5. Revelația lui Mahomed și viața comunității musulmane în secolul al VII-lea.

Întemeietorul islamului este Mahomed. Dintre toți întemeietorii de religii universale, el este singurul căruia i se cunoaște, în linii mari, biografia.

Profetul Muhammad ibn Abdallah s-a născut la Mecca în jurul anului 570 într-o familie puternică a unui șef de clan. Tatăl său moare cu puțin timp înainte de nașterea sa, iar la doar 6 ani rămâne orfan și de mamă. Astfel, de creșterea să se ocupă pentru un timp bunicul, iar de la vârsta de 8 ani locuiește în casa unchiului său Abu Talib. La 12 ani călătorește în Siria, unde un călugăr creștin , numit Bahira, recunoaște semnele tainice pe umărul lui Mohamed care îi vestesc vocația de prooroc.

În jurul anului 555 Mahomed intră în slujba unei văduve bogate Khadija (Khadigea) pentru care călătorește în Siria în scop comercial. Relația profesională se transformă în una personală, căsătorindu-se cu aceasta, la vârsta de 25 de ani (ea avea 40). Soția sa a avut un rol considerabil în viața Profetului: ea l-a încurajat mult în încercările sale religioase. Acesta a avut doar fiice cu toate cele 3 soții, Fatimah fiind una din ele. Căsătoria avea să fie fericită, de aceea nu și-a luat altă soție cât timp Khadija a fost în viață. Datorită caracterului său integru este ales ca membru într-o organizație numită Alianța pentru Caritate. Este pentru un timp caravanier, având posibilitatea să călătorească mult. Era cunoscut de toți ca fiind o persoană foarte corectă și cu un suflet foarte bun.

Îl va adopta pe vărul său Ali, care avea să îi devină ginere și îl va crește alături de fiica lui Fatima. De asemenea, va mai adopta încă un tânăr, Zaid, un sclav convertit la creștinism.

După lungi perioade de "retragere spirituală" (tahannut) în peșteri și pe muntele Hira, la câțiva km NE de Mecca, în jurul anului 610 Mahomed are prime revelații. Prima revelație de produce în peșteră de pe muntele Hira: aude o voce pe care o identifică fiind a Arhanghelului Gavriil, care îi spunea „Tu ești trimisul lui Dumnezeu, profetul lui Allah.” Din acel moment, Mahomed începe să propovăduiască întoarcerea la monoteismul lui Avram (părintele evreilor).

La 40 de ani, Mahomed are o altă revelație pe când dormea în peștera în care își petrecea recluziunea lui anuală, îngerul Gabriel a venit la el, ținând o carte deschisă în mâini. Aceste revelații se produceau prin recitare, mai întâi în singurătate, iar apoi în fața soției și a copiilor. Textele erau memorate fie de Mahomed, fie de cei din jur. Treptat au început să fie notate pe frunze de palmier, pe piele de omoplat de palmier de cei puțini care știau să scrie. Totuși, el reușește să atragă din ce în ce mai mulți oameni la noua sa religie. Cu fiecare an care trecea, noi capitole erau revelate din Coran. "Dictarea" Coranului a fost deseori însoțită de convulsii puternice, de accese de febră sau de răcirea trupului.

Autenticitatea acestor experiențe pare neîndoielnică. Există persoane care îi contestă revelațiile, care îl numesc ghicitor, ba chiar este amenințat și cu moartea, persecutat, alături de cei care îl urmau. Un timp s-a bucurat de protecția unchiului său Abu Talib, dar după moartea acestuia Mahomed este nevoit să își părăsească orașul natal și să meargă cu un grup de musulmani devotați în 622 la Yatrib, unde devine șeful comunității musulmane. Este primit cu brațele deschise de o parte din populație care se și convertește, iar de cealaltă parte încheie un acord de neagresivitate. Acest eveniment se numește Hejira și marchează începutul anului Islamic. Hejira înseamnă în arabă "emigrare". Numele orașului este schimbat în Medina.

La un an reîncep raidurile de pradă pentru că Mahomed și comunitatea să nu aveau din ce să trăiască. Locuitorii Meccai și evreii de la Medina îi sunt ostili. Armistițiul din 628 între profet și cei din Mecca nu durează mult, el întorcându-se în orașul natal și atacându-l. Astfel, în cele din urmă Mahomed cucerește Mecca fără vărsare de sânge în 630. În tot acest timp, versete din Coran continuă să îi fie revelate, acestea fiind o parte așternute în scris, iar o alta memorate de către companionii Profetului. Vine și anul 632, când, Mahomed moare în brațele soției sale preferate Aisha la 63 de ani rostind: „Tovarășul cel mai înalt.”

Intenția religiei islamice este la început de a se adresa arabilor. Treptat, ea se extinde și către alte comunități. La Medina, există o comunitate puternică de evrei, profund arabizată. Relațiile cu Mahomed au fost la început bune, lucru reglementat și în Coran. La moartea sa, în peninsulă arabică există un factor de coeziune ce pentru prima dată în istorie, va duce, în deceniile și secolele următoare, la o veritabilă unificare a acesteia într-un stat islamic. Chiar din timpul vieții Profetului s-a putut realiza o unificare religioasă în peninsulă, deși unificarea politică s-a făcut doar mai târziu, în timpul primului calif, Abu Bakr.

Astfel, din chiar timpul vieții lui, dar mai ales în perioada în care succesorul său a fost Abu Bakr, au apărut 2 mișcări de contestare care au fragmentat nouă comunitate (ummah) și au divizat politic peninsulă. Abu Bakr a fost prietenul apropiat a lui Mohamed încă din perioada de la Mecca, dar și unul dintre susținătorii săi cei mai credincioși în toate încercările prin care a trecut. El a preluat funcția de imam, conducător al rugăciunii în comun, când profetul s-a îmbolnăvit. Întrucât s-a aflat mereu în prezența lui Mohamed, alegerea lui Abu Bakr în fruntea comunității a fost justificată. De asemenea, este primul numit „khalifa”, ceea ce însemna că el se consideră pe sine drept urmaș al lui Mahomed.

Primii patru califi, „cei bine ghidați” au făcut parte din anturajul apropiat al profetului și au fost înrudiți cu acesta (gineri, socri). Ca și Mahomed, și Abu Bakr și-a ales succesorul- pe Omar (634-644), unul dintre consilierii cei mai ascultați ai Profetului, urmat fiind de Osman (644-656) și Ali (656-661).

În perioada califului Osman apare, la Medina, prima ediție definitivă a Coranului în 650.