelor in parochil mai mart seu mai mici, după posiţiunea lor topo- trrafică, precum si reducerea minierului preoţilor la unul, in locii de doui şi de trei, considerând adică, că alţii mijlocii nu este pentru a îmbunătăţi posiţiunea materială a preoţilor şi Bisericilor, apoi nu pote admite ca acest sistem să reducă o mare şi înseninată parte din Bisericile esistente. De aceea, în primul punct, noi credem că proiectul a pierdut din vedere cel mai însemnat lucru : disposiţiunile şi obiceiurile religi<5se ale poporului românii. — Clădirea unei Biserici ηιι s’a fVlciit pe nicairi în ţera nostră, fără o trebuinţă religiosă mult simţită de locuitorii cari o încongioră, — fie că locuitorii nu corespund în privinţa numerului cu disposiţiunea proiectului în cestiune, fie că mijl<5cele lor pentru întreţinerea ei numaî sunt îndestulăt<5re în timpul de faţă. După sistemul propus de proiectil urmeză ca ore-care Biserică, re- mânând fără preoţii, să stea închisă in unele Duminici şi sărbători. Locuitorii satului seu cătunului, decă ar fi in depărtare de 5— 6 p<5te şi 10 kilometri de Biserica declarată paro- chială, vor suferi de a nu se putea duce la Biserică. Nu trebue să ne uităm la aceea că ei nu se ducii in tote Duminicile la Biserică. N u se duc toţi, este adevărat; dar se ducii mulţi. Prin urmare cu sistemul propus, se va atinge adencii simţul religioşii, când locuitorul va vedea că în doue Duminici setiO 'in cutare sărbăt<5re mare biserica din satul seu stă închisă.

Afară de acesta, locuitorul sătean, a căruia biserică se deschide numaî când ’î vine rândul ca parochul să serveseă într’ensa, are legături religiose cu biserica satului seii: acolo sunt îngropaţi părinţii, moşii şi strămoşii seî: la biserica a- ceea s’a botezatu el, s’a cununat, ’şi a înmormântat copi re- pausaţi; la clădirea eî a ajutat el cu munca şi cu banul seii; in biserica aceea s’a obicinuit el să se închine. Apoi, atât la sâmbetele mari, cât şi ori când fac pomeniri răposaţilor, femeeilsă *

■ T * , ,________ SISTEMULUI PAROCHIAL ^ 29

73 0 INCONVENIENTELE

tene nu se ducii cu coliviorele dintr’un sat în altul, ci la biserica satului unde sunt morţii lor îngropaţi. La dilele mari ale posturilor îşi ducii copil la biserică să ’î comunice cu sântele taine. Peste tote acestea, vine Paştele şi Crăciunul, când săteanul — ia miedul nopţeî — se duce la biserică cu t(5tă familia. Câtă amărăciune nu va fi în sufletul lui atunci, când, in cele mal însemnate dile, va găsi Biserica satului s&ti închisă ! închisă va sta negreşit Biserica săteanului, căci parochul va servi neapărat la Biserica centrală a parochieî. Nu va avea unde să asculte serviciul divin, unde să se închine şi el ca creştinii, căci Biserica parochială fiind departe, cu nepu- putinţă I va fi să se ducă ndptea la Biserică. Dar sunt încă alte multe trebuinţl religi<5se, cari silescu pe sătean, fără vreme, să caute pe preoţii: trebuinţe urgente precum : comfe- sarea şi comunicarea unul bolnavu, botezuri grabnice etc.

Acestea tote sunt considerante forte însemnate, peste cari nu se pdte trece fâră a nu provoca nemulţumirea — şi nemulţumirea va fi generală — a sătenilor.

Poporul român este, înainte de t<5te, poporul eminamente creştin şi religios; el prin midl<5cele sale proprii ’şl a clădit Biserica în care să se închine lui Dumnezeii. Proiectul chiar, voind a disposa pentru înbunătăţirea lucrului religios al lui, n’a recurs de cât tot la mijlocele sale—la fixarea unei contri- buţiunl. Prin urmare, cu drept va dice un satu că contribu- ţiunea, ce este impus s’o plătescă pentru culţii, este nedr^ptă, de <5re ce Biserica lui, la Paşti, la Crăciun şi în alte sărbători însemnate, stă închisă, ne având preoţii.

Deci, legea trebue să ţină conţii de atâtea împrejurări importante d£ca voim sâ nu blesăm simţul religios al poporului. Mijldcele. căutate întrunii sistem parochial, nu trebue să privescă numai partea materială a întreţinere!, ci să se caute a se aduce înbunâtâţire ast-fel în cât să se satisfacă în mSeură egală şi partea religiosă morală — partea cea mal însemnată.

Din cuvintele espuse vedem că sistemul adoptat de proiect, de a forma adică parochiî de 200 familii, cu câte un singurii preoţii pentru trite Bisericele ce ar intra în coprinsul fie-

tăria, presintă inconveniente cari prejudecă in cel mai înalt grad simţul religios al poporului: îl nemulţumesce si Ί espune la greutăţi insuportabile pentru a putea găsi t<Stâ satis- facţiunea trebuinţelor sale religiose.

Afară de acestea, n’cî nu putem ajunge la o organizare a parochielor, după sistemul propus, de cât atunci când satele şi sătucele, cătunele şi cătunaşele situate la distanţe mari unele de altele, se vor întruni ca sâ ionneze comune strînse, ceea ce nu credem că se va face, şi prin urmaţe, reducerea preoţilor, în condiţiunele actuale şi cele prevedute în proiectil, nu se p<Ste face cu atâta eficacitate, in câtu sâ satisfacă şi trebuinţele materiale ale clerului şi Bisericelor, si trebuinţele morale şi religiose ale poporului. Lângă aceste inconveniente,este a doua consecuinţă prejudiţi6să ceresultă din proiectd : că Bisericile cătunelor întrunite intr’o singură parochie vor rftmânea fără preoţi. Am arătat deja că Biserica gatului este pentru sătean, ca şi Biserica enoriel, pentru oră- şanu, unu obiecţii atât de preţuitu în cât nu va suferi ca g o vadă stând închisă. S’a obiectat cu drept cuvânt că proiectul, plecând de la unu principiu de economie pentru scopul de a spori mijl6cele materiali, necesare la întreţinerea clerului şi Bisericilor, ocasionează punerea, pe nesimţite, în ruină a Bisericilor ce parti a fi prea multe la noî în ţară, lucra care ar lovi ftfrte simţitor susceptibilitatea religiosă a poporalul. De aceea noî credem că nu prin reducerea şi punerea in ruină a Bisericilor se p<5te ajunge la o seriosă şi reală inbunâtâtire a Bisericilor şi preoţilor, ci prin u 'lisarea metodică a mij- l0celor de carî deja dispunem.

Din cele espuse se vede câ pe noi nu ne preocupă de cât sistemul parochial propus în proiectă, şi prin indicarea diverselor împrejurări, relative la situaţiunea topografică a comunelor, şi la obiceiurile religiose ale poporului, proiectul a- pare nepracticii în acest punctu.

Noî voim mărirea parochielor, însă ast-tel in cât 1i Bisen- cele esistente să nu se desfiinţeze nici una; 2) pentru fie-care Biserică să fie unii preoţii cu unii cântăreţu-paracliser, iar la biserica centrala a parochieî— cea mai încăpătore. situata

■ Μ Β Κ ϊ SISTEMULUI PAROCHIAL 7 g j

cât se pote maî in centrul parochiei, — să fie cloni cântăreţi şi und paracliser. Ambii cântăreţi, împreună cu copii aleşi din şciila comunală, să formeze şi unu micii cor vocal al Bisericel ; 3) tote Bisericele aflate într’o parochie, împreună cu Biserica centrală, să fie administrate de unii coinitetil parochial compuşii din toţî preoţii parochiei şi trei parochienî a- leşî, sub preşedinţa parochulul Bisericel centrale ; 4) la fixarea contribuţiuneî pe capii de familie să se ia de bază învoielile actuale contractate intre preoţii şi sătenii, cari învoell constau in genere din douS baniţe producte şi 2— 4 let pe anii; 5) să fie un singur budget al parochiei; 6) să se clasifice Bisericele ce intră in formarea unei parochil, după numărul popula- ţiimel ce înconjură Biserica, ca ast-fel să se creeze emulaţiuue si perspectivă; 7) salariul să fie pentru preoţi, în comunele rurale de la 50—100 lei lunarii. Cu modul acesta parochiele nu se vor determina după numărul familielor, ci după al Bisericilor cu satele şi cătunele lor, ast-fel că parochia, în privinţa întindere! teritoriale, va fi sub puncţul de vedere bisericesc, ceea ce este comuna sub puntul de vedere politic, şi parochia să nu se întindă peste cercul teritorial al comunei. Motivele espuse în privinţa sistemului parochial pentru comunele rurale suntii de consideraţii şi pentru comunele urbane, cu diferinţă că Bisericile din comunele urbane aii şi Precari averi şi venituri proprii de la 1000 leî anual până la decimî de mii. La formarea parochielor urbane'sunt unele dificultăţi insă cari fdrte rarii se întâmpină în comunele rurale. Aşa de exemplu sunt Biserici particulare, Biserici comunale şi Biserici întreţinute de Stat, al căror preoţî sunt deja salariaţi. Atât bisericile particulare (afară de f<5rte rer! escep- ţiunl) cât şi Bisericele de Stat ati actualmente şi câte o enorie mal mult sail mal puţin întinsă. Asemenea Biserici se găsesc mat cu s£mă în capitală multe şi anume peste 20 de Biserici întreţinute de Stat, şi vr’o 5 ctitoriceşci. Acum, la formarea parochielor se va întâmpina acea dificultate, că enoriaşii acestor biserici, după legea în diecuţiune, nu se scie d6că vor fi obligaţi la contribuţiunea prevSdută. De altă parte, având în vedere scopul legei, în formarea unei pa-

732 INCONVENIENTELE_________

rodiii nu p<5te intra nicî una din cele douS categorii dc Biserici, iar daca vre una din ele s’ar declara de Bisericii, pa- rochială, considerând mărimea şi posiţiunea locala, atunci cum s’ar putea lăsa fără preoţî cele alte Biseriei, cari ar cădea in cuprinsul parochieî? Afară de acesta, luând ca punct dc plecare capitala, se pote forma în Bucuresci parochiî după sistemul propus de lege V F orte greii, şi putem dice chiar, că nicî de cum nu se pot forma parochiî de câte 200 de familii şi formându-se nu se pote aplica nici de cum disposiţiunea Ιβσβϊ care clice, cλ B isericile din cuprinsul unei parochiî vor fi deservite p e rândă d e p erson a lu l B isericei parochiale, pentru că suntu bisericelc de stătu şi cele ctitoriceştî caii ne irnpe- dică a aplica sistemul propuşii de I^ge. Sâ luânui de esemplu situatiimea următxSre : Incepându de la Biserica Creţnlescu, care este Biserică ctitoric^scă, avem Sărindarul, Biserica Dom- neî, Slătariî, Sântul Ioan-mare, Stavropoleos, Sântul Dumitru, Măo'urănu, Curtea-Vecliie, biserici de stătu situate la distante

O 7

ast-felti că ocupă uă mare parte din central capitalei. împrejurul periferiei acebtor biserici, carî nu intră în prevederile leo-eî, sunt bisericele comunale: Gors’auii, Brezoianu. St. Io-

O * Ό ·

nică-Moldovenl lângă Brezoianu, Biserica Albă (Calea Victoriei), Biserica Brad u, Biserica dmtr’uâ-di, Şelarii, St. Gheor- ghe-vechiti, St. Ionică (piaţa Sântului Anton), avendil fie-care enoria sa maî mult sau maî puţin întinsă. Uitându-ne pe hai*ta Capitalei vom vedea că este imposibil a întruni enoriile bisericelor de Stătu enumerate într’o singură parochie eu o Biserică parochială, 1) pentru că nicî una din ele nu cade în categoria bisericelor despre carî refulez i legea; 2) pentru că, chiar în cazul de a se forma o parochie. cele-alte biseric fiindu de stătu, nu potu fi private de preoţi, şi deservitei apoî de personalul Bisericeî parochiale ; 3) pentru că nicî uă dată nu se pote fixa întinderea circouscripţiei care sâ dea cele 200 familiî pentru formarea parochiel, pentru că centrul capitaleî este posiţiunea comercială a el, şi populaţi um-a consistă, cea mai mare parte, din streini de alte rituri; 4) in fine, este imposibilii a alipi acele enorii la bisericele enumerate ( ^prejurul periferiei centrului, pentru câ nu ar sta nici

aia ι jaiviuLUi^ PAROCHIAL

734 INCONVENJEîÎTELli

o-dată in raporta cu parochul respectivii pe câttl timpii Bisericile de care aparţini! actualmente— ca Biserici de statft s6u ca Biserici ctitoricescl— remână servite de preoţi şi după aplicarea legel. El bine, d6că sistemul parochial propuşii de legea în discuţie, nu se pote aplica intr’o parte destul de întinsă a centrului capitalei, atuncî la ce este bunii ?

Am căutatu sa vedem d<$că sistemul acesta se pdte aplica intr'o posiţiune a capitalei, unde centrul este ocupaţii de unfi mare numără de biserici de stătu, împrejurul cărora suntu la distanţe, maî mari său maî micî, biserici dise comunale. Vom vedea acum dăcă acestti sistemă se pdte aplica la o alta posiţiune a capitalei, unde o singură. Biserică comunală este situată într’unu centru a căruia circomferenţă o form ză mal multe biserici de stată. Să scie unde se află situată Biserica Albă (Postovarî).împrejurul eî, la distanţe maî multă săfi maJ puţin mari, suntu următdrele biserici de stat: Sântul Spiridon, (Spirea-Veche), Mihaiă-Vodă, Sânţii Apostoli, Sântul Spiridon-vechifl (stradă Brâncovănu), Antim şi Schitu-maicilor; fie-care îşi are enoria sa maî mulţii său maî puţin întinsă. Aci, ca şi în primul esemplu, dificultatea la formarea parochieî este aceeaşi. In fine, dăcă în Bucureşti, sistemul parochial, după legea in discuţie, nu se pdte aplica, fără inconveniente cari ar produce de sigură nemulţumiri populaţiunel creştine, apoi credem că în nicî unu oraşii al ţSre! nu se pdte aplica.

Tdtă causa, care face ca acest sistem să apară nepractică, este principiul reducere! preoţilor la un singur parochiî într’o parochie care ar coprinde într’ensa mal multe Biserici. In vederea atâtor inconveniente, ce presintă legea, şi ineficacitatea sistemului parochial de a răspunde la satisfacerea tutor exiginţelor Bieericeşci şi religidse, trebue neapărat să căutăm un sistem practică şi potrivit tot-d’o-dată cu trebuinţele unei reale îmbunătăţiri a posiţiune! preoţilor şi Bisericilor. De aceea, credem eă sistemul parochial nu pdte fi aplicat cu succes în com. urbane de cât: 1) lăsându-se la fie-care Biserică, fie de stat, fie comunală(esceptăm pe cele ctitoricescl),câte un preot; 2) formându-se parochiî de 2, de 3, de 4 şi de 5 Bi-

SISTEMULUI PAROCHIAL 7 0 1- _______<OQ

serici, după întinderea teritorialii, si avend fie-care parochie o Biserica centrala; 3) fie-care parochie sa se administreze de nu comitet, compus din preoţii Bisericilor parochiei si de 3 s6ti 4 parochieni aleşi, sub preşedinţa parochuluT Bisericel centrale; 4) Ia fie-care Biserică din parochie sâ fie un cântăreţii si un paracliser, iar la Biserica centrală douî cântăreţi, un paracliser şi un corn vocal, organisat potrivită mijWeelor materiale; 5) paiOchul preşedinte împreună cu cei-alţi preoţi vor oficia înpreună la cbramul fie-cărel biserici din parochie; 6) averile bisercilor îmtrunite în parochie, împreună cu contri- buţiunea prevedute de lege, vor forma averea parochiei administrată de comitetul parochial sub controlul comunei şi chiriarchieî bisericeşti; 7) Salariile personalului întregii al parochiei şi cele-alte cheltueli se vor înscri într’unu budgetii anual, făcutti de comitetul parochiei, aprobaţii de comună şi vedutu de autoritatea imediată a eparchiei bisericeşti; 8) Principiul clasificaţiuneî se va avea în vedere la fixarea salarielor preoţilor, pentru a se crea emolaţiune şi perspectivă;9) Salariele sâ fie de la 80 până la 200 lei lunar; 10) Decă în organismul parochiei ar fi o Biserică de Stătu, şi ar fi în- căpătdre, să se declare de Biserică parochială în marginile legei în discuţiune, lăsându-se întregu budgetul ei actual ca unu avuţii al cosei comitetului parochial; 11) Preoţii parochiei să serv^scă fie-care, Duminicele si sărbătorile, în Biserica lângă care trebue se ’şt aibă locuinţa; 12) Preotul unei biserici din parochie să îndeplin^scă trebuinţele parochienilor orî unde va fi chiematu în cercul parochiei, 13) la sâmbetele repausaţilor, parochieuii, în comunele urbane, potă să ’şî aducă colivile la Biserica centrală imde preoţii întruniţi ai parochiei eă oficieze St. Liturgie pentru pomenirea repausaţilor. Numaî cu o ast-fel de organisaţiune vom putea răspunde cu deplină satisfactiune— şi fără alte mijloce de cât cele deja propuse — la t<5te trebuinţele creştinilor, la o reală înbunâ- tăţire a posiţiuneî materiale a preoţilor şi la buna întreţinere& bisericilor. Numaî cu metodul acesta putem resolva iu fine cestiunea de mult agitată si f0rte mult discutată.

O ί

Pr. C. Enescu.

10 AKIMCu mila Iul Dumnezeii A rch iep iscopu a l C on siu u tin upoh t

ţiPatriarchâ ecu menicfl

No. Protoc. 3185.

Prea Sân ţi te Metropolite al l ’ngro-Valachioi, prea onorate şi Jixarcli iii laturilor şi loeoţiitorîi al Cesariet Capadocieî şi toţî cialalţT respectabili Ierarchî din păzi tul de Dumnedeu HegatU al Rumâni eî, iubiţi fraţi în s-tul Spiritu şi coliturgisitori aî Modestiei nostre. Charii să fie cu voi şi pace dela D-deă. Din cele publicate prin diare a ajunau la timpii în cunoştinţa ilustră, nu eu puţinii întristare şi supărare, eă arcliieria vostră. la 25 Martie anul curenţii, aţi procedată la sever- şirea sânţirri sântului Mirii în neîntinatul templu al Metropolieî din Bucureşti, cu o complectă ignorare a puterei vostre spirituale şi canonice, faţă adecă cu tronul prea sântu, patriarcliicescii, apostolică şi ecumenică, precum şi alăturea cu ordinea, ce din anticitate are putere în acestă privinţă, fâcendu-ve cu inodulii acesta voi înşive, îii locii de păzitori aî ordineî, ce domnesceîn Biserică, tipii al disordineT, ce merită cuvenitul blanrîi. Căcî este o datorie sântă, ca ordinea să se recunosce de către toţi, ca unii ce forte complecţii, din cele maî necesare şi maî generale şi niinicu în lume neregulaţii şi neprecugetatii nu este demnă a se păstra ca celii ce este imposibilă ase eterniza, conform cu raţiunea, /’recunoscută) din anticitate. Căcî cele înstre- inate de ordinea usuală în genere se conducă reu în viitoriii şi se petrecu în disordinc şi nicî o dată nu vorii avea o basă solidă, depărtate ti indii acum de limitele stărei lor proprii şi atrase fiindii când în etice, când în colo într’un modă oposită şi neregulaţii. Pentru acesta şi vasul colii alesă ordonă Corintenilor, dicândă „tote să sc face cu cuviinţă şi în ordine1. Iar ordiuea acesta, observabilă întru tote, este indispensabilă a se conserva mai ales în cele spirituale. De aicî în adeverii şi arcliieria vostră nu trebuea nici în vorbă a permite, ca să se auţjâ de disordine în cele ce ve privesc ii, cu atâta maî mult de a o efectua voi, contravenindii ordineî, ce domină conform usului străvekiu ccle- siastică. Căci s-tul Spiritii, îu conformitate cu vocea profetului, v ’a pusu şi pre voi modelu casei lui Israilu şi casei lut Iuda, pentru ca inuî întâi ii voi sâ ve dominaţi pre voi înşive, (fâcendu-ve), dupre ordinul apostolică, ţipă şi modelă întru tote „Pasceţî, ţjice fericitul Petru, turma Iui D-ţleu cea dintre voîu ... făccndu-ve tipuri aî turmei. Pre longa aceste, şi divinul Paul ordonă, când învaţă ce feliu anume trebue să fie Episcopul „fugi de dorinţele inovătore, cunoscendii, câ ele nască lupte*. Propuse tiindă aceste spre înveţătură, iar canonii!

X X X IV aposto lica ordonundii eii „ICpiscopii fie-căria naţiuni «ântQ JatorÎ să recun0scă pro cel întăiu dintre dinţii (tov χρώτον iv r . prim atul d intre d înşii) şi să ’lfi considere pre dînsul, ca capfi. ţi >;t nu face nim icii m ai m ult fure de, opiniuuea ace.luiaw, datoria .şi arcliicria vâstră să se conformeze cu aceste disposiţiuni, stabilik· în s-tul Spi- ritu şi din dorinţa de inovaţiune, pre carea s’a înveţatii a o evita încă din cop ilărie , să nu cuteze a sfărâma usul, ce ar·· putinile secu ii depărtaţi, (dupre care usu) Archiereii din diferite jocuri (trebue) a lu a S-tu l M iră de la tronul celu dela noî prea mintii, patri- arcliicescft, apostolică şi ecumenicii, căruia (tronQ) cel ÎJîJO purtători de Dumnezeu părin ţi, convocaţi în s-tul Spiritu şi carii au compusă s-tul sinodii a l patru lea ecumenicii, celu adunatu în Clialeedona Bitiniei vau votat ase supune Episcopii diecesci pontice, asiatice şi tracice, încă şi Episcopii d in părţile barbarice ale dieceselor menţionate1*. Astu- teliu fiindă aceste, şi noî supunendu-nc vocei apostolice, care ordonă „luaţi am inte de voi înşi-ve şi de turma totă, preste care s-tul .Spiritu v ’a pusă Episcopî, ca să păstoriţi Biserica luî Dumnezeu, pre care a a răscum părat’o cu scumpii sângele seQ“, nu ne-ain supusă tăcerei, lucru ce n ’a r fi trebu ită să fie, de a negligoa ceia, ce s’a comisii în cestiunea acesta, a lăturea cu ordinea, ce din vekime ţine de preeă- dcrca n0stră, dar pentru acesta, şi pentru alte ore-care faine, precum pentru stropire şi turnare în locu dc s-tul boteză, pentru înmormântarea eclesiastică a sinucişilor, pentru calendarul gregoriană, pentru dem nităţi patriarc lia le şi pentru altele, ca aceste, am socotită să scriemu arch ierie i vostre, ca despre aceia, ce s’a făcuţii acum bine cunoscut, înculpându-ve pre voi, ca contravenitori ai onlinei eclesiastice şi ca cei ce ve presentaţi pre voi înşive păstoriţilor voştri tipu nu al ascultare! legale şi a l supunerel, dar din contra, alăturea cu disposiţiunile apostolice şi sinodale, modelă de disordine ji neascultare. Pentru aceste fame, de care noi dispunemu, sunteţi rugaţi sa ve ecaplicaţî, seu nu, c lar asupra ve raci ţâţei lor. Asceptămă deci respunsul vostru asupra acestora. Iar charul lui Dumnezeu ţi îndurarea infinită să fie cu voi.

1882 Iulie 10

/· Al C om tan tinupolel fra te iubitorii în Chruto*.Al E fesu lu i A tanasie fra te etc.Al N icom id ie F d o te î f r a t e ete.Al T roa d et N icandru frate. ete.Al DerculuX N icodim fra te etc.Al A m usieî Su fron ie fra te etc.Al B ru s e t N icodim fra te etc.Al M itelin et Constanţie f r a t e etc.P ro ed ru l D idim oticn lu l fra te etc.Al Varneî C iril f r a t e etc.Al V odenelor D oroteî f r a t e etc.Al Cauandriet Constanţie fr a t e etc.

înalt Prea Sanţitul Metropolis Primaţii, comunî- cândti Sântuluî Sinodfi scrisdrea de maî sus, Sântul Sinodfi a formulaţii următorul actu sinodalii, subscris de toţî membrii, pe care investindul şi cu sigiliul seii, a decişii, ca originalul să se păstreze în archiva Sântului Sinodu, iar o copie sâ se trimiţă de înalt P. S. Metropolitii Primaţii, pe lângă scrisdrea I. P. S. Sele, Înaltei Sele Sanctităţi Patriarchuluî de Constanti- nupol.

A C T U S I N O D A L Ucare coprinde

Autocefalia Bisericel O rtM o ie Române si relatinnile ei7 i

cu

Patriarchia de Consta it tinopol.

SÂNTUL SINODU ALO SÂNTEI BISERICI AUTOCEFALE 0RTH0D0XE ROMÂNE

Sântul Sinodu al Sântei Biserici autocefale orthodoxc române ascultând Epistola sinodală a înaltei Sale Sanctităţi Domnului Domnii loakim Archiepiscopul Constantinople! şi patriarclni icumenic, epistolă adresată „Prea Sfinţitului Mitropolit al Ungro- Vlachieî, Prea cinstitului Exarchil alplagi- nelor şi locoţiitoriu al Cesariei Capadocieî“ , precum, şi „tuturor respectabililor ierarchî al păziteî de Dumnezeu regiuni (ţinutj a României (κράτει της Ρουμανίας)K, pre carii ii numesce -fraţi şi conliturgisitorl a! Modestie! sale : s’a informat de cuprinderea eî, carea este cea următ<5re :

1) înalta Sa Sanctitate, Domnul Ioakim patriarchul icumenic spune, că s’a informat din jurnale, că la 25 Martie trecut, in Biserica catedrală a Mitropoliei din Bucureşcl s’a sevârşit Sfinţirea Sântului Myrti, si că prin acesta ierarchil români ar fi arătat deplina lor neşciinţă despre canonica supremaţie («ρχή) Spirituală a thronulul patriarchal, apostolicii

şi icumonicil; cil acista u run arc ar fi in protiva reinilel uraiatft I din vechime in acesta regiune (κλΐμ-ατη); ca ierarchii români prin ac6st<i fapta, in loc de a fi păzitori al regulei păstrate in Biserica, aii oferit un model (tuîtovj de neorândublii (άτ: ζνζζ), carea prin acesta epistola îşi atrage mustrarea meritată. Ac6sta mustrare consta din următorele aserţiuni: a) Că orânduia (τάςις) este din cele mai salutare, mai necesare şi universale in· lume, şi că fără densa şi fără prevedere nu trebue a se conserva nimica în lume ; căci ce se face alt- feliu nu este stabil şi nu are condiţiunile necesare la trăinicie. Ci teză I cuvintele Apostolului, adresate Corintenilor, ca tote să se facă|_ cu bună cuviinţa şi dupre orenduelă. Acostă orânduelă, carea trebue a se păzi intru tdte, cu atâta mai vârtos trebue ase păstra în cele spirituale, b) Ierarchil români, prin actul sfinţire! Myrului, ar fi realisat o neorându61ă, călcând rânduela stabilită de un fdrtc vechili obiceiii bisericescă. Că ierarchii românî, dupre cuvântul Apostolului Petru, trebue să fie pentru turma lor pildă şi model: „păstoriţi turma lui Dumnedeu cea dintre voî, fâcenduve pildă turmei“. Deaseminea cuvintele Apostolului Pavel: „fugi de dorinţele de innovaţiuni, şciind că ele produc c e r t e c) Alt argument al mustrărel epistola îl îea din canonul XXXIV Apostolic, carele prescrie, ca „ Episcopii fie-cârei naţiuni sâ recundscă pre cel ânteiii intrC dânşii, şi să-lu socotdscâ ca capii, şi să nu facă nimica de prisos fără opiniunea lulu. Câ acest canon ar fi avend acel înţeles, că Ierarchii români nu trebuia să cuteze a face Simţirea Myrului, carea ar fi un novisnni ; căci trebuia să conserve vecinul obiceiu de a primi Sântul Myrii dela patriar- chiade Constantinopole, sub a căreiajurisdicţiune bisericescă este pusă România încă. de Sinodul Ecumenic IV-le, ce s’a adunat în Chalcedon în anul dela Christos 451, si carele a decis, ca, Episcopii din Diecesele Pontului, Asiei si Thracici precum şi Episcopii dieceselor acestora, carii se află printre barbari, — sâ depindă de scaunul patriarchal al Constantinopole!. Intre poporele acele barbare, de prin viacul al \ -le la care se trimitiau episcopî misionari dela Constantinopole, şi din alte eparchiî ale imperiului roman de orient. Epistola sinodală a patriarchuluî numSră şi pe România nostra, şi crede a întemeia pe acostă esplicîitie supremaţia sa bisericescă. d) Câ înalta sa Santilate, ascultând glasul Apostolescu. carele dice: „Luaţi aminte de voi şi de totă turma, intru carea iMchul sânt v’a pus Episcopî, ca sâ păstoriţi biserica lui 1 Him- Ile(Jetlu, n’a trecut cu viderea a ne mustra pentru îndrăsmţa

a c t C s i n o d a i .

faptii a sfinţire! Sântului Mvr. faptă abătută dela oriindiuSla bisericescu, şi tot-o-dată exemplu r6ii turmei, de nesupunere şi neascultare.

2) Epistola patriarchală sinodală spune mal departe, că s’ar fi respândit pe acolo sgomotul, că in Biserica ndstră s’ar fi mal introdus şi alte innovaţmnl, precum : Stropirea şi turnarea pe cap la Sântul Botez, in loc de cufundare ; înmormântarea biseric&că a sinucişilor; calendariul grigorian; demnităţi patriarchate şi alte novisme, pe care le însemnă numai cu (jicerile: -şi altele aseminea“. Dar adauge, că aceste din urmă le consideră ca simplu sgoinot de o cam dată, şi cere intortnaţiunl lămurite despre esistenţa unor ast-feliîl de in- novaţiunl in Biserica românlscă. Epistola se inkee, invocând charul şi mila Iul Dumnezeii asupra n<5stră.

Epistola portă data 10 Iulie anul 1882, şi este subscrisă de Înalta Sa Santitate patriarchul Ioakim şi de 11 Archierel membri al sinodului patriarchalfl.

Cetind şi ascultând cu mare luare aminte acostă admoniţiune patriarchală, am simţit in inimele nostre o plăcere du- chovniciscă, vedend, că înalta Sa Santitate patriarchul icumenicu ne aminteşce maî multe cuvinte din Sânta Scriptură şi din candne, care sunt norma administraţiunel Sântei n<5s- tre Biserici orthodoxe a resărituluî, şi pre care noi nicl-o-dată nu trebue să le perdem din videre in administraţia spirituală a dieceselor nostre. Ast-fel i fi de cuvinte le recităm şi noi incă odată cu multă plăcere: a) Cuvintele Sântului Apostol Pavel din I-a Epistolă cătră CorintcnI. Cap XIV, st 40, unde Apos-

ţ toiul prescrie buna-rânduela, ce trebue să domnesc·! in templu in timpul serviciului divin, şi inkee regulele sale cu aceste cuvinte : „ttfte să se facă dupre cuviinţă şi orândudlă44. b) Cuvintele Sântiduî Apostol Petru din I-a Epistolă cap V,st. 1: „Păstoriţă turma lui Dumnedeti cea dintre voi.....fă-cându-ve esemplu turmel“. Cuvintele prin care Sântul Petru dă poveţuirî apostolice pftstorilor bisericel, sună in t<5tă întregimea lor ast-feKu : „Pre presbiteril cel dintre voi ii îndemnă, ca cel ce sunt împreună presbiteril, şi martur al suferinţelor Iul Christos, şi părtaşii al mărirel cel ce va să se descopere: păstoriţi turma Iul Dumnedeti cea dintre voi, priveghind asupra el, rfu cu sila, ci de voie, şi dupre Dumnedeti, nu din interes rSti, ci cu osârdie; nici aşa ca cum aţi domina preste eleni; ci fitefendu-ve csemple turmeiu. c) Cuvintele Sântului Apostol Pavel cătră Timoteiil Episcopul Efesulul: τάς νεωτερικάς επιθυμίας φεύγε, trebue ci-

tate έι-ăşî în tdtă întregimea lor, pentru a fi pricepute şi a se ţinea minte cuprinsul lor cel salutariti. Aceste cuvinte (J I-a Timot. II. st. 22—26) glăsuescii ast-feliu :

„Eră de poftele tinerelei fugi (τάς νεωτερι/ά' φ ε ύ γ ε = Juvenilia, autem desideria fuge), şi urmăză dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu toţi cel ce kiamă pre Domnul din inima, curată. E ra de întrebările cele nebune şi neinţe- lepte te fereşce, şciind că nasc sfedl. Şi slugii Domnului nu i se cade să se sfăddscă, ci blând să fie cătră toţi, inveţâtoriil, răbdătorii!, cu blândeţe certând pre cei ce stau improtivă; pdte cândva le va da lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoscinţă adeveruluî.Şi vor scăpa din cursa diavolului, prinşi fiind el de densul spre a lui voie“. d) Pasagiul din Faptele Apostolilor, unde Sântul Ap. Pavel adresază cele din urmă cuvinte ale sale presbiterilor din Efes, cu carii nu avea să se mal varie în lumea aedsta: „Luaţi aminte de voi, şi de tdtă turma, intru carea Duchul Sânt v’a pus Episcopî, ca să păstoriţi biserica lui Dumnedeu, carea o a câştigat cu scump sângele seu“ (Fapt. XX, 28).

Noi mulţămim din inimă înaltei Sale Sanctităţi patriarchale. că ne pune în videre cuvintele cele Sfinte ale Scripture!, ne dă ocasiune să gândim la ele, să le studiem profund şi sâ le re aiis.Im în v iaţa ndstră.

Afară de aceste citaţiunl din Noul Testament, Epistola Sanctitâţe! Sale ne aminteşce încă doue candne, anume: a) Canonul XXXIV al Sânţilor Apostoli, din care se citeză cuvintele dela început: „Episcopii fie-cărcî naţiuni se cuvine ca şei pre cel ântâiil dintre dânşii, şi a-lu recundşce ca capO, şi nimica din cele ce trecu preste autoritatea lor a nu face fără de socotinţa (opiniunea) luî. “ Restul textului sună astfeliă precum urmdză : „ci să facă fie-carele numai aceea, ce se atinge de eparchia luî, şi de locurile ce aparţin la ea. Dar şi cel dintâiu (Episcop) să nu facă nimica fâră de socotinţa tuturor, ca in acest chip să fie unire şi să seslâvăscă Dumnedeii prin Domnul întru Duchul Sânt: Tatăl şi Fiiul şi Sântul Duelul". Aşa dar sensul acestui canon este, că fie-care naţie său popor chrestin orthodox® are Episcopiî sg !; intre Episcopî este unul în fruntea tuturor; fie-carele administreze diecesa sa dupre regulele stabilite de Biserică. Când se înfăţişăză vre-un casîl neprevgdut. de regulele bisericesc!, episcopul respectivii, se consultă cu cel întâifi, seii Archie- piscopul, despre modul cum se cuvine să urmeze in caşul respecţi vu. Dar şi Arch i episcopul să ii căpitenisi tp i copilor.

în caşurile nepreve<Jntc prin regulele bisericescî, sf; nu facă nimica arbritariîl, ci să consulte pre Episcopii naţiunii, şi să facă aşa precum cu toţii vor decide : căcî cu modul acesta se va păstra buna înţelegere şi unanimitatea în disciplina biserie^seă. Cum că aşa se înţelege acestii canonii vom cita aicî esplicaţia. ce îi face unii canonist!! rusii, Archi- mandritul loan, in cartea sa intitulată: „Onbin> Kypca IţepKOB- uaru 3ai»0B0Bt.iedia“, carte carea servcşce de Manual in semi- nariele Rusiei la studiul Dreptului canonicii.

In tomul l-iii. pagina 177 a acestei opere cetim u rm ă to - rele asupra acestui Canon: „Din acest canon (XXXIV Apost.) mal în a in te de t<5te se vede, că delimitarea hotarălor locale în administraţia Bişerieeî creştine, hotare numite eparchii (diecese), s ’a inceputii deja in timpurile Apostolilor. Canonul apostolic la fie-care popor (iirvo; = naţiune), ce compune o Biserică particulară saii locală, represintă câţî-va Episcopi, <lin carii fie-carcle dirige o parte din turma (παροικία) încredinţată lui, ş i carea constă din câte-va Oraşe, εέΰ sate (χώρα) <âră toţi aceşti Episcopi a ii preste dânşii untt Episcop primate ca un capă, carele este ân te iu l intre d â n ş ii (δ έν ούτο ις πρώτο;). Cu privire la viaenl apostolic şi la timpurile cele maî apropiate de el. episcopi primaţi δόΐΐ cei ântâiii in bisericele locale iară îndoială se socotiaii primii urmaşi apostolici, puşî de în su ş i apostolii, cu deosebire în locurile cele maî însemnate ale ţărilor şi provinciilor, cunoscute atunci: Iacov în I e r u salim, Timotheiii în Efes, capitala de atunci a Asiei mici, Tit in insula ('rit. s. a. Inse numind pre aceşti Episcopi primaţi

W Capi aî Bisericelor lor, canonul apostolicii dă a înţelege aici F nu o putere a lor nemărginită şi cu totul independent a, ci

numaî o principală protie, prioritate, ântietatea votului în afacerile bisericescî: căcî precum episcopilor subordinate nu Ie se permite a face nimica din cele ce ar avea o importanţii deosebită, fără scirea şi socotinţa capului, aşa şi însiişî episcopului capital i se inspiră a nu face nimica fără socotinţă şi eonglăsuirea comună a tuturor episcopilor. Ast-felifi de acte, care coverşescii autoritatea parţială a fie-căruia Episcop şi cer votul şi decisiunea principalilor represent anti al Bişerieeî, pot fi d. e. hotărârile dogmelor credinţei, compunerea can inelor hi legiun ilor pentru Biserică, alegerea Episcopilor, ju decata asupra lor si altele aseminea. Eră fie-care Episcop eparcliial ori diecesanil, dupre canonii, are primăţia şi autoritatea numai în cele ce privescii la eparchia lui şi la locurile ce aparţin eî. Caninele timpurilor următ<5re aii confir

mat acostă înstituţiune apostolica (Sinod. I, icum. 4, 6.—Sin.XI icum. 2. Sinod. Antioch. 9. ş. a.). Deaseminea se p6te observa, ca canonele apostolice vorbesc numaî despre o capi ten ie parţiala, in Bisericele locale, dar nu arată nicî un cap universal preste t<5ta Biserica,—şi nici măcar nu-lti presu- piuiu; căeî nu numaî dirigerea Bisericelor o represintă despărţita,— fie-carea sub capul s6u, ci şi pre fie-care ast-feliii de capQ îl mărgineşce prin votul comunii al tuturor episcopilor localî“ . (tom. I. p. 177— 179).

In conformitate cu acest canon apostolicii este constituita Biserica orthodoxă din regatul României, ai căruia locuitori sunt de naţiune română. România este împărţită in opt eparchiî s0ti diecese , dintre care—doue Archiepiscopii şi Mitropolii şi ş£se Episcopii, anume : Mitropolia Ungrovlachiei s&i a Munteniei, Mitropolia Moldovei ; Episcopiile : a Romniculm si Noului Severin, a Romanului, a Buzăului, a Huşilor, a Argeşului şi a Dunărei-de-jos. Conform canonului Apostolic, Archiepiscopul şi Mitropolitul Ungrovlachiei, ca unul ce re- şăde în capitala regatului, este primul între toţi ierarchii români, şi are prerogativele de precădere, pentru care, pe lângă titlul de Archiepiscop şi Mitropolit al Ungrovlachiei, p6rtă şi pe acel de „Primat al României şi preşedinte al Sântului Sinod al Bisericeî orthodoxe române. “ Aşa este el considerat şi titluit în regatul României şi de cleru şi de laici. Sub acest titlu se adresază cătră primul ierachu românii ori cine are vre o afacere bisericescă, relativă ori la administraţia parţială a Mitropoliei Ungrovlachiei, ori la cea generală a Bisericei orthodoxe române. Maî departe, tot în conformitate cu canonul apostolic în cestiune, ierarchii noştri eparchiali, în cestiunile curente ale administraţiunei lor Bisericeşcî se conduc de regulele stabilite maî dinainte de Biserică şi de usul tradiţional, clironomisit dela predecesori; 6ră în caşurile, neprevSdute de practica anterioră , cer deslegarea Sântului Sinod, unde se adună toţi ierarchiî terii: Mitropo- liţiî, Episcopii şi Archiereiî, în număr de 16, şi ceea ce se decide în Sinod, aceea devine regulă pentru toţi, şi pentru Mitropoliţî şi pentru Episcopî. Sinodul se adună de doue ori pe antt, dupre hotărîrea can<5nelor: primevara şi t0mna. Aşa se înţelege şi aşa se aplică în România canonul XXXIV apostolicii, carele intră în legislaţia ţereî; căcî în spiritul lui si al altor can<5ne sinodale este făcută legea nostră organică, pentru constituirea Bisericeî orthodoxe române a Regatului Roma-

<44 A C T t SINODAL

b). Epistola patriarchal» citc'za încă un fragment din canonul XXVIII al Sinodului IV-leicumcnicfi, afirmând că Biserica română ar fi pus.i de acel Sinod sub jurisdicţiunea patriar- chieî de Constantinopole. Etă cum se esprimă Epistola în acest loc: „sub a căruia (a thronulul patriarchicesc) jurisdicţi- une cel 630 sânţi părinţi, carii au constituit IV-le St. Sinod icumenic din Chalcedon în Bithinia, aii rânduit sâ fie supuşi: „Episcopii din provinciele Pontului, Asiei şi Thraciel, precum şi Episcopii provincielor mal sus clise (aflaţi) între barbari. “

Noî reproducem aclstă citaţiune din canon, dupe Pidalion: numai Mitropoliţiî provinciilor Pontului, ale Asiei şi ale Thra

ciel. deaseminea şi Episcopii cel de la Barbarii mal sus diselor provincii, să se pună de cătră sus numitul prea sântul scaun al Bisericeî Constantinopolitane : adică fie-care Mitropolit al provinciilor menţionate, cu Episcopiî provinciei, trebue să pună pe Episcopiî eparchiei, precum este prescris de dumne eeşcile canone. Eră însuşî Mitropoliţiî menţionatelor provincii trebue să fie puşi, precum s’a dis, de Ârchie- piscopul de Constantinopole, după ce se va face prin con- glâsuire, dupre obiceiil, alegerea şi presentarea lor aceluia. “ Aşa dar canonul a hotărit, ca Mitropoliţiî ce se vor alege în provinciele Pontului, Asiei şi Thraciei să se presinte la confirmarea Patriarchuluî. Tot aseminea să se urmeze şi cu E- piscopiî populaţiunilor barbare, ce aparţin acelor provincii. Care sânt înse acele populaţiuni barbare, la care face alusrnne Sinodul icumenicu din anul 451 după Christos ? La acăsta ne respunde Pidalionul, săil cartea caninelor bisericeşcî, publicata de patriarchia de Constantinopole la începutul vracului acestuia, şi dupre carea avem şi noî o tradneţiune în limba română, — ne răspunde în comentarea acestui canon, că populaţiunile barbare din viacul V-le, pre aî cărora Mitropo- liţî şi Episcopî Sinodul de Chalcedon îî pune sub jurisdicţiunea patriarchieî de Constantinopole, sunt: Alaniî şi Ruşii. Prin urmare Canonul XXVIII al Sinodului IV-le icumenicu, nu pdte privi intru nimica pre regatul României din anul mântuire! 1882.

Canonistul rus, amintit mal sus, Archimandritul loan, £tă cum esplică canonul XXVIH-lea alu Sinodului IV-lea : v Sinodul a adaos încă în canonul său, câ de acelaşi! pa- friarchd al Constantinopolel trebue să se pună şi Episcopii popiirelor celor de alte seminţii (ce sunt afară de imperiul roman), carii dupre dirigerea bisericescă se numeră la provinciele menţionate in canon (iu o i κ α ί ε ν Ιϊχρζχρ ιχο ίζ Ε πίσκοποι

των προειριαενων δ ιο ικήσεω ν): adică—Episcopii acelor locuri ţi popdril, care aii pniimt. învăţătura credinţei si botezul din ]3izantia cea orthodoxă, m tot de la densa ati primit cel ântfr Episcopî “ (tom. II. p. 315—316). Şi dupre acostă eepli- caţie Patriarcliia constantinopolitană nu are nici o supremaţie asupra Bisericeî române: căci Românii n’afi primiţii botezulfl· şi doctrina creştină de la Constantinopole, nici pre ântâiî lor Episcopî. Căcî creştinătatea Românilor este mal vekie, de câtii kiar esistenţa Constantino- poleL Româniî an venit în Dacia cu semânţa creştinismului, încă din viacul 2-le după Christos. Sămenţa creştinismului adusă în Dacia, s’a dosvoltat aicî prin propriele puteri ale poporului, aşa că în viacul al treilea, dupre mărturia luî Ter- tulian, Dacia era plină de chreştinî, şi Episcopii Daciei aii participat la primele Sin<5de icumenice. De aceea nicî unul din scriitorii posteriori, cariî au scris despre chrestinarea diferitelor pop<5re din orientul Europeî, preenm despre Bulgari şi Ruşî, despre Ungurî, Poloni, Litvanî. nu amintesc nimicii despre chreştinarea posteri<5ră a Românilor, fiind câ ei erau deja chreştinî din viacurile primitive ale chreştinismulul. Constatăm dar din noii, că nicî prin canonul SinoduluiIV-le, nicî prin altul al vre-unuî Sinod icumenic ori local, Biserica română nu este supusă celei constantinopolitane.

In imperiul Roman era datina, ca preenm administraţia politică, aşş, şi cea bisericescă să aibă diferite centrurî în politiile cele maî însemnate ale imperiului. Aceste centrurî se determinai! atât prin legi imperiale, cât şi prin canonc sinodale. De la aceste centrurî se da direcţiunea administrativă şi organizăt(5re în regiunile respective. împăratul Justinian, în viacul al Vl-le, a instalat nn aseminea centru de administraţie bisericescă în politia sa natală, Prima-Justiniană, ψ între alte provincii încorporate la acest centru a fost si Dacia, unde locuiam Românii. Acostă lege imperială, cuprinsă în Nuvela XI a lui Justinian, este cel ânteiii actu publicu, cunoscut in istoria Românilor despre jurisdicţiunea lor bisericescă. Românii în decurgere de mulţi secoli s au ţinut de acestă juris- dicţiune. In locul Primei-Justiniane cu timpul s’a rădicat 0- chrida, la slavii de sudn, şi Româi ί au păstrat cu densa vekile legaturi, ce avusese cu Biserica Primei-Jnstiniane. In intervalul acesta Româniî si cu Slaviî de sud formase un ini- Periti, pre care ati trebuit sa-lil ţină cu necontenite lupte şi vărsări de sânge contra pretenţiunilor de cucerire ale inipe- periuluî bizantin, pana ce imperiul româno-slav căcln pradă

746 a c t O s i n o d a l

cuceritorilor. Ca clironomie din acel timpii am avut noî literatura slavă in Biserica română până in văcul Χλ II-le. Românii işl adunară puterile lor, şi după multe lupte şi vărsări de sânge formară in România actuală, prin viacul XIII-lc, ddue state române, unul in Muntenia, altul în Moldova, independente de orî ce supremaţie străină. Aceste staturi au păstrat incă un timpii legăturile lor bisericescî cu Ochrida. Aceste legături consistai! intru aceea, că Românii, la casii de trebuinţă, cereai! de acolo povuţuirl în unele cestiuni bisericeşcl, pre care consciiuţa lor religidsă le credea de o importanţă deosebită.

Pe la finele viaculul XIV-le se iveşce ântâia oră tenainţa patriarcliiel de Constantinopole, de a ’şl întinde jurisdicţi- unea sa asupra Domniatelor române. In Moldova se îndeplinise vacanţele ce avură loc în scaunele episcopale ale ţăreî, dupre anticul săfl usu. încă mai dinainte, cu primirea Domnilor şi a boerilor. Patriarchia trimisese în Muntenia doi Mi- tropoliţl, unul pentru Valacbia-mare, altul pentru Valachia- mică. Tot aşa voia să facă şi in Moldova; însă aici nu fu primit Mitropolitul trimis de patriarcliie. Acesta excomunică întrega ţără, carea continua a se administra bisericeşce dupre usul antic de Mitropoliţiî şi Episcopii săi, recunoscuţi de Biserica Ochridel. A întrevenit curtea imperială bizantină, şi pe căi amicale a liniştit afacerea, silind pe patriarchie a nu se amesteca în afacerile interidre ale Bisericeî Moldovei, a nu trimite acolo Mitropoliţiî seî, ci a recundşce pre al ţărel şi a se pune în relaţiune bisericescă cu denşiî, ără pre Domnul ţărel, AJesandru cel bun, l’a înduplecat a se pune în relaţiunî bisericeşcl cu patriarchia, carea este centrul a tdtă orthodoxia. De aici se incep relaţiunile nostre bisericeşcl cu patriarchia de Constantinopole. Ele nu aii fost regulamen- tate prin nici un canon bisericesc, ori lege politică, ci au fost tot-dă-una relaţiunî amicale, de bună voie, niece legături morale cu centrul orthodoxiel. Acestă stare de lucruri nu a durat mult. După Sinodul de la Florenţa, unde patriarchul şi împăratul Constantinopole!. s’ati unit cu Biserica Romei în desavantagiul orthodoxiel, Biserica română din amânddue ţările, iarăşi a curmat legăturile abia strânse cu patriarchia de Constantinopole, şi s’au lipit iarăşi de Biserica Ochridel, cu carea din-noil s’a pus în comunicaţiune, ca una ce era în- fr’un loc pacinic şi retrasă de turburările politice, şi cu carea aveau simpatii tradiţionale. Acăstă stare de lucruri a continuat până pe la finele viaculul XVI-le. Patriarchia de

foiistantinopole, fiind căzută sul» dominaţiunca turcescă. a j ’cpnt a căuta sprijin material, moral si politicii la staturile

oithodoxe, la Rusia şi România. 8 a început vzitclo prin tirilc Române Muntenia şi Moldova, precum si colectele bâ- eşcl prin ţ^rîl pentru susţinerea patn'archicT, carea era în

ultininl pericol. Cea dintâiu vizita patriarchală in Muntenia ■\ fost primită cu răceală, in Moldova inse a fost primita cu totă simpatia, şi s’a dat patriarchuluî leremia cea mai larga ospitalitate, şi ajutori urî materiale. Biserica OchrideT, cfnjenrl sub jnûl turcesen, prin aceea a ciufut şi Bisericeşce sub natriavehia de Constantinopole. Era prin ar esta bisericele din [grile române, din-nofl, de bună voia lor, şi după rugămintea i,atriaichieî, s’art pus in relaţiunî spirituale cu densa, pâstrân- Ju -sl autocefalia lor internă. In puterea acestor relaţiunî -uiiicale şi de omodoxie Domnii şi boeriî, precum şi clerul românii, respectai! pe patriarchî, primiafi cu bucurie povă- tnirile lor în materii dogmatice, morale şi disciplinare, care serviaii spre edificarea naţiuneT. Domnii noştri cu influenţa lor politică la înalta pdrtă protegiail pe patriarchî şi afacerile Bişerieeî orthodoxe; îî ajutaţi cu mijloce materiale la plata nenumăratelor lor datorii. Un patriarchs persecutat de cămătari turci, armeni şi ovrei, în cât nu mal putea trăi in Constantinople, a venit la ajutoriul ţărilor româue, şi tân- irnindu-selul Vasilic-Vodă despre trista sa posiţiune. a scos din buzunariu un strung·, şi arătândul Domnitoriulul i a rlis: ..Spândnnl-mfi Măria Ta, un Domnitoriti clireştin, de cât mc vor spândura păgâniiu! Domnul se umili de acestă posiţiune disperată, şi îî dădu o sumă marc de bani. Mulţi patriarch! detronaţi de Sultani şi Viziri, găsi aii adăpost in ţările române, până se puteaii reabilita, ori până la niortea lor. Aici, cbiar in retragerea lorii, erau stimaţi de toţi şi priviţi ca martiri pentru canea Bisericel orthodoxe, persecutaţi de necredincioşi. Stima mergea până acolo, că ii poftiart să pre-

la Divamuile ţărel, alăturea cu Domnitorii nostril. Nu numai patriarchul Constantinopolel, dar şi cel de Ierusalim.

Antiochia şi de Alexandria; ba şi călugării de la diferite nionâstirî din Orient în veacurile "VI. XVII şi XVIII umblau prin Principatele române, implorând mila şi ajutoriul ‘«miilor, boerilor, clerului şi poporului. Intre alte ajutore

ηη1π i'omâneRcă a mers până acolo, că a început sa dea in H miniştraţia acestor călugări al Orientului ortodox, chiar "năstirile române cu averele lor, crcdendu că ei, ca n,f-ni sânţi, vor administra aşa de bine acele monastiri, ca

a c t P s in o d a l

după ce le-ar ţinea bine şi in tdtă regula, mal bine de cât călugării români, vor produce şi un escedent de venituri pe carele să’I trimită, ca mi hi monastirilor respective ale lor din Orientul ortodox cel nenorocit.

Insă, după ce patri archil sail pus bine cu Turcii aii vrut să introducă in biserica orthodoxă o dominaţiune absoluta. Aii desfiinţat Bisericele autocefale din Bulgaria şi Serbia, aii zdrobit independenţa patriarchielor Ierusalimului, Antiocliicî şi Alexandriei, reducând u-le la rolul de Mitropolii, supuse jurisdicţiunei lor. S’aii încercat a face nu o dată aşa şi cu biserica română. Insă aici Statele române, precum ş’aii păstrat autonomia politică, tot aşa aii şciut să’şl apere şi autocefalia bisericăscă prin puterele lor proprii de orî-ce încercări arbitrare ale patriarchiel, precum: numirea Mitropoli- ţilor şi Episcopilor, administraţia şi legislaţia internă a bisericeî. Xu o-dată s'aii ţinut sindde şi adunări naţionale, şi s’aii făcut protesturi energice contra a ori-ce încercări dc încălcare şi nesocotinţă a drepturilor autocefale bisericeşcl. Aceste încălcări ale patriarchiel în drepturile ndstre autocefale datăză mal ales din timpul domniei fanarioţilor. Istoricul luptelor ndstre cu călugării fanarioţi, este o dramă plină de durere sufletăscăpentru orice inimă creştinăscit. Pe de o-parte simplitatea, devotamentul religios până la abnegaţiune, credulitatea. durerea pentru suferinţele confraţilor din Orient, jert- rele enorme in favorea lor, pe de alta— ingratitudinea, dorinţa de apăsare, de dominare, de absolutism şi de interes propriii , particularii, cu un cuvânt — esploatarea unei naţiuni demi- lidne de credincioşi, nu pentru folosul el moral, religios şi material, ci pentru alte interese streine şi kiar opuse acestei * naţiunii. Cu domnia fanarioţilor, s’ail împuterniciţii egumenii Greci, ce erau pe la monastirile române. Favoraţl de Domnii fanarioţi şi de influenţa politică a Patriarchiel, el se făcuse stăpâni pe o mare parte din teritoriul României, cu drepturile Monaetirelor române. El alungase călugării români, şi îl înlocuise cu familiele .or, cele aduceaţi . din Orient, când intrau în egumenate; lăsase kiar edificiele ctitoresc! în dărâmare deplină. Adunai! banii veniturilor pentru dânşii şi pentru membrii familiei lor; după ce se îmbo- g.iţiad în destul, egumenii se întorceai! în Orient, unde îşi agonisiail diregătoril mari bisericeşcl; <5ră rudele lor deveneau bancheri in Constantinopole şi prin alte oraşe mari din Orient Unii cu banii româneşci îşi trimiteai! rudele la învăţătură in scdlel" Europei, şi apoî din el ajungeai! demnitari

ACTU SINODAL

niarî în Turcia. Dar pentru România n’aU f ă c u t n im ic a bunii aceşti călugări fanarioţi: nicî o scdlă pentru c u l t u r a c le ru lu i şi a poporului, nici un spital pentru bolnavi, nici un bărbat român cult format prin iniţiativă şi banii ce aveau la d isp o- sitia lor, nici o carte română pentru cultura limber, nici o instituţie de binefacere; ba încă aii lăsaţii în p ă r ă s i r e şi p re acele testamentare ctitoreşci. In loc de bune, ne-aii l ă s a t numai rele: corupţia moravurilor, împuţinarea simţului religios in clerCi şi popor, simonia, ja f in cler şi popor, in cât se r e v o ltă consciinţa, cetind în scriitorii românî dela începutul vîacului acestuia despre corupţia clerului fanariot, adus aici de Domnii fanarioţi, şi protegiat de ei şi de patriarchia de Constantinopole. In acele timpuri de tristă memorie, patriarchia, b a s a t ă pe Domniî fanarioţi, facea felurite încălcări in sfera autocefaliei ndstre bisericeşcî, d. e. Domnii puneaţi biruri grele pe ţeră, care sărăciati de tot pe locuitori; se făcea murmură mare, se revolta poporul, se făceaţi adunări mari de boeri şi clerti, se făceau ehrisove. aşa numite soborniceşti, pentru desfiinţarea acelor biruri, se legaţi cu mari blestemurî de către mitropoliţi şi episcopî, se citiaii priu Biserici şi se proclamau anatlieme îngrozi tore contra celor ce ar mai îndrăzni a le introduce. Domniî fanarioţi aşceptaii până se liniştia poporul, apoi se adresaţi la patriarchie si dobân- diaO. deslegarea anatemei, pusă de Biserica română. Alte daţi Mitropoliţiî ţereî în puterea dreptului canonicii opriau unele căsătorii între rude de aprope. Cei interesaţi alergau la patriarchie, şi isbutian a’şl scdte de acolo învoire, cu înjosirea demnităţii ierarchieî române. Unu folos inse de si negativii, an avut Româniî de la călugării fanarioţi ş . de la amestecul lor în afacerile nostre bisericeşcî:— Convingerea, că Românii nu trebue să aştepte pentru ţera lor nimica bunii de la călugării streini căcî aceşti streini, deşi ar fi început cu vreun bine, tot-d’a-una au sfârşit’o cu reii pentru ţeran6str;i. Româniî trebue să-şî facă bine lor şi naţiunii lor, ei înşişi prin propriei© lor puteri, şi pe teremul bisericesc—prin propriele puteri ale Bisericeî naţionale. Numai în el şi în Dumnezeii să conteze, şi nimica bun să nu aştepte de aiurea, ci maî vârtos să stea în posiţiune de apărare din tote părţile.

Aşa şi facti Româniî acum de mult timp. De la 1821, dat£zâ epoca renaştere! nostre naţionale, politice şi bisericeşcî: atunci 8 ati depărtat din ţara nostră cu Domnit fanarioţi şi clerul fanarioţii. Biserica nostră este biserica orthodoxă Româna.

7 5 0 a c t C s i n o d a l

pe care provedinţa divină acum de curând a făcut’o Biserica unul regat liber şi independent. —- Regatul României.

Decă ea în timpuri grele, de restrişte şi de întunerec a seiut, împreună cu totă naţia, a’şl păstra şi apăra autocefalia sa. cu atâta mal vârtos va face acăsta astădJ, când s’a făcut lumină mare, când naţiunea, a căreia este acăstă Biserică, vede in ea un scut mare de apărare in timpurj grele, un liman in vijeliile vieţeî, şi o călăuză sigură pe calea mântuireî.

Cu tdte acestea Patriarchia n’a încetat, din timp în timp, a manifesta sub diferite forme, părerea sa de rău, că n’a putut cuceri şi supune acostă Biserică a naţiune! române, puternică prin credinţă. Patriarchia a dcsaprobat tdte mişcările ndstre de reuaşcere naţională, şi le-a combătut cu tdte armele, de care a crezut că pdte dispune. Pentru mişcarea ndstră naţională de la 1848, patriarchia, a destituit şi argosit pe Mitropolitul Neofit, pentru că s’a pus în fruntea naţiuneî în acea mişcare. Tăra era turburată şi îngrijită de esistenţa sa politică, şi de aceea faptul a fost trecutîi cu vederea, şi consideraţii numai ca un espedient in luptele politice interne şi esterne. Când s’a început mişcarea unionistă în România, patriarchia a credut că pdte ameninţa pe Mitropoliţiî români cu escomunicare, dăcă vor adera şi eî la unire şi vor coopera pentru realizarea el. Mitropoliţiî ensă ca şi in trecuţii au continuat a coopera la realizarea acestui mare act naţional. Sub Domnitoriul Cuza s’aii luat monăstn- rele ţăreî din mâna călugărilor fanarioţi, actii prin care s’au şter.->u ultima rămăşiţă a dominaţiuneî fanarioticc, şi s’a des- robit şi redat ţăreî partea instreinată din moşiele şi veniturile române, spre a se întrebuinţa numai spre desvoltarea şi cultura naţională. Patriarchia a dat alarmă mai în tdtă lumea, a pirit, si nu incetăză a se plânge pe la tdte puterile contra unei inkipuite nedreptăţi ce ’i-ar fi făcut România; dăr în realitate pentru un mare bine făcut României. Când sub acelaşi Domn,între alte legi pentru organizarea ţăreî, s’au făcut şi câte-va legi, privitdre la Biserica română, aceste legi în adeverit nan găsit echo în inimele Românilor, şi s’au impus de guvernul Domnitoriuluî, ca uişce espediente politice, cum s'a esplicăt lucrnl pe urmă. In ţărâ era însă murmură pentru dânsele. Patriarchia, a protestat contra lor la Domnitoriil; însă protestul său a fostu respinsii.

Guvernul Domnitoriuluî a respuns patriarchulul, combătând amestecul lui in afacerile interne ale ţărel şî Bisericeî române. Sub Domnitoriul Carol I-itS, legea organică biseri-

ACTU SINODAÎ,

c0sca: făcuta sub Cuza-Vodă, si carea deşteptase mare ne- mulţamire în ţ^ră, s’a prefilcut, puindii-i-se ca baza caninele bisericeşcî şi uaurile tradiţionale ale ţereî, ceea ce a rnulţămit tdte spiritele îu ţâră. In ea se cuprinde modul alegerii Mitro- poliţil')i* şi Episcopilor, constituirea Sântului Sinod şi prero- o-ativele lu i in afacerile bisericeşcî; administraţia c parohi iilor, etc. Dupre acesta lege se conduce Biserica nostra acum de dece ani aprope, şi ea în sine nu este de cât o continuare şi aplicare a usurilor anteriore. Patriarchia pană astădî se face a nu şei nimica despre organizarea şi poziţiunea nostră bisericescă, şi la t<5tă ocasiunea favorabilă ne intimpină cu pretenţiunile s^le de amestec în administrarea ndstră internă bisericescă. Ş i în t<5te scrisorile sele cătră Mitropolitul j/rimat a l R om â n ie i f i p r e ş ed in te le Sântu lu i Sinod aI Bisericei ortodox e rom â n e , patriarchia întrebuinţeza titluri: „preş(iuţite M itr o p o lite a l U ngro- Vlachiei, prea cinstite exarche dl p la g in e lo r ţ i lo c o - ţ i i to r iă a l C esariei Capaclocict; “ titluri, care cele m al multe la noi, n’au avuţii şi nu au un sens sau vre o aplicare practică, afară doră numaî-intenţiunea de a jign i simţul nostru naţional, neintrebuinţândfi titlurile nostre legale. Cu acostă ocasiune, amintim şi aceea, că in present ţ^ra ndstră nu este o simplă regiun e, ţinut (κράτος, χλίαα): ci „păzitul de Dumnedeu R ega t a l României

Acesta este în scurt istoricul autocefaliei bisericei române, pe de o parte—avută şi practicată de Români ne’ntrerupt, ca o demnitate inerentă unei naţiuni autonome, şi aperara cu zchi şi pietate de t<5te generaţiunile trecute, in curgere de mulţi secoli; pe de a ltă parte — combătută şi îngânată dc patriarcliia de Constantinopole, deşi ea nu are in favorea sa. de cât pdte unele caşuri regretabile din Domnia fana norilor, seu reminiscenţe de pe atunci; deşi ea dă Cantinelor sinodale, unu altu înţelesu punându-ne pre noi intre barbarii din v£cul al V-lea, carii lăcuiau lângă Thracia şi lângă Pontul Euxin. Chiar eă fi fost noi între acel barbari, in viacul \ -Iea. tot n’ar avea patriarchia un drept să ne stăpânescă asfcujl bisericeşce. Poporele barbare în pruncia lor. devin cu timpul culte prin civilizaţie, şi îşi iau locul lor cuvenit intre nat nile culte, şi se trat^ză cum sunt, nu cum aii fost cu sute m cu mii de ani in urmă. Pe temeiul Canonului acestuia, şi al altora, pdte că patriarchia va pretinde dominaţiunea ric&scă asupra Rusiei, asupra Bulgariei, l ngariei, Serbiei ţ chiar Greciei actuale; căci tote acestea ore-când se admu

a c tC sinodal

trail bisericesce dupre disposiţiunilc luate de la Constanti- nopole.

încheind acest capitul, St. Sinod al bişerieeî ortodoxe române, pe temeiul istoriei nristre române, pe temeiul legislaţiei nostre moderne, pe temeiul demnităţel statului român şi al demnităţii naţiune! române, declară sus şi tare, că Biserica română orthodoxă a fost şi este autocefală in cuprinsul teritoriului României, şi nici o autoritate bisericdscă streină nu are drept a ne impune ceva. Nu avem nevoie a fi din nou recunoscută de cine-va autocefalia ndstră biseric^scă: ca este un fact istoric îndestulătorii! pentru noi şi pentru cei ce ne iubescîi şi voescii a ii <;u Biserica şi cu Statul nostru in relaţiunî amicale. Ast-feliil stăm şi ast-feliil vom sta câtu va fi in noi o suflare, şi nimica nu ne va urni din acesta posiţiune.

Declarăm tot-odată, că noi, apărând autocefalia bisericel nostre de ori ce presiune din afară, nu voim a ne despărţi de întregimea bişerieeî orthodoxe. Noi păstrăm aceleaşi doctrine biserictişcl, aceiaşi disciplină, acelaşi! culţii divin, care lc-am moştenit de la părinţii noştril, şi care sînt comune Bi- sericeî orthodoxe din tote ţările. Noi recunoşcem in patriarchia de Constantinopol un centru moral, de unde trebue să purcldă direcţiunea în t6te cestiunile de interes general al intregel biserici orthodoxe, în privinţa dogmelor, a disciplinei, a cultului. Patriarchia pote la trebuinţă a ne consulta şi pre noi in asemenea materii; putem şi noi în asemenea caşuri ea o consultăm. Patriarchul este socotit la noi ca primul ierarch al bisericel orthouoxe, şi Mitropoliţil noştril îl pome- nescu la Sântele servicii, implorându-î de la Dumnedeti pa ce , sdneiate, onâre, viaţă îndelungată şi pov eţu ir e a b iş e r ie e î p e calea cea drepta. Vom primi de la acest centru bisericesc cu dragoste chiar povăţuiri spirituale de folos naţiunii şi bisericel n<5stre. Dorim însS ca corespondenţa ndstră biseric&că să fie in formele obicinuite la noi şi cerute de demnitatea reciprocă.

Sfârşind acum cele ce trebuiau spuse despre autocefalia Bişerieeî române, şi despre relaţiunile nostre cu patriarchia, s 3 revenim iarăşi la epistola patriarhală, de carea ne ocu- p.im, şi anume la cestiunea Sântului Myră.

înalta Sa Sanctitate, patriarchul Ioakim, face mustrare Ie- rarchilor români pentru actul sântireî Myrului, dicend că pnn acest act ş'ar ii călcat supremaţia sa spirituală asupra Bisericel române; c i acestii actil ar fi contrar rânduelel nr-

A C T U s i n o d A I.

mate la not din vechime; că prin acest act Ierarchil români ar fi oferit lumeî un lipă d e neorâriduelă. Apoî urmăza texturile biblice şi candnele, pe care le-am analizat mal sus, şi care, precum am vădut nu au nici o relaţiune, nici cu autocefalia Bisericeî române, nici cu actul Sântului Myrii. Sâ ne esplicăm sincer şi în cunoscinţă profundă a cestiunil, pe tă- rimul istoric, dogmatic şi canonic.

In Pidalion găsim un singur canon în carele se vorbesce despre actul sfinţire! Myrulul, poruncind a nu se face de presbiter! : „severşirea Myrulul... să nu o facă presbiterulu (Sinod. Cartag. c. 6). Canonistul rus, Archimandritul loan, comentând acest canonu. dice : „Severşirea Myrului (χρίσ- αατ ο ζ ποίησις) în canonul acesta se înţelege cu deosebire mys- teridsa sevârşire, adică sfinţirea Myruluî. Temeiul pentru carele se opreşce presbiterulu! sfinţirea Myrulul, este pus in candnele bisericeî apostolice, unde botezul şi cele-l’alte taine se sevârşiau de presbiterl; dar punerea mânelor asupra celor botezaţi, pentru a le comunica darurile Sântuluî Ducliu, a- parţinea însuşi Apostolilor, şi constituia un drept al lor deosebit, dupre darul şi autoritatea, comunicată lor de Iisus Christos (Fapt. 8. 14—17). După Apostol! aceeaşi punere a mânelor în Mysterirt s’a însuşit Episcopilor, prin succesiunea autorităţi! lor de la Apostoli. Aşa scriitorii bisericeşcl din viacurile primitive mărturisescu, că presbiterii, sevârşind botezul, duceau pre cei botezaţi la Episcopî, carii puneau pre ei mânele şi î! declarau vrednici de Sânta comunicătură. Pentru aceea şi după ce pretutindenea s’a stabilit întrebuinţarea Sântului Myrii şi ungerea in locul punerei mânelor, în demnitatea episcopală s’a păstrat de-aseminea şi dreptul de pre-. cădere al ungcrei, şi dreptul esclusiv al severşirei, său al sfinţire! Myruluî. Dar sevârşirea Mysteriului ungerei s’a învoit şi presbiterilor. Acăstă din urmă lucrare Biserica orthodox! niciodată nil o a însuşit esclusiv episcopilor (precum Biserica Romei) şi nu a oprit’o preoţilor. In cartea instituţi- unilor Apostolice cetim : „tu episcope, săi! tu presbitere, dintr’antâiu unge cu eleu, apoi botăză cu apă şi in fine pe- cetluejce. cu Myrii. “ (t. II. p. 129— 130). Aşa dar de aici result ί, c i canonul opreşce pe preoţi a sevărşi sfinţirea Myrului, şi o reservă Episcopilor. Pidaliul patriarchiel, esplicând acest canon, dice, că trei lucruri opreşce canonul acesta a se face de preoţi, anume : consacrarea feciorelor, împăcarea păcătoşilor cu Biserica ; ără mai cu deosebire facerea Sântului Myru, care tdte trebue a se lucra de ArchiereU. Apoi

intro notiţă sublineară cetim ceva mal mult despre facerea Sântului Mvrfl :

-.Alcătuirea Sântului Myrti, slujbă şi taină se numeşce de Dionisie Areopagitul, in capIV-le allerarchiei bisericescî. Acestă taină in diua de astădî, f<5rte rarii, într atâţia ani, se săverşeşce odată, in Biserica cea mare a patriarchiel Con- standnopolel: nu seim pentru care pricină. Eră in împărăţia cea de Dumnedeu păzită a Rusiei auclim, că se face la fieşce- carele al doilea anii, in Joia cea mare a sfintelor patimi. In- semn^ză inse, că acesta lucrare nici-cum nu o potii face preoţii, dupre canon, ci numaî Archiereiî, carii p o t şi în d eosebi a sever şi myră. Dar pentru buna ascultare şi supunere, adunându-se la Scaunele patriarch iceşcî in Biserica catedrală o săverşescii‘\ (Pidal. f. 320).

De aici urmeză, că dupre canone o rl-ca re Kpiscopă ortho - doxfi pute fa c e sfinţirea MyrnhiX; dar l ’a introdus usul că in fie-care ţeră cu Biserică autocefală sfinţirea Myrulul se face numai in Bisericele principale, la patriarchal şi Me- tropolit. Aşa in Orient se face la Patriarchia de Constau- tinopol, la a Ierusalimului, a Antiochiei. Alexandriei, la Crit; 111 Rusia—la Mitropoliele din Petersburg, Mosqua şi Kiev, in Austria la Mitropoliile din Carloveţu, din Sibiiil şi din Cernăuţi. Şi cuvântul principal este, că cheltuelele, ce- reclamă material urile, din care se compune Sântul Myrti, nu le pote întâmpina fie-care Episcopii îndeosebi, ci numai bisericele principale, care represintă centrurile de unitate bise- rieescă in fie-care ţdră cu biserică autocefală.

Decă ne intorcem la istoria Bisericel române din trecutei, găsim şi aicî o dovadă palpabilă de autocefalia bisericel n6s- tre, carea şi in privinţa Sântuluî Myru a avut deplina libertate a şi-ΐΰ procura dupre bună-voinţa sa, şi dupre credinţa sa. Cestia Mvrulul la noî nicî-o-dată n’a deveniţii obiecţii de discuţiune theologică, săil de jurisdicţiuno canonică, până în present; căcî altminterea ea s’ar fi curmaţii de demult, ca multe altele, in puterea autocefaliei ndstre bisericescî. Din vekime Sântul Myrti une-orî se sfinţia în România. Anume, Domnitorii noştri, cu ocasia visitelor patriarchilor din Orient, ai Constantinopoleî, Ierusalimului, al Antiochiei şi aî Alexandriei, îi poftiail de săvârşiati sfinţirea Myrulul, împreună cu Mitropoliţii şi Episcopii ţerei. Bătrânii spun, că în Moldova Vasele de argint pentru sfinţirea Mirului s’aii păstratd. până nu de mult in Monastirea Sf. Trierarohî din Iaşî, de unde ele aii dispărut cu alte oddrîl cfcitoreşcî şi documente

754 ACTU SINOD At. _______ .. . .

a c t O s in o d a l

istorice, când s’ail retraşii egumenii greci din ţdr.'i. Alte ori patriarchit din orient, la ocasiunea diferitelor lor trebuii iţi trimiteau Mitropoliţilor St.Mvr, ea darti; alte ori Mitropo- liţii noştri ’si procuraţi Sf. Myr când de la unii, când dc la alţii dintre patriarchiî orientului, dupre relaţiunile de apropiere amicalii, ce erau între dânşii. In timpurile din urmii Sântul Myr se lua când dela Constantinopole, când de la Kiev. M v- rul procuraţii în atâtea diferite moduri, Mitropoliţil la casii dc nevoie îlil adăugeaiî cu unt-de-lemnil curat şi îl sporiaii, ca să ajungă pe un timp maî îndelungat. Acesta este permis de usul Bisericescu. De usul acesta se pomineşce şi în Pi- dalion, în not. dela f. 320, la comentariul canonului 6-le, ce l’am citat maî sus despre Sfinţirea Myrului. Pe la începutul viaculuî XVII-le, Patriarchul de Alecsandria Me Ie tie Pigas, trimiţând Sf. Myr Mitropolitului Moldovei Georgie Moghilii, îî dice în scrisdre : „înmulţeşcehl cu regula şciută‘\

Pe lângă aceste temeiuri canonice şi istorice, noî am luat în considerare şi partea dogmatică a cestiunil. Sântul Myrft este unul din Misteriele Bisericeî, prin care se pecetlueşce botezul, se pune p ecetea daru lu i Sântului Duchu asupra noului membru al Bisericei, adică a celuî botezat. Prin botezii el s’a făcut fiiil al luî Dumnedeti, şi eonmoşt^n cu Christos al împărăţiei luî Dumnedeti, s’a introdus in Biserica lui lisus Christos ; prin ungerea cu Sântul mvril se pe- cetluesc t<5te membrele lui şi se declară de organe ale Sântului Duchii, carele trebue să locu<5scă în sufletul Chreşti- nulul, să dirigă viaţa şi mişcările luî, dupre învăţătura Domnuluî nostru lisus Christos. Sămânţa pusă în sufletul noului membru al Bisericeî prin Mysteriul Botezului si al Chrismeî, βέιΐ ungereî cu Sântul Mynl, trebue să se disvolte în viaţa luî prin îngrijirea Bisericeî, al căreia el a devenit membru, adică prin catichizare, prin predică, prin administrarea celoralalte Sfinte Mvsteriî, a cărora depositară este Biserica. Atât Botezul, cât şi Miruirea, fără o mare îngrijire a Bisericeî în decurgerea vieţeî chreştineşcî, ar rămânea, ca o sămânţă aruncată pe lin pământ necultivat,—nerodit<5re. Biserica dar trebue să fie depositară a tuturor mijldcelor de Sfinţire şi perfecţionare a credincioşilor, trebue să aibă la indumânu tdte mijldcele, spre săvârşirea şi administrarea Tainelor, şi spre perfecţionarea în viaţa chreştină. Unul din aceste mijldce fiind şi Sântul Mynl, ca pecete a Botezului, ca simbol al comunicăreî Sântului Duelul, se cere neapărat, ea el sa se producă în fie-care localitate, unde este organizata· o Hi-

a c t O s i n o d a l

sericii autocefalii. A căuta acest mijloc de Sânţire pre la Bisericele din alte ţări ar însenina, cil acea Bisericii : nu posedă totă plenitatea mijldcelor de mântuire şi Sfinţire; ca dăcă ea nu pote produce Sântul Myrii, nu pdte comunica nici Duchul Sânt celor botezaţi de dânsa, nicî at desăvârşi prin eatichisare şi predică: ci caută pe la alte Bisencî, ca acelea si pună în comunicaţie cu Duchul Sânt pre botezaţii seî. Prin urmare ar trebui, ca consequenţă, ca -tot de acolo să se aducă şi eaticliizatori şi predicatori, carii se conserve şi să disvolte darurile Sântuluî Duelul, cele comunicate prin Myru. Aşa dar Sânţirea- Sântuluî mvril este un atributu indispensabil pentru o Biserică autocefala. Fără acest atributu acea Biserică este lipsită de unul din mijlocele principale spre mântuire, — Comunicarea Sântuluî Duchu. A căuta mirul pe la Bisericele altor ţâri însemnă a nu avea conşciinţa şi încrederea, că Duchul Sânt se pogdră dela Dumnedeii: „tot darul desâverşit de sus este. pogorând dela tine părintele luminelor", dice Sânta biserică. Aşa dar şi Biserica ndstră crede, că Duchul Sânt să pogdră şi asupra eî precum şi asupra celoralalte biserici, şi ea Ίΰ caută şi ’lu cere de sus, — dela părintele luminelor, şi dătătoriul a tot darul de- sevârşit.

In acăstă convingere, basată pe candne, pe istoria generală a Bisericeî orthodoxe şi pe istoria Bisericeî ndstre, precum şi pe însemnătatea dogmatică, şi pe esemplul altor biserici autocefale, noi am decis a severşi în România, în Biserica Catedrală a primei Mitropolii, Sfinţirea Myruluî, dupre rânduăla stabilită întru acăsta dc Biserică, şi dupre cum se face şi la alte Biserici autocefale. Acăstă decisiune este nestrămutată pentru tot-dă-una, până când va esista Biserica orthodoxă a naţiune! române.

Cât privesce mustrarea, ce ne face pentru acest actii înalta Sa Sanctitate Patriarchul icumenicu, noî o privim cu simţul blândeţe!, cuvenită Bisericeî ndstre, ca membru al Bisericeî orthodoxe icumenice, cu carea dorim a fi în pace şi în armonidse legături spirituale, aducendu-ne aminte de cuvintele Sântului Apostol Pavel cătră Timotheiti, că „slugii Domnului nu i se cade să se sfădăscă, ci blândil să fiă către toţi. învăţătorii!, răbdătorii! “ (Π Tim. Π, 24).

2) Epistola patriarchală spune, că pe acolo s’ar fi rSspân- ditil sgomotul, câ în Biserica română s’ar fi introdus dre-care innovaţinni, precum : stropirea şi turnarea la Botezu; înmor- mentarea bisericăscă a sinucişilor; Calendarul gregorian;

a c t O s in o d a f ,

demnităţi patriarchate şi alte no vişine, şi cere a i se da in- formaţiunî despre nişce aseminea no vişine. Acdstă îngrijire a Sanetităţei Sale despre păstrarea bunet rânduele şi a disciplinei Bisericel orthodoxe ne place şi o aplaudăm din inimă. Par St. Sinodu alu Bisericel orthodoxe Române nu are nici o cunoscinţă despre asemine inovaţiunî, căci in Biserica ortodoxă română s’aii păstratti neatinse prescripţiunile caninelor respective.

Bucurerct 1882. Şedinţa de la 2 'd Noemvrl··

f Preşedinte Archiepiscop şi Mitropolit al Ungro- Vlachieî, Primat a l României, Calinic.

f lo s i f, Archiepiscop şi Mitropolit Moldovei şi Sucevei,

f E piscopu l l o s i f Râmnicul, f Episcopii Romanului Melckisedec. f Innocen tie BuzeîL. f Kallinik Episcop Huşilor, f Ghenadie Argeşiu. f Calist Stratonichias. f Arch. Ierem ia Gdlăţeanu. f Silvestru B. Piteşteanu. f Ar. Valerian Romnicenu. f Innocen t M. Ploeşt&nu. f Calistrat BerlădSnu. f N arcis C. Botoşeneanu.

ID I S O T T I R S T JX j

Rostit de Sânţia Sa pă rin te le N icolae C esărescu , p r e ş ed in te le Comitetului S ocietă ţii C leru lui rom ân „A jutorul*, cu o ca s i- unea desch iderii lu cră rilo r Societăţii, în (jliua d e 26 August, a. c·

Iubiţi Fraţi,

In acestă di solemnă a deschiderii Societăţii nostre «Ajutorul·, daţi-mî voie, νδ rog, ca, în calitatea m ea de preşedinte al Comitetului, s6 rostesc câte-va cuvinte asupra m e r sulul Societăţii, a foloselor ce a realisat şi asupra stării sale financiare.

Societatea nostră, iubiţi fraţi, de la înfiinţarea sa şi pen£ astădî a mers prosperând, de şi nu aşa de repede, precum eram în drept s€ ne asceptăm cu toţii. In tot caşul însă, ea, astădî, mulţămită înaltului nostru preşedinte şi protector, şi a stăruinţei tuturor societarilor, este bine în tem eiată: greutăţile ce a avut se întâmpine la început, astădî sunt în lăturate, scopul laudabil ce şi-a propus astădî, este în momentul de a fi realisat. — Da, iubiţî fraţi, cu multă m ândrie spunu în acestfi moment că, Societatea nostră are în a intea sa o perspectivă din cele mal frum0se, un câm p larg în care bine facerile el sfi'şl potă da rodul, dar cu condiţiune ca se ne grupăm cât se pote mal mulţi îm prejurul acesteî mântuitore idei: ajutorul fr a ţ i lo r noştri n epu tin cio şi ş i în lipsa, scăparea, din gk iarele m iserieî a fa m ili i lo r c e lo r c e ş i-a petrecut viaţa servind a ltaru l d ivin şi ţ&rii nâstre. «Unirea face tăria» dice o dicătore vechie, şi este forte adevărată unindu-ne mal mulţi, ne vom putea împlini datoria m aieu înlesnire; căci mtr'adevfir, iubiţi fraţi, realisând scopul ce ne-am propus, nu facem nimic alt-ceva de cât ne împlinim o datorie sântă către fraţii nostril.

DTSCL'RSC

Din deosebite îm prejurări însă, pe cari le cunosceţl forte bine, penfi astădl nu am putut face mal nimica, care se li făcut simţită v iaţa Societăţii nostre. Dar dacă în anii trecuţi n'am făcut d ecât se strângem ca şi albina, şi totii produsul s6’l păstrăm de acum înainte, şi chiar in acest anii, vom începe a respândi o parte din rodul micilor nostre contribu- tiunî. Pe cât m idlâcele ne vor ierta anul acesta, ne vom sili a vindeca rănile lăsate de suferinţă in sinul familielor fraţilor noştri şi cu toţi! rugându-ne lui DumnedeQ, El ca mare şi bun ce este, va bine cuvânta micul 'nostru obol şi I v a face ca s£ aducă multă uşurinţă durerii.

Cum diseî m al sus, pene astădl h am făcut de cât se strângem şi se iconomisim. De şi numerul membrilor este restrâns, ba încă forte restrâns, totuşi, astădl dispunem de un capital de peste 10,000 lei noul, care se află, parte în efecte publice, parte în îm prum uturi făcute membrilor.— Acest modestii capital, iubiţi fraţi, ne va permite a începe şi noî lucrările n0stre pentru ajungerea scopului Societăţiil De aci înain te dar, v iaţa ndstră ca Societate începe se fie vedită şi rodele străduinţelor nostre s& fie gustate.

Profit şi eO de acestă ocasiune ca se ve rog a stărui din tote puterile spre a putea grupa împrejurul steagului pe care se află scrisă mântuitorea ideie : „ A jutorul f r a t e lu i", cât se pote m al m ulţi membri.

Acum sâ v iii la altă cestiune. Ve aduceţi aminte că adunarea generală d in anul trecut a pus Comitetului însărcinarea de a supune la aprobarea înalt Prea Sânţitului Me tro p o litş ia G uvernului, modificările făcute în Statute. Pene astădl n’a făcut’o, şi iacă de ce. La Decembre 1881, Comitetul prim ind în sînul s6Ci noul membrii, unii au propus a se face m odificări şi altor articule, mal ales art. 2. De aceia s’a oprit îna in tarea modificărilor spre a li supuse la aprobare, credând ca adunarea s6 decidă dacă trebuiesc făcute şi acele m odificări. Cu chipul acesta, cererea de aprobare a rfimas sfi se facă o dată pentru tote aceste modificări.

Comitetul însă n a făcut nici un proiectil de modificare art. 2, ci a lăsat ca m em brii cari susţin şi cer acesta modi-

D ISC C R SÎ)

iîcare să o propună şi să o desvolte eî înşişi în sînul adunării generale.

Cestiunea acesta, iubiţi fraţi, este de mare importanţă şi constitue, pot se die, viaţa Societăţii. Adunarea dar, trebue se se ocupe se delibereze cu t0tă maturitatea şi se decidă aceia ce va li bine, aşa in cât se nu desbrace Societatea de caracterul eî filantropic, dar să împace şi cererile ce s ar face asupra acestui punct.

Afară de acesta, adunarea generală va avea se se ocupe cu formarea unul regulamentii privitor la distribuirea de a- jutore,căcî Societatea, în vederea modificărilor făcute, este ţinută să începă distribuirea de ajutore, iar Comitetul trebuie se albă o normă după care sâ se conducă în facerea acestor distribuiri. — încă din anii trecuţi, s’a elaborat, pentru acest scop, un proiect, şi care s'a publicat in foia Societăţii Consolatorul·*·, dar care penă astădî nu s a votat, Comitetul crede ca acestfl proiectil se fie luat în desbatere cât mal in grabă, spre a stabili cel puţin o norm.1 provisorie, ast-fel ca Comitetul se nu facă nimic de la sine, ci numai aceia ce va hotărî adun,, rea.

Un alt puncttl,care trebuie se ve ocupe, este votarea bugetului pentru eserciţiul anului 1883.

Acestea sunt cele ce voiam se ve spun; Cum vedeţi, a- vem mult de lucru. De aceia rog pe Dumnedeu ca să ve dea putere să lucraţi şi de aci îuainte cu acelaşi zel şi abne- gare ca şi pene acum, şi ca să facă ca rodele ostenelelor frăţiilor v6stre se fie şi mal spornice.

Cu ocasiunea acestei noul ere ce se deschide Societăţii nostre, nu pot termina fără a vedicei,"h^Mcru iub iţiî m et

fra ţi.Se strigăm apoi din adanaWTrăiască înalt Prea Sânţia ^^^ '^pi| [ijâ jrim at, înal

tul nostru preşedinte;T răiască-Aigiastăţile· lor Trăiască România;Trăias * :î Societatea "Clerului român „Ajutorul*.

Documents

1882