29 Nicoleta Brânzia - Disciplina arta actorului în cadrul - C6.pdf

Concept vol 6/nr 1/2013 Research

DISCIPLINA ARTA ACTORULUI ÎN CADRUL SISTEMULUI DE EDUCAŢIE ARTISTICO-VOCAŢIONALĂ

– Perspective generale şi personale – Nicoleta Brânzia Profesor de Arta actorului, gradul I Liceul de Artă „Hariclea Darclee”, Brăila [email protected] Abstract: The pedagogy of acting operates with the Homework notion, which will become the task that the student must solve by his own means, with his mind, body and being by experiencing. How the task will be solved differs from one student to another depending on their individual personality and game partner. This work develops the students’ ability to find his own solutions and implicitly generates the discovery of their objective and subjective truths about things and life. It is well known that determining one’s self value is done through constant reference to others, this is why teens are in a continuous search for models. In this case, the teacher should be the ideal model, a consummate, consistent, cultivated, impartial professional. Keywords: specialized theatre pedagogues, the acting teacher’s background, theatre games, drama exercises, awareness, involvement/interpretation, process/success.

„Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi.” Constantin Brâncuşi

Pedagogia Artei actorului are în atenţie ca o componentă centrală a procesului

educativ, formarea şi dezvoltarea la elevi a unor calităţi cum ar fi: simţul adevărului, al omeniei, cinstea, modestia, principialitatea, sentimentul dreptăţii, respectul pentru muncă, spiritul solidarităţii, al respectului faţă de ceilalţi etc. cu ajutorul cărora elevul adolescent se va integra mai uşor în orice mediu, evitând căderile psihice, decepţiile şi mai ales gesturile

253


disperate la care recurg mulţi dintre ei în perioada aceasta de tranziţie pe care o traversăm şi o resimţim cu toţii. În liceu, elevul vine copil şi pleacă adolescent. Adolescenţa este importantă prin conţinutul dezvoltării psiho-comportamentale, deoarece în această perioadă au loc cele mai semnificative transformări şi achiziţii care formează structura şi profilul personalităţii acestuia. Pentru a realiza cultivarea deprinderilor artistice, modelarea intenţionată a personalităţii elevului ca viitor consumator de artă sau viitor actor, cadrul didactic are la dispoziţie metoda artei actorului şi diferite tehnici şi procedee ce ţin de atelierul de arta actorului şi de pedagogia generală: exerciţiul, experimentarea, descoperirea, indicaţiile pe parcurs, Punctul de concentrare, evaluarea obiectivă, lectura, asumarea unui rol într-un proiect artistic, exemplul31

Realitatea este că noi, profesorii, suntem ca nişte ghizi ce încercăm să dăm competenţă în virtutea principiului „Arta corectează natura.” Dacă reuşim sau nu, depinde numai de calităţile înnăscute şi dobândite ale elevului deoarece – şi astfel completăm principiul stanislavskian – „Arta corectează natura, dar nu o poate niciodată înlocui.”

– incluzând aici forţa educativă a exemplului personal. Desigur, niciunul dintre aceste procedee, luat singur, nu asigură integral reuşita procesului educativ, ele interferând în funcţie de situaţia educativă concretă.

32

31 Utilizarea exemplului ca procedeu se referă, în primul rând, la analogiile experienţiale şi culturale pe care profesorul le face pentru a facilita înţelegerea elevului, dar şi la exemplul personal pentru că, mai ales la această vârstă, elevul încă învaţă mimetic. Mimetismul acesta nu se referă nicidecum la tehnica “Fă ca mine”, ci la etica profesională. (n. red.) 32 Mihaela Beţiu, K.S. Stanislavski şi fundamentarea psihologică a artei actorului, Caietele Bibliotecii UNATC, vol. 5/nr. 2/2011, p. 47

Prin conţinuturile puse la dispoziţie, profesorul de arta actorului va produce dovada

concretă a faptului că stăpâneşte în mod profesionist disciplina pe care o predă, înlăturându-se astfel posibilele cazuri de impostură sau degradare în timp a capacităţilor artistico–interpretative, lucru ce va constitui totodată o garanţie a profesionalismului în învăţământul artistic. Din punctul meu de vedere, predarea disciplinei Arta actorului în învăţământul preuniversitar, în cadrul liceelor vocaţionale şi a cercurilor de Teatru din Palatele şi Cluburile copiilor şi elevilor din ţară trebuie să fie făcută de către absolvenţi ai Facultăţii de Teatru, cu specializarea Arta actorului şi nu de cadre didactice specializate în alte discipline ca: Regie, Spectacologie, Artele spectacolului, Limba şi Literatura română etc., acestea din urmă regăsindu-se foarte frecvent în Palate şi Cluburi ca titulari sau suplinitori pe această catedră.

254


Pedagogia, ca şi arta, presupune vocaţie şi reperezintă un demers creativ din partea profesorului, demers ce trebuie să intre în sfera preocupărilor sale permanente. Aşa cum artistul îşi continuă desăvârşirea profesională pe parcursul carierei, având o atitudine creativă şi de cercetare care-i permite să descopere noi mijloace de expresie artistică, tot aşa şi profesorul va căuta să se dezvolte, considerând desăvârşirea profesiei un proces continuu, creativ şi eficient pentru viitorul fiecărei generaţii de elevi. În procesul tripartit de predare-învăţare-evaluare, cadrul didactic trebuie să aibă competenţe multiple:

- să cunoască conţinuturile ştiinţifice ale disciplinei - să opereze corect şi adecvat limbajul specific necesar - să utilizeze şi să dezvolte valenţele creative ale elevilor în lecţia de arta actorului - să opereze cu analogii stilistice şi creative între arte, în perspectivă interdisciplinară - să deţină capacitatea de a construi demersuri didactice interactive - să-şi adapteze strategiile didactice la conţinuturi - să utilizeze documentele şcolare reglatoare în spiritul principiilor didactice ale

specialităţii (pentru aplicarea adecvată a programei şcolare, în vederea unui demers didactic eficient)

- să posede o gândire critică privitoare la creaţiile dramaturgiei, având o atitudine reflexivă asupra acestora, precum şi disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice, ca alternative la manifestările de tip kitch

- să aibă capacitatea de a comunica cu elevul şi cu clasa - să posede capacitatea de a funcţiona ca element integrator al valorilor culturale în

comunitatea locală şi naţională. Principalele documente ce reglează educaţia artistică specializată din România sunt cele care răspund la întrebările: Ce?, Cât?, Cum? şi Când? urmează să-şi însuşească un elev anumite cunoştinţe şi deprinderi. Din Legea educaţiei, nr.1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, se pot extrage principalele componente care privesc filiera vocaţională, art 31 (1 c), specialităţile artistice, art. 42 (inclusiv Arta actorului) pentru realizarea finalităţii în învăţământul liceal de specialitate, de „formare a personalităţii” prin:

- însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturale naţionale şi universale - formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice,

prin asimilarea de cunoştinte umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice - asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe

durata întregii vieţi

255


Nicoleta Brânzia – Liceul de Artă „Hariclea Darclée”, Brăila, Atelier cls. a IX-a

- cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru natură şi pentru mediul înconjurător. Fără a cădea în tentaţia unei false ierarhizări, voi sublinia faptul că disciplina Arta

actorului joacă un rol important în toate cele patru finalităţi citate mai sus, fiind deschisă prin excelenţă spre cultivarea disponibilităţilor afective, a sensibilităţii, a dragostei pentru om, pentru ţară, pentru trecutul istoric şi pentru tradiţiile naţionale, valorile umaniste şi estetice. Disciplina Arta actorului poate contribui la definirea, completarea şi fixarea corectă a unor noţiuni acumulate la alte discipline de cultură generală umanistă ca limba şi literatura română, limbile moderne, istoria, geografia, biologia, fizica, matematica, ştiinţele socio-umane, educaţia fizică, plastică şi cea muzicală.

Profesorul de arta actorului trebuie să creeze un mediu înconjurător în care să apară şi să se dezvolte intuiţia, atât cea a elevilor cât şi cea personală, utilizând metoda jocurilor teatrale ce elimină bariera profesor-elev, ajutându-i pe cei doi să pornească împreună într-o nouă experienţă creatoare.

În ce priveşte aptitudinile specifice artei actorului, adevărul despre faptul că acestea se împart în calităţi înnăscute şi calităţi dobândite este undeva la mijloc. Aptitudinile înnăscute

256


se manifestă prin disponibilitatea ludică.33

Aşa cum afirmă Solomon Marcus „Gândirea înaintează, prin joc, de la cunoscut la necunoscut, de la previzibil la imprevizibil, de la sigur la problematic, de la nimereală la strategie, jocul nu se asociază facilului şi neseriosului, ci a creaţiei şi sensibilităţii.”

Printr-un efort susţinut permanent de atitudinile şi convingerile proprii, prin felul personal de a crede că imposibilul devine posibil, prin disponiblitatea către jocul imaginativ, prin voinţa şi puterea de muncă susţinute de motivaţia puternică de a crea jucându-se, prin dorinţa de a-şi exprima viziunea proprie asupra unei problematici general-umane, elevii îşi dezvoltă personalitatea şi, unii dintre ei, aleg să se orienteze către facultăţile de teatru şi să se dedice profesiei de actor.

34

Atitudinea creativă a profesorului generează creativitatea elevilor. Stimularea creativităţii poate motiva elevul să încerce, să experimenteze, să descopere, să-şi pună întrebări, să găsească soluţii, să reia actul creativ care i-a dat satisfacţie. Sigur, nu aceeaşi satisfacţie o va avea elevul dacă profesorul îi va impune metoda „Fă ca mine”, în care creativitatea este practic inexistentă. Statutul de elev îi dă şansa acestuia de a îndrăzni, de a încerca şi faptul că i se interzice să experimenteze, să înveţe din propriile greşeli, va avea repercursiuni imediate şi de perspectivă în dezvoltarea personalităţii artistice. Viola Spolin în lucrarea sa „Improvizaţie pentru teatru”, susţine că „Primul pas către joc este conştientizarea

Programa analitică nu este restrictivă, în sensul că lasă profesorului libertatea, dar şi

obligaţia de a găsi şi alte activităţi adecvate unor anumite lecţii. Disciplina noastră optează pentru forme active ale lecţiilor, de colaborare dintre profesorul care propune teme şi elevii care le rezolvă.

Tehnica rezolvării de probleme în atelierul de arta actorului elimină teama elevului de a greşi, tentaţia căutării în ochii profesorului a aprobării sau dezaprobării: „E bine ce fac?”, aşa încât oferă amândurora un contact direct cu exerciţiul propus, dezvoltând astfel relaţii de colaborare, nu de dependenţă. Rezolvarea exerciţiului, a jocului de improvizaţie, îndeplineşte funcţia de creare a unităţii organice a echipei, determină libertatea de acţiune a elevilor şi trezeşte interesul pentru joc. Modul de rezolvare a exerciţiului de către elev, a problemei, este personal, folosind orice formulă posibilă. Ca profesor n-ai dreptul să-l jigneşti pe elev atunci când problema nu s-a rezolvat şi să-i spui „eşti prost” sau „nu eşti deştept”, „nu eşti bun” sau „eşti rău”, chiar dacă scopul jocului nu a fost atins, dacă s-a încurcat şi a ieşit din joc sau cine ştie pentru ce alt motiv.

33 Unul din meritele atelierului de arta actorului este acela că dezvoltă disponibilitatea ludică chiar şi acolo unde ea lipseşte sau nu apare datorită unui complex de factori cum ar fi teama de a se exprima, teama de a fi judecat sau chiar neştiinţa de a se exprima, de a se juca. Atelierul de teatru/arta actorului va avea o mare importanţă pentru dezvoltarea psihică, afectivă şi fizică a acestor copii. (n. red.) 34 Cojar, Ion, O poetică a artei actorului, ed. Paideia şi Unitext, ediţia a III-a, 1998, p. 70

257


libertăţii personale.”35

Îndeplinirea temelor pe care le presupune un exerciţiu sau altul devine primul moment în care elevii conştientizează că studiul artei actorului nu le oferă soluţii şi reţete pentru interpretarea unui rol, ci o permanentă căutare în a descoperi şi a se autodescoperi. Jocul le oferă elevilor posibilitatea de a se cunoaşte pe sine, de a-şi descoperi dorinţa de joc, credinţa în ceea ce fac, oferă posibilitatea exerciţiului minţii pentru că „Arta actorului este un mod de a gândi.”

36

Un mare avantaj al studiului dramaturgiei universale şi româneşti la clasa a XII-a în liceele de artă cu secţie de arta actorului este că, după ce elevul ajunge să se stăpânească tot mai bine pe sine ca fiinţă naturală (prin jocurile şi exerciţiile de improvizaţie din clasele anterioare), descoperă prin experimentare directă că îşi poate asuma şi dezvolta psihologii diferite. Acest lucru îi va spori inteligenţa emoţională făcându-l un viitor profesionist abil în orice domeniu.

Principiul şi scopul jocului este implicarea, nu obţinerea unor expresii frumoase, hazoase etc., care, deşi au farmecul lor, nu produc progres artistic real. Profesorul trebuie să explice elevilor încă de la început că scopul exerciţiilor - că-s Jocuri teatrale, A-B-uri sau exerciţii dramatice - nu este cel al succesului, ci al adevărului, al firescului uman obţinut prin implicare în situaţie.

Alin Turcu, (Brăila, cls. a XI-a) Premiul I la Olimpiada Naţională de Arta actorului-interpretare individuală

(Galaţi 2013) şi Premiul I la Concursul Naţional „C-tin Stanciovici Brănişteanu” (Tg. Jiu 2013) Aşadar, nu este importantă capacitatea elevului de a interpreta un personaj, ci aceea

de a descoperi, prin intermediul povestirilor, al monoloagelor şi apoi al dramaturgiei, că îşi poate asuma diverse psihologii, că i se dezvoltă capacitatea de decodificare a gândurilor şi emoţiilor celorlalţi. A decodifica înseamnă a cunoaşte şi astfel, elevul ajunge să aibă propriile instrumente de analiză şi sinteză, propriul laborator artistic, devenind o fiinţă culturală, aptă pentru exerciţiul intelectual.

Structurată pe cultivarea aptitudinilor, disciplina Arta actorului răspunde unui învăţământ formativ modern ce transgresează de la verbul „Savoir – a şti”, spre următoarele niveluri superioare ale educaţiei „Savoir faire – a şti să faci” şi „Savoir vivre – a şti să trăieşti”.

35 Viola Spolin, Improvizaţie pentru teatru, ediţia 1999, trad. Mihaela Beţiu, UNATC PRESS 2008, p. 53 36 Cojar, Ion, op. cit., p. 37

258


Referinţe bibliografice:

22. Beţiu, Mihaela, K.S. Stanislavski şi fundamentarea psihologică a artei actorului, revista Caietele Bibliotecii UNATC, vol. 5/ nr. 2/ 2011

23. Cojar, Ion, O poetică a artei actorului, ed. Paideia şi Unitext, ediţia a III-a, 1998 24. Spolin, Viola, Improvizaţie pentru Teatru, UNATC Press, trad. Mihaela Beţiu, 2008 25. Stanislavski, K. S., Munca actorului cu sine însuşi, ESPLA, Bucureşti, 1955

Nicoleta Brânzia este profesor de Arta actorului cu Gradul I la Liceul „Hariclea Darclee” – Brăila, şef de catedră Arta actorului şi Coregrafie, a obţinut titlul de Master în specialitatea Managementul economic al unităţilor şcolare acordat de Universitatea „C-tin Brâncoveanu” Piteşti în 2010, fostă actriţă a Teatrului „M.Filotti” Brăila în perioada 1992-2006, iniţiatoarea Concursului Naţional de comedie „Ştefan Mihăilescu Brăila” dedicat elevilor liceelor vocaţionale.

259

Documents

29 Nicoleta Brânzia - Disciplina arta actorului în cadrul - C6.pdf