34.Sfântul Gheorghe si balaurul în conceptia păgână a Bisericii Catolice

Pictură si vitralii reprezentând pe Sfântul Gheorghe ucigând balaurul.

O temă care a stat foarte mult timp în întuneric va si ea adusă în lumină. Nu am nimic împotriva acestui om, dar vă transmit, nu doar legat de faptele lui, ci de ale oricărui crestin adevărat care stă brav în fata mortii, nu este meritul omului că face aceste fapte de bravură. Dar în lumea aceasta decăzută si lipsită de Dumnezeu în inimile lor, faptele mărete săvârsite în credintă sunt meritul oamenilor, trebuie să ne mândrim cu ei, să le facem icoane, picturi si statui si să îi venerăm, contrar învătăturilor divine. Si atunci, am si eu câteva întrebări pentru anticristii care fac astfel de practici: Dacă ajungem să venerăm omul si să îi ridicăm idoli, nu facem din el un zeu ? Unde rămâne atunci recunostiinta si laudele care trebuie să le oferim Domnului pentru că a scos din mocirla păcatului un om, l-a educat si l-a întărit, ajungând într-un final la stadiul de om spiritual ? Ce îi mai revine atunci Domnului dacă noi atribuim toate acestea omului păcătos ?! Nu vă îndepărtati voi astfel usor, usor de Dumnezeu ? Si în final, cine este Singurul care îl poate salva pe om: omul sau Dumnezeu ? Asa că revizuiti-vă comportamentul decăzut.

1

Si acum să vorbim despre balaurul din picturile sau statuile realizate.

Cine este balaurul ? A putut oare Gheorghe să ucidă balaurul ? Bineînteles că pentru rătăciti lucrurile stau destul de simplu: totul se reduce la stadiul de poveste ! Si acum să cunoastem povestea: „Nici o evocare a Sfântului Gheorghe nu poate fi completă fără readucerea aminte a uciderii balaurului petrecută după moartea sfântului. Conform legendei, lângă cetatea Selente din Palestina exista un demon care luase forma unui balaur si cerea jertfă oamenilor pentru a-i lăsa să ia apă din râul care curgea în apropiere. Dacă la început cerea ca jertfă oi si capre, pe măsura trecerii timpului balaurul s-a lăcomit si a început să pretindă oameni.Oamenii speriati au tras victimele la sorti, iar într-o bună zi a căzut chiar fata regelui. Rugăciunile fetei si ale tatălui ei către războinicul-sfânt din Capadocia au fost ascultate, iar Sfântul Gheorghe si-a facut aparitia călare si a ucis balaurul.” O poveste ca cele din copilărie, cu Făt Frumos, fata împăratului si balaurul cel rău ! Cum pot să atribuie o poveste creată de o minte bolnavă, unui om care se consideră a fi crestin ?! Ce facem, amestecăm realul cu fictiunea sau altfel zis adevărul cu minciuna ?! Dar unii, asa zisi crestini, bineînteles că au putut a face asta, dar si mai multi nebuni s-au pus la treabă, pierzându-si timpul cu realizarea de picturi, vitralii sau statui, prin care ei au imortalizat o poveste mincinoasă, si asta în crestinism, unde nu este loc de nici un fel pentru minciună ! Dar v-am făgăduit la început că această temă va fi adusă în lumină. Astfel că revin cu întrebarea: Cine este balaurul ? Simplu: balaurul ne este vreo făptură mitologică ca cele din imagini ci este spiritul cărnii, sau spiritul materiei, sau spiritul lui Satan din om, cum vreti să-i spuneti voi. Iar acesta este foarte puternic căci omul l-a hrănit prin

2

păcatele sale, devenind astfel un sclav al lui sau altfel zis un sclav al mortii. Sufletul omului a căpătat astfel asemănarea spiritului decăzut, în diferite forme, bineînteles corespunzătoare laturilor demonice din el. Iar acest suflet trebuie să moară si să renască, iar spiritul materiei trebuie să fie complet înlăturat sau si mai bine zis: anihilat. Iar acest proces din om se petrece foarte greu, necesitând timp si suferinte. Si credeti voi că omul poate să facă aceasta singur ? Credeti că poate lupta prin propria lui putere cu spiritul lui Satan din el care l-a luat în stăpânire ? Ce om poate ca să afirme că omul poate să facă aceasta, iesind într-un final victorios, ca mai apoi să trebuiască ca el să fie venerat si ridicat la rang de sfânt, decât numai un om care nu a avut niciodată de-a face cu învătătura lui Cristos ? Procesul de renastere nu poate fi în eternitate realizat prin puterea omului, ca mai apoi să fie necesar ca omul să fie pus la loc de cinste, asa cum s-a făcut si tot se face în acest caz dar si în alte cazuri de oameni declarati sfinti de către biserică, îndepărtându-se astfel cu viclenie rolul de Unic Mântuitor al Domnului, atribuindu-se putere omului si desconsiderând sau uitând complet că doar Domnul detine toată puterea în Cer si pe Pământ. Dacă omul prin el însusi este o fiintă jalnică si lipsită de orice putere si cunoastere, acestea fiind dobândite doar prin compasiunea infinită si prin iubirea lui Dumnezeu fată de oameni, cum puteti să afirmati că deodată că omul este un erou al credintei si un luptător biruitor în lupta cu diavolul ?! Nu se afirmă în nenumărate rânduri, în Biblie, nimicnicia omului ? Nu este scris să nu ne încredem în om, să nu cădem într-o astfel de capcană a Satanei, ca mai apoi să cădem în idolatrie, uitând astfel de Dumnezeu ? Unde ati găsit voi în Biblie învătături că omul trebuie venerat, că trebuie să i se aducă cinste (cântece de laudă si recunostiintă) si ofrande (în prezent pomeni date sfintilor), că trebuie să i se zidească altare (în prezent biserici si catedrale dedicate sfintilor) sau că trebuie să-i ridicăm statui sau să-i facem imagini pictate (tablouri si icoane) ca mai apoi să ne închinăm la ele ? Nu spune Biblia destul de clar : „Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare, ce putere are el ?” (Isaia 2:22) Ce înseamnă la voi toate aceste omagii aduse omului decât cea mai profundă idolatrie, si asta într-o lume în care a venit Însusi Dumnezeu si a adus cea mai mare Lumină din întreaga Creatie materială. Si oare nu râde satisfăcut Satan că acolo unde ar trebui să strălucească cea mai mare Lumină se găseste de fapt cel mai profund întuneric ? Cât de mare trebuie să fie nebunia si prostia voastră să credeti că veti primi salvarea îndepărtând pe

3

Dumnezeu din viata voastră si desconsiderându-I meritele si în schimb să ridicati omul la rang de zeu !!!

Dar să revenim acum la tema noastră si să vedem ce se spune despre patimile lui. L-au bătut cu bice din vână de bou, i-au zdrobit trupul cu un bolovan, l-au străpuns cu o sulită, l-au aruncat de viu într-o groapă cu var nestins, i-au dat să bea o cantitate de otravă care ar fi omorât zeci de oameni, i-au asezat pietre de moară pe piept, astfel încât să nu mai poată respira. L-au încăltat cu niste sandale din fier care aveau cuie mari si ascutite în tălpi, care i-au stăpuns tălpile cu totul sfântului, l-au bătut cu bastoanele până i-au sfărâmat oasele. Totul în van. Noaptea îl aruncau în temnită cu trupul desfigurat de răni, dar duhul său se întărea si toată noaptea se ruga si îl lăuda pe Dumnezeu. În puterea noptii, venea un înger care-i vindeca toate rănile, iar dimineata sfântul iesea nevătămat din temnită, spre mirarea paznicilor si tortionarilor săi si spre furia neostoită a lui Diocletian, care poruncea noi torturi si chinuri. În consecintă, sfântul a fost legat de o roată tintuită cu fiare ascutite, căreia i s-a dat drumul pe o vale, roata sfărmându-se si trupul Sfântului fiind sfâsiat în mai multe bucăti. Totul în zadar: Gheorghe era a doua zi nevătămat. Nici în cele mai exagerate povesti nu întâlnim astfel de relatări aberante ! După ce l-au torturat atât de sălbatic încât la nici una din torturile subliniate în prima parte a scrierii, nu ar mai fi putut să supravietuiască, mai e si sfâsiat în bucăti, după care în mod miraculos rămâne nevătămat !!! Cred că dacă scriitorii de povesti ar citi aceste relatări ale acestor pretinsi crestini, ar lua foc de invidie ! Si mai numesc păgâni pe cei din Orientul Îndepărtat care au tot felul de mitologii cu zei ! Da, au fost oameni omorâti în numele lui Dumnezeu, martiri în numele credintei, care în focul unde au fost arsi cântau cântece de slavă lui Dumnezeu, ei nu au suferit durerile ca oamenii obisnuiti, pentru că legăturile sufletului cu trupul erau foarte slabe, pentru că ei nu erau oameni ai lumii ci fii ai Domnului, asa că sufletele lor erau strâns unite cu Spiritul Divin din ei. Dar cu toate acestea ei au murit, pe când în povestea voastră, sfântul vostru nu. Dacă chiar s-ar fi întâmplat astfel, lumea s-ar fi închinat în fata unui astfel de om, considerându-l un zeu pe Pământ, căci doar un zeu era pentru ei nemuritor. Apoi iar fi ridicat altare si temple, si prin urmare nu ar mai fi avut soarta din povestea voastră.

4

Însăsi o parte din apostolii Domnului au avut parte de torturi si în final de moarte, si subliniez: erau apostolii directi ai Domnului, si după cum bine stiti, nu scăpat cu viată, chiar dacă au fost ajutati uneori de îngeri si eliberati din închisori. Iar dacă si acum, după toate aceste exemple, vă împotriviti în continuare, am să vin cu cel mai concludent exemplu pentru încăpătânarea voastră: Domnul Însusi. Însusi Iisus, care avea puterea de a da viată, s-a lăsat lăsat pradă mortii pentru mântuirea noastră, a suferit după cum bine stiti până în final, păstrând pe el urmele bătăilor, adică sânge, vânătăi si praf, iar voi în nerusinarea voastră afirmati că după niste torturi unice în istorie prin gravitatea lor: „dimineata sfântul iesea nevătămat din temnită” !!!

Iar acum să vedem mai exact ce statut i-au atribuit oamenii. Oamenii l-au iubit atât de mult încât este si astăzi patron al unor tări, orase, categorii sociale si chiar echipe de fotbal. Îmbrăcat soldăteste într-o cămasă de zale si înarmat cu o sulită prevăzuta cu o cruce, Sfăntul Gheorghe este patron-protector a numeroase tări si tinuturi precum Anglia, Etiopia, Grecia, Lituania, Osetia, Serbia, Muntenegru, Aragon, Germania, Sicilia, Tirol, Palestina, Catalunia, Bucovina, Portugalia, Rusia si Bulgaria. Îl mai regăsim pe Sfântul Gheorghe în postura de patron al unor orase importante precum Beirut, Liubliana, Ferarra, Moscova, Lod, Milano, Genova, Suceava, Barcelona, Venetia, Freiburg si Constantinopol. Dragostea sa mare fată de oameni a făcut ca multe categorii sociale si tagme să-si gasească în el patronul, protectorul si mijlocitorul întru Hristos. În primul rând, este protectorul tuturor celor care lucrează pământul, al agricultorilor si ciobanilor, al sotilor si cavalerilor, al arcasilor, măcelarilor, călăretilor, călătorilor, tăranilor, fierarilor, lemnarilor, dogarilor, selarilor, curelarilor si soldatilor. De la cavalerii templieri, maltezi si teutoni până la sifilitici si leprosi - toti si-au găsit de-a lungul veacurilor reazem si alinare în rugăciunile adresate Sfântului Gheorghe ca un drept mijlocitor între credinciosi si Bunul Dumnezeu. Tot el este cel care apără de urgia ciumei, febrei si bolilor de piele. Cum oare ati putut să cădeti atât de profund în învătătura lui Satan ca să puteti apoi să ziceti că un om, adică o nimicnicie în fata lui Dumnezeu, poate să fie patron, adică proprietar a tări, tinuturi sau orase, când voi ati trebui să stiti preabine că omul nu detine nimic, niciunde, ci toate sunt doar ale Domnului, El fiind Unicul Propietar a tot ceea ce există, inclusiv al omului ?

5

De unde până unde a mai ajuns si protector al oamenilor, ca mai apoi, bineînteles, să uitati iarăsi de Domnul si să cereti lui protectie, sau altor sfinti creati de voi ?! Când oare si unde ati citit voi, că Domnul ne-a învătat să ne rugăm si să cerem salvarea de la oameni, când în singura rugăciune care ne-a dat-o, ne învată să rugăm doar la Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, si nicidecum la vreun om, indiferent cine ar fi el ? De unde până unde ati mai scos faptul că omul trebuie să aibă mijlocitori între el si Iisus Cristos ?! V-ati întrebat oare vreodată ce înseamnă atunci când spuneti că Domnul ar avea nevoie de mijlocitori sau ati făcut-o în nestire întocmai ca si porcul ce înfulecă orice mâncare, nefăcând însă distictia că este o mâncare bună sau sunt doar excremente ? Oricum nu vă dati seama asa că nu o mai lungesc, ci vă spun eu. A afirma că Domnul ar avea mijlocitori înseamnă a compara pe Domnul cu un conducător lumesc, de care nu poti să te apropii când vrei tu si cât vrei tu, deoarece este interzis aceasta iar dacă îti va permite o audientă trebuie să îndeplinesti niste conditii si să te programezi, ba chiar există cazuri de persoane de rang înalt când acest lucru nu este deloc posibil. Ce înseamnă de fapt acesta ? Simplu: lipsă de iubire, nepăsare sau desconsiderare fată de semeni, deoarece acel conducător este fie un om egoist, deci neavând iubire de semeni, fie chiar mai rău, este un om plin de mândrie, considerându-se un om extrem de important, superior fată de ceilalti, adică un fel de zeu pe Pământ. Si cum putem să facem comparatie între astfel de oameni, care si-au pus ei mijlocitori, si Domnul, care este un Părinte plin de iubire fată de copiii Săi si care îi primeste oricând, fără nici o restrictie ? Voi vedeti toate lucrurile după dezordinea pe care a creat-o Satan pe Pământ si afirmati apoi că asa ar fi si în Ceruri, pe când acolo este cu totul altceva, pentru că acolo predomină Orânduiala lui Dumnezeu, de care voi nu mai aveti habar. Voi, preoti, sunteti de fapt niste mijlocitori, dar nu între om si Dumnezeu, ci între Satan si om. Ceea ce a adresat Iisus fariseilor si cărturarilor se potriveste perfect si vouă: „înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi de două ori mai rău decât sunteţi voi.” Apoi mai spuneti că apără de ciumă, febră si boli de piele ! O, voi, bieti nebuni ! Dacă ati sti ce binecuvântare aduc bolile peste oamenii îmbolnăviti de păcat ! Dacă ati sti că tocmai bolile si necazurile sunt temelia evolutiei spirituale nici nu v-ati mai ruga pentru sănătate ! Dar cum lumea a fost mereu decăzută, tot ceea ce a fost divin este considerat nebunie, în schimb toate practicile si toate conceptiile false despre viată proprii oamenilor, sunt foarte bune ! Si apoi, cine este acest om de poate

6

avea putere asupra bolii ? Doar Domnul detine toată puterea în Cer si pe Pământ, si dacă Însăsi Domnul permite ca aceste boli să se manifeste, din cauze numai de El stiute, cum puteti să veniti voi si să afirmati că sfântul vostru ar face ceva în opozitie cu Domnul ?! Cei care au ajuns în Ceruri fac totul în acord cu Vointa Domnului si nicidecum altfel, asa că ar trebui să renuntati definitiv la practica voastră anticristă prin care învătati oamenii să se roage la sfinti, chiar dacă as admite că unii dintre sfintii vostri au ajuns cu adevărat în Ceruri, pentru că niciodată omul nu trebuie să se roage la om ci numai la Dumnezeu. Tot ajutorul pe care îl cereti, trebuie adresat doar Domnului, căci doar El stie ce este bun pentru fiecare si doar El decide când este momentul oportun pentru a oferi ajutor omului, iar acest ajutor este cu totul altul fată de cel care îl cer oamenii decăzuti. Un astfel de om nu este luminat si bineînteles că cere ceva ce nu cunoaste si nu îi va face bine. Si cum puteti voi a crede că Domnului îi face plăcere să audă rugăciunile voastre adresate unor persoane pe care voi le considerati intermediare, când Însăsi Domnul ne-a învătat să ne rugăm doar la El ? Un copil adevărat al Domnului se roagă direct Tatălui său si nu la altii pe care nu îi cunoaste decât din scrieri mai mult sau mai putin mincinoase. Un crestin adevărat sau un copil al Domnului din Ceruri se consideră doar o unealtă în mâna lui Domnezeu, prin care Acesta îsi săvârseste lucrările. Iar dacă o lucrare a fost dusă la bun sfârsit, el nu consideră că aceasta este meritul său, ci a Aceluia care a săvârsit cu adevărat lucrarea, adică este meritul Domnului. Iar cei care se roagă la „unelte”, nu pot fi decât nebuni; cum să rogi o unealtă si cum apoi să multumesti tot ei, în loc ca cerinta ta si multumirea ta să o aduci Aceluia care lucrează cu acea unealtă, adică Domnului ?! În încheiere, sfatul meu este să căutati Lumina doar la Domnul si nu la oameni, pentru că atât timp cât veti face aceasta, veti bâjbăi în întuneric, întocmai ca nebunul care caută o lumină într-o grotă, si în loc să se întoarcă pe calea pe care a intrat, el se afundă tot mai mult în adâncime. Si doar atunci când veti primi Lumina, veti fi convinsi de purul Adevăr, căci niciodată nu-l veti recunoaste atâta timp cât voi trăiti în întuneric, chiar dacă acesta se găseste printre voi.

7