Upload
others
View
14
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
1
1 aprilie 2014 – şedinţă comună solemnă
S U M A R
1. Alocuţiuni consacrate marcării a 10 ani de la
aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de
ani de existenţă a NATO.
2
2. Adoptarea Declaraţiei Parlamentului României
cu ocazia marcării a 10 ani de la aderarea României la
Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a
NATO.
53
2
S T E N O G R A M A
şedinţei solemne a Camerei Deputaţilor şi Senatului
consacrată marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa
Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO
Şedinţa a început la ora 13,35.
Lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu
Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnul
senator Ion Rotaru, secretar al Senatului, şi de domnul deputat Ion-
Marcel Ciolacu, secretar al Camerei Deputaţilor.
Din prezidiu a făcut parte domnul senator Călin Constantin
Anton Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului.
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Doamnelor şi domnilor colegi,
Vă rog frumos să luaţi loc în bănci pentru a începe sesiunea
solemnă a celor două Camere ale Parlamentului, consacrată marcării a
zece ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică.
Rog colegii deputaţi şi senatori să ia loc în bănci pentru a
începe sesiunea.
O să rog staff-ul tehnic să se intoneze Imnul naţional.
3
Se intonează Imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”.
Vă mulţumesc.
Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi şi senatori,
Vă rog să îmi permiteţi să vă propun să păstrăm un moment
de reculegere în memoria eroilor români care au căzut la datorie în
teatrele de operaţiuni NATO.
Se păstrează un moment de reculegere.
Vă mulţumesc foarte mult.
Domnule preşedinte,
Domnule prim-ministru,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Doamnelor şi domnilor invitaţi,
Stimaţi colegi parlamentari,
Ne-am reunit astăzi sub cupola Parlamentului pentru a
celebra un moment de răscruce al istoriei României, pentru a
rememora marile evenimente şi realizări ale deceniului de când ţara
noastră este membru al celei mai importante organizaţii de securitate
colectivă a lumii contemporane, dar şi pentru a mulţumi tuturor celor
care au contribuit la realizarea acestui deziderat.
Este un moment de aniversare şi un nou prilej pentru a aduce
omagiul nostru acelor români care au făcut sacrificiul suprem în
numele unor valori şi idealuri universale.
În acelaşi timp, aş dori să exprim profunda noastră
recunoştinţă familiilor militarilor căzuţi la datorie, celor care au
pierdut un fiu sau un frate, un soţ sau un tată şi cărora le suntem
4
îndatoraţi în aceeaşi măsură, alături de care suntem şi spre care se
îndreaptă gândurile noastre pline de compasiune.
Vreau să salut în mod deosebit prezenţa în sală a membrilor
familiilor acestor militari eroi căzuţi la datorie.
Vă mulţumesc că sunteţi aici, alături de noi. (Aplauze
prelungite.)
Doamnelor şi domnilor colegi,
În aceste zile, România a plătit din nou tribut de sânge în
lupta pentru asigurarea securităţii şi protejarea valorilor democratice.
Un militar român şi-a pierdut viaţa şi alţi cinci au fost răniţi pe pământ
afgan.
Doresc ca, în numele Parlamentului României, să exprim
întreaga solidaritate şi să transmit sincere condoleanţe familiei
sublocotenentului Claudiu Constantin Vulpoiu şi compasiune
familiilor celor răniţi.
Devotamentul de care dau dovadă militarii români va rămâne
mereu în memoria noastră ca un exemplu de curaj şi dăruire.
Este prerogativa Parlamentului de a reprezenta şi transmite
opinia cetăţenilor care l-au ales şi de aceea, doamnelor şi domnilor,
ne-am propus să marcăm cei zece ani de la aderarea României la
Alianţa Nord-Atlantică prin adoptarea unei declaraţii care consacră
semnificaţia acestui eveniment istoric, exprimând astfel hotărârea
fermă a ţării noastre de a-şi respecta angajamentele internaţionale şi de
a contribui la întărirea Alianţei.
5
Totodată, în marja acestui moment aniversar are loc mâine,
de la ora 10,00 conferinţa pe tema „Profilul României în NATO la
zece ani după integrare”, la care vor lua parte personalităţi ale vieţii
politice, academicieni, reprezentanţi ai societăţii civile, care vor face
bilanţul acestor zece ani şi vor examina liniile de acţiune pentru anii
viitori.
În încheiere, daţi-mi voie să-l invit pe domnul Călin Popescu-
Tăriceanu, preşedintele Senatului, să ne împărtăşească opiniile
Domniei Sale cu privire la evenimentul pe care îl sărbătorim.
Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
(Domnul senator Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu
coboară la tribună.)
Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:
Domnule preşedinte Traian Băsescu,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Alteţa Voastră Regală,
Domnule prim-ministru,
Stimaţi membri ai Guvernului,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Reprezentanţi ai corpului diplomatic,
Se împlineşte în aceste zile un deceniu de la aderarea
României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.
6
La 29 martie 2004, România devenea membru cu drepturi
depline al NATO în cadrul celui mai amplu val de lărgire a
organizaţiei din întreaga istorie a acesteia.
Acest eveniment istoric a reprezentat o componentă esenţială
în desăvârşirea marelui proiect naţional de inserare a spaţiului
românesc în structurile şi sistemul de valori democratice de libertate şi
civilizaţie pe care Europa Occidentală nu a încetat să-l reprezinte.
Inaugurat încă în epoca revoluţiilor de la 1848, acest mare
proiect naţional de modernizare a României a fost susţinut de
principalele forţe politice ale timpului, dintre care Partidul Naţional
Liberal s-a distins prin viziune strategică şi consecvenţă.
Întrerupt brutal de al Doilea Război Mondial şi de Războiul
Rece care i-a urmat, acest proiect major a fost reluat cu o intensitate
sporită după prăbuşirea dictaturii comuniste.
În contextul deciziei istorice a NATO de a admite
democraţiile restaurate din centrul şi estul Europei ca membri cu
drepturi depline ai organizaţiei, voinţa politică de integrare europeană
şi euroatlantică a cetăţenilor României s-a exprimat ferm şi clar cu
prilejul alegerilor din 1996.
Viziunea politică şi curajul de a-şi asuma decizii dificile pe
care le-a manifestat guvernarea de coaliţie dintre 1996 şi 2000 a fost
continuat ca angajament bipartizan în anii următori, continuitatea de
acţiune sistematică a celor mai importante instituţii ale statului român
în favoarea integrării europene şi euroatlantice a avut drept corolar
7
faptul că la Summitul NATO de la Praga din 2002, România a fost
invitată să adere la Organizaţia Atlanticului de Nord.
De atunci, România a participat direct la acţiunile şi deciziile
Alianţei, aducând contribuţii pe care recent generalul Philip Breedlove
le-a calificat drept extraordinare.
Forţele militare române au participat la misiunea din
Afganistan, atât la Operaţiunea „Enduring Freedom”, cât şi la tranziţia
către misiunea ISAF.
România este printre primele cinci naţiuni din punctul de
vedere al contribuţiei la această operaţiune şi s-a angajat să contribuie
şi la misiunea Post-2014 „Resolute Support.”
Am contribuit la misiunile NATO în Balcani, la diverse
misiuni de patrulare aeriană ale NATO, precum şi la operaţiuni
maritime, am asigurat susţinere în domeniul comunicaţiilor prin
misiunea „Patriot”, probând un nivel remarcabil de interoperabilitate
şi vădind acelaşi consens dintre factorii politici şi cei militari, care au
asigurat şi parcursul de integrare al ţării noastre.
România înţelege să răspundă în acest mod asigurării unui
statut fără precedent în istoria naţională atât în ceea ce priveşte
securitatea de care beneficiază, cât şi în privinţa locului pe care-l
ocupă azi în comunitatea internaţională ca membru al NATO şi al
Uniunii Europene.
Evenimentele din ultimele săptămâni, în care Federaţia Rusă
se manifestă cu atâta agresivitate în raport cu statele suverane din
vecinătatea ei apropiată, ne îndeamnă să ne întrebăm ce s-ar fi
8
întâmplat dacă România nu era un partener cu drepturi depline al
acestor două organizaţii.
Pe acest fundal apare cu atât mai nociv faptul că unele partide
şi personalităţi politice din România încearcă să instrumentalizeze
electoral temele legate de NATO şi de Uniunea Europeană. Interesul
naţional, definit prin consensul unei majorităţi mai mult decât
semnificative a cetăţenilor României şi al întregii sale clase politice,
se exprimă astăzi, ca şi în ultimii 20 de ani, prin apartenenţa statului
român la structurile europene şi euroatlantice. Această opţiune
fundamentală este esenţială pentru prezentul şi viitorul societăţii
româneşti. A pune sub semnul întrebării seriozitatea acestui
angajament politic şi moral fundamental este un act antipatriotic şi un
atentat la interesul naţional.
Tocmai aceste împrejurări dificile ne obligă nu doar să
consolidăm poziţia obţinută cu sacrificii şi stăruinţă neînduplecată
acum zece ani, ci să formulăm mai clar şi să susţinem cu mai multă
energie acele concluzii pe care evenimentele recente ni le evidenţiază
mai limpede ca oricând.
România trebuie să folosească întregul său potenţial,
posibilităţile pe care i le oferă Parteneriatul strategic cu SUA şi
statutul său de membru NATO pentru a asigura cu toate mijloacele
securitatea teritoriului naţional şi a graniţei de est a NATO şi a
Uniunii Europene.
România ar trebui să devină un catalizator cu mult mai activ
decât până acum în politicile de consolidare a graniţelor NATO şi
9
Uniunea Europeană, promovând energic asocierea Ucrainei şi
Republicii Moldova la Uniunea Europeană ca etapă în procesul de
integrare europeană.
România trebuie să-şi asume rolul de catalizator şi în
relansarea politicilor de securitate comună şi cooperare la Marea
Neagră, utilizând toate instrumentele instituţionale, parteneriatele sale
tradiţionale cu statele riverane membre NATO şi/sau ale Uniunii
Europene, precum şi rolul său istoric de mediator în acest spaţiu.
România trebuie să acţioneze cât mai hotărât în cadrul
NATO, cât şi în cel al Uniunii Europene pentru o politică energetică
inteligentă, care să asigure tuturor statelor europene căi alternative de
aprovizionare, astfel încât să se elimine posibilitatea şantajului
energetic din partea oricărui furnizor.
În fine, dar nu în ultimul rând, România trebuie să mobilizeze
consensul statelor membre ale ambelor organizaţii împotriva
permanentizării şi chiar extinderii zonelor de conflict îngheţat, a
manifestărilor de iredentism şi a încercărilor de secesiune în beneficiul
unor state învecinate, astfel încât acte de agresiune de tipul celor la
care am asistat în ultimele săptămâni să nu se mai întâmple.
În numele Senatului României, mulţumesc pentru eforturile
încununate prin aderarea la NATO tuturor cetăţenilor României care
au acceptat sacrificii importante, uneori dureroase, în numele
interesului naţional şi pentru apropierea întregii societăţi româneşti de
standardele de democraţie, legalitate şi eficienţă pe care le impune
apartenenţa la NATO.
10
De asemenea, se cuvine să aduc omagiu Senatului României,
Armatei Române, fără de al cărei devotament şi abnegaţie nu am fi
putut să ne integrăm în cea mai puternică alianţă defensivă din istorie.
Mulţumesc, de asemenea, întregului aparat al administraţiei
de stat în frunte cu diplomaţii şi specialişti în relaţii internaţionale,
precum şi serviciilor de informaţii ale statului român, care au susţinut
cu competenţă, profesionalism şi seriozitate nedezminţită efortul
comun de integrare.
În egală măsură, cred că trebuie să aduc mulţumirile mele
tuturor parlamentarilor, membrilor guvernelor României şi
predecesorilor mei la conducerea celor două Camere ale
Parlamentului, care au asigurat perspectiva politică şi legislativă a
integrării euroatlantice şi, totodată, consensul politic indispensabil din
anii care au pregătit admiterea noastră în NATO.
Se cuvine să exprim, în numele Senatului României,
mulţumirile cele mai sincere foştilor şefi ai statului român, Maiestăţii
Sale Regele Mihai care, din 1996, când şi -a redobândit statutul şi
cetăţenia, a depus eforturi remarcabile în întreaga lume liberă pentru
susţinerea aspiraţiilor legitime de integrare ale poporului român,
precum şi preşedinţilor Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.
Preşedintele Constantinescu şi-a asumat încă din primul
moment al mandatului său misiunea de a convinge pe decidenţii
tuturor statelor membre în NATO şi Uniunea Europeană de faptul că
integrarea României în structurile europene şi euroatlantice reprezintă
o decizie necesară şi legitimă pentru ambele organizaţii.
11
Modul curajos şi lipsit de echivoc în care a exprimat
adeziunea statului şi societăţii româneşti la valorile democraţiei şi
libertăţii, susţinând – în ciuda tuturor obstacolelor – efortul
comunităţii internaţionale pentru soluţionarea crizei Balcanilor de
Vest a deschis României porţile Alianţei şi ale Uniunii Europene.
Preşedintele Iliescu a continuat acest drum, având privilegiul
istoric de a atinge ţelul comun al integrării în cursul ultimului său
mandat.
Într-un cuvânt, aderarea României la NATO ca membru cu
drepturi depline a fost un mare proiect naţional, susţinut de generaţii
succesive. Încheierea lui a încununat un efort cu adevărat secular,
asigurând României, pe termen lung, conectarea durabilă la lumea
liberă, democratică şi prosperă a Alianţei Nord-Atlantice.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
(Revine la prezidiu.)
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule preşedinte al Senatului.
În continuare voi da cuvântul domnului deputat Gabriel
Vlase, şeful Delegaţiei parlamentare române la Adunarea
Parlamentară a NATO şi vicepreşedintele acestui for parlamentar, care
va da citire Declaraţiei Parlamentului României cu ocazia marcării a
10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de
ani de existenţă a NATO.
Domnule deputat, aveţi cuvântul.
12
Domnul Petru Gabriel Vlase:
Declaraţia Parlamentului României cu ocazia marcării a 10
ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de
existenţă a NATO.
În urmă cu 10 ani, la 2 aprilie 2004, România a devenit stat
membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-Atlantice, cea mai
importantă organizaţie de securitate colectivă din toate timpurile şi cea
mai relevantă în complicatul context de securitate al zilelor noastre.
În acest fel, România şi-a realizat un obiectiv strategic de
politică externă, aderarea la organizaţia care garantează pacea şi
securitatea în spaţiul euroatlantic de mai bine de o jumătate de secol.
Totodată, acest act, care a întrunit consensul întregii clase
politice, a marcat împlinirea unei aspiraţii - revenirea României în
marea familie a democraţiilor occidentale, de care a fost despărţită,
împotriva propriei voinţe, pentru aproape o jumătate de secol.
Aderarea la NATO a restabilit locul şi rolul României în
arhitectura internaţională de securitate, definind poziţia ţării noastre pe
scena politică a lumii contemporane, răspunderile care-i revin faţă de
poporul român, dar şi faţă de ceilalţi membri ai Alianţei.
România şi toţi cetăţenii săi beneficiază direct de protecţia de
securitate a Alianţei, de natură să garanteze pe termen lung
dezvoltarea democratică şi prosperitatea societăţii româneşti care a
susţinut şi susţine într-o proporţie covârşitoare rolul NATO în mediul
contemporan de securitate.
13
Semnificaţia şi importanţa acestui moment ne apar cu atât
mai evidente astăzi, când constatăm că ameninţări de securitate pe
care le consideram demult depăşite în spaţiul european, cum ar fi
anexarea Crimeii de către Rusia, prin încălcarea dreptului
internaţional, revin în prim-planul actualităţii. Aceste evoluţii
îngrijorătoare, pe care România le condamnă cu fermitate, vin să
reconfirme validitatea premiselor care au stat la baza aderării ţării
noastre la NATO.
Cu acest prilej aniversar, afirmăm că România şi-a îndeplinit
obligaţiile de contributor de securitate în cadrul NATO. Se cuvine, în
primul rând, să aducem omagiul nostru memoriei militarilor români,
să ne exprimăm adânca recunoştinţă faţă de aceşti eroi care şi-au dat
viaţa în numele democraţiei, libertăţii şi drepturilor omului, în misiuni
desfăşurate sub drapelul NATO.
În acelaşi timp, gândurile noastre se îndreaptă spre familiile
acestor eroi, care au pierdut un fiu, un soţ sau un tată şi cărora le
datorăm în egală măsură toată gratitudinea noastră.
Reiterăm totodată profundul nostru respect faţă de munca şi
devotamentul exemplar al tuturor celor care au participat la misiunile
asumate de România în NATO, dovedindu-se la înălţimea încrederii
cu care i-a învestit societatea românească în ansamblul ei.
Aniversarea unui deceniu de la aderarea României la NATO
coincide cu a 65-a aniversare a înfiinţării Alianţei Nord-Atlantice. În
ultimii 10 ani, România a crescut împreună cu Alianţa, participând în
mod activ şi direct la transformarea acesteia într-o organizaţie capabilă
14
să facă faţă cu succes provocărilor de securitate ale începutului de
mileniu.
Summitul NATO care a avut loc la Bucureşti în aprilie 2008
a reprezentat o recunoaştere a relevanţei strategice a României, a
rolului şi contribuţiilor sale la obiectivele NATO, precum şi a
importanţei acordate vecinătăţii NATO.
România a participat, alături de aliaţi, la adoptarea în 2010 a
noului Concept strategic al NATO, document de viziune care
stabileşte principalele repere ale acţiunii NATO pe termen mediu şi
oferă opiniei publice şi statelor aliate imaginea de ansamblu a
priorităţilor NATO.
Am dorit ca nou Concept strategic să constituie răspunsul
statelor democratice la spectrul larg de ameninţări şi sfidări asimetrice
cu care sunt confruntate, punând în evidenţă în acelaşi timp, şi mizele
demersului - afirmarea consolidată a identităţii NATO prin obţinerea
sprijinului populaţiei din statele membre, creşterea solidarităţii
transatlantice, promovarea flexibilităţii Alianţei şi, implicit, a
eficacităţii misiunilor în derulare, redefinirea conceptului de
„descurajare” şi a sistemului actual de parteneriate ale Alianţei.
În procesul complex de transformare a NATO, România şi-a
demonstrat cu consecvenţă ataşamentul faţă de principiile, valorile şi
ţelurile Alianţei, s-a dovedit a fi un aliat responsabil, generator de
valoare adăugată, care şi-a subsumat propriile eforturi demersurilor
colective de adaptare a capacităţilor şi structurilor NATO la noul
Concept strategic.
15
Pe acest fond, România a participat în ultimii ani la
dezvoltarea componentei europene a sistemului american de apărare
antirachetă, care va reprezenta o contribuţie importantă la programul
NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Prin finalizarea cu
succes a acordurilor bilaterale cu Statele Unite şi operaţionalizarea la
orizontul anului 2015 a Facilităţii antirachetă din cadrul Bazei militare
de la Deveselu se va extinde protecţia asupra teritoriului aliat din
Europa împotriva ameninţărilor cu rachete balistice cu rază scurtă şi
medie de acţiune, consolidându-se poziţia ţării noastre de aliat de
încredere în cadrul NATO.
Am pledat şi pledăm în modul cel mai consecvent pentru
„politica uşilor deschise” a NATO, pentru intensificarea şi
diversificarea relaţiilor parteneriale, apreciind că, în noul context
geopolitic, aceste teme rămân de o stringentă actualitate.
Considerăm deosebit de importantă continuarea extinderii
Alianţei în zona Balcanilor de Vest şi în regiunea extinsă a Mării
Negre. În contextul conflictelor prelungite, aceasta se dovedeşte a fi
singura opţiune viabilă pentru asigurarea pe termen lung a apărării
colective şi a stabilităţii acestor zone, care continuă să fie surse de
instabilitate şi conflict.
Suntem în continuare preocupaţi de contextul geopolitic
actual, marcat de riscuri emergente, care au un impact negativ asupra
situaţiei globale de securitate. România a promovat şi va continua să
promoveze în cadrul NATO, în strânsă legătură cu statele aliate şi cu
16
cele partenere, în special din vecinătatea imediată, atât propriile
interese în materie de securitate energetică, cât şi interesele Europei.
Având în vedere situaţia actuală creată în această zonă a
Europei, unde ţara noastră este graniţa de est a Uniunii Europene şi a
NATO, Parlamentul României îşi exprimă speranţa că NATO va
analiza în perioada următoare, până la summitul din septembrie din
Ţara Galilor, posibilitatea susţinerii creşterii credibilităţii strategice a
Alianţei.
Suntem preocupaţi, de asemenea, de ameninţările cibernetice,
aflate într-o permanentă diversificare şi susţinem adoptarea unor
măsuri concrete la nivelul NATO, pentru contracararea respectivelor
ameninţări.
Procesul de reformă a Cartelului General al NATO, care a
cuprins toate sectoarele de activitate ale Alianţei, a avut drept rezultat
o organizaţie suplă, flexibilă, eficientă şi puternic ancorată, din punct
de vedere conceptual, în mediul internaţional de securitate. NATO
este astăzi pregătită să contribuie la stabilitatea, predictibilitatea şi
solidaritatea transatlantică, în acelaşi timp îndeplinindu-şi rolul de
garant al mediului de securitate regional şi global.
Parlamentul României a acordat sprijinul său constant
Adunării Parlamentare a NATO, contribuind, prin reprezentanţii săi,
la definirea şi punerea în practică a obiectivelor sale, animat de
convingerea că acest for joacă un rol decisiv, prin impulsionarea şi
dezvoltarea dialogului interparlamentar, inclusiv cu partenerii
Alianţei.
17
Într-adevăr, diplomaţiei parlamentare îi revine o misiune
esenţială, ea permiţând diseminarea directă a mesajelor Alianţei şi
corecta informare a cetăţenilor asupra priorităţilor şi misiunii acesteia.
Găzduirea de către Parlamentul României, la Bucureşti, a două sesiuni
anuale ale Adunării Parlamentare NATO, în 1997 şi 2011, a marcat
momente importante, atât pentru România, în calitate de ţară gazdă,
cât şi pentru Alianţă.
La acest moment aniversar pentru România şi pentru NATO,
ne exprimăm convingerea fermă că astăzi organizaţia este mai solidă
ca oricând, la aceasta contribuind coeziunea statelor membre şi
angajamentul acestora pentru promovarea valorilor libertăţii şi
democraţiei.
Vom acţiona în continuare pentru recunoaşterea NATO ca
actor de securitate global, cu un profil în creştere, cât mai atractiv
pentru partenerii interesaţi.
Totodată, România va susţine, în mod activ, promovarea
rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al reformelor şi
cooperării regionale în vecinătatea imediată a României, în sinergie cu
Uniunea Europeană şi alte organizaţii globale şi europene.
Adoptată astăzi 1 aprilie, de cele două Camere ale
Parlamentului României, reunite în şedinţă comună, cu prilejul
Sesiunii solemne consacrate marcării a 10 ani de la aderarea României
la Alianţa Nord-Atlantică şi a 65 de ani de existenţă a NATO.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
18
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule deputat.
Încep intervenţiile pe grupuri politice parlamentare.
O să dau cuvântul Grupului parlamentar al Partidului Social
Democrat, 5 minute. În numele grupului, domnul senator Gabriel
Oprea.
Domnule senator, aveţi cuvântul.
Domnul Gabriel Oprea:
Domnule preşedinte al României Traian Băsescu,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Domnule preşedinte al Senatului,
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnule prim-ministru Victor Ponta,
Stimaţi invitaţi,
Dragi colegi,
Pacea nu este ireversibilă, iar premisele prosperităţii unui stat
nu pot fi garantate fără efort, fără costuri şi fără sacrificiu. De-a lungul
istoriei, noi românii am plătit cu sânge preţul independenţei, unităţii,
libertăţii şi democraţiei de care ne bucurăm astăzi. Din acest motiv,
românii ştiu, poate mai mult decât alţii, cât de important este să
priveşti spre viitor cu mai multă linişte în suflet şi să clădeşti convins
fiind că pacea de care ne bucurăm are o temelie solidă. Această
temelie este, fără nicio îndoială, statutul pe care România îl are ca
membru NATO, cu tot ceea ce înseamnă acest lucru. Mă refer,
19
evident, la parteneriatul şi angajamentele comune care-i unesc pe
membrii acestei alianţe.
În egală măsură, mă refer la contribuţiile efective pe care
România, prin instituţiile şi prin militarii săi, le are ca furnizor de
securitate în cadrul NATO. Sigur, nu avem capacităţile şi resursele
altor state, dar avem cu certitudine mentalitatea şi atitudinea care
animă această alianţă. Ştiţi bine că integritatea euroatlantică a
reprezentat un obiectiv constant al politicii externe româneşti. A fost
unul dintre puţinele momente naţionale veritabile, caracterizate de
consens absolut la nivelul clasei politice responsabile din România.
Astăzi vedem roadele acestui consens şi înţelegem mai bine
cât de important a fost momentul istoric al intrării României în
NATO. Încă de la aderare, România şi-a asumat un rol activ în cadrul
NATO, aceasta fiind o condiţie esenţială a promovării intereselor
naţionale la nivel interaliat şi a integrării preocupărilor de securitate
ale României în procesul decizional al acestei structuri.
Aderarea la Alianţa Nord-Atlantică a presupus, printre altele,
contribuţia naţională cu personal în structurile Alianţei. Până în
prezent, România a participat la misiuni de menţinere a păcii cu
aproape 40 de mii de militari, situându-se pe primele locuri între
statele membre contributoare la operaţii.
În plus, Armata României a avut o contribuţie însemnată în
ceea ce priveşte schimbul de date şi informaţii în cadrul Alianţei, prin
participarea cu personal şi capabilităţi de informaţii militare la
operaţiile NATO, contribuţii la elaborarea documentelor NATO
20
agreate şi în sprijinul deciziilor Consiliului Nord-Atlantic şi
Comitetului Militar al NATO, contribuţii pentru centrul NATO,
pentru fuziunea informaţiilor şi pentru comandamentele NATO.
Este de subliniat faptul că Armata României s-a situat între
primii 5 contributori ai Diviziei Informaţii a Statului Major Militar
Interaliat al NATO, în perioada 2008-2012, şi s-a situat pe primul loc
la contribuţii în sprijinul Diviziei Informaţii în anul 2013.
Competenţa şi profesionalismul României în acest domeniu
au condus la înfiinţarea Centrului de Excelenţă NATO pentru
HUMINT de la Oradea. În privinţa teatrelor de operaţii, ştiţi bine că
Afganistan a reprezentat principala zonă de interes şi de efort tactic.
În prezent, acolo sunt dislocaţi aproximativ 1200 de militari,
30 de batalioane şi aproximativ 25 de mii de militari au participat la
misiuni în Afganistan, în rotaţie de câte 6 luni.
Ca dovadă a aprecierii profesionalismului în teatrul de
operaţii al militarilor români, România a fost prima ţară din cadrul
ISAF care a avut în subordine o subunitate a Statelor Unite ale
Americii, o mare onoare. România va continua să contribuie cu
instructori şi personal specializat, potrivit cerinţelor Alianţei şi
deciziilor politice naţionale. Din păcate, România ca şi celelalte ţări
membre al NATO, nu au fost scutite de preţul de sânge plătit pentru
securitate şi pentru libertate.
România a pierdut în operaţiile militare desfăşurate în cadrul
NATO 26 de militari. Sunt oameni care au murit slujind drapelul
României şi având convingerea că misiunea lor purtată departe de ţară
21
este o garanţie a libertăţii şi a securităţii celor de acasă. Rezumând
toate aceste repere referitoare la parcursul României în NATO, putem
spune cu certitudine că la 10 ani de la aderare, profilul ţării noastre în
Alianţa Nord-Atlantică este definit prin continuitate şi coerenţă. Au
fost 10 ani în care am câştigat respectul partenerilor noştri. Au fost 10
ani în care am contribuit cu determinare la succesul misiunilor NATO,
dar, cel mai important, au fost 10 ani în care România şi-a reconfirmat
periodic, fără echivoc, opţiunea făcută acum 10 ani.
Suntem parte a structurilor euroatlantice nu din întâmplare, ci
prin voinţa românilor, şi pentru aceasta este destinul nostru ca stat.
Suntem într-o zonă de importanţă strategică majoră, între
Balcanii de Vest şi vecinătatea estică, regiunea Mării Negre şi
Caucazul de Sud. Iar din acest punct de vedere, cred că România are,
în continuare, şansa de a demonstra nu numai că este un furnizor
constant de securitate, ci şi un pol de stabilitate în regiune.
Stimaţi invitaţi,
Dragi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Pentru România au trecut 10 ani de NATO, dar ne aşteaptă
mulţi ani înainte. Ne dorim să fie ani de securitate şi prosperitate şi ne
dorim ca Parteneriatul Nord-Atlantic să fie la fel ca şi până acum, o
temelie solidă a fiecărui pas pe care România îl va face pe calea
afirmării destinului ei istoric.
Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
22
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Vă mulţumesc, domnule senator.
Are cuvântul domnul senator Crin Antonescu, din partea
grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal.
Domnule senator, aveţi cuvântul.
Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:
Alteţa Voastră Regală,
Domnule preşedinte al României,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Domnule prim-ministru Ponta,
Domnilor prim-miniştri,
Domnilor preşedinţi ai Camerelor,
Doamnelor şi domnilor colegi,
Sărbătorim astăzi 10 ani de la intrarea României în NATO.
Spun bine sărbătorim, pentru că apartenenţa ţării noastre la
organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord este, probabil, cea mai
mare reuşită diplomatică şi istorică a României, este o şansă uriaşă şi
este o premisă pentru viitorul optimist al acestei ţări.
Niciodată România n-a avut în istoria sa atâtea şi asemenea
garanţii de securitate. Niciodată România n-a făcut parte, în toată
istoria sa, dintr-un asemenea club care reuneşte cele mai importante
valori la care astăzi umanitatea civilizată, deci democratică, a ajuns.
Niciodată în istoria sa, România nu a avut mai multă importanţă, mai
23
multă greutate şi mai multe resurse geostrategice, decât astăzi, prin
apartenenţa sa la NATO.
Vreau, la acest moment de sărbătoare, în numele Partidului
Naţional Liberal, să mulţumesc întâi de toate Armatei Române şi
structurilor operative de intelligence care au dovedit şi dovedesc
profesionalism, loialitate, devotament, spirit de sacrificiu. Au dovedit-
o în procesul complicat de reformare internă. Au dovedit-o cu preţul
sângelui de atâtea ori, în Balcani, în Irak, în Afganistan.
Astăzi, din nou, Armata Română este un segment de elită al
societăţii româneşti şi este, poate, instituţia din România cea mai
respectată şi cea mai apreciată de toţi partenerii noştri externi.
Aş vrea, în al doilea rând, să mulţumesc tuturor cetăţenilor
României, solidarităţii şi hotărârii pe care ei au arătat-o în jurul acestui
proiect. Sunt convins că acest consens copleşitor al cetăţenilor români
a generat şi întreţine şi consensul, probabil, singurul consens fertil din
clasa politică românească, pe care îl dovedim în această privinţă toţi.
Într-o Europă în care unii s-au plictisit de libertate pentru că
n-au cunoscut, din fericire pentru ei, ce înseamnă lipsa libertăţii
decenii în şir pentru o naţiune, România este o ţară în care există
consens, în care există încredere, în care există optimism în interiorul
şi în sprijinul acestor instituţii şi acestei direcţii şi acesta este un atuu,
unul din marile atuuri, poate încă insuficient exploatat al României.
Vreau, în al treilea rând, în numele Partidului Naţional
Liberal, să mulţumesc tuturor acelor personalităţi publice, oameni
politici, lideri politici, membri ai Guvernelor, parlamentari, diplomaţi
24
care au lucrat pentru ca această şansă istorică extraordinară să fie
realitate. Nu-i putem, probabil, şi dacă vrem, numi pe toţi, dar voi
numi azi doi oameni, pentru că mi se pare că încă şi în această privinţă
trebuie să le fie făcută dreptate.
Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, Majestăţii
Sale Regele Mihai I. (Aplauze.)
Mulţumesc, în numele Partidului Naţional Liberal, domnului
preşedinte Emil Constantinescu. (Aplauze.)
Nu sunt singurii care au lucrat şi care şi-au asumat decizii
curajoase, în cazul preşedintelui Constantinescu, dar sunt poate
oamenii ale căror merite au fost, până acum cel puţin, cel mai adesea
trecute în umbră. Aceasta este o şansă istorică pentru România, dar în
acelaşi timp, pentru noi apartenenţa la NATO e preţioasă ca premisă,
pentru că apartenenţa noastră la NATO este şansa şi premisa pentru
viitor, pentru construcţie, pentru construcţie de instituţii, pentru
construcţie de proiecte, pentru construcţie de mentalităţi, pentru
construcţie de decizii. Există două iluzii periculoase pe care probabil
le-am trăit mulţi dintre noi şi, în orice caz, au fost trăite din plin în
Europa.
Prima a fost iluzia aceea ce Fukuyama numea „Sfârşitul
istoriei” bucuria anilor ’90 şi sentimentul că Războiul Rece, în esenţa
lui, e de domeniul istoriei şi al ireversibilului.
Realităţile de azi, şi nu numai ele, dar cu precădere cele din
săptămânile şi lunile din urmă, ne arată că nimic nu este ireversibil în
istorie şi că cine nu trăieşte iluzia că libertatea e câştigată odată pentru
25
totdeauna, că pentru ea nu trebuie să continui să te lupţi, că pentru ea
nu trebuie să continui să investeşti, se înşeală.
A doua iluzie europeană majoră a fost, să spunem direct,
aceea că securitatea Europei, că obligaţia şi cheltuielile apărării
libertăţii Europei democratice revin din oficiu superputerii militare şi
economice a Statelor Unite.
E adevărat, Statele Unite de la sfârşitul anilor ’40, prin
organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord au salvat Europa. S-o
spunem limpede. Dar noi, ca europeni, şi toţi ceilalţi europeni, trebuie
să înţelegem că nu putem să nu contribuim, să nu ne preocupăm şi să
nu lucrăm pentru libertatea comună şi pentru valorile comune ale
noastre, ca şi ale celor de peste Atlantic.
De aceea, de pildă, angajamentul, pe care noi în România l-
am făcut, de a aloca minim 2 la sută din produsul intern brut
cheltuielilor de apărare, angajament pe care nu l-am putut îndeplini şi
pe care nu l-a putut îndeplini, cred, nimeni, atât cât s-a angajat în
Europa, şi în contextul crizei economice, trebuie astăzi luat în serios
pentru că, dacă NATO este spaţiu şi garanţie de libertate, securitate şi
stabilitate, apărarea acestora, prezervarea acestora, folosirea spre
binele comun al acestora e datoria noastră a tuturor şi în fiecare zi.
La mulţi ani, România în NATO, la mulţi ani, Armată
Română! (Aplauze.)
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule senator.
26
Are cuvântul domnul senator Vasile Blaga, din partea
Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal.
Domnule senator, aveţi cuvântul.
Domnul Vasile Blaga:
Domnule preşedinte al României,
Domnilor foşti preşedinţi ai României,
Alteţa Dumneavoastră Regală,
Domnilor preşedinţi ai Camerei şi Senatului,
Domnule prim-ministru,
Domnilor foşti prim-miniştri,
Stimaţi invitaţi,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Aniversăm astăzi în Parlamentul României un moment
istoric, 10 ani de la aderarea României la Organizaţia Tratatului
Atlanticului de Nord.
A fost un moment de graţie, un moment solar pentru destinul
greu încercat al României.
Admiterea României în Alianţa NATO a închis un ciclu
istoric reparator. România a revenit astfel în sânul opţiunilor
occidentale şi s-a despărţit simbolic şi instituţional de un sistem impus
împotriva intereselor ei naturale de dictatura comunistă.
La 29 martie 2004, prin aderarea oficială la NATO, România
s-a întors acasă, alături de marile democraţii occidentale. Părăseam
astfel zona gri, plină de incertitudini, dintre vest şi est.
27
Locul României proiectat de superba generaţie a
paşoptiştilor, construit şi consolidat apoi de generaţiile care au
modernizat ţara, este unul singur: în vest, acolo unde este democraţie,
libertate, respectul drepturilor omului şi şansa prosperităţii. De acolo
România a fost ruptă brutal de dictatura comunistă. Într-acolo, spre
Occidentul democratic aveam să facem următorul mare pas, prin
aderarea României la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. Însă, fără
intrarea în NATO, aderarea la Uniunea Europeană nu ar fi fost
posibilă. Niciodată nu este prea mult să repetăm aceste adevăruri. Ele
trebuie spuse iar şi iar pentru tânăra generaţie, pentru cei născuţi după
1989, dar şi pentru generaţiile noastre. Din păcate, o facem prea puţin,
chiar şi aici, în Parlamentul României. Din nefericire, o facem prea
puţin în şcoli, prea puţin în media, prea mult a luat amploare confuzia
valorilor şi degradarea lor în spaţiul public. Prea puţin ne aducem
aminte de răul de care am scăpat, comunismul, şi încă nu
conştientizăm cum ar trebui să valorizăm şansele uriaşe pe care le-am
avut, că am prins cele două trenuri ale istoriei de după 1989: NATO şi
Uniunea Europeană. Responsabilitatea ne aparţine în primul rând
nouă, clasei politice, dar şi elitelor intelectuale şi din media.
Aderarea României la NATO şi apoi la Uniunea Europeană
ne-a oferit două mari oportunităţi. Să recuperăm rapid decalajele de
dezvoltare şi de nivel de trai faţă de ţările puternice ale Occidentului şi
să jucăm un rol activ în cadrul parteneriatelor din care facem parte.
Membră a Alianţei NATO, România este astăzi un garant al
democraţiei şi stabilităţii la frontiera de est a Uniunii Europene.
28
România este un reper pentru toate statele partenere ale Uniunii
Europene, pe flancul de est al Uniunii Europene: Ucraina, Moldova,
Georgia.
În contextul ultimelor evenimente de la graniţa de est a
Uniunii Europene din Ucraina, importanţa geostrategică a României a
crescut, iar poziţia noastră de ţară NATO şi membră UE trebuie să fie
mai ferm şi clar auzită.
Am rămas însă datori cu toţii, partidele aflate astăzi în
Parlamentul României, la primul obiectiv generat de aderarea la
marile instituţii ale vestului, NATO şi Uniunea Europeană. Este vorba
despre recuperarea diferenţelor de dezvoltare şi de nivel de viaţă care
există între România şi ţările dezvoltate ale Occidentului.
Aşa cum merg lucrurile astăzi, România riscă să rămână o
ţară marginală în Uniunea Europeană. Sunt vremuri tulburi la est de
ţara noastră şi cu atât mai mult trebuie să accelerăm dezvoltarea
economiei, să ne grăbim, dar să ne grăbim cu cap, cu un proiect
temeinic, cu un nou proiect pentru România.
Noul nostru proiect de ţară trebuie să fie România dezvoltată
la nivelul de dezvoltare al partenerilor noştri occidentali, România
integrată sută la sută în Uniunea Europeană. Cu toate turbulenţele
anilor ’90, cu toţi paşii făcuţi înapoi uneori şi cu toate ezitările, până la
urmă, întreaga clasă politică a avut ca obiectiv mersul spre vest al
României. Doar aşa am reuşit să intrăm în NATO şi în Uniunea
Europeană.
29
Vom avea consens de substanţă pentru următorul mare pas,
pentru următorul mare obiectiv de ţară? Eu sper că da. Şi mai sper că o
primă bază a acestui consens major pentru viitorul României este pusă
chiar astăzi, aici, la această şedinţă aniversară. Să nu uităm şi de
sacrificiile şi eforturile făcute de români pentru ca visul occidental să
se îndeplinească.
Să nu-i uităm pe militarii care şi-au dat viaţa în misiunile în
teatrele de operaţii din Afganistan, Irak şi altele. Lor şi celor 22 de
milioane de români le suntem datori cu realizarea acestui mare
obiectiv naţional - România ţară dezvoltată şi respectată în NATO şi
în Uniunea Europeană.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc.
Din partea Grupului parlamentar al Partidului Poporului,
domnul Ernest Caloianu.
Domnule deputat, aveţi cuvântul.
Domnul Mario-Ernest Caloianu:
Domnule preşedinte al României,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Domnule prim-ministru,
Domnilor preşedinţi ai Camerelor,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
30
Onorat auditoriu,
Împlinirea a 10 ani de la aderarea României la organizaţia
Tratatului Atlanticului de Nord invită la un moment de reflecţie asupra
acestui eveniment şi a ceea ce înseamnă pentru statul nostru calitatea
de membru al NATO.
Alături de integrarea europeană, aderarea la NATO constituie
una dintre cele două componente ale singurului proiect de ţară din
ultimii 25 de ani.
În continuarea programului Revoluţiei Române, o idee
fundamentală a politicii externe a României a fost aceea de a scoate
ţara din izolare şi de a nu rămâne în zona gri de tampon între Occident
şi fosta Uniune Sovietică.
Totodată, aderarea la NATO reprezintă expresia clară a
dorinţei românilor de a trăi în libertate, pace şi prosperitate, alături de
democraţiile occidentale.
Conform unui sondaj recent, circa trei sferturi din români
consideră că apartenenţa la NATO reprezintă un lucru bun pentru
România. Opţiunea spre Occident apare drept un fapt firesc, deoarece
avem un trecut împreună.
Franţa şi Marea Britanie au făcut posibilă Unirea din 1859.
Statele Unite au introdus principiul autodeterminării
popoarelor, care a deschis calea pentru Unirea din 1918.
Pentru România, pentru români, legătura cu Occidentul este o
parte integrantă din istoria statului naţional unitar. Recentele
31
evenimente din regiune au arătat că NATO a fost şi rămâne opţiunea
corectă pentru asigurarea securităţii României.
Doamnelor şi domnilor,
Calitatea de membru NATO nu înseamnă numai drepturi, ci
şi responsabilităţi. Altfel spus, nu numai discursuri, ci şi fapte. În
opinia mea, aceasta înseamnă cel puţin trei lucruri fundamentale. În
primul rând, să ne respectăm angajamentele externe. Prin aceasta
arătăm că nu suntem un membru doar care beneficiază de ce oferă
NATO, ci că aduce plusvaloare Alianţei prin participarea la acţiuni
militare comune şi valorificarea poziţiei noastre geostrategice.
În al doilea rând, să respectăm Armata română. Să nu uităm
niciodată că armata este o instituţie fundamentală a statului român
care se bucură de cea mai mare încredere din partea românilor.
Din acest motiv, considerăm că ar fi înţelept să reţinem
mesajul lui Robert Gates din ultimul său discurs din Europa, în calitate
oficială. Fostul secretar american al apărării afirmă că „Viitorul
NATO depinde de respectarea angajamentelor privind bugetul de
apărare din partea partenerilor europeni.” Armata română a plătit cu
sânge în al Doilea Război Mondial tăierile pe care politicienii le-au
adus din bugetul apărării în anii '30 al secolului trecut.
Să ne reamintim de acest lucru atunci când votăm bugetul de
stat. Altfel, riscăm să repetăm greşelile trecutului.
În al treilea rând, să încercăm să combatem toate fenomenele
care pot ameninţa sub orice formă statul român din interior, cum sunt:
32
disoluţia autorităţii statului, captura statului de către grupuri de
interese şi corupţia la nivel înalt.
Închei prin a mulţumi tuturor acelora care prin efortul lor au
avut o contribuţie la aderarea României la NATO şi în numele
Partidului Poporului – Dan Diaconescu vă mulţumesc pentru atenţie.
(Aplauze.)
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc foarte mult, domnule deputat.
Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat
László Borbély.
Domnule deputat, aveţi cuvântul.
Domnul Borbély László:
Stimate domnule preşedinte,
Stimate domnule prim-ministru,
Stimaţi miniştri,
Stimaţi foşti preşedinţi ai României,
Stimaţi foşti prim-miniştri ai României,
Alteţa Voastră Regală,
Stimaţi invitaţi,
Stimaţi preşedinţi ai celor două Camere ale Parlamentului,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Acum 10 ani a avut loc la sediul NATO ceremonia de
arborare a steagurilor celor 7 noi aliaţi: Estonia, Lituania, Letonia,
Bulgaria, Slovenia, Slovacia şi România. A fost o zi de bucurie şi un
33
moment de răscruce în istoria României, consolidând direcţia evoluţiei
democratice a societăţii româneşti. A fost şi este o realizare imensă a
diplomaţiei, a tuturor forţelor politice şi a întregii societăţi din
România care a făcut eforturi considerabile pentru a se afla astăzi în
interiorul Alianţei. Vedem acum cât de greu le este celor rămaşi în
afară, cât de anevoios este, de exemplu, drumul integrării pe care-l
parcurge Ucraina sau Georgia, umplându-ne cu optimism progresul
făcut de Republica Moldova.
Chiar săptămâna trecută am avut posibilitatea, cu câţiva
colegi din Parlament, să particip la o vizită de informare la sediul
NATO din Bruxelles şi am fost plăcut surprins de aprecierea pe care
am primit-o din partea oficialilor NATO la adresa României. Am
trecut cu brio de prima decadă de colaborare intensă, iar acum
urmează probabil o perioadă şi mai serioasă, cu reale provocări pentru
securitatea spaţiului european.
Aşa cum a subliniat şi Preşedintele Statelor Unite săptămâna
trecută în cadrul summitului SUA-UE, în contextul crizei actuale şi a
evoluţiilor geopolitice pe plan global, libertatea nu vine de la sine şi
nici nu este pe gratis. Statele membre ale NATO şi UE trebuie să
investească atât în capabilităţi, cât şi în echipamente moderne pentru
apărare şi securitate, fără să uite nici de îmbunătăţirea securităţii
energetice prin diversificare de resurse, dar nici de securitatea
cibernetică.
Asistăm, deci, la o situaţie geopolitică în plină mişcare.
Vechea ordine internaţională pare să se transforme din nou într-una
34
multipolară, iar Uniunea Europeană şi NATO trebuie să-şi
redefinească conceptele strategice de securitate şi militare în această
nouă situaţie. Alianţa Nord-Atlantică cred că a înţeles după cele
întâmplate în Crimeea că trebuie să acorde o atenţie sporită acestei
zone din Europa. Unde se situează România pe această hartă
geopolitică cu dinamică accelerată? Cu bucurie pot să spun că deşi ne
aflăm la graniţa de est a spaţiului NATO investiţia ţării noastre în
parteneriatul euroatlantic, investiţie care a început nu acum 10, ci
acum 20 de ani, odată cu sprijinirea activă şi implicarea în
Parteneriatul pentru pace, şi-a adus roadele, şi astăzi putem spune că
România are o poziţie importantă în cadrul NATO, o poziţie care ne
obligă. Dar cred că am reuşit să demonstrăm seriozitatea implicării
noastre, care va constitui baza pentru o colaborare şi mai intensă în
viitorul apropiat.
Uniunea Democrată Maghiară din România a sprijinit în mod
activ aderarea ţării noastre la NATO. Comunitatea maghiară a avut un
rol important în ceea ce priveşte sprijinul aderării României la NATO
şi Uniunea Europeană, şi vă asigur că vom susţine în continuare
eforturile noastre de a crea un spaţiu de securitate în partea aceasta a
Europei.
Îmi exprim şi în numele comunităţii maghiare din România
respectul şi recunoştinţa pentru militarii ţării noastre care au participat
şi participă în operaţiuni NATO. Libertatea are un preţ, iar ţara noastră
nu se poate eschiva dacă dorim ca familiile noastre să trăiască în pace
şi siguranţă.
35
Aducem şi pe această cale un omagiu celor care şi-au jertfit
viaţa sau au fost răniţi în diferitele teatre de operaţiuni.
Aşadar, România a contribuit substanţial la activităţile
NATO, cu o implicare, cred eu, mai mult decât exemplară, perfect
conştientă fiind de importanţa sa geostrategică. Cred sincer că nu i-am
dezamăgit pe aliaţii noştri euroatlantici care acum 10 ani ne-au acordat
creditul integrării şi sunt ferm convins că vom rămâne şi în viitor
acelaşi partener puternic şi de încredere ca şi până acum.
Sunt de părere că, în viitorul apropiat, NATO îşi va
reconsidera unele priorităţi, şi asta chiar înainte de summitul din
toamnă, din Ţara Galilor. În acest spirit cred că România va trebui să
fie privită de către NATO ca o ţară mult mai expusă decât alte ţări, din
cauza poziţiei sale geopolitice de graniţă de est a UE şi NATO. Şi în
acest sens va trebui probabil ca NATO să analizeze recalibrarea
poziţiilor sale în ceea ce priveşte această regiune a Europei.
Peste 40 de mii de militari din România au servit în diferite
teatre de operaţiuni în ultimii 10 ani, militari care sunt foarte bine
instruiţi, deci avem posibilitatea valorificării acestui potenţial uman.
Chiar dacă momentan, conform evaluărilor actuale, securitatea
României nu este într-un pericol direct sau indirect, va trebui să fim şi
mai activi, atât în cadrul NATO, cât şi în cadrul Uniunii Europene,
pentru că am reuşit să demonstrăm în aceşti 10 ani, ca ţară membră
NATO, că putem aduce o reală valoare adăugată activităţilor Alianţei,
iar acest lucru trebuie luat în considerare şi în viitor.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
36
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule deputat.
Dau cuvântul secretarului Camerei Deputaţilor, domnul
deputat Niculae Mircovici, din partea Grupului minorităţilor naţionale.
Domnule deputat, aveţi cuvântul.
Domnul Niculae Mircovici:
Domnilor preşedinţi ai României,
Alteţa Voastră Regală,
Domnilor prim-miniştri,
Distins prezidiu,
Doamnelor şi domnilor,
Am onoarea să fiu printre puţinii parlamentari din această
sală care eram comandant de mare unitate la momentul aderării la
NATO, mai mult, comandant al Garnizoanei Timişoara, oraş-martir al
Revoluţiei Române, de la care împlinim anul acesta 25 de ani şi care a
reprezentat începutul.
Sunt mândru să vorbesc în numele Grupului parlamentar al
minorităţilor naţionale, creaţie politică de excepţie a perioadei
postdecembriste, model pentru Europa în rezolvarea problemelor
minorităţilor şi factor decisiv la aderarea României la NATO şi
Uniunea Europeană, grup care în mod evident este de acord cu
declaraţia prezentată şi toate succesele evidenţiate de antevorbitori.
Aderarea la NATO acum 10 ani a reprezentat şi o încununare
a eforturilor şi sacrificiilor Armatei Române, care a acceptat fără
crâcnire restructurarea până la decimare, pentru a crea cadrul
37
organizatoric necesar profesionalizării şi trecerii la noua structură
compatibilă cu Organizaţia Atlanticului de Nord. Participarea a zeci
de mii de militari români în toate teatrele de operaţii alături de aliaţi,
chiar înainte de a avea această calitate, tributul de sânge plătit de zeci
de tineri români, peste 25 dintre ei plătind cu viaţa jurământul depus,
au reprezentat un gest patriotic pe care societatea nu trebuie să-l uite
niciodată.
Alături de faptele pozitive exprimate astăzi şi care nu pot fi
tăgăduite, îmi permit să evidenţiez mai puţin ca politician şi mai mult
ca general în rezervă al Armatei Române, şi câteva nerealizări care au
influenţat evoluţia capacităţii de apărare.
Faptul că niciuna dintre ţările membre ale NATO nu a
respectat prevederile Acordului de la Washington de acordare a 2,38%
pentru apărare constituie un factor influent al evoluţiei politico -
militare actuale în lume şi în zona de proximitate.
Nerespectarea angajamentelor politice făcute prin Ordonanţa
nr.7 faţă de corpul militarilor români şi nefolosirea lor la capacitatea
organizatorică şi profesională şi trecerea în rezervă sau în pensie
anticipată a unor cadre valoroase şi utile în administraţia publică, în
zona învăţământului, în zona cercetării şi menţinerea interdicţiei
cumulului pensiei cu salariul reprezintă factori dezonoranţi pentru
clasa politică, faţă de o structură socială obişnuită cu respectarea
cuvântului dat.
Desfiinţarea marilor unităţi de geniu, care puteau fi azi pe
plan intern un pilon pentru soluţionarea problemelor la deszăpeziri, la
38
inundaţii, la irigaţii, la lucrări de infrastructură, într-un mod organizat
şi eficient, precum şi locuri de muncă şi suport pentru industria
naţională de apărare, iar pe plan extern, mijloace utile României
pentru reconstrucţia zonelor distruse în conflictele militare.
Desfiinţarea marilor unităţi de geodezie şi fotogrammetrie în
condiţiile în care cartografierea teritoriului naţional, ca bază pentru
intabularea terenurilor, constituie o prioritate strategică.
Neînţelegerea prevederilor legale recente de păstrare în
activitate până la cinci ani a celor care pot fi utili organismului militar
şi care, prin plecarea prematură, să nu exercite presiune nejustificată
asupra sistemului de pensii.
Multe altele, pe care nu e timpul şi nici momentul să le
evidenţiem acum, dar pot fi direcţii de acţiune pozitivă pentru viitor.
Doamnelor şi domnilor,
Puterea Organizaţiei Atlanticului de Nord ca alianţă politico-
militară înseamnă îmbinarea şi armonizarea a tot ceea ce este mai
valoros în cele două domenii strategice de importanţă primordială
pentru destinele omenirii.
Demersul politic şi rigoarea militară reprezintă puterea.
Fiului meu care este la a treia misiune NATO în prezent îi cer să nu
uite că atunci când subalternii nu vor mai accepta scuze, decidenţii vor
fi obligaţi să găsească soluţii.
Minorităţile naţionale consideră ca obiectiv prioritar apărarea
României.
Aşa să ne ajute Dumnezeu! (Aplauze.)
39
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule deputat.
Din partea grupurilor politice parlamentare, în încheiere, dau
cuvântul domnului Ioan Moldovan, reprezentând Grupul parlamentar
al Partidului Conservator.
Domnule deputat, aveţi cuvântul.
Domnul Ioan Moldovan:
Domnule preşedinte al României,
Domnilor Preşedinţi Iliescu şi Constantinescu,
Excelenţa Voastră,
Domnilor miniştri,
Domnule prim-ministru,
Dragi colegi parlamentari,
La constituirea Alianţei Nord-Atlantice la Washington, pe 4
aprilie 1949, ideea de bază a alianţei menţinută timp de mai multe
decenii era aceea a realizării unei apărări comune, credibile şi
eficiente, lucru care, după 65 de ani de existenţă a NATO, se întâmplă
şi astăzi prin cele 28 de state din Europa şi America de Nord.
Una dintre cele mai mari succese ale politicii româneşti
postdecembriste a avut loc fără îndoială la 29 martie 2004, când
România a devenit stat membru cu drepturi depline al Alianţei Nord-
Atlantice. Aderarea României la NATO reprezintă o pagină de istorie
a relaţiilor strategice dintre statul nostru şi cea mai puternică
organizaţie militară la nivel internaţional. Pentru România statutul de
membră NATO este echivalentul unei cărţi de siguranţă, într-o lume
40
din ce în ce mai nesigură, care se confruntă cu provocări dintre cele
mai diverse, de la terorism, export de violenţă transfrontalieră sau
atacuri cibernetice.
Totodată, pe această cale, Partidul Conservator reafirmă
importanţa fundamentală a rolului NATO pe care l-a avut şi continuă
să-l aibă pentru securitatea statului român şi a cetăţenilor săi.
29 martie 2004 rămâne o dată memorabilă, când România a
aderat la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la
Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei
Nord-Atlantice.
Partidul Conservator ţine să salute împlinirea a 10 ani de la
invitarea României pentru a adera la NATO.
Ţin să precizez că România a fost solidară cu misiunile
NATO de menţinere a păcii. Până în prezent, statul nostru a participat
la misiuni de menţinere a păcii cu aproape 40 de mii de militari, dintre
care, cu părere de rău, 24 de militari au căzut la datorie în teatrele de
operaţiuni. 131 de militari au fost răniţi. Astfel, România s -a situat pe
primele locuri între statele membre contributoare la operaţii de
menţinere a păcii.
România a dovedit că este un aliat loial, capabil să pună
bazele unor parteneriate strategice durabile cu toate statele NATO. În
toţi aceşti 10 ani de la aderarea statului nostru la NATO, structurile
Ministerului Apărării Naţionale au purtat tricolorul cu mândrie în
toate misiunile, fiind des decorate pentru meritele de care au dat
dovadă pe teatrele de luptă.
41
În încheiere, ţin să mulţumesc tuturor celor care prin munca
lor au făcut posibilă aderarea României la structurile euroatlantice.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule deputat.
Dau cuvântul primului-ministru al României, domnul Victor
Ponta.
Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.
Domnul Victor-Viorel Ponta (prim-ministrul Guvernului
României):
Domnule preşedinte al Senatului,
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Domnilor preşedinţi, prim-miniştri,
Alteţa Voastră Regală,
Doamnelor şi domnilor ambasadori,
Stimaţi invitaţi,
Vreau să felicit Parlamentul României pentru iniţiativa de a
organiza astăzi această reuniune excepţională, extraordinară. Cred că
aici, sub cupola Parlamentului, este locul cel mai potrivit în care să
discutăm şi să reliefăm faptul că aderarea României la structurile
nord-atlantice, alături de aderarea României la Uniunea Europeană,
reprezintă cele două obiective fundamentale cele mai importante
atinse de România în ultimii 25 de ani. De asemenea, este locul în care
42
putem să elogiem pe cei care au pus umărul, au făcut posibile aceste
două obiective şi să exprimăm angajamentul generaţiilor actuale de
oameni politici care ocupă funcţii în statul român faţă de valorile care
au stat la baza integrării României în NATO şi în Uniunea Europeană.
Este evident că în baza acestor realizări, care, iată, împlinesc
10 ani pentru NATO şi 7 pentru Uniunea Europeană, România se află,
după 1989, într-o situaţie privilegiată de siguranţă, de răspuns eficient,
coerent şi credibil la orice fel de ameninţare la adresa securităţii sale
naţionale. Este evident acest lucru şi trebuie nu doar să-l reliefăm, ci
să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a continua acest proiect
fundamental pentru România.
Vreau să mulţumesc, în numele Guvernului, tuturor
partenerilor noştri transatlantici şi europeni, care în urmă cu 10 ani au
avut încredere că România va fi capabilă să fie un partener puternic,
un partener demn şi un partener serios. Sunt absolut convins că în
aceşti 10 ani am dovedit acest lucru şi o vom face şi în viitor.
Vreau să mulţumesc militarilor români, atât celor aparţinând
Ministerului Apărării Naţionale, cât şi celor care servesc în alte
instituţii fundamentale, pentru faptul că în aceşti 10 ani au dat dovadă
de devotament, au dat dovadă de o bună pregătire profesională, de
curaj, unii dintre ei au plătit cu viaţa participarea la misiunile
încredinţate, mulţi alţii au avut de suferit sau au în continuare şi cred
că merită mulţumirile noastre nu doar în momente aniversare, ci prin
toate măsurile pe care Parlamentul, Guvernul le iau pentru
43
recunoaşterea acestor merite faţă de ei, faţă de toţi cei care au o
contribuţie la păstrarea rolului important al României în NATO.
Evident, vreau să mulţumesc şi tuturor celorlalte structuri, în
afara Ministerului Apărării Naţionale, servicii de informaţii, servicii
de toate tipurile care s-au ridicat şi se ridică la standardele NATO şi
sunt capabile să colaboreze şi să prezinte rolul important al României.
Sunt mândru de faptul că România a avut generaţii de oameni
politici care au văzut înaintea multor altora care este drumul corect, şi
dacă drumul către NATO a început în 1994, prin semnarea
Parteneriatului pentru pace în perioada Guvernului Văcăroiu, s-a
încheiat în 2004, în mandatul Guvernului Adrian Năstase, pentru că
oameni politici, oameni care, repet, au avut viziune, şi mă refer la cei
doi preşedinţi, Preşedintele Ion Iliescu, şi Preşedintele Emil
Constantinescu, la premierii Victor Ciorbea, Mugur Isărescu, Adrian
Năstase, la toţi miniştrii de externe, miniştrii apărării, diplomaţi,
oameni care au avut o contribuţie mai cunoscută sau mai puţin
cunoscută, pentru ca astăzi să putem sărbători 10 ani de la aderarea la
NATO.
Mă alătur felicitărilor şi mulţumirilor adresate Casei Regale
pentru dedicaţia cu care a sprijinit efortul României pentru a se integra
în NATO şi în Uniunea Europeană, şi cred că toate aceste merite
trebuie recunoscute şi elogiate cu această ocazie.
Vreau însă să spun, în numele Guvernului, că este un moment
nu doar de sărbătoare, este şi un moment de asumare a
responsabilităţilor care ne revin. Forţele armate române şi toţi
44
reprezentanţii României au contribuit la definirea unui profil strategic
consolidat al României în NATO, prin asumarea de responsabilităţi şi
racordarea rapidă la transformările la care a fost supusă Alianţa Nord-
Atlantică.
Eforturile militarilor noştri participanţi la misiuni externe au
fost unanim apreciate şi am spus de fiecare dată, fie în teatre de
operaţiuni, fie în întâlnirile oficiale, faptul că nimic nu te face mai
mândru decât să primeşti din partea partenerilor noştri americani, a
partenerilor europeni felicitările pentru modul în care militarii noştri
îşi îndeplinesc misiunile.
Dacă vorbim însă de asumarea responsabilităţii, evident că
vorbim şi despre necesităţile structurilor militare româneşti şi vreau să
spun că în ultimii trei ani am încercat să răspundem atât cât a fost
posibil acestei necesităţi. În anul 2012, Ministerul Apărării avea alocat
1,12% din produsul intern brut, în 2013, 1,38%, în 2014, 1,42%.
Vreau doar să fac un apel cu această ocazie către membrii
Parlamentului, sigur, nu în acest an, an electoral, în care important
este să scădem toate taxele şi să dăm mai mulţi bani. Un miracol pe
care nu cred că l-a descoperit cineva. Dar fac un apel către membrii
Parlamentului ca pentru anii 2015, 2016 şi 2017 să susţinem
împreună, fără niciun fel de acces de populism sau demagogie, măsura
prin care, prin bugetul alocat Ministerului Apărării Naţionale,
creşterea cu 0,2% din PIB anual să ne aducă la acel nivel de 2% pe
care, cu siguranţă, ni-l dorim.
45
Vreau să spun că îmi doresc foarte mult ca România, în
perioada care urmează, în cadrul summitului NATO care va avea loc
în Ţara Galilor, în septembrie, să fie un actor implicat, să fie un
partener strategic important şi să militeze pentru adaptarea şi
modernizarea strategiei NATO la noua situaţie din regiune. Este
evident că evenimentele recente din Crimeea, din Ucraina ne arată că
securitatea trebuie întotdeauna privită şi reevaluată, trebuie totdeauna
întărită şi cred că România are o datorie fundamentală faţă de regiune,
în primul rând pentru a asigura integritatea şi siguranţa Republicii
Moldova, a Georgiei, a Ucrainei şi pentru a arăta tuturor aliaţilor din
zonă că modelul urmat de România este modelul corect şi modelul
eficient pentru a asigura o dezvoltare şi o securitate de care ţările din
regiune au nevoie.
Vreau să mulţumesc încă o dată tuturor celor care şi-au adus
o contribuţie pentru ca România să poată sărbători 10 ani de siguranţă
în cadrul NATO şi să asum faptul că în anii care urmează vom
îndeplini ceea ce românii şi România aşteaptă de la noi, şi anume un
rol strategic şi un rol important în cadrul NATO.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule prim-ministru.
În încheiere, dau cuvântul preşedintelui României, domnul
Traian Băsescu.
Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.
46
Domnul Traian Băsescu (Preşedintele României):
Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnule preşedinte al Senatului României,
Domnule preşedinte Ion Iliescu,
Domnule preşedinte Emil Constantinescu,
Alteţă Regală,
Domnule prim-ministru,
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Doamnelor şi domnilor miniştri,
Sunt onorat să mă adresez dumneavoastră în acest moment cu
semnificaţii deosebite, atât pentru ţara noastră, cât şi pentru NATO. În
2014, românii sărbătoresc 10 ani de când ţara lor a devenit membră
NATO, cea mai puternică alianţă din lume. În 29 martie 2004,
România depunea instrumentele de ratificare a aderării la Tratatul
Atlanticului de Nord, iar pe data de 2 aprilie, la Cartierul General al
NATO, drapelul tricolor era ridicat la catarg.
România revenea astfel şi de jure în marea familie a statelor
occidentale, a democraţiilor euroatlantice, de unde, fără a fi fost
dorinţa ei, fusese ruptă după cel de-al Doilea Război Mondial. Prin
latinitatea noastră şi prin evoluţia istorică, prin formarea noastră ca
stat întotdeauna ne-am considerat a fi occidentali.
Doamnelor şi domnilor,
Suntem aici, împreună, reprezentanţi ai Parlamentului, ai
Preşedinţiei şi ai Guvernului, pentru a spune poporului român, dar şi
lumii, că aderarea la NATO, ca şi ulterioara aderare la Uniunea
47
Europeană au reprezentat decizii istorice ale statului român, expresia
voinţei liber exprimate a cetăţenilor români. Am obţinut astfel cei mai
buni aliaţi şi cele mai bune condiţii de dezvoltare a ţării.
Aderarea noastră la Alianţa Nord-Atlantică are o valoare
istorică. Pentru prima dată în istoria sa modernă, România este aliată
cu toate puterile occidentale în acelaşi timp. Ulterioara dezvoltare în
cadrul NATO a relaţiei speciale cu Statele Unite ale Americii, obiectiv
major al programului meu de politică externă, a îmbunătăţit şi mai
mult situaţia internaţională a României, putând spune, fără reţinere, că
în acest moment România se bucură de cele mai bune garanţii de
securitate din istoria modernă a statului român, prin umplerea de
conţinut în relaţia bilaterală România - Statele Unite a calităţii noastre
de membru NATO.
Relaţia cu Statele Unite a făcut posibil scutul antirachetă de
la Deveselu, relaţia cu Statele Unite a făcut posibilă amplasarea de
baze militare americane pe teritoriul României, relaţia cu Statele Unite
a făcut posibilă organizarea summitului NATO la Bucureşti, relaţia cu
Statele Unite a făcut posibilă o angrenare fără precedent a structurilor
militare şi de Securitate ale României în angrenajul NATO.
Suntem aici şi pentru a omagia adevăraţii eroi ai României,
militarii români căzuţi sub drapel în timpul misiunilor executate de
Armata Română în Bosnia-Herţegovina, Kosovo, Afganistan sau, în
parteneriat cu Statele Unite, în Irak. Ei şi-au servit ţara cu onoare,
devotament şi curaj. Niciodată nu vor fi suficiente cuvintele pentru a
scoate în evidenţă sacrificiul acestor oameni sau pentru a omagia
48
familiile lor. Nu cred că există o mai clară demonstraţie de loialitate
decât propriul sacrificiu.
Le mulţumim şi cetăţenilor români care, într-o manieră
admirabilă, au sprijinit reformele necesare aderării. Fără ei, acest
obiectiv atât de important pentru România nu ar fi fost atins.
Trebuie să le spunem cetăţenilor români că aderarea la
NATO, ca ţară, ne-a adus şi multiple beneficii economice. Începând
din anul 2002, anul invitării în NATO, am asistat la accelerarea
dezvoltării economice a ţării, inclusiv la creşterea semnificativă a
numărului de investiţii străine directe. Plasarea României sub umbrela
protectoare a Alianţei Nord-Atlantice a favorizat intensificarea
dezvoltării României.
Nu în ultimul rând, suntem aici, împreună, pentru a spune
aliaţilor noştri că pot conta pe noi. România şi-a demonstrat nu numai
loialitatea, dar şi capacitatea de luptă. În calitate de preşedinte şi de
comandant al Forţelor Armate, am spus întotdeauna că, în orice
misiune, am fost, suntem şi rămânem alături de aliaţii noştri până la
capăt, până când misiunea va fi îndeplinită. Aşa am făcut şi în Bosnia,
şi în Kosovo, şi în Irak, şi aşa vom face şi în Afganistan. De altfel,
extinderea NATO către est, ca şi a Uniunii Europene, a demonstrat
valoarea unei teze precum cea care spune că Europa de Vest nu se
poate simţi în siguranţă dacă nu este garantată şi securitatea Europei
Centrale şi a Europei de Est.
Aderarea la NATO şi Uniunea Europeană reprezintă cele mai
mari realizări ale noastre, fundamente ale dezvoltării noastre viitoare.
49
De aici decurg şi obligaţiile noastre pentru viitor. Dacă împreună,
clasa politică, am acţiona coordonat pentru aderarea la cele două
organizaţii, tot împreună va trebui să veghem la apărarea acestor
împliniri.
România trebuie să-şi continue drumul pe calea europeană.
Poporului român trebuie să-i spunem că drumul este bun, decizia de
aderare la NATO a fost una înţeleaptă, iar dacă la 10 ani de la aderare
nu toţi românii trăiesc mai bine, asta este din cauza noastră, şi nu a
soluţiei pe care am ales-o. Va trebui să finalizăm reformele
democratice şi economice pe care ni le-am asumat încă din faza de
preaderare. Este şi o chestiune de onoare, dar este, mai înainte de
orice, şansa noastră de modernizare.
Doamnelor şi domnilor,
Acum aproape un deceniu am adus în discuţie evoluţiile din
spaţiul Mării Negre şi avertizam, la fel cum am făcut-o şi în multe alte
ocazii, asupra problemelor cu care se confruntă statele riverane Mării
Negre: conflicte îngheţate, încălcări ale suveranităţii şi integrităţii
teritoriale a statelor, prezenţa trupelor străine fără acordul ţării-gazdă,
traficul de armament, droguri şi persoane, presiuni economice
unilaterale. Din 2008, această listă a fost completată cu utilizarea
drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale drept lance
şi scut pentru anexări teritoriale. A fost laitmotivul anexării de către
Federaţia Rusă a Abhaziei şi a Osetiei de Sud. Din punctul nostru de
vedere, conflictele îngheţate din Transnistria, Abhazia, Nagorno-
Karabah sau Osetia de Sud şi, de curând, Crimeea, reprezintă un test
50
pentru capacitatea NATO de a aduce stabilitate şi securitate în
regiune, inclusiv din perspectiva asigurării securităţii energetice a
Europei.
Nu este o întâmplare că prin Strategia Naţională de Apărare a
României, din 2010, transmisă Parlamentului, avertizam asupra
fluidităţii şi impredictibilităţii, care deja marcau evoluţiile din sistemul
internaţional, şi evidenţiam degradarea mediului de securitate în
regiunea Mării Negre şi reapariţia conflictelor militare convenţionale
între state membre ale spaţiului european.
Contextul strategic actual marcat de ameninţările asimetrice
transfrontaliere, instabilitatea regională, o relaţie complexă cu Rusia,
încălcări ale Dreptului Internaţional, care se suprapun peste
provocările din Afganistan şi din regiunea respectivă, confirmă
analizele noastre. În această situaţie, nu există alt răspuns decât
adaptarea capacităţilor naţionale şi ale Alianţei pentru a face faţă
ameninţărilor, indiferent de originea lor, în vecinătatea imediată sau la
distanţe strategice. Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să
evităm „zonele gri” şi ambiguităţile în abordare.
Ce soliditate avem în abordarea problemei transnistrene? De
21 de ani, un format 5 + 2 n-a dus la soluţionarea problemei. Mai mult
decât atât, un format internaţional, pe care ori de câte ori vrem să
scăpăm de problemă îl evocăm, nu a făcut decât să creeze timp pentru
consolidarea statalităţii unei aşa-numite ţări independente care poartă
numele de Transnistria. Ineficienţa diplomatică, menţinerea
51
„regiunilor gri” nu reprezintă decât un risc consistent la adresa
securităţii regionale.
Pentru a avea stabilitate în Europa, trebuie să evităm „zonele
gri” şi ambiguităţile în abordare. Trebuie asimilat adevărul că membrii
NATO şi-au consolidat propria securitate în ultimul sfert de secol,
oferind garanţii şi altor state, dornice şi capabile să-şi asume atât
drepturile, cât şi obligaţiile asociate statutului de membru al Alianţei.
Deşi nu era un membru al Alianţei, Ucraina a pierdut un
teritoriu pe care îl ştiţi foarte bine, se numeşte Crimeea. În ce condiţii?
În condiţiile în care la Budapesta, în 1994, la schimb pentru
dezarmarea nucleară, Ucraina şi-a predat tot arsenalul nuclear, 3 mari
puteri ale lumii s-au angajat să-i respecte suveranitatea, independenţa
şi integritatea teritorială: Statele Unite, Marea Britanie şi Federaţia
Rusă. Rezultatul? Unul din cei 3 garanţi i-a luat o bucată din teritoriu.
Iată un tip de risc pe care îl avem în regiunea noastră. De aceea,
trebuie să continuăm să dialogăm cu Ucraina şi să o încurajăm să
acţioneze ca un partener de încredere şi previzibil, contributor la
securitatea regională şi internaţională. Trebuie să sprijinim forţele
reformiste de la Kiev şi să oferim asistenţă.
România susţine fără rezerve independenţa, integritatea
teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi recunoaşte noile autorităţi
ucrainene drept reprezentanţi legitimi ai ţării. Orice prezenţă a trupelor
Federaţiei Ruse pe teritoriul Ucrainei fără acordul acesteia şi în afara
acordurilor bilaterale este o agresiune la adresa Ucrainei. Condamn
52
gestul neprovocat al autorităţilor ruse şi nu recunoaştem anexarea
ilegală a Crimeii.
Suntem preocupaţi de posibile reverberaţii ale acestei crize
asupra Republicii Moldova. Compoziţia etnică a Transnistriei, cu
semnificative comunităţi ucrainene şi ruse, reprezintă un alt element
care ne determină să privim cu atenţie şi la evoluţia situaţiei de
dincolo de Nistru.
Doamnelor şi domnilor,
Odată cu evenimentele din Ucraina, dar şi ca urmare a
creşterii riscurilor de securitate pentru Republica Moldova,
responsabilitatea noastră de oameni politici devine mai mare. De-
acum încolo, va trebui să facem ce trebuie şi nu numai ceea ce putem.
Dacă până acum costul guvernării prin deficite îl reprezenta
diluarea modernizării şi scăderea nivelului de trai, odată cu
evenimentele din Ucraina, proasta guvernare poate pune în pericol
stabilitatea ţării. Prin corupţie, prin incompetenţă, prin minciună, prin
politizare sau prin deprofesionalizare putem pune în pericol România
mai mult decât orice altă ameninţare.
Amestecul de lăcomie şi incompetenţă de care România
suferă, pe fondul unei situaţii internaţionale caracterizate de
agresivitate, dar şi de revizionism, poate pune în pericol ţara. De
aceea, este obligaţia noastră comună să conlucrăm la binele naţiunii,
inclusiv la consolidarea capacităţii ei de apărare.
Fac un apel la Guvernul României, ca şi la Parlament, ca
împreună să identifice cele mai bune căi de înzestrare a Armatei
53
Române, de creştere a capacităţilor ei operaţionale. Nu în ultimul rând,
trebuie să colaborăm îndeaproape pentru o mai strânsă relaţie
transatlantică şi pentru un NATO mai puternic şi mult mai angajat în
regiunea Mării Negre.
Vă cer ca împreună să facem toţi paşii necesari pentru ca
România să devină mai puternică, iar Alianţa Nord-Atlantică mai
eficientă în asigurarea apărării colective a statelor membre şi în
proiectarea securităţii dincolo de zona euroatlantică. Dacă vom fi
responsabili, competenţi şi consecvenţi, vom reuşi să-i asigurăm
României ani de pace şi prosperitate. Aceasta, spre beneficiul
cetăţenilor noştri şi în sprijinul aliaţilor.
Înainte să închei, aş vrea să spun alte trei propoziţii sau fraze.
Prima este aceea că nu le putem cere altora să ne respecte ţara
mai mult decât o respectăm noi. A doua este că nu le putem cere altora
să ne apere ţara mai mult decât ne-o apărăm noi. Şi cel de-al treilea
lucru pe care aş vrea să-l spun în faţa Parlamentului este că nu putem
cere altora să ne iubească ţara mai mult decât ne-o iubim noi.
Vă mulţumesc. (Aplauze.)
*
Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:
Mulţumesc, domnule preşedinte.
Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Aţi ascultat Declaraţia Parlamentului României cu ocazia
marcării a 10 ani de la aderarea României la Alianţa Nord-Atlantică şi
a 65 de ani de existenţă a NATO.
54
Dacă sunt obiecţii, comentarii la declaraţia propusă de către
Comisiile de apărare şi Comisiile de politică externă ale
Parlamentului?
Dacă nu, v-o supun votului. Cine este pentru?
Abţineri?
Voturi împotrivă? Nu.
Unanimitate.
Declar închisă şedinţa solemnă a celor două Camere ale
Parlamentului şi invit participanţii pentru 15 minute, în foaierul de la
P1, pentru a celebra această sesiune importantă, la recepţia oferită de
către Senatul şi Camera Deputaţilor.
Noi ne vedem în şedinţă la şi jumătate.
Şedinţa s-a încheiat la ora 15,17.