Upload
silvio-pandurini
View
214
Download
0
Embed Size (px)
DESCRIPTION
de client si care opereaza in domeniile strict legate de calatorii, transformand Prin industria turismului se intelege complexul acelor subiecti care au un singur operatori in domeniul turismului. Pentru a intelege mai bine subiectul discutiei, si feroviar, de la companiile de transport maritim si terestru pana la includerea se poate face o distinctie intre asa numitii furnizori de servicii ,,de baza” si In schimb cand se vorbeste de furnizorii serviciilor auxiliare, se refera la toata
Citation preview
Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013
Proiect “Soluţii de antreprenoriat adaptate realităţii socio-economice din Regiunea de Sud-Est”a Romaniei.
Evolutia pietei si schimbarile facute pentru adaptarea la cerintele pietei, analiza lanturilor valorice din sectoarele vizate, identificarea verigilor lipsa/insuficient dezvoltate.
Sectorul turistic: analiza lanturilor de filiera Prin industria turismului se intelege complexul acelor subiecti care au un singur
scop comun: realizarea de profit si care colaboreaza in mod direct si indirect
pentru oferta de vanzare a serviciilor de transport si cazare oferite turistilor.
Asadar, participantii filierei de turism, reprezinta toate acele intreprinderi
operatori in domeniul turismului. Pentru a intelege mai bine subiectul discutiei,
se poate face o distinctie intre asa numitii furnizori de servicii ,,de baza” si
,,auxiliare”
Furnizorii de servicii de baza sunt acele intreprinderi care se ocupa in mod direct
de client si care opereaza in domeniile strict legate de calatorii, transformand
obiectul principal, care ar putea fi o cladire sau un avion, in locuri de cazare si in
servicii.
Companiile implicate in locuri de cazare hoteliera, pensiuni, agroturism, bed &
breakfast, camping, si companii care opereaza in domeniul transportului aerian
si feroviar, de la companiile de transport maritim si terestru pana la includerea
inchierii de autovehicule. Guvern, regiuni, provincii, comune.
In schimb cand se vorbeste de furnizorii serviciilor auxiliare, se refera la toata
guvernarea nationala si internationala care, datorita directiilor strategice si
legiilor in domeniu, garanteaza nu doar coordonarea intre diversele agentii ai
filierei, dar si ocuparea fortei de munca.
Asa cum se poate remarca, filiera de turism include un numar mare de
intreprinderi care ofera produse diferite si nu e mereu usoara clasificarea intr-o
categorie sau in alta. Prin urmare, acest lant de distributie a serviciilor de turism,
aceast numar mare de actori, garanteaza o acoperire completa a ofertei turistice
de 360 grade.
O pozitie aparte si meritorie sunt asa numitii furnizori de pachete turistice sau
mai precis intermediarii care intervin intre furnizorii de servicii de baza si clientii
finali: agentii de voiaj si tour operator.
Primele sunt o reala si proprie vitrina care se prezinta clientului; atributia lor este
accea de a stimula fantezia clientului ca printr-o stimulare corespunzatoare sa
ajunga la alegerea finala. In plus, avand un contact direct cu clientul, au
oportunitatea de a controla si monitoriza volumul afacerilor si a destinatiilor
tour operatorilor de incredere, fiind mereu atenti sa nu dezamageasca asteptarile
consumatorilor, care este intotdeauna un factor care trebuie luat in serios.
Cateodata, agentiile de transport vand pachete de calatorie realizate de ele insele,
insa mare parte a muncii desfasurate in proiectarea, selectionarea si formarea
unui pachet real de turism este dezvoltat de un Tour Operator.
Toate riscurile de afaceri sunt legate de o eventuala lipsa a vanzarilor locurilor,
care sunt achizitionate anterior, si care se bazeaza pe acordurile comerciale
stabilite cu furnizorii de servicii, spre exemplu hoteluri sau linii aeriene, care
datorita vanzarii anticipate din partea ofertei lor, reusesc sa reduca mult
problema produsului nevandut. Intr-adevar domeniul turistic este considerat ca o
reala si proprie industrie, si nu se bazeaza pe vanzarea bunurilor depozitate,
careia ii poate fi constientizata importanta pentru un hotel sau pentru o linie
aeriana, asa numitul coeficient de ocupare.
Toti acesti participanti, pentru a putea pune in vanzare locurile si pentru a
efectua rezervarile, valorifica munca intermediarilor filierei, pe aceia pe care i-am
putea lua in considerare pentru lantul de distributie: GDS (numele ''global
distribution system'').
Este vorba de niste sisteme de rezervare, utilizate de catre agentiile de transport
in toata lumea. Fiecare Agentie de transport, pentru a cunoaste disponibilitatea
locurilor si pentru a efectua rezervari, e nevoie sa fie legata la cel putin unul
dintre aceste sisteme de rezervare in timp real. Computerele care au fost
contectate la aceste sisteme sunt aproximativ 600.000 in toata lumea.
Destinati sa gestioneze traficul rezervarilor aeriene, initial au fost in proprietatea
liniilor aeriene si in mod succesiv o parte a fost vanduta altor institutii private
pana la ajungerea situatiei actuale in care exista patru GDS: Sabre, lansat in
1976 a fost primul CRS de proprietate a American Airlines, Galileo, Amadeus si
Worldspan (ex Pars)
GDS, ulterior, a decis sa o ia pe un drum diferit pentru a încerca s� ob�in� mai
multe segmente de pia�� �i pentru combaterea fenomenului de concuren��.
Analizând baza de date a celui mai mare operator GDS in prezent operand pe
piata, Galileo, deserveste mai bine de 493 companii aeriene, dar 52000 hoteluri,
26 T / O �i 19 linii de transport maritim
Impactul major in sistemul economic si dinamismul sau competitiv structural
fac din Turism un domeniu extrem de atragator pentru intreprinderi, care
incearca sa se includa in maniera extinsa si urmarind des logicele conglomerate
de diversificare, cat si pentru cercetatorii economic-intreprinzatori, care gasesc in
perspectiva sistemului apartinatoare aceluiasi domeniu economic, o matrice
propice de cercetare si aprofundare.
Intr-adevar, Turismul, mai presus de un simplu domeniu, poate fi definit ca un
sistem: avantajele de competitie pot si trebuie sa faca referire la ,,destination” in
ansamblul lor, si depind de resursele si competentele tipice siteului (resurse
naturale, istorice, culturale, etc), cat si de capacitatile si competentele unicelor
intreprinderi (tehnice si organizzative, de gestionalr si de piata) pe langa
competentele network (limbaje comune si fluxuri informative, competente
relationale interantreprenoriale, planificarea strategica si marketingul destinatiei).
E vorba de un domeniu caracterizat de prezenta diferitelor tipologii de
intreprinderi, ale caror servicii sunt legate de obligatiile de complementaritate:
a) transporturi (companii aeriene, feroviare, etc.),
b) ospitalitate (hoteluri, B&B, Country houses, in functie de sectoarele de
piata)
c) intreprinderi de restaurare si entertainment, tour operator, care
asambleaza produsul turistic;
d) agentii de voiaj.
Doar pentru a cita pe cei principali.
Asemenea configuratie, caracterizata prin legaturi foarte stranse cu alte domenii
(transport aerian, doar pentru a mentiona unul), face ca analizele sa fie
superficiale si sa nu tina cont de abordarile intersectoriale.
In acelasi timp, e evident ca relatiile interimprenditoriale si de grila din sectorul
de turism sa-si asume o functie superiora, avand in vedere exigentele de
complementaritate ale serviciilor oferite de catre partener, cat si necessitatile de
integrare verticala a filierei.
In ultimii ani, turismul trece printr-un proces evolutiv particular, care are in
vedere cresterea gradului de varietate (mereu cele mai marcate procese de
segmentare) si de variabilitate , in timp si spatiu. Intreprinderile si sistemele
turistice, trebuie sa orienteze propriile alegeri strategice si de marketing catre
solutii cat mai diferentiate si personalizate, respectand criteriile economice si
eficiente ale alegerilor de gestiune.
Piata de turism se prezinta extrem de variata: principala distinctie este cea intre
turismul leisure si business. Bineinteles, compartimentul leisure e acela care
include afacerile, respectiv o serie de produse (turismul cultural, arheologic,
balnear, agrituristic, montan, etc. in primul caz ; de congres, de targ, pe langa
business in sens strict in al doilea caz). In plus, e necesar sa se face distinctia
intre piata de masa si aceea de nisa, cu o serie de forme intermediare, care
solicita abordari si servicii specifice.
In organizarea turismului si in definirea nivelurilor de competivitate
anteprenoriala, e necesara diferentierea intre ,,grupurile organizate” si cele
,,individuale”, din momentul in care aceste tipologii de turism afiseaza obiceiuri si
necessitati total diferite, sub profilul destinatiilor si a produselor turistice, si des
se aleg diferite cai de achizitie (primele mai tradizionale, iar ultimele mai
moderne).
Confruntand problema mentionata, oferta caracterizata de o semnificativa
complementaritatii a serviciilor oferite de diferitele tipologii de intreprindere, trece
prin transformari profunde chiar si in privinta inovarii tehnologice.
In sistemul de turism, restul, tehnologia informatiei are un rol competitiv esential
in relatiile dintre operatori (business to business), asa cum e demonstrat de
sisteme de retele care contacteaza agentile de transport, tour operator, companii
aeriene, feroviare, lant de hoteluri (asa cum CRS – Computerized Reservation
Systems – recent inlocuiti de catre GDS – Global Destination Systems).
Chiar si in relatiile business to consumer, oportunitatile oferite de catre web
modifica profund calea de distributie, favorizand dezintermedierea in procesele de
achizitie si, in consecinta, avand un impact in aceeasi structura competitiva a
sectorului.
Intreprinderile turistice, chiar si din cauza puternicei complementaritati a
serviciilor oferite, servesc operarii intr-o logica sistemica. Pe langa unicele
intreprinderi, competitia are loc si intre sistemele intreprinderilor.
In interiorul filierei domeniului turistic, printre cele principale sunt controlate
urmatoarele categorii de intreprinderi:
1) intreprinderi de trasport (companii aeriene, feroviare, navale si stradele);
2) intreprinderi de cazare,hoteliere si extra-hoteliere;
3) intreprinderi de catering;
4) tour operator;
5) agentii de transport;
6) intreprinderi incoming;
7) intreprinderi specializate in diverite domenii (de congres, de targ,care
organizeaza evenimente, etc.);
8) intreprinderi de attraction, legate de resursele teritoriului (patrimoniu natural,
culturale), cat si legate de entertainment/edutainment (intreprinderi de organizzare
a spectacolelor, sali polivalente, acquafun, etc).
In sens mai larg, s-ar putea include si alte tipologii de intreprinderi care, neffind
incluse in sectorul turistic, desfasoara activitati apropiate (intreprinderi de mici
mestesugari, alimentare, comerciale).
In asemenea directie, a fost de mai multe ori subliniat faptul ca produsul turistic
complex se identifica ca destination caracterizat de interactiunea dintre diferitele
tipologii de intreprinderi din domeniu:
Asadar destination reprezinta, o localitate turistica care, pentru organizarea pe care
o prezinta, este in masura sa genereze in mod independent problema Logicii de
dezvoltare turistica, si asadar pe aceea de integrare a ofertei, bazata pe conceptul
Sistemului Local de Oferta Turistica.
Avantajele logicii integrate a ofertei in principiu sunt legate unei mai mari
capacitati a localitatii de a raspunde la exigente si la asteptarile turistului. In
confruntarea cu problema, la nivel de filiera e important sa se ia in considerare
trairea experientei turistice in tot ansamblul ei: percepitile, gandirea dobandita de
catre utilizator depinzand de nivelul serviciilor primate si de gradul de satisfactie
al fiecaruia dintre ei. Prin urmare, e necesara omogenitatea nivelului calitativ al
serviciilor oferite si adecvarea acestora in functie de atractivitatea destinatiei in
ansamblul ei.
Acest aspect este de o mare importanta, si se iau in considerare dificultatile de
coordonare, cateodata si intreprinderile locale si dificultatile de dezvoltare a
strategiilor si a eforturilor de organizzare in ,,coproiectare”.
Pentru promovarea SLOT-urilor, facand referinta chiar si la o competitivitate mai
mare, necesara in contextul global, unul dintre subiectii mentionati isi asuma o
functie de pivot in sistem.
De obicei, motoarele operatiilor de dezvoltare a incomina (gestionarea fluxurilor
turistice fata de o anumita localitate turistica) sunt tour operator, care pun in
miscare traficul grupurilor cat si pe cel al turistilor in mod individual.
Luand in considerare, in particular, aceasta ultima categorie de utilizare, se poate
stabili o functie semnificativa a intreprinderilor de cazare, care integreaza
propriul serviciu cu alte anexari, intr-o localitate turistica de renume, sau
consortile de filiera, printre micile si mediilor intreprinderi, care reprezinta
principalii partecipanti ai activitatii promotionale.
In orice situatie, mecanismul de functionare al filierei, va fi luat in considerare in
sens dinamic, in functie de combinatiile care pot exista intre ele.
Intr-adevar, e usora stabilirea puternicelor procese de concentrare
anteprenoriala, la nivel international, insotite de activitati mai ales a
intreprinderilor mici si mijlocii din Europa.
Varietatea subiectilor strategici, este o caracteristica deosebita a acestui domeniu
si a ICT-ului, in mod cert influenteaza relativele dinamici competitive, privind
sistemul de marketing si, in particular, si distributia.
TRANSPORTURI INSTITUTII STRUCTURI SITEURI DE INTERES PUBLICE DE CAZARE ISTORIC ARTISTIC TRANSPORTURI COMPANII AERIENE, COMPANII DE NAVIGARE, FEROVIARE, AUTOSTRAZI, PORTURI TURISTICE
INSTITUTII PUBLICE GUVERNE NATIONALE, REGIUNI, PROVINCII, COMUNE, CAMERE DE COMERT, FIRME TURISTICE LOCALE
STRUCTURI DE CAZARE HOTELURI, RESTAURANTE, BED& BREAKFAST, CASE PRIVATE, STRUCTURI SPORTIVE, CAMPING, REZIDENTE
SITEURI DE INTERES ARTISTIC MUZEE. PARCURI NATURALE, BISERICI, MONUMENTE, CLADIRI ISTORICE
TOUR OPERATOR CALL CENTER AGENTII DE TRANSPORT OPERATORI ONLINE CLIENT
Sectorul agroalimentar: analiza lanturilor filierei Filiera si itinerariul urmate de un produs (sau de un grup de produse) in
interiorul aparatului saju a sistemului agroalimentar. Aceasta are in vedere
totalul agentilor/participantilor (firme si administratii) si totalul operatiilor (de
productie, de distributie si de finantare) care contribuie la formarea si
transferarea produsului pana la stadiul sau final de utilizare,ca si mecanismele
de adaptare a fluxurilor factorilor si a produselor de-a lungul filierei si in faza sa
finala (Malassis, 1973).
COMPONENTII FUNDAMENTALI AI FILIEREI
Indentificarea unei filiere: Studiul mecanismelor de regularizare
-produse comportamentul diferitilor agenti de-a
-itinerare lungul filierei si a mecanismelor de
-agenti reglare
-operatiuni
OPERATIUNI SI PARTICIPANTI
Agricultura si productie => intreprinderi agricole=> productia agricola
Transformarea=> industria agroalimentara=>produse alimentare
Functia commerciala=> detaliu, en-gross, GDO =>Distributia alimentara
(transport, comercializare)
Consum=>consumator
Furnizarea mijloacelor si a serviciilor legate de sistemul agroalimentar=>
industria mijloacelor tehnice si societatea servifciilor din sectorul agro-
alimentar=> mijloacele tehnice si servicii
Stabilirea pretului unui produs alimentar implica pluralitatea participantilor.
Intre acestia, protagonistii sunt operatorii filierei agroalimentare (agricultura,
industria alimentara, angrosistii, distribuirea la libera alegere, detaliul traditional
si restaurare) caruia se alatura filierei un ansamblu de subiecti externi care ofera
servicii esentiale (trasport, packaging, energia, etc…).
Consumurile alimentare(domestice si extradomestice) reprezinta lantul final al
unui ansamblu care implica o pluralitate de partecipanti economici. Intre acestia
distingem participantii care opereaza in filiera agroalimentara (Partecipanti
interni) si operatorii care nu apartin filierei dar care intretin operatii economice.
(Partecipanti externi)
Intre participantii interni apar in faza productiva Agricultura (producatoare de
materii prime si produse proaspete pentru consum) si Industria alimentara
(transformarea materiilor prime in produse pentru consum final).
In faza de distributie si comercializare, se include Comertul la intrarea
produselor agricole si alimentare si diferitele cai necesare consumul final:
pentru consumurile domestice Detaliul traditional (Comertul cu amanuntul al
produselor alimentare de asistare a serviciului in locatii fixe si mobile, spre
exemplu macalariile, aprozaruri, pescarii,etc) si Distribuirea la libere alegere, in
care Distributia Moderna (cu suprafete de vanzare mai mari de 100mp) reprezinta
procentul de 50% ale punctelor de vanzare, si mai mult de 90% din totalitatea
facturilor pentru consumurile extradomestice, caracterizate de un ulterior proces
de pregatire si serviciu, Restaurarea (restaurante, baruri, cantine si catering).
In functie de principalii parteneri europei, asemenea participanti se
caracterizeaza prin gradul cel mai inalt de distribuire a fazelor productive
(agricole si industriale): spre exemplu, intreprinderea agricola romana are o
dimensione economica de mijloc egala cu a sasea parte fata de cea germana si
franceza asa cum o intreprindere de trasformare alimentara esprima o totalitate
medie a facturarilor egala 20 fata de cea britanica.
Intr-o maniera mai putin pronuntata, chiar si nivelul de concentrare al fazei de
distributie si comercializare a produselor alimentare in Romania ramane ramane
sub conducerea altor tari principale europene: in Distributia moderna romana
primii 3 playeri reprezinta un procent de 33% din piata, in timp ce toate celelalte
principale tari europene depasesc procentul de 50%. Acesta distribuire a filierei
agroalimentare contribuie la mentinerea numarului crescut de etape in filiera si
nu permite economiilor de scara sa poate reduce costurile intreprinderilor (cu
consecinta efectelor privind nivelul preturilor).
La formarea preturilor alimentare de consum, contribuie in mod relevant si
costurile suportate de catre participantii filierei agroalimentare in gasirea
bunurilor si a serviciilor oferite de participantii externi indispensabili dezvoltarii
filierei. E vorba de operatorii care desfasoara functii relative furnizarii: mijloacelor
tehnice pentru agricultura, aditive, ingrediente si preparate pentru industria
alimentara;energia electrica si alte servicii (apa,gaz,etc) tehnologii si bunuri in
strumentale/accesorii (masinarii,ambalari,etc); servicii de transport si logistica,
altre servicii (comunicare/promovare, consultanta, certificare, analizza de
laborator, etc.)
Un ulterior participant extern de reper este administratia publica care in functie
de serviciile oferite (infrastructuri, siguranta,justitie,etc) constituie un cost pentru
filiera agroalimentara (imponitele directe si indirecte). Din analizele diferitilot
participanti rezulta modalitatea dotarii infrastructurale romane in comparatie cu
toti concurentii principali europei.
Asadar scest deficit infrastructural afecteaza competitivitatea si costurile
intreprinderilor agroalimentare romane.
Sectorul de constructie: analiza lanturilor filierei Filiera constructiei este una dintre cele mai importante si complete din economia
romana. Alegerile care au in vedere sectorul au impact asupra intregului sistem
sconomic: de la infrastructuri, la eficacitatea logistica si a serviciilor pana la
calitatea vietii. Sectorul genereaza dezvoltarea si bunastarea intregii economii si
are o functie anticiclica.
Filiera se caracterizeaza prin prezenta diferitelor sectoare productive care fac
referire la ,,locuire”: produse finalizate pentru construirea si realizarea caselor,
mobilierul de apertamente si birouri, si produse ,,orizontale” de filiera ca
masinarii si produse tehnologice, care pot fi create in sprijinul filierei si dezvoltate
in noi piete de desfacere pe langa scopul regional sau national.
Filiera locuintei este caracterizata de o puternica componenta de fabricatie si de
industrie, trebuie sa fie legata in mod tehnologic de productiile mecanice prezente
in regiune, si a devenit una dintre bazele principale ale inovarii produsului si
procesului unicelor sectoare productive ale filierei.
Organizarea productiei este asadar structurata in retele productive in care,
alaturi de centrul industrial al produselor de domeniu, unele structurate pe
judete, s-a dezvoltat o intensa activitate anteprenoriala transversala care a
contribuit la mentinerea crescuta a competitivitatii produselor finale.
Clasificarea filierei de locuinta:
Sub-filiera lemnului si a mobilei:
o Produse de constructie:
Fabricarea foilor de furnir, placaj si diverse panouri
Fabricarea usilor si ferestrelor de lemn
Fabricarea elementelor de dulgarie si tamplarie pentru constructie
Fabricarea usilor, ferestrelor, si a ramelor si portilor din metal
o Produse pentru casa:
Fabricarea mobilelor
o Comertul en-gross:
Intermediarii comertului de legaturi si materiale de constructie
Intermediarii comertului de mobile, articole pentru casa si magazine de fierarie
Comertul en-gross cu tapet, rame si stucco
Comert en-gross cu lemn si materiale de constructie
Sub-filiera ceramicelor:
o Produse pentru constructie:
Fabricarea produselor in ceramica pentru uz casnic si ornamental
Fabricarea articolelor sanitare in ceramica
Fabricarea produselor ceramice refractare
Fabricarea placilor ceramice si a placilor pentru pardoseala si pereti
o Comert en-gross:
Comert en-gross cu ceramica si portelan
Comert en-gross ale articolelor de portelan, sticla si tapet
Sub-filiera constructiei:
o Activitati de minerit:
Extractia pietrelor ornamentale
Extractia altor pietre de constructie
Extractia pietrei de gips si anhidrit
Extractia pietrelor de calcar, ciment si dolomite
Extractia adrezei
Extractia pietrisului si a nisipului
Extractia argilei si a caolinului
Extractia de asfalt natural si bitum
Alte activitati extractive
o Produse pentru constructie:
Fabricarea bitumului, gudronului pentru drumuri
Fabricarea articolelor din plastic pentru constructie
Fabricarea de sticla plata
Prelucrarea si transformarea sticlei plate
Fabricarea dalelor de caramida si a altor produse de constructie in teracota
Fabricarea produselor din beton pentru constructii
Fabricarea produselor din ipsos pentru constructie
Fabricarea betonului amestecat pentru uz
Fabricarea fibrei de ciment
Fabricarea altor produse de beton, ipsos si ciment
Fabricarea structurilor metalice si a partilor de structura
Fabricarea linolumului si a altor materiale rigide pentru podele
Producerea cimentului
Producerea varului
Producerea ipsosului
Producerea smaltului
Fierastrau si prelucrarea pietrei de marmura
Prelucrarea artistica a marmorei si a altor pietre ; lucru de mozaic
Macinarea pietrelor si a mineralelor diferite din cariere
Fabricarea si aplicarea materialului pentru izolarea termoacustica
o Masinarii pentru constructie:
Fabricarea si instalarea masinariilor de ridicare si mutare
Repararea masinariilor de ridicare si mutare
Fabricarea masinariilor de cariere in industria extractiva si cea a constructiei
Costruirea contoarele de gaz,apa
o Comert en-gross::
Intermediarii comertului de legatura si a materialelor de constructie
Intermediarii comertului de mobile, articole pentru casa si magazii de fier
Comert en-gross de ceramica si portelan
Comert en-gross cu tapet, rame si sticchi
Comert en-gross cu articole de portelan, sticla si tapet
Comert en-gross de materiale de constructie
Comert en-gross de sticla plata
Comert en-gross de vopsele si culori
Comert en-gross de legatura si materiale de constructie
Comert en-gross de articole de fier si alte matale (magazii de fier)
Comert en-gross cu masinarii. Pentru sisteme de conducte si inclazire
Comert en-gross cu masinarii de constructie
o Servicii:
Studi de arhitectura
Studi die inginerie
Sectorul de logistica: analiza lanturilor filierei
Termenul ,,logistica” poate avea mai multe sensuri, dintre care doua sunt
importante pentru programatorul public:
i.) Serviciul industriei
Reprezinta dotarea infrastructurilor si servicii (private sau publice) care asigura
gestionarea eficienta a marfurilor si ale relativelor informatii, fata de obligatiile de
perfectionare ale resurselor (publice si private) si minimalizarea externslitatilor
negative.
Logistica serviciului intreprinderilor ca variabila capabila de influenzare a pozitiei
de competivitate ale unicelor intreprinderi dintr-un sistem productiv local.
ii.) Industria serviciilor
Compartimentul de servicii e dotat cu structurala industriala, modalitati
organizationale, caracteristici operative si dinamici care se diferentiaza de acelea
ale intreprinderilor cliente.
Logistica ca sector productiv, care contribuie la cresterea si la dezvoltarea unui
teritoriu si care poate constitui un important avantaj de localizare.
Un sistema teritorial esprima vocativa logistica cand intr-o buna dotare
logistica de baza e dezvoltata o industrie specializzata in serviciile de
valoare adaugata pentru gestionarea fluxurilor pietelor si ale relativelor
informatii.
Costituie si fac parte din filiera ,,logisticii” toti acei participanti, privati si publici,
care actioneaza in diferite functii asigurand integrarea.
In context economic este des intalnit in vocatia logistica care focalizeaza
eforturile programatorului public:
� pentru insotirea si sustinerea transformarii sistemului de fabricatie:
de la fabrica la market place,
� pentru atragerea noilor activitati economice: interceptarea valorii adaugate
asociate gestionarii marilor fluxuri de interschimb
� pentru guvernarea fenomenelor in desfasurare limitand externalitatile
negative : planificarea teritoriala si a infrastructurilor care favorizeaza o mobilitate
durabila.
Cu referinta catre logistica in sens restrans, va fi evidentiata existenta diferitelor
tipologii de serviciu: de la logistica de distributie la manufacturare. In ambele
cazuri este vorba de servicii personalizate in functie de caracteristicile si
exigentele clientului.
In logistica de distributie, operatorul asociaza gestiunii livrarilor depozitului, ale
materiilor prime cat si ale produselor finalizate sau ale componentilor. Avantajul
pentru intreprinderea de fabricatie (dar si in distributie), consta in transformarea
unui cost fix (dificil de estimat), intr-un cost variabil dar sigur. O asemenea
activitate este desfasurata in interiorul depozitelor intreprinderilor de fabricatie
precum acelea desfasurate de catre operator in functie de conventiile
reciproce/disponibilitatea spatiilor.
Logistica de distributie pentru prodursele de consum larg, tinand cont si de
volume si de cateva rigiditati organizationale care caracterizeaza GDO, este cea
mai completa fata de cea efectuata pentru unicele intreprinderi de fabricatie.
Doar un numar limitat de operatori efectueaza si activitatile conectate fazelor
procesului industrial. In majoritatea cazurilor, clientii sunt intreprinderi
plurilocalizate, cu volume consistente de productie, internazionale si leader de
piata la nivel continental.
Gama serviciilor oferite e de la gestiunea fluxurilor de aprovizionare pentru
pregatirea kiturilor destinate lantului de productie (asa numitele fluxuri CKD), la
activitatile de finalizzare (control, etichetare) si ambalare.
Un asemenea segment de piata reprezinta acela de cea mai mare valoare
(marfurile sunt ,,lucrate” si nu doar trasportate sau sortate) si e nevoie de o
cultura logistica evoluata din partea cererii si a uneia elevate de specializare din
partea operatorului, care devine partenerul intreprinderii cliente (pana la
impartirea riscului de intreprindere).
Operatorul logistic integrat este in masura sa ofere solutii din poarta in poarta
(‘door to door’, de origine, integrand mai multe servicii si modalitatii de
transport), in interiorul unui network capilar si global (de filiale, corespondente
sau partner), punandu-se ca interlocutor unic in confruntarea cu clientul
(abordarea ‘one stop shop’).
Mai mult decat o paradigma universala, cea de operator integrat reprezinta o
referinta (benchmark) la care diferitii participanti ai sectorului se raporteaza in
mod diferit in functie de segmentale de serviciu, de areele de piata (directive) si
indicele produselor controlate.
Acesta da nastere la:
� fenomene de fuziune corporativa, in particular in segmentele lantului logistic
unde barierele de intrare sunt majore (ex.: navigarea intercontinetala container,
tractiunea feroviara, curieratul express/posta, avioanele de marfa);
� dinamicile de specializare pentru filiera productiva, de marfa si directiva, in
segmente de serviciu (domenii de piata) noi sau recent conforme principiului
liberului-schimb in contexte specifice productive sau de piata (cluster).