Utilizarea rationalaI. NOTIUNI GENERALE

1. Generalitati Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimica (de sinteza), transformate ntr-o forma de administrare (preparate solide sau solutii) prescrise de medic. Scopul administrari lor este de:- prevenire a mbolnavirilor- ameliorarea bolilor- vindecarea bolilor , prin actiunea lor locala sau generala Caile de administrare a medicamentelor sunt urmatoarele: - calea digestiva orala, sublinguala, gastrica, intestinala, rectala- local pe tegumente si mucoase- cale respiratorie- cale urinara- parenterala sub forma injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare, intravenoase Calea de administrare este aleasa de catre medic n functie de scopul urmarit, capacitatea de absorbtie a cai respective, actiunea medicamentelor administrate, toleranta organismului primitor, particularitatile anatomice, fiziologice ale organismului. Substanta medicamentoasa poate actiona ca aliment , medicament sau substanta toxica daca nu se respecta doza si calea de administratie. Tipuri de doze medicamentoase : - doza terapeutica - este cantitatea de medicament necesar obtinerii efectului terapeutic dorit- doza maxima - reprezinta cantitatea cea mai mare de medicament administrat, suportat de organism- doza toxica - este cantitatea de medicament care provoaca reactii toxice- doza letala - cantitate de medicament ce produce decesul pacientului 2. Reguli generale de administrare a medicamentelor. Medicamentele sunt prescrise de medic, prescrierea cuprinde numele medicamentului, doza, calea de administrat, ora administrari, durata tratamentului, administratia n raport cu alimentatia, iar persoanele care le administreaza trebuie sa cunosc urmatoarele reguli generale pentru a evita greselile care pot avea efecte nedorite: - respecta medicamentul prescris- este necesar sa se verifice etichetele de pe medicamente naintea administrarii lor, inclusiv termenul de expirare- sa se cunoasca aspectul exterior al medicamentului pentru identificarea acestuia- sa se cunoasca modul, caile pe care se administreaza medicamentele si manoperele utilizate pentru a masca gustul neplacut sau mirosul unor medicamente (copii)- doza de administrat ct si orarul pentru a asigura o eficienta maxima- sa se cunoasca reactiile imediate sau ndepartate care pot aparea- sa se cunoasca incompatibilitatile care pot exista ntre medicamente- sa se cunoasca modul de pastrare al medicamentelor n scopul mentinerii calitatii acestora- respectare somnului fiziologic al pacientului- lamurirea bolnavului naintea administrari, informare, accept- anuntarea greselilor de administrat- se administreaza imediat solutiile injectabile aspirate din fiole, flacoane- cunoasterea normelor de prevenire a infectiilor intraspitalicesti, a masurilor de asepsie, circuite, tehnici de administrare Asistenta trebui sa cunoasca efectul medicamentelor: - efectul asteptat de la medicamentele administrate- timpul necesar dupa cere se poate astepta efectul medicamentului- efectele secundare ale medicamentelor- fenomenele de obisnuinta si de acumulare a unor medicamente n organism utilizate n mod sistematic si timp ndelungat- fenomenele de hipersensibilitate legate de actiunea unor medicamenteII. II. Principii ale utilizarii rationale a medicamentelor

Diversitatea enorma a medicamentelor (circa 3000 de noi produse comerciale a medicamentelor p an), marea varietate a afectiunilor si individualitatea genetuca su matebolica a oamenilor bolnavi fac dificila gasirea unor principii general valabile, imuabile, ale terapiei medicamentoase. Adaptarea terapiei la bolnavi si nu la cunoasterea abstracta a bolii a dus la utilizarea in practica medicala a conceptului nu exista boli, ci bolnavi. Deoarece fiecare om face o anumita boala pe un teren metabolic cu multe particularitati, numai medicul poate stabili corect terapia, cu sanse mai mici de eroare.

In principiul, intr-o afectiune se vor folosi cat mai puine medicamente, cu conditi ca cele folosite sa actioneze etiopatogenic si simptomatic, act mai eficient, in conformitate cu cele cunoscute la ora actuala.

Este falsa idee ca un numar mare de medicamente asigura succesul terapeutic, dar este gresit si din punctul de vedere conform caruia unele medicamente ar fi bune oricand si oricum, sau ca unele dintre ele ar fi utile in toate bolile de care sufera menbrii unei familii, aceasta din urma prejudecata fiind inca frecvent intalnita.

S-a spus si s-a scris adesea ca automedicatia, medicatia dupa urechesi dupa sfaturile binevoitorilor este daunatoarea si uneori poate fi fatala. Dar nici un medicament nu este folosit cu mai putin discernamant de marele public decat antibioticele, care au ajuns la devalorizare fiind consumate fara indicatii sau cu indicatie gresita.

Un alt principiu al terapiei medicamentoasa este faptul ca diagnosticul trebuie sa preceada tratamentul. Fara stabilirea unui diagnostic ferm de catre specialist, este hazardat si de multe ori primejdios sa se ia medicamente. Pericolul vine dinspre cateva posibile actiuni ale unui medicament luat fara sa se stabileasca cu certitudine diagnosticul si anume:

a) posibilitatea mascarii diagnosticului real prin suprimarea unor simptome, creandu-se o falsa linistire a bolnavului, concomitent cu evolutia dramatica a boii.b) posibilitatea ca medicamentelee influentand (real au doar iluzoriu) un simpton subiectiv, sa agraveze procesul patogenic. Asa se intampla atunci cand un bolnav cu simptome de ulcer gastic sau dureri intr-o gastrita cauta sa-si calmeze suferinta inghitind analgetice, antipiretice nesteroidale (cum sunt algocalminul, aspirina etc.);c) sa constituie tratamentul principal corect in ceea ce priveste marimea dozelor si ritmul de administrare.d) sa apara grave accidente alergice ajungandu-se pana la soc anafilactic.

Durata tratamentului joaca si ea un rol important. Este la fel de gresit ca un tratament corectstabilit de medic. Un tratament pre scurt re riscul sa nu rezolve problema patogenica a cronicizarii boii sau a unor recaderi foarte primejdioase.

III. Particularitati ale folosirii medicamentelor in diverse stari metaboliceUnele stari matabolice au particularitati in ceea ce priveste raspunsul organismului la diverse medicamente si efectele ce le au unele substante asupra diverselor sisteme si organe. Acestor caracteristici ale metabolismului trebuie sa le corespunda o adaptare si o nuantar a terapiei.Ne vom referi pe scurt la cateva probleme ale utilizarii medicamentului in timpul sarcinii, lactatiei, la nou-nascut si sugar, la batrani si in starile de suprasolicitare fizica si psiihica.

SarcinaStarea de graviditate reprezinta una din cele mai caracteristice stari fiziologice ale femeii. In organismul acestei u loc modificari morfofunctionale complexe, care creeaza conditii optime de dezvoltare pentru produsul de conde conceptie.

Efectele nedorite ale unor medicamente asupra evolutiei sarcinii si dezvoltarii produsului de conceptie se pot grupa, in linii mari, in urmatoarele grupe:

1) Efecte toxice asupra organismului matern, car creeaza dificultati sau imposibilitatea continuarii normale a sarcinii, ducand la moartea produsului de concptie, urmata mai devreme sau mai tarziu de eliminarea sa din uter.

2) Substante care in dozele administrate dau relativ mica toxicitate materna, dar sunt toxice pentru embrion sau fat.

3) Substante care au actiune asupra aparatului genetic al celulelor fetale inducand afectiuni de natura genetica sau moartea produsului de contraceptie.

4) Substante care modifica durata fiziologica a sarcinii si influenteaza actul nasterii.

5) Medicamente care au doua sau mai multe tipuri de ctiuni din cele enumerate anterior.

Lactatia

Intelepciunea populara a spus de mult ca laptele si dragostea mamei sunt de neinlocuit pentru copil. Dar pentru ca laptele mamei sa fie alimentul ideal pentru copil in primele luni de viata trebuie sa nu contina nimic nociv copilului. Din substantele care pot sa ajunga in lapte, un loc important il ocupa medicamentele luate de femeia care alapteaza; aceasta se va abtine de aceea de la orice fel de automedicatie, iar medicul va recomanda numai strictul necesar de medicamente pentru tratrea unor afectiuni.

Iata mai departe unele medicamente carese elimina prin lapte. Medicamentul Riscuri pentru sugar

Barbituricele (Ciclobarbital, Fenobarbital etc.)

Aspirina

Diazepam

Alcaloizi din ergot

Fanacetina (Antinevralgic)

Rezerpina (Hiposrpil, Serpasil)

Nicotina

Metranidazol

Streptomicina

Contraceptive perorale

Anorexigene amfetminice

Sulfametoxipiridazina

Bromuri Derivati de tiouree:

Iodurile Somnolenta

Hemoragii

Hiperbilirubinemie

Varsaturi, diaree

Icter nuclear

Congestie nazala si cresterea secretiilor traheobronsice

Agitatie, varsaturi, tahicardie, tulburari circulatorii

Anorexie, greturi

Otoxicite

Scaderea in greutate, ginecomastie la baietii sugari

Insomnii, tremuraturi

Anemii hemolitice la sugaruu cu deficite de glucoza-6-fostat dehidrogenaza

Somnolenta, eruptii cutanate

Depresiunea tiroidei la sugar

Dispensie la sugar, copilul refuza sanul, datorita gustul neplacut al iodului din lapte

Nou-nascut si sugarTreacand de la viata intrauterina la cea extrauterina, nou-nascutul prezinta unele particularitati metabolice caracterizate prin:

insuficienta maturizare a unor sisteme enzimatice;

deficite de reglare a unor functii ale organismului;

permeabilitatea sporita a unor bariere ale organismului(cum este cea hematocerebrala de exemplu);

o proportie mai mare a apei in orgnism, in comparatie cu adultul si o repartizare deosebita pe compartimente a acesteia.

Reactivitatea nou-nascutului la medicamente este mult deosebita de cea a adultului. Imaturitatea enzimatica a dus la catastrofe atunci cand a fost ignorata, cum este cazul sindromului cenusiu, aparut dupa administrarea de cloramfenicol.Nou-nascutii cu greutate mai mica la nastere decat normalul sunt si mai sensibili, datorita imaturitatii unor sistme si organe. Biodisponibilitatea medicamentului, adica raportul dintre cantitatea de medicament adminis-trata, cea care ajunge la locul de actiune si efectul farmacodinamic obtinut este diferita la sugar de adult.

Unele medicamente nu pot fi administrate la sugar si nou-nascuti, iar altele se dau numai in caz de extrema necesitate.

Terapeutica nou-nascutuluisi sugarului reprezinta unul din cele mai dificile domenii ale medicinii. Orice exces medicamentos, ca si orice lipsa de medicatie poate sa aiba consecinte importante si uneori imprevizibile asupra dezvoltarii fizice si psihice ulterioare a copiluluiIV. Principalele efecte secundare ale medicamentelor larg utilizateEfectele secundare sunt actiuni nedorite si foarte adesea daunatoare ale medicamentelor. Concepute ca niste instrumente de lupta boala din ce in ce mai perfectionate, medicamentele moderne au o actiune farmacodi-namica din ce in ce mai intensa si tintesc mereu mai precis un anumit fenomen sau o anumita veriga a lantului patogeic; dar u s-a reusit inca producerea unui medicament ideal care sa actioneze numai in sensul dorit, fara s interfereze structurile si procesele similare din restul organismului.Efectele secundare medicamentoase determina din nefericire, o adevarata si nedorita noua patologie si formeaza o parte importanta a bolilor iatrogene, adica bolile induse de medicament. Si mai riscanta este evolutia efctelor secundare in cazul automedicatiei, bolnavul deosebind greu sau deloc unele efecte adverse de efectul farmacodinamic dorit al medicatiei si de simptomele bolii.

Cunoasterea, evitarea pe cat este posibil si diminuarea efectelor secundare reprezinta o preocupare majora a medicinii contemporane.

Anestezice localeSunt substante utilizate pentru anesteziere ( suprimarea perceptiei durerii), in anumite teritorii le organismului. Din ele enumeram:

cocaina, mai putin utilizata in prezent,

procaina

benzocaina

lidocaina(Xilina)

mepivacaina

dibucaina etc.

Antiinflamatoare, analgetice, antipiretice nesteroidale Sunt medicamente cu larga utilizare, indeosebi in combaterea inflamatiei acute si cronice. Din efectele secundare mentionam manifestari digestive cele mai frecvente si care constau in epigastralgii, greturi, diaree, scaderea apetitului, hemoragii digestive, iar la ulcerosi apar uneori perforatii. Derivatii de acid salicilic dau tulburari auditive, reducerea campului vizual si scaderea acuitatii vizuale pentru vederea colorata, euforie, care poate sa ajunga in cazul dozelor mari la agitatie psihomotorie.

Medicatia antidiabeticaSe utilizeaza pentru tratamentul diabetului zaharat in diversele lui forme. Cuprinde:

insulina (diverse preparate cu durata diferita de actiune);

antidiabetice perorale:

a) derivati de sulfoniluree:

tolbutamid (Rastinon, Butamid)

acetohexamid;

clorpropamid;

tolazamid;

ciclamida(Cicloral)

b) biguanide:

fenformin (feniletil-biguanida);

buformin (butil-biguanida);

metformin (dimetil-biguanida)

Hormonii glucorticoiziHormonii glucocorticoizi si derivatii lor sintetici se utilizeaza foarte lar in terapeutica, avand indicatii in inflamatii, colagenoze, unele boli ale sangelui, artropatii, boli alergice, astm bronsic, hepatita cronica, unele neoplazii etc.

Antibioticele

Sunt substante utilizate cu scop bactericid, bacteriostaticsau antifungic. In ultimii ani au fost puse la punct si unele substante antivirale, care au inca o circulatie redusa.

Din grupele antibiotice, penicilinele au toxicitatea cea mai mica. Principalul efect secundar il constituie reactiile alergice (frecventa cea mai mare la ampicilina).V. Automedicatia si riscurile eiAutomedicatia ajunge astfel sa fie una din sursele de poluare endogena a organismului cu repercusiuni negative numeroase, din care amintim:

mascarea simptomelor unei boli si inducerea in eroare a medicului, intarziind diagnosticul corect;

agravarea bolii prin infectia terapiei luata la intamplare de bolnav;

cronicizarea unor afectiuni acute pentru carwe bolnavul ia unele medicamente in doze insuficiente;

aparitia unor efecte toxice ale asocierilor empirice de medicamente sau agravarea unore din simptomele bolii in incercarea de a suprima altele.VI. Clasificarea medicamentelor

Medicamentele sunt substane sau amestecuri de substane utilizate pentru a preveni, ameliora sau vindeca diferite afeciuni, dar i pentru a diagnostica unele boli. Criteriile de clasificare ale medicamentlor sunt diverse, ele fiind prezentate sintetic n cele ce urmeaz. a. Dup modul de prezentare i preparare, medicamentele pot fi solide, semisolide, sub form de gaze sau aerosoli. La rndul lor medicamentele solide se clasific n pulberi, comprimate, capsule, pilule, supozitoare. n grupa medicamentelor semisoide gsim unguentele. Acestea din urm, n funcie de proporia de ap, se clasific n creme, cele care conin mai puin ap i paste, la care proporia de ap este mai ridicat. Medicamentele lichide sunt soluiile, suspensiile, tincturile sau vinurile medicinale. b. Dup modul de formulare se disting urmtoarele trei categorii: oficinale, magistrale i industriale (specialiti). c. Dup modul de administrare medicamentele se mpart n: medicamente pentru uz intern, extern i parenteral. e. Dup compoziie medicamentele pot fi simple, cu o singur substan activ sau compuse, cu dou sau mai multe substane active. f. Dup toxicitate medicamentele i substanele medicamentoase sunt obinuite (anodine), puternic active, toxice i stupefiante. g. Dup concepia terapeutic, medicamentele se mpart n alopate i homeopate. h. Dup modul de eliberare al substanei active medicamente se clasific dup cum urmeaz: cu efect prompt (injecii, perfuzii), cu efect obinuit (comprimate), cu aciune modificat (prelungit, susinut sa repetat), cu aciune controlat i cu efect la int. i. Dup modul de aciune ele sunt: cu aciune local (cele de uz extern), general sau sistemic (cele de uz intern parenterale, sistemele terapeutice transdermice). j. n funcie de repartizarea dozelor de substan activ n forma farmaceutic, medicamentele pot fi : unidoz (comprimate, pilule, supozitoare), multidoz (soluii,suspensii, emulsii, pulberi nedivizate). k. Dup originea substanei active: vegetale, animale, chimice. l.Dup aciunea farmacologic: tonice, expectorante, anestezice, e.t.c. m. Dup domeniul de aplicare: uz uman i uz veterinar. n. Dup modul de eliberare din farmacie: etice, care necesit recomandarea scris a medicului i cele care se pot elibera la cerere, fr prescripie medical (produse OTC).

Medicamentele antiinflamatorii

Termenul de antiinflamator se refera la proprietatea unei substante sau tratament de a reduce inflamatia.

Agentii antiinflamatori numara aproximativ jumatate dintre analgezice, atenuand durerea prin reducerea

inflamatiei invers fata de opioide, care afecteaza sistemulnervos central.Medicamentele antiinflamatorii isi au originea in descoperirile accidentale ale anumitor plante ale caror

extracte au fost aplicate pentru ameliorarea durerii,febrei si a inflamatiei. Descoperirea salicilatilor in secolul

19 a permis sintetizarea artificiala a acidului acetilsalicilic sau aspirina. La fel, noile descoperiri chimice ale secolelor 19-20 au dus la dezvoltarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Aceste medicamente au fost descoperite in mare parte empiric dupa urmarirea efectelor lor antiinflamatorii, analgezice si antipiretice la animalele de

laborator.Medicamentele antiinflamatorii sunt impartite in doua categorii mari in functie de modul lor de actiune:

nonsteroidene steroidene. Multi steroizi, mai ales glucocorticoizii reduc inflamatia sau tumefierea prin legarea de receptorii glucocorticoizi. Aceste medicamente sunt cunoscute drept corticoizi.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) amelioreaza durerea prin contracararea enzimei ciclooxigenaza (COX).Enzima COX sintetizeaza prostaglandine ducind la inflamatie. AINS previn formarea prostaglandinelor, reducind sau eliminind durerea.Citeva exemple comune de AINS sunt: aspirina, ibuprofenul si naproxenul. Inhibitorii COX specifici, desi impart un mod de actiune similar nu sunt clasificati alaturi de clasicele AINS. Pe de alta parte sunt si analgezicele care sunt asociate de obicei cu agentii antiinflamatori dar nu au astfel de

efecte. Un exemplu este paracetamolul, care reduce durerea si inflamatia prin inhibarea enzimelor COX.

Derivatii antiinflamatori imuno-selectivi (ImAIS) sunt o clasa de peptide cu proprietati antiinflamatorii. Sunt o

clasa noua de antiinflamatorii si nu sunt legate de hormonii steroizi sau AINS. Au fost descoperite de catre

cercetatori prin evaluarea proprietatilor biologice ale glandei submandibulare si salivei.Aceste medicamente sunt folosite pentru a trata durerea si a reduce inflamatia. Unele antiinflamatoare nesteroidiene sunt folosite si pentru a reduce febra

Corticosteroizii

Corticosteroizii sunt o clasa de chimicale care cuprind hormonii steroizi produsi natural de cortexul adrenal si analogii acestor hormoni sintetizati in laborator. Corticosteroizii sunt implicati intr-o varietate de procese fiziologice, incluzind: raspunsul la stres, raspunsul imun, reglarea inflamatiei, metabolismul carbohidratilor,catabolismul proteinelor, balanta electrolitilor serici si comportamentul uman. (4)

Clasificarea in functie de structura chimica

In general corticosteroizii sunt grupati in patru clase in functie de structura lor chimica. Reactiile alergice la un membru al clasei indica o intoleranta la toti membrii acelei clase.

Grupul A (tipul hidrocortizonului)

- hidrocortizonul, hidrocortizon acetat, cortizon acetat

- tixocortol pivalat, prednisolon, metilprednisolon, prednison.

Acestia sunt glucocorticosteroizi cu durata de actiune scurta spre medie.

Grupul B (acetonide)

- triamcinolon acetonide, triamcinolon alcool, mometazona

- amcinonide, budesonide, desonide

- fluocinonide, fluocinonide acetonide, halcinonide.

Grupul C (tipul betametazonei)

- betametazona, betametazona sodium fosfat

- dexametazona, dexametazona sodium fosfat, fluocortolone.

Grupul D (esterii halogenati)

- hidrocortizonul 17 valerat, halometazona, alclometazona dipropionat

- betametazona valerat, betametazona dipropionat, prednicarbat

- clobetazona 17 butirat, clobetazol 17 propionat, fluocortolon caproat,

- fluocortolon pivalat, flupredniden acetat.

Clasificarea dupa ruta de administrare

Steroizii topici

Sunt folositi in aplicatii locale pe piele, ochi si membranele mucoase. Sunt impartiti in clase de potenta de la I la IV.

Steroizii intra-articulari

Forme injectabile pentru administrarea intra-articulara.

Steroizii inhalatorii

Folositi pentru a trata mucoasa nazala, sinusurile, bronhiile si plaminii.

Formele orale

Administrare pe cale orala, asa cum sunt prednisonul si prednisolonul.

Formele sistemice

Disponibile injectabile pentru caile de administrare intravenoasa si parenterala.

Mecanism de actiune

Corticosteroizii au efecte antiinflamatorii si imunosupresoare importante in raspunsurile imune naturale. Sunt

implicati in mobilizarea substratelor pentru gluconeogeneza si mentinerea glicemiei normale. Aceste efecte sunt

mediate prin legarea de receptorul glucocorticoid, o proteina intranucleara actionind ca un factor nuclear de

transcriptiei regland expresia mai multor gene.

Actiunea antiinflamatorie implica proteina inhibitorie a fosfolipazei A2, care controleaza eliberarea mediatorilor inflamatori (prostaglandinele si leucotrienele) prin inhibarea eliberarii acidului arahidonic.

Corticosteroizii reduc inflamatia si prin:

- diminuarea edemului local, depozitarii de fibrina, dilatatiei capilare, migrarii leucocitelor si a activitatii

fagocitare

- suprima degranularea mastocitelor, suprima activarea limfocitelor T si productia de citokine

- reduc expresia COX 2 si sinteza prostaglandinelor.

Medicamentele antiinflamatorii

Diferitii corticosteroizi au si diferite proprietati farmacokinetice afectind:

- biodisponibilitatea, timpul de injumatatire plasmatica

- rata de eliminare renala, hidrosolubilitatea, etc.

Administrarea zilnica a corticosteroizilor in concentratii fiziologice pentru cel putin doua saptamini suprima axa

hipotalamica-adrenala cu diminuarea productiei de hormoni endogeni. Recuperarea poate dura intre 9 si 12 luni.

Ficatul este principala cale de metabolizare a corticosteroizilor prin enzimele citocromului P450. 25% dintre corticosteroizi sunt eliminati prin bila si fecale. Clearance-ul renal este de 75% pentru corticosteroizi.

Indicatiile corticosteroizilor

Agentii farmaceutici sintetici cu efecte similare corticosteroizilor sunt folositi in numeroase conditii, variind de la tumori cerebrale pina la boli de piele. Dexametazona si derivatii acesteia sunt aproape glucocorticoizi puri, in

timp ce prodnisonul si derivatii sai au si o actiune mineralocorticoida pe linga efectul glucocorticoid.

Glucocorticoizii sintetici sunt folositi in tratamentul durerii sau a inflamatiei articulare, arteritelor, dermatitelor,reactiilor alergice, astmului, hepatitelor, lupusului sistemic eritematos, bolii inflamatorii intestinale, sarcoidozei si pentru suplimentarea hormonala in boala Addison sau alte forme de insuficienta adrenala. Aceste medicamente pot salva viata si avea beneficii importante. Totusi, administrarea lor terapeutica trebuie contrabalansata de efectele adverse severe. Doza, ruta de administrare, durata tratamentului si alegerea corticosteroidului trebuie luate in considerare pentru a maximiza beneficiul si a minimaliza efectele adverse.

Efecte adverseEfectele nedorite tipice ale glucocorticoizilor sunt legate de doza si adesea predictibile in functie de actiunile glucocorticoide (diabet, osteoporoza, atrofie musculara, efecte neuropsihiatrice) si actiunile mineralocorticoide(hipertensiune, dezechilibru hidroelectrolitic).

Efectele adverse sunt numeroase:

- cardiovasculare: hipertensiune, insuficienta cardiaca congestiva, retentie hidrosalina

- sistem nervos central: tulburari psihice incluzind mania, psihoza, tulburari de somn

- endocrine/metabolice: supresia adrenala, retard de crestere la copii, rezistenta la insulina, diabet, tulburari ale functiei tiroidiene, hipokaliemie, alcaloza metabolica

- gastrointestinale: efecte gastrice, hepatosteatoza

- hematopoietice: leucocitoza si alte efecte

- sistem imun: creste riscul de infectii

- musculoscheletice: miopatie, osteoporoza, necroza avasculara osoasa

- oftalmice: cataracta, hipertensiune intraoculara, glaucom

- impotenta, cicluri neregulate, masculinizarea femeilor

- cutanate si altele: fata in luna plina, obezitate truncala, cocoasa dorsolombara, acnee, atrofie cutanata,

vergeturi, hirsutism.

Medicamente care accentueaza efectele corticosteroizilor:

- estrogenii, contraceptivele orale

- antibioticele, antifungicele.

Toti acesti agenti inhiba enzimele citocromului P450.

Medicamente care inhiba efectele corticosteroizilor:

- antiacidele, colestiramina (scad absorbtia corticosteroizilor)

- fenitoina (inhiba enzimele citocromului P450). Antiinflamatoarele non-steroidiene (AINS)

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt o clasa de medicamente cu efecte analgezice si antipiretice, iar in doze mai mari si antiinflamatorii. Termenul non-steroidiene diferentiaza aceste medicamente de steroizi, care au si actiune antiinflamatorie similara scaderii eicosanoizilor. Ca analgezice, AINS nu sunt narcotice si sunt folosite ca o alternativa non-adictiva la narcotice.

Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene

AINS pot fi clasificate in functie de structura lor chimica sau mecanismul de actiune.

Salicilatii

- aspirina, diflunisal, salsalat, tenoxicam

- droxicam, lornoxicam, isoxicam.

Derivatii acidului propionic

- ibuprofen, dexibuprofen, naproxen

- fenoprofen, ketoprofen, dexketoprofen

- flurbiprofen, oxaproxin, loxoprofen.

Derivatii acidului fenamic (fenamatii)

- acidul mefenamic, acidul meclofenamic

- acidul flufenamic, acidul tolfenamic.

Inhibitorii selectivi ai COX2 (coxibii)

- celecoxib, rofecoxib, valdecoxib

- parecoxib, lumiracoxib, etoricoxib

- firocoxib, acetaminofen.

Derivatii acidului acetic

- indometacin, tolmetin, sulindac, etodolac

- ketorolac, diclofenac, nabumetona.

Derivatii acidului enolic (oxicamii)

- piroxicam

- meloxicam.

Altii

Licofelonul actioneaza prin inhibarea LOX (lipooxigenazei) si COX.

Clasificare dupa ruta de administrare

AINS orali

Este cea mai larg folosita forma de administrare. Permite un tratament la domiciliu. Dezavantajele cuprind

absorbtia intirziata si riscul crescut de ulcer peptic.

AINS intrarectali

Sub forma supozitoarelor.

AINS topici

Creme, geluri si spume.

AINS injectabili intramuscular

Sunt folositi ocazional pentru perioade scurte. Sunt mai potenti decit ruta orala. Dezavantajele cuprind: durerea,necesitatea schimbarii locului injectat si absorbtia intirziata.

AINS injectabili intravenos

Sunt larg folositi pentru durerea acuta. Eficienti pentru exacerbarile durerii cronice.

Mecanism de actiune

Majoritatea AINS actioneaza ca inhibitori nonselectivi al COX, inhibind ambele izoenzime COX1 si 2. Aceasta

inhibitie este competitiv reversibila, invers fata de actiunea ireversibila a aspirinei. COX catalizeaza formarea

prostaglandinelor si a tromboxanului din acidul arahidonic (derivat din stratul celular bifosfolipidic prin

fosfolipaza A2). Prostaglandinele actioneaza (printre altele) ca molecule mesager in inflamatie. COX 1 este o

enzima exprimata constitutiv cu rol in reglarea multor procese fiziologice normale. COX 2 este o enzima

exprimata facultativ in inflamatie, iar inhibitia ei produce efectele dorite ale AINS. Acetaminofenul nu este

considerat un AINS datorita activitatii sale antiinflamatorii scazute. AINS sunt folosite si in durerea din guta acute deoarece inhiba fagocitoza cristalelor de urati in afara de inhibitia sintezei prostaglandinelor. Activitatea antipiretica

AINS au activitate antipiretica si pot fi folosite pentru a trata febra. Febra este cauzata de nivelele ridicate ale

prostaglandinelor E2, care altereaza excitabilitatea neuronilor din hipotalamus care controleaza termoreglarea.

Antipireticele actioneaza prin inhibarea enzimei COX, care determina inhibitia generala a biosintezei

prostanoidelor din hipotalamus.

Activitatea analgezica

Desi sunt clasificate ca analgezice usoare, AINS au un efect mai semnificativ asupra durerii prin cresterea

sensibilizarii periferice care apare in timpul inflamatiei si determina raspunsul nociceptorilor la stimulii care sunt normal nedurerosi

Farmacocinetica

Majoritatea AINS sunt acizi slabi cu pH intre 3-5. Sunt absorbiti bine in stomac si intestine. Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 95%, de obicei de albumina, astfel volumul lor de distributie se apropie de volumul plasmei. Cei mai multi AINS sunt metabolizati in ficat prin oxidare si conjugare la metaboliti inactivi care sunt excretati in urina, desi unele medicamente sunt partial eliminate si prin bila. Metabolismul poate fi anormal in unele stari de boala iar acumularea poate apare chiar si la dozaje normale. Ibuprofenul si diclofenacul au timp de injumatatire scurt de 2-3 ore. Unele AINS (de obicei oxicamii) au timp de injumatatire foarte lung intre 20-60 de ore.

Indicatiile AINS

AINS sunt folosite in principal pentru tratamentul conditiilor acute sau cronice in care sunt prezente durerea si

inflamatia. Cercetarile continua asupra potentialului lor in preventia cancerului colorectal.

AINS sunt folosite in general pentru ameliorarea simptomatica in urmatoarele conditii:

- artrita reumatoida, osteoartrita, artropatiile inflamatorii

- dureri dentare, post-operatorii, fracturi, sciatica

- colica renala, cefalea si migrena

- guta acuta, dismenorea, durerea osoasa metastatica, alte tipuri de dureri.

Aspirina, singurul AINS capabil sa inhibe ireversibil COX1 este indicata si ca antiagregant plachetar.

Efecte adverse

Cele mai frecvente efecte adverse cuprind urmatoarele:

- cardiovasculare: hipertensiune arteriala, risc crescut de infarct miocardic si angina

- gastrointestinale: dispepsie, ulcer peptic, hemoragii digestive

- hepatice: hepatita toxica, transaminaze crescute

- toxicitate renala, edeme periferice, hiperkaliemie

- hematologice: risc de singerare, trombocitopenie

- ORL: tinnitus, astmul indus de aspirina

- cutanate: alergie la aspirina sau alte AINS.

Interactiunea cu alte medicamente

- risc crescut de singerare in asocierea AINS cu warfarina sau heparina

- cresterea nivelului fenitoinei cind este asociata cu AINS

- toxicitate renala in asocierea ciclosporinei cu AINS

- retentie de fluide in asocierea cu diureticele. (8) (6)