2Colegiul Tehnic

8/7/2019 2Colegiul Tehnic

1/45

Colegiul TehnicNAPOCACluj-Napoca

Lucrare de specialitate pentru

certificarea competentelor profesionale

DEZVOLTAREA DURABILA A

TURISMULUI


2/45

Cuprins

Capitolul 1 . Dezvoltarea durabila : concept modern

1.1 Conceptul de dezvoltare durabila generalitati

1.2 Turismul durabil si formele sale

1.3 Politica de protectie a mediului in industria ospitalitatii

Capitolul 2 . Ariile naturale protejate

2.1 Scurt istoric privind protectia ariilor naturale

2.2 Definitii, principii clasificari si concepte fundamentale

2.3 Clasificarea ariilor protejate in Romnia

2.4 Amenintari asupra ariilor protejate

Capitolul 3 . Ecoturismul principala forma de manifestare a turismului durabil

3.1 Ecoturismul intre teorie si practica

3.1.1 Conceptul de ecoturism

3.1.2 Ecoturismul ca segment pe piata

3.1.3 Ecoturismul ca oportunitate de afaceri

3.2 Experienta internationala in planul organizarii ecoturismului

3.3 Ecoturismul in ariile protejate experienta internationala si a Romniei

Capitolul 1.Conceptul de dezvoltare durabila concept modern

Dezvoltarea durabila= dezvoltare ce satisface nevoile generatiilor actuale fara

a prejudicial interesele generatiilor viitoare

Mediu= ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terrei : apa, aerul, solul si

subsolul,toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si

fiintele vii, sistemele materiale n actiune cuprinznd elementele enumerate anterior,

inclusiv valorile materiale si spirituale.


3/45

De la Adam Smith si pna n zilele noastre, teoria economica analizeaza direct

sau indirect dezvoltarea. Visul oricarui capitalist a fost si este dezvoltarea afacerilor

sale, cucerirea unor noi piete, globalizarea. O data cu cresterea complexitatii

conexiunilor din economia mondiala s-a simtit si nevoia redefinirii de catre specialisti a

acestui concept. Paradoxul stiintei economice este ca teoriile sale sunt create dupa

analiza fenomenelor, spre deosebire de alte stiinte n care teoria precede practica (de

exemplu Edison a inventat becul dupa multe experimente si calcule n laborator, n timp

ce piata a fost analizata mult dupa aparitia ei). Asa s-a ntmplat si cu conceptele

dezvoltarii durabile sau viabile. Dupa douazeci de ani de expansiune economica fara

precedent, abia n anii 70 apar primele preocupari de redefinire a conceptului de

dezvoltare.

1.1 Conceptul de dezvoltare durabila generalitati

ncepnd cu 1972, anul n care a fost publicat primul raport al Clubului de la

Roma Limitele cresterii si cnd a avut loc prima Conferinta a ONU asupra

problemelor de mediu la Stockholm, au fost identificate peste 60 de interpretari ale

conceptului de dezvoltare, n noua viziune a interdependentelor dintre problemele

mediului nconjurator, bunastarii generale si procesului cresterii economice1. una din

aceste interpretari a dus la crearea termenului de ecodezvoltare, care subliniazanecesitarea cautarii unor strategii concrete de dezvoltare capabile sa duca la folosirea

rationala si sanatoasa din punct de vedere ecologic a unui sistem dat , pentru satisfacerea

nevoilor fundamentale ale populatiei locale2.1 Popescu, C-tin; Ciucur, D.; Popescu, I.

Tranzitia la economia umana, Ed. Economica, Bucuresti, 1996.

2 Timbergen, Jan Restructurarea ordinii internationale. Raport catre Clubul de la

Roma, Ed. Politica,Bucuresti, 1978.Din cele peste 60 de interpretariale conceptului de

dezvoltare, specialistii s-au oprit la cel cepare a defini, pentru moment, cel mai bine,

rezolvarea problemelor umanitatii: DEZVOLTARE DURABIL. Raportul Comisiei

Mondiale pentru Mediu si Dezvoltare (CMED), cunoscut si sub


4/45

denumirea de Raportul Brundtland dupa numele initiatoarei acestui raport ce poarta

titlul Viitorul nostru comun, aparut n 1987, defineste dezvoltarea durabila ca fiind

acea dezvoltare ce satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicial interesele

generatiilor viitoare.

Dezvoltarea durabila nseamna n plan material mentinerea posibilitatilor si

conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, n special a resurselor naturale

regenerabile cel putin la nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si

redresarea factorilor de mediu afectati de poluare. n plan spiritual, dezvoltarea durabila

nseamna mult mai mult; inseamna conservarea mostenirii faptelor de cultura, realizate

de cei din trecut si de cei de azi si dezvoltarea capacitatii de creatie n viitor, a elitei

celor care ne urmeaza.Conform definitiei date de CMED, dezvoltarea durabila implicafaptul ca volumul total alcapitalului, format din capital fizic (masini, drumuri, hoteluri

s.a.), capitalul uman (sanatateaoamenilor, cunostintele si calificarea lor) si capitalul

natural (padurile, aerul, apa si solul fertile),ramne constant sau creste n timp.

1.2 Turismul durabil si formele sale

Turism durabil= dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si

marketingul turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a

mediului, cu asigurarea exploatarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile

viitoare.Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist - rezerva

turistica -produs turistic.

Un numar tot mai mare dintre cei implicati, sub o forma sau alta, n activitatile

de turism sunt constienti de efectele provocate de dezvotarea turistica, de impactul

acestor activitati asupra populatiei si ambiantului. n ultimii ani, deceniile noua si zece

ale secolului XX, s-a urmarit ca expansiunea turismului sa se realizeze echilibrat, n

conformitate cu standardele care garanteaza pastrarea echilibrului ecologic si evita

suprasolicitarea resurselor, poluarea si orice alte impacte negative asupra mediului.


5/45

Notiunea de impactpresupune analiza relatiei turist - resursa turistica -

produs turistic, care se desfasoara de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, pana la

asigurarea pachetului de servicii si actiuni turistice, menite sa puna n valoare obiectivul

respectiv.

Impactulasupra unei zonei turistice este dat de:

cadrul natural si varietatea potentialului turistic;19 Istrate, I.; Bran, Florica; Rosu,

Anca Gabriela Economia turismului si mediul nconjurator, Ed. Economica,

Bucuresti, 1996, p. 258.

existenta unei infrastructuri generale, care asigura circulatia, accesul si informarea;

prezenta unor structuri turistice de cazare, alimentatie publica, agrement.

Aceste elemente definitorii ale turismului determina mai multe tipuri de impact, care pot

mbraca forme pozitive sau negative de manifestare.

Impactul politic

Este determinat de pozitia n politica turistica a guvernului privitoare laindustria ospitalitatii,care pentru cazul Romniei consideram ca ar trebui sa aiba

urmatoarele directii:

turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui sa se dezvolte n viitor cu

sprijinul statului;

folosirea n mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului national, cu

asigurarea protectiei acestora;

ridicarea calitatii amenajarilor turistice si a serviciilor turistice si prin mbunatatirea

politicii de resurse umane;

modernizarea infrastructurii generale si extinderea ei n folosul dezvoltarii turismului;


6/45

rolul si dimensiunea sectorului privat n turism trebuie sa fie marite considerabil.

Impactul social

Se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra modului de viatatraditional al locuitorilor unei zone, asupra largirii orizontului lor spiritual si profesional.

n conditiile n care modul de viata socio-economic are tot mai acute tendinte de

generalizare si uniformizare, pastrarea unor elemente cu specific traditional, vor ocupa

un loc important n viitorul asezarilor incluse n activitati turistice.

Acestea reprezinta caile de pastrare a unei identitati socio-culturale, de dobndire

a uneipersonalitati distincte n cadrul turistic local, national si chiar mondial. Aceasta

valorificarea printurism a patrimoniului natural si cultural al unei zonei turistice prezinta,n plan social, att un impact pozitiv, ct si unul negativ.

Impactul pozitiv se exemplifica prin:

cresterea sansei sociale si profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, n

servicii turistice si infrastructura generala;

crearea de noi locuri de munca sezoniere, cu precadere pentru tineri (elevi, studenti,etc.) si femei;

asigurarea si dezvoltarea progresului social, de crestere a curateniei si igienei publice,

a confortului general n localitatile turistice;

scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al

veniturilor realizate;

dezvoltarea sentimentelor de ntelegere si toleranta deoarece schimburile interculturale

ntre turisti si populatia gazda faciliteaza disparitia barierelor lingvistice, sociale, rasiale,

religioase, culturale.

Impactul negativ se poate materializa prin:


7/45

perturbarea si distrugerea treptata a modului de viata traditional, n cadrul structurilor

sociale;

acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative n plan social.

Pentru populatia din zonele rurale bunaoara, dezvoltarea n timp si spatiu a activitatilor

turistice poate conduce la renuntarea la modul de viata si la ocupatiile traditionale

(pastorale,silvicultura, artizanat si mica industrie, etc.) n favoarea unor activitati si

servicii turistice care aduc venituri mai rapide si mai importante.

Impactul economic

Materializat prin dezvoltarea locala si regionala a localitatilor mai putin favorizatesub aspectul resurselor economice, impactul economic total se concretizeaza n volumul

determinat de cheltuielile turistice.

Din acest punct de vedere masurarea impactului economic poate tine seama de

trei elemente:

impactul directcare evidentiaza efectele primei runde de circuit

monetar provenit de la turist;

impactul indirectmasoara efectele derivate ale rundelor aditionale cauzate de

recircularea unitatii monetare initiale a turistului;

impactul indus (stimulat)comensureaza efectele derivate cauzate de angajatii unei

firme turistice care cheltuiesc o parte din salariile lor n alte sectoare de afaceri.n

aceasta situatie impactul economic total este egal cu efectele impactului indirect plus

impactul indus al cheltuielilor turistului. n mod logic efectul multiplicator al turismului

(K) este exprimat prin nsumarea celor trei impacturi, raportate la impactul direct.

Impactul cultural


8/45

Este dominat de relatia dintre turisti si populatia locala, care nu este ntotdeauna

benefica n plan local.

Aspectele pozitive sunt date de:

dezvoltarea si revigorarea traditiilor culturale si religioase;

diversificarea formelor de artizanat;

favorizarea cresterii interesului populatiei locale pentru pastrarea si conservarea

obiectivelor de interes turistic, naturale si culturale, care astfel pot fi valorificate;

initierea unor noi actiuni culturale n plan religios, de pelerinaj la manastiri, cu scopul

satisfacerii sentimentului de sacralitate crestina, de respect fata de valorile morale.

Aspectele negative sunt mai numeroase, iar aparitia lor se face simtita dupa un interval

relativ mai lung de timp:

aparitia de schimbari a mentalitatilor, a valorilor morale sub influenta turistilor,

pastrarea unor obiceiuri, datini doar pentru ca sunt pe gustul turistilor, aparitia kisch-

ului;

adaptarea si copierea de catre rezidenti a unor atitudini si comportamente noi, atribuite

turistilor;

aparitia unor potentiale conflicte si antagonisme, atunci cnd turismul devine fenomen

de masa, suprasaturat, si conduce la disparitia sentimentului de mndrie fata de propria

cultura;

Impactul turistic

Turismul este o industrie care permite ncasari n moneda nationala precum si n valuta,

si care contribuie la dezvoltarea comunitatilor locale crend noi locuri de munca. El

difera de alte industrii prin aceea ca clientul se deplaseaza n tara sau zona turistica

dorita, pentru un anume produs turistic.


9/45

Derularea activitatilor turistice necontrolat, aleator, fara luarea n calcul a standardelor

de amenajare si exploatare poate conduce la degradarea mediului si a resurselor

turistice. Aceste aspecte sunt influentate de doua mari grupe de factori: factori care

sunt o urmare directa a dezvoltarii economice(industria, agricultura, transporturile si alte

domenii de activitate); factori care sunt rezultatul utilizarii mediului pentru turism si

agrement.

Chiar daca activitatile turistice nu agreseaza mediul, precum unitatile industriale, nu se

poate ascunde faptul ca si turismul are influente negative asupra mediului ambiant.

Impactul pozitiv este reprezentat de:

cresterea numarului de unitati de cazare, ndeosebi n asezarile urbane si ruraledefavorizate;

sporirea numarului de unitati de alimentatie publica, prin sprijinirea initiativelor locale

pentru valorificarea bucatariei traditionale si utilizarea produselor locale specifice

(vinuri, brnzeturi,produse de carne, legume si fructe, etc.);

crearea conditiilor de agrement-divertisment adecvat si diversificat, care de asemenea

poate pune n valoare resursele locale (cai, calesti, sanii, barci, instalatii traditionale deagrement, tarafuri,orchestre si fanfare, etc.);

Impactul negativ este determinat n primul rnd de actiunea distructiva a turistilor

asupra turistice. Actiunile distructive n multe cazuri inconstiente, datorata n special

lipsei de educatie turistica si ecologica - pot fi numeroase, mai ales n zonele sau la

obiectivele la care se contureaza o evidenta concentrare turistica si n conditiile n care

dotarile si amenajarile turistice nu corespund cerintelor de protectie a mediului.

Ele sunt provocate de:

- circulatia turistica necontrolata mai ales n afara traseelor marcate, prin distrugeri

asupra


10/45


11/45

turistica; trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national,

regional si local, bazat pe standarde internationale deja acceptate. Pot fi stabilite, de

asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului

diferitelor activitati turistice, ct si limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;

trebuie realizate programe educationale si training pentru mbunatatirea

managementului n domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.

Dezvoltarea turistica durabila, prin formele sale practice, conciliaza interese si

obiective antagoniste, favorizeaza parteneriatul si cooperarea ntre decidenti, operatori si

consumatori si promoveaza interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular,

imediat.

Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este nca

confundat sunt prezentate pe larg n capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie retinut nsa

este faptul ca, plecnd de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor

formelor de turism trebuie sa contna ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural,

turismul stiintific, turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor de turism durabil.

Desi industria turistica acorda mai mare importanta problemelor legate de mediu si tot

mai multa atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate deoameni atunci cnd sunt supusi cercetarilor si ceea ce ei vor face efectiv n vacante, nu

ar trebui subestimate. Nu exista nici un dubiu ca turismul, daca este bine planificat si

condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populatia locala si poate accelera

dezvoltarea regiunii. A devenit o sursa majora pentru multe arii si numeroase tari din

lume. Patrimoniul mondial, cultural si natural de exemplu atrage acum vizitatori din

toata lumea si poate deveni motorul dezvoltarii locale. Dar mai multa atentie trebuie

acordata impactului fizic si cultural al turismului de masa inclusiv pierderile indirecte ce

apar acolo unde se manifesta supraaglomerarea.

1.3 Politica de protectie a mediului in industria ospitalitatii

Fiecare unitate hoteliera trebuie sa-si creeze propriile politici de protectie pro-

activa amediului ambiant, indiferent daca face parte dintr-o companie puternica sau este


12/45

o afacere de familie.Politicile corporative respectiv cele ale lanturilor hoteliere,

nationale sau internationale, nu pot sa nu tina seama de zona de localizare a unitatii

hoteliere, de climatul, conditiile specifice de operare, constrngerile legale din punct de

vedere al politicilor de mediu din tara respectiva. Daca aceste politici oficiale lipsesc,

operatorii acestor corporatii au datoria morala de a le introduce. Oricum, fiecare unitate

hoteliera are identitatea ei, particularitatile ei si, de aceea, este necesar sa se foloseasca

creator si sa se aplice concret informatiile despre mediul ambiant .

Experientele pozitive de succes, trebuie sa tina seama n procesul aplicarii lor

n practica curenta de legislatia nationala si de constrngerile la care sunt supusi n

momentul dat, pentru a functiona n parametri de performanta, pastrnd nealterat mediul

ambiant si calitatea serviciilor oferite. Politica fiecarei unitati trebuie sa se bazeze si pecererea reala a consumatorilor de servicii turistice, pe implicarea clientilor n punerea n

practica a acestor concepte ca parte activa si constienta alaturi de personalul unitatii.

Trebuie deci sa se educe n permanenta personalul si chiar clientii.

Politica de protectie a mediului urmata de un hotel trebuie urmarita n

permanenta alaturi de realizarea indicatorilor de ncasari sau gradul de ocupare.

Rezultatele se pot observa numai daca se mentin standardele de operare, cu reducerea

consumurilor nejustificate de: apa, energie sau combustibili, cu evacuarea resturilormenajere la canal. Rezultatele se mai pot observa si prin masurare: raportarea

consumurilor la alte perioade din trecut dar si la reactia clientilor fata de atitudinea

prietenoasa cu mediul.

n cadrul politicii de protectie a mediului nconjurator este necesara realizarea

unui plan de punere n practica. Astfel, prima faza este cea a evaluarii, n care se

stabileste n ce stadiu se gasesc unitatea si localitatea. n a doua faza, cea a provocarii,

este necesara atragerea tinerilor lucratori, a celor care au rolul de control din partea

agentiei de protectie a mediului, a autoritatii publice locale, anuntarea presei locale si

chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociatiilor profesionale din bransa.

Urmatoarea etapa, actiunea, necesita un plan simplu, cu obiective clare, care trebuie

facut cunoscut ntregului colectiv.


13/45

Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie sa croiasca planul de

abordare a acestor politici, pot prentmpina reclamatiile prin decizii manageriale

corecte si la timp, cei care pot sa nchida risipa de resurse.

Este necesara stabilirea responsabililor de actiuni, implicarea departamentului tehnic nurmarirea consumurilor, metodelor si cailor de reducere fara afectarea proceselor

tehnologice normale si calitatea serviciilor. Totodata trebuie alocati si cheltuiti bani

pentru nlocuirea acelor utilaje care, pe lnga consumuri neeconomice, pot pune n

pericol si viata clientilor.

Ultima etapa este analiza rezultatelor obtinute. Urmarirea rezultatelor trebuie

facuta periodic. Sunt necesare corectarea erorilor sau depasirilor de consum, premierea

celor care sunt merituosi n punerea n practica a planului, lansarea planului pentru

urmatoarea perioada etc.

Politicile de protectie ecologica trebuie sa aduca hotelierilor avantaje multiple.

Pe de o parte o crestere a volumului de afaceri, iar pe de alta parte reduceri nsemnate n

costurile de operare, adica un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:

1. un consum mai mic si, n consecinta, costuri mai mici (multe masuri de protectia

mediului sunt menite sa reduca consumul de energie, apa, materiale consumabile etc.

servind, de asemenea, la reducerea costurilor de operare );

2. loialitatea clientilor si o mai buna imagine publica (oaspetii hotelului sunt din ce n ce

mai interesati de protectia mediului nconjurator; daca se poate dovedi preocuparea

pentru protectia mediului ct si pentru confortul lor, se cstiga respectul si loialitatea

clientilor; ei vor face publicitate hotelului );

3. atragerea si pastrarea unui personal devotat (daca personalul observa preocuparea

pentru protectia mediului, va avea sentimentul ca este angajat de o companie mai

ntelegatoare; aceasta va duce la cresterea motivatiei, a loialitatii si eficientei

personalului, ceea ce determina o fluctuatie mai mica a personalului);


14/45

4. avantaje pe termen lung (lucrndu-se cu alti colegi din industrie si demonstrndu-se o

practica buna se va contribui la asigurarea protectiei mediului nconjurator).Realizarile

sunt obtinute printr-o planificare riguroasa, cu obiective clare si o urmarire atenta a

ndeplinirii actiunilor, dar mai ales, datorita unei decizii de demarare a actiunilor

necesare protectiei mediului.

Multe din rezultatele pozitive sunt obtinute prin masuri simple, fara a implica

costuri deosebite. Altele sunt o combinatie de masuri simple si costuri relativ reduse, dar

si masuri de investitii cu costuri relativ mari, nsa rambursate nainte de termenul

prevazut prin economiile realizate prin:

consumuri reduse de energie, combustibili, apa si taxe de gospodarie comunala reduse

(pentru deversari de efluenti / ape menajere tratate;

colectare deseuri compactate si reduse ca volum, vnzarea deseurilor reciclabile

hrtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleti si ambalaje etc.).

Oricare din aceste demersuri sau combinatii de masuri simple cu investitii relativ

costisitoare aduc beneficii companiilor sau unitatilor operative.

n toata lumea, hotelurile si restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confortsau specific, natura clientilor etc. consuma cantitati importante de resurse, pentru a

satisface cererea consumatorilor si pentru a mentine standardele de operare.

Resursele consumate n industria ospitalitatii sunt variate: materialele de constructii

utilizate pentru realizarea acestor obiective noi sau renovate; resursele energetice

(energie electrica primita prin reteaua nationala sau produsa pe loc, n zonele si

localitatile izolate; combustibilii fosili de obicei gaz metan si combustibilii lichizi);

resurse utilizate pentru ncalzirea unitatilor, prepararea apei alde menajere, functionarea

tuturor instalatiilor, echipamentelor, iluminat, comunicatii etc.;apa: care poate fi

potabila sau nu;echipamente si instalatii nglobate n constructiile propriu-zise, pentru a

conferi destinatia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentatie, catering

etc.;materiale si dotari necesare operarii curente: mobilier, lenjerie, vesela, tacmuri,


15/45

detergenti, materiale de curatenie, materiale publicitare etc.; alimente, bauturi,

ingrediente, produse semiconservate etc.

Cantitatile de resurse consumate depind de o serie de factori, ntre care amintim

ctiva: localizarea unitatii respective, oras, statiune turistica, de-a lungul unor cai detransport rutier, naval sau feroviar; accesibilitatea la resurse (furnizarea de apa din

apropiere sau prin aductiuni lungi si costisitoare; retea de transport energie sau energie

electrica creata de generatoare cucombustibili lichizi sau gaz metan); dotarile

tehnologice ale unitatii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apapentru alte

utilizari, statii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri si lampieconomicoase);

nivelul de constiinta ecologica al lucratorilor respectivelor unitati si programelor de

economisire aplicate; nivelul de preturi sau tarife ale resurselor consumate, care pot,deseori, sa inhibeconsumul neeconomicos si sa oblige la masuri de economisire, fara a

dauna nsacalitatii serviciilor.

Raporturile cu tertii : furnizori ai industriei, constructori, proiectanti si arhitecti,

firme deintretinere curenta etc. trebuie sa fie orientate spre achizitii ecologice, nu numai

din punct de vedere al industriei hoteliere, dar mai ales din punctul de vedere al

clientilor.

Capitolul 2 . Ariile naturale protejate

2.1. Scurt istoric privind protectia ariilor naturale

De-a lungul timpului, problemele de conservare a naturii au fost rezolvate

ntr-o maniera generala si globala n cadrul fiecarei tari, regiuni, zone sau localitati n

parte. Desi ntreaga natura ar trebui conservata, exista si unele zone n care traiesc specii

unice sau rare de flora si fauna, cu valoare deosebita, si care trebuie sa beneficieze de o

atentie suplimentara. Aceste zone sunt denumite zoneprotejate nsa, potrivit

reglementarilor Consiliului Europei, nu pot dobndi acest titlu dect n masura n care,

n interiorul lor, sunt realizate efectiv lucrari de protejare a naturii.


16/45

Problemele conservarii mediului sunt reglementate prin Conventia pentru

protejareapatrimoniului natural si cultural, ncheiata n anul 1978 la Paris, iar

organismul cu prerogative n acest sens este reprezentat de Uniunea Internationala

pentru Conservarea Naturii (UICN) care s-a preocupat de-a lungul timpului ndeosebi de

elaborarea unui sistem de clasificare a ariilor protejate urmarind:

constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate;

ncurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate ale caror obiective de

managementsa fie n conformitate cu conditiile nationale si locale;

reducerea confuziei generate de adoptarea a numerosi termeni diferiti pentru a descrie

tipuridiferite de arii protejate;

asigurarea unor standarde internationale pentru a sprijini contabilizarea si compararea

globalasi regionala ntre tari;

asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la

ariileprotejate;

mbunatatirea comunicarii si ntelegerii ntre toti cei implicati nactiunile deconservare.

n 1978, IUCN a publicat raportul CNPPA (Comisia asupra Parcurilor Nationale si

AriilorProtejate intitulat "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", ce

propunea urmatoarele 10categorii:

I. Rezervatie stiintifica si Rezervatie Naturala Stricta

II. Parc National

III. Monument Natural

IV. Rezervatie de Conservare a Naturii si Rezervatie Naturala Gospodarita


17/45

V. Peisaj Protejat

VI. Rezervatie de Resurse

VII. Arie Naturala Biotica si Rezervatie Antropologica

VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple si Arie cu Resurse Gospodarite

IX. Rezervatie a Biosferei

X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural

Acest sistem de clasificare a fost utilizat pe scara larga si preluat de multe legislatii

nationale.n timp, s-a demonstrat necesitatea ca sistemul sa fie revizuit si actualizat,anumite criterii fiindinflexibile la conditiile variate ntlnite pe glob. Ca urmare, n

1984, CNPPA, prin Comitetul sauCoordonator, a publicat un Raport ale carui concluzii

se refereau la mentinerea primelor cinci categorii ale sistemului vechi pentru a forma

baza sistemului actualizat si la eliminarea celorlatecategorii. Raportul a fost supus unei

revizuiri mai ample la cel de al IV-lea Congres Mondial alParcurilor Nationale si

Ariilor Protejate desfasurat n Caracas, Venezuela, n februarie 1992, ocazie cucare s-au

trasat si unele linii directoare care:

- adera la principiile elaborate n 1978 si reafirmate n raportul Grupului de Lucru din

1990;

- actualizeaza liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienta cstigata de-a

lungulanilor n aplicarea sistemului de clasificare;

- retin primele cinci categorii, simplificnd terminologia si prezentarea;

- adauga o noua categorie;

- recunosc ca sistemul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexitatii

lumiireale;


18/45

- ilustreaza fiecare dintre cele sase categorii cu un numar de studii de caz pentru a arata

cumsunt aplicate categoriile;

- pun la dispozitie un instrument de management si nu o prescriptie restrictiva .

2.2. Definitii, principii, clasificari si concepte fundamentale

Potrivit IUCN, o arie protejata reprezinta o suprafata terestra si marina

dedicata n special protectiei si mentinerii diversitatii biologice si a resurselor

naturale si culturale asociate si gospodarite legal sau prin alte mijloace eficiente.

ncepnd din 1992, a fost adoptat un nou sistem de clasificare a ariilor

protejate avnd la baza o serie de obiective de management care dau continutul acestei

clasificari si care se refera la: cercetare stiintifica, protectia salbaticiei, protectia

diversitatii speciilor si a diversitatii genetice, mentinerea serviciilor, protectia unor

trasaturi naturale si culturale specifice, turism si recreere, educatie, utilizare durabila a

resurselor ecosistemelor naturale, mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale.

Relatia dintre obiectivele de management si tipologia ariilor protejate este prezentata n

tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 2. Ariile protejate si obiectivele de management

Denumirea Obiectivul de management

I. a) rezervatie naturala stricta b) arie salbatica protectie stricta

II. parc national conservarea ecosistemelor si recreere

III. monument natural conservarea trasaturilor naturale


19/45

IV. arie de gestionare a habitatelor si speciilor conservare prin management activ

V. peisaj terestru si marin protejat conservare si recreere

VI. arie protejata cu resurse gestionate utilizarea durabila a resurselor

Asadar, principalele categorii de arii protejate, potrivit clasificarii IUCN, sunt:

I.a. Rezervatie Naturala Stricta (arie protejata gestionata n principal pentru

cercetare stiintifica)este acea zona terestra si/sau acvatica ce prezinta ecosisteme,

trasaturi geologice sau fiziologicesi/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibila

primar pentru cercetare stiintifica si/saumonitorizare.

a) Obiective de management:

- pastrarea habitatelor, ecosistemelor si speciilor ntr-o stare ct mai nealterata posibil;

- mentinerea resurselor genetice n stare dinamica si evolutiva;educatie;

b) Criterii de selectare:

- zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor sipentru andeplini obiectivele de management;

- zona trebuie sa fie exclusa de la interventiile umane directe;

c) Responsabilitati organizatorice:

- proprietatea si controlul trebuie sa fie realizate la nivel national sau la alt nivel

guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private,

universitatisau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre

proprietari carelucreaza n cooperare cu oricare dintre organizatiile guvernamentale sau

institutiile privatementionate anterior;


20/45

I.b. Arie Naturala Salbatica (arie protejata gestionata n principal pentru protectia

salbaticiei)reprezinta o suprafata mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab

afectata, care retinecaracterul si influenta naturala, fara o habitare permananta sau

semnificativa, si care este protejata sigestionata pentru pastrarea conditiilor naturale.

a) Obiective de management

- asigurarea ca generatiile viitoare vor avea posibilitatea sa nteleaga si sa se bucure de

zonecare nu au fost afectate de catre actiunile umane de-a lungul unei mari perioade de

timp;

- mentinerea pe termen lung a atributelor si calitatilor naturale esentiale;

b) Criterii de selectare

- zona trebuie sa prezinte calitati naturale deosebite, sa fie supusa primar legitatilor

naturale,fara interventii umane si sa fie n stare sa continue sa prezinte aceste atribute

daca estegestionata corespunzator;

c) Responsabilitati organizatorice - sunt aceleasi ca si n cazul Rezervatiei Naturale

Stricte.

II. Parc National (arie protejata gestionata n principal pentru protectia ecosistemelor

si recreere) reprezinta o arie naturala terestra si/sau acvatica, desemnata pentru (a)

protectia integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile

prezente si viitoare, (b) excluderea exploatarii sau locuirii care contravine scopului

desemnarii si (c) punerea la dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale,

stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuind sa fie compatibile cu

principiile de protectie a mediului si cu diversitatea culturala.

a) Obiective de management

- protectia ariilor naturale de semnificatie nationala si internationala pentru scopuri

spirituale,stiintifice, educationale, recreative si turistice;


21/45


22/45

situri arheologice sau siturinaturale care au o semnificatie de patrimoniu pentru

populatia indigena);

c) Responsabilitati organizatorice

- proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri

corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii

nonprofit, corporatii sau, n mod exceptional, unui organ privat, daca se dovedeste ca

protectia petermen lung a caracterului propriu al zonei este asigurata nainte de

desemnare.

IV. Arie de Gestionare a Habitatelor / Speciilor (arie protejata gestionata n

principal pentruconservare prin interventii de management) reprezinta acea suprafataterestra si/sau acvatica ce faceobiectul unei interventii active n scopul

managementului, pentru a asigura mentinerea habitatelorsi/sau ndeplinirea necesitatilor

unor anumite specii.


- pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii

semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediuluiacolo undeacestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un

management optim;

- facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu

managementuldurabil al resurselor naturale;

- dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor

habitatului n cauza si pentru managementul vietii salbatice;


- aria trebuie sa joace un rol important n protectia naturii si supravietuirea speciilor,


23/45

(ncorpornd arii de reproducere, zone umede, recife de corali, estuare, pajisti, paduri

sauzone de depunere a icrelor, inclusiv zone marine bentonice);

- aria trebuie sa fie aceea n care protectia habitatului este esentiala pentru flora

importanta la nivel national si local sau pentru fauna rezidenta sau migratoare;


- proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri

corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii

nonprofit,corporatii sau n mod exceptional unui organ privat.

V. Peisaj Terestru / Marin Protejat (arie protejata gestionata n principal pentru

conservareapeisajelor terestre si marine si recreere) reprezinta o arie terestra, cu zona

costiera si marina, dupa caz,unde interactiunea oamenilor cu natura de-a lungul

timpului a generat o suprafata cu trasaturidistincte, cu valori semnificative estetice,

ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitatebiologica mare. Ocrotirea integritatii

unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentruprotectia, mentinerea si

evolutia ariei.


- mentinerea interactiunii armonioase ntre natura si cultura prin protectia peisajelor

terestresi/sau marine si continuarea utilizarii traditionale a pamntului, prin crearea de

practici simanifestari culturale si sociale;

- sustinerea modurilor de viata si a activitatilor economice care se afla n armonie cunatura sipastrarea calitatilor sociale si culturale ale comunitatilor n cauza;

- mentinerea diversitatii peisajului si a habitatului, a speciilor si ecosistemelor asociate;


24/45

- asigurarea oportunitatilor pentru publicul vizitator printr-o proiectare a recreerii si

turismuluicorespunzatoare ca tip si scara calitatilor esentiale ale ariei;

- obtinerea de beneficii si contributia la bunastarea comunitatii locale prin asigurarea

produselor naturale (cum ar fi colectarea fructelor de padure, pescuitul) si serviciilor(cum arfi venitul derivat din formele de turism durabil).

a) Criterii de selectare:

- aria trebuie sa prezinte un peisaj terestru si/sau marin costier si insular de o calitate

impresionanta cu diverse habitate asociate, flora si fauna, mpreuna cu manifestari ale

unorcalitati unice sau traditionale de utilizare a pam ntului si organizari sociale,

evidentiate nasezarile umane si traditii locale, moduri de viata si credinte;

- aria trebuie sa prezinte oportunitati de petrecere a timpului liber a publicului prin

recreere siturism n cadrul normal al modalitatilor de viata si activitatilor economice.

b) Responsabilitati organizatorice:

- aria poate sa se afle n proprietatea unei autoritati publice, dar este mai probail sa

contina unmozaic de proprietati publice si private care sa opereze tehnici variate demanagement;

- aceste tehnici de management trebuie sa fie supuse unui anumit grad de planificare sau

controlsi sustinute, dupa caz, prin fonduri publice si alte tipuri de stimulente, pentru a

asiguramentinerea pe termen lung a calitatii peisajului terestru si/sau marin si a

traditiilor localerelevante.

VI. Arie Protejata cu Resurse Gestionate (arie protejata gestionata n principalpentru utilizarea durabila a ecosistemelor naturale) reprezinta o suprafata care contine

predominant sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termen lung

a protectiei si mentinerii diversitatii biologice, asigurnd n acelasi timp n mod durabil

bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor comunitatilor.


25/45


- protectia si mentinerea pe termen lung a diversitatii biologice si a altor valori naturale

aleariei;

- promovarea practicilor de management pentru o productie durabila;


- aria trebuie sa fie cel putin doua treimi n stare naturala, desi poate de asemenea sa

continasuprafete limitate cu ecosisteme modificate;


- responsabilitatea de management trebuie sa apartina organismelor publice cu scopuri

clare deconservare iar actiunile sa fie realizate n parteneriat cu populatia locala;

managementul poatesa fie asigurat pe baza traditiilor locale, dar cu suportul agentiilor

guvernamentale sau nonguvernamentale;

2.3 Clasificarea ariilor protejate in Romnia

5.3. Clasificarea ariilor protejate n Romnia

n Romnia, regimul ariilor protejate este reglementat de Legea nr. 462 din 18/07/2001

careaproba Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor

naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice. n

conformitate cu prevederile art. 5 alin.(1) si (2) din Ordonanta mai sus mentionata,

scopul si regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate ce compunreteaua nationalade arii protejate sunt urmatoarele:

a) Rezervatii stiintifice

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate


26/45

naturale terestre sis sau acvatice, cuprinznd elemente reprezentative de interes stiintific

sub aspectfloristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de alta

natura. Marimearezervatiilor stiintifice este determinata de arealul necesar pentru

asigurarea integritatii zoneiprotejate.Managementul rezervatiilor stiintifice asigura un

regim strict de protectie prin care habitatelesunt pastrate ntr-o stare pe ct posibil

neperturbata. n perimetrul lor se pot desfasura numai activitati stiintifice, cu acordul

forului stiintific competent.Rezervatiile stiintifice corespund categoriei I UICN

(Uniunea Internationala pentruConservarea Naturii) - "Rezervatie Naturala Stricta: arie

protejata, administrata n principal n scopuri stiintifice".

b) Parcuri nationale

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor

esantioanereprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinznd elemente

naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic,

geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura, oferind posibilitatea

vizitarii n scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.Managementul parcurilor

nationale asigura mentinerea cadrului fizico-geografic n starenaturala, protectia

ecosistemelor, conservarea resurselor genetice si a diversitatii biologice n conditii de

stabilitate ecologica, excluderea oricarei forme de exploatare a resurselor naturale si afolosintelor terenurilor incompatibila scopului atribuit.Regimul de gospodarire se

stabileste prin regulamente si planuri proprii de protectie siconservare aprobate de

autoritatile nationale stiintifice si administrative abilitate, potrivit dispozitiilor prezentei

ordonante. n perimetrele lor vor fi cuprinse ecosisteme sau fractiuni de ecosisteme

terestre si acvatice ct mai putin influentate prin activitati umane. Elementele cu valoare

deosebita de pe cuprinsul parcurilor nationale pot fi delimitate si puse sub un regim

strict de protectie ca rezervatii stiintifice. Parcurile nationale se ntind n general pe

suprafete mari de teren. n perimetrul parcurilor nationale sunt admise doar activitatile

traditionale practicate numai de comunitatile din zona parcului national, activitati

traditionale ce vor fi reglementate prin planul de management.Parcurile nationale

corespund categoriei II IUCN - "Parc national: arie protejata administrata n special

pentru protectia ecosistemelor si pentru recreere".


27/45

c) Monumente ale naturii


elementenaturale cu valoare si semnificatie ecologica, stiintifica, peisagistica deosebite,

reprezentate de specii de plante sau animale salbatice rare, endemice sau amenintate cudisparitia, arbori seculari, asociatii floristice si faunistice, fenomene geologice - pesteri,

martori de eroziune, chei, cursuri de apa, cascade si alte manifestari si formatiuni

geologice, depozite fosilifere, precum si alte elemente naturale cu valoare de patrimoniu

natural prin unicitatea sau raritatea lor. Daca monumentele naturii nu sunt cuprinse n

perimetrul altor zone aflate sub regim de protectie, pentru asigurarea integritatii lor se

vor stabili zone de protectie obligatorie, indiferent de destinatia si de detinatorul

terenului.Managementul monumentelor naturii se face dupa un regim strict de protectiecare asigurapastrarea trasaturilor naturale specifice. n functie de gradul lor de

vulnerabilitate, accesul populatiei poate fi limitat sau interzis.Monumentele naturii

corespund categoriei III IUCN - "Monument natural: arie protejataadministrata n

special pentru conservarea elementelor naturale, specifice".

d) Rezervatii naturale

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitatesispecii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic,

geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Marimea lor este determinata de arealul

necesar asigurarii integritatii elementelor protejate.Managementul rezervatiilor naturale

se face diferentiat, n functie de caracteristicile acestora,prin masuri active de

gospodarire pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau n vederea protejarii anumitor

specii, grupuri de specii sau comunitati biotice. Pe lnga activitatile stiintifice, dupa caz,

pot fi admise activitati turistice, educationale, organizate. Sunt admise unele activitati de

valorificare durabila a unor resurse naturale. Sunt interzise utilizarea terenurilor sau

exploatarea resurselor care dauneaza obiectivelor atribuite. Potrivit scopului pentru care

au fost desemnate, rezervatiile naturale pot avea caracter predominant: botanic,

zoologic, forestier, geologic, paleontologic, peisagistic, speologic, de zona umeda,

marina, de resurse genetice si altele.Aceste rezervatii corespund categoriei IV UICN, si


28/45

anume Arie de gestionare a habitatelor sispeciilor: arie protejata administrata n

special pentru conservare prin interventii de gospodarire.

e) Parcuri naturale


ansambluripeisagistice n care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul

timpului a creat o zonadistincta, cu valoare semnificativa peisagistica si/sau culturala,

deseori cu o mare diversitatebiologica.Managementul parcurilor naturale urmareste

mentinerea interactiunii armonioase a omului cunatura prin protejarea diversitatii

habitatelor si peisajului, promovnd pastrarea utilizarilor traditionale ale terenurilor,

ncurajarea si consolidarea activitatilor, practicilor si culturii traditionale ale populatiei

locale.De asemenea, sunt oferite publicului posibilitati de recreere si turism si sunt

ncurajateactivitatile stiintifice si educationale.Parcurile naturale corespund categoriei

V IUCN - "Peisaj protejat: arie protejata administratan principal pentru conservarea

peisajului si recreere".

f) Rezervatii ale biosferei

Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si

conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile

biosferei se ntind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre sis sau

acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si

faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea

traditionalaa teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi

readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existentaeste bazatape valorificarea

resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase. Marimea

rezervatiilor biosferei este determinata de cerintele de protectie si conservare eficientaamediului natural si a diversitatii biologice specifice.Managementul rezervatiilor

biosferei se realizeaza conform unor regulamente si planuri de protectie si conservare

proprii, n conformitate cu recomandarile Programului Om-Biosfera de sub egida

UNESCO. Daca n perimetrul rezervatiilor biosferei sunt cuprinse si situri naturale ale


29/45

patrimoniului universal, managementul rezervatiei se realizeaza cu respectarea

prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural, de

sub egida UNESCO. Pentru asigurarea protectiei si conservarii unor zone de habitat

natural si a diversitatii biologice specifice, precum si pentru valorificarea resurselor

naturale disponibile, potrivit cerintelor de consum ale populatiilor locale si n limitele

potentialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, n cuprinsul rezervatiilor

biosferei se pot delimita zone cu regim diferentiat de protectie ecologica, de conservare

si de valorificare a resurselor, dupa cum urmeaza:

1. zone strict protejate, avnd regimul de protectie si conservare al rezervatiilor

stiintifice;

2. zone tampon, cu rol de protectie a zonelor strict protejate si n care sunt admise

activitati limitate de valorificare a resurselor disponibile, n conformitate cu autorizatiile

date de administratia rezervatiei;

3. zone de reconstructie ecologica, n care se realizeaza masuri de refacere a mediului

deteriorat;

4. zone valorificabile economic prin practici traditionale sau noi, ecologic admise, n

limitele capacitatii de regenerare a resurselor.Rezervatiile biosferei cu asezari umane

sunt astfel gestionate nct sa constituie modele de dezvoltare a comunitatilor umane n

armonie cu mediul natural.

g) Zone umede de importanta nternationala

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a se asigura protectia si

conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologica specifica zonelor umede.

Managementul acestor zone se realizeaza n scopul conservarii lor si al utilizarii

durabile a resurselor biologice pe care le genereaza, n conformitate cu prevederile

Conventiei privind conservarea zonelor umede de importanta internationala n special ca

habitat al pasarilor acvatice.


30/45

h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este ocrotirea si conservarea unor zone de

habitat natural n cuprinsul carora exista elemente naturale a caror valoare este

recunoscuta ca fiind de importanta universala. Marimea arealului lor este determinata decerintele pentru asigurarea integritatii si conservarii elementelor supuse acestui regim de

protectie. n cuprinsul acestor zone pot exista comunitati umane ale caror activitati sunt

orientate pentru o dezvoltare compatibila cu cerintele de ocrotire si conservare a sitului

natural. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se

realizeaza n conformitate cu regulamentele si planurile proprii de ocrotire si conservare,

cu respectarea prevederilor Conventiei privind protectia patrimoniului mondial cultural

si natural, de sub egida NESCO.

i) Arii speciale de conservare

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo

unde este cazul, de a readuce ntr-o stare de conservare favorabila habitatele naturale

si/sau populatiile speciilor pentru care situl este desemnat. Ariile naturale de conservare

sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale si a habitatelor

speciilor. Managementul ariilor speciale de conservare necesita planuri de managementadecvate specifice siturilor desemnate sau integrate n alte planuri de management si

masuri legale,administrative sau contractuale n scopul evitarii deteriorarii habitatelor

naturale si a habitatelor speciilor, precum si a perturbarii speciilor pentru care zonele au

fost desemnate. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului,

dar susceptibil de a-l afecta ntr-un mod semnificativ, va face obiectul unui studiu pentru

evaluarea impactului, tinndu-se seama de obiectivele de conservare a ariei. Nu vor fi

acceptate planuri sau proiecte n ariile respective care afecteaza aria, orice activitate n

aceste zone facndu-se cu consultarea publicului.

j) Arii de protectie speciala avifaunistica

Sunt acele arii naturale protejate al caror scop este de a conserva, de a mentine si, acolo

unde este cazul, de a readuce ntr-o stare de conservare favorabila habitatele specifice,


31/45

desemnate pentru protectia speciilor de pasari migratoare salbatice.Managementul

ariilor speciale de protectie se realizeaza ca si pentru ariile speciale de conservare. Ariile

speciale de protectie sunt desemnate de stat n conformitate cu prevederile Directivei

79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea pasarilor salbatice si vor face parte

din reteaua europeana NATURA 2000 dupa recunoasterea statutului lor de catre

Comisia Europeana.Aceste reglementari au fost elaborate n temeiul prevederilor art.114

alin.(4) din Constitutia Romniei si ale art.89 lit.p din Legea protectiei mediului nr.

137/1995, republicata, al carei obiect l constituie reglementarea protectiei mediului ca

obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care

conduc la dezvoltarea durabila a societatii si care urmareste:

- adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;

- corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului si de urbanism;

- introducerea prghiilor economice stimulative sau coercitive;

- rezolvarea, pe niveluri de competenta, a problemelor de mediu, n functie de

amploarea acestora;

- instruirea si educarea populatiei, precum si participarea organizatiilorneguvernamentale la elaborarea si aplicarea deciziilor.

O alta reglementare de interes deosebit o constituie Legea privind aprobarea Planului de

Amenajare a Teritoriului National, Sectiunea a III-a, Zone Protejate, nr. 5/2000 care a

fost elaborata pe baza unui studiu multidisciplinar, initiat ncepnd din 1993 si realizat

de catre institutul URBANPROIECT avnd drept scop garantarea conservarii si

utilizarii durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major si

componenta fundamentala a strategiei nationale pentru dezvoltare durabila si care se

refera la:

- asigurarea diversitatii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei

salbatice pe teritoriul Romniei;


32/45

- mentinerea sau restabilirea ntr-o stare de conservare favorabila a habitatelor naturale

si a speciilor din flora si fauna salbatica;

- identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesita un regim special de ocrotire,

pentru conservarea si utilizarea durabila a acestora;

2.4. Amenintari asupra ariilor protejate

Activitatile economice un impact deosebit asupra mediului, lucru asupra caruia

nu vom insista, acest lucru fiind binecunoscut. Deseori, zonele protejate si activitatea

economico-sociala si pot disputa aceleasi teritorii, inclusiv dupa declararea unei zone

drept areal protejat. Specialistii apreciaza ca principalele domenii care ameninta n mod

serios ariile protejate sunt agricultura, silvicultura, transporturile, unele ramuriindustriale si turismul.

Agricultura nseamna att o folosire a terenului prin ea nsasi, ct si

exercitarea unei influente puternice asupra activitatilor rurale. Agricultura este prezenta

foarte des n areale incluse n categoria a V-a de peisaje protejate si este o activitate

importanta n multe rezervatii naturale din categoria a IV-a45. Ca activitate principala

pe terenurile nvecinate ariilor protejate, are o influenta profunda asupra tuturor

categoriilor. Mai mult dect orice alt sector, agricultura demonstreaza ca ariile protejate

trebuie nfiintate si administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului si

nu separat.

Silvicultura este o alta activitate economica ce poate ameninta ariile protejate.

Aproape toate padurile din lume au fost modificate prin interventia umana n cursul a

sute sau chiar mii de ani, ceea ce a produs perturbari ale biodiversitatii. De aceea, astazi

se urmareste conservarea padurilor virgine, prin crearea de arii protejate; n ceea ce

priveste celelalte paduri, afectate de interventia umana, conservarea se refera mai ales la

administrarea durabila, care presupune:

- stabilirea unei paduri permanente garantate legal;


33/45

- pregatirea n ecologie silvica si n management;

- standarde pentru taieri anuale permise, cicluri de taiere, tehnici de recoltare si

infrastructura,metode de salvare a mediului;

- controlul tuturor aspectelor recoltarii si tratamentului padurii pentru protectia

mediului;

- politicile economice si financiare care nu cer mai mult de la paduri dect poate fi

sustinut;

- politici de folosinta multipla, pentru a asigura ca societatea primeste ntregul

beneficiu(cherestea, locuri de munca, servicii ecologice, recreere etc.) de la toatepadurile;

Transportul, n special cel rutier, are un impact crescnd asupra ariilor

protejate: prin poluarea aerului, congestie, zgomot si intruziune vizuala si prin nsasi

construirea drumurilor. Infiintarea unei retele de arii protejate de-a lungul Europei, de

exemplu, este mpiedicata si de faptul ca Europa este fragmentata de o retea foarte densa

de drumuri. De asemenea, canalizarea rurilor poate pune n pericol tinuturile umede

riverane, iar transportul pe mare al unor produse periculoase (petroliere, de exemplu),prin accidentele survenite destul de des n ultimii ani, afecteaza ntr-o masura deosebit

de grava zonele de coasta. ncurajeaza locuitorii oraselor sa faca ntreaga calatorie cu

mijloacele de transport n comun, pentru a se reduce traficul rutier si implicit poluarea.

Dar, mai mult dect att, sunt necesare masuri la nivel national care sa conduca politica

n domeniul transporturilor catre durabilitate. Acestea sunt necesare att din motive

ecologice, ct si pentru conservarea si protejarea ariilor naturale.

n sectorul industrial exista patru sectoare care au impact deosebit asupra

ariilor protejate:

- industria energetica;

- industria manufacturiera;


34/45

- industria extractiva;

- industria mestesugareasca.

Turismul, ca activitate economica, poate cauza pagube mari ariilor protejate, nspecial daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile

din partea turismului cresc rapid. Ariile naturale protejate devin tot mai mult destinatii

turistice pentru vacante de lunga durata, pentru excursii sau pentru practicarea

sporturilor.Unele dintre acestea nregistreaza un numar foarte mare de vizitatori, ceea ce

afecteaza resursele naturale, iar altele, din cauza unui management necorespunzator,

permit patrunderea turistilor n cele mai ndepartate si izolate zone, astfel nct circulatia

turistica scapa de sub control. n plus,construirea echipamentelor turistice n unele arii

protejate intra n conflict cu obiectivele de conservare a peisajelor naturale, care sunt

astfel afectate. Trebuie retinut nsa ca, n anumite tipuri de arii protejate, turismul nu

poate fi admis.

Capitolul 3 . Ecoturismul principala forma de manifestare a turismului durabil

Cteva clarificari conceptuale si terminologice

Activitati ecoturistice activitatile incluse ntr-un sejur ecoturistic cu scopul de aantrena turistii si care sunt coordonate de un ghid (interpret).

Camparea calatoria ntr-un spatiu aflat undeva ntre civilizatie si salbaticie, de cele

mai multe ori cu familia sau prietenii si folosind uneori ca mijloc de locomotie

automobilul (car-camping).

Ecoturismul calatoria responsabila n arii naturale, care conserva mediul si sustine

bunastarea populatiei locale. (Societatea Internationala de Ecoturism )

Greenwashing folosirea abuziva a particulei eco sau verde, fara a respecta

cerintele conservarii mediului si responsabilitatii socio-culturale.


35/45

Servicii ecoturistice servicii de transport, cazare, alimentatie, ghizi, care au un

impact minim asupra mediului biologic si cultural local si promoveaza o mai buna

ntelegere a acestuia.

Stakeholders Persoane sau organizatii implicate si influentate de o anumita decizie:investitori, actionari, tour-operatori, manageri de parcuri nationale, comunitati locale

etc.

Turismul n arii naturale turismul care pune accent pe cunoasterea zonelor

naturale si care asigura utilizarea durabila a resurselor naturale.(Programul National de

Acreditare Ecoturistica din Australia)

Turismul de aventura calatoria n locuri noi si palpitante (de obicei n mijloculnaturii) cu intentia de a cauta aventura. Adesea el include activitati ca: alpinism,

scufundari sub-acvatice, ciclism extrem, kayak-canoe, etc.

Turismul n medii salbatice calatoria n locuri neatinse de om, nepoluate, pentru a

cunoaste si a te bucura de natura, pentru a observa animalele, pasarile si pestii n mediul

lor natural.

3.1. Ecoturismul ntre teorie si practica

Odata cu intrarea n noul mileniu, devenim tot mai constienti de complexitatea,

fragilitatea si valoarea inestimabila a planetei noastre. n acelasi timp, turismul tinde sa

devina o expresie tot mai populara a acestei constiinte. Datorita evolutiei transporturilor

si tehnologiei informatiei, tot mai multe zone ndepartate au devenit accesibile, fapt ce a

contribuit la o ascensiune rapida a turismului n arii naturale.

Devine tot mai evident ca dezvoltarea turismului n arii naturale sensibile n absentaunui management corespunzator poate prezenta o amenintare pentru integritatea

ecosistemelor si a comunitatilor locale. Un numar tot mai mare de vizitatori n zone

fragile din punct de vedere ecologic poate duce la o degradare puternica a mediului. De

asemenea, comunitatile locale si cultura indigena pot fi influentate negativ de afluxul


36/45

crescut de vizitatori straini cu un stil de viata modern. n plus, schimbarile climatice,

instabilitatea economica si conditiile politico-sociale pot face din turism o afacere

riscanta, mai ales n zonele puternic dependente de aceasta activitate economica.

Partea buna este ca aceeasi ascensiune a turismului creeaza numeroase oportunitati attpentru conservare ct si pentru bunastarea comunitatilor locale. Ca raspuns la interesul

crescut pentru cunoasterea naturii, dar si la semnalele de alarma venite din cele mai

ndepartate colturi ale lumii, s-a conturat treptat o noua etica a calatoriei numita

ecoturism. Ecoturismul poate furniza veniturile att de necesare pentru protejarea

parcurilor nationale si a altor arii naturale, venituri care nu ar putea fi obtinute din alte

surse. De asemenea, ecoturismul poate constitui o alternativa viabila de dezvoltare

economica pentru comunitatile cu putine activitati generatoare de venit. Mai mult,ecoturismul poate spori nivelul de educatie si constiinta al turistilor, transformndu-i n

sustinatori entuziasti ai conservarii mediului natural si cultural.

Ecoturismul si trage radacinile din miscarea de conservare a biosferei, el dovedindu-se

o sursa importanta de venituri pentru ariile naturale care aveau nevoie de protectie.

Cercetarile ntreprinse n Kenya n anii 70 au aratat ca beneficiile economice ale

turismului n arii salbatice au depasit cu mult vnatoarea, activitate care a si fost

interzisa n anul 1977. La nceputul anilor 80, padurile tropicale si recifele de corali audevenit subiectul unor nenumarate studii stiintifice si filme documentare. Acest interes a

condus la aparitia unor mici afaceri locale axate mai ales pe ghidarea cercetatorilor si

reporterilor n zone salbatice. Treptat, aceste afaceri au devenit prospere n tari ca

Ecuador si Costa Rica, si o adevarata industrie a nceput sa se dezvolte pentru a satisface

nevoile unor grupuri mici de turisti, n principal naturalisti si iubitori ai vietii salbatice.

La nceputul anilor 80, ntreprinzatorii din turismul bazat pe atractii naturale au nceput

sa prospere n ntreaga lume, odata cu interesul tot mai mare pentru mediu si pentru

calatoriile n aer liber. Aparitia unor echipamente de calatorie si campare tot mai

performante a favorizat acest fenomen. Unele companii si-au dat seama ca ar putea avea

initiativa de a conserva mediul prin sponsorizarea unor grupari locale de conservare sau

prin colectare de fonduri. Curnd, ei au nvatat ca instruind si angajnd localnici pentru


37/45

a conduce afacerea aveau numai de cstigat si n acelasi timp puteau oferi populatiei

locale beneficii importante. Touroperatorii care vnd produse turistice n Insulele

Galapagos, Costa Rica, Kenya si Nepal sunt printre primii care au avut astfel de

initiative si pot fi considerati pionieri ai ecoturismului., desi nu au avut la ndemna un

set de principii, asa cum le cunoastem n prezent.

Ecoturismul poate fi privit asadar, mai nti ca o oportunitate de afaceri, apoi ca un

concept cu principii, studiat de cercetatori si organizatii non-guvernamentale nca de la

sfrsitul anilor 80 si ca un segment de piata n plina evolutie, fiind o forma a

turismului n arii naturale.

3.1.1. Conceptul de ecoturism

Exista multe trasaturi asociate cu ideea de ecoturism, printre care:

durabilitate,responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasa fata de mediu si

nu n ultimul rndverde, un cuvnt la moda pentru aceasta noua industrie. De aici si

numeroase confuzii ntre ecoturism si termeni ca: turism durabil, turism responsabil,

turism alternativ, turism verde, geoturism.

Daca termenul de turism durabil a fost clarificat pe larg n capitolul precedent, vom

ncerca n continuare sa aducem lumina si n cazul celorlalti termeni mentionati.

Termenul de turism responsabil atrage atentia asupra faptului ca cea mai mare parte

a activitatilor turistice nu sunt responsabile: populatia locala este exploatata, resursele

naturale si culturale nu sunt respectate si ocrotite. Termenul este folosit adesea ca

echivalent al turismului durabil si sugereaza faptul ca toti cei implicati ntr-o activitate

turistica, turisti sau prestatori, trebuie sa adopte o atitudine responsabila fata de

destinatia turistica. O varianta asemanatoare este turismul constient, care

ncurajeaza o ntelegere mai profunda a naturii, oamenilor si locurilor.

Un alt termen ntlnit adesea este cel de turism alternativ. Problema n acest caz este

ca termenul se defineste prin ceea ce nu este, adica turismul traditional. Turistii nu si

descriu interesele ca fiind alternative, iar serviciile sau destinatiile pe care le aleg sunt


38/45

tot cele care i motiveaza de obicei: natura, religia, educatia, aventura, etc. Intentia si n

acest caz nu este de a desemna o noua forma de turism ci de a sugera un alt fel de

comportament, o mentalitate alternativa celei predominante n turismul clasic.

Termenul turism verde este folosit de obicei ca o versiune neacademica a turismuluidurabil.

Definirea ecoturismului

Pe masura ce ecoturismul se dezvolta si cstiga popularitate, apar diferite

obstacole care vor trebui surmontate. Problema unei definitii specifice este unul dintre

ele. Dificultatea provine din faptul ca ecoturismul nu poate fi descris doar prin

activitatea desfasurata, asa cum se ntmpla cu alte forme de turism (turism de aventura,turism balnear, turism de afaceri, etc.). Ecoturismul incorporeaza ntotdeauna activitati

diverse n mijlocul naturii (drumetii, ascensiuni montane, observarea vietuitoarelor n

habitatul lor natural, etc.), dar poate include si activitati culturale. Ecoturismul are si o

importanta componenta educationala, este o sansa de a nvata respectul pentru natura si

pentru cultura locala, iar pentru unii o sansa de auto-reflectie inspirata de frumusetea

mprejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obtinerea beneficiilor

pentru comunitatea locala. Aceasta nseamna angajarea personalului de pe plan local,aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor n luarea deciziilor si

organizarea activitatilor turistice.

Una dintre primele definitii ale ecoturismului ntlnite n literatura de specialitate este

cea data n anul 1988, n cadrul Programului din Belize initiat de Rio Bravo

Conservation &Management Area: ecoturismul este o forma de turism cu impact

scazut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia si unde se depune un efort

constient n vederea reinvestirii unei parti adecvate din venituri pentru conservarea

resurselor pe care se bazeaza. Este o forma de turism durabil si care asigura beneficii

populatiei locale.

Principiile ecoturismului


39/45

Minimizarea impactului negativ asupra naturii si culturii, impact ce ar putea distruge

destinatia turistica.

Educarea turistului cu privire la importanta conservarii.

Sublinierea importantei unor operatori responsabili, care sa coopereze cu populatia si

cu autoritatile locale, n vederea satisfacerii nevoilor comunitatii.

Furnizarea de fonduri pentru conservare si pentru managementul ariilor naturale

protejate.

Accentuarea necesitatii unei zonari turistice regionale si a planificarii fluxurilor de

turisti pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinatii ecoturistice.

3.1.2. Ecoturismul ca segment de piata

Ecoturismul este o industrie mica, dar care se extinde rapid, n cadrul unei nise

guvernate de fortele si de legile pietei. El a fost promovat initial ca fiind echivalent cu

turismul n arii naturale, iar lipsa politicilor sociale si de mediu din unele tari, firme si

destinatii a condus la o confuzie generala n privinta sensului ecoturismului ca segment

de piata. Astfel s-a simtit nevoia unor linii directoare specifice si a unor sisteme deacreditare bazate pe criteriile dezvoltarii durabile, iar discutiile referitoare la aceste

probleme sunt n plina desfasurare.

Dimensiunile pietei ecoturistice

ntruct se defineste prin obiectivele sale de conservare a naturii si sprijinire a

populatiei locale, ecoturismul este greu de cuantificat. De aceea, pna acum nu s-au

realizat studii riguroase pentru a determina cti turisti n arii naturale sunt ntr-adevarmotivati de principiile ecoturismului. Ecoturismul este studiat n ansamblu, ca turism n

natura, ducnd la estimari false asupra dimensiunilor pietei. Cercetarile privind turismul

n arii naturale arata ca 50% din numarul total de turisti si doresc sa viziteze o zona

naturala n timpul vacantei, ceea ce ar putea include si un scurt popas ntr-un parc

national. Este un segment larg, dar foarte diferit de cel motivat de dorinta de a nvata


40/45

despre viata salbatica si cultura cu un ghid local, de a sprijini dezvoltarea locala

durabila.

O estimare nu foarte precisa arata ca sosirile internationale de ecoturisti au atins 7%

din piata turistica (Lindberg, 1997), sau aproximativ 45 milioane persoane n 1998,asteptndu-se o crestere de pna la 70 milioane n 2010. Cele mai apreciate destinatii

ecoturistice au nregistrat n ultimul deceniu cresteri impresionante ale numarului de

vizitatori n arii protejate si n alte zone naturale. Desi simpla vizitare a unui parc

national sau arie protejata nu reprezinta ecoturism, ci turism n natura, evolutia

numarului de vizitatori din aceste zone este un indicator si pentru tendintele din

ecoturism.

Cercetarile ntreprinse la nceputul anilor 90 au nregistrat o crestere masiva a

turismului n parcuri nationale pe principalele piete ecoturistice, indicnd o schimbare a

preferintelor turistilor, de la destinatiile europene traditionale, la o gama mai larga de

destinatii n arii naturale, majoritatea n tari cu economie slab dezvoltata.

3.1.3. Ecoturismul ca oportunitate de afaceri

Ecoturismul a aparut initial ca o oportunitate de afaceri, creata de interesul tot mai

mare pentru soarta planetei. La prima vedere, cele doua preocupari sunt incompatibile si

totusi, o afacere ecoturistica poate avea succes pe termen lung daca este o afacere

responsabila, care respecta legile pietei si ale dezvoltarii durabile deopotriva.

Ecoturismul este puternic dependent de angajamentul ntreprinzatorilor n aplicarea

unui set unic de standarde de operare, standarde care au evoluat permanent n ultimii

zece ani. Faptul ca nu exista un organism de reglementare la nivel international si ca

standardele n domeniul ecoturismului sunt destul de dificil de evaluat, a permis

operatorilor si guvernelor sa promoveze ecoturismul n mod necontrolat.


41/45


42/45

voi fi proprietarul unui hotel n jungla n partea de nord, n cea mai nedezvoltata regiune

a tarii.

Iata cum a nceput totuldin trecut, de cnd familia mea detinea o ferma n estul

Germaniei, unde am crescut si de unde, datorita celui de-al doilea razboi mondial atrebuit sa plec ramnnd cu visul de a detinea o bucata mare de pamnt pe care sa o

numesc dupa bunul meu plac. Acest vis s-a materializat n 1981, cnd am avut prilejul

sa cumpar 110 hectare de padure tropicala n partea nordica a Costa Ricai, ntr-o zona

numita Boca Tapada, aproape de Nicaragua, la 12 Km sud de rul San Juan si 2 Km de

rul San Carlos.

Initial nu am stiut ce destinatie sa-i dau acestui pamnt unde vara se putea ajunje

doar cu un automobil cu tractiune intregrala, iar n sezonul umed calare. M-am gndit

sa-l transform ntrun pamnt agricol, sa tai padurea si sa plantez diverse: ananas, piper,

arbusti de cacao s.a. la vremea aceea cuvntul ecologie nu prea fusese auzit n Costa

Rica si nici nu prea existau restrictii mpotriva despaduririi.

La o petrecere, n timp ce discutam cu un prieten despre destinatia terenului

detinut,acesta mi-a marturisit ca facea parte dintr-o miscare ecologista asa nct m-a

sfatuit sa nu despaduresc zona, ci sa construiesc cteva cai de acces si o casa. n 1989,am decis sa construiesc o casa, a carei terasa sa aiba vedere la o laguna din apropiere. n

acel timp nu exista electricitate si deranjndu-ma zgomotul unui generator, am instalat

panouri solare. Dupa 2 ani de comentarii favorabile din partea cunoscutilor ce m-au

vizitat, am decis sa maresc casa si sa ncep o afacere. Am fost foarte norocos ca o mare

agentie de turism germana a inclus vila mea n programul lor de Vizitare a Costa Ricai,

trimitndu-mi n fiecare saptamna cte un grup de 25 de turisti ce stateau 2 nopti,

ncasarile astfel obtinute acoperindu-mi cheltuielile de ntretinere.

nceputul a fost greu, mai ales datorita accesului greoi n zona, nsa turistii nu au fost

deranjati,dimpotriva au adorat mprejurimile tropicale si linistea nentrerupta. n

urmatorii 2 ani am mbunatatit accesul n zona si m-am mprietenit cu localnicii din


43/45

Boca Tapada. Am mai cumparat 180 de hectare de pamnt, am nfiintat o herghelie de

cai si am plantat 22 de hectare cu palmieri.

ntre timp vila s-a transformat ntr-un hotel ce este vizitat de peste 1000 de turisti

anual,multi dintre ei provenind din Europa, dar si din Japonia si Australia. Impactuleconomic a facut ca aceasta regiune sa se dezvolte si oamenii sa nteleaga ce inseamna

de fapt ecologia si ecoturismul. Hotelul a devenit primul angajator dintr-o regiune ce nu

ofera locuri de munca.

Hotelul a ajutat la crearea unor locuri de munca si n mod indirect: a ajutat un

localnic sa-si cumpere doua barci cu care turistii se plimba pe rurile nvecinate, ulterior

acesta platindu-si datoria, iar la confluenta celor doua ruri s-a dezvoltat un mic

restaurant. Bucatarul Adolfo, un refugiat din Nicaragua a fost ndragit de un turist

german ce l-a invitat n Germania pentru a duce bucataria costaricana si pe vechiul

continent. Ghidului local Oscar i s-a platit un sejur n SUA, de unde s-a ntors un bun

vorbitor de limba engleza, dar si un excelent ghid pentru admirarea

pasarilor(birdwatching). Cu ajutorul unui club din SUA, am sponsorizat 5 scoli din

zonele cu copii saraci si am adus 4 dentisti pentru a face o campanie oferind servicii

stomatologice gratuite.

ntr-un final am convins Compania de Electricitate sa conecteze satul si hotelul

la reteaua de electricitate. Au fost mbunatatite drumurile. n prezent, localnicii ma

consulta pentru tot felul de proiecte ce au ca scop crearea unor noi locuri de munca.

Acum sunt mndri ca Boca Tapada este trecuta pe toate hartile din ghidurile turistice

internationale si ca apar chiar si n programele TV internationale.

Suntem mndri ca am dovedit ca turismul poate contribui la dezvoltarea unei

zone sarace si izolate si am aratat ca mentinerea si protejarea padurii tropicale pentrugeneratiile viitoare este mai profitabila dect distrugerea acesteia cu toata fauna si flora

sa exuberanta.

echilibrate, durabile. Ecoturismul este o forma a turismului constient si responsabil fata

de natura, de comunitate si valorile ei, fata de nsisi turistii.


44/45

n ciuda timpului relativ scurt (aproximativ 10 ani) de cnd s-a conturat la nivel

mondial,ecoturismul cunoaste de la an la an noi dimensiuni, implicnd un numar din ce

n ce mai mare de persoane. ntr-o lume n care globalizarea este o realitate de

necontestat, ecoturismul devine un mijloc de eliminare teoretica a frontierelor

traditionale ale statelor* si de cunoastere a ct mai multor zone remarcabile prin cadrul

natural si prin cultura.

Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World Conservation Monitoring Centre

contine 30.361 de nregistrari de arii protejate recunoscute de catre UICN, 13.915 de

nregistrari ale nor arii care nu sunt recunoscute de catre UICN si alte 16.288 de arii

protejate care au un statut ncert. Baza de date se actualizeaza periodic, la aproximativ

fiecare trei ani, pentru a asigura realizarea nei noi editii a Listei cu Arii Protejate aNatiunilor Unite.Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de arii

protejate a rezultat urmatoarea situatie, care, n limita erorilor acceptate, defineste ntr-o

anumita masura situatia ariilor rotejate la nivel global.

Ecoturismul in ariile protejate experienta internationala si a Romniei

Parcurile nationale si alte arii protejate ale lumii au fost ntotdeauna destinatiile

preferate pentru acei turisti care cauta contactul cu natura. Odata cu nfiintarea ParculuiNational Yellowstone in1872, aceste tipuri de arii protejate au fost, prin definitie,

deschise publicului vizitator. Conform .S. National Public Service Act (1916), care a

avut o contributie fundamentala n modelarea cadrului onceptual pentru nfiintarea

ariilor protejate, parcurile nationale nu sunt doar pentru conservareapeisajului si a

obiectivelor naturale, culturale si a vietii salbatice, ci si pentru a ntretine satisfactia

vzitatorilor n asemenea mod si prin asemenea metode care sa le lase intacte pentru

generatiile viitoare. De-a lungul anilor si alte categorii de arii protejate au fost

adaugate, aproape toate, chiar si ele cu multiple ntrebuintari, permitnd anumite forme

de vizitare.

Astfel, de circa 130 de ani, se poate vorbi despre turismul n parcuri nationale si alte arii


45/45

protejate, ca o forma de turism cu tot mai multi adepti, cu o experienta din ce n ce mai

profunda si cu n interes crescnd din partea autoritatilor. Toate acestea vor fi analizate

n continuare, ncercnd o decriere a ceea ce s-a nregistrat pna n prezent n plan

international si n tara noastra.

Turismul n ariile protejate din Romnia

Romnia are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza n parte

conditiilor fizico-geografice care includ munti, cmpii, retele hidrografice majore, zone

umede si unul din cele ai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De

asemenea, datorita pozitiei geografice a Romniei, flora si fauna prezinta influente

asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene

dinspre nord-vest. n sfrsit, relativa stabilitate a populatiei n ultimii 60 de ani, lipsa

mecanizarii n sectorul forestier si dezvoltarea economica lenta au determinat o

xploatare mai redusa a resurselor dect n majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul

general onsta n diversitatea florei si faunei, inclusiv n existenta unor populatii de lupi,

ursi, capre negre si rsi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa,

precum si n existenta unor xtinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate

lantului muntos al Carpatilor. aloarea capitalului natural al Romniei a impus de-a

lungul timpului luarea unor masuri de rotectie a naturii. In prezent, Reteaua Nationalade Arii Protejate include un numar de 579 arii rotejate (ntre care 13 parcuri nationale)

ce reprezinta 5,18% din teritoriul Romniei (1.234.710 ha). Tei dintre acestea sunt

recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei n cadrul Programului UESCO -

MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea

nscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de

importanta internationala.

Documents

2Colegiul Tehnic