ANiiL ШіХ. - \ o. 51. 2 i e i exeropaaru i і т ш ц ш 3ü Decembrie Іь23

Universul Literar t y r - P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I 1л tară: pe on an 100 lei . In străinătate pe nn an 200 lei. —.

M a u r i c e B a r r e s

2. — Nr, 5!. UNIVERSUL LIT-RAR

Іц j>íe&jin& isa^batoíiloi* /Suntem în preajma sărbătoare! Iui

jurist şi a noului an. Zile de meditaţie şi de reculegere aşteaptă pe unii, nopţi de continuată petrecere pe al­ţii. Celor dintâi, tineri sau bătrâni., doamne sau domniţe, Ie spim ce ar fi să cugete în zile de sărbătorii " Celorlalţi n'am ce să le grăesc, pen^ Lru că sunt morţi şi cu morţii lumii acesteia se poate vorbi mai puţin de­cât cu presupuşii morţi ai celeilalte lumi. ' Să stăm deci de vorbă cu viii aces­tei lumi. • Suntem şi trebue să fim păzitorii clătinei, dax nu putem opri timpul din mers şi nici să picăm osteniţi în urma lut. Să ne ostenim deci să .mor gem alături de el, căci, în alt chip, ar îi s'ajungom anahronici, adică oa­meni cari nu ne-am născut în vremea noastră şi suntem străini de ea. "'.Păzitori de datini, da; stavile civr l i i S a ţ î e i , ÎI ceasta nu. ' Noi stăm astăzi între două epoci ci suntem tocmai la mijloc. Să nu ne lege prejudecăţile trecutului până în-tr'atât, în cât să le jertfim perspecti­vele viitorului.

De aceea, mă întreb : unde şi cine va fi artistul de geniu, scriitor, talent plastic sau îndrumător, care să ne dea, în literatura scenică sau într'o satiră monumentală, fie în chip de roman sau artă plastică, interpreta­rea puternică şi expresivă a oame­nilor din ziicle noastre ?

Când va ieşi la iveală acest vred­nic apostol care să smulgă de pe chi­pul societăţii actuale masca amăgi­toare sub care se ascunde nevredni­cia de după războiu ?

Profundul interpret al moravurilor dc astăzi va trebui să stăpânească şi cu suveranitate artistică să mânu­iască graiul ea mierea de dulce şî

curat ca ceara de albine al gliei ro­mâneşti.

Iată meditaţiunea de sărbători a 'oamenilor de bine şi străduinţa este­tică a celor cari, învăţând carte şi bucurându-se de darurile cerului, au puterea sugestivă şi înţeleg să fixeze pentru totdeauna sbuciumul româ­nesc de astăzi, luxuria unora, îndu­rările altora, ospăţul fără sfârşit al patimilor şi nesfârşita chinuire a ce­lor trişti.

Va fi aceasta, operă de purificare sufletească a societăţei г-omâneşti, de pedepsire meritată a îmbogăţiţilor de răsboiu. de alinare şi ea meritată a chinului răbdat de cei mulţi.

Forfota bunei pestriţe, cu oamenii răi sait de treabă, cu profeţi minci­noşi sau idealişti apostolii, cu lipsa de ordine în. toate domeniile, cu bucu­riile unora şi amărăciunile altora, cu criza generală şi cu îndemnul spre luminişul abia întrezărit departe, va fi opera curat româneasca, descripti­vă şi. răscolitoare, şi ea va spune tu­turora că avem dreptul să nădăjduim binele pentru că grâul sufletului ro­mânesc există, dar trebuie lămurit de neghină.

In preajma sărbătorilor, la lumina mistică a unei candeli, sub o icoană, gândurile acestea roiesc fără prihană din suflet necăjit dar încă plin de nă­dejdi.

Vor cădea, poate, ca'n parabola Semănătorului, dar tot vor nimeri pe pământul cel bun, şi vor da spice bălaie, atunci când ceasul va fi al lor.

Micile mele gânduri simt singura mea avere, şi cu drag o împart, con­vins că uriaşii gândurilor mari se vor da şi ei pe faţă şi vor răzbi negura timpului cu măreţia razelor lor.

Abia atunci se va scrie capitolul cel nou în istoria neamului.

h. I.

Excluderi imreersitare In 1902 studenţii din Bucureşti te

agitau. In Macedonia, antarţii greeî

as eră la întrecere cu comit agiii bul­gari, în acţiunea de năpăstuite, jetié­ire şi masacrare a mdehiwj răbdăto­rilor aromâni.

Studenţilor li se părea că guvernul Siurdza, cu d. lentei Brătianu la ex1-terne, nu era destul de energic, nu făcea iot ce trebuia şi putea să fa­că in apuntarea 'fraţilor noştri delà Find. »

0 'întrunire de protestare la Dacia, cu discursuri înflăcărate, începe campania şi 'demonstraţîunile pe stradă îngrijorează guvernul.

La a dona întrunire de protestare^ forţa publică nu lasă studenţimea şe

manifesteze spre Lîga Culturală, cu sedhd lângă Biserica Albă. o opreşte la Cassa de Depuneri şî o s-ileştesâ ta pc alte străzi. m

Studenţii, după • ce manifestează călduros la Li§ă, dau s'o ia înnapoî pe Calea Victoriei. Li se atrhbue in­tenţia de a merge spre Palat şi sunt opriţi. Se produce înr^ălmăşeală. Ti­nerimea unversitară se ciocneşte cu jandarmii şi poliţia. Steagul ^Asoci­aţiei Generale" e sfâşat ; o sabie ră­mâne trofeu în manile studenţilor; se fac arestări.

: ' A doua zi, ministrul S-piru H ar et pronunţă eliminarea din Universita-te-a studenţilor Vişoiu, Al. Georges-, cu şi Ion Crislaehe pentru 'doi am. S

altor trei pe un an, şl a mea pe şase luni. -

Imediat după aceea public în „A-'devărul" o scrisoare în care spuneam că excluderea este pronunţată fără competinţă, depăşind drepturile mi-пЫггйѵЯ de instrucţie, care n'o pu­tea face fără avizul senatului univer­sitar şi îmi exprimam speranţa că a-cesta chemat să examineze cazul, va considera o „ciornă inadmisibila 1 ac-iul lui Haret.

Ziarele de a doua zi au înregistrat ştirea oficială ca ministrul mi-a spo­rit pedeapsa la un an, pentru necu­viinţă.

Mare congres de protestare la Pia-esti, unde Luca Elefterescu, G. Do-brescu, Lupulescu şi alţii ne fac o pri­mire călduroasă. Trei zile ploeştenii ne-au sărbătorit şt au vestejit guver-nul.

Insă guvevrnul vestejit, rămâneala putere şi noi rămăsesem, sărbătoriţi, daţi afară din universtate.

Cei eliminaţi pe doi ani plecară în străinătate. Vişoiu a luat la Paris doctoratul în drept şi medicină, s'a, specializat în medicina legală, a făcub apoi avocatura şi prelegeri la facul­tate, s'a ales deputat — şi a murit în timpul războiului. Ion Cristache, du-păce şî-a făcut studiile de drept în Belgia, a murit în Bucureşti. Al\ Georgescu, fost defensor eclesiastic.' avocat, era să fie ucis de inginerul Cristescu, cel care a tras cu revolver rul în profesorul Em. Antonescu.

Ceilalţi am rămas în ţară. Aproape, de examene, ne pomenim,

chemaţi de Saita la prefectura poli­ţiei şi povăţuiţi să cerem scuze lui Haret, ca să ne ridice pedeapsa şî să nu pierdem anul.

După tratative, căzurăm la pace : noi nu vom cere scuze, dar vom. pri­vit fără comentarii şi. jubilări anula­rea excluderii.

Şi astfel, în Iunie ne puturăm pre­zenta la examene.

Saita fusese omul păcii şî agitaţia încetase. Oare astăzi lipsesc as eme* nea oameni ? Poate că agitaţia ar în­ceta.

Dan José

Strofe pentru Мага ín seara aceasta rece şi senină Când inima înfiorată 'mi bate Mă poartă iarăşi gândurile-mi tonic Spre chipul tău de vis şi de lumină.

In jvral meu e Imîşte, tăcere Căci este ora tăinuită 'n сатг Doar gândurile se alungă 'n £<%ге л

Şi când pe buze însăşi vorba piere.

Şi'n liniştea ce-acuma ma^ncönfőafS Gândind la^tine iţi trimet, iubită Pe raza stelelor care palpită Tot dorul meu nespus ce mă "

'nmpresoară'1

D. Laz. 1

Duminică 30 Decembrie 1923. UNlVr.RS JL LlTrîiiAU

„Bojdeuca" din Ţicăul de sus — Cîai|a lui l n Сгеиці ; i МШаіІ Eminescu din Iaji —

î n c u m p l i t a i a r n a a a n u l u i 1916—1917, I a ş i i M vit pause de „ re fug ia ţ i " ven i ţ i d i n toa te p a r ţ i J o t a r i i . Apoi, n u m e r o a s e t r u p e i m p e r i a l e r a s e s t ' iTcceau m e r e u p r i n c a p i t a l a Moldovei . N s v o i t să m i c a u t o l ocu in ţ ă , m ' a m p o m e n i t fn m a h a l a u a Ţ i e ă u l u i . A c e a s t ă m a h a l a e î m ­p ă r ţ i t a î n d c u ă : Ţ i c u u l de s u s şi Ţ i c ă u l de Jos . •; C i n s t r a d a Săxăr i c i cobor i î n Ţ i c ă u , p r i n s trada Scăr ic ica , s t r adă , ca re in v r e m e a a-cec-a p r e z i n t ă per icole de s tu l de m a r i p e n t r u p ie ton i şi veh icu le d i n cauza a l u n e c u ş u l u i şi a THinwraasetor sa le gropi .

Po c â n d „ refugia ţ i i " m a i p r e v ă z ă t o r i d i n B u c u r e ş t i , care p ă r ă s i s e r ă C a p i t a l a ţ ă r i i cu o l u n ă - d o u ă îna in t e <îe 13 Noembr i e 1916, a u a-VUt pr i le ju l s ă fie favor iza ţ i de î m p r e j u r ă r i şi a u ocu]Kit locuinţel'J cele m a i b u n e d i n por­ţ i l e c e n t r a l e a l e l aş i lo r , cei <are a u ven i t d u p ă 13 ÎXoembrie şi n u d i s p u n e a u de „fondur i ' ' , s ' au cu ibăr i t , p r i t i p ă r ţ i l e m ă r g i n a ş e . A ş a ar.i n imer i t şi eu î n t r ' o p o s o m o r â t ă zi d e No«;mbiie a a n u l u i 101G, în m a h a l a u a Ţ i c ă u l u i . Se i m p u n e a d i n p a r t e a c u t e z ă t o r u -l u i , ca re p ă t r u n d e a în a t v s t ţ i nu t , î n s u ş i r i p r o n u n ţ a t e p e n l r u ech i l ib r i s t i că şi c h i a r a-c r o b a ţ i c Nu e r a l : :cmai t r e a b ă u ş o a r ă să pa r ­c u r g i t ea fă r „ S c a r i c W p â n ă îu s t r a d a Dorh i a . ' 'Cu toa te că n u d i s p u n e a m de u n „a lpen-

tok" , sau de u n ,.^ki", i z b u t e a m , p r in s a l t u r i m ă r e ţ e şi fan tas t ice , să cobor g rozava p a n t ă a lunecoasă . . . C u m i a m a a n u l u i 1916--1917 a fost d e s t u l de bojrată în z ă p a d ă şi viscole, î n Borur i şi lapovi ţă , p a l r u lun i n ' a m b ă n u i t ( ă s t r i i d u i a n u m i t ă „SCTU-icica", o p a v a t ă cu bo­l o v a n i şi rre — ch ipu r i l e — u n soi de t r o ­t u a r . . Ai a rea can t i t a t e de z ă p a d ă , î n g h e ţ a t ă , fo rmase î n câ t eva lun i , u n s t r a t g ros de g h i a -ţă , de cel p u ţ i n 1—2 m e t r i . C â n d m ă a n g a ­j a m p e această, „ m a r e de g h i a ţ ă " m ă g â n ­d e a m l a c ă l ă t o r i a a v e n t u r i o a s ă a d - ru lu i N a n -влг î n r eg iun i l e c c c a n u l u i î n g h e ţ a t de nord. . . Cel p u ţ i n dr . Nansen , că l ă to r i s e in r e g i u n i l e p o l a r e a r c t i c e cu o s a n i e t r a s ă de 24 de r e n i | i câ in i , pe c â n d c u m ă b i z u i a m pe a g i l i t a t e a p ic ioare le mele în r e g i u n e a p o l a r ă a Iaş i lo r .

•Trvctam zi lnic p r i n Ţ icău , po l â n g ă o că­s u ţ ă dăs-Spănată, c u un c e a r d a c î n faţă. . . C ă s u ţ a a r c a un a spec t mize rab i l , ca a p r o a p e toate» căsu ţe le din p a r t e a loculu i , ocupa te de o a m e n i s ă r m a n i , de лініиѵе nenoroc i te , de m u n c i t o r i bă t râni . . .

Nu ştivi din ce p r i c ină , c ă s u ţ a a c e e a cu coarda? , c a r e era n u m e r o t a t ă 4, d i n Ţ icău l de su s , m i - a r e ţ i nu t în t r 'o zi m a i m u l t a t e n ­ţ i u n e a .

M ' a m opr i t în fufa ac r ie i r u i n e . C u ceardac , o sul i ţă , două c ă m ă r u ţ e , t re î

fe res t re , o u ş ă do l emn. câ ţ iva s tâ lp i , un a-c o p ' i r ă m â n t desfăcut. . .

O Xeiuce b ă t r â n ă s t r â n g e a n i ş t e crengi , a-n E r a t e d.c cr ivăţ , în faţa ace le i ş u b r e d e ş i j a ln i ce cons t ruc ţ i i . . .

— C i n e ş a d e in саыЦа as ta , M t r â n o ? — A p ă i . n u ş t iu , cucoane. . . la n i ş te „ r e i a -

gipţi" de b u n ă seamă. . . „Bu jdeuca" a b i a se maî "ţine, d u p ă c u m vezi si mata . . .

— D-ta şezi p r i n pa r t ea locu lu i ? — Da , do mult . . . A m şi cu o „ b u j d e u c ă "

colo, m a i sus. . . P o a t e că şi m a t a l e ş t i că aci , i n b u j d e u c a

a s t a pTupăd i t ă a locui t un c ă r t u r a r de -a l n o s ­t r u d in Iaş i , Creangă. . .

Da, cSi-uţa aceea d ă r ă p ă n a t ă , p r i n a l e că­re i ICTÎŞCI spa r t e , c r ivă ţu l vi jel ios, a s v n r l e a î n i n t e r i o r n i n s o a r e a , a fost l o c u i n ţ a lu i Ion C i v a a g ă , a lu i Ion Ciubota r i i C r e a n g ă . Din aces t ce rdac , a u t o r u l lu i Dănf lă P r e p e l e a c ş i a a t â t o r f rumoase poveş t i , scr ise î n t r ' u n s t i l p o p i l l a r a d m i r a b i l , p r i v e a î m p r e j u r i m i l e — ß i r i c , Tăt f i raş i şi P ă u n — şi s c h i m b a im-р г м і і і п і şi idei , cu p r i e t e n i i s ă i : poe tu l Mi­h a i l ï î m i n e s e u , filosoful Conta , Mi ron P o m p i -l iu , p o e t u l Grigoro A l o x a n d r c s c u şi a l ţ i că r ­t u r a r i . . I«m C r e a n g ă a locuit , cu chir ie , în a c e a s t ă c a s a t ă d i n Ţ îeău l de s u s şi a s c r i s o p a r t e d i n c p c r i l e sa le l i t e r a r e ş id idac l i ce : „Metoda o e n * de «criere ş i citire"-, „ învăţătorul etv jpiUuf; „Povăţuitorul l a scriere ş i citire" ; „Geografia Judeţului I a ş i " — t o a t e aces t e e a r ţ i d i d a c t i c e sc r i se î n co l abora re cu d a s c ă ­l i i : C. firigorescu, V. R ă c e a n u , N. C l imcscu ,

Gh. I e n ă c h e s c u ş i I. S imionescu ; a p o i : „ H a r a p - a L V , „Soacra cu trei nurori"; „Capra c u trei eri"; „Ioan Roată"; „ P u n g u ţ a c u doi bani"; „Iran Turbincă"; Dăni lă Prepeleac"; „Moş Kicbifor coţeand"; «Amint ir i « i a copi-lărie", e t c , şi n u m e r o a s e a n e c d o t e , c a r e a u fost, m a i î n t â i p u b l i c a t e î n r e v i s t a „Convor­biri literare", d i n Iaş i .

B ă e a t u l l u i Ş te fan „a I n i P e t r e a C i u b o t a ­r u l " ş i a Smarande i *a l u i Dav id C r e a n g ă " , d u p ă ce a „ b u c h e r i s i t " l a şcoa la D o m n e a s c ă d i n Tg . -Xeamţ , l a u n „ca t ihe t " d i n F ă l t i c e n i ş i apo i a î n v ă ţ a t — c a i n t e r n — l a s e m i n a r u l de là S t c o l a ş i l a şcoa la „ p r e p a r a n d a r ă " d i n Tre i sfei i tele, d i n Iaş i , a fost n u m i t i n s t i t u t o r !a şcoa la p r i m a r ă d i n T re i sfet i ie le .

D u p ă câ ţ iva a n i — p e l a 1872 --- Ion Crean ­gă s'a a m e s t e c a t şi î n v i a ţ a pol i t ică , d in ca re n 'a rccclta ' t d e câ t a m ă r ă c i u n i .

I n v r e m e a aceea I o n C r e a n g ă n u se m a n i ­festase î ncă b ine ca l i t e ra t . E r a a p r e c i a t î n cercu l p r i e t en i lo r să i , ca u n b u n poves t i to r . So făcea m a r e haz î n ace l cerc de m o d u l is ­cus i t ş i g l u m e ţ c u m p o v e s t e a C r e a n g ă a m i n ­t i r i d in copi lă r ie , anecdo te , s a u c u m ş t ia el s ă desc r ie v ia t a , de pe a t u n c i , a laşi lor . . . C â n d a p u b l i c a t cele d ' i n t â i opere a le sale , C r e a n g ă a fost i m e d i a t a t r a s în ce rcur i l e i n t e l ec tua l e ieşene . A t u n c i s'a î m p r i e t e n i t C r e a n g ă cu Miha i l E m i n e s c u , cu Conta , cu Gr igore A l c x a n d r e s c u .şi cu a l ţ i sc r i i to r i . Lo-gă tur ihs cele m a i s t r â n s e şi du ioa se le-a a-vu t C r e a n g ă cu E m i n e s c u .

A m â n d o i a u locui t î n „va l ea p iânger i i " , c u m se n u m e a în epoca aceea , m a h a l a u a Ţi­cău lui . C r e a n g ă ş i E m i n e s c u , p o r n e a u d e cu s e a r ă d i n „ b u j d e u c a " lo r ş i r ă t ă c e a u toată n o a p t e a p r i n î m p r e j u r i m i , m nop ţ i l e d e v a r ? c u l u n ă p l i n ă .

E m i n e s c u .„filozofa" a s u p r a v ie ţe i ş i mor ţ i i , s a u c o m u n i c a i n s p i r a ţ i i l e sa le poet ice ; . i a r C r ? a n g ă , d u p ă ce a s c u l t a , f r u m o s " p e p r i e ­t e n u l s ău , p o v e s t e a cu o a r t ă r e m a r c a b i l ă şî cu u n -umor a t r ă g ă t o r , anecdote . . .

l a , m a s a d e b r a d " d i n „ b u j d e u c a " lui C r e a n g ă , a sc r i s E m i n e s c u câ t eva d i n poeziile sa l e .

I n a n u l 1877 c â n d p o e t u l Miha i l E m i n e s c u a tos t n e v e i t s ä p ă r ă s e a s c ă I a ş i i ş i dec i şl „ b u j d e u c a " d i n Ţ icău l d e sus , C r e a n g ă s^i s i m ţ i t a d â n c î n d u r e r a t .

El a sc r i s , î n Decembr ie 1877, p r i e t enu lu i s ă u u r m ă t o a r e „epis to l ie" :

В А Б І Е ШНД „Ai p leca t ş i m a t a d i n Iaşi , l ă s â n d 'n su­

flatul m e u m u l t ă s c â r b ă şi amărea lă . . . . A c e a s t ă epis to l ie ţi-o sc r iu i n ce rdacu l i m

i i de a t â t e a ori a m s t a t î m p r e u n ă , u n d e m a t a u i t â n d u - t e pe ce ru l p l i n de m i n u n ă ţ i i , îmi poves t ea i a t â t e a l u c r u r i f rumoase. . . fru< moaşe . . .

Dar , coşcogemite o m ca m i n e , g â n d i n d u - s / l a acele v r e m u r i , a î n c e p u t s ă p lângă . . .

„Uădie Mina i , n u po t să u i t acele nopţi , c â n d h o i n ă r e a m p r i n Cir ic şi A r o n e a n u , fără pic d-j g â n d u r i re le , d a r î n d r a g o s t e a cea m a , r s p e n t n l a ş u l n o s t r u u i t a t şi p ă r ă s i t d« to ţ i .

Si d i m i n e a ţ a , c â n d n e î n t o r c e a m l a cuibar, bl&gosloviţi de a g h i a s m a cea f ă r ă p r i h a n ă şj a t â t i e r t ă t o a r e a Ţincă- i , ca re n e p r i m e a c< a la i , p a r c ă c ine şt ie ce ne l eg iu i r e a m f ă c ^

bonetele iubirii dE IEONT IN ILIESCU

XIII

Când stau ca şî Adam în faţa Evei Şi mă 'uf lori cu-a formelor ninsoare, Ca liniile tale statuare, Mă'ntrcb de nu visez sau dac' aeve-i.„

Atâta foc din ochii Kamadcvei Iţi de te Brahma ca să-i fii 'ntrupare, Tu—-simbol de perpetuă visare. i V. primăvara ? oditoare-a seve'!..

îngenunchez ca'n faţa unni templu Cântând de dor versete din David Iar ochii mei păgâni te sorb avid.

Năluca ta eu trist azi o contemplu Şi stau. în ploaea razelor iubirii. Ca Fidias în faţa nemuririi...

XIV

Mă soarbe valul tristei cugetări De câte-ori privesc în urmă anii... Ce negri îmi trecură, grei şî straniii Dar nu m au rupt din raiul de visări...

N'am vrut să cânt în viaţa mea litanii, Ci zâmbitor, pe vesele cărări, Visam sub vraja blondei inspirărî Să trec şVn trandafiri să-mî numai anii...

Şi astfel stau, pe. lumea de păcate, Un. vis îndrăgostit de-o nebunie... Dar nu visez nici slavă, nici palate,

Ci mă gândesc la splendidul mister : Şi bradul stă cu rădăcina 'n glie Dar braţele şînnalţă către cer.*

J) Vezi n u m ă r u l p r e c e d e n t . O

4 . - Nr. 51. UNIVERSUL Li fERAR

P E S T Â N C I Voi părăsi grădina eu flori înveninate, A vieţii noastre starpă şi voi urca pe stânci ; Şi din 'nălţimi privi-voi în văile adânci Minciuna şi oroarea-., şi multele păcate...

Pe stâncele semeţe, întunecate, sumbre, Departe mult de lume, afla-voi pacea mea ; Veniţi, veniţi cu mine, voi toţi ce ca şi umbre Rătăcitoare plăntgeţî apusa voastră stea..... .

Seb . Hortopan I

ţ i noi . Ţ i - a ţ scr ie m a i m u l t i ş o r , insă, a v e n i t F n ă c h c s c u şi t r e b u e s ă plec cu d â n s u l Ja t i­pograf ie" .

Cu toa t ă d r a g o s t e a IONICA

In 191b, un comi te t s 'a e o n s t i t u i t î n I a ş i d i n m a i m u l ţ i i n t e l ec tua l i , s u b p r e ş e d i n ţ i a d - ïu i A. C. Cuza, p e n t r u re face rea „bu jdeuce i " Ini Ion C r e a n g ă d i n Ţ icău . .

„ B u j d e u c a " a fost r e f ă c u t a şi de a t u n c i ea a i n t r a t s u b îng r i j i r ea r e c t o r a t u l u i Un ive r s i t a r ţ i i d i n iaşi. De s i g u r c ă a c e a „ b u j d e u c ă " e un m u z e u -Ыпе îngrij i t . . . C r e a n g ă a. b i n e m e r i t a t a c e a s t t , p i o a s ă a t e n ţ i u n e , pentru» î n t r e ţ i n e r e a a m i n t i r e i sa le , d i n pa r t ea , i n t e l e c t u a l i t ă ţ i i r o ­m â n e ieşene. Ar fi de d o r i t s ă - p o s e d ă m ş i o l u c r a r e comple t ă ş i n e m o d i i i c a t ă a tuturor ope r i lo r aces tu i sc r i i to r o r ig ina l .

Când vom a v e a a c e a s t ă operă , ca re v a cin* eti l i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă ?

H. Se i şanu

SachiT-Maşo h

Li I I J P I I î n a i n t e a foculu i s t a to lăni tă , pe o piele de

o r s v ă d u v a p r o p r i e t ă r e a s ă a î n t i n s e l o r moş i i , eari a c u m e r a u a c o p e r i t e d e z ă p a d ă .

A f a r ă viscolea . U n t â n ă r î na l t , f rumos , cu o privire intel i -

• genta şi energ ică , intră» î n oda ie . Era Igar, m o ş i e r u l clin v e c i n ă t a t e .

In c u r â n d se înc inse întee. d â n ş i i o discuţia. Co ceB m a i mare l i p s a de jena, , tânărul »pur ee câteva vorbe c a r i a t i n e e r k foarte m u j t i a t mórul propriu al t inereF văduve , ta-_ u r m a dânsa l i zise : Atunci ce tot, epuj-. că- ma* iu ­

b e ş t i , d a c ă - m i vorbeşti a ş a — Te iubesc ; dar ce s ă {a<vvrei aft .mjntî .»

Nu-i d e s tu l că-ţi s p u n că ţ a i u b e s c î — Nu, vezi b ine că nu-1 Ş i a p o i ce fe t de

t â n ă r oşti ? O a s e m e n e a d e c l a r a ţ i e s e face n a taai î n g e n u n c h i . T â n ă r u l î n g e n u n c h i ă . Gla­sul ei ba t jocor i to r u r m a : E ş t i t o t a t â t d e c a r a g h i o s ca şi ce i la l ţ i t iner i .

— Negreş i t , se p u t e a al tfel deeâ t s ă bat joco­r e ş t i Í D a r a ş a s u n t t o a t e femei le c a r i n ' a u a l t c e v a de făcut decâ t să. m ă n â n c e , s ă d o a r m ă si să se g ă t e a s c ă . Te a s i g u r că, dacă ai a v e a vre-o ocupa ţ i e ser ioasă , n ' a i fi a t â t pe ne­d r e p t sa rcas t i că .

Zise şi p lecă . T â n ă r a v ă d u v ă s t ă t u câ t eva cl ipe n e d u m e ­

r i t a , ne.ştiind ce s ă f a c ă : să-1 c h e m e s a u n u . L a u r m ă , c â n d v ă z u că n u se î n t o a r c e ,

ве s u p ă r ă şi s u n ă c lopotu l cu p u t e r e . T r e b u i a să i a s ă l a ae r , t r e b u i a să . r ă s u f l e .

S i r i g ă se rv i toa rea , ca re i n t r ă : B l a n a şi s a n i a ! S a n i a i u g a t a în c â t e v a m i n u t e . Toţ i se rv i to r i i s t ă t e a u s ă v a d ă ce do reş t e

s t ă p â n a . Nici u n u l n u î n d r ă z n i s ă vo rbească , afara de b ă t r â n u l v iz i t iu ca r e zise r e spec ­t u o s ; S ă r u t m â n a , s t ă p â n ă , d a r s i n g u r ă v r e i s ä m e r g i '? E r i a fost s fâş ia t u n ţ ă r a n de că­tre lup i , ca r i s 'au î n m u l ţ i t g rozav a n u l aces t a .

— Taci ! să m i s ' aducă p i s toa le le ! Bn câ t eva clipe n u se m a i vedea c u r t e a boe-

r e a s : ă . S a n i a s b u r a pes te z ă p a d a a p r o a p e în­g h i t ă tă .

In goana- j n e b u n ă v ă d u v a îş i s m u l s e t a r t a ­n u l de là pát , l ă s â n d a e r u l rece a l nop ţ i i 8&-І Ъіеѵ.iască ob razu l .

Tre j i i câ teva sa te în g o a n ă f ă r ă s ă opreas ­

că , p â n ă c â n d ca i i se opriră deodată dintr'e s i n g u r ă z m u c i t u r ă . I n d e p ă r t a r e , l a orizont, sr v e d e a i n i ş t e l u m i n i m a r i , ca n i ş t e l icăriri c a r i j cacă .

Şi u r l e t e l ung i , f ă r ă sfârşit, , se a u z e a u d in ce î n ce m a i t a r e . : e r a u l u p i . î n d r ă z n e a ţ ă fe­meie , n u - ş i p i e rdu , c u m p ă t u l . B i c iu ind caii , р о в п і s a n i a ca o s ă g e a t ă . Insă . caii, obosi ţ i de g o a n a n e b u n ă d e m a i î na in t e , m e r g e a u tot m a i încet .

L u p i i , c u a v â n t u l - d a t de foame» a j u n g m a i a p r o a p e . Aldona , t â n ă r a văduvă , . î i vede so­s i m ! ca nişte^ u m b r e g o n i n d p r i a z ă p a d ă . In c â t eva clipe î i- t r e c e prin g â n d tot ce a a u z i t povest indu^se- despre- c ă l ă t o r i i a t a c a ţ i de. l up i

C â n d îi vede aproape , de tot , le a z v â r l e b l a n a d i n san ie . A s v â r l e c ă c i u l a ei , a p o i r â n d p e r â n d tot ce găse ş t e î n s a n i e .

L a lie c a r e a r u n c ă t u r ă , l u p i i se op resc şi Al­d o n a câş t igă t e r en .

L a u r m ă a z v â r l e şi b l a n a s c u m p ă î n ca re e înv "btă. l u p i i : se n ă p u s t e s c şi î n câ t eva c l i p e n u m a i r ă m â n e n imic , dintis ' însa.

î ş i s i leş te oebii- s ă ză rească , ceva l a o r izna t . : v r ' tm. sa t , v re -o c a s ă . Pa l idă , , d a r ho tă r î t ăy eu. biciul în t r ' o . m â n ă , c u f râne le i n t r ' a l t a , c h i t e H< ş te . Cai i s u n t i s t ov i ţ i d ' a t â t a g o a n ă . A ldona p u n e bic iul j o s şi scoa te u n pis tol . L u p i i s u n t la vre -o 2 0 paş i . D â n s a ocheş te p e «el. m a i m a r e , , c a r e e î n f r u n t e a ha i t e i .

b u p u l ca ic odată-, m a i s u s ş i se p r ă b u ş e ş t e u r l â n d . Cei la l ţ i se r e p e d asupra* l u i ş i s f â ş i ân -du-1- d a u c â t e v a clipe- r ă g a z săn ie i .

I n c l ipa î n care, A l d o n a e g a t a s ă p i a r d ă or ice speran ţă , , ză reş t e l a or izont o c l ăd i re . E w t e u n fei de hambar clădit de c iobani i , cari Sft a d ă p o s t e s c va ra - d e furtună-..

I»tr*a.cclo se î n d r e a p t ă Aldona- 4 . c u s a n i a . H a i t a s e aprapie mereu şi A ldona , v r â n d să

mai; câş t ige t imp*.recurse l a u n mijloc despe­rat ^ S c o a s e p u m n a l u L p e caşe - i ayea» totdeau­na, l a brâu» apoi, cu un- foc d e pistol , omori pe , c e l m a i s l a b dintre: cei d o i cai.

S ă r i d i n sanie , ţăiă curelele, s u r i i a r în sa­nia, şi p o r n i d i n nou ca o săgeată b i c i u i n d , din, r ă s p u t e r i ca lu l rămas .

I îupi i se n ă p u s t i r ă a s u p r a c a l u l u i d a t p r a d ă Іов . De a s t ă d a t ă ca lu l î i ţ inu m a i mul t t i m p î n І од d e ş i fusese r ă n i t d e m o a r t e . î n c e r c a s e eă u r m e z e san ia , î n s ă c ă z u s e p r a d a lup i lor .

I n t r ' u n u l t i m necheza t dureros t fu s fâş ia t . A l d o n a e r a cât p ' ae i s ă p l ângă ; , c u l a c r i m i l e î n t c h i b ic iu i se d i n n o u ca lu l r ă m a s ş i o Іиавч i a r î n a i n t e . A p r o a p e de h a m b a r u l c a r e t r e b u i a s'o scape , v ă z u că b i e t u l cal r ă m a s ş c h i o p ă t a .

S> în f io ra d e g roază . S ă m c a i ă oa r e t o c m a i când e r a a t â t de a-

proap»* do s c ă p a r e ? Ca s ă îndemne , ca lu l l a fugă, se î ncovo ia c â t

p u t u î n a i n t e ş i c u p u m n a l u l î i s fâş ia p u ţ i n p i e l ea pe şo ldur i .

Ca lu l făcu o sforţare., n e b u n ă . Mai erai.' î n c ă vre-o s u t ă de p a ş i p â n ă l a

h a m b a r . A t u n c i , d i s p e r a t ă , s c r â ş n i n d d i n dinţi , î ncepu s ă î m p u n g ă cu p u m n a l u l î n spa­t e l e c a lu lu i c a r e m a i făcu £0 p a ş i şi căzu .

î n d ă r ă t u l Aldone i r ă c n e a u lup i i u r l â n d ş i m a i fioros, ca p â n ă a t u n c i .

Ca o \ e v e r i ţ ă s ă r i d in s a n i e şi; pe c â n d l up i i u r l â n d se n ă p u s t e a u a s u p r a ca lu lu i , d â n ­s a î n câ t eva s ă r i t u r i fu î n h a m b a r şi , u r c â n d cu o u i m i t o a r e u ş u r i n ţ ă s c a r a ca r e ducea , la p o d u l cu fân, a b i a p u t u s ă r ă s t o a r n e s ca r a , căc i lup i i şi i n t r a s e r ă î n ă u n t r u .

I n u r l e t e l e f i a re lo r l e ş ină . D e t u n ă t u r i a p r o p i a t e o t r e z i r ă d i n leş in . D u n ă i u ţ e a l a cu ca re se u r m a u î m p u ş c ă -

uuuinica 3J 0

t-лтЩ. e r a m ă i mult c a s i g u r că t r e b u i a s ă fu vr ' u r . a j u t o r . 7

Scoase bat is ta şi , a p r o p i i n d u - s e d e o des« e h î z â t u r ă a podului , î n c e p u să f acă aemn« c h e m â n d . ,

— Uite-o ! s t r i g ă u n g l a s cunoscu t . Fa:1л a p r i n s e se î n d r e p t a r ă s p r e h a m b a r . ^ C â ţ i v a inş i r i d i c a r ă s ca r a , o p u s e r ă l a loe

şi A l d r n a se scoborî în s t r i g ă t e l e de b u c u r i e a i i s e rv i to r i l o r e i ,

A j u n g â n d jos , toţi se g r ă m ă d i r ă î m p r e j u r u l ei. N u m a i u n u ) î i l u ă m â n a şi o s ă r u t ă . Ace l a e r a Iga r . C â t v a t i m p d u p ă p l eca re , ѵепіза la c u r t e ş i a u z i n d de p l e c a r e a ei, se l u a s e cu m a i m u l t e facle şi cu to ţ i s e rv i to r i i d u p g u r m e l e săn ie i . F r u m o a s a v ă d u v ă î i datora v ia ţ a . F ă r ă s ă m a i zică o vo rbă , îl cuprinse î n b r a ţ e şi-1 s ă r u t ă . E r a î n v i n s ă f ă ră zefle­me le .

T r a d . de Charlotte B. Marian

Fi'GOBI PARLAMENTARE Deputatul N. Bălănescu-Giurgiu

Fie că. prezidează şedinţa, în calr ta6e.de vicepreşedinte; fie că nu, d. ВШапеасіь Ia parte la şedinţele Ca­merei, într'un costum- totdeauna so-lemn. E îmbrăcat în redingotă nea­gră sau.altfel şi are o atitudine mar­ţială, parc'ar oficia în calitate de preot, o celebrare oarecare. \

E" unul dintre puţinii membri ai bi­roului Camerei, care stă aîi prezideze chiar şedinţele cele mai agitate ; fo­losind şi isteţimea necesară şi acea puternică aversiune faţă de triviali­tate, ca să evte cât do cât din atmos» fera neparlamentarä.

D. Bălănescu are la îndemână a» proape toate mijloacele unui confe 1

renţiar, stăpânit de.-un imperativ moralizaior. N'aş sta la îndoială sa compar pe d. Bălănescu, cu un pas-t-GF, care ştie să evidenţieze din via.-ţă, numai părţile ptidnice,. aşternând cu- vrere im. ѵШ- de ' n eştiiil ţă peste ce i grav şi rău.

O. І і ж с а Pacă n*ar fi secretarul Camerii, ar

trebui inventat. E cel mai dibacîu, cel mai expeditiv parlamentar, care ştie să numere voturile din urnele de votare. Cred însă, că are însuşiri su­fleteşti, corespunzătoare înfăţişării sale tinereşti, de a şti să se facă s im­patizat şi de adversarii politic*.

Aş putea susţne oricând, că nu-sîn stare să ghicesc, dacă d. Iuca, atunci când stă l'a postul său delà biroul Ca* merii,, urmăreşte vre-un discurs, f>ri stă într'un fel de beatitudine a amîn' tirilor.

Brak

Plăcerea să măsoară cu minutele. Durerea se poate măsura cu anii.

Are numai un timp plăcerea : pre* zentul.

Durerea poate să aibă toate tîm\ purile : prezentul, trecutul şi viito­rul.

Schopenhauer*

Duminică. 30 Decmbrle 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr, 51. - S

N U N T A O S C A R W I L D E

C A S A CURTEZANEI Adevărata ştiinţa

Dirr „Bucăţile de dus pe muzică* Tu.şlii fotul: fn van caut ce

•pământ să ar, ce alt pământ sări' sădesc cu grâne. Neg.ru в păinânlvl. plin de, scaeţi şi de ier­buri rele. si nu-i pasă de lacri­mile ce cad ori de ploaie. Tu ştii totul: eu stau jos, stau şi-aştept, legat la ochi, cu mâi­nile făr'de putere, până: ce'n fi­ne- se va fi ridicat şi ultimul «aal'şi uşa se ra fi deschis pen­tru fntdia aaru.

Tu ştii totul : eu, nu pot să văfL Nădăjduiesc, că- viaţa-minu va fi fost lueru. zadarnic. Ştiu, că ne vom regăsi în vre-o divi­nă eternitate. ,

Zile pierdute (după un rort-et pictat

de Mise V. T.i

Un^btbnd^şi zvelt copil, care nu-i, de- fel făcut pentru- durerea acestei' lumi, cu. păru ca aurit cuzăndu-i- in mari valuri in ju­

rul urechilor, eu ochii plini de-aspiraţii, voalaţi pe jumătate de zadarnice lacrimi, ca apele cele mai albastre, văzute prin ceaţa ploaici cu obraji palizi pe cari nici odată o sărutare nu şi-a lăsat pata, buza de jos roşie intrată înăuntru din spaima dc Iubire, şi-un alb gât, mai. alb ca un piept de porumbel. — Ah! Ah! Dacă toate acestea n'ar exist-a decât în zadar!

înapoi, lanuri de grâu, şi cu­legători în şir, implinlndu-şi cu înfăţişarea ostenită' sarcina lor obositoare, fără ca vreun sunet, de râs sau o voce de htth să le-o îndulcească.

Şi. nepăsător la aprinsa î n - v

flăcărare a soarelui ce apune. . copilul visează încă... El nu ştie. ' că' noaptea se-apropie şi că ni- " meni, în răstimpul nopţii, n w / poate aduna fructe...

* V-ezi „ u n i v e r s u l L i t e r a r " numărul p receden t T r a d u c e r e a aces tor p o e m a a le Iu i O s c a r W i l d e e d a t o r i t ă d lu i

Mi Negru,

Si E s t e n u n t ă m a r e şi f rumoasă . T i n e r i i î n s u r ă ţ e i se în to rc a c a s ă in cupeu l

Înflori t . F lo r i a lbe î n ă u n t r u , flori a lbe la bi-c iu ; flori a lbe la u rech i l e cai lor . Mi roasă f rumoasă , veselă , în a lbu l ca re o î n v ă l u e p a r e o a r ă t a r e î n t r u n no r d ia fan :

Acasă s u n t a ş t e p t a ţ i de o t â n ă r ă p e r e c h e ca re le iese î n a i n t e cu t r a d i ţ i o n a l a p â i n e cu «are .

C a s a se u m p l e de l u m e veselă , î m p o d o b i t ă , g a t a să p e t r e a c ă .

L o c u i n ţ a p r i m i t o a r e de a t â t e a b u c u r i i este veche in t r ' o m a h a l a a B u c u r e ş t i u l u i în fa ţa biser ieci b ă t r â n e a lu i Radu Vodă. T â n ă r a m i r e a s ă es te s t r ă u e p o a t ă a c e l u i a ca re pe vre­m u r i a c lăd i t a c e a locuin ţă . S u s îa e ta j ş a d e f a m i l i a ei; a p a r t a m e n t u l este î ncă în h u n ă e t a r e , jos î n s ă se d a u odă i cu ch i r ie , la oa­m e n i s t r ă m t o r a ţ i . Mai m u l ţ i ch i r i a ş i o c u p ă a p a r t a m e n t u l . î n t r ' o odae t r ă e ş t e o pe reche d : o a m e n i b ă t r â n i ovrei . El v inde n a s t u r i ş i ş i r e t u r i pe s t răzi , , ovre ica b ă t r â n ă c u r ă ţ ă f u l g i - T c a t ă z i u a - e s t e î n t r -un n o r u ş o r de pu -fuleţi t a r e se î n a l ţ ă î m p r e j u r şi ' i u m p l e ha i ­nele şi capu l , ca o z ă p a d ă u şoa ră .

In a l to două o d ă i ' s t a u 'mamă' cu f i u l ' u n W H a n d r u de op t sprezece an i , f rumos c u o-tíiii a l b a ş t r i , ş i f a ţ a p a l i d ă . M a m a v ă d u v a u-nui f unc ţ iona r gh iceş te în cafea şi 'n că r ţ i ca şa p o a t ă ' trăi. Ş t i e re ţe te c u m să "faci să fii i ub i t , să' s c a p i dc d u ş m a n i , , să afli hoţ i i care : li-au l i r r a t lucrurile, e tc . ; d a r p e n t r u ea î n s ă nu ş t ie să facă n i m i c s ă scape de mize r i e ! It&ealul e s t e d e m u l t bo lnav , d a r a c u m răul i'a a g r a v a t N e a v â n d ee-i t r ebue ca s ă se în-ţ r i j e a scă , t u b e r c u l o z a il o m o a r ă .

P e n t r u e l - s e . v a d ă t r e c â n d p r i n cur te pe tâ ­n ă r a p r o p r i e t a r ă , care este azi m i r e a s ă , e r a o buewrie m a r e .

• ) vedea f r u m o a s ă , cochetă , p l i n ă de v i a t ă :şi s u r â z â n d ă . I se p ă r e a ca şi lu i î i d a ceva putei••: : Adesea b ă e a t u l e şea în cur te pe vre ­m e a bv.nă. ş i la . f e reas t ra de la e t a j v e d e a pe t â n ă r a fată- c a r e g ă t i t ă ca a p ă p u ş e , u m b l a i e eclo p â n ă colo. Apoi se a ş e z a pe m a r g i n e a len s t r e i ş i c u mic i une l t e î ş i făcea ungh i i l e .

De s u s de- la f e r ea s t r ă îi a r u n c a câ te un cuvânt , ş l t â n ă r u l o a d m i r a . ; îi- s tudia- m i ş -tărilc, pozede,. s u r â s u r i l e ; t oa t e î i p l ă c e a u I In Ivngilt- nopţi de, i n s o m n i i , b o l n a v u l se f â n d e a l a f a t a cea f r u m o a s ă . F ă c e a proecte i e л i i to r : când- 8?o î n s ă n ă t o ş i şi o p u t e a câş­tiga m u l t ; cine ştie-? v a a j u n g e să cumpere casa în care stă; f a t a . Ş t ie omul ee-i rezervă viitorul ? Câta* eşti t â n ă r ce n u poţi v i sa !...

-Astăzfc este- nuntă mere,: sgomot, : bucurie. LoHtarîi- c â n t ă n a o s u r i moderne.-

O IropăialSV obositoare; u n , sgomot violent fei enervant n u dau răgaz- băeatului bolnav Л se odihnească*

— O h t mamă», c e gă lăg ie ! N u se m a i po­toleşte ! Ce frumoasă; este. mireasa c u b e t e a l a •are o î n v ă i u e ca o - m a n t i e de aur . . . ea. p l ea ­că, n ' a m s'o mai văd! . . . Ce sete^mi- este ! Dă-mi să beau ceva": М щ п а îi d ă a p ă .

— „ N u v r e a u a p ă , d ă - m i l i m o n a t ă . D a r mu­m a n ' a r e nici z a h ă r , n ic i l ă m â e î n casă . Nici o c l i en tă n'a t r e c u t p e la e a că re i a să - i ghi-oească in cafea or î n căr ţ i , să - i lase u n cinci lei. S tă î n f a ţ a b o l n a v u l u i n e d u m e r i t ă .

Ape i î i v ine 'n g â n d s ă s e d u c ă s u s la n u n t ă s ă cea ră jwţpânesei p r o p r i e t a r e i p u ţ i n ă l imo­n a t ă p e n t r u bo lnav .

A c t a s l ă mi loasă , î i u m p l e o c a n ă cu b ă u ­tură r ă c o r i t o a r e ; ş i m u m a să î n toa rce - să - i dea c o p i l u l u i I imonata- m u l t - do r i t ă . A p o i ' b u e n t v l cu c a p u p e pernä i . cu- obra j i roşii,, îm­b u j o r a ţ i de c ă l d u r a m a r e ce, are, cu ochi i la tavan v i s e a z ă şi, a s c u ! t ă m u z i c a .

Jocu l a î n c e t a t , l ă n t a r i i c â n t ă u n cân tec d u i o s ; \ inu l c â n t ă din- gur fc :

— Sin-gu -rel sunt va i de mr-ne , ca şi p u - i u l cu-cu-lui, când îl l a s ă m a - m a lui... cuv in te l e se pierd.. . T â n ă r u l s u s p i n ă 1 se gândeşte , la l a t a cea f v n m o a s ă pe ca re a- iubi t -o , o iu ­beşte ! Şi el e*te s i n g u r u l !... A s c u l t ă c â n t e c u l şi of tează. î ş i r e a m i n t e ş t e de zilele c â n d e r a s ă n ă t o s şi şi f ău rea proecte de viitor.. . Cu o-chii la t a v a n u l m o h o r â t şi a fuma i яз g â n ­deşte la m i r e a s ă , la t iner i i î m b r ă c a ţ i e legan t , la fer ic i rea care t r e b u e s ă d o m n e a s c ă s u s p r i n t r e a t â t t i n e r e t p l i n de s p e r a n ţ e ş i sănă­tate : d a r el f

P r i v e ş t e , priveşte ţ intă la tavan t

I se p a r e că t r u p u l lui . es te to t m a i uşor , că p a r ' e ă p l u t e ş t e î n a e r ; şi t a v a n u l ace l a m o -h o r â t u , p a r e că d e v i n e d i n ce î n ce m a i î n a l t , m a i a lb , m a i s t r ă v e z i u ; c a de s t ic lă . I a t ă ! Vede to t ce se pe t r ece s u s : pe t i ne r i i î n s u r ă ­ţei, m i r e a s a veselă , s u r â z â n d u - i !...

I se p a r e că ş i e l este p r i n t r e mosa f i r i : dai el este , cu h a i n e negre « f rumoase , a v â n d fi­g u r a s t r ă l u c i t o a r e de f r u m u s e ţ e şi s ă n ă t a t e , cu- pfiru-i o n d u l a t şi p i e p t ă n a t cu îng r i j i r e .

Tnat&i l u m e a petrece*.-.este, o a t m o s f e r ă , de fer ic i re pe c a r e . el o s i m t e : un s u r â s de ex ­taz se î n t i p ă r e ş t e , pe buzeie- i pa l i de ; och i i l u i u r m ă r e s c v i s u l !;.. >

La m a m a . Itri a . аойй' o clientă; D a n s a trece în - odaia d a a lătur i să p rez ică , viitorul: S u a acelaş sgomot, aceeaş însufleţire, aceeaş . bu­curie; De odată mireasa- «am mirată ee aplea« că врго. п»й.а ş i - i spune. :

— Ce bine ' m t pare Ca venit la nuntă ş i vec inu l m e u de care ţ i -am vorbit, ştir, băea­tul ace la f r u m u ş e l şi bo lnav care m ă iubea",

— U n d e e s t e . ? - î n t r e a b ă g inere le . — Ui te , l d r e p t în f a ţa mea ; ace la p a l i d oi»

ochii- m a r i cu ple te le o n d u l a t e , şi c&re 'ml s u r â d e ' .

— D a r n u es te n ic i u n u l ' î n fa ţa t a c u m il descr i i t u ! r ă s p u n d e , g inere le , m i r a t .

— Nu !-?•... Cur ios l u c r u ! m u r m u r ă t â n ă r a fa tă î n g ă l b e n i n d ; căci î n a c e a c l ipă v i z i u n e a di s p â n ! - S ă r m a n u l ! zise mi re le , t r e b u e să- i fîe r ă u ; să - i t r i m i t e m o s t ic lă de ş a m p a n i e şi ceva de la bufe t . Şi ieşi s ă d e a o rd ine l e c u ­ven i t e . T â n ă r a fa tă s i m ţ i c'o p ă r ă s e s c pute­r i le; Si g â n d i că î n m i n u t u l ace la in o d a i a de d e d e s u b t , , b ă e ţ a n d r u l s u f e r ă g roza r ! Cine şt ie ? poa te , că-ş i d ă s fâ r ş i tu l !....

Xnpâueasa cu coşul î n c ă r c a t s coboa ră şi in­t r ă î n oda ia bornavului . - De pe p r a g î i s p u n e — „Ion ică , ţ i - am a d u s l u c r u r i b u n e ! " Dar * JontJft nu, r ă s p u n d e : cu ochii Ia t a v a n , cu su­r â s u l pe buze ; tace.

F n n e î u faee câ ţ iva paş i . Ia- vezi, ce-ţi. tri­m i t e cv-coniţa n o a s t r ă . „ D a r aceeaş t ăce re , ş i aceeaş- n e m i ş c a r e . F e m e i a se . ap rop i e de p a t , p u n ! c o ş u l . j o s şi se apleacă- a s u p r a b ă e a t u -Itii. Ce-i im t i n e I o n i c ă ? t

Ion i că î n s ă î ş i u r m e a z ă v i su l în l u m e a un ­de n u m a i s u n t sufe r in ţe , u n d e n u m a i e d u ­r e r e !.... — Vai ! e x c l a m ă s e r v i t o a r e a s ă r m a ­n u l eopiL a m u r i t t U n d e o fi m a m a l u i î R e p de d e s c h i d e - u ş a 1 odăii de a l ă t u r i . Aco le m u m a c i teş te î n cafea : p rez ice câş t ig , ban i .

b u c u r i i a ce l e i a ca re n e r ă b d ă t o a r e ascul tă pe gh ic i toa re :

D a r a c e a ca re ş t ie s ă g h i c e a s c ă Ia a t â t a l u m \ n u ghiceş te că î n o d a i a de a l t ă r u i co­p i lu l ei a a d o r m i t pe vecie într'o v i z iune de fer ie i re !...

S u s a c e e a ş t r o p ă e a l ă , a ce l a ş sgomot . L ă u ­t a r i i e â n t â , t i ne r i i a l u n e c ă î n c a d e n ţ ă p e p a r c h e t s u r â z ă t o r i , şop t indu- ş i vorbe d e dr&-go- , e . M i r e a s a cu ochi i m a r i desch i ş i priveşte I n z a r e l a z i u a d e m â i n e a d u c ă t o a r e d e f éri­e m ; ea a, u i t a t p e ace i ochi care. s'au în­chis pe veci , cu i m a g i n a i înt ipărită în-trânş! "...

Eoiretina Pali

^Ma> Ţiganul şi marea

La Constanţa, cum soseşte, Primul nostru regiment, (E povestea veche'n data,, Dar rămasă-i neuitată), Danciu Anghel se grăbeşte Să se ducă, la moment, Jos la mare, ca să-şi spele Murdăria de pe piele. Danciu Anghel e soldat Şi ţigan, dar e curat. Spală el, îşi freacă bine Tiupu-i negru prăfuit. Mai apoi. o sete-i vine Şî, de dânsa, prididit, Pleaca'n valuri a lut gură Şi îi trage-o^nghiţitură. Dar, simţind gustu-i amar, 0 asvârle tute-afar, • Apoi strigă cât mai tare :

— ,JIaolî(%, ce apă rea ! „D'aia eşti tu mare, mareo, „Fiindcă nimeni nu te bea

N. ŢDN

6. — N r . 51. UNIVERSUL LITERAR

Flori d e g h i c i t a P f l S T E b DE Т О Я І И И Я Flori de ghiaţă, fiori de ghiaţă-. {Visul nopţilor de iarnă, Perle incremenite în geamul lDe cristal neîntinat. 'i Din înfrigurate ceasuri, (Vă 'ntrupaţi $i luaţi viaţă. Mângâind privirea noastră, Cu surâsul vostru mat.

Flori de ghiaţă, flori de ghiaţă Baza soarelui v'a prins, Din măiastră îmbinare, Mii de lacrimi s'ait pretins.

A murit lumina voastră Şi reflexia de topaz Şi-aţi rămas cu plâns năvnin'"-Pe un .chinuit obraz.

Flori de ghiaţă, flori de ghiaţă. 'Cu răsfrângeri de argint, Voi sunteţi simbolul vieţei Ş î al viselor ce mint.

AI. Făg. îrăşann

Stoluri, Stoluri

Moarte Frunzele cobor.

Lanuri, Dealuri,

Toate... Lâncezesc de

Soare, Boare

Dulce A u pierit din ciinni.

Malul, Valul

Plânge. Zările se frâna.

Stână, Doină. Floare

Cad în somnul grea. Codrul, Codrul

Pare l'n Mausoleu

Simion Udreseu Băleş t i

Cam s'a făcut Unirea B&covinei cn tara Lumea n'a fi inchinuit, că a fost

destul ca armata română, să treacă în Bucovina, Basarabia şi Transilva­nia că se se facă acele frumoase ali­piri fără condiţii, şi alţi crede că da­că nu erau conducătorii intelectuali, acea unire nu se făcea. Ori eu cred aşa, că сЫаг dacă am fi avut în pro­vinciile române o intelectualitate cu totul înstreinată, totuşi unirea se făcea. Căci o făcea norodul româ­nesc.

Dacă a dorit cineva din provinciile alipite unirea, apoi factorul cel mai puternic a fost poporul român, de jos a treia treaptă. El a păstrat în cursul vremurilor şi limba, şi port, şi obicieiuri şi credinţa neschimbată, şi tot el, pe care nu-1 interesează într'un nimic intelectualii noştri,, în ceea ce priveşte credinţa lor despre tot, avea conştiinţa vie anume, de unde e rupt, cine-s fraţii lui, şi nu aştepta decât ziua blagoslovită să se unească cu patria-mamă. Să sfc ir nească nu cu oraşele pline de cosmo-poîism, ci cu satele cu norodul do o lege, şi de un neam, şi de o suferinţă cu ei.

Oe minunat norod ! O proba despre ce spun eu. am a-

vut'o în toamna anului 1918, în'zile­le de 23 şi 24 Oct. (st. v.), ia Fălti­ceni.

In dimineaţa zilei de 23 Oct. pe o vreme pâcloasă şi ploioasă, o delega­ţie de trei ţărani români bucovineni din Gura Homorului se prezintă la prefectul judeţului — pe atunci Oc-tav Lcca, şi spune că trupele bolşe­vice ucraine coboară spre Suclcava

şi Gura Homorului, şi pradă ce le ie­se în cale, şi că sunt trimişi de către populaţia delà Ilomor, să roage pe cine s'o găsi în Fălticeni, ca să co­munice guvernului român să ocupe Bucovina şi s'o alipească la regat, că ei au rupt'o cu împărăţia.

Prefectul nu le-a dat aşa atenţie, toi i o delegaţie a telegrafiat gu-vei ilui Marghiloman la Iaşi.

A doua zi, dimineaţa cu două zile înainte de sf. Dumitru, soseşte !a prefectură, şi un autocamion îmbră­cat cu brad şi cu steagul trico'or la el, şi cu tablă pe care scria : „Primă­ria oraşului CâmpirLung, Bucovi­na" mânat de doi soldaţi nemţi, şî d'n care coborî o altă delegaţie de 12 ţăiani molodoveni Câmpulungeni în frunie cu primarul din Câmpu Lung, şi un ofiţer ardelean, Trai an Iir.şu. Printre ëi erau vre-o doi învăţători, restul soldaţi veniţi de pe front în-ă~ cu capelele nemţeşti în cap şi ţărani moldoveni. Aceştia din urmă, îm­preună cu primarul, îţi dădea întipă-rirea că par'că plăeşii lui Ştefan cel Mare s'au trezit din morţi, şi au ve­nit să ceară unirea Bucovinei cu scumpa lor Moldova. Toţi erau cu plete pe umere şi îmbrăcaţi rnuute-neşte.

Straja Moldovei nu adormise încă. Eroii iui Ştefan cel Mare. delà Câm-pu-Lungul moldovenesc nu murise­ră. De la acel Câmpu-Lung republi­can, unde cetăţenii lui dispuneau pe vremuri ele drepturi exclusive, a ve­nit sufet de nădejde, că roma nu a rămas român, oricând şi ori unde, şî el nu piere.

Şi au cerut prefectului, să comu­nici; guvernului delà Iaşi că judeţul Câmpulungului cere, ca România ,ча ocupe de îndată cu armata ţara, ca de nu o ocupă bolşevicii ucraini şi ѳ pierdută.

In această vreme la Cernăuţi era zăpăceală mare : era un guvern şi nu era ; oraşul era înconjurat de u-craini ; iar preoţii autorizaţi, de pe anvonurî, cereau colecte de bani şi noui jertfe de oameni ca duşmanii Austriei să fie înfrânţi, în vreme ce Ungaria devenise bolşevică şi Aus­tria îşi plecase steagul imperiului pentru a nu se mai ridica nici odată. Soldaţii fugeau de pe fronturi ca ds nălucă, şi venea fiecare la vatra lui, nerăbdători să vadă după ani de su­ferinţă, ce a mai rămas şi cine a mai rămas din cei lăsaţi acasă. Şi fiecare venea să facă pagubă în satu lui, şî când văzură că primejdia e peste tot şi primejdia bolşevică ucraina, e la uşă, toţi îşi îndreptară ochii spre Ro­mânia şi unde întregul sufletesc so. cimentase tot mereu prin război si prin nenorocirile trase.

Şi la ora 11 jumătate, tot în aceiaşi dimineaţă, veni ordin delà laşi ca armatele române delà fruntarii şt autorităţile au şi primitordin să trea­că şi să ocupe Bucovina şî invită si pe prefectul judeţului ca împreună cu jandarmeria şi cu garnizoana lo­cală — care a şi primit ordin — sa înainteze în Bucovina, să gonească pe ucraini şi să instaleze administra­ţia românească. La asta un comitet îndată se compuse din d. general Ni-culcca, comandanţii garnizoitei, din I. Mdreanu, fost revizor şcolar, azi profesor în Ardeal. Jenică Tatios, actualul primar al Fălticenilor. a-tunci numai ajutor şi subsemnatul, şi cari am şi luat măsuri ca c'olega-ţiei Câmpulungene să i se facă o ma­nifestaţie cum. n'au văzut : îndată se aduna un public numeros şi pc lângă cerăţeni se alătură şi şcolile cu profesorii şi institutorii lor. Apoi primarul Câmpulungului, umflând tricolorul delà camion, şi cu muzica reg. 1 infanterie în frunte şi în ura­idé publicului şi cântecul şcolarilor, ne-am oprit în faţa catedralei oraşu­lui, unde după cuvântări înflăcărate, s'a jucat hora Unirci, şi iar am por­nit pe străzi.

Ce umiliţi s'au văzut atunci aceea care ne convinseră că am făcut iaz* boiul, şi cum se mai ploconeau îna­intea delegaţilor ! Şi ca prin farmec oraşul se umplu de steaguri ..

Lumea întâi crezuse că delegaţia Câmpulungenilor veniseră să ceară gaz şi zahăr.

Apoi fostul ajutor de primar Jeni­că l a t o s , cu cheltuiala sa a ospătat pe misionari cari au dat şi următoarea telegramă guvernului român, dibt*-ra um lin sufletul lor

..Delegaţia română din judeţul Câmpulungului-Molodovenesc. de a-cum înainte a regatului român liber,.

UiNivt.RSÜL LITFRAR Dunrnică il F e b r i l e l923

scriitorilor englezi şi unde el îşi. săpa nusaeie ca pe o tabletă" de aramă. E timpul înfloritor pentru dânsul. în care timp el scrie capo d'operile sale: „Vaniiy Faix", „Pendennis'1 „Henry Wsmond", cel mai frumos din roma­nele istorice, „Les Newcom.es" ; el îşi termină această din urmă operă în Franţa, la castelul de Brecquerecque* lângă Boulognia. Miss Currer Bell,; ifaimosul autor al romanului „Jane ІЕуге", îi dedică acest roman":

„Lui Thackeray, acest titan,"acest profet, acest vultur".

Un asemenea exces de muncă încă', de griji, îl îmbătrâneşte înainte de vreme ş-1 istoveşte.

In clipa când gloria şi norocul îşi 'dau mâna ca să-i înfrumuseţeze şi să-i răsplătească destinul, el moare la 24 Decembrie 1863, în vârstă de 63 de ani.

Gloria, de sigur, el a început să o cunoască. Nu o glorie asemnea glo­riei hûBulver Lyton, celebrul şi fe­ricitul autor al măreţei operă: „Ultv melc zile ale oraşului Pompei", glo­rie uzurpată dealminteri sau aseme­nea gloriei lui Dickens, destul de jus-til'icată.însă o glorie compusă din ce­le mai bune sufragii ale naţiei engle­ze, acelea ale elitei.

Atunci când marele său contempo­ran, autorul celebrului roman auto­biografic: David Copperfißld, repre­zintă umorul, fantezia, ceva gigantic, uimitor şi fără măsură, ceva din fan­tasticul balzacian, el, fiul legitim al lui Fielding, realiza destul de bine, cum spune Carlyle, „un fel de Ho-garth amestecat cu Sterne". Ca să înduioşeze, el prezintă viaţa, „acest umil adevăr" despre cari vorbea o-

Jdată Maupassant. Ironic şi sentimental totodată, el

creia tipuri de o fantezie eschiză. pli* nă de defecte, de ridicul, de manii, tnsă prodigioase prin atitudine, pria gândire şi prin gesturi, dureroase şi triste ca şi existenţa lor, ca o meta­fizică de Schopenhauer, ca o morală йе Rochefoucauld. E ceva din Aicea» te în acest mare pictor clasic, care'şi augrăvia scenele sale de interior, por tretele sale, în cel mai mare stil, a-cela al lui Addison şi a lui Lambs. Carlyle încă scria, vorbind despre ţTackeray. că atingea .o perfecţiune de stil pe care n-o poseda nici un scriitor contimporan. Şi acest stil era în mâna celui mai oneşti dintre oamenii: toate acestea, motive cari fac să încolţească, din an în an, a-«eastă glorie curată, cea mai curată jtlîntre toate gloriile romantice ale Angliei !

P e f n T. Gfidei

Cântece ostăşeşti culese de pe front

Foîlîţă py mărunt Foiliţă grâu mărunt Vineri maica m'a născut, Sâmbătă m'a botezat. Duminecă m'a insu/at. Luni cu puica m'am plimbat, Mărfi un ardin mi-a picat, Mj-u picai un ordin mare, M'a sculat delà mâncare; Puşca, raniţă mhau dat, Sâ slujesc un împărat, Nouă ani şi nouă luni, Şi cite-va săptămâni-, Şi-o veste că mi-a venit, Că puica s'a logodit, — Dar eu când am auzit, Eu o zi a'am împlinit La maior am alergat, Şi concediu că mi-a dat, Pusei şaua pe-un cal murg Şi-am, plecat la ua drum lung

— Bună calea, mas bătrân f — Mulţămesc, voinic de drum! — Moşule, te-aş întreba : Dică iui te-ai supăra: — Sâ nu-ţi fie cu bănat, Unde joacă nunta 'n sat? — De la deal de casa mea, Se măriţi aoră-mea. — Pe noră-la cine ţi-o ia ? — Feciorul bai Beizadea. — Cum se poate moşule, Aceia-i nevasta mea! Foae verde de cicoare, Hai, murgule, pas mai tare, Smjmgm în sai ea soare... Când soarele o apus, Ea le poartă dam ajpnt, Pe mrj de pomtăA'am Ugat Murgul când a nechezat Poarta 'n cinci s'a despicat, Munţii s'au cutremurat, Avete s'au tulburat, Toţi mesena* s'au sculat.-. — Staţi omeni şi ospătaţi* Numai puica să mi-o daţi Lueft caiu-mi priponiţi. Dar nu-l pripoMfi de fân, Ci de un ßr de ibrişm, Delà puica mea din sâa...

Mafele aromân Coletti — Urmare şi sfârşit —

Coletti ca toţi Cuţovlachii Ro­mâni MacedomeiM, s'a bătui ca ua viteaz pentru mdependeaţa Greciei, a fost guvernator al Cicladelor (У-rientale.El a lăsat un nume nemu­ritor în insule şi dobândise o foarte mare influenţă în tot Arhipelagul, ceea ce nu prea plăcea contelui Ar-mansberg. nici regelui Othon. Trimi­terea lui ca ambasador la Paris a fost un fel de exil deghizat.

Vol. IV vorbind de Tudor Via* , mirescu şi Coletti zice: „El care pu­tea să moară ca B ozari sau să tră­iască ca Coletti, şi a plecat capul călăilor lui Ipsiiante ca să nu com-primită viitorul ţări sale. expuind'o la vindicta turcească.

Regele Othon ca să-şi cimenioze 'dinastia convoacă Adunarea gene­rală pentru alcătuirea unei Consti­tuţii şi atunci făcu apel şi la Coletti, care venind în Grecia fu primit în triumf, iar Guizott zice :

„La auzul sosirei lui Coletti trei mi de prieteni ai lui îl primiră la Pi­reu în aclamaţiuni. El fu cel mai puternic vice-preşedinte al Consti­tuantei. Cu ocazia discuţii dreptului 'de cetăţean grec celor cari locueso în Grecia şi celor rămaşi în afară d a hotare, Coletti cu o voce plină de patriotism a ţinut cel mai frumos discurs din Constituanta (1), care stârni nu numai entuziasmul celor prezaţi dar chiar lacrimele lor, adu-cându-le aminte sacrificiile acelor rămaşi în afară de hotare. El a de­clarat că considera două evanghelii aceea a ortodoxismului şi aceea a Constituţii. Discursul lui Coletti, pa­se capăt desbaterilor şi în unanimi­tate fu votată Constituţia, iar el ales principalul membru în comisiu-nea însărcinată să o prezinte rege­lui spre semnare. Când Regele se o-puse, Coletti pronunţă următoarele cuvinte : „Am văzut, zise el subit, mult popoare fără regi, dar nici un rege fără popor; iscăleşte rege". Im­perativele cuvinte ale hii Coletti în­duplecară pe rege şi iscăli îndată.

La formarea primului minister con­stituţional, Coletti, n'a voit să ia parte, dar mai târziu regele îi încre­dinţa formarea unui nou cabinet si atunci Coletti deveni prim ministru fu sitfltul întregului cabinet. Atâta încredere ce avea regele Othon şi re­gina Amalia în Coletti în cât cre­deau că fără Coletti nu puteau ră­mâne pe troa şi cu ajutorul lui pu­teaţi să se încoroneze ca împăraţi Constatinopoluîui.

Colets a trebuit să lupte multe căci 'diplomaţia engleză de pe atunci ri­vală cu cea franceză, stărui o straş­nică opoziţie în contra lui Coletti, ba chiar a avut loc mai multe răs­coale ca acea a lui Kriezoti din Eu-bea a lui Popa Costa şi Veluţa şi a lui Meridiţi din Patras, dar pe care Co­letti le putu potoli. , Când principele Montpensier d'Or­leans care cutreera Orientul vizită şi pe Coletti acasă, îi zise : „Icredin-ţează-mă că dacă Grecia se decide sub guvernul lui Coletti, să facă o plimbare militară până în Epir şi Thesalia, regele tatăl nostru nu :> să ne ajute din propria lui avere".

„Nu numai tatăl meu, răspn ise principele, dar întreaga familb a Orleanilor care a fost totdeauna vorabilă generalului Coletti, tot aşa va fi cu el când se va decide să i isă cu Grecia într'o astfel de plimba:- V. Guvernul francez de atunci pu ;se la dispoziţia lui Coletti pe Pişcat ore, ambasadorul Franţei.

Toţi spuneau că dacă Coletti vie-Tuia în timpul răsboiului delà Gri-meea devenea un al doilea Cavour. El era pentru Grecia un al doilea Bas-mark.

Coletti suferea de rinichi şi în Au­gust 1847 duoându-se în Nauplia, ca să asiste la un parastas ce se făcea în memoria mamei sale, unde ţinu un mişcător discurs politic erao

sunt sigur, ca o*să treci pe -Ián?." dán­éul şi n'ai să vezi nimica, căci hoţul nepriris e negustor cinstit, şi apoi leagă-te dc dânsul, dacă vrei să intri în procese şi 'n boclucuri, din cari să1

nu te poată scoate nimeni. Dacă ţi-a' furat boii, ţi-a furat şi pacea. Ce aă' mai faci atâta tărăboi pentru un lu­cru de nimic, îi zise Mercur. I

— Cum, şease mii de boi nu însem­nează nimic ? Darnic mai eşti şi tu-

pe punga altuia, îi răspunse Teurytus. Eu te-am sfătuit, fă ce vrei, nu­

mai ia seama să nu te căeşti. Eu aş zice mai bine să te lipseşti de boi de­cât'sä'ai'o suină de neplăceri de caro să te căeşti toată viaţa. ' • — Să ştiu că-mi cheltuesc toată a-verea şi tot trebue să prind eu pe ho­ţul de Antolycus.

- - S p r e acest scop am să mă ser­vesc tot de un hoţ fiind-că hoţ pe hoţ cunoaşte, se gândi în sine Icu-rytus.

Pe când gândea acestea se pome­neşte de odată cu celebrul hoţSisyph.

— „Ştii una, ieurytus, hoţomanul de Antolycus, mi-a furat şi mie o mie de boi ?

— Taci, nu mai glumi. Asta-i fru­mos de tot. Un hoţ să jefuiască pe alt hoţ, Dacă mi-ar fi spus vre-un zeu nemuritor acest lucru, nu Iaşi fi cre­zut. Ei. şi ce ai de gând să faci ? •

— Ce să fac' apoi eu am fost mai deştept decât tine. Eu am însemnat tălpile'boilor cu cretă. Şi să vezi cuini am să-mi iau eu boii delà hoţul de' Antolycus. Am să-i caut pe toţi la picioare şi am să-mi găsesc semnul. "

Trebue să amintim, că Antilyeus avea darul de a-şi schimba statura' după voinţă, când apărea ca un lun­gan cu barba rasă în formă de cioc, spilciuit, mergând in vârful degetelor, sclivisit, îmbrăcat elegant ; când a-părea ca Un moşneag sdrenţuros, de' ai fi crezut că acest om îi în stare să facă asemenea faptă ; când apărea ca un copil nevinovat sau chiar ca o fală de toată frumuseţea plină de far» mecc, pe când în realitate era Antoly­cus excrocul şi hoţul cel mai rafinat din lume.

ilygia — vorbind de Antolycus —. spune : „El avea şi darul ca să tran­sforme orice obiect furat în alceva. Astfel boii furaţi i-a transformat po toţi în nişte brbeci, pe când în reali­tate ei erau boi.

Trad . de V a s i l e D . B r a d u l

A Răzbunarea A Odată 'n lacrămi înotând Lăsăm ochi negri şi căprui,. De plânsul lot să ţtia nu vrui, Nepăsător plecam, cântând.

Azi am in păr a vremii nea, Si rob unei copile sunt De dorul ei nu pot să cânt, Ш dacă plâng, azi cântă ea.

Slot.

Ö

Acelaşi vânt de ghiaţă, tn veci rătăcitor, Acelaş cânt de fale şi plâns tânguitor Pe-aceleaşi căi străbate... Şi nîminea nu ştie

Că'n ţipătul, ce nouă ne pare vijelie, N'or fi îndurerate şi treste deslipiri De zbuciumaţi, din sânul sărmanei omeniri» Din cule negre unghiuri, duioasa melodie

h 'o fi pornit pribeagă, spre zarea cenuşie Smulgând o tremurare, cu jalmcu-i cuvânt. Atâtor ramaţi arse, ce goale de veşmânt Se frâng într'o vibrare de 'nduioşn suspin.

Pe-aceleaşi căi de ceară pornesc mereu şi vin Ecouri de departe şi dureroase şoapte — Frantuti de valuri rupte din zbuciumaţi deşarte — Tăcut prv se la geam.

In minte-mi se destramă poveşti închipuite. Un glas pat'că mă cheamă departe, undeva.— Şi g'asM se isbeslt De zidurile casei şi-apoî s* risipeşte Ca gândurile mele.

Pe zori întunecate Ggantke fantome 'n negru în/uşurate Pornesc In mers funebru şi nu-i nicl-o făclie Să lumineze calea pe zatea cenuşie.-.

Din care parte nu ş'iu Un cloro> de aramă, Vibrează 'n noaotea zilei ca întfun cavou... Mă cheamă acelaş glas dar unde? — căci el n'mic n:i-mi spune Ascult şl parcă văntu! îngână-o rugăciune...

<3. Udrişte Oii

T H A C K E R A Y William Makepace Thackcray, al

căruia centenar, Anglia Га celebrat în 1911, e unul din cei mai mari ro­mancieri a erei victoriene, şi a htera-turei întregei Angliei chiar. Intre al­tele, el a trăit mulţi ani la Paris un­do, şi-a isprăvit câteva, din cele mai frumoase romane a-le sale în Franţa. Acest lucru, a fost pe cât se pare un motiv esenţial ca Franţa să se asocie­ze la această comemorare a centena­rului naşterei sale. \

Thackeray s'a născut la Calcutta, la 18 Aprilie 1811, în India britanică', cucerită de Warren Hastings, care trebuia să fie, după 60 de ani, pămân­tul dé naştere al unui alt mare „nove-list" englez : Rudy ard Kipling. ş

Tatăl său era unul din acei sârgui-tori „colectors" care furnizează ad­ministraţia metropoliei ; el era per­ceptorul financiar al districtului Ali-pier. s. j

Când copilul fu trimis la bunica sa după mamă, tatăl său muri. După e-ducaţia în familie, el a fost elevul co­legiului Trinity din Cambridge,—al aceluiaşi colegiu care trebuia să adă­postească, peste câtva ani, pe Ten-nyson. Thackeray însă a păstrat toa­tă viaţa amintirea Indiei natală... Iri 1832, el veni la Paris şi intră în ate­lierul celebrului pictor Gros, unde a" fost fără îndoială camaradul lui Hen-oy-Mcnnier... „ m *• In epoca aceasta, -еіяршіеа-таяаеі sale :

„Pictura, iată ocupaţia pe care o prefer".

Toată viaţa, el şi-a păstrat, paralel cu literatura gustul pentru desemn şi şi-a ilustrat el însuşi câteva din căr­ţile şi din manuscrisele sale...

Fluctuaţii financiare l-au rechemat la Londra, unde socrul său fonda zia­rul „Constituţionahd", el devine in curând şi pentru puţin timp, cores­pondentul parisian : în timpul şede-rei sale aici, se căsători şi scria car­tea : Schiţe Pariziene. întors la Lon­dra, el intră la,„Frazer's Magazine", publică opera Jellowplugh, însă via­ţa, în loc să se îmbunătăţească pen­tru dânsul, se întunecă. După naşte­rea celui de al treilea fiu al său. soţia

, sa înebuneşte, „biata sa mică femeie" cum o numea el, aceea pe care el a descris'o sub numele de Amelia, în opera sa „Vanity F aer". Se întoarse atunci la Paris ca să se distreze şi continuă să ducă viaţa grea de scrii­tor condamnat să facă jurnalistică. In timpul acesta, spunea el :

„Cei doi demoni ai mei totreaima au fost cheltuiala excesivă şi lenea".

Acest lucru, de sigur, explică pesi­mismul primelor sale romane, toate publicate, mai mult sau niai puţul sub cu pseudonime *. „Л/an's Wives'% „Catherina", „Barry Landou1', şl în sfârşit „The Book of Snobs", care în­cepu a-i face faima şi îi procură o> viaţă mai îmbelşugată.

í n 1848, .aproape bogat, se insta­lează, i a Ke»singto«. Viaţa i se lumi-леааа, din nou. Шігіпе unul din prin-

^.•cipalii reda^orü a acelei faimoase •vevi»te ^í^ie/i'^-jmde ee aduna elita

Г r. 5 УѴШЩ&ІЗІ LITERAR pumfnlcâ ii tfebţaarte 1923. mă sili sä fac ceea cs un senilor onest nu poate face'1.

Şi Cehov avea dreptate-! Nici unul 'din scriitorii cari sunt cetiţi de copiii n'au scris numai pentru copii; de aceea operile lor pot fi cetite tot aşa (le bine de adulţi. Romanele lui Jules Уггпе, Dickens şi chiar ale d-nei de ßegur, care sunt cele mai multe scri­se cu intenţia de a fi cetite de copiii,-86 poate ceti cu folos şi plăcere şi "de adulţi. Şi dacă oamenii în vârsta nu le citesc, cauza este că ei le au citit în copilărie sau adolescenţă. Dar cine, încercând, fiind chiar îu în vârstă, să recitească pe autorii a-mintiţi mai sus, nu a fost prins de [farmecul povestirei şi n'a citit cartea 'până la sfârşit?

Această părere a lui Cehov. că nu există o literatură specială pentru co­piii sau pentru adulţi, este în favo*« rea acelor cari susţin că nu există o literatură cu tendinţe : scriitorul, du­pă părerea acestora, caut'1 să realize­ze frumosul, fără să se preocupe cine fj va aprecia adultul sau copilul. Şi tie aceea romanele şi că-ţile cele mai citite de copiii se pot ceti şi de adulţi* ceea ce dovedeşte că frumosul e de o potrivă de apreciat şi de unii şi de alţii. Pe când, o povestire scrisă spe­cial pentru copiii, plictiseşte mai tot­deauna pe omul în vârstă şi el nu o' poate termina. Şi nu o poate citi, nu pentru că cuprinsul ei este naiv ş-i co­pilăresc, dar pentru că forma în care (iste scrisă nu cuprinde acel frumos necesar unei opere de arte şi se între­vede la fiecare rând tendinţa scriito­rului de a fi plăcut şi înţeles de copil.

Nu de mult am cetit un roman al in care acest estet şi filosof, care a' lui Sienkiewicz In pustiurile Africei, scris Quo vadis şi Fără Dogme, este povestitorul aventurilor a doui copiii,-cari furaţi de egipteni, simt duşi până ід Sudan şi de acolo reuşesc să fugă' prin Abisinia. Romanul destul de mare ; te prinde, te stăpâneşte, şi'l citeşti până la sfârşit, cu toate că a-venturile copiiilor seamănă cu poves­tirile lui Verne, pentru că Sienkie-viez a rămas şi în această scriere, ace-)aş scriitor subţire, delicat, acelaş es-'tet. E posibil, că romancierul polonez â scris romanul cu intenţia de a fi ci­tit numai pentru copiii, dar omul de talent a produs o operă de artă pé care şi cei în vârstă o pot citi cu plă­cere.

Cele spuse mai sus, au scopul de a arăta, că nu trebue să căutăm a da copiilor numai literatura scrisă, m special pentru ei, care în cele mai multe cazuri păcăiueşfce de a fi lipsi­tă de fruniousl necesar unei opere de artă şi este toată îmbibată de. tendin­ţa de a fi o lucrare pentru copiii. Şi ar fi mult mai preferabil să dam co­piiilor în traduceri toate acele cărţi cari au reputaţia de a fi şi folositoa­re şi âtingătoare pentru ei, dar cari sunt şi operile de artă a atâtor scrii­tori. Lipseşte din bibliotecile noastre de popularizare şi din biblic tecle ef-

tine pentru copii aproape toata acea literatură care este hrana sufletească a eopiilor şi adolescenţilor din Apus şi care contribuie atâta la crearea sufle­tului şi caracterului copilului. O tra­ducere a acestei literaturi se impune şi la noi. Nu trebuie să vedem în fap­tul că suntem nevoiţi să traducem 'din aite limbi o micşorare a valoarei noastre culturale şi a bogăţiei noas­tre naţionale, căci şi uija şi cealaltă s'obţin cu greutăţi mar şi cu timpul. Şi deseori un popor profită mai mult* când ştie culege şi împrumut-a delà alte popoare, ceea ce el nu are în pre­zent. Iar împrumutul acesta contri­buie mai întotdeauna la îmbogăţirea sa proprie. Cine ştie dacă literatura rusă, nu'şi datoreşte bogăţia ei, re­cunoscută de toată lumea, traduceri­lor făcute din toate limbile. Ruşii au tradus, toată literatura, pentru copiii a Apusului, după cum posedă traduşi pe toţi scriitorii lumei. Şi nu este bio­grafie de scriitor celebru rus în care să nu se spue despre influenţa pe care a avut'o cutare sau alt scriitor euro­pean asupra dezvoltărei sufleteşti şi a talentului scriitorului rus. " J

Iată de ce am dori să avem cât mai curând o colecţie a tuturor acelor scriitori ai Apusului, traduşi în româ­neşte, cari au fermecat copilăria şi adolescenţa atâtor generaţii străine şi sunt socetiţi ca factori însemnaţi în desvoltarea însăşi a popoarelor a-celor cari i'au citit.

Dr. I. Dascian

Un vultur viu pe steag

Trupele ita­

liene au ocu­

pat de curând

regiunea <3a-

rian în Tripo-

litania d u p ă

l u p t e destul

de serioase cu

arabil.

Clişeul de

faţă reprezin­

tă drapelul co­

loanei colone­

lului Graziani.

El are curioa­

sa particulari­

tate, în vârful

său un adevă­

rat vultur viu

prins şi do­

mesticit d e

soldaţii i t a-

l i e n i .

Cum aş vrea (După Sully Prohomme)

Liliacul s'of iţeşti, Scurt t al păsărilor căat, Cum aş vrea întotdeauna Numai vară pe pământ.

Sărutarea ce se pierde, De pe buza înfocată, Cum aş vrea ca 'ntotdeau/іл Să rămâe neuitată.

Iar unirea a două inimi: Fit amor, prietenie^ Cum aş vrea ca 'motdeauna Să dur eu o vecinicie.,

Mari* Opreseu

t & Adio, vis Ï éh In sufletul meu rătăcit, Se pierde trist iubirea... Un dor năvalnic am iubit Visând nemărginirea !..

Adio t... vis plin de dorinţi... Si ceasuri de veghere, Plecaţi in noapte, suferinţi Şi lari mi şi durere!

Lasa-ţi-mă să fiu ce-am fost; Copila cea sgioàte,.., Să rătăcesc fără de rost, Pe vesela câmiie!..

Jenlca Bordeianu

Dupa o tradiţie antică

AUTOLÏCUS: regele hoţilor Autolycus a fost fiul lui Mercur.

zeul comerţului şi 'protectorul hoţilor. Antichitatea vorbind de Autolycus,

ne spune că a fost hoţul cel mai ma­re şi mai rafinat de pe faţa pământu­lui. El avea o iscusinţă nemai poiv.e-nită la furat şi o agilitate la picioare, în cât nu-1 ajungea nici iepurele in fugă. Era destul numai, să gândească ceva şi lucrul era şi făcut pe jumă­tate. Fura de stingea* pe unde trecea. Nu era poliţie, nici nimeni în stare să-1 prindă, ori câtă iscusinţă ar fi în­trebuinţat pentru princierea lui.

Homer, vorbind de Autolycus. r s spune, că acesta era cel mai şiret din­tre toţi hoţii şi tot odată şi cel mai mare hoţ. Acest dar îl primise de(a Mercur, zeul comerţului şi 'protecto­rul hoţilor. Г

Autolycus fură coiful lui Amyntor,-luându-i-1 de pe cap, stând de vorba Cu dânsul. 1-1 fură cu citatei iscusinţa! în cât Amyntor nici nu simţi. într'un' târziu numai se pomeni că nu mai are coiful pe cap. >

—- „Mă, dar afurisit hoţ e pol l o t ­rul acesta de Autolycus, auzi tu< să-mi fure pălăria de pe cap şi eu s ii nu simţ nimic...

— Negreşit, îi răspunse Polymede', tu nu ştii că hoţul acesta de Autoly­cus are darul de a-ţi sugestiona idecct de a crede, că ai lucrul pe care ţi )-a şterpelit cu atâta dibăcie. ,

Ieurytus în insula Iubeea, avea o" mulţime de boi, vre-o şase mii, care păşteau în cea mai deplină linişte. \

— „Las' că-i şterg eu boii, zise Ьск ţomanul de Autolycus, nici n'are sí? mă simtă nici să vadă că am să-i prostesc într'atâta în cât o să creadă1

că-i are tot înaintea ochilor. " Ieurytus într'adevăr vedea boii toi

înaintea lui, pe" când în realitate ho­ţul hoţilor ii mâna boii delà spate. K

într'un târziu se pomeneşte Ieury/ tus că nu mai are niciun bou. ^

— „Zeilor nemuritori, voi cari suii-feţi totdeauna, spuneţi-mi cine mi-a furat boii ? ' ; *

Atunci i se prezintă Mercur иісе : . ,

— „Boii ţ i i-a furat ЙоЦпапиІ d«j Autolycus, prinde-1, dac&ţfxla mâniat

y L I N I Ş T E In zarea vânătă amurgul se ofileşte 'ncet şî moare Cl Ca agonia unei candeti la vre-un monah, intr'o chilie Cam cte>te noapteл 'n calde forme, pare o ţigancă arămie Ce se coboară să se culce pe a toamnei veştede covoare.

Se 'ngroapă preajma m tăcere şi aiborii in umbră deasă». Рг margine de helştee рігіоаьг sălcii sг índoae S'arance 'n unda liniştită la câte un răstimp, o foaie; Jar luna iţi opreşte raza pe câte-o straşină de casu:

Lumina ei ta nopfi de vară desmiardă roze ie şi spâni, Sa& cernerea de ambră sută cu pulberi de argint străbate; O, Lână, tu ce îmnră$tU roze în suflete 'atanecate in noaptea asta câtă pace a-i tors din caerul ШтШ.^

Coboară pacea 'a ochii care licăritori cr m amurg Ascund a dragoste aprinsă şi-o tăinuesc ca pe-o comoară. Cad rate 'a inimile căite, neprihănite de fecioară, Vscănd potirelor poleml de lacrimi ce zadarnic curg...

S'abate vânM printre ta nuri şi-un stol de ţoi a prins să citea De par'câ-a mână nevjzaiâ trimite Toamnei o soţie; Casa ѵгсіаи ш răsare mai albă 'n tonă, moi pustie. Oi geamuri ce inegresc sinistre рг an părete de zăpadă.*.

— Sarâs de luna şi de zee spunea-vei oare adevărul? /я jarul glastrelor, la geamuri petale moart: fac cammâ, Şi cum ta noapte pacea creşte, doar geamurile prind &i-mi sptutâ De-o fată ce 'a apusuri triste îşi împletea pe gânduri. pâruL

lot* Doboşarlu

tristă, mai apăsătoare. ©înspre crâng, o babă cu spinarea încovoiată sub sarcina de nuele, venea tâtându-şi cu greutate paşii pe drunmul alb de nea. Ajunsă'n faţa tinerilw se opri, ascul­tă, căutând se desluşească cu privi­rea prin umbrele cari ca nişte văluri negre, se lăsau tot mai dese. Fata ca capul dat pe spate cânta cu atâta dor, ea baba-i spuse :

— „Blând ţi-e glasul măicuţă... dac taci, nu-i bine sa cânţi în noaptea Si . ^Andrei"....

Dar fata păru că nu aude şi bătrâ-rta făcâraaaşi cruce porni înainte. Dar iată că acelaş suspin, acelaş plânset care le turbura întruna fericirea, sa auzi aproape de e i , Eăducu tresări şi dădu să se ridice ;

— Auzi, cme plânge ? îngâna el. •— Vântul care sboară... taci iubi­

tule şi ascultă ! Supus ca un copil, el îşi culcă iar

fruntea pe sânii ei tineri, cari ca niş­te porumbei albi tresăreau înfioraşi eub şalul de lână. Plopii şi ei, păreau ca se pleacă să asculte mai bine gia-BUI vrăjit al copilei- Dar ca aborul u-tiei păsări întunecate, aşa flutura mo-reu suspinul jalnic.

Flăcăul iar se ridică : — Auzi, e mai aproape... cine S A

plânge oare ? • — Noaptea care vine... taci iubi­

tule şi-ascultă. 4 Inlănţuindiu-i capul cu braţab, iea-1 trase iar blând pe sân fără ca süt Înceteze din cântat. O putere mai mare ca voinţa ei, o făcea să cânte. Ыи simţea totuşi nici o voioşie. Şt ei ca şi lui Răducu aceiaş teama-i strângea sufletul şi obrajii-i erau u-« mezi de lacrimile, pe cari numai noaptea i le vedea. Ar fi vrut să ple­ce, dar o mână de fier o ţiatuia pe boc. Cocoţat pe creangă, un corb în­cepu să ţipe ; atunci cântecul îngheţai

buzele fetei. Se făcu tăcere, doar. aăpada cădea mereu aşezându-se li­niştit în straturi uşoare. Şi iată că'» pacea neturburată auziră pe cineva plângând aproape de ei. Erau hohote Sălbatice ce se revărsau cu furia va­lurilor unei ape, care rupând digu­rile se năpusteşte peste şesuri. -| ^Strânşi unul lângă altul cei doi ti-tjţeri îl ascultau, cum se asculta su­netul clopotelor în noaptea Patima^, lor. Lie era frică să se'ntoarcă, să va i a cine e. *— Hai Marioară, hai sa plecăm'.,.*г|

/ D a r înainte de a face primul pas, cineva li se puse'n cale. Două mâini ie ridicară'n sus şi-un ascuţiş sclipi'n Ktmina fulgilor albi. 0 lovitură sur« iă* se auzi şi Eăducu se prăbuşi la pa-rnânt cu ţeasta sfărâmată. •'<•-vDar ochii lui, plini de groaza uiti-

гцеі clipei recunoscură pe Ion. Sân­gele pătă strălucirea zăpezeii şi fără să" mai poată rosti o vorbă flăcăul muri. Dând un urlet, Marioara se ros­togoli lângă el. Toporul căzu 'din mâinile ucigaşului, care plângând ca' im copil, îngentmehie alături de cel pe eare-1 purtase'n bVafe.

ÍVa urma) > '' L u c i a T o t e

Literatura peetru vm Exi»t& © Mlerktw& speeială. pcartfti

eepli ? Mu ! — Dar сжШй scriitori CÄrl li вішсяе в& И© ccfïft iJNs ee» pli. Aeeşti seríllert tretarese etüfl de eepií.

\. 3um ne au lipsit èe toate şi cam ne puteam avea, de toate, căci am apă­rut prea târziu ia viaţa eerttrrală, ne-a lipsit şi o literatură specială pentru copiii. Acea, cari nu suafcem încă prea bătrâni ne aducem aminte că în co­pilărie ne-am petrecut zilele libere citind haiducii şi fasçicuteîe romane­lor l&i.Dmmas tatăl şi ale lui Ропыт 'de Terrail. Nu existau reviste pentru copiii, cum au existau nici cărţi pentru copiii.

; Literatura î a care au crescut şi s'au 'dezvoltat copiii ţărilor din Apus, scrierile lui Diekens, Jules Verne, Brett-Hart, Mesgfte Sewf, d-nei de Se-(Ţ№r, Freüigrathф a atâtor seri tori germani, franceza, engie» nu o putem cunoaşte căci nu era tradusă în ro­mâneşte ; iar lifceratera noastră pro­prie nu satisfăcea- nici pe cetitorii \ri vârstă, dar să peafca saäsface cerin­ţele copiilor, atât era., p<& atunci de redusă şi de săracă. '

Şi cine ştie cât» a mfliienţ«fr asupra generaţiei tle astăzi lipsa acestei li­teraturi, căci se admite, ca cetitul îri vârsta copilăriei şi a adolescenţei joa­că un roi enorm în dezvoltarea su­fletească a oamenilor. In toate bio­grafiile oamenilor mari veţi ceti, căJ

cetitul a avut o influenţă hotărâtoa­re în formarea inteligenţei, caracte­rului sau voinţei omului mare. Şi se citează chiar autorii cari au hotărât cj.e soarta copilului sau tânăruiu* care' a deArenit apoi omul celebru.

Se poate chiar că generaţia noas­tră actuală' lipsită de entuziasm, lip-sită de energie, incapabila de sforţări

intense să'şi datoreaecă aceete nt-a-jtrnsrari lipsei cetituru;. fcrfjwitor ia în vârsta copilăriei sau a a*M э «ren­tei.

D^ aceea trebuie sä privim cu bu­curie încercările cari se fac de a ee da copilului şi tânărolnî cărţi şi re­viste pentru vârsta 1er. I» ultimul trmp au apărut îa noi cute va reviste pentru copiii çi adolescenţi şi ee zvo­neşte că sont pe care să apară şi al­tele. Apariţia acestor publicaţii do­vedeşte trebuinţa lor. şi de aceea ar trebui ca ele să fie astfel făcute ca să servească dezvoltărei sufleteşti şt cuîturaîe a copiilor. , •

Ceea ce trëbue însă de observat este faptul că mai toate aceste revis­te şi scrieri caută să aibe un material original. Necunoscuţi ca scriitori sau scriitori cari scriu special pentru revstele acestea, pentrâ copiii, for­mează colaboratorii acestor reviste.; Nu întâlniţi de cât foarte rar traduce­rile acelor sci'iitori cari şi-au format reputaţia de a fi cei mai apropiaţi pentru sufletul şi mintea copilului şi adolescentului. Şi aceasta este u a rău ! Pentru că, nu este aşa do uşor să seri pentru copiii. Mai mult"; sunt de părerea scritorului rus Anton Ce-hov, că nici nu se poate seri pentru copiii. Acesta, rugat de fratele său, care edita o revistă pentru copiii, ca sa-i scrie ceva, i-a răspuns : ' . . ••• . ţ :^.^

-..Nu pot scrie pentru copii şi nuştiw 'dacă un scriitor care pretinde la a-cest tltiu poate scrie pentru copii* 'Se pot găsi în operile noastre pagini cari pot ţi' cetite de copii şi adoles'--cenţi, dar ca un scritor se poate aşeza la masă şi hotărî să scrie in special pentru copii, mi separe o încercare falşă şi fără nici un rerultat. De ef ceea, alege 'din scrierile mele, ce crezi că noi covîii şi tinerii înţelege, dar rwt

Duminică 30 Decembrie 1923. UNIVERSUL LITERAR MP. 5i - 1.

aduce mulţumiri cu lacrimi în ochi, 'd-lui prim-mînistru pentru ajutorul cfafc la intervenţia d-lui prefect de Suceava, (es) :

Traian Roşu, locot. ardelean ; Tu­dor Cataranciuc, Gh. Nistor, Nieolae TVodivean, Ion Corlăţean, Toader Petrea Sabie, Nistor Nemţeami, Gh. tVişindri, Gh. Sorocean, Ion Popo-yici, Moscu Constantin, Lăcătuş 9Fbader. • Apoi suindu-ne cu toţi în autoca­

mion, cu un taraf de lăutari am ma­nifestat până seara, când a primit delegaţia în casă la d-lui şî a tra-fcat'o cu toate onorurile până noap­tea când, o parte s'a în turnat la Câmpulung însoţită de un numeros public până la barieră, şi aîta a ră­mas pentru ziua de 25, când însoţi­tă de prefectul judeţului şi de co­mandantul do jandarmi şi coman­dantul garnizonei, cu soldaţi şi jan­darmi, au intrat în Bucovina.

Atunci cei delà Cernăuţi s'au des-meticit, căci ucrainii la vederea ar­matei noastre, ştiind papara cc au mâncat'o bolşevicii la Galaţi, Tighi-na şi Fălticeni, au prins a se retrage iar guvernul din Cernăuţi şi popula­ţ ia românească prinse a se pregăti de a primi armata română.

Dar drapelul românesc se afla a-cum la Ceahov, strecurat din Cernă­uţi de o româncă, să nu cadă în mâi-ncie bolşevicilor. Tar la vestea re­tragere! bolşevicilor care încă ţineau Cernăuţii, un soldat român din ar­mata austriacă, dându-se drept bol­şevic şi ucrain s'a dus şi l 'a adus în-îiap&i printre liniile ucrainilor, spu-nâfird parola de „bratişca"— sau et iTf t se mai zice frate pe ruteneşte. '• Şi aşa în ziua de 29 Oct. st. v. azi (19 Noembrie st. n.) armata româna Ь íaírat în Cernăuţi primită cu stea.

gui dela Ceahov aninat de balustra. da primăriei din Cernant i.

Astfel s'a făcut Unirea Bucovinei cu România : întâi la Fălticeni, ce­rută de norodul românesc din Buco­vina şi în urmă la Cernăuţi procla­mată de elita românească a provin­ciei.

L Dragaalay

Maurice Barrés — Vezi i l u s t r a t a din pag . 1 —

Moartea unui ..nemuritor" — cum sunt intitulaţi membrii „Academiei Franceze" — a produs în totdeauna o mare vâlvă în presa franceză, şî Maurice Barrés a ştiut să _şi asigure simpatia dela chiar debutul său, a ti­neretului mai ales, care l'a purtat sub cupola nemuritorilor.

In anul 1888 când a debutat în li­teratură cu cele trei opere ale sale în care pune într'un chip magistral teza, cultului eului. Paul Bourget, care era celebru, şi în acelaş timp, una dintre autorităţile criticei lite­rare, a scris în termeni elogioşi des­pre Barrés ; de atuncea faima lui a mers crescând. Autorul operilor : „Sons'l'oeil des Barbares", — „Un a-inateur d'âmes", —„Les Déracinés", „I/Appél au soldat", — ,,Leurs Fi­gure", — „Le Cloaque", „Un hom­me libre", — ,,Le Jardin de Béra-nice", .,Colette Baudoche", etc. Şi-a menţinut până în timpul din urmă puterea de imagini cu care analizea­ză mişcările sufleteşti sau proectea-ză viziunile locurilor unde evoluiază eroii săi. Maurice Barrés apare din Operile sale ca un fin ironist însă sub această aparenţă chiar se simte ade­vărata lui concepţie idealistă.. Poet

rafinat în descrierea amănunţimile-! în „Le jardin de Bérénice" întârzia 1

ză prea mult asupra detaliilor, neglr jând adesea ansamblul şi unitatea. Cu toate acestea priveliştile evocata au aceiaşi forţă sugestivă ca cele ale lui „Flaubert" sau „Taine" deşi Mau­rice Barrés întrebuinţează cu totul1

alte mijloace stilistice. Conflictele sociale şi sufleteşti

sunt analizate de Barrés cu aceiaşi măestrie şi Colette, Baudoche este un capoya'operă în această privinţă.

Maurice Bàrreés s'a născut în anul Ï 862 la Charmes în Vosgi.

De vraja ochilor ce aî, De dragul părului bălai In mine dorul a ţesut Un dulce cant necunoscut.

II port în mine tot merev. E steaua sufletului meu Ce mi-l înalţă către cer Din al genunilor mister.

Cu el pe drumuri rătăcesc, Cu el speranţele îmi nutresc Cu el voi trece pe pământ, Cu el m'oi dvce în mormânt...

S i m e o n Udrescn BälesÜ

Л Л Л Л / ѵ \ Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л

SI NOUILE PREMII FILATELICE Ц

I lllfillllii OTtMl If l# P e luna uecembrte 1923 * S h C U P O I V N o . 4 . î< <* &S W W W v V V V V V v V v V v V V V S A W

M a m ă ş i a m c i n f ă ROMAN Î E LOUIS ULBACH "

Filip se Î n t r e r u p s e ; n u î n d r ă z n i s ă pro­nunţe n u m e l e d-nei de G r e m i l l y ; u n s e m n d i n cap s f â r ş i f raza .

— A t u n c i , n ' a u d r e p t a t e cei car i p r e s u p u n cft a c e s t c e l i ba t a r cons iderab i l n u se i u b e ş t e d e c â t pe cl ş i n u se s lujeş te decâ t pe s ine ? m a i a ise George pe u n ton scept ic . ' — í íu-1 c a l o m n i a .

— Ku-l c a lomniez , îl a d m i r . Ai s ă vezi c'O BÉ s f â r ş e a s c ă pr in . . . , — Г г і п ce ?

G e t r g 3 se n i t ă cu s t u p o a r e la F i l ip , m i r a t c ă a r e p e n t r u î n t â i a o a r ă o idee ca re s ă n u l i e a c e i a a po î e t enu lu i lu i .

— O s ă s f â r şească p r i n a se face iubi t . KiSp c rezu c ă e r a v o r b a de i u b i r e a m e r e u

r e f r a c t a r ă c ă t r e p e r s o a n e l e c a r i p r e a s 'au o-c u p a t de in t r ig i .

U n a c o r d de p ian r ă s u n â n d ca un a p e l , t r e z i po cei doi f ra ţ i d i n v o r b a lor, s a u d i n m e d i t a ţ i a lor în doi. K ă m ă s e s e r ă cei d i n u r ­m ă în s e ră . D. Braz i e r s f â r şea r a r e or i ţ i g a r a p e care* o începea , din p r i n c i p i u , ca s ă n u f a c ă « ă d i s p a r ă do tot o p lăce re . El i n t r a s e în s a l o n cu cei la l ţ i fumăto r i când F i l i p cu Geor­g e se a p r o p i a r ă de ace laş sa lon . Vocea d-rei d e Cour l i eu se auz i .

— J a c â n t ă ! — zise F i l ip . — Da, a m eo a s c u l t — r ă s p u n s e , George,

r e s ^ ' n c í T l u ş o r cu cotul pe a m i c u l s ău , ca

să- l d e a la s p a t e şi s ă i n t r e s i n g u r î n sa lon . F i l i p r ă m a s e r e z e m a t de u ş ă , p e c â n d George î n a i n t a p â n ă Ia col ţu l u n d e e r a p i a n u l .

Lou i se d e Cour l i eu n ' a v e a o voce de a r ­t i s t ! ; cel m u l t c â n t a ca o e l evă b i n a s t i l a t ă . D a r e r a a ş a de a r m o n i o a s ă î n or ice a c t a l ei. î n câ t vocea- i l i m p e d e o făcea ş i m a i f e r m e c ă t o a r e . De a l t m i n t r e l e a , î n s e a r a ace i a , p e n t r u debu t , e a se s i l i s ă d e a u n a c ­cen t de femeie c â n t u l u i e i d e f a t ă ş i când , d u p ă ce o a s c u l t a r ă , f iecare o a p l a u d ă , m ă ­t u ş a ei pe ca re to ţ i o fe l ic i tau , se d u s e l a e a şi-i p u s e u n s ă r u t p e f run te , s p u n â n d u - i :

— Ai fost foar te b ine , d r ă g u ţ ă , foa r te b i n e ; d a r opreş te - te l a s u c c e s u l a c e s t a ş i a c u m vezi d e o r g a n i z e a z ă o ţ o p ă i a l ă .

Lou ise , m u l ţ u m i t ă de fe l ic i tă r i le p r i m i t e , î n c h i s e p i a n u l , pe ca r e o a l t ă d o m n i ş o a r ă , do v â r s t a ce n u m a i î n g ă d u e d â n s u l , ven i să-1 d e s c h i d ă ia r .

D - n a de Gremi l ly î n t o r c â n d u - s e sp re Geor­ge, î i zise v ioae ş i vese lă :

— D o m n u l e M o n c a m p , i n v i t ă la d a n s pe n e p o a t ă mea .

K e c o m a n d a ţ i a e r a de pr i sos , de v r e m e ce e h i a r a t u n c i George îş i p u n e a m ă n u ş i l e ca s ă inv i te pe Louise . D-na de G r e m i l l y c ă u t ă şi a l ţ i d ă n ţ u i t o r i , cu toa t e că e r a u r a r i şi l ă să să se formeze p r i m u l cadr i l f ă r ă să-1

c h e m ? p e F i l i p ce s t a l a locu-i , z â m b i n d şi v i s â n d .

E a se u i t ă l a el şi-şi î n c h i p u i că n ic i o d a t ă n u Га p r i v i t a ş a de b ine . Ii g ă s i o f r u m u s e ­ţ e n c u ă ş i n e o b i c i n u i t ă . Să fi fost t r i s t ?..„ N u , căc i u n fel de t r a n s p i r a ţ i e l u m i n o a s ă fă­cea să - i l u c e a s c ă i n i m a î n to t ch ipu l .

L a ce se g â n d e a ? s a u m a i b ine l a c ine , d a c ă n u la e a ? F ă c u o m i ş c a r e ca s ă se în-сігэріе sp re el, ca să - i s t r e c o a r e o v o r b ă d e l a u d ă , d a r d. B r a z i e r p r i n ace l i n t e m p e s t i v m o m e n t de i n t e r p u n e r e c ă r u i a î n t â m p l a r e a î i î m p r u m u t a ceva de gen ia l , ee a p r o p i e d e e a şi Începu să- i facă e log iu l s e r a t e i .

N ' a v u înco t ro , s t ă t u ş i vorb i . Ochi i e i n u p ă r ă s e a u i n t r a r e a î n s e r ă d e c â t s p r e a c â t a re f lexul deven i t a e r i a n î n ogl inzi le s a lonu lu i . F S c â n d u - s e că a s c u l t ă , cu m i c i a p l e c ă r i de c a p ca r i a p r o b a u m e r e u , ea c o n t e m p l a copi­l u l p ţ care ' l e m a n c i p a s e , p e ca re ' l c rezuse , d a c ă n u a l u n g a t d i n c o n ş t i i n ţ a ei, cel p u ţ i n l ă s a t pe p r a g , a ş a c u m s t a aco lo î n t r e l u m e şi fUr i l e p ă s t r a t e în se ră .

D a r v i z i u n e a a c e a s t a o t u r b u r a ca u n p a r ­fum vizibi l ca re se a d r e s a t u t u r o r s i m ţ u r i l o r ei. Me lanco l i a a c e a s t a s u r â z â n d ă a t â n ă r u l u i ei a m a n t n u p u t e a să fie r e n e g a r e a t r e c u t u ­lu i . Când ochi i lor se î n t â l n i r ă , e a c rezu că c i teş te î n t r ' a i l u i F i l i p o i n v i t a ţ i e l a a c e a iu ­b i r e car p l u t e a ca u n vis î n t r e ei, d e - a s u p r a lor .

• — Dacă l ' am sedus , se r ă z b u n ă s e d u c â n -d u - m ă Ia r â n d u - i ! — g â n d e a ea, cu î n d r ă z ­n e a 1 a ace ia a p r o a p e c in ică p e ca r e o d a i gân-, d u r i l o r ce i n u t i l le-ai formula.^ 4

e. — Mo. 51. UNIVERSUL LITERAR Duminica 3 ) 1 ' »i , t i si (

...

4 - . < . д ВВ'

0 \

— As'ultî, niciale, е mult de eănd a trecut un iepure ne aci ?

— Nu aşa mult, iarna trecuţi.

— Care e c->a mai scurtă zi a anului? — Duminica, domnule ptoţesor.

D a c a a r ii t r e b u i t să se spovedească p e ne -* ş t . p t a t e , d -na de Gremi l ly a r fi m ă r t u m i t t m i l ă m a i s t r i g ă t o a r e d e câ t d o r i n ţ a pr imei » p a r i t i u n i d a r m a i î m b ă t ă t o a r e încă . Imagi-a a i i a ei l u p t a ca s'o înşe le ; d a r s ă n ă t a t e a ei , h r a m u s e ţ e a ei , p u t e r e a de v i a ţ ă ca re u m p l e » « d o n u l ace s t a p l i n de flori, t o tu l l u p t a c o n t r a wtfnţei ei de a se m i n ţ i s i n g u r ă şi-şi desfă­tare, cu ra ju l î n t r ' o beţ ie f a t a l ă .

Şl c u m n u m a i a s c u l t a ceia ce-i s p u n e » A. Rrasder şi c u m aces t a , v ă z â n d - o d i s t r a t ă , м î n t r e rupse şi e r a g a t a s ă se d e p ă r t e z e , e a î a -t e r c ă să ' l p rovoace ; -

— Iii b ine — îi zise — vrei cu tot d i n a d i n ­sul ва faci v id î n j u r u l m e u 1

— Îmi convine m u l t i zo la rea de a s t ă s e a r ă — r ă s p u n s e c u r t e n i t o r d. Braz ie r . — Mul ţ i ­m e a e şi ea o so l i tud ine . r

Ea ti'\ p u t u rés i s t a n u m e l u i ca re ii f rămân-ài g u r a :

— Eşt i m u l ţ u m i t de F i l i p de l .uzay 7 — O să ş t iu a s t a la i sp răv i tu l se ra te i . E a t r e s ă r i ca şi c u m a r fi văzu t o v i p e r ă

i n t r e florile ci, g a t a s'o m u ş t e . — l ie ci' ? — î n t r e b ă ea. — P e n t r u că o să af lu de l à el d a c ă i n t r ' a -

d>îT&r este un b ă r b a t . O: î n s e m n a r ă s p u n s u l ă s t a care pe l â n g ă

ea n u î ă s p u m l c a la î n t r e b a r e , p u t e a să fie o a luz i • sau o i n s i n u a r e ?

— Da —• r ă s p u n s e ea cu o energ ie n e c u g e ­ta ta , ga t a s ă m ă r t u r i s e a s c ă to tu l — es te b ă r ­bat !

Şi, s ceasă din r ă b d ă r i , vo ind să m e a r g ă p a n ă la c a p ă t cu i nch iz i t o ru l acos ta , e a a-d ă o g ă .

— Şi incii un f rumos b ă r b a t ! n 'ai ce zice. Aceas tă apo teoză , proclamată a p r o a p e b ru ­

tal , ar fi părut no Ia tocul ei o r ' c ă r u i a a l t u l a f a r a de d. Braz ie r care p ă r u că în ţe lege în­ţe lesu l a s c u n s a l cuv in t e lo r :

— Da, — r ă s p u n s e — e m a l f r u m o s d e câ t p r i e t e n u l fui, d a r de ce n u va l sează .şi el ?

O o r g e M o n r a m p l u a s e în cl ipa a c e a s t a p e

L c u i s e de Cour l i eu pe d u p ă mi j loc ş i z b u r a cu ea p r i n sa lon , pe c â n d F i l i p i i p r i v e a l n v â r t i n d u - s e . cu u n e u r â s b inevoi to r .

— l ' c n t r u c ă n u - i p l ace v a l s u l — li s p u s * • - n a de Gremi l ly .

— Dar , ce-i p l ace т J o a n n e d e Gremi l ly se s cu l ă i n d i s p u s ă ş l

h o t ă r â t ă ; a r fi v r u t eă ee d u c ă t a F i l i p ş i să - i m u l ţ u m e a s c ă că n u va l s ează . Ah I d a c ă a r fi îndrăi ;». , ' să ' l inv i t e ea, s ă se a r u n c e i n b r a ţ e l e l u i î n f a ţ a t u t u l o r ! D a r u n s c r u p u l o o p r i : n u de . t e a m a de a fi b ă t r â n ă şi d e a v a l s a m a i p u ţ i n b ine d e c â t fetele şi femeile t in<re ca r i se î n v â r t e a u m a i m u l t or m a i p u ­ţ in în m ă s u r ă , ci de t e a m a , de -a r s t r ânge -o î n b ra te , de a se u i t a p e . s i n e , s a u de a-şi a m i n t i ş i d2 a l e ş ina de orgol iu şi de b u c u r i e .

P u ţ i n obosit de şederea în p ic ioare , F i l i p se r e t r ă s e s e în sa ră . Se g â n d e a la r ă s p u n s u l fă­g ă d u i t d lu i Braz ie r . As igu ra t , m a i m u l t decâ t a l a r m a t , de f rumoase le p r iv i r i a l e d-nei de Gremi l ly , ca r i îi c o n f i r m a u — c r e d e a el — li­b e r t a t e a d ă r u i t ă , se g â n d e a l a p l e c a r e a lui , l a r ă m a s u l b u n ce-şi va l u a de la m a m a lui , Ia a c e a l u n g ă că l ă to r i e cu a m i c u l s ă u ,

Ah ! M on c a m p ăs ta , t a r e e r a d r a g ! Va l sa p e n t r u el ca să-i î n g ă d u e să se r e c u l e a g ă ; ce m u l t îl i u b e a ! F ă r ă s ă facă c o m p a r a ţ i e î n t r e d r agos t e şi p r i e t en ie , e x a l t a s e n t i m e n t u l ace -t a pur , devo ta t , de s in t e r e sa t , pe ca re n i m i c

nu - l oboseşte , cu p u t i n ţ ă s i cu u n a s e m t c a r e Î m p r u m u t ă pi— fuge d e ea , d a r a d u n ă comoi* _ ê e . d u r e r e p e ca r i le d e p u n e a p o i l a fondul er c o m u n .

F i l i p so a f u n d a t n s e r ă ş i m e r s e de м ase-că l a e x t r e m i t a t e a c e a m a i d e p ă r t a t ă , pe « b a n c ă d e fier, î n t r e p a l m i e r i a ş eza ţ i i n tufiţi ş i o f â n t â n ă . A u z e a de ac i m u z i c a ş i-ş i închi­p u i a că g u s t ă d e o d a t ă î n d o i t a v o l u p t a t e d e f. c u g e t a s i n g u r şi l iber ş i de a va l s a cu Louis( de Cour l ieu , d e v r e m e ce George v a l s a pen t r u el.

Do oda tă , în r eve r i a lui, văzu ven ind epn-el o a p a r i ţ i e po care a rbuş t i i o a s c u n d e a u p» j u m ă t a t e şi caro se d e s p r i n d e a încet . D-na d» Gremi l l y î n a i n t a fă ră să- i s câ r ţ i e n i s i p u l sul p i c ioa re , s u r â z ă t o a r e , vo lup toasă , î m b r ă c a t ! î n zei ţă , cu u m e r i i goi, cu b r a ţ e l e goale, î n fie r a t ă de o ad i e r e care nu m i ş c a n i m i c în j u ru ) ei, cu ochii s t r ă luc i to r i , cu g u r a î n t r edes ch i s ă de u n r â s m u t , i rezis t ibi l , aşa c u m m a r ă t a s e adesea .

D a r de d a t a aceas ta , d a c ă fu emoţ iona t , ft de o n e î n ţ e l e a s ă spa imă . Supunerea l u i , mc r e n ac* iaş , rez i s ta f a rmecu lu i sac r i l eg iu lu i .

Se s cu l ă şi făcu u n p a s spre e a ; e r a foai t e pa l id . (Va u r m a )

¥ I Z I T Ä

C i n e m a „ V L R U L E A Z Ă :

Filmele cele mai frumoase