Organe hemolimfopoietice

Organele hemolimfopoietce à organele unde se formeaza elementele figurate ale sangelui;

hematopoieza: * haima = sange;

* poiesis = formare.

Organele hemolimfopoietce

tesut mieloid tesut limfoid

(maduva osoasa rosie) (splina, timusul, ganglionii

limfatici etc).

Organele hemolimfopoietice:

prezinta analogii structurale;

produc celule mobile => formeaza sistemul imunitar al organismului.

Maduva osoasa rosie à contine tesut mieloid,

restul organelor = organe limfoide à contin tesut limfoid (splina, timusul, ganglionii limfatici, etc).

Tesutul limfoid se gaseste in:

organele limfoide

structuri histologice = formatiuni limfoide à se gasesc in :

peretele organelor tubului digestiv,

in peretele aparatului respirator ,

la nivelul aparatului genital etc.

Tesutul limfoid = varietate de tesut hematopoietic unde se formeaza limfocitele.

Organele limfoide se impart in doua categorii:

1. organe limfoide primare ( centrale) à

- produc celule suse, asigura diferentierea si multiplicarea limfocitelor independent de contactul cu antigenele. Reprezentate de maduva osoasa rosie si timus.

2. organe limfoide secundare (periferice) à multiplicarea si diferentierea limfocitelor se face in urma contactului cu antigenele.

Din viata intrauterina organele limfoide secundare sunt populate cu limfoblaste pe cale sanguina din organele limfoide primare.

Postnatal, populatia acestora se mentine prin self - replicare à in urma contactului cu un antigen, in organele limfoide periferice iau nastere doua tipuri de celule care coopereaza in elaborarea raspunsului imun:

à unele implicate in raspunsul imun celular,

à altele implicate in raspunsul imun umoral.

ORGANE LIMFOIDE PERIFERICE

Raspandire: - la principalele porti de patrundere a Ag in organism ,

- pe traseele pe care acestea ar putea fi vehiculate:

splina blocheaza antigenele care ar circula pe cale sanguina,

ganglionii limfatici filtreaza limfa de antigene,

formatiunile limfoide de la nivelul tubului digestiv si aparatului respirator neutralizeaza antigenele patrunse in organism din mediul ambiant, pe aceste cai.

contin :

a. - zone timodependente ( in urma unui contact antigenic se diferentiaza LT ) ,

b. - zone bursodependente ( se diferentiaza LB).

a. Structurile limfoide timodependente sunt:

zona paracorticala din limfoganglioni;

tecile limfoide periarteriale din pulpa alba a splinei;

infiltratul limfoid difuz de la nivelul * amigdalelor, placilor Payer, apendicelui, formatiunilor limfoide din peretele tubului digestiv ,formatiunilor limfoide din peretele arborelui traheobronsic.

b. Structurile bursodependente (timoindependente) reprezentate de:

foliculii limfatici din - ganglionii limfatici, splina, amigdale,apendice, etc.

Structurile limfoide contin tesutul limfoid sub forma de:

* infiltrat limfoid,

* punct limfoid

* folicul limfoid

Infiltratul limfoid= acumulare locala de limfocite in tesutul conjunctiv al unor mucoase sau organe, in urma patrunderii unui Ag.

Localizare: in corionul mucoasei tubului digestiv si mucoasei respiratorii.

Punctul limfoid = aglomerare de limfocite concentrata intr-o zona restransa, delimitata net de tesutul conjunctiv inconjurator.

In stroma acestei formatiuni limfoide apare o trama apreciabila de fibre de reticulina cu rol de suport pentru limfocite.

Foliculul limfoid

forma cea mai evoluata de organizare a tesutului limfoid;

localizare:

- in structura organelor limfoide periferice,

- izolat in peretele organelor tubului digestiv/ arborelui traheobronsic;

forma rotunda/ovalara, d = 1mm;

Structura:

* aglomerare masiva de limfocite,

* stroma specifica citofibrilara à retea plexiforma tridimensionala, responsabila de forma sferica, formata din fibre de reticulina, fibre de colagen, celule reticulare, celule dendritice, fibroblaste, vase sanguine à in ochiurile retelei stromale se gaseste tesutul limfoid al foliculului.

Foliculii limfoizi - doua tipuri:

- foliculi limfoizi primari;

- foliculi limfoizi secundari;

a. Foliculii limfoizi primari

= primii foliculi care apar in cursul dezvoltarii embrionare in primordiile organelor limfoide periferice à formati din limfocite mici dispuse in insule dense, compacte, omogene.

Postnatal foliculii primari se mai gasesc doar la nou nascut à prin stimulare antigenica ei se vor transforma in foliculi secundari.

b. Foliculii limfoizi secundari prezinta:

- un centru clar germinativ;

- corticala (corona foliculara).

Centrul clar germinativ ( centrul reactiv,centrul clar Fleming)

- pe preparatele histologice apare mai clar, mai putin incarcat cu celule à este ocupat de numeroase limfoblaste = celule tinere de dimensiuni mai mari decat limfocitele mature, cu nucleul mare si hipocrom (datorita dispunerii laxe a cromatinei). Printre limfoblaste se gasesc prolimfocite, rare limfocite mature, macrofage, plasmocite si numeroase celule dendritice.

Corticala (coroana foliculului)

- formata dintr-o populatie densa de limfocite B mature à datorita nucleului hipercrom, dau un aspect intunecat acestei zone.

Printre limfocite se gasesc rare limfoblaste (unele chiar in mitoza), macrofage si celule dendritice.

Foliculii limfoizi:

alcatuiti din limfocite B - iau nastere in centrul clar, germinativ à se maturizeaza functional in corticala; in infiltratul limfocitar din jurul foliculului se gasesc si limfocite T;

pot fi:

- izolati : in corionul mucoasei digestive si mucoasei respiratorii, unde (impreuna cu limfocitele libere) formeaza tesutul limfoid asociat mucoaselor = MALT;

- agminati (alaturati prin corticalele lor) : in corticala ganglionilor limfatici, placile Peyer, apendice, amigdale etc.

TIMUSUL

Timusul este un organ limfoepitelial central situat in mediastinul superior, inapoia sternului.

La nou-nascut G = 15-20 g,

la pubertate G = 35-40 g,

la adult sufera un proces de atrofie parenchimatoasa si involutie adipoasa à G = 14-15g.

Ocupa un loc particular in sistemul limfoid, prin structura si rolul sau, deoarece timusul :

* nu contine in parenchim foliculi limfoizi,

* stroma sa nu este conjunctiva, ci epiteliala.

!!! Timusul à rol esential in imunitate à colonizeaza cu celule T alte organe limfoide.

Timusul :

doi lobi de forma ovoidala uniti in partea lor inferioara prin fata mediana;

fiecare lob delimitat la exterior de o capsula conjunctivo-vasculara à trimite in interiorul organului septuri conjunctive care impart parenchimul in lobuli.

Lobulii timici :

- forma neregulata/poligonala, dimensiuni = 0,5-2 mm.

- pot fi complet delimitati de septurile conjunctive sau pot fi uniti mai multi printr-o medulara comuna.

- delimitat la exterior de o structură conjunctivă = capsulă sau de septurile conjunctive care se desprind din capsulă à fibre de colagen, puține fibre elastice și fibre de reticulină, fibrocite, rare mastocite, numeroase vase sanguine (arteriole, venule, capilare) și limfatice.

Din septurile conjunctive perilobulare se desprind septuri fine intralobulare care pătrund în interiorul lobulului și însoțesc vasele sanguine.

Pe preparatele histologice, în colorațiile uzuale (hematoxilină-eozină, tricromică), în fiecare lobul timic se disting două zone:

corticala lobulului = zonă periferică de aspect mai întunecat, bogată în celule mici cu nucleu hipercrom;

medulara lobulului = zonă mai clară ce ocupă partea centrală a lobulului.

Histologic, lobulul timic este format din două componente: stromă și parenchim.

1. Stroma lobulului timic = stromă particulară: celule epiteliale (reticuloepiteliale) cu prelungiri, joncționate între ele prin desmozomi à rețea tridimensională în ochiurile căreia se găsesc elementele parenchimului timic à nu conține fibre de reticulină, fiind un citoreticul stromal.

Unele celule stromale învelesc traveele conjunctive perivasculare sau se dispun ca o teacă = teaca epitelială în jurul MB a capilarelor sanguine.

Acest ansamblu celular stromal participă la formarea barierei timice à izolează celulele parenchimului timic de circulația sanguină prin care se vehiculează substanțe antigenice à se asigură proliferarea și maturarea antigen-independentă a timocitelor à este împiedicată implicarea timusului în reacțiile imunitare

Celulele reticuloepiteliale sintetizeaza:

a. hormonii timici: timulina, timopoietina , timozina, timalina, factorul seric timic și timotaxina.

Timulina

- implicată în coordonarea de situsuri-receptori pentru limfocitele în curs de dezvoltare;

- inhibă instalarea stărilor anxioase;

- intervine concomitent și pe fluxul circuitelor nervoase care modulează sensibilitatea la durere (pentru nociceptori mecanici, termici);

- timusul este singurul organ care preia Zn formând complexe zinc-timulină, eliberând ulterior zincul în țesuturile periferice.

Timopoietina

- supraveghează derularea ciclului celulelor T;

- menține integritatea structurilor limfocitare;

- posibilă implicare în substratul patogenic al unor afecțiuni autoimune de tip miastenia gravis (însoțită aproape întotdeauna de disfuncții timice);

Timozina

- controlează maturarea funcțională a limfocitelor T;

- induce sinteza markerilor de suprafață pentru celuleleT;

- poate fi utilizată în depistarea precoce a diferitelor neoplazii;

- asociată frecvent în terapia anticancer.

Timalina

- abundentă în celulele epidermei fetale, se reduce cantitativ considerabil odată cu dezvoltarea și maturarea keratinocitelor;

- persistă și după naștere, dar în cantități nesemnificative.

Factorul seric timic

- rol decisiv în succesiunea etapelor de maturare intratimică;

- este singurul hormon timic ce persistă, nemodificat și la adult, spre deosebire de ceilalți, care diminuă încă din copilărie.

Timotaxina :

- secreția sa este absolut necesară pentru procesul de migrare a celulelor stem precursoare de limfocite T în timus, prin apariția specifică a unui receptor , care va determina colonizarea timusului și nu a altui organ limfoid cu celule stem.

b. citokine:

interleukina-1,

interleukina-6,

CSF ( factorul de stimulare al coloniilor).

c. celule reticuloepiteliale pot sta la baza producției intratimice de hormoni hipotalamo-hipofizari de tipul:

GH ( growth hormone- hormonul de creștere),

PRL (prolactina),

T3 (tiroxina),

oxitocina,

vasopresina,

LH ( hormon luteotrop),

FSH ( hormon foliculostimulant),

VIP ( peptid intestinal vasoactiv),

somatostatina;

Celulele epiteliale reticulare promovează și apariția de receptori de membrană pentru toate aceste tipuri hormonale.

2. Parenchimul timic este format preponderent din limfocite T = timocite.

Dispunerea limfocitelor în parenchimul timic nu este omogenă à determină apariția a două zone în cadrul lobulului:

zona corticală à la periferia lobulului;

zona medulară à în centrul lobulului.

Corticala timică - imediat sub capsulă sau sub traveele conjunctive care delimitează lobulul.

Are o grosime variabilă à se continuă fără nici o delimitare netă cu zona medulară.

Formată dintr-o aglomerare foarte mare de celule:

1. timocite ( limfocite T ),

2. celule stromale reticuloepiteliale,

3. macrofage , à dau un aspect mai întunecat corticalei timice

Celulele reticuloepiteliale

celule epiteliale adevarate, de origine ectodermica.

prezinta numeroase prelungiri citoplasmatice à retea de sustinere a celulelor limfoide.

ultrastructural si imunohistochimic la nivelul corticalei s-au evidentiat trei tipuri de celule reticuloepiteliale.

Celule reticuloepiteliale tip I : in jurul vaselor si a cortexului pe care il separa de tesutul conjunctiv din jur. Histologic celulele prezinta nuclei polimorfic cu nucleoli vizibili.

Celule reticuloepiteliale tip II : situate in cortexul mijlociu. Au aspect stelat, cu prelungiri citoplasmatice intre care se gasesc complexe jonctionale desmozomale. Prelungirile citoplasmatice delimiteaza mici spatii pline cu limfocite. Celulele prezinta o citoplasma palida cu pachete dense de tonofilamente si nuclei mari hipocromi.

Celule reticuloepiteliale tip III: situate in cortexul profund si la nivelul jonctiunii corticomedulare.

Histologic aceste celule au citoplasma si nuclei mai densi decat primele doua tipuri. Prelungirile citoplasmatice delimiteaza mici spatii pline cu limfocite.

Aceste celule stabilesc contacte ocluzive intre ele si cu celulele reticuloepiteliale din medulara, izoland complet cortexul de zona medulara.

Celulele reticuloepiteliale initiaza : diferentierea, maturarea, instruirea imunologica a celulelor T prin intermediul secretiei unor hormoni ( timulina, timozina, timopoetina, factorul timic umoral).

Macrofagele pe langa activitatea fgocitara, secreta factori ce stimuleaza mitoza si diferentierea limfocitelor T.

Limfocitele T

nucleu mare (d= 5-6 um), hipercrom, care ocupă cea mai mare parte a celulei;

citoplasma este intens bazofilă à apare ca un lizereu la periferia nucleului.

În corticală, limfocitele au o dispoziție radiară, de la periferia lobulului spre zona medulară.

Cea mai mare parte din limfocite au deja pe membrană antigene specifice limfocitelor T.

Toate aceste aspecte microscopice sunt răspunzătoare de aspectul mai întunecat al corticalei care apare în colorațiile uzuale.

Sub capsula timică se găsesc numeroase celule tinere, limfoblaste, în mitoză.

Medulara timică conține o populație celulară mai heterogenă :

* limfocitele T sunt mai puțin numeroase decât în corticală,

* celulele epiteliale stomale și macrofagele sunt mai numeroase.

Foarte rar se găsesc și granulocite neutrofile, acidofile sau mastocite.

Caracteristic medularei timice este prezența corpusculilor Hassal.

Studiile imunohistochimice au evidentiat la nivelul medularei alte trei tipuri de celule reticuloepiteliale.

Celule reticuloepiteliale tip IV. Sunt asociate cu celulele reticuloepiteliale tip III cu care participa la formarea jonctiunii cortico-medulare. Histologic celulele au o citoplasma densa cu numeroase tonofilamente.

Celule reticuloepiteliale tip V. Prin intermediul prelungirilor formeaza o retea reticulara de sustinere la nivelul medularei. Histologic prezinta nuclei polimorfi cu nucleoli mari.

Celule reticuloepiteliale tip VI. Formeaza structuri caracteristice ale medularei = corpusculi Hassal

Corpusculii Hassal

se formeaza prin degenerarea celulelor reticuloepiteliale medulare,

se dispun concentric, asemanator foilor intr-un bulb de ceapa,

diametru- pana la 100 micrometri,

formati din celule cu citoplasma acidofila si nuclei dezintegrati.

In timp corpusculii Hassal sunt infiltrati cu limfocite, macrofage, eozinofile si saruri de calciu.

Semnificatia functionala nu se cunoaste, dar numarul acestor corpusculi creste cu inaintarea in varstaà unii autori sustin ca ar fi locul unde se distrug limfocitele T ale medularei. Corpusculii Hassal sunt foarte bine exprimati in perioada de distrugere intensa de timocite si in timpul involutiei timusul

Pe preparatele histologice apar sub forma unor structuri rotunde/ovoide, intens eozinofile sau bazofile daca sunt impregnati cu calciu

Vascularizația timusului. Bariera sânge-timus.

Vascularizația timusului este asigurată de ramuri arteriale care provin din arterele tiroidine inferioare și mamare interne à traversează capsula organului,à pătrund în septurile conjunctive interlobulare, à pe calea traveelor conjunctive intralobulare pătrund în lobul, se anastomozează formeaza cerc arterial la limita dintre corticală și medulară.

Din cercul arteriolar se desprind capilare care merg radiar atât în corticală cât și în medulară.

Capilarele sanguine (din medulară și corticală), se încurbează în ansă, revin la limita medulară-corticală și drenează sângele în venule postcapilare situate la acest nivel.

Venulele postcapilare prezintă un endoteliu înalt, de aspect cubic și permit trecerea limfocitelor T în circulația sanguină. Venulele postcapilare se îndreaptă spre septurile interlobulare și confluează în venule interlobulare care drenează sângele in venele tiroidiene inferioare și venele mamare interne.

Capilarele sanguine și țesutul conjunctiv pericapilar sunt învelite de un manșon celular continuu format din celule stromale epiteliale, astfel că limfocitele timice sunt izolate de antigenele circulante.

Această structură, cunoscută sub numele de bariera timică sau bariera timus- sânge este formată din următoarele elemente:

endoteliul capilar continuu;

membrana bazală subendotelială;

țesutul conjunctiv pericapilar,

celulele reticuloepiteliale .

Histofiziologia timusului

Timusul = organ limfoid central: diferențierea și maturarea LT à reglează reacțiile imunitare, în special imunitatea celulară.

Limfocitele T

iau naștere în zona externă a corticalei lobulului timic : aici ele își exprimă marcherii de suprafață CD4 și CD8

timocitele migrează spre zonele profunde ale corticalei și se multiplică activ.

Limfocitele CD4 sunt limfocite ”inductoare” , limfocitele CD8 sunt limfocite citotoxice și supresoare.

În procesul de diferențiere, timocitele își exprimă pe suprafața plasmalemei moleculele complexului major de histocompatibilitate (MHC), prin care sunt capabile să recunoască structurile proprii organismului de structurile antigenice, deci să diferențieze structurile self de cele non-self.

Limfocitele T care pătrund în circulația sanguină vor coloniza organele limfoide periferice formând zonele timodependente din splină, ganglioni limfatici, apendice, etc.

Ele au o viață scurtă : câteva ore à câteva zile, dar pot deveni și limfocite cu viață lungă în urma contactului cu un antigen à ”limfocite cu memorie”.

Involuția timusului

După pubertate timusul începe să involueze.Fenomenele de involuție se manifestă prin:

reducerea progresivă a parenchimului limfoid,

ștergerea diferențelor dintre corticala și medulara lobulului timic,

creșterea numărului de macrofage intralobulare,

sporirea numărului și volumului corpusculilor Hassal,

dezvoltarea stromei perilobulare și

apariția unei cantități mari de adipocite în septurile conjunctive interlobulare sau la nivelul capsulei.

SPLINA

Organ limfoid periferic ( G = 200g).

La periferie, splina delimitată de capsulă conjunctivă à fibre de colagen, rare fibre elastice, fibroblaste și câteva fibre musculare netede.

Din capsulă à trabecule conjunctive : pătrund în organ, se anastomozeazăà delimiteaza spații areolare de formă și dimensiuni variate.

La nivelul hilului splenic, țesutul conjunctiv este mult mai bine reprezentat.

Capsula + trabeculele conjunctive = scheletul conjunctiv al splinei à oferă suport pentru stroma specifică și pentru parenchimul splenic.

Trabeculele iau nastere la nivelul capsulei ,patrund in interiorul organului.

Pulpa rosie ocupa cea mai mare parte a campului microscopic.

Pulpa alba este vizibila in jurul arteriolelor

Stroma splenică = tesut conjunctiv reticulat :

fibre de reticulina à formează o rețea plexiformă în ochiurile căruia există celulele parenchimului limfoid

celule reticulare = celule stelate cu prelungiri foarte lungi care se inseră pe fibrele de reticulină.

Stromă prezentă atât la nivelul pulpei albe, cât și la nivelul pulpei roșii.

Stroma se inseră pe capsula organului , pe septurile conjunctive care se desprind din capsulă și pe țesutul conjunctiv perivascular.

Parenchimul splenic .

Pe sectiunile histologice se observa macroscopic: zone albe de parenchim care corespund pulpei albe, dispersate in tesutul colorat in rosu, corespunzator pulpei rosii.

Arhitectura parenchimului splenic este determinată în mare parte de dispunerea vaselor sanguine.

Artera splenică la nivelul hilului se divide à ramuri =

arterele trabeculare - pătrund în trabeculele conjunctive

arterele centrale à sunt înconjurate de o teacă continuă de țesut limfoid = tecile limfoide periarteriale à formate din limfocite mici și rare celule reticulare à din loc în loc , de-a lungul manșoanelor limfoide periarteriale , apar excentric foliculi limfoizi (corpusculii Malpighi).

Tecile limfoide (timodependente) + corpusculii Malpighi ( bursodependente) = pulpa albă.

Pulpa alba .

Este organizata in jurul arterelor centrale sub forma de teci limfoide periarteriale (TLPA).

Frecvent incluse in grosimea acestor teci limfatice (tesut limfoid difuz) se evidentiaza noduli limfoizi , care formeaza corpusculii Malpighi (nodulii limfoizi)à dezvolta centrii germinativi consecutiv unor contacte antigenice.

Tecile limfatice periarteriale (LT) + nodulii limfoizi (LB) = pulpa alba.

Pulpa roșie alcatuita din cordoanele Billroth și capilarele sinusoide.

Cordoanele Billroth sunt formate din țesut limfoid care umple spațiile dintre capilarele sinuside.

Se găsesc aici:

- numeroase celule reticulare ,

- numeroase macrofage (prezintă în citoplasmă resturi de hematii endocitate, hematii întregi sau un pigment brun de hemosiderină rezultat din fogocitoza hematiilor),

- plasmocite izolate / grupate , rare limfocite mici, rare hematii , plachete sanguine.

Capilarele sinusoide formează o rețea vasculară imensă.

Sunt capilare cu perete discontinuu, cu lumen neregulat (d= 30 - 100 microni).

Peretele capilar este format din celule endoteliale alungite, cu axul mare în lungul capilarului, care lasă spații largi între ele (de 10-40 microni).

Celulele endoteliale se joncționează între ele prin fine punți citoplasmatice laterale și se sprijină pe o MB discontinuă à rețeaua de fibre de reticulină se dispune în jurul capilarelor sub formă de inele, la intervale regulate, perpendiculare pe axul vasului, asemanator ”cercurilor în jurul butoiului” (inelele lui Henle).

Prin discontinuitățile capilarelor, celulele reticulare și macrofagele își trimit prelungirile până în lumenul capilar, de unde captează antigenele.

Zona marginală :

lamă de țesut limfoid care se interpune între pulpa albă și pulpa roșie;

conține :

- numeroase celule reticulare,

- numeroase capilare sinusoide dilatate,

- macrofage, limfocite, plasmocite, hematii, plachete sanguine, resturi celulare.

Vascularizația pulpei roșii .

Arteriolele pulpei roșii provin din arteriolele centrale:

unele din aceste arteriole se capilarizează rapid în tecile limfoide periarteriale,

altele se capilarizează în zona marginală,

altele pătrund în pulpa roșie unde dau ramificații arteriolare scurte și drepte , neanastomozate =

= arteriole penicilate

à fiecare arteriolă penicilată à dă 2-3 arteriole situate în cordoanele Billroth à capilarele rezultate din arteriole se deschid fie în țesutul limfoid al cordoanelor Billroth = ”circulația deschisă”, fie în sinusoidele splenice = ”circulația închisă”.

Prin cordoanele Billroth , circulația sângelui se realizează încet, pe când prin capilarele sinusoide, circulația este ceva mai rapidă.

Capilarele sinusoide se varsă în venele pulpare care conduc sângele à venele trabeculare à vena splenică.

Sângele venos splenic este bogat în limfocite, plasmocite și macrofage care sunt reținute la nivelul ficatului sau pulmonului .

Splina prezintă numeroase funcții:

1. Reprezinta un adevărat filtru bilogic al sângelui datorită prezenței a numeroase macrofage și a ”arhitecturii” microcirculației sanguine. Aici sunt reținute și distruse numeroase antigene care au pătruns în sistemul vascular sanguin. La nivelul splinei circulația în sectorul capilar este mult încetinită, ceea ce permite un contact mult mai prelungit al macrofagelor cu masa sanguină.

2. Ca organ limfoid periferic splina produce limfocite T (în zonele timodependente),limfocite B (în zonele bursodependente).

Producerea limfocitelor este urmarea participării splinei la răspunsul imun umoral și celular.

3. Funcția de eritroclazie:

Macrofagele splenice au capacitatea de: a recunoaște ,a reține,a distruge hematiile îmbătrânite, anormale sau parțial lezate.

Cu ajutorul enzimelor lizozomale, macrofagele :

- denatureaza partea proteică a hematiilor până la aminoacizi (care sunt eliberați în sânge) ,

- separa fierul (Fe2+) de nucleul tetrapirolic din structura hemului à fierul este conjugat cu o proteină plasmatică = transferina și transportat spre măduva osoasă roșie unde este reutilizat în procesul de eritropoieză à restul hemului se transformă în pigmenți biliari care ajung pe cale venei porte la ficat și sunt eliminați prin bilă.

4. Funcția de rezervor sanguin : mai puțin semnificativă la om:

în cazul unor eforturi fizice prelungite , prin contracția fibrelor musculare netede din structura traveelor conjunctive și capsulei splenice, se mobilizează o cantitate de sânge în vasele sanguine.

5. Funcția hematopoietică este intensă în viața fetală la nivelul splinei, în această perioadă se produc toate elementele figurate sanguine.

După luna a VII-a, la nivelul splinei dispare țesutul mieloid à după naștere splina va produce toată viața numai limfocite.

În cazuri patologice (leucemii, anemii severe) splina suferă metaplazie mieloidă și produce aceleași elemente figurate ca și măduva osoasă roșie, datorită conservării potențialului hematopoietic fetal.

GANGLIONUL LIMFATIC

Ganglionii (nodulii) limfatici

sunt mici organe limfoide periferice à se dezvoltă la confluența vaselor limfatice.

dețin o poziție ideală pentru a capta și fagocita antigenele pătrunse în organism, care sunt vehiculate pe cale limfatică.

numărul lor variază de la 500 -1000 à masa lor totală este de circa 500-800 g.

in organism ganglionii limfatici se găsesc răspândiți

neuniform à mai numeroși în:*axilă, *laterocervical, *inghinal, *mediastinal, * periaortic.

Ganglionii limfatici

formă de boabă de fasole sau de rinichi,

delimitați la periferie de o capsulă conjunctivă străbătută de numeroase vase limfatice aferente.

diametrul variază de la câțiva mm la 1,5-2 cm à în situații patologice, în urma pătrunderii unor stimuli antigenici puternici ( germeni sau toxine microbiene, celule tumorale etc.) în structura lor, diametrul ganglionilor crește considerabil à se dubleza sau se tripleza = adenopatii .

Histologic, în secțiune longitudinală, pornind de la marginea externă spre hilul organului, ganglionul limfatic prezintă trei regiuni distincte:

regiunea corticală (corticala superficiala), situată la periferie, imediat sub capsulă, formată din foliculi limfoizi primari și secundari;

regiunea paracorticală (corticală profundă), reprezentată de o masă de țesut limfoid fără limite exacte, interpusă între foliculii limfoizi din corticală și cordoanele medulare.

regiunea medulară situată spre hilul organului, formată din cordoanele și sinusurile medulare.

Dpdv histologic și histofiziologic, în structura ganglionului există două elemente structurale distincte: - stroma si parenchimul.

Stroma ganglionului limfatic are două componente:

stroma nespecifică,

stroma specifică.

Stroma nespecifică reprezentata de :

- capsula organului,

- traveele conjunctive care se desprind din capsula și pătrund în ganglion.

Capsula ganglionului formată din țesut conjunctiv dens: fibre de colagen cu dispunere ordonată, rare fibre elastice , rare fibre de reticulină, fibrocite și puțină substanță fundamentală.

Capsula este străbătută de vasele limfatice aferente care pătrund în ganglion sub un unghi ascuțit.

Travee conjunctive fine se desprind din capsulă , mai numeroase în regiunea hilară à pătrund în interirul organului fără să lobuleze.

!! Stroma conjunctivă nespecifică formează un schelet de susținere pentru stroma specifică și pentru elementele vasculare.

Stroma specifică a fost pusă în evidență prin metode de împregnare argentică à constituită din:

- fibre de reticulină organizate într-o rețea anastomotică complexă ce se inseră pe fața internă a capsulei și pe traveele conjunctive care se desprind din ea,

- celule reticulare (celule de formă stelată cu multiple prelungiri) care, pe de o parte se ancorează de stroma fibrilară reticulinică, iar pe de altă parte se joncționează între ele prin desmozomi.

Parenchimul ganglionului limfatic este reprezentat de țesut limfoid.

În zona corticală (externa) , țesutul limfoid este organizat sub formă de:

- foliculi limfoizi primari,

- foliculi limfoizi secundari agminați prin corticalele lor.

De obicei foliculii limfoizi se dispun pe un singur rând.

Foliculii primari sunt formați din numeroase limfocite mici ,celule reticulare,rare macrofage.

Nu conțin plasmocite.

Foliculii limfoizi secundari ( reactivi) de dimensiuni mai mari decât cei primari à prezintă:

- un centru germinativ de formă ovalară, cu aspect mai clar datorită prezenței a numeroase limfoblaste (celule tinere ale seriei limfocitare). Centrul germinativ mai conține macrofage, plasmocite și celule reticulare.

- corticala foliculilor limfoizi este formată din limfocite mici, numeroase (nucleul mare, hipercrom, cu citoplasmă puțină, intens bazofilă),macrofage, plasmocite și celule reticulare.

Limfocitele din corticala limfoganglionului sunt, în marea lor majoritate de tip B à iau naștere în urma stimulării antigenice în centrul clar germinativ, unde se găsesc și rare limfocite T inductoare sau supresoare .

Zona paracorticală ( corticala interna,profundă ) dispusă între corticala superficiala si medulara.

Formată din tesut limfoid difuz, respectiv limfocite T à zona timodependenta.

Se mai gasesc: celule cu interdigitatii, macrofage si venule postcapilare.

Un element caracteristic este absența foliculilor limfoizi.

Această zonă se continuă fără nici o delimitare cu regiunea medulară.

Limfocitele T = populatia majoritara à patrund la nivelul paracortexului de la nivelul vaselor sanguine prin intermediul venulelor postcapilare.Dupa 6-18 ore LT parasesc zona prin intermediul vaselor limfatice eferente. Practic paracorticala este regiunea unde are loc recircularea LT.

Celulele cu interdigitatii sunt numeroase à reprezinta celule prezentatoare de anticorpi.

Prezinta numeroase procese citoplasmatice care stabilesc contacte cu cele ale celulelor de acelasi tip sau alte celule din jur.

Macrofagele contin in citoplasma numeroase enclave lipidice si resturi nucleare.

Venulele postcapilare = vasele in care se dreneaza reteaua capilara formata la nivelul corticalei.

Histologic, venulele postcapilare prezinta un perete discontinuu, cu celule inalte cubico-cilindrice, spatiate care permit trecerea limfocitelor.

Prin spatiile intercelulare ale endoteliului trec limfocitele in parenchimul ganglionar:

- LB vor migra in cortxul superficial,

- LT raman la nivelul cortexului profund.

Celulele endoteliale prezinta pe suprafata lor receptori specifici care interactioneaza cu receptorii de pe suprafata limfocitelor = selectine. Prin interactiunea receptorilor endoteliali si limfocitari, limfocitele sunt retinute si orientate prin spatiile intercelulare in paracortex , asigurandu-se fenomenul de recirculare al acestora

Zona medulară este formată din :

- cordoane medulare ( se ramifică și se anastomozează),

- capilare sinusoide.

Cordoanele medulare sunt formate preponderent din limfocite mici(de tip B), macrofage și plasmocite. Uneori se găsesc și granulocite neutrofile, eozinofile, mastocite și chiar hematii.

Vasele limfatice ale ganglionului.

Limfoganglionul = interpus intre vasele limfatice aferente (patrund prin fata convexa) si vasele limfatice eferente (ies prin hil).

Limfaticele aferente si eferente sunt prevzute cu valve à asigura directia de curgere a limfei

Vasele limfatice aferente traversează capsula à se deschid în sinusul subcapsular (sinus marginal) à se găsește imediat sub capsula ganglionului à tapetat

- spre capsulă de un rând de celule endoteliale ;

- spre corticală peretele sinusului prezintă multiple discontinuități prin care pătrund celule din parenchimul limfoid.

Sinusul subcapsular se continuă în profunzimea ganglionului cu sinusurile perifoliculare à limfa străbate zona paracorticală, se acumulează în sinusurile medulare à confluează in apropierea hilului à formează 1-2 vase limfatice eferente ( părăsesc ganglionul prin hil).

Vascularizația sanguină.

Ganglionul limfatic primește la nivelul hilului 1-2 artere à se divid în mai multe artere care străbat medulara prin septurile conjunctive fibroase intercordonale, străbat zona paracorticală și zona corticală.

În apropierea capsulei ele se termină prin formarea a numeroase arcade vasculare subcapsulare. Pe tot parcursul lor, arterele dau colaterale numeroase care vascularizează teritorii variate ca dimensiuni în medulară, paracorticală și corticală. Rețeaua de capilare formată din arteriole este mai săracă la nivelul corticalei și mult mai densă la nivelul medularei.

Capilarele fuzionează formând venule postcapilare à converg spre hilul organului unde formează 1-2 vene care părăsesc ganglionul.

Histofiziologia ganglionului.

Ganglionii limfatici sunt adevărate filtre biologice interpuse de-a lungul vaselor limfatice. Antigenele vehiculate pe cale limfatică ajung la nivelul ganglionului à aici, sunt recunoscute de celulele imunocompetente ca structuri ”non-self„ à sunt extrase din limfă de către macrofage și celulele dendritice à prezentate limfocitelor imunocompetente à declanșează un răspuns imun umoral sau celular.Prezența unor antigene la nivelul ganglionului determină hipertrofia acestuia (adenopatie).

ALTE FORMAȚIUNI LIMFOIDE

La nivelul mucoasei tubului digestiv există numeroase formațiuni limfoide care au rolul de a capta și neutraliza antigenele pătrunse în organism pe această cale.

Acestea sunt reprezentate de: amigdalele palatine, amigdalele linguale, amigdala faringiană, amigdalele tubare, plăcile Peyer, apendicele cecal.

Structuri limfoide similare, mai puțin organizate, se găsesc și la nivelul mucoaselor respiratorii și urinare (MALT). Aceste mucoase conțin în corionul lor un țesut limfoid lax, cu numeroși foliculi limfoizi care formează o barieră imunitară continuă.

AMIGDALELE

La nivelul istmului buco-faringian, există mai multe structuri limfoide denumite amigdale(amigdalele palatine, amigdalele linguale, amigdala faringiană, amigdalele tubare) .Ele sunt structuri conectate prin vase limfatice și formează o structură morfofuncțională cunoscută sub numele de ”cercul limfatic Waldeyer”.

Toate amigdalele prezintă o structură histologică asemănătoare. Structurile limfoide amigdaliene sunt acoperite la suprafață de un epiteliu de acoperire :

- tip malpighian fără cheratinizare pentru amigdalele palatine, linguale, tubare ,

- tip respirator pentru amigdala faringiană.

Epiteliul de acoperire trimite în profunzimea corionului prelungiri = cripte amigdaliene à in lumenul criptelor se găsesc limfocite, antigene, detritusuri celulare, mucus. Structura histologică a epiteliului de acoperire este greu de observat datorită unor ”pânze” de limfocite ce străbat epiteliul de suprafață și cad în lumenul organului.

Corionul mucoasei prezintă numeroși foliculi limfoizi secundari , agminați prin corticalele lor, în imediata vecinătate a criptelor sau sub epiteliul de suprafață.

O criptă amigdaliană împreună cu foliculii limfoizi din jur constituie un lobul amigdalian.

Inflamațiile repetate ale amigdalelor determină hipertrofia acestora, modificarea structurii histologice și reducerea capacității imune. Uneori ele se pot transforma în ”focare de infecție”, stare în care se impune înlăturarea lor chirurgicală,

SISTEMUL LIMFOID ASOCIAT MUCOASELOR

Tesutul limfoid format din: infiltrat limfocitar difuz, noduli limfoizi, localizati la nivelul mucoasei respiratorii, gastrointestinale si a tractului urinar este lipsit de capsula si formeaza asa numitul tesut limfoid asociat mucoaselor (mucosa - associated lymphoid tissue - MALT).

Tesutul limfoid asociat mucoasei digestive

(GALT - Gut-associated lymphoid tissue) format din foliculi limfoizi situati de-a lungul tractului gastro-intestinal. Majoritatea foliculilor sunt izolati unii de ceilalti à la nivelul ileonjului ei formeaza agregate limfoide = placi Peyer.

Foliculii limfoizi din placile Peyer sunt formati din LB inconjurate de o retea laxa de LT si numeroase celule prezentatoare de antigen.

Desi ileonul este captusit de un epiteliu simplu cilindric, la nivelul placilor Peyer celulele cilindrice sunt inlocuite de celule turtite = celule M à capteaza antigenul si prezinta epitopul acestuia limfocitelor din placile Peyer Placile Peyer sunt lipsite de limfatice aferente, dar prezinta limfatice eferente à primesc arteriole mici care formeaza un pat capilar, drenat de venule postcapilare.

Limfocitele destinate placilor Peyer prezinta receptori specifici (homing receptors) care interactioneaza cu receptorii specifici ai celulelor endoteliale din venulele postcapilare à limfocitele sunt dirijate printre celulele endoteliale la nivelul placilor Peyer.

Tesutul limfoid asociat mucoasei bronsice

(BALT - Bronchus - associated lymphoid tissue) este similar placilor Peyer, doar ca este situat la nivelul bronhiilor si a bronhiolelor, in special la nivelul bifurcatiilor acestora.