19 februarie 2011

SÂMBÃTÃSÃPTÃMÂNA A VI-A DE PESTE AN

InvitatoriulV. Doamne, deschide-mi buzele.R. ªi gura mea va vesti lauda ta.Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în

odihna lui.

Psalmul 94 (95)Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu

Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putemzice: „Astãzi!” (Evr 3,13).

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre!

2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim!

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeii;

4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchem înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte.

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;de aceea am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea am jurat în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh.Precum era la început, ºi acum, ºi pururea,

ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm înodihna lui.

Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacãInvitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor

V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.

IMNUL

Dumnezeule, cel care eºti Fiinþa necreatã,Dumnezeule, cel care ai un Dumnezeu drept Tatã,Dumnezeule, cel care ºi din unul, ºi din altulAi purces, acum coboarã pân-la noi din tot înaltul.Fii a noastrã bucurie în momente grele, triste;Bucurie ce nu vine de la tine nu existe.Pentru noi fii mângâiere ºi izvor de orice bine,Ale noastre inimi, Doamne, dupã tine sã suspine.Tatã veºnic, îndurarea-þi peste noi acum coboarã,ªi tu, Fiule, Cuvântul, lumii dat printr-o Fecioarã,Duh Preasfânt, ne lumineazã cu lumina ta curatã,Ca din suflet sã disparã orice umbrã, orice patã.

Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a de peste an2

Tot ce poate ochiul nostru sã cuprindã ºi sã vadãE lucrarea mâinii tale; lumea este-a ta plãmadã.L-ai fãcut pe om din tinã, dându-i viaþã ce nu piere,L-ai creat din nou prin moartea-þi, dupã trista lui cãdere.Îmbrãcând, Cristoase Doamne, firea noastrã cea umilã,Suferind pe lemnul crucii, ne-ai salvat pe toþi din milã.Dragostea ce-ai arãtat-o suferind pe cruce-odatã,Ca sã-avem un loc în ceruri, înc-o datã ne-o aratã.În lãcaºul de splendoare, cu-ale sfinþilor soboare,Tu domneºti, Treime Sfântã, peste lumea trecãtoare.Contemplându-te în ceruri, orice limbã se cuvineImn de slavã în cântare sã înalþe cãtre tine. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicãeste îndurarea lui.

Psalmul 135 (136)

Imn pascalA povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-iaduce laudã (Cassiodor).

I1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!4 El singur face fapte minunate, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!6 El a întãrit pãmântul peste ape, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!7 El a fãcut luminãtorii cei mari, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Oficiul lecturilor 3

8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicãeste îndurarea lui.

Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºicu braþ puternic.

II10 El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu

braþ puternic.

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuitde asupritorii noºtri.

III16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!17 El a lovit regi mari, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!18 El a dat la moarte regi puternici, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!19 Pe Sihon, regele amoreilor, *

pentru cã veºnicã este îndurarea lui!


20 ªi pe Og, regele Basanului, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

21 El a dat þara lor ca moºtenire, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

25 El dã hranã oricãrei fãpturi, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, *pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuitde asupritorii noºtri.

V.Aratã-mi, Doamne, cãile tale.R. ªi învaþã-mã cãrãrile tale.

LECTURA ÎNTÂI

Din cartea Proverbelor 31,10-31

Lauda femeii desãvârºite10 Cine va gãsi o femeie desãvârºitã?Ea este mult mai de preþ decât perlele.11 Soþul ei are încredere într-însa,ºi nu va ajunge sã-i lipseascã câºtigul.12 În toate zilele vieþii sale,ea îi face bine, ºi nu rãu.13 Îºi procurã lânã ºi inºi mâinile sale lucreazã cu drag.14 Ea este asemenea unei corãbii de negustorcare aduce de departe proviziile.15 Ea se scoalã când este încã noapte,ºi împarte hranã casei sale,ºi dã porunci slujnicelor sale.


16 Se gândeºte la un ogor, ºi-l cumpãrã;din rodul muncii ei sãdeºte o vie.17 Ea îºi încinge mijlocul cu putere,ºi îºi întãreºte braþul.18 E mulþumitã cã munca îi merge bine,lumina ei nu se stinge noaptea.19 Ea pune mâna pe furcãºi degetele sale învârtesc fusul.20 Îºi deschide mâna cãtre cel lipsitºi îºi întinde mâna cãtre cel sãrac.21 Nu se teme de frigul zãpezii pentru casa ei,cãci toþi cei din casa ei au douã rânduri de haine.22 Ea îºi face învelitori,are haine din in subþire ºi purpurã.23 Bãrbatul ei este bine vãzut la porþi,când ºade cu bãtrânii þãrii.24 Ea face cãmãºi, ºi le vinde,ºi dã cingãtori negustorului.25 Ea este îmbrãcatã cu tãrie ºi slavã,ºi zâmbeºte în faþa zilei care vine.26 Ea deschide gura cu înþelepciune,ºi învãþãturi plãcute îi sunt pe limbã.27 Ea vegheazã asupra celor ce se petrec în casa ei,ºi nu mãnâncã pâine fãrã sã lucreze.28 Fiii ei se scoalã, ºi o numesc fericitã,bãrbatul ei îi aduce laude zicând:29 „Multe fete s-au dovedit harnice,dar tu le întreci pe toate”.30 Farmecul este înºelãtor ºi frumuseþea deºartã,dar femeia care se teme de Domnuleste vrednicã de laudã.31 Recunoaºteþi roadele muncii eiºi faptele ei s-o laude la porþile cetãþii.

RESPONSORIUL Cf. Prov 31,17.18; cf. Ps 45 (46),6R. Ea îºi încinge mijlocul cu putere ºi îºi întãreºte

braþul; * de aceea, lumina ei nu se va stinge în veci.V. Dumnezeu îi vine în ajutor, Dumnezeu este cu ea,

ea nu se clatinã. * De aceea.


LECTURA A DOUA

Dintr-un discurs Cãtre cei care au încheiat de curândcãsãtoria, al lui Pius al XII-lea, papã

(Discursuri ºi mesaje radio, 11 martie 1942: 3, 385-390)

Soþia, soarele familieiFamilia strãluceºte luminatã de un soare propriu, care

este soþia. Ascultaþi cum vorbeºte ºi gândeºte SfântaScripturã despre ea: Harul unei femei harnice îi facebucurie soþului ei. Har peste har este femeia sfântã ºimodestã. Precum soarele ce rãsare asupra lumii dinînãlþimile lui Dumnezeu, tot aºa, frumuseþea unei femeivirtuoase este podoaba casei sale (cf. Sir 26,13-16).

Da, soþia ºi mama este ca soarele familiei. Însã eaeste soare prin generozitatea ºi dãruirea ei, prin devo-tamentul ei constant, prin delicateþea ei treazã ºi atentãla tot ce meritã sã facã fericitã viaþa bãrbatului ºi a copi-ilor. În jurul ei, rãspândeºte luminã ºi cãldurã. ªi dacãse obiºnuieºte sã se spunã cã o cãsãtorie este fericitãatunci când fiecare dintre cei doi soþi, încheind cãsãto-ria, vrea sã-l facã fericit pe celãlalt, nu pe sine, pe de altãparte însã, acest sentiment nobil ºi aceastã propunere,deºi îi priveºte pe amândoi, este totuºi mai întâi ovirtute a femeii. Aceasta se naºte cu sensibilitatea demamã ºi cu înþelepciunea ºi prudenþa inimii, astfel încât,dacã primeºte amãrãciuni, nu vrea sã dea decât bucurii;dacã primeºte umiliri, nu vrea sã dea decât demnitate ºirespect, asemenea soarelui care umple de bucurie dimi-neaþa ceþoasã cu zorile sale ºi face sã strãluceascã noriicu razele apusului sãu.

Soþia este soarele familiei prin claritatea privirii saleºi prin ardoarea cuvântului sãu. Ochii ºi glasul ei pãtrundcu delicateþe în suflet, îl înmoaie, îl ating, îl ridicã ºi îlscot din furtuna patimilor; îl cheamã pe bãrbat labucuria binelui ºi a conversaþiei familiale, dupã ce acestaa lucrat o zi întreagã cu stãruinþã ºi adesea cu obosealã,fie în birou, fie pe câmp, fie în marile activitãþi comer-ciale sau industriale.


Soþia este soarele familiei prin sinceritatea ei naturalãºi candidã, prin simplitatea ei demnã ºi prin demnitateaei creºtinã ºi onestã; de asemenea, prin reculegerea eiinterioarã ºi prin corectitudinea ei sufleteascã, precumºi prin armonia subtilã a portului ºi a îmbrãcãmintei sale,a podoabelor ºi a comportamentului sãu, în acelaºitimp rezervat ºi afectuos. Sentimente delicate, gesturigraþioase ale chipului, tãceri ºi surâsuri inocente, o miº-care condescendentã a capului îi dau graþia unei florialese ºi simple, care îºi deschide corola pentru a primiºi a reflecta culorile soarelui.

O, dacã aþi ºti ce sentimente adânci de iubire ºi derecunoºtinþã trezeºte ºi imprimã o atare imagine de soþieºi mamã în inima tatãlui ºi a copiilor!

RESPONSORIUL Sir 26,16a.19.21R. Farmecul unei femei harnice îi face bucurie soþului;

* har peste har este femeia sfântã ºi modestã.V. Precum soarele ce rãsare asupra lumii din înãl-

þimile lui Dumnezeu, tot aºa, frumuseþea unei femeivirtuoase este podoaba casei sale. * Har peste har.

Rugãciunea de încheiereDumnezeule, tu ne-ai spus cã-þi faci lãcaº în inimile

drepte ºi curate: fã-ne sã trãim pururi în harul tãu, astfelîncât sã binevoieºti a locui în noi. Prin Domnul nostruIsus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunãcu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt,în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

LaudeleV. Dumnezeule, vino în ajutorul meu.R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.




IMNUL

Ochii noºtri cu uimire pot acuma sã admireCum din somnul greu al nopþii se trezeºte-ntreaga fire.Când din nou al zilei astru în vãzduh lumina-ºi cerne,Ni se-nalþã glasul cãtre Domnul gloriei eterne.Tatã veºnic, tu prin Fiul ai creat mãreþul soare,Ca precis durata nopþii ºi a zilei s-o mãsoare.Ai dispus, fãcând lumina sã aparã, sã disparã,Dupã zi sã vinã noaptea, dupã noapte, ziua iarã.Însã tu, Cristoase Doamne, pentru noi eºti unic soareCe n-apune niciodatã, eºti luminã orbitoare.Peste noi nicicând nu poate întunericul sã vinãCãci ºi-atunci când este noapte tu ne-nvãlui în luminã.Printre fiii tãi, Pãrinte, te rugãm a ne socoate,De-al tãu Fiu sã ne apropii ca sã-i fim plãcuþi în toate.Duhul Sfânt sã ne-ncãlzeascã bietul nostru suflet receCa-n iubire ziua-ntreagã sã putem a o petrece. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºinoaptea, fidelitatea ta.

Psalmul 91 (92)

Lauda CreatoruluiCântãm laude pentru faptele minunate ale Fiuluiunul-nãscut (sf. Atanasiu).

2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, *sã cântãm numele tãu, Preaînalte,

3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta *ºi, noaptea, fidelitatea ta,

4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, *cu cântare de alãutã.

5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne,pentru faptele tale, *

voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale.

Laudele 9

6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, *ºi cât de adânci sunt gândurile tale!

7 Omul nepriceput nu va cunoaºte *ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta.

8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba *ºi fãcãtorii de rele înfloresc,

ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, *9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie!

10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, †iatã, duºmanii tãi vor pieri *ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele.

11 Dar tu înalþi fruntea meaca pe aceea a unui zimbru, *

torni asupra mea untdelemn proaspãt;12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei †

ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare *despre cei ce se ridicã împotriva mea.

13 Cel drept va înflori ca un palmier, *va creºte ca un cedru din Liban.

14 Cei plantaþi în casa Domnului *vor înflori în curþile Dumnezeului nostru.

15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, *îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea,

16 ca sã vesteascã: *„Domnul, stânca mea, este drept,

în el nu este nedreptate”.Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi

noaptea, fidelitatea ta.

Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru.

Cântarea Dt 32,1-12

Binefacerile lui Dumnezeu faþã de poporDe câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunãgãina puii sub aripi! (Mt 23,37).

1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! *Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele!


2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, *ca roua sã curgã cuvintele mele,

ca burniþa peste iarbã *ºi ca ropotul de ploaie peste grâne.

3 Cãci voi invoca numele Domnului: *preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru!

4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, *toate cãile lui sunt dreptate.

Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; *el este drept ºi nepãrtinitor.

5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; †ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, *ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos.

6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, *popor nechibzuit ºi fãrã minte?

Oare nu este el pãrintele tãu, *cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat?

7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, *socoteºte anii, generaþie dupã generaþie,

întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, *întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti.

8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, *când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam,

el a stabilit hotarele popoarelor *dupã numãrul fiilor lui Israel;

9 cãci partea Domnului este poporul sãu, *Iacob este partea lui de moºtenire.

10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, *într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice;

ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit *ca pe lumina ochilor.

11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, *zburând deasupra lor îºi întinde aripile,

ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, *l-a purtat pe aripile sale.

12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: *nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi.

Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru.

Laudele 11

Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, petot pãmântul.

Psalmul 8

Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omuluiToate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduitcap peste Biserica întreagã (Ef 1,22).

2 Doamne, Dumnezeul nostru, *cât de minunat este numele tãu

pe tot pãmântul!Slava ta se înalþã *

mai presus de ceruri.3 Din gura copiilor ºi a pruncilor †

þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, *ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.

4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, *luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,

5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, *sau fiul omului cã-l iei în seamã?”

6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, †l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. *

7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale,toate le-ai pus la picioarele lui: †

8 oile ºi boii laolaltã, *precum ºi fiarele câmpului,

9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, *tot ce strãbate cãile apelor.

10 Doamne, Dumnezeul nostru, *cât de minunat este numele tãu

pe tot pãmântul!Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot

pãmântul.

LECTURA SCURTÃ Rom 12,14-16aBinecuvântaþi pe cei care vã persecutã: binecuvân-

taþi ºi nu blestemaþi. Bucuraþi-vã cu cei care se bucurã


ºi plângeþi cu cei care plâng. Sã aveþi aceleaºi senti-mente unii pentru alþii. Nu râvniþi la funcþii înalte, cilãsaþi-vã atraºi de cele modeste.

RESPONSORIUL SCURT

R.Vor tresãlta de bucurie buzele mele * când îþi voicânta þie. Vor tresãlta.V.Limba mea va vesti dreptatea ta * când îþi voi

cânta þie. Slavã Tatãlui. Vor tresãlta.Ant. la Benedictus: Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri

pe calea pãcii.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,

69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire *în casa lui David, slujitorul sãu,

70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi *care au fost în vechime,

71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri *ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.

72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri *ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.

73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham,pãrintele nostru, *

cã ne va dãrui harul,74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, *

sã-i slujim fãrã teamã,75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, *

în toate zilele vieþii noastre.76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: *

cãci vei merge înaintea Domnuluisã pregãteºti cãile sale,

77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii *întru iertarea pãcatelor,

78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, *cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime

Laudele 13

79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întunericºi în umbra morþii *

ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.Slavã Tatãlui ºi Fiului *

ºi Sfântului Duh.Precum era la început ºi acum ºi pururea *

ºi în vecii vecilor. Amin.Ant. Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii.

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Sã preamãrim bunãtatea ºi înþelepciunea lui Cristos,care ne îngãduie sã-l privim ºi sã-l iubim în toþi fraþii noº-tri, mai ales în cei care suferã. Sã-l rugãm cu stãruinþã:

Desãvârºeºte-ne, Doamne, în iubire!Din zorii dimineþii ne amintim de învierea ta– ºi implorãm de la tine, pentru toþi, binefacerile rãscum-

pãrãrii.Dã-ne harul, Doamne, sã dãm astãzi mãrturie pentru tine– ºi sã aducem, prin tine, o jertfã sfântã, bineplãcutã

Tatãlui.Fã-ne sã recunoaºtem chipul tãu în toþi oamenii– ºi în ei sã te slujim pe tine.Cristoase, viþa cea adevãratã, noi suntem mlãdiþele tale:– fã-ne sã rãmânem în tine ca sã aducem roade multe

spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereSã te laude, Doamne, glasurile noastre, sã te laude

sufletul, sã te laude ºi viaþa, ºi deoarece fiinþa noastrã estedarul tãu, þie sã-þi aparþinã toatã lucrarea noastrã. PrinDomnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiindDumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, înunire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie




IMNUL

O, Dumnezeule preasfânt,Luminã tu ne dai în zori,Iar la amiazã ne cobori,De sus, cãldurã pe pãmânt.Al patimii nãvalnic focTu stinge-l, Doamne, în noi toþi;Din inimi ura sã o scoþiªi dragoste sã pui în loc.Sã fie Tatãl lãudat,ªi Fiul cel nãscut din el,ªi Duhul dragostei, la fel,Primeascã cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele melenu vor trece, spune Domnul.

Psalmul 118 (119),81-88

XI (Kaf)81 Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, *

în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa.82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale *

ºi spun: „Când mã vei mângâia?”83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, *

dar nu am uitat de îndreptãrile tale.84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? *

Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc?

Ora medie 15

85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; *ei nu sunt dupã legea ta.

86 Toate poruncile tale sunt adevãr; †pe nedrept m-au prigonit: *vino în ajutorul meu!

87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, *dar nu am pãrãsit învãþãturile tale.

88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã *ºi voi pãzi poruncile gurii tale.

Ant. Cerul ºi pãmântul vor trece, dar cuvintele melenu vor trece, spune Domnul.

Ant. 2 Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternicîn faþa duºmanului.

Psalmul 60 (61)

Rugãciunea unui exilatRugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice

(sf. Ilariu).2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, *

ia aminte la rugãciunea mea.3 De la marginile pãmântului pe tine te chem †

când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, *cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge!

4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, *turn puternic în faþa duºmanului.

5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, *mã voi adãposti la umbra aripilor tale,

6 cãci, tu, Dumnezeul meu,mi-ai ascultat promisiunile, *

mi-ai dat moºtenireacelor care se tem de numele tãu.

7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, *anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie.

8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, *îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti.


9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, *ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi.

Ant. Tu, Doamne, eºti speranþa mea, turn puternic înfaþa duºmanului.

Ant. 3 De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþamea.

Psalmul 63 (64)

Rugãciune împotriva duºmanilorÎn acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimireaDomnului (sf. Augustin).

2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, *pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului.

3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, *de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea.

4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, †precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, *

5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit,trag pe neaºteptate ºi nu se tem. *

6 Se încurajeazã în rãutatea lor,se pun de acord ca sã întindã curse. *

Ei spun: „Cine va vedea?”7 Au pus la cale nelegiuiri, †

au împlinit cele uneltite: *ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis.

8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: *pe neaºteptate ei au fost rãniþi,

9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; *oricine, vãzându-i, va clãtina din cap.

10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, †vor vesti lucrãrile Domnului*ºi vor înþelege faptele lui.

11 Cel drept se va bucura în Domnulºi va nãdãjdui în el, *

ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima.

Ora medie 17

Ant. De teama duºmanului, pãzeºte, Doamne, viaþamea.

LECTURA SCURTÃ 1Rg 2,2b-3Fii curajos; fii bãrbat! Împlineºte-þi datoria faþã de

Domnul, Dumnezeul tãu, mergi pe cãile lui ºi pãzeºte-itoate legile, poruncile, hotãrârile ºi dispoziþiile. Astfel,vei avea succes în tot ce vei face ºi în tot ce veiîntreprinde.V.Cãlãuzeºte-mã, Doamne, pe calea poruncilor tale.R.Cãci am iubit legea ta.

Rugãciunea de încheiereDoamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul

sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tinemai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-ounicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:Sã-l binecuvântãm pe Domnul.R. Mulþumim lui Dumnezeu.

Vesperele I




IMNUL

O, Doamne, tu eºti Creatorul a toate,De-aceea, doar mâna-þi puternicã poateCa ziua-n veºmânt de luminã s-o-mbrace,Iar noaptea-n veºmânt de tãcere ºi pace.Aduce-nserarea ºi gânduri pioaseªi dulce odihnã truditelor oase,

Duminica a VII-a de peste an18

Iar minþii repaus îºi dã fiecareCând toatã tristeþea din inimi dispare.Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne,Din nou cãtre Domnul mãririi eterneCu drag ni se-nalþã ºi ruga, ºi gândul,Iertare cerându-i, smeriþi adorându-l.Pe cel care viaþa cu har ne-o inundãVoim sã-l slãvim cu iubire profundã;ªi mintea, ºi glasul elogii sã-i þese,Prinos sã-i aducem de imnuri alese.Se terminã ziua ºi noaptea-i aproape,Stã noaptea în beznã acum sã ne-ngroape;Credinþa aprinsã în suflet ne fieÎn beznã luminã, în noapte fãclie.A noastrã cântare vãzduhul strãbatã-l,Prin Fiul ºi-n Duhul s-ajungã la Tatãl.Pãmântul ºi cerul în veci sã adoareTreimea domnind în cereascã splendoare. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fienumele Domnului lãudat.

Psalmul 112 (113)

Lãudaþi numele DomnuluiI-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe ceismeriþi (Lc 1,52).

1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, *lãudaþi numele Domnului!

2 Fie numele Domnului binecuvântat, *de acum ºi pânã în veac.

3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, *fie numele Domnului lãudat!

4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, *slava lui este mai presus de ceruri.

Vesperele I 19

5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,care locuieºte atât de sus, *

6 care îºi pleacã privirea sã vadãce se petrece în cer ºi pe pãmânt?

7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, *înalþã din mizerie pe cel sãrac,

8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, *de conducãtorii poporului sãu.

9 El o aºazã pe cea sterilã în casã *ca pe o mamã ce se bucurã de copii.

Ant. De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fienumele Domnului lãudat.

Ant. 2 Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numeleDomnului.

Psalmul 115 (116 B)

Aducere de mulþumire în templuPrin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dum-nezeu (cf. Evr 13,15).10 Eu mi-am pãstrat credinþa

chiar ºi atunci când spuneam: *„Sunt foarte nefericit”.

11 Am spus în tulburarea mea: *„Tot omul este mincinos”.

12 Ce-i voi da în schimb Domnului *pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?

13 Voi lua potirul mântuirii *ºi voi invoca numele Domnului.

14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului *de faþã cu tot poporul sãu.

15 Lucru de preþ este în faþa Domnului *moartea credincioºilor sãi.

16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, *eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale;


tu ai sfãrâmat lanþurile mele. †17 Îþi voi aduce jertfã de laudã *

ºi voi invoca numele Domnului.18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului *

de faþã cu tot poporul sãu,19 în curþile casei Domnului, *

în mijlocul tãu, Ierusalime!Ant. Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele

Domnului.Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi

Dumnezeu l-a înãlþat în veac.

Cântarea Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu6 Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, *

nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu,7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav †

ºi devenind asemenea oamenilor. *Dupã înfãþiºare era considerat ca om.

8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, *ºi încã moartea pe cruce.

9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat †ºi i-a dãruit un nume *care este mai presus de orice alt nume,

10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: *al celor din cer, al celor de pe pãmânt

ºi al celor din adâncuri,11 ºi orice limbã sã proclame,

spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: *„Isus Cristos este Domnul!”

Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dum-nezeu l-a înãlþat în veac.

LECTURA SCURTÃ Evr 13,20-21Dumnezeul pãcii care, prin sângele alianþei veºnice,

l-a readus din morþi pe Domnul nostru Isus, pãstorul cel

Vesperele I 21

mare al oilor, sã vã întãreascã pentru orice lucrare bunã,ca sã împliniþi voinþa lui, fãcând în noi ceea ce este plãcutînaintea lui prin Isus Cristos, cãruia sã-i fie mãrire învecii vecilor. Amin.

RESPONSORIUL SCURT

R.Cât sunt de minunate * lucrãrile tale, Doamne. Câtsunt.V.Toate cu înþelepciune le-ai fãcut; * lucrãrile tale,

Doamne. Slavã Tatãlui. Cât sunt.

Ant. la Magnificat: Iubiþi pe duºmanii voºtri ºirugaþi-vã pentru cei ce vã prigonesc, ca sã fiþi fiiiTatãlui vostru, care este în ceruri!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55

Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul46 Sufletul meu *

îl preamãreºte pe Domnul47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie *

în Dumnezeu, mântuitorul meu,48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. *

Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã,49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, *

ºi numele lui e sfânt.50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam *

peste cei ce se tem de el.51 A arãtat puterea braþului sãu, *

i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *

ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, *

iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, *

amintindu-ºi de îndurarea sa,


55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, *lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.

Slavã Tatãlui ºi Fiului *ºi Sfântului Duh.

Precum era la început ºi acum ºi pururea *ºi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Iubiþi pe duºmanii voºtri ºi rugaþi-vã pentru ceice vã prigonesc, ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru, care esteîn ceruri!

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ

Cristos s-a milostivit de poporul flãmând ºi a sãvâr-ºit pentru el minunile iubirii sale. Amintindu-ne de ele,sã-l rugãm cu evlavie:

Aratã-ne, Doamne, iubirea ta!Mãrturisim, Doamne, cã toate cele bune le-am primitastãzi de la bunãtatea ta:– sã nu se întoarcã la tine deºarte, ci sã aducã rod în

inimã bunã.Luminã ºi mântuire a tuturor neamurilor, ocroteºte-i pemartorii pe care i-ai trimis în lumea întreagã– ºi aprinde în ei focul Duhului Sfânt.Fã ca toþi oamenii sã fãureascã o lume tot mai con-formã cu demnitatea ei rânduitã de tine,– rãspunzând cu generozitate, sub cãlãuzirea ta, la cele

mai urgente necesitãþi ale timpului nostru.Vindecãtorule al sufletelor ºi al trupurilor, alinã-i pe ceibolnavi, fii alãturi de cei care mor– ºi, în îndurarea ta, viziteazã-ne ºi ne învioreazã.Binevoieºte a-i numãra pe cei rãposaþi printre fericiþiidin ceruri,– ale cãror nume sunt scrise în cartea vieþii.Tatãl nostru.

Rugãciunea de încheiereAtotputernice Dumnezeule, dãruieºte-ne, te rugãm,

harul sã cugetãm pururi la cele spirituale, ca sã împli-

Vesperele I 23

nim ceea ce e plãcut înaintea ta, ºi prin cuvânt ºi prinfaptã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care,fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºidomneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor.R. Amin.

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice

rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.

Completoriul




IMNUL

Acum, când e timpul de mers la culcare,În rugã mai cerem o datã-ndurare:Privirile tale ce pururi sunt trezeAsuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.În vis mintea noastrã te aibã pe tineIar inima noastrã de doru-þi suspine,Te cânte pe tine, te simtã aproape,Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape.Ne fie odihna ºi somnul în pace;Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface,ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã,Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã.Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã,Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fireªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugã-ciunea mea.


Psalmul 4Aducere de mulþumire

Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviatdin morþi (sf. Augustin).

2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; †

din strâmtorare, m-ai scos în larg: *ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.

3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? *

Pânã când veþi iubi deºertãciuneaºi veþi alerga dupã minciunã?

4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minunipentru cel credincios: *

când strig cãtre el, Domnul mã aude.5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! †

Meditaþi acestea în inimile voastre, *în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

6 Aduceþi jertfe de dreptate *ºi nãdãjduiþi în Domnul.

7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” *Fã sã rãsarã peste noi, Doamne,

lumina feþei tale!8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea *

decât au ei atunci când li se înmulþeºtegrâul ºi vinul.

9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, *cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugã-ciunea mea.

Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

Psalmul 133 (134)Rugãciune de searã în templu

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui,toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5).

Completoriul 25

1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnulvoi toþi, slujitorii Domnului; *

voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului.2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar *

ºi binecuvântaþi-l pe Domnul.3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, *

el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii.

LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este

singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeultãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toateputerile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi leporuncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºisã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pedrum, când te culci ºi când te scoli.

RESPONSORIUL SCURT

R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletulmeu. În mâinile tale.V.Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevã-

rului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. Înmâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel

29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, *dupã cuvântul tãu, în pace,

30 cãci au vãzut ochii mei *mântuirea ta,

31 pe care ai pregãtit-o *înaintea tuturor popoarelor,


32 luminã spre luminarea neamurilor *ºi slava poporului tãu, Israel.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocro-teºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã neodihnim în pace.

Rugãciunea de încheiereViziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta,

pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu-tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºidomneºte în vecii vecilor. R. Amin.

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitãîn particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputer-nicul Dumnezeu. R. Amin.

Antifone finale cãtresfânta Fecioarã Maria

Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului,Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii,

vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice,tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii,

pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,Fecioarã de-a pururi,

care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea,îndurã-te de noi, pãcãtoºii.

Sau:Te bucurã, a cerului Reginã,A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuiriiªi poartã eºti luminii nemuririi!Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã,Decât fãptura toatã mai mãritã!Te salutãm, a cerului minune;Du la Cristos a noastrã rugãciune!

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria 27

Sau:Bucurã-te, Reginã, Maica milei,

viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te!Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei;cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând

în aceastã vale de lacrimi.Aºadar, Mijlocitoarea noastrã,

întoarce spre noi ochii tãi cei milostiviºi, dupã surghiunul acesta,

aratã-ni-l nouã pe Isus,binecuvântatul rod al trupului tãu.

O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum-nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, cine mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarãslãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


Documents

19 februarie 2011