1

Universitatea Bucureşti – Facultatea de Teologie Ortodoxă

„Justinian Patriarhul”

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA

CERCETĂRILOR ACTUALE

- Rezumat -

Susţinător: Pr. Drd. Adrian Cazacu

Coordonator ştiinţific: Prof. Dr. Remus Rus

Disciplina: Istoria şi Filosofia Religiilor

Bucureşti

2010

2

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA CERCETĂRILOR ACTUALE

Cuprins

Introducere .................................................................................................................................... 1

I.Dispute metodologice ................................................................................................................. 8

I.1. Gnosticism sau gnosticisme............................................................................................... 11

I. 1.1. Ereziologii ................................................................................................................. 15

I.1.2. Religionsgeschichtliche Schule ................................................................................... 37

I.1. 3 Hans Jonas – Ugo Bianchi – Ioan Petru Culianu ......................................................... 45

I.2. De la Hydra cu o mie de capete la arborele gnozei ............................................................ 57

I.2.1. Invariaţii si seturi de opoziţii ....................................................................................... 60

I. 2. 2. Perspectivă şi perspective .......................................................................................... 65

II.O istorie zbuciumată ............................................................................................................... 71

II.1. Simon Magul – primul eretic ............................................................................................ 72

II.1.1 Mărturia din Faptele Apostolilor ................................................................................. 84

II.1.2. Acta Petri şi victoria adevărului ................................................................................. 93

II.2. Marcion şi canonul Sfintei Scripturi ............................................................................... 100

II.2.1. Ce ne spun Părinţii Bisericii? ................................................................................... 107

II.2.2. Harnack şi apologia lui Marcion .............................................................................. 119

II.2.3. Marcion astăzi .......................................................................................................... 123

II.3. Iudeo-gnosticii ................................................................................................................. 126

II. 3. 1. Nicolaiţii ................................................................................................................. 132

II. 3. 2. Cerint ...................................................................................................................... 134

II. 3. 3. Menandru ............................................................................................................... 137

II. 3. 4. Satornil ................................................................................................................... 138

II. 3. 5. Basilide ................................................................................................................... 142

II. 3. 6. Carpocrate .............................................................................................................. 147

II. 3. 7. Barbelognosticii ..................................................................................................... 152

II. 3. 8. Ofiţii şi Sethienii .................................................................................................... 157

II. 3. 9. Cainiţii .................................................................................................................... 163

II.4. Valentin şi apogeul gnosticismului ................................................................................. 165

II.4.1. Gnosticismul sistematizat ......................................................................................... 169

3

II.4.2. Între Orient şi Occident ............................................................................................ 182

III. Fundamentele ..................................................................................................................... 192

III.1. Dualismul ....................................................................................................................... 193

III.1.1. Istoria unui concept ................................................................................................. 195

III.1.2. Gnosticismul: dualism sau pseudo-dualism? .......................................................... 200

III.1.2.1. Principiul persoană şi principiul concept ......................................................... 205

III.1.2. 2. Unul şi multiplul ............................................................................................. 210

III.2. Sophia ............................................................................................................................ 217

III.2.1. Voinţa de putere ...................................................................................................... 219

III.2.1.1. Diferite variante ale mitului ............................................................................. 223

III.2.1.2. Drama Sophiei ................................................................................................. 230

III. 2. 2. Iluzia unui principiu: Demiurgul .......................................................................... 236

III.2.2.1. Arhonţii şi imaginea inversată ......................................................................... 242

III.2.2.2. Durerea creaţiei ................................................................................................ 247

III.3. Omul şi lumea ................................................................................................................ 250

III.3.1. Ambiguitatea existenţei: crearea omului ................................................................ 251

III.3.2. Exterioritate şi interioritate ..................................................................................... 255

III.3.2.1. Întuneric şi lumină ........................................................................................... 259

III.3.2.2. Cunoaştere şi pseudo-cunoaştere ..................................................................... 263

III.3.3. Valenţele materiei ................................................................................................... 268

III.3.3.1. Cosmosul.......................................................................................................... 273

III.4. Eliberarea ....................................................................................................................... 279

III.4.1. Imersiunea în materie .............................................................................................. 280

III.4.2. Lumina prizonieră ................................................................................................... 285

III.4.3. Iisus ......................................................................................................................... 288

III.4.4. Puterea cuvântului şi puterea cunoaşterii ................................................................ 294

III.4.5. Gradele ascensiunii ................................................................................................. 299

III.4.6. Restitutio in integrum ............................................................................................. 304

III.5. Continuatorii .................................................................................................................. 310

Concluzii .................................................................................................................................... 316

Bibliografie ................................................................................................................................ 328

Cuprins

4

GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CREŞTINE DIN PERSPECTIVA CERCETĂRILOR ACTUALE

- Rezumat – Pr. Drd. Adrian Cazacu

Proiectul de teză doctorală cu titlul „Gnosticismul primelor trei secole creştine din

perspectiva cercetărilor actuale” cuprinde 363 de pagini, fiind structurat în trei mari capitole: I.

„Dispute metodologice”, II. „O istorie zbuciumată” şi III. „Fundamentele”, care la rândul lor

cuprind mai multe secţiuni şi sub-secţiuni.

Captilolul I: Dispute metodologice

Primul capitol este dedicat exclusiv prezentării diferitelor metodologii de analiză ale

fenomenului gnostic, formulate şi aplicate de la sfârşitul secolului al XIX-lea până astăzi. Înaite

de analiza propriu-zisă a acestor metodologii ne-am oprit asupra subiectului extrem de delicat al

definiţiilor gnosticismului şi asupra diferitelor mutaţii pe care acestea le-au cunoscut de-a lungul

timpului. Astfel, se poate vorbi la fel de bine despre gnosticism, înţelegând prin acesta

fenomenul religios a cărui manifestare a cunoscut maxima putere de răspândire în primele trei

secole creştine, fenomen caracterizat printr-o serie de aspecte comune indiferent de modul de

reprezentare, precum şi despre gnosticisme, ca maniere cu totul diferite de exprimare a ideii de

gnoză, luând în calcul aspectele cultural-sociale ale epocii. Ambii termeni – gnosticism şi

gnosticisme – sunt valabili dacă avem în vedere multiplele expresii ale gnozei, analizată din

perspectivă religioasă.

Următorul pas al analizei noastre l-a constituit investigarea principalelor direcţii de

interpretare a gnosticismului. Am pornint firesc, credem noi, de la cercetarea informaţiilor

oferite de Părinţii Bisericii, definiţi generic în literatura de specialitate ca ereziologi. Poziţia

noastră se susţine prin faptul că indiferent de numărul şi ineditul descoperirilor recente,

ereziologi ne prezintă cele mai clare radiografii nu doar asupra modului în care gnosticii

gândeau, ci şi asupra felului în care au fost percepuţi în societatea greco-romană a primelor trei

secole. Mai mult, disputa dintre Biserică şi gnosticism reprezintă prima etapă a unui conflict de

durată între credinţa creştină şi filosofie, ale cărui consecinţe nu trebuie să ne scape din vedere.

Mulţi ar putea obiecta faptul că atitudinea ereziologilor este unanim intransigentă făţă de

5

gnosticism , însă acest aspect nu trebuie tratat cu superficialitate. Statutul primelor comunităţi

creştine este mai mult decât incert, astfel că un dialog pe picior de egalitate cu filosofia elenistică

ar fi fost imposibil. În acest context, doar învăţătura de credinţă putea să facă o diferenţiere clară.

Atunci când primele grupări gnostice încearcă să (re)interpreteze kerigma apostolică, dintr-o

perspectivă mistic-filosofică, poziţia tinerei Biserici este radicală: falşii propovăduitori ai dreptei

credinţe trebuie combătuţi şi eliminaţi fără drept de apel. De această dată nu mai este vorba de o

simplă dispută filosofică, ci de contestarea înseşi a legitimităţii structurale a credinţei creştine.

Virulenţa primilor autori creştini nu este de mirare dacă luăm în calcul faptul că primele atacuri

nu se îndreaptă împotriva Bisericii în sine, ci împotriva persoanei lui Hristos, Cap al Bisericii,

Cel pe a cărui morte şi înviere se fundamentează întreaga vieţuire creştină. Afirmaţia Sfântului

Apostol Pavel din I Cor. 15, 13 – 14 – Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos nu a înviat.

Şi dacă Hristos nu a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa

voastră. – nu are în vedere un simplu aspect teoretic al doctrinei, ci o situaţie concretă, creată de

cei care într-un fel sau altul contestau realitatea învierii lui Hristos.

Cercetarea noastră s-a îndreptat pentru început către Apologiile Sfântului Justin

Martirul şi Filosoful, primul care ne oferă informaţii despre Simon Magul, apoi am insistat pe

marele tratat anti-eretic al Sfântului Irineu de Lugdunum, continuând cu emulii acestuia

Sfântul Ipolit Romanul şi Sfântul Epifanie al Salaminei. O atenţie deosebită am acordat-o lui

Tertulian, care ne oferă două descrieri amănunţite ale sistemului marcionit şi valentinian.

Lecturarea textelor ereziologilor ne-a condus către identificarea unui tipar comun acceptat în

analiza oricărei erezii în general şi a gnosticismului în special:

1. prima etapă o reprezintă investigaţia istorică asupra persoanei şi operei unui eretic

anume şi poziţionarea lui în raport cu Biserica;

2. prezentarea, pe cât posibil, sistematică a doctrinei acestuia;

3. formularea concisă şi bine argumentată atât scripturistic cât şi filosofic a poziţiei

creştinilor în raport cu aceştia;

4. conturarea unei strategii misionare de combatere a acestora şi de evitarea a oricărei

forme de prozelitism.

După identificare şi explicarea strategiei pe care Părinţii Bisericii au abordat-o în

combaterea gnosticismului, ne-am oprit asupra unuia dintre cele mai importante momente în

6

analiza acestui fenomen: Religionsgeschichtliche Schule. Metodologia formulată şi dezvoltată

de reprezentanţii acestui curent poate fi rezumată în patru puncte:

1. motoda istorico religioasă presupune o cercetare istorică radicală a fiecărei religii;

2. conceptul „religionsgeschichtlich” presupune aplicarea unei metode comparative a religiilor, prin care critica istorică radicală a Religionsgeschichtliche Schule conduce în chip necesar către o adaptare concomitentă a fenomenelor religioase înrudite în cadrul creştinismului timpuriu;

3. critica istorică radicală, în strânsă legătură cu comparatismul religios, are drept consecinţă identificarea unui element sociologic, altfel spus, identificarea evlaviei populare şi a cultului ca principii generatoare (Erzeugern) ale tradiţiei religioase (religiösen Überlieferungen);

4. al patrulea aspect constă în identificarea (Entdekung) credinţelor creştine primare (urchristlichen Glaubens) cu elementele psihologice, esenţiale pentru înţelegerea fenomenului religios.

Pentru a putea observa modul în care această metodologie a evoluat de-a lungul timpului,

am analizat principalele lucrări reprezentative ale curentului „religionsgeschichtlich”, pornind de

la Wilhelm Anz (Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus. Ein religionsgeschichtliche

Versucht – Goettingen, 1897), continuând cu Wilhelm Bousset (Hauptprobleme der Gnosis –

Goettingen, 1907) şi finalizând cu Richard Reitzenstein, (Das iranische Erlösungsmysterium -

Bonn, 1921 şi Studien zum antiken Synkretismus aus Iran und Griechenland, în colaborare cu

Heinrich H. Schaeder, Bonn, 1926). Lectura acestor lucrări pune cititorul avizat sau nu în faţa

unui material impresionat, gestionat cu rigoarea proprie cercetătorilor germani, dar şi în faţa unei

atitudini îndrăzneţe în faport cu fundamentele tradiţionale ale învăţăturii creştine. Tocmai această

atitudine a fost cea care a dus la încetarea influenţei acestei şcoli asupra studiului creştinismului

timpuriu şi istoriei religiilor. Finalul Religionsgeschichtliche Schule – afirmă Kurt Rudolph –

după sfârşitul celui de-al doilea război mondial se datorează nu doar schimbări sociale prin care

trecea Germania, ci şi noilor tendinţe radicale din cadrul teologiei, aşa cum este cazul celor

produse de Karl Barth şi de teologia dialectică. La aceste transofrmări trebuie să adăugăm şi

moartea preamatură a multora dintre reprezentanţii de seamă ai acestei şcoli. Marele merit al

acestui curent de cercetare este totuşi acela că a reuşit să ofere un număr impresionant de date,

prin intermediul cărora gnosticismul a fost scos din sfera curentelor religioase marginale, cu

influenţă creştină şi filosofică şi inclus în categoria sistemelor religioase ce evoluează către o

unitate clară din punct de vedere doctrinar.

7

Critica metodei religionsgeschichtlich a dus la naşterea unei noi metodologii, de această

dată axată în primul rând pe analiza fenomenologică, sintetizată prin lucrarile colocviului de la

Messina (1966) şi prin studiile lui Ugo Biachi, Hans Jonas şi Ioan Petru Culianu. Ugo Bianchi

schimbă practic traiectoria studiilor de la investigaţiile asupra originilor la studierea

fenomentului în sine, potrivit unor repere bine formulate (seturile de opoziţii) şi tot el este cel

care, pe baza discuţiilor de la Messina, formulează o primă variantă viabilă de definiţie a

gnosticismului. Hans Jonas, respectând în mare poziţia lui Biachi, optează pentru o abordare

existenţialistă, heideggeriană, a gnosticismului, în timp ce Culianu propune practic o sinteză, în

care seturile de opoziţii şi exegeza existenţialistă îşi găsesc finalitatea într-o metodologie nouă,

inspirată de structurile geometrice de tip fractal.

Capitolul al II-lea: O istorie zbuciumată Capitolul al II-lea ia în discuţie istoria diferitelor curente gnostice, pornind de la primele

manifestări, până la structurile extrem de bine sistematizate existente în şcolile valentiniene.

Primul personaj analizat este cel al enigmaticului Simon Magul şi spun enigmatic pentru că

există o diferenţă covârşitoare între informaţiile oferice de textul din F. A. 8, 9 – 24 şi cele

existente în prima Apologie a Sfântului Justin Martirul şi Filosoful, în Aduersus Haereses a

Sfântului Irineu şi în Faptele apocrife ale lui Petru. Dacă textul scripturistic este lacunar, nu la

fel se poate spune despre mărturiile patristice. Aici ne este descris un veritabil sistem, pre-gnostic

în care Simon înlocuie persoana Mântuitorului Hristos, iar Elena ocupă locul Sophiei –

Înţelepciunea, operându-se cu o exegeză inversă a textelor scripturistice şi cu o demonizare

radicală a întregului Vechi Testament. Diferenţele majore dintre Simon neo-testamentar şi

Simon- părintele tuturor ereziilor descris de părinţii Bisericii ne îndreptăţesc să afirmăm că avem

de-a face cu o evoluţie profundă nu doar a imaginii magului, ci şi a doctrinei sale, trecând de la

simplele forme de magie la o adevărată teologie, cu evidente trăsături gnostice.

Un alt personaj, la fel de controversat ca şi Simon Magul, este Marcion, dat fiind faptul

că la ora actuală cercetătorii nu pot fixa apartenenţa clară a acestuia la gnosticism. Raportat la

orice definiţie a gnosticismului, Marcion şi doctrina sa par să iasă din aceste cadre, însă, cu toate

acestea, el este aproape în unanimitate inclus, ca dată esenţială, în problema spinoasă a gnozei şi

gnosticismului. De unde această asociere? În primul rând diferenţele de informaţii, de date nu

realizează decât inadvertenţe formale, fără a ataca în vreun fel miezul problemei. Cei mai mulţi

8

cercetători ai gnosticismului îl consideră a fi mai degrabă o categorie, decât un fenomen ce poate

fi definit cu precizie. Din această categorie face parte şi marcionismul, chiar dacă acestuia îi

lipsesc elemente gnostice esenţiale aşa cum sunt preeminenţa cunoaşterii sau prezenţa şi

implicarea directă a divinului în lume. În al doilea rând, evoluţia istorică a acestei categorii a dus

la o serie de schimbări greu de asociat atât în categoria genului proxim cât şi în cea a diferenţelor

specifice. Marcion rămâne astfel gnostic, nu atât prin doctrina sa stricto sensu, cât prin asocierea

cu un curent religios extrem de labil, numit în modul cel mai generic cu putinţă drept gnosticism.

Analiza cea mai există din cea de a doua parte a lucrării noastre este dedicată iudeo-

gnosticilor. Termenul este discutabil printre istoricii gnosticismului, el fiind intru totul agreat de

savanţi redutabili precum Birger Pearson, Gedaliahu Guy Stroumsa sau Edwin Yamauchi, însă

relativizat de Gilles Quispel. Între aceştia, Yamauchi are probabil poziţia cea mai echilibrată în

sensul că deşi admite existenţa unui gnosticism pre-creştin, de influenţă iudaică, adevărata

dezvoltare a acestuia are loc doar în mediul creştin. Date fiind aceste ambiguităţi ce îşi aşteaptă

încă rezolvarea, am optat pentru analizarea unei liste de grupări iudeo-gnostice, urmând într-o

mare măsură pe cea a cardinalului Jean Danielou, formulată în lucrarea sa Biserica Primară: 1.

Nicolaiţii; 2. Cerint; 3. Simonienii; 4. Menandru; 5. Satornil; 6. Barbelognosticii; 7.

Sethienii; 8. Carpocrate şi 9. Basilide. Privite în ansamblu, ele se caracterizează prin câteva

trăsături comune, uşor de identificat şi, totodată, extrem de utile pentru înţelegerea fenomenului

gnostic în general: 1. abordarea alegorică a Vechiului Testament; 2. folosirea surselor apocrife

iudaice; 3. existenţa unui mit unitar, în centrul căruia se află un strămoş mitic, identificat fie cu

Barbelo, Seth, şarpele etc.

Un loc aparte l-am alocat, de asemenea, valentinianismului, considerat de către cei mai

mulţi cercetători drept sistemul gnostic cel mai evoluat şi mai bine sistematizat. În cazul

valentinienilor vechile preocupări exegetice ale grupărilor iudeo-gnostice sunt amplificate. De

această dată, un rol important îl joacă interpretarea textelor evanghelice şi a celor pauline într-o

cheie cu profunde valenţe platonice şi neoplatonice. Chiar terminologia folosită este preluată din

sfera filosofiei şi încărcată cu semnificaţii suplimentare, teologice. Exegeza vetero-testamentară

este încetul cu încetul trecută în plan secundar, iniţiindu-se un tip nou de hermeneutică biblică,

axată deopotrivă pe alegorie şi literalism.

Încercând să delimităm câteva trăsături principale ale gnozei valentiniene, putem

concluziona următoarele:

9

1. este o gnoză de tip aproape exclusiv intelectualist;

2. baza acesteia o reprezintă coabitarea dintre mitul gnostic în formele sale iudeo-

creştine şi cultura elenistică;

3. terminologia folosită este de factură preponderent platonică, cu unele trăsături stoice

şi epicureice;

4. mitul gnostic este prezentat într-o formă sistematizează ce urmăreşte invariabil o

serie de puncte fundamentale din punct de vedere doctrinar;

5. scindarea în diferite curente de gândire nu reprezintă o ruptură la nivelul mitului, ci o

încercare de adaptare la o realitate culturală anume şi de impunere a autorităţii diferiţilor

reprezentanţi;

6. influenţa sistemului valentinian asupra evoluţiei ulterioare a gnosticismului este

covârşitoare, putând fi identificată atât la multe dintre sectele medievale, precum şi la

curentele moderne de gândire.

Capitolul al III-lea Ultima parte şi cea mai dificilă a cercetării o reprezintă analiza fundamentelor doctrinare

ale gnosticismului. Dacă în cazul prezentării istoriei curentelor gnostice am utilizat în cea mai

mare parte izvoarele patristice, de această dată principalele surse le-au reprezentat textele de la

Nag Hammadi. Înainte de analiza propriu-zisă a principalelor elemente de doctrină gnostică, am

încercat să realizăm o investigaţie la zi a unei probleme extrem de importante pentru înţelegerea

locului gnosticismului printre celelalte curente religioase: dualismul şi raportul gnsoticismului

cu acesta. Pornind de la cercetătările etnologilor ruşi Veselovski şi Dragomanov şi până la

investigaţiile lui Bianchi şi Culianu, dualismul a constituit un subiect delicat, greu de circumscris

istoric şi cu atât mai mult fenomenologic. Ideea lui Culianu că acesta s-ar comporta asemenea

unui organism viu, cu multiple potenţe, deşi interesantă, nu s-a bucurat de prea mare succes,

primind criticile unor reputaţi specialişti în problema gnosticismului, precum Michael Allan

Williams. La fel de problematică este raportarea gnosticismului la dualism datorită faptului că

multe dintre sistemele gnostice nu prezintă în mod necesar o opoziţie radicală a principiilor, mai

mult în majoritatea cazurilor demiurgul nu este un principiu egal Tatălui descris ca nenăscut,

necuprins şi necunoscut, ci un produs al unei erori a ultimului aeon al Pleromei, Sophia. Pentru a

putea răspunde acestei probleme, am apelat la seturile de opoziţii radical / moderat şi anticosmic

10

/ procosmic, formulate de Bianchi. Concluzia noastră este că la baza gnosticismului stă o

abordare de tip dualist a întregii realităţi. Presupunerea unui pseudo-dualism al

gnosticismului nu poate fi verificată decât dacă pornim de la ideea că singurul dualism

existent este cel radical, or multe dintre sistemele gnostice operează cu o formă moderată a

acestuia, fără a pierde prin această soluţie, statutul de curent religios dualist.

Odată clarificate aceste elemente preliminare, am purces la delimitarea, prezentarea şi

explicarea principalelor elemente de doctrină gnostică, începând cu teogonia, explicând apoi

mitul Sophiei şi resorturile ce duc la generarea acestuia şi continuând apoi firesc cu

elementele de cosmologie, antropologie, soteriologie şi eshatologie. Pentru o mai bună

sintetizare, am ales să abordăm problemele potrivit unui tipar aparte: analiza principiului gnostic

şi a aspectelor implicate (raportul unu / multiplu; problema dualismului moderat a celor mai

multe dintre scrierile gnostice); Sophia ca personaj principal al mitului gnostic, insistând

asupra faptului că la baza actelor sale nu stă atât greşeala sau îndepărtarea de Cel ce a generat-o,

ci propria dorinţă de putere; imaginea demiurgului, cu trăsăturile sale principale, ignoranţa şi

trufia; apariţia omului şi locul său în cosmos; raportul dintre mântuire şi gnoză, cu insistenţă

pe importanţa cunoaşterii în soteriologia gnostică şi, în fine, elementele de eshatologie,

înţelese sub aceeaşi umbrelă a noţiunii de restitutio in integrum.

Ultimul sub-capitol al acestei părţi este dedicat continuatorilor sau, mai bine zis,

supravieţuitorilor gnosticismului din primele trei secole creştine. Manifestările acestuia în

spaţiul culturii moderne sunt extrem de diverse, pornind de la utilizarea diferitelor mituri

gnostice (dualismul principiului, Sophia, diavolul, înstrăinarea omului de lume) prezente în

creaţiile literare ale unor autori precum Milton, Blake, Götthe sau Thomas Mann, trecât prin

diferitele curente religioase ca teosofia şi New Age şi culminând în noile forme de gnoză,

filosofico-ştiinţifică precum cea a lui Raymond Ruyer, cunoscută sub numele de Gnoza de la

Princeton. În acest fel, gnosticismul îşi face încă simţită prezenţa în sfera cultural-religioasă a

umanităţii, constituind un subiect extrem de delicat şi de important în înţelegerea modului în care

evoluează viaţa spirituală a societăţii contemporane

Noutatea adusă de cercetarea noastră se regăseşte în primul rând în metodologia

folosită. Mergând pe aceleeaşi filieră fenomenologică, am optat pentru o hermeneutică inversă,

pornind nu de la căutarea originilor, ci de la datele concrete pe care le deţinem fie din textele

Părinţilor Bisericii, fie din manuscrisele de la Nag Hammadi. De asemenea, am luat în calcul

11

toate impotezele de interpretare emise, formulându-ne propria opinie cu privire la istoria şi

evoluţia mitului gnostic. Astfel, considerăm că mitul gnostic este o îmbinare subtilă de elemente

cosmologice, soteriologice şi eshatologice menite să evidenţieze preeminenţa cunoaşterii

(gnozei) ca principal element al restaurării naturii umane în cadrele bine stabilite ale dualismului.

Resortul ce pune în mişcare tot acest mecanism mitic nu-l reprezintă nici pornirile către

desfrânare ale Sophiei, nici ignoranţa demiurgului, ci voinţa de putere pe care o manifestă

aceştia şi, prin ei, întreagul univers. În toate miturile gnostice avem de-a face cu o

exarcebare a acestei dorinţe pe diferite planuri şi cu multiple efecte.

Un alt element de noutate îl constituie faptul că în analiza noastră am abordat

pentru prima dată în spaţiul teologic românesc o studiere comparativă atât a mărturiilor Părinţilor

Bisericii cât şi a documentelor gnostice propriu-zise. O atare abordare, ne-a dat posibilitatea

conturării unei viziuni de ansamblu asupra gnosticismului.

Ca notă finală, am concluzionat că gnosticismul, în ansamblul său, rămâne un

fenomen pe cât de interesant, pe atât de contradictoriu în ceea ce priveşte percepţiile asupra lui.

Cercetările intreprinse asupra acestuia nu au reuşit încă să îl încandreze în mod definitiv în sfera

religiosului. Astfel, vom întâlni un număr impresinonant de studii în care gnosticismul este

definit fie ca sistem religios, ca structură religioasă compozită sau chiar ca religie de sine

stătătoare, opusă radical atât creştinismului cât şi iudaismului sau filosofiei eleniste. Nu trebuie

să scăpăm din vedere, învăţătura Bisericii, potrivit căreia gnosticismul a fost şi a rămas una

dintre cele mai versatile erezii cu care aceasta s-a confruntat. La fel de important este însă faptul

că poziţia eclezială nu se fundamentează doar de datele obţinute în urma analizei ştiinţifice, ci şi

pe tradiţia sa dogmatică, istorică şi duhovnicească. Din această perspectivă, atitudinea sa

intransigentă nu poate fi nici condamnată, nici înlocuită cu o poziţie mai mult sau mai puţin

tolerantă.

Bibliografia utilizată însumează un număr de 444 de titluri, la care se adaugă o serie

de resurse on-line, grupate în 8 secţiuni, după cum urmează:

12

Ediţii ale Sfintei Scripturi şi colecţii de texte apocrife:

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1990.

2. Nouum Testamentum Graece, edited by Barbara & Kurt Aland, Stuttgart: Deutsche Bibelgesellschaft, 19948.

3. New Testament Apocrypha, edited by Wilhelm Schneemelcher, english translation adited by R. McL. Wilson, Westminster: John Knox Press, 2003.

4. The Apocryphal New Testament, being the apocryphal Gospels, Acts, Epistles and Apocalypses, edited by Montague Rhodes James, Oxford: Claredon Press, 1924.

5. The Book of Enoch the Prophet: an apocryphal production supposed for ages to have been lost, but discovered at the close of the last century in Abyssinia, translated by Richard Laurence, Oxford: S. Collingwood Printer, 18383. Surse gnostice:

1. ANDRESEN, Carl (hg.), Gnosis, erste Band (Die Zeugnisse der Kircheväter), Zürich

und München: Artemis Verlag, 19792.

2. Die gnostishce Schriften des koptisches Papyrus Berolinensis 8502, ed. W. Till, colecţia „Texte und Untersuchungen 60”, Berlin: Akademie Verlag, 1972

3. Evanghelii gnostice, traducere, studiu introductiv şi note de Anton Toth, Bucureşti: Ed. Herald, 2005.

4. Heracleonis Fragmenta, editit E. Massuet, în P.G., vol. 7, col. 1292 – 1321.

5. Învăţătura tainică a lui Iisus cel Înviat către Toma Apostolul, traducere, introducere, postfaţă Prof. Dr. Remus Rus, Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2002.

6. Pistis Sophia, text edited by Carl Schmidt, translation and notes by Violet

Macdermot, în „The Coptic Gnostic Library”, Leiden: Brill, 1978.

7. Pistis Sophia, traducere Alexandru Anghel, Bucureşti: Ed. Herald, 2007.

8. Poimandres – The Shepherd of Men, în „Corpus Hermeticum, vol. I – Traités I – XII”, edité par A. J. Festugiere et A. D. Nock, Paris: Les Belles Lettres, 1945.

9. Ptolémée, Lettre a flora,text critique, traduction et introduction Giles Quisppel, în

SCh., vol. 24, Paris: Cerf, 1966.

13

10. The Coptic Gnostic Library – A Complete Edition of the Nag Hammadi Codices (NHC),

general editor James M. Robinson, vol. I – V, Brill, Leiden – Boston – Köln, 2000.

11. The Facsimile Edition of the Nag Hammadi Codices, edited by James M. Robinson et allii, 12 volumes, E. J. Brill, Leiden, 1972 – 1984.

12. The Fragments of Heracleon, edited by A. E. Brooke, Piscataway NJ: Gorgias Press,

2004 (prima ediţie în 1891).

Izvoare patristice:

1. ADAMANTIUS – Dialogue on the True Faith in God (De Recta in Deum Fide), translated

with Commentary by Robert A. Pretty, edited by Garry W. Trompf, Leuven: Peeters Press, 1997.

2. Sf. AMBROZIE al MILANULUI, Despre rai, traducere de Pr. Theodor Bodogae, Nicolae Neaga şi Maria Hetco, în „Sf. Ambrozie al Milanului, Scrieri – partea I”, colecţia PSB, vol. 52, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 2007.

3. Apologeţi de limbă latină, traducere de Prof. Nicolae Chiţescu, Eliodor Constantinescu,

Paul Papadopol şi Prof. David Popescu, în PSB, vol. 3, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1981.

4. CHONIATES, Niketas, Thesaurus orthodoxae fidei, în P. G., tom. 139, col. 1248 sq.

5. CLEMENT ALEXANDRINUL, Gnoza şi gnosticii – Fragmente din Theodot şi din Şcoala numită „Orientală” în vremea lui Valentin, introducere, traducere şi note Lucian Grozea, Bucureşti: Paideia, 1999.

6. CLEMENT ALEXANDRINUL, Gnoza şi gnosticii: Fragmente din Theodot şi din şcoala

numită „orientală” în vremea lui Valentin, introducere, traducere şi note Lucian Grozea, Bucureşti: Paideia, 1999.

7. CLEMENT ALEXANDRINUL, Scrieri – Partea a II-a, traducere Pr. Dumitru Fecioru,

colecţia PSB, vol. 5, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1982.

8. CLÉMENT D’ALEXANDRIE, Extraits de Théodote, text grec, introduction, traduction et notes par F. Sagnard, SCh. 23, Paris: Cerf, 1970.

9. Sf. CLEMENT ROMANUL, Memorii, traducere Pr. Cornel Savu, Cluj-Napoca: Eikon, 2006

14

10. DIONYSIOS of ALEXANDRIA, On the promises, în „Ante-Nicene Christian Library: Translations of the Writings of the Fathers down to A. D. 325”, vol. 20, edited by Alexander Roberts, James Donaldson, Edinburgh: T & T Clark, 1871.

11. Sf. EFREM SIRUL, Prose refutations of Mani, Marcion and Bardaisan şi The discourses adressed to Hypatius, edited by A.A. Bevan şi F.C. Burkitt, London, 1912.

12. Sf. EPIFANIE al SALAMINEI, Ancoratus”, ediţie bilingvă, traducere şi note de Oana

Coman, Iaşi: Polirom, 2007.

13. EPIPHANIOS of SALAMIS, Panarion, edited and translated by Frank Williams, Nag Hammadi Studies, vol. 35 – 36, Leiden: Bril, 1994.

14. EPIPHANIUS, Panarion, în „ J. P. Migne, „Patrologia Graeca Cursus Completus”, tom 41, Paris, 1863, col. 173 – 1199.

15. EUSEBIU AL CEZAREEI, Istoria Bisericească, traducere, studiu, note şi comenatrii Pr.

Theodor Bodogae, Colecţia „Părinţi şi Scriitori Bisericeşti” (PSB), vol. 13, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1987.

16. EZNIC din KOLB, Réfutation des différentes sectes des païens, de la religion des

perses, de la religion des sqges de la grèce et de lq secte de Marcion, traduit par M. Le Vaillant de Florival, Paris: Librairie religieuse de Lecoffre, 1853.

17. EZNIK of KOŁB, On God, edited by Monica J. Blanchard, Leuven: Peeters Press, 1998.

18. HIPOLLYTE, Contre les hérésies, fragment, étude et édition critique par Paul Nautin,

Paris: Cerf, 1949.

19. HIPPOLYTUS, Refutatio omnium haeresium, introduction matter and greek text by Miroslav Marcovich, „Patristische Texte und Studien”, Band 25, Berlin & New York, Walter de Gruyter, 1986.

20. Sancti Hippolyti Episcopi et Martiri Refutationis omnium haeresium librorum decem quae supersunt, rec., latine vert., notas adiec, edidit L. Dunckler et F. G. Schneidewind Göttingen, 1859.

21. IERONIM, Despre bărbaţii iluştrii, traducere Dan Negrescu, Timişoara: Amarcord,

1997.

22. IRÉNÉE de LYON, Contre les hérésies, texte latin, fragments grecs, introduction, traduction et notes par Adelin Rousseau et Louis Doutreleau, în „Sources Chretiennes”, 9 volume (cartea I. 1., introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, L. Doutreleau- vol. 263; cartea I. 2 – vol. 264; cartea a II-a, introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, L. Doutreleau – vol. 293; cartea a III– introduction, notes justificatives et tables

15

G. F. Sagnard – vol. 34, reeditat în volumele 210 – 211; cartea a IV-a, tome I-ere et II-eme - introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, B. Hemmerdinger, C. Mercier, L. Doutreleau – vol. 100. 1 şi 2, reeditate în 2006; cartea a V-a, tome I-ere et II-eme - introduction, notes justificatives et tables A. Rousseau, L. Doutreleau etC. Mercier – vol. 152 - 153 ), Paris: Cerf, 1969 – 2006.

23. Sf. IRINEU de LUGDUNUM, Libros quinque aduersus haereses, edited by W. Wigan

Harvey, Canthabrigiae: Typis Academicis. 18571.

24. Sf. IRINEU de LUGDUNUM, Demonstraţia propovăduirii apostolice I. 6, traducere, introducere şi note Remus Rus, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 2001

25. Sf. IUSTIN MARTIRUL şi FILOSOFUL, Apologia I, traducere şi note Pr. Prof. Dr.

Olimp Căciulă, în „Apologeţi de Limba Greacă”, traduceri de Pr. Prof. Dr. Theodor Bodogae, Pr. Prof. Dr. Olimp Căciulă şi Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 19972.

26. ORIGEN, Împotriva lui Celsus, traducere Pr. Theodor Bodogae în colaborare cu N. Chirică şi Teodosia Laţcu, în PSB, vol. 9, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1984.

27. Origenis Philosophumena siue omnium haeresium refatatio, e codice Parisino nunc

primum, edidit E. Miller Oxford, 1851.

28. PHILASTRIUS, Liber de haeresibus, tom 12, PL., col. 1111 – 1302.

29. PHOTIUS, Quaestio CCXVII (Coisl. CCXLVI, Taur. CCXXXVII) De differentia imaginum, în P. G., vol. 101. 1.

30. Quini Septimii Florentis TERTULLIANI, De praescriptione haereticorum, Ad martyras,

Ad Scapulam, Aduersus omnes Haereses, edited with introduction and notes by T. H. Bindley, Oxford: Claredon Press, 1893.

31. TERTULLIAN, Aduersus Marcionem, latin edition and translation by E. Evans, Oxford:

Claredon Press, 1971.

32. TERTULLIEN, Aduersus Marcionem, tome I (livre I), introduction, text critique, traduction et notes par René Braun, în SCh, vol. 365, Paris: Cerf, 1990; tome II (livre II), în SCh, vol. 368, Paris: Cerf, 1991; tome III (livre III), în SCh, vol. 399, Paris: Cerf, 1994; tome IV (livre IV), texte critique par Claudio Moreschini, introduction, traduction et commentaire par René Braun, în SCh, vol. 456, Paris: Cerf, 2001; tome V (livre V), în SCh, vol. 483, Paris: Cerf, 2004.

33. TERTULLIAN, Aduersus Valentinianos, tome I, introduction, text critique, traduction et

notes par Jean Claude Fredouille, în SCh, vol. 280, Paris: Cerf, 1980.

16

34. TERTULLIAN, Tratate dogmatice şi apologetice, ediţie bilingvă, studiu introductiv, traducere şi note Silviu Pârvuloiu, Iaşi: Polorom, 2007.

35. TERTULLIANO, Scorpiace, editione Giovanna AZZALI BERNARDELLI, Biblioteca

patristica 14, Firenze: Nardini, 1990. 36. TERTULLIEN, La Chair du Christ, tome I, introduction, text critique, traduction et

commentaire de Jean-Pierre Mahé, în SCh, vol. 216, Paris: Cerf, 1975; tome II, în SCh, vol. 217, Paris: Cerf, 1975.

37. TERTULLIEN, Traité de la prescription contre les hérétiques, introduction, text critique

ét notes de R. F. Refoulé, traduction de Pierre de Labriolle, în SC, vol. 46, Paris: Cerf, 1957.

38. THÉODORET de CYR, Correspondence, text critique, traduction et notes par Yvan

Azéma, SCh. vol. 98, Paris: Cerf, 1964.

Izvoare antice istorice, literare şi filosofice:

1. ARISTOTEL, Metafizia, traducere Ştefan Bezdechi, Bucureşti: Ed. Iri, 1999.

2. Corpus inscriptionum Latinarum, Consilio et Auctoritate Academiae Litterarum Regiae Borussicae editum, vol. VI, Berolini apud Georgium Reimerum, 1885.

3. FLAVIUS JOSEPHUS, Antichităţi iudaice, traducere Ion Acsan, Bucureşti: Ed. Hasefer,

2004.

4. HERACLIT, Fragmente, traducere Adelina Piatkovski şi Ion Banu, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I. 2, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.

5. IUVENAL, Satire, traducere Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş, în „Persius, Iuvenal, Marţial, Satire şi epigrame”, Bucureşti: Editura pentru literatură, 1967.

6. LUCIAN din SAMOSATA, Alexandru sau profetul mincinos., traducere Radu Hâncu, în

„Lucian din Samosata, Opere alese”, Bucureşti: Ed. Univers, 1983.

7. PARMENIDE, Despre natură (fragmente), traducere D. M. Pippidi, în Filosofia greacă până la Platon, vol. I. 2, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1979.

8. PAUSANIAS, Descriptio Greciae, recognouit Ioannes Henricus Christianus Schubart,

volumen secundum, Lipsiae: Sumptibus et Typis B. G. Teubneri, 1854.

9. PLATON, Parmenide, traducere Sorin Vieru în Platon, Opere, vol. VI, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.

17

10. PLATON, Republica, traducere Andrei Cornea, în Platon, Opere, vol V, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1986.

11. PLATON, Theaitetos, traducere Marian Ciucă, în Platon, Opere, vol. VI, Bucureşti: Ed.

Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989.

12. PLATON, Timaios, traducere C. Partenie, în Platon, Opere, vol. VII, Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1993.

13. PLINIVS MAIOR, Naturalis Historia – Enciclopedia cunoştinţelor din Antichitate,

traducere Ioana Costa et alii, în, Iaşi: Polirom, 2004.

14. PLOTIN, Eneade, traducere Vasile Rus, Liliana Peculea, Alexander Baumgarten şi Gabriel Chindea, Iaşi: Ed. Iri, 2003.

Dicţionare, enciclopedii, lexicoane:

1. A Dictionary of Gnosticism,edited by A. P. Smith, Wheaton IL – Chennai India, Theosophical Publishing House, 2009.

2. A Dictionary of Greek and Roman Antiquities,edite by William Smith Boston: Littl, Brown & Co, 1859.

3. A Global Dictionary of Theology, edited by William A. Dyrness, Veli-Matti Kärkäinen,

Juan Francisco Martinez, Simon Chan, Downer Grove IL – Nottingham: IVP Academic – Inter Varsity Press, 2008.

4. A Greek – English Lexicon, compiled Henry George Liddell, Robert Scott and Henry

Stuart Jones, Oxford: Claredon Press, 1996.

5. A Patristic Greek Lexicon, edited by G. W. H. LAMPE, Oxford: Claredon Press, 1961.

6. BAILLY, A., Dictionnaire grec – français, Paris: Hachette, 20004.

7. CHANTRAINE, Pierre, Dictionnaire Étymologique de la Langue Grecque, Paris: Klincksieck, 1999.

8. CRUM, Walter & McCONKEY ROBINSON, James, A Coptic Dictionary, Wipf & Stock Publishers, 2005.

9. Dictionary of Sects, Heresies, Ecclesiastical Parties and Schools of religious thought,

edited by John Henry Blunt, London – Oxford – Cambridge: Revingtons, 1874.

18

10. Die Religion in Geschichte und Gegenwart, herausgegeben von Friederich Michael Schiele, Tübingen: J.C.B. Mohr (Siebeck), 1909.

11. Encyclopeaedia of Religion and Ethics, edited by James Hastings, New York –

Edinburgh: Charles Scribners’s Sons / T & T Clarlk, 1914.

12. Encyclopedia of early Christianity, edited by Everett FERGUSON, Michael P. McHUGH and Frederick W. NORRIS, New York: Garland Publishing Inc, 19972.

13. Encyclopedia of Philosophy, Donald M. Borchert Editor in Chief, 2nd Edition, MacMillan, New York, 2006.

14. Encyclopedia of Religion, 2nd Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New

York, 2005.

15. ERNOUT, Alfred et MEILLET, Antoine, Dictionnaire étymologique de la langue latine – histoire de mots, Paris: Klincksieck, 20014.

16. GUŢU, Gheorghe, Dicţionar latin – român, Bucureşti: Humanitas, 20032.

17. Lexikon für Theologie und Kirche, zweite Auflage, Josef Höfer und Karl Rahner (hgs.),

vol. 5, Freiburg am Breisgau: Herder Verlag, 1960.

18. NELLI, René, Dictionnaire des Hérésies medieval et des mouvements hétérodoxe au independents apparus dans le Midi de la France depuis l’établissement du Christianisme, Toulouse: Privat, 1968.

19. RUS, Remus, Dicţionar enciclopedic de literatură creştină din primul mileniu, Bucureşti: Ed. Lidia, 2003.

20. The Brill Dictionary of Religion, vol. II, edited by Kocku von Stuckrad, Leiden - Boston: Brill, 2006.

21. The Coptic Encyclopedia, vol. 1 - , Aziz S. Atiya editor in chief, New York – Toronto –

Oxford – Singapore – Sydney: Macmillan Publishing Company, 1991.

22. Theological Dictionary of the New Testament, edited by Gerhard Kittel & Gerhard Friederich, translated and edited by Geoffrey W. Bromiley, Michigan: Eerdmans Publishing & Co, 1964.

23. Theologische Realenzyklopädie, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u.

19

24. VYCICHL, Werner, Dictionnaire étymologique de la langue copte, Leuven: Peeters, 1983.

Bibliografii:

1. SCHOLER, David M., Nag Hammadi Bibliography 1970 – 1994, vol. 1 – 2, Leiden: Brill, 1997.

2. Idem, Nag Hammadi Bibliography 1995 – 2006, Leiden: Brill, 2009.

3. Idem, „Bibliographia Gnostica: Suplementul II / 8. 1”, în Nouum Testamentul 50 (2008),pp. 159 – 202.

Cărţi, articole, studii:

1. ACHIMESCU, Pr. Prof. Nicolae, Noile mişcări religioase, Cluj-Napoca: Limes, 20042.

2. ADAM, Alfred, „Neue Literatur zum Problem der Gnosis”, în Göttingishce Gelehrte Anzeigen, 1962.

3. ADAMIK, Tamás, „The Image of Simon Magus in the Christian Tradition”, în Jan

N. Bremmer (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and gnosticism, Leuven: Peeters, 1998.

4. AGAMBEN, Giorgio & HELLER – ROAZEN, Daniel, Potentialities: Collected

Essays in Philosophy, Stanford CA: Stanford University Press, 1999.

5. ALAND, Barbara (ed.), Festschrift für Hans Jonas, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1978.

6. Idem, „Erwälungstheologie und Mänschenklassenlehre. Die Theologie des

Herakleon als Schlüssel zum Veständnis der christlicher Gnostis?“, în Martin Krause, James Robinson & Frederik Wisse (eds.), Gnosis and Gnosticism: Papers read at the Seventh International Conference on Patristic Studies (Oxford, september 8th – 13th 1975), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 8, Leiden: Brill, 1977.

7. Idem, „Marcion – Marcioniten”, în Theologische Realenzyclopädie, Berlin – New

York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u., vol. 22.

8. Idem, „Markion: Versucht einer neuen Interpretation”, în Zeitschrift für Theologie und Kirche, nr. 70 (1973).

9. ALBRILE, Ezio, „Gnosticism: Historiy of Study”, în Encyclopedia of Religion, 2nd

Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. 5.

20

10. ALTANER, Berthold, Patrologie, Freiburg im Breisgau: Herder & Co., 1938.

11. ANZ, Wilhelm, Zur Frage nach dem Ursprung des Gnostizismus. Ein

religionsgeschichtlicher Versucht, in „Texte und Untersuchungen”, XV/4, Leipzig: J.C. Heinrichs, 1897.

12. ASSMANN, Jan & STROUMSA, G., Transformation of the Inner Self in Ancient

Religions, Leiden: Brill, 1999.

13. AUNE, David, Apocalypticism, prophecy and magic in early Christianity, Tübingen: Mohr Siebeck, 2006.

14. BACONSKY, Drd. Theodor, „Originea, doctrina, răspândirea şi influenţa

maniheismului”, în Studii Teologice, nr.3 (1988).

15. BAKER, Gordon & MORRIS, Katherine J., Descartes’ Dualism, London & New York: Routledge, 2002.

16. BALDWIN, Matthew C., Whose Acts of Peter?, în colecţia „Wissenschaftliche

Untersuchungen zum Neuen Testament 2. Reihe”, vol. 196, Tübingen: Mohr (Siebeck), 2005.

17. BARBARD, Leslie William, Justin Martyr: his life and thought, Cambridge:

University Press, 1967.

18. BARDENHEWER, Otto, Die Geschichte der Altchristlichen Literatur,erste Band, Freiburg im Breisgau: Herder, 19132.

19. Idem, Patrology, translated by Thomas J. Shahan, Freiburg im Breisgau and St.

Louis: B. Herder, 19082.

20. BARNES, Timothy David, Tertullian: A Historical and Literary Study, Oxford: OUP, 1985.

21. BASTIANSEN, A. A. R., „Tertullian’s argumentation in „De praescriptione

haereticorum 20. 1. ff.”, în Vigiliae Christianae, nr. 31 (1977), pp. 35 – 46.

22. BAUR, Ferdinand Christian, Das Manichäische Religionssystem, Göttingen:Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1928.

23. Idem, Die christliche Gnosis oder die christliche Religions-Philosophie in ihrer

geschichtlichen Entwiklung, Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, s. a.

24. Idem, The Church History of the First Three Centuries,vol. I, translated by Allan Menzies, London – Edinburgh: Williams and Norgate, 1878.

21

25. BAUSANI, Allesandro, „Letture iraniche per l’origine e la definizione tipologica di

gnosi”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

26. BĂDILIŢĂ, Cristian, Glafire – nouă studii biblice şi patristice, Iaşi: Polirom, 2008.

27. BEHR, John, Formarea teologiei creştine, vol. I: „Drumul spre Niceea”, traducere

Mihail Neamţu, Bucureşti: Sophia.

28. BEYSCHLAG, Karlmann, Simon Magus und die christliche Gnosis, Tübingen: Mohr (Siebeck), 1974.

29. BIANCHI, Ugo & STOIANOV, Yuri, „Dualism”, în Encyclopedia of Religion, 2nd

Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. 5.

30. BIANCHI, Ugo (ed.), Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill, 1978.

31. Idem, The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966,

colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

32. Idem, „Le péché originel et le péché antécédent”, în Revue de l’histoire des

religions, nr. 170 (1966).

33. Idem, „Il dualismo come categoria storico-religiosa”, Ugo Bianchi (ed.), Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill, 1978.

34. Idem, „Le dualisme en histoire des religions”, în Revue de l’histoire des religions, nr.

159 / I (1961).

35. Idem, „Le problème des origines du gnosticisme”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

36. Idem, „Marcion: théologien biblique ou docteur gnostique?”, în Ugo Bianchi (ed.),

Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill.

37. Idem, Il dualismo religioso. Saggio storico ed etnologico, Roma: Edizioni dell’ Ateneo, 19832.

38. Idem, Prometeo, Orfeo, Adamo – Tematiche religiose sul destino, il male, la salvezza, Roma: Edizioni dell’Ateneo e Bizzarri, 1976.

22

39. Idem, Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Leiden: Brill, 1978.

40. BLACK, Matthew, „An Aramaic Etymology for Jaldabaoth?”, în A. H. B. Logan, J.

M. Wedderburn, The New Testament and Gnosis – Essays in honour of Robert McL. Wilson, London – New York: T & T Clark International, 2004.

41. BLACKMAN, E. C., Marcion and His Influence, London: SPCK, 1948.

42. BLOCH, Raymond şi CUSIN, Jean, Roma şi destinul ei, vol. I, traducere Barbu şi

Dan Sluşanschi, Bucureşti: Meridiane, 1985.

43. BLOOM, Harold, „Lying Against Time: Gnosis, Poetry, Criticism”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.

44. BOEKELS, Joachim & HAGENBACH, Rudolf, Schleiermacher als

Kirchengeschichtler, Berlin: Walter de Gruyter Verlag, 1994.

45. BÖHLING, Alexander, „Der jüdische und judenchristliche Hintergrund in gnostischen Texten von Nah Hammadi”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

46. Idem, Gnosis und Synkretismus, Tübingen: J. C. B. Mohr - Siebeck, 1989.

47. BOUSSET, Wilhelm, Hauptprobleme der Gnosis, Göttingen: Vandenhoeck und

Ruprecht, 1907.

48. Idem, „Die Himmelreise der Seele”, în Archiv für Religionswissenschaft, 4 (1901), pp. 136 – 169, retipărit în „Wissenschaftliche Buchgesellschaft”, Darmstadt, 1971.

49. BRAUN, F. M., „Marcion et la gnose simoniene”, în Byzantion, nr. 25 – 27 (1955 –

1957).

50. BREMMER, Jan N. (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and gnosticism, Leuven: Peeters, 1998

51. BREMMER, Jan N. & CZACHESZ, Istvan (eds.), The Visio Pauli and the Gnostic

Apocalypse of Paul, Leuvain: Peeters, 2007.

52. BROCK, R. Van den and VERMASEREN, M. J., (eds.), Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.

23

53. BROEK, R. Van den, „The Creation of Adam’s Psychic Body in the Apocryphon of John”, în R. Van Den Broek, M. J. Vermaseren (eds.), Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions– presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.

54. Idem, Studies in Gnosticism and Alexandrian Christianity¸Leiden: Brill, 1996.

55. BROEK, Roelof van den & Heertum, Cis van, From Poimadres to Jacob Böhme:

Gnosis, Hermetism and Christian Tradition, Amsterdam: Pelikaan, 2000.

56. BRUMLIK, Micha, Die Gnostiker: Der Traum von der Selbsterlösung des Menschen,Frankfurt am Main: Einchorn, 1994.

57. BULTMANN, Rudolf, Das Urchristentum im Ramen der Antiken Religionen,

Zürich: Zolikon, 1949.

58. BURKIT, Francis C., Biserica şi gnoza, traducere Alexandru Anghel, Bucureşti: Herald, 2008.

59. BUSH, Peter, Magie in neutestamentlicher Zeit, Göttingen: Vandenhoeck und

Ruprecht Verlag, 2006.

60. CAMELOT, P. Th. „Karpokratianer“, în Josef Höfer und Karl Rahner (hgs.), Lexikon für Theologie und Kirche, zweite Auflage, vol. 5, Freiburg am Breisgau: Herder Verlag, 1960.

61. CAMPENHAUSEN, Hans von, Die Entstehung der christlichen Bibel, în „Beiträge

zur historischen Theologie“, vol. 39, Tübingen: Mohr – Siebeck, 2003.

62. CAYRÉ, Fulbert, Patrologie et histoire de la théologie, livre I, Desclée et Cie, Paris – Tournai – Rome, 1931.

63. CHARENCEY, M. H. De, Une legende cosmogonique, Havre, 1884.

64. CHIA, R., „Eschatology”, în William A. Dyrness, Veli-Matti Kärkäinen, Juan

Francisco Martinez, Simon Chan, A Global Dictionary of Theology, Downer Grove IL – Nottingham: IVP Academic – Inter Varsity Press, 2008.

65. CIPOLLETTI, Maria Susana, „Şamanismul şi călătoria în imperiul morţilor. Ideile

religioase ale indienilor din câmpia sud-americană”, în Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. 4: De la epoca marilor descoperiri geografice până în prezent, cordonator Ioan Petru Culianu, trad. Cezar Baltag, Iaşi: Polirom, 2007.

66. COLPE, Carsten, „The Challange of Gnostic Thought for Philosophy, Alchemy and

Literature”, în Bentely Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism. Proceedings of the

24

International Conference on Gnosticism at Yale New Haven, Connecticut, March 28 – 31, 1978, Leiden: Brill, 1980.

67. Idem, Die religionsgeschichtliche Schule. Darstellung und Kritik ihres Bildes vom

gnostischen Erlösermythus, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht, 1961.

68. COMAN, Pr. Prof. Ioan G., Patrologie, vol. I, Bucureşti: Ed. IBMBOR, 1984.

69. Idem, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000.

70. CRAHAY, R., Éléments d’une mythopée gnostique dans la Gréce classique, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

71. CULIANU, Ioan Petru, Experienţe ale extazului – extaz, ascensiune şi povestire

vizionară din elenism până în Evul Mediu, traducere Dan Petrescu, Bucureşti: Nemira, 1998.

72. Idem, „The Angels of the Nations and the Origins of Gnostic Dualism”, în R. Van

den Brock and M. J. Vermaseren (eds.), Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.

73. Idem, Arborele Gnozei – mitologia gnostică de la creştinismul timpuriu la nihilismul

modern, traducere Corina Popescu, Iaşi: Polirom, 20052.

74. Idem, Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas, traducere Maria Magdalena Anghelescu şi Şerban Anghelescu, Iaşi: Polirom, 2006.

75. Idem, Gnozele dualiste ale Occidentului, traducere Thereza Petrescu, postfaţă Horia

Roman Patapievici, Bucureşti: Nemira, 1995.

76. CZACHESZ, István, „Who is Deviant? Entering the Story-World of the Acts of Peter”, Jan N. Bremmer (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and gnosticism, Leuven: Peeters, 1998.

77. DAHL, Nils, „The Arogant Archon and the Lewd Sophia – Jewish Traditions in

Gnostic Revolt”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.

78. DÄHNHARDT, Oskar (ed.), Natursagen. Eine Sammlung naturdeutender Sagen

Märchen Fabeln und Legenden, vol. I – IV, Leipzig und Berlin: B. G. Teubner, 1907 -1912.

25

79. DAN, Joseph, Studies in Jewish thought, New York – Westport – London: Greenwood Publishing Group, 1989.

80. DANIÉLOU, Jean, Biserica primară – de la origini până la sfârşitul secolului al III-

lea, traducere George Scrima, Bucureşti: Ed. Herald, 2008.

81. DANIELOU, Jean, ROGIER, L., MARROU, H-I., Nueva historia de la Iglesia, Madrid: Ediciones Cristianidad, 1982.

82. DAVIES, Stevan, The Gospel of Thomas and Christian Wisdom, California: Burdic

Press, 2005.

83. DELCOURT, Marie, Sterilităţi misterioase şi naşteri malefice în Antichitatea clasică, traducere Aliza Ardeleanu şi Margareta Sfirschi, seria „Lux Perpetua”, Bucureşti: Ed. Symposion, 2001.

84. DEUTSCH, Nathaniel, The Gnostic Imagination: Gnosticism, Mandaeism and

Merkabah Mysticism, Leiden – New York: Brill, 1995.

85. DILLON, John, The Middle Platonist. A Study of Platonism 80 B.C. to 220 A. D., London: Duckworth, 1974.

86. DOGNEZ, Cécile et SCOPELLO, Madeleine, „Autours des anges: traditions juives

et relecteures gnostiques” , în Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds.), Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.

87. DONIGER, Wendy & ELIADE, Mircea, „Androgynus”, în Encyclopedia of

Religion, 2nd Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. I.

88. DRAGOMANOV, M. P., Notes on the Slavic Religio-Ethnical Legends: The Dualistic Creation of the World (1892 – 1894), traslated by E. W. Count, Mouton: The Hague, 1961.

89. DUMONT, J. P., „Presocraticii”, în Jaqueline Russ (ed.), Istoria filosofiei, vol. I –

Gândirile fondatoare, traducere Dan Constantin Cârciumaru, Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2000.

90. DUNDERBERG, Ismo, „Lust for Power in the Tripartite Tractate (NHC I. 5)”, Lous

Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds.), Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.

91. Idem, Beyond Gnosticism: Myth, Lifestyle and Society in the School of Valentinus,

New YorK: Chichester, West Sussex: Cambridge University Press, 2008.

26

92. EISSFELD, Otto, „Religionsgeschichtliche Schule”, in Die Religion in Geschichte und Gegenwart, vol. 4, herausgegeben von Friederich Michael Schiele, Tübingen: J.C.B. Mohr (Siebeck), 1909, p. 344.

93. ELIADE, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. 1 – 3, traducere Cezar Baltag, Chişinău: Universitas, 1992.

94. Idem, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. 4: De la epoca marilor descoperiri

geografice până în prezent, cordonator Ioan Petru Culianu, trad. Cezar Baltag, Iaşi: Polirom, 2007.

95. Idem, Şamanismul şi tehnicile arhaice ale extazului, trad. Brânduşa Prelipceanu şi Cezar Baltag, Humanitas: Bucureşti, 1997.

96. ESLER, Philip (ed.), The Early Christian World, vol. I şi II, edited by, London & New York: Routledge, 2000.

97. FAIVRE, Antoine, Acces to Western Esotericism, Albany: State University of New York

Press, 1994.

98. FALLON, Francis T., The Enthronement of Sabaoth, Jewish Elements in Gnostic Creation Myths, în col. Nag Hammadi Studies, vol. 10”, Leiden: Brill, 1978.

99. FAYE, E. De, Gnostiques et gnosticisme, Paris: Libraire Orientaliste „Paul Geuthner”, 1925.

100. FERGUSON, Everett, Backgrounds of Early Christianity, Cambridge – Grand Rapids:

Wm. B.Erdmans Publishing Co., 2003.

101. FERREIRO, Alberto, „Simon Magus: The Patristic – Medieval Tradition and Historiography”, în Apocripha, nr. 7 (1996).

102. FIELDER, Christine & KING, Chris, Sexual paradox: Complementarity, Reproductive

Conflict and Human Emergence, Lulu Press, 2006.

103. FILORAMO, Giovanni (ed.), Istoria religiilor, vol. I şi III, (Religiile antice), traducere Smaranda Scriitoru şi Cornelia Dumitru, Iaşi: Polirom, 2008.

104. Idem, „The Transformation of the Inner Self in Gnostic and Hermetic Texts”, în Jan

Assmann & G. Stroumsa, Transformation of the Inner Self in Ancient Religions, Leiden: Brill, 1999.

105. FILORAMO, Giovanni, MASSENZIO, Marcello, RAVERI, Massimo şi SCARPI,

Paolo, Manual de Istoria Religiilor, traducere Mihai Elin, Bucureşti: Humanitas, 2003.

27

106. FOSSUM, Jarl E., The Name of God and the Angel of the Lord, Samaritan and Jewish Concepts of Intermediation and the Origin of Gnosticism, în „Wissenschaftliche Untesuchungen zum Neuen Testament”, vol. 36, Tübingen: Mohr - Siebeck, 1985.

107. Idem,“The origin of the Gnostic Concept of Demiurge”, în Ephemerides Theologicae

Lovanienses 61 (1985). 108. Idem, „Sects and Movements”, în Aland D. Crown (ed.), The Samaritans, Tübingen:

Mohr - Siebeck, 1989.

109. Idem, „The Origin of the Gnostic Concept of the Demiurge”, în Ephemerides Theologicae Lovanienses, 1985.

110. Idem, „v. Gen 1, 26 and 2, 7 in Judaism, Samaritanism and Gnosticism”, în Journal

for the Study of Judaism, nr. XVI.

111. FRANCO BEATRICE, Pier, „The Word Homoousios from Hellenism to Chtistianity”, în Church History, nr. 71: 2 (2002).

112. FRIEDLÄNDER, Moritz, Der vorchristliche jüdische Gnosticismus, Göttingen:

Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1898.

113. GAGER, J. M., „Marcion and Philosophy”, în Vigiliae Christianae., nr. 26 (1972).

114. GASPARO, Giulia Sfameni, „Religiile lumii elenistice”, în Giovanni Filoramo (ed.), Istoria religiilor, vol. I (Religiile antice), traducere Smaranda Scriitoru şi Cornelia Dumitru, Iaşi: Polirom, 2008.

115. GAVRILUŢĂ, Nicu, Culianu – jocurile minţii şi lumile multidimensionale, prefaţă de

Moshe Idel, Polirom, Iaşi, 2000.

116. Idem, Mentalităţi şi rituri magico-religioase – Studii şi eseuri de sociologie a sacrului, Polirom, Iaşi, 1998.

117. GIAEVER, Ivar, „Fractals, Chaos and Cancer”; în Olav Hilmar Iversen (ed.), New

Frontiers in Cancer Causation. Proceedings of the Second International Conference on Theories of Carcinogenesis, Washington: Taylor & Francis, 1993.

118. GILSON, Etienne, Filosofia în Evul Mediu, traducere I. Stănescu, Bucureşti:

Humanitas, 1995.

119. GIVERSEN, Søren, PETERSEN, Tage and PODEMANN SØRENSEN, Jørgen (eds.), The Nag Hammadi Texts in the History of Religions – Proccedings of the International Conference at Royal Academy of Science and Letters in Copenhagen, September 19 – 24, 1995, On the Occasion of the 50th Anniversary of the Nag Hammadi Discovery, Copenhaga: Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab, 2002.

28

120. GOOD, Deirdre, „Cainites”, în Everett Ferguson, Michael P. McHugh and Frederick W. Norris, Encyclopedia of early Christianity, New York: Garland Publishing Inc, 19972.

121. GOODENOUGH, Erwin Ramsdell, The Theology of Justin Martyr, Amsterdam: Philo

Press, 19682.

122. GRAF REVENTLOW, Henning & HOFFMAN, Yair, Creation in Jewish and Christian Tradition, Supliment Series no. 319 of Journal for the Study of the Old Testament, London: Sheffield Academic Press, 2002.

123. GRANT, Robert M., La Gnose et les origines chrétiennes, traduction par Jeanne Henri

Marrou, Paris: Seuil, 1964.

124. Idem, God and One God, Philadelphia: Westminster Press, 1986.

125. Idem, „Les êtres intermédiaires dans le judaïsme tardif”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

126. GREEN, Henry A., „Gnosis and Gnosticism, a Study in Methodology”, în Numen, vol.

24, fascicolul 2 (1977).

127. GRIMSTAD, Kirsten J., The Modern Revival of Gnosticism and Thomas Mann’s Doktor Faustus, Rochester NY: Camden House, 2002.

128. GROZEA, Lucian, Gnoza – jocurile fiinţei în gnoza valentiniană orientală, teză de

doctorat, Bucureşti: Paideia, 2001.

129. GRUBER, J. Die Ophiten, Würzburg: Druck der C. J. Beckers’schen Buchdruckerei, 1864.

130. GRUENWALD, Ithamar, Form Apocalypticism to Gnosticism. Studies in

Apocalypticism, Merkavah Mysticism and Gnosticism, col. „Beiträge zur Erforschung des Altes Testaments und des antiken Judentums”, vol. 14, Leiden: Brill, 1998.

131. GÜNKEL, Herman, Schöpfung und Chaos, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht

Verlag, 1895.

132. HAAR, S., „Simon Magus: the Firs Gnostic?”, în Beihefte zur Zeitschrift für neuentestamentlische Wissenschaft und die Kunde der alteren Kirche (BZNW), nr. 119 (2003).

133. HADOT, Ilsetraut, Studies on the Neoplatonist Hierocles, translated from the French

by Michael Chase, Philadelphia: American Philosophical Society, 2004.

29

134. Idem, Plotin sau simplitatea privirii, traducere Laurenţiu Zoicaş, Iaşi: Polirom, 1998.

135. HAGE, Wolfgang, „Marcion bei Eznik von Kolb”, în Gerhard May, Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs.),Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 2002.

136. HANEGRAAFF, Wouter J., „Gnosticism”, în The Brill Dictionary of Religion, vol. II,

edited by Kocku von Stuckrad, Leiden - Boston: Brill, 2006.

137. Idem, „The New Age Movement and the Esoteric Tradition”, în R. van den BROEK, J. Hanegraaff, Gnosis and Hermeticism from Antiquity to Modern Times, Albany: NY State Universtity Press, 1998.

138. HAPP, Heinz, Studien zum aristotelischen Materie Begriff, Berlin – New York: Walter

de Gruyter, 1971.

139. HARNACK, Adolf von, Istoria dogmelor – introducere în doctrinele creştine fundamentale, traducere Walter Fotescu, Bucureşti: Ed. Herald, 2007.

140. Idem, Marcion – Der moderne Gläubige des 2 Jahrhunderts, der erste Reformator.

Der Dorpater Preisschrift (1870), herausgegeben von Friedemann Steck und Christoph Markschies, Berlin: Walter de Gruyter, 2003.

141. Idem, Marcion: das Evanghelium vom Fremden Gott. Eine Monographie zur

Geschichte der Grundlagen der katolischen Kirche, în „Texte und Untesuchungen zur Geschichte der Altchristliche Literatur“, 3 Reihe, 15 Band, Leipzig: J. C. Hinrichs’sche Buchhandlung, 19242.

142. HEDRICK, Charles W. And HODGSON, Robert (eds.), Nag Hammadi, Gnosticism

and Early Christianity, Peabody MA: Hendrickson, 1986.

143. HELDERMAN, Jan, „Anapausis in the Epistula Jacobi Apocrypha”, în R. McL. Wilson (ed.), Nag Hammadi and Gnosis: Papers read at the Firs International Congress of Coptology (Cairo, December 1976), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 14, edited by, Leiden: Brill, 1978.

144. HELLHOLM, David (ed.) Apocalypticism in the Mediterranean World and the Near

East. Proceedings od the International Colloquium on Apocalyticism (Upsala, August 12 – 17, 1979), Tübingen: Mohr – Siebeck, 19892.

145. HERSCH, Jeanne, Mirarea filosofică – Istoria filosofiei europene, traducere Drăgan

Vasile, Bucureşti: Humanitas, 1997 .

146. HILGENFELD, Adolf, Die Ketzergeschichte des Urchristentums, erkundlich dargeschtellt, Darmstadt: Olms, 1963.

30

147. Idem, „Der Magier Simon”, în Zeitschrift für wissenschaftliche Teologie, nr. 11 (1868).

148. HIMMELFARB, M., „The Experience of the Visionary and Genre in the Ascension of

Isaiah 6 – 11 and the Apocalypse of Paul”, în Semeia, nr. 36 (1986).

149. HOELLER, Stephan A., Gnosticism: New Light on the Ancient Tradition of Inner Knowing, Wheaton: Theosophical Pub. House, 2002.

150. Idem, Jung and the lost Gospels: Insights into the Dead Sea Scrolls and the Nag

Hammadi Libray, Wheaton: Theosophical Pub. House, 1989.

151. HOLROYD, Stuart, The Elements of Gnosticism, Shaftesbury Dorset – Rockport Mass.: Element Book Limited, 1994.

152. HULTKRANTZ, Åke, „Gnostic Parallels in America? A Problem of Identity,

Diffusion and Independent Invention”, în Giulia Sfameni Gasparro (ed.), Agathe elpis: studi storico-religiosi in onore di Ugo Bianchi, Roma: L’Erma di Bretschneider, 1994.

153. HYLDAHL, Jesper, „Text and Reader in Eugnostos the Blessed (NHC III. 3 and V.

1)”, în Lous Painchaud et Paul Hubert Poirier (eds.), Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.

154. IDEL, Moshe, Ascensiunea la cer în mistica evreiască. Stâlpi, linii, scări, trad. Maria

Magdalena Anghelescu, Iaşi: Polirom, 2008.

155. IVANKA, E. Von, „Religion, Philosophie und Gnosis: Grenzfälle und Pseudomorphosen in der Spätantike”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

156. IVANOV, Iordan, Livre et légendes bogomiles, traduit par Monette Ribeyrol, Paris:

Maisonneuve-Larose, 1976.

157. JACKSON, H. M., „The Origin in Ancient Incantatory Voces Magicae of Some of the Names in the Sethian Gnostic System”, în Vigiliae Christianae, 43 (1989).

158. JAKOBSON, Roman, Selected Writings: Phonological Studies, New York – Berlin:

Walter de Gruyter, 2002.

159. JASCHKE, Hans Jochen, „Irenäus von Lyon” în Theologische Realenzyklopädie, vol. XVI.

160. JOHNSON, Roger A., The Origin of Demythologizing: Philosophy and

Historiography in the Theology of Rudolf Bultmann, Leiden: Brill, 1974.

31

161. JONAS, Hans, Gnosis und spätantiker Geist, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht,

19884.

162. Idem, The Gnostic Religion – The Message of the alien God and the Beginnings of Gnosticism, Boston: Beacon Press, 1972. 163. Idem, „Delimitation of the Gnostic Phenomenon – typological and historical”, în Ugo

Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

164. Idem, Myth and Mysticism - a Study of Objectification and Interiorization in Religious

Though, în colecţia „Philosophical Essays”, New Jersey: Englewood Cliffs, 1974.

165. JOSSA, G., „Considerazioni sulle origini dello gnosticismo in relazione al giudaismo”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

166. KALER, Michael, „Commentaire sur L’Apocalypse de Paul (NH V, 2), în Apocalypse

de Paul, texte établi, traduit et introduit par Jean Marc Rosenstiehl, col. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi - Études”, vol. 31, Québec – Louvain – Paris: Les Presses de L’Université Laval – Peeters, 2005.

167. KELLY, John N. D., Early Christian Doctrines, London: Continuum Press, 20002.

168. KENNEY, John Peter, „The Platonism of Tripartite Tractate (NHC I. 5)”, Richard T.

Wallis and Jay Bregman, Neoplatonism and gnosticism, vol 6 in Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Baine Harris ed.), New York: State University of NY Press, 1992.

169. KÉRÉNY, Kark, „Mytologie und Gnosis”, în Eranos Jahrbuch (1941).

170. KING, Karen L. (ed.), Image of the Feminine in Gnosticism, Harrisburg

(Pennsylvania): Trinity Press International, 2000.

171. KIPPENBERG, Hans, „Versucht einer soziologischen Verortung des antiken Gnostizismus”, în Numen, vol. 17 (1970).

172. KLUTZ, Todd, „Paul and the developement of the gentile Christianity”, in Philip Esler

(ed.), The Early Christian World, vol. I, edited by, London & New York: Routledge, 2000.

173. KOESLER, Helmut, Introduction to the New Testament and Literature of Early

Christianity, Berlin: Walter de Gruyter, 2000.

32

174. KOSCHKORE, Klaus, Die Polemik des Gnostiker gegen das kirchliche Christentum, Leiden: Brill, 1978.

175. Idem, „Gnostic Instructions on the Organization of the Congregation: the Tractate

Interpretation of Knowledge from CG XI”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.

176. KRAFT, H. „Gab es einen Gnostiker Karpokrates?”, în Theologische Zeitschrift, 8

(1952).

177. KRAUSE, Martin, ROBINSON, James & WISSE, Frederik (eds.), Gnosis and Gnosticism: Papers read at the Seventh International Conference on Patristic Studies (Oxford, september 8th – 13th 1975), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 8, Leiden: Brill, 1977.

178. KROLL, J., Gott und Hölle. Der Mythos vom Descensuskampfe, Darmstadt, 19632.

179. LAHRE, Jaan, „Ist die Gnosis aus dem Christentum ableitbar ? – Eine kritische

Auseinendersetzung mit einem Ursprungsmodell der Gnosis”, în Trames, 10 (60 / 55), 3 (2006).

180. LAYTON, Bentley (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the

International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.

181. Idem, The Gnostic Scriptures. A New Translation with Annotations and Introductions,

Garden City – New York – London, 1987.

182. LAZIER, Benjamin, „Overcoming Gnosticism: Hans Jonas, Hans Blumenberg and the Legitimacy of the Natural World”, în Journal of the History of Ideas, vol. 64, nr. 4 (2003).

183. LECLERC, Ivor, The Nature of Physical Existence, vol. II, colecţia „Muirhead Library

of Philosophy Series”, London – New York: George Allen & Unwin LTd – Humanities Press Inc., 1972.

184. LEISEGANG, H., Die Gnosis, Stuttgart: Kröner Verlag, 1955.

185. LEVI STRAUSS, Claude, Antropologie structurale, Paris, Plon: 1958.

186. LOGAN, Alaistair H. B., Gnostic truth and Christian heresy: a Study in the History of

Gnosticism, Edinburgh: T & T Clark, 2004.

33

187. LONG, George, „Restitutio in integrum”, în William Smith (ed.), A Dictionary of Greek and Roman Antiquities, Boston: Littl, Brown & Co, 1859.

188. LOVEJOY, Arthur O., The Revolt Against Dualism: An Inquiry Concerning the

Existence of Ideas, New Brunswick (NJ) & London: Translation Publishers, 1996.

189. LOWE, E. Jonathan, An Introduction to the Philosophy of Mind, Cambridge: Cambridge University Press, 2001.

190. LÜDEMANN, Gerd und ÖZEN, Alf, Religionsgeschichtliche Schule, in Theologische

Realenzyclopädie, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u., vol. 28.

191. LÜDEMANN, Gerd und SCHRÖDER, Martin, Die religionsgeschichtliche Schule in

Göttingen – eine Dokumentation, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1987. 192. LÜDEMANN, Gerd, „Untesuchungen zur simonianischen Gnosis”, în Göttinger

Theologische Arbeiten, no.1, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1975.

193. Idem, Heretics – The Other Side of Early Christianity, Westminster John Cnox – Presbyterian Publication, 1996.

194. LUTTIKHUIZEN, Gerard P., Gnostic Revision of Genesis Stories and Early Jesus

Tradition, col. „Nag Hammadi and Manichaean Studies – vol. 58”, Leiden: Brill, 2006.

195. Idem, „Simon Magus as a Narative Figure in the Acts of Peter”, în Jan N. Bremmer (ed.), The Apocryphal Acts of Peter: magic, miracles and gnosticism, Leuven: Peeters, 1998.

196. Idem, Gnostic Revision of Genesis Stories and Early Jesus Tradition, în „Nag

Hammadi and Manichaean Studies”, vol. 58, Leiden: Brill, 2006.

197. MacRAE, George W. (ed.), Essay on the Coptic Gnostic Library, Leiden: Brill, 1970.

198. Idem, „The Jewish Background of the Gnostic Sophia Myth”, în George W. MacRae (ed.), Essay on the Coptic Gnostic Library, Leiden: Brill, 1970.

199. Idem, „Apocalyptic Eschatology in Gnosticism”, în David Hellholm, Apocalypticism

in the Mediterranean World and the Near East. Proceedings od the International Colloquium on Apocalyticism (Upsala, August 12 – 17, 1979), Tübingen: Mohr – Siebeck, 19892.

200. MANOLACHE, Stelian, Dualismul gnostic şi maniheic din perspectivă teologică,

Seria „Studii Teologice”, Ed. Paralela 45, Piteşti-Braşov-Bucureşti-Cluj Napoca, 1995.

34

201. MANSEL, Henry L., Ereziile gnostice din primele două veacuri, traducere Laurian Kertesz, Bucureşti: Herald, 2008.

202. MANSFELD, Jaap, „Bad World and Demiurge: A Gnostic Motif from Parmenides

and Empedocles to Lucretius and Philo”, în R. Van den Brock and M. J. Vermaseren (eds.), Studies in Gnosticism and Helenstic Religions – presented to Gilles Quispel on the Ocasion fo his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.

203. Idem, Heresiography in Context: Hippolytus Elenchos as a Source for Greek

Philosophy, Philosophia Antiqua Series, Leiden: Brill, 1992.

204. MANSOOR, M., „The Nature of Gnosticism and Qumran”, în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

205. MARKSCHIES, Christoph, „Valentinian gnosticism toward the anatomy of a School”,

în John D. Turner & Anne McGuire (ed.), The Nag Hammadi Library after fifty years. Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, colecţia „Nag Hammadi and Manichaean Studies”, vol. 44, Leiden: Brill, 1997.

206. Idem, Christoph, Die Gnosis, München: H. C. Beck Verlag, 2001.

207. Idem, Valentinus Gnosticus?Untersuchungen zur valentinianischen Gnosis mit einem

Kommentar zu den Fragmenten Valentinus, colecţia „Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament (65)”, Tübingen: Mohr – Siebeck, 1992.

208. MASTROCINQUE, Attilio, From Jewish magic to Gnosticism, în colecţia „Studien

und Texte zu Antike und Christentum 24“, Tübingen: Mohr – Siebeck, 2005.

209. MAY, Gerhard, „Marcion ohne Harnack”, în Gerhard May, Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs.), Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 2002.

210. MAY, Gerhard, GRESCHT, Katharina und MEISER, Marin (hgs.), Marcion und seine

kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 2002.

211. McGRATH, Alister E., Christian Literature – an Anthology, Oxford: Blackwell

Publishers Ltd, 2001.

212. McLACHALAND WILSON, Robert, „Gnosis ant the Mysteries”, în Gilles Quispel, R. Van den Broek, Maarten Josef Vermaseren, Studies in Gnosticism and Hellenistic religions presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th birthday, Leiden: Brill, 1981.

213. Idem, The Gnostic Problem, London: Mowbray, 1958.

35

214. Idem, Nag Hammadi and Gnosis: Papers read at the Firs International Congress of

Coptology (Cairo, December 1976), colecţia „Nag Hammadi Studies”, vol. 14, edited by, Leiden: Brill, 1978.

215. McQUEEN GRANT, Robert, Heresy and Criticism – The Search of Authenticity in

Early Christian Literature, Louisville – Kentucky: Westminster / John Knox Press, 1993.

216. MENDELSON, E. Michael, „Some Notes on a Sociological Approach to Gnosticism”,

Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

217. MERKLEIM, Helmut, MÜLLER, Karlheinz und STEMBERGER, Günther (eds.),

Bibel in jüdischer und christlicher Tradition. Festschrift für Johann Maier zum 60 Geburtstag, Frankfurt am Main: Anton Haim, 1993.

218. METZGER, Bruce M., The Canon of New Testament, Oxford: Claredon Press, 1997.

219. MICHAÉLIDÈS, Dimitri, Foi, écriture et tradition ou Les „praescriptiones” chez

Tertullien, Series Théologie, no. 76, Paris: Aubier, 1969.

220. MINNERATH, Roland, „Tertullien: l'anthropologie de la résurrection. La résurrection chez les Pères”, în Cahiers de Biblia Patristica, vol. 7, Strasbourg: Université Marc Bloch, 2003.

221. MORESCHINI, Claudio şi NORELLI, Enrico, Istoria Literaturii creştine vechi greceşti şi latine, vol. I – De la Apostolul Pavel până la epoca lui Constantin cel Mare, traducere Hanibal Stănciulescu şi Gabriela Sauciuc, Iaşi: Polirom, 2001.

222. MORESCHINI, Claudio, Istoria filosofiei patristice, trad. Alexandra Cheşcu, Mihai

Silviu Chirilă şi Doina Cernica, Iaşi: Polirom, 2009.

223. MOUTSOULAS, E., „Der Begriff Häresie bei Epiphanius von Salamis”, în Studia Patristica, nr. 7 (1966).

224. MÜHLENBERG, Ekehardt, „Basilide”, în Theologische Realenzyclopädie, Berlin –

New York: Walter de Gruyter, 1985 ş. u., vol. 5.

225. MÜHLENBERG, Ekehardt, „Marcion’s Jealous God”, în D. F. Winslow (ed.), Disciplina nostra: Essay in Memory of Robert F. Evans, Cambridge MA: Philadelphia Patristic Foundation, 1979.

36

226. MUNZ, Peter, „The Problem of Die Sozilogische Verortung des antiken Gnostizismus”, în Numen, vol. 19 (1972).

227. MYBURY, David - LEWIS and ALMAGOR, Uri, The Attraction of Opposites:

Thought and Society in the Dualistic Mode, University of Michigan Press, 1989.

228. NAUTIN, Pierre, „Épiphane (saint) de Salamis”, în Dictionnaire d’histoire et de géographie ecclésiastique, vol. 15, Paris: Letouzey et Ané, 1963.

229. NEBE, Gottfried, „Creation in Paul’s Theology”, în Henning Graf Reventlow & Yair

Hoffman, Creation in Jewish and Christian Tradition, Supliment Series no. 319 of Journal for the Study of the Old Testament, London: Sheffield Academic Press, 2002.

230. NOCK, A. D., „Rewiew on Hans Jonas, Gnosis und Spätantiker Geist”, în Gnomon,

nr. 12 (1936).

231. NORELLI, Enrico, „Der Gott der Philosophen: Güte und Logos“, în Gerhard May, Katharina Grescht und Marin Meiser (hgs.),Marcion und seine kirchengeschichtliche Wirkung / Marcion and His Impact on Church History, Berlin – New York: Walter de Gruyter, 2002.

232. OORT, Johannes van (ed.), Gnostica, Judaica, Catholica. Collected Essays of Gilles

Quispel, Leiden : Brill, 2008.

233. OSBORN, Eric Francis, Justin Martyr, in Beiträge zur Historischen Theologie 47, Tübingen: J. C. B. Mohr (Paul Siebeck), 1973.

234. Idem, Tertullian, First Theologian of the West, Cambridge: Cambridge University

Press, 2003.

235. OSBORNE, C., Rethinking Early Greek Philosophy: Hippolytus of Rome and the Presocratics, London: Duckworth, 1987.

236. PAGELS, Elaine H. The Gnostic Paul: Gnostic Exegesis of the Pauline Letters,

Harrisburg PS: Tinity Press International, 1992.

237. Idem, The Gnostic Gospels, New York: Random House, 1979.

238. PAINCHAUD, Louis et POIRIER, Paul Hubert (eds.), Coptica – Gnostica – Manichaeica: mélanges offerts a Wolf Peter Funk, „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol. 7, ed. par., Quebec – Louvain – Paris: Laval – Peeters, 2006.

239. PAPADOPOULOS, Stylianos, Patrologie, vol. I, traducere Adrian Marinescu,

Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006.

37

240. PARROT, Douglas M., „Adam, the Eye of Light”, în American Academy of Religion / Society of Biblical Literature Abstracts, nr. 95 (1989).

241. PEARSON, Birgen A., „Jewish sources in gnostic literature”, în Michael E. Stone

(ed.), Jewish Writings of the Second Temple Period, Philadelphia: Van Gorcum, Assen, Fortress Press, 1984.

242. PEARSON, Birger and GOEHRING, J. (eds.), The Roots of Egyptian Christianity,

edited by, Philadelphia: Fortress Press, 1986.

243. PEARSON, Birger A. (ed.), Gnosticism, Judaism, adn Egyptian Christianity, Mineapolis: Fortress Press, 1990.

244. Idem, „The Problem of Jewish Gnostic Literature”, în Charles W. Hedrick and Robert

Hodgson (eds.), Nag Hammadi, Gnosticism and Early Christianity, Peabody MA: Hendrickson, 1986.

245. Idem, „Biblical Exegesis in Gnostic Literature”, în Birger A. Pearson (ed.),

Gnosticism, Judaism and Egyptian Christianity, Philadephia: Fortress Press, 2006.

246. Idem, „Cain and Cainites”, în Birger A. Pearson (ed.), Gnosticism, Judaism, adn Egyptian Christianity, Mineapolis: Fortress Press, 1990.

247. Idem, „From Jewish Apocalypticism to Gnosis”, în Søren Giversen, Tage Petersen and

Jørgen Podemann Sørensen (eds.), The Nag Hammadi Texts in the History of Religions – Proccedings of the International Conference at Royal Academy of Science and Letters in Copenhagen, September 19 – 24, 1995, On the Occasion of the 50th Anniversary of the Nag Hammadi Discovery, Copenhaga: Det Kongelige Danske Videnskabernes Selskab, 2002.

248. Idem, Gnosticism and Christianity in Roman and Coptic Egypt, New York – London:

T & T Clark – Continuum Press, 2004.

249. Idem, „Friedländer Revisited: Alexandrian Judaism and Gnostic Origins”, în Studia Philonica, nr. 2 (1973).

250. Idem, Gnosticism, Judaism and Egyptian Christianity, Minneapolis: Fortress Press,

1990.

251. Idem, „The Figure of Seth in Gnostic Literature”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.

252. PEEL, Malcolm L., „Gnostic Eschatology and the New Testament”, în George W.

MacRAE, Essays on the Coptic Gnostic Library, Leiden. Brill, 1970.

38

253. PELIKAN, Jaroslav, Tradiţia Creştină – O istorie a dezvoltării doctrinei, vol. I

(Naşterea tradiţiei universale 100 – 600), traducere Silvia Palade, Iaşi: Polirom, 2004.

254. Idem, Tradiţia creştină – vol. V: Doctrina creştină şi cultura modernă (de la 1700), traducere şi note Mihai Silviu Chirilă, Iaşi: Polirom, 2008.

255. PERKINS, Pheme, „Sophia as Goddess in the Nag Hammadi Codices”, în Karen L.

KING (ed.), Image of the Feminine in Gnosticism, Harrisburg (Pennsylvania): Trinity Press International, 2000.

256. PESTHY, Monika, „Earthly Tribunal in the Fourth Heaven (NH V, 2. 20. 5 – 21. 22),

în Jan N. Bremmer, Istvan Czachesz (eds.), The Visio Pauli and the Gnostic Apocalypse of Paul, Leuvain: Peeters, 2007.

257. PETERSON, Erik, Frühkirche, Judentum und Gnosis, Freiburgm am Breisgau, s. l.,

1959.

258. PÉTREMENT, Simone, „Le mythe des sept archontes créateurs peut-il s’expliquer à partir du christianisme?” în Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

259. Idem, Eseu asupra dualismului la Platon, la gnostici şi la manihei, traducere Ioana

Munteanu şi Daria Octavia Murgu, Symposion, Bucureşti, 1996.

260. Idem, Le Dieu séparé – les origines du gnosticisme, Paris: Cerf, 1984.

261. POUDERON, Bernard, D’Athenes à Alexandrie – etudes sur Athénagore et sur les origins de la philosophie chrétienne, col. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi”, vol. 4, Quebec – Leuvain – Paris: Lavan – Peeters, 1997.

262. POURKIER, Aline, L’ hérésiologie chez Epiphane de Salamine, Paris: Beauchesne,

1992.

263. PUECH, Henri Charles et QUISPEL, Gilles, „Les écrits gnostiques du Codex Jung”, în Vigiliae Christianae 8 (1954).

264. PUECH, Henri Charles, „Le quatrième écrit gnostique du Codex Jung”, în Vigiliae

Christianae 9 (1955).

265. Idem, Despre gnoză şi gnosticism, traducere Cornelia Dumitru, Bucureşti: Herald, 2007.

39

266. QUASTEN, Johanes, Patrology, vol. I – The Beginnings of The Patristic Literature from the Apostles Creed to Irenaeus, Allen – Texas: Christian Classics, a division of Thomas More Publishing, 2001.

267. QUISPEL, Gilles, „Gnosticism and the New Testament”, în Vigiliae Christianae, 19

(1965). 268. Idem, Gnosis als Weltreligion, Zürich: Origo, 1951.

269. Idem, „Christliche Gnosis und Judische Heterodoxie“, în Evanghelische Theologie, 14

(1954).

270. Idem, „Gnosticism”, în Aziz S. Atiya et alii (eds.), The Coptic Encyclopedia, vol. 4, New York – Toronto – Sydney: Macmillan Publishing Company, 1991.

271. Idem, „Gnosis and Psychology”, în Bentley Layton (ed.), The rediscovery of

gnosticism: proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, 1978, Leiden: Brill, 1980.

272. Idem, „Psyche and Destiny – On the question of correspondences between Gnostic

soteriology and Orphic – Platonic soteriology”, în Eric J. Sharpe, John R. Hinnells, Samuel G. F. Brandon (eds.), Man and his Salvation; studies in memory of S. G. H. Brandon, Machester: Manchester University Press, 1973.

273. Idem, „The Demiurge in the Apocriphon of John”, în Johannes van Oort (ed.),

Gnostica, Judaica, Catholica. Collected Essays of Gilles Quispel, Leiden: Brill, 2008.

274. Idem, „The Original Doctrine of Valentinus the Gnostic”, în Roelof Van den Broek, Cis van Heertum, From Poimadres to Jacob Böhme: Gnosis, Hermetism and Christian Tradition, Amsterdam: Pelikaan, 2000.

275. QUISPEL, Gilles, BROEK, R. Van den, VERMASEREN, Maarten Josef (eds.),

Studies in Gnosticism and Hellenistic religions presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th birthday, Leiden: Brill, 1981.

276. Idem, Gnosticism from its Origins to the Middle Age în „Encyclopedia of Religion”

vol. V 277. RASIMUS, Tuomas, „Ophite Gnosticism, Sethianism and the Nag Hammadi Library”,

în Vigiliae Christianae 59 (2005).

278. REALE, Giovanni, A History of Ancient Philosophy: The System of the Hellenistic Age, Albany: State University of New York Press, 1985.

279. RICHARD, M., „Un opuscule méconnu de Marcel d’ Ancyra”, în Mélanges de

Science religieuse, nr. 6 (1949).

40

280. RIEMANN, O. et CUCUEL, Ch., Syntaxe Grecque, Paris: Librairie „C. Klincksieck”,

1932. 281. RIES, Julien, Sacrul în istoria religioasă a omenirii, traducere Roxana Utale, Polirom,

Iaşi, 2000.

282. RIGGI, C., „Il termine „hairesis” nell’accezione di Epifanio di Salamina (Panarion t. I – De fine)”, în Salesianum 29, no. 1 (1967).

283. ROBINSON, James M., „ Nag Hammadi: the First Fifty Years”, în John Douglas

Turner, Anne McGuire (eds.), The Nag Hammady Library after Fifty years. Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, Leiden: Brill, 1997.

284. Idem, „The Three Steles of Seth and the Gnostics of Plotinus”, în Geo Widengren

(ed.), Proceedings of the International Colloquium on Gnosticism, Leiden: Brill, 1977.

285. RUDOLPH, Kurt, „Bibel und Gnosis: Zum Verständnis jüdisch-biblischer Texte in der gnostischer Literatur, vornehmlich aus Nag Hammadi“, în Helmut Merkleim, Karlheinz Müller und Günther Stemberger (eds.), Bibel in jüdischer und christlicher Tradition. Festschrift für Johann Maier zum 60 Geburtstag, Frankfurt am Main: Anton Haim, 1993.

286. Idem, „Gnosis und Gnostizismus – ein Forschungsbericht”, în Theologichal Review,

nr. 36 (1971).

287. Idem, Religionsgeschichtliche Schule, in Encyclopedia of Religion, 2nd Edition, Lindsay Jones editor in chief, MacMillan, New York, 2005, vol. 11.

288. Idem, Gnosis – the Nature and History of Gnosticism, Edinburgh: T&T Clark, 1998.

289. RUSS, Jacqueline, Panorama ideilor filosofice: de la Platon la contemporani,

traducere de Margareta Gyurcsik, Timişoara: Amarcord, 2002.

290. RUSS, Jaqueline (ed.), Istoria filosofiei, vol. I – Gândirile fondatoare, traducere Dan Constantin Cârciumaru, Bucureşti: Ed. Univers Enciclopedic, 2000.

291. RUYER, Raymond, Gnoza de la Princeton, Bucureşti: Nemira, 1998.

292. SALLES-DABADIE, J. M. A., Recherches sur Simon le Mage I: l’Apophasis megalè,

Paris: J. Gabalda, 1969.

293. SCHENKE, Hans Martin, „Das Problem der Beziehung zwischen Judentum und Gnosis”, în Kairos, nr. 7 (1965).

41

294. SCHLIER, Heinrich „hairomai, hairesis”, în Theological Dictionary of the New Testament, edited by Gerhard Kittel & Gerhard Friederich, translated and edited by Geoffrey W. Bromiley, vol. I, Michigan: Eerdmans Publishing & Co, 1964.

295. SCHMIDT, Carl, „Zur Datierung der alten Petrusakten”, în Zeitschrift für Neutestamentliche Wissenschaft, 29 (1930).

296. SCHOLEM, Gerschon, „Jaldabaoth Reconsidered”, în Mélange d’histoire des

Religions offerts à Henri Charles Puech, Paris, 1974.

297. Idem, Jewish Gnosticismus, Merkavah Mysticism and Talmudic Tradition, New York, 1960.

298. SCHOTT, J., „Heresiology as Universal History in Epiphanius Panarion”, în

Zeitschrift für Antikes Christentum, nr. 10 (2006).

299. SCOTT, E. F., „Gnosticism”, în James Hastings (ed.), Encyclopeaedia of Religion and Ethics, vol. 11, New York – Edinburgh: Charles Scribners’s Sons / T & T Clarlk, 1914.

300. SEGAL, Alan F., Two Powers in Heaven: Early Rabbinic Reports about Christianity

and Gnosticism, Boston - Leiden: Brill, 2002.

301. SEGAL, Robert Alan, Theorizing about Myth, Amherst: University of Massachusetts Press, 1999.

302. SFAMENI GASPARRO, Giulia (ed.), Agathe elpis: studi storico-religiosi in onore di

Ugo Bianchi, Roma: L’Erma di Bretschneider, 1994.

303. SHARPE, Eric J., HINNELLS, John R., BRANDON, Samuel G. F. (eds.), Man and his Salvation; studies in memory of S. G. H. Brandon, Machester: Manchester University Press, 1973.

304. SIEBER, John H., „The Barbelo Aeon as Sophia in Zostrianos and Related Tractates”,

în B. Layton, The Rediscovery of Gnosticism - proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Haven, Connecticut – March 28 – 31, vol. II (Sethian Gnosticism), Leiden: Brill, 1981.

305. SISMANIAN, Ara Alexandru, „Le Nombre et son Ombre (Résumé), în Richard T.

Wallis and Jay Bregman, Neoplatonism and gnosticism, vol 6 in Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Baine Harris ed.), New York: State University of NY Press, 1992.

306. SKARSAUNE, Oskar, The proof from prophecy: a study in Justin Martyr’s prof-text

tradition: text-type, provenance, theological profile, Leiden: Brill, 1987.

42

307. SMITH, Andrew Phillip, Gnostic Writings on the Soul annotated and explained, Woodstock VT: Sky Light Paths, 2007.

308. STONE, Michael E. (ed.), Jewish Writings of the Second Temple Period,

Philadelphia: Van Gorcum, Assen, Fortress Press, 1984. 309. STOYANOV, Yuri, The Other God. Dualist Religions from Antiquity to the Cathar

Heresy, New Haven – London: Yale University Press, 2000.

310. STROUMSA, Gedaliahu, „Gnosticism and Manichaeans in Byzantine Palestine”, în Studia Patristica, nr. 10 (1985).

311. Idem, „The Manichaean Challenge to Egyptian Christianity”, în B. Pearson and J.

Goehring (eds.), The Roots of Egyptian Christianity, edited by, Philadelphia: Fortress Press, 1986.

312. Idem, Anothe Seed – Studies in Gnostic Mythology, Leiden: Brill, 1984; Savoir et

salut: traditions juives et tentations dualistes dans le christianisme ancienne, Paris: Cerf, 1992.

313. Idem, Hiden Wisdom: Esoteric Tradition and the Roots of Christian Mysticism, Leiden

– Boston: Brill, 20052.

314. TARDIEU, Michel, „Trois Mythes Gnostiques: Adam, Eros et les animaux d’Egypte dans un écrit de Nag Hammadi (II. 5)”, în Etudes Augustiniennes, nr. 1 (1974).

315. Idem, Ecrits gnostiques: Codex Berlin, colecţia „Sources Gnostiques et

Manichéennes”, vol. 1, Paris: Cerf, 1984.

316. THOMASSEN, Einar, The Spiritual Seed: the Church of the „Valentinians”, Leiden – Boston: Brill, 2006.

317. THUNDY, Zacharias P., Buddha and Christ: nativity stories and Indian traditions,

Leiden: Brill, 1993.

318. TOTH, Anton Daniel, Simon Magul în literatura creştină a primelor secole, Bucureşti: Paideia, 2006.

319. TREBILCO, Paul, The Early Christianity in Ephesus from Paul to Ignatius, Michigan

– Cambridge UK.: W. Eerdamns Grand Rapids, 2007.

320. TSUTSUI, Kenji Die Auseinendersetzung mit den Markioniten im Adamantios-Dialog, în colecţia „Patristische Texte und Studien”, vol. 55. Berlin – New-York: Walter de Gruyter Verlag, 2004.

321. TURNER, J. D., „The Gnostic Threefold Path to Enlightenment: The Ascent of Mind

and the Descent of Wisdom”, în Nouum Testamentum, nr. 22 (1980).

43

322. TURNER, John D. & McGUIRE, Anne (eds.), The Nag Hammadi Library After Fifty

Years, Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, Leiden: Brill, 1997.

323. TURNER, John D., Sethian Gnosticism and the Platoni Tradition, col. „Bibliothèque Copte de Nag Hammadi - Études”, vol. 6, Québec – Louvain – Paris: Les Presses de L’Université Laval – Peeters, 2001.

324. VALLÉE, Gerard, A Study in Anti-Gnostic Polemics: Irenaeus, Hippolytus and

Epiphanius, Studies in Christianity and Judaism 1, Waterloo - Ontario: Wilfried Laurier University Press, 1981.

325. Van BAREN, Theodor P., „Towards a Definition of Gnosticism”, în Ugo Bianchi

(ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

326. VERSLUIS, Arthur, Wisdom’s Children. A Christian Esoteric Tradition, Albany:

State University of New York Press, 1999.

327. VESELOVSKI, A. N., Razyskaniia v oblasti russkogo dukhnogo stikha, St. Petersburg, 1889.

328. VICARI, Giuseppe, Beyond conceptual dualism: ontology of consciousness, mental

causation and holism in John R. Searle’s philosophy of mind, Amsterdam – New York: Rodopi, 2008.

329. VOLKMAR, G., Die Religion Jesu, Leipzig, 1857.

330. WALLIS, Richard T. and BREGMAN, Jay, Neoplatonism and gnosticism, vol 6 in

Studies in Neoplatonism: Ancient and Modern (R. Baine Harris ed.), New York: State University of NY Press, 1992.

331. WESTPHAL, Merold, God, Guilt and Death: An Existential Phenomenology of

Religion, Bloomington: Indiana University Press, 1987.

332. WIDENGREN, Geo, „Les origines du gnosticisme et l’histoire des religions”, Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism – Colloquium of Messina, 13 – 18 april 1966, colecţia „Studies in the History of Religios” (suplements to Numen) XII, Leiden: Brill, 1967.

333. WILLAMOVITZ-MOELLENDORF, Ulrich von, Sitzungsberichte der Preussischen

Akademie der Wissenschaften, Philologische – Historische Klasse, Berlin, 1912.

334. WILLIAMS, M. A., COX, Collett and JAFFE, Martin S. (eds.), Inovation in Religions Traditions, Berlin – New York: Mouton de Gruyter, 1992.

44

335. WILLIAMS, Michael Allan, „The demonizing of the Demiurge: The inovation of Gnostic Myth”, în M. A. Williams, Collett Cox and Martin S. Jaffe (eds.), Inovation in Religions Traditions, Berlin – New York: Mouton de Gruyter, 1992.

336. Idem, The Imovable Race. A Gnostic Designation and the Theme of Stability in Late

Antiquity, Leiden: Brill, 1985.

337. Idem, Rethinking „Gnosticism” – an argument for dismantling a dubious category, New Jersey: Priceton University Press, 1996.

338. WILSON, Robert Smith, Marcion: A Study of a second Century Heretic, London:

James Clarke & Co, 1933.

339. WISSE, Ferdinand, „The Redeemer Figure in the Paraphraze of Shem”, în Nouum Testamentum, nr. 12 (1970).

340. Idem, „Gnosticism and Early Monasticism in Egypt”, în Barbara Aland (ed.),

Festschrift für Hans Jonas, Göttingen: Vandenhoeck und Ruprecht Verlag, 1978.

341. Idem, „Stalking those elusive Sethians”, în Bentley Layton (ed.), The Rediscovery of Gnosticism: proceedings of the International Conference on Gnosticism at Yale, New Heaven, Connecticut, March 28 – 31, 1978, Leiden: Brill, 1980.

342. Idem, „The Nag Hammadi Library and the Heresiologists”, în Vigiliae Christianae 25

(1971).

343. WORDSWORTH, Chr., Hippolytus and the Church of Rome, London: Rivingtons, 1880 (reeditat de Eugene, OR: Wipf & Stock Publishers, 2001).

344. WUCHERPFENNIG, Ansgar, Heracleon Philologus: Gnostische Johannesexegese im

zweiten Jahrhundert, colecţia „Wissenschaftliche Untersuchungen zum Neuen Testament”, nr. 142, Tübingen: Mohr Siebeck, 2002.

345. YAMAUCHI, Edwin, „Jewish Gnosticism? The Prologue of John, Mandaean

Parallels, and the Trimorphic Protennoia”, în Roelof van den Broek & M. J. Vermaseren (eds.), Studies in Gnosticism and Hellenistic Religions Presented to Gilles Quispel on the Occasion of his 65th Birthday, Leiden: Brill, 1981.

346. Idem, „The Issue of Pre-Christian Gnosticism Reviewed in the Light of the Nag

Hammadi Texts”, în John D. Turner & Anne McGuire (eds.), The Nag Hammadi Library After Fifty Years, Proceedings of the 1995 Society of Biblical Literature Commemoration, Leiden: Brill, 1997.

347. Idem, Pre-christian gnosticism: A Survey of the Proposed Evidence, Grand Rapids:

Baker Book House, 1983.

45

348. ZELLER, E.. Die Apostelgeschichte nach ihrem Inhalt kritisch untersucht, Stuttgart, 1854.

Surse electronice:

1. Bible Works 8. 0

2. Tesaurus Linguae Graecae (TLG)

3. http://www.gnosis.org/library.html

4. http://www.cs.utk.edu/~mclennan/OM/grk-lat.html

5. http://www.perseus.tufts.edu/hopper/

6. http://www.documentacatholicaomnia.eu/_index.html