Upload
anna-damian
View
161
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
IPS e.max Press
1
Universitatea de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu”
Facultatea de Medicina Dentara
Specializarea Tehnica Dentara
Catedra de Propedeutica Stomatologica
LUCRARE DE DIPLOMA
Reabilitarea estetica si functionala a grupului frontal maxilar
utilizand sistemul integral ceramic IPS e-max
Cadru indrumator: Absolvent:
Dr. Culic Bogdan Stupar Daniel
Cluj-Napoca
2011
IPS e.max Press
2
CUPRINS
I. Partea generala.....................................................................4
2.Istoric...................................................................................... 7
3.Ceramica turnata....................................................................... 8
3.1 Avantaje si dezavantaje.........................................................8
3.2 Componentele ceramicii clasice............................................. 10
4.Sistemele integral ceramice..........................................................16
4.1Generalitati.........................................................................17
4.2Clasificare...........................................................................17
5.Tehnica prin presare.................................................................. 18
6.Vitroceramica.............................................................................18
6.1 Compozitie........................................................................ 23
6.2 Proprietati......................................................................... 26
II.Partea speciala...................................................................... 29
A. Obiectiv............................................................................... 30
B. Cazul clinic .......................................................................... 30
III. Concluzii...............................................................................49
IPS e.max Press
3
I.PARTEA GENERALA
IPS e.max Press
4
Introducere
Pretenţiile estetice crescute la pacienţi au dus la apariţia coroanelor
integral ceramice.
Dintre materialele fizionomice artificiale create de om, care au realizat
poate cel mai mare impact în specialitatea noastră, este de menţionat ceramică.
De-a lungul a două secole, masele ceramice dentare au evoluat şi s-au
perfecţionat continuu. Ele au rezistentă remarcabilă la abrazie şi o stabilitate
cromatică identică cu smalţul, proprietăţi pe care alte materiale „fizionomice” nu
le posedă.
În protetica dentară fixă masele ceramice şi răşinile compozite sunt
cele mai des utilizate materiale de placare a scheletelor metalice. Acestea din
urmă conferă protezelor dentare mixte rezistentă mecanică. Aliajele metalice
prezintă însă o serie de dezavantaje, atât pe linie estetică cât şi pe
biocompatibilitate, tendinţele actuale ale unor grupuri de cercetători sunt de a le
elimina, nu doar din protetică ci chiar şi din implantlogia orală.
Înglobarea în masele ceramice moderne a unor oxizi de aluminiu,
zirconiu, magneziu, etc. a crescut mult parametrii rezistenţei mecanice a
restaurărilor integral ceramice, la valori comparative cu metalo-ceramica. Efectul
fizionomic deosebit şi biocompatibilitatea mult superioară a maselor ceramice
faţă de aliajele metalice, ţin să dea câştig de cauză sistemelor integral ceramice.
(1)
IPS e.max Press
5
Istoric
În Europa prin 1708 Tschirnahaus face primele încercări de obţinere a
dinţilor de porţelan, dar fără rezultate. În jurul anului 1774 farmacistul Alexis
Duchateau realizează o proteză totală din porţelan (dintr-un singur bloc) în cadrul
fabricii de porţelan Guerart, iar în 1791, împreună cu dentistul Dubois
Dechemart, comunică metoda de confecţionare a dinţilor din porţelan, pe care o
brevetează la Academia de Ştiinţe Medicale din Paris. Arderea ceramicii pe o tijă
de platină este realizată de Giuseppangelo Fonzi (1806-1808) Procedeul
reprezintă prima tehnică mixtă, metalo-ceramică.
Classius M. Richmond realizează prima coroană de substituţie (1880)
cunoscută ulterior sub numele de coroană richmond rezolvă astfel problema
retenţiei dintre coroană şi pivot. În 1887 Ch. Land brevetează coroana jacket
ceramică şi inlay-ul din ceramică arsă pe folie de platină. M. Rovault 1936 arde
ceramică pe folie de platină laminata, iar Gatzka (1940-1945) arde ceramică în
vid.
În Ceram (a fost brevetat în 1989 de către firmă Vită). La ora actuală este
considerat o tehnică de vârf în domeniul ceramici dentare. În 1987 Morman şi
Brandestini lansează cu ajutorul firmei Siemens tehnica CAD/CAM Cerec. La scurt
timp în 1990, Ivoclar promovează sistemul IPS-Empress, sistem ce constă în
realizarea prin injectare, la temperatură înaltă, a unui nucleu ceramic ce urmează
a fi placat cu ceramică clasică.
Între 1980-1990 apariţia unor noi mase ceramice (ceramicele sticloase
şi ceramicile aluminoase), cu parametrii mecanici din ce în ce mai buni, a permis
dezvoltarea şi sporirea interesului pentru sistemele integral ceramice. (2)
IPS e.max Press
6
Cap. 1 Compoziţia şi structură chimică a maselor ceramice
dentare
Componentele de bază ale ceramicii clasice sunt reprezentate de feldsfat, coart şi
caolin.
A. Feldsfatul: este un produs natural de origine minerală, fiind din punct de
vedere chimic un alumino-silicat anhidru, ai cărui constituenţi principali sunt
SiO₂, Al₂O₃ CaO, Na₂O şi floruri. Are rolul de a creşte transulciditatea dinţilor
artificiali. După ardere, feldsfatul devine sticlos în totalitate, păstrându-şi
totodată formă; caracteristica importantă din punct de vedere al
restaurărilor ceramice dentare.(3)
Fierul şi mică sunt impurităţi comune întâlnite în feldsfat. Este foarte
importantă eliminarea fierului deoarece el reprezintă un agent puternic de
colorare. Feldsfatul este utilizat atâta în masele ceramice destinate
sistemelor metalo-ceramice (ceramici feldsfatice tratidionale), cât şi în
masele ceramice pentru sistemele integral ceramice (ceramici feldsfatice cu
conţinut crescut de leucit). Feldsfatii intra în compoziţia maselor ceramice
sub mai multe forme: leucit, ortoza-feldsfat, potasic albit-feldspat sodic,
nefelina, anorit. Proporţia acestora în compoziţia unor mase ceramice
influenţează temperatura de sintetizare, transluciditatea şi vâscozitatea.
B. Cuartul: (SiO₂) se găseşte în natura sub mai multe forme: cristale bine
constituite, în rocile eruptive sau sedimentare, precum şi sub formă de nisip
şi cuarţ. Prezenţa lui în masele ceramice dentare determina transluciditatea
materialului. Din diferitele forme sub care este întâlnit SiO₂ (tridimit,
cristobalit, cuarţ) doar cuartul şi cristobalitul prezintă importanţă pentru
IPS e.max Press
7
ceramică dentară. Ca şi în cazul feldspatului, pentru a se evita eventualele
colorări nedorite fierul trebuie eliminat. (3)
C. Caolinul: este un material argilos ce conţine alumino-silicat hidrat. În
masele ceramice dentare, conţinutul în caolin este foarte redus, în masele
moderne putând chear să lipsească. Rolul acestora în cadrul maselor
ceramice este reprezentat de următoarele proprietăţi:
în amestec cu apa rezulta o pastă care poate fii modelată pentru a
reda mărimea şi forma necesară
suspensia de argila cu apa menţine forma reconstituirii în cuptor în
timpul arderii
la temperaturi înalte fuzionează, putând reacţiona cu alte
componente ceramice
Prin scăderea conţinutului în caolin al maselor ceramice dentare şi
creşterea conţinutului de feldspat, să putut individualiza ceramică
dentară de porţelanul industrial şi de sticlă.
D. Oxizii: - Oxidul de bor (B₂O₃) este utilizat în vederea scăderii temperaturii
de topire a sticlei
- oxidul de calciu (CaO) intervine în scăderea temperaturii de topire
- oxidul de potasiu (K₂O) şi oxidul de sodiu (Na₂O) intervin de
asemenea în scăderea temperaturii de topire
E. Alumina: (Al₂O₃) este un oxid foarte pur şi rezistent. Este un element de
pornire în prepararea sticlei alumino-silicatice, fiind un constituent al
ceramicii dentare. Aceste mase ceramice, datorită conţinutului ridicat în
Al₂O₃, au proprietăţi mecanice mult mai bune (rezistenta la încovoiere şi
compresiune mai mare). Alumina este prezentă în compoziţia maselor
ceramice în diferite proporţii:
IPS e.max Press
8
40% Al₂O₃ - ceramică aluminoasă
65% Al₂O₃ - masa ceramică pentru sistemul Cerestore
85% Al₂O₃ - masa ceramică pentru sistemul In-Ceram
F. Oxidul de magneziu: intra într-un procent rdicat în compzitia ceramicilor
magnezice. Este utilizat pentru confecţionarea nucleului (miezului)
coroanelor integral ceramice, peste acesta urmând să fie aplicate straturile
de ceramică. Oxidul de magneziu are o structură cubică aerisita. Rezistenţă
este obţinută prin dispersia oxidului de magneziu în matricea vitroasă
(sticloasă) şi prin cristalizarea sa în interiorul acestei matrice.
G. Fondaţii: (2-4%) sunt reprezentaţi de fosfaţi şi carbonaţi de potasiu,
carbonat de sodiu şi de calciu.
H. Pigmenţii: se folosesc numai coloranţi minerali. Aceştia sunt folosiţi
pentru optimizarea esteticii, prin obţinerea diferitelor nuanţe necesare
individualizării cromaticii dinţilor şi pentru realizarea de efecte (imiatarea
unei fisuri, accentuarea şanţurilor şi fosetelor, realizarea diferitelor grade de
luminozitate). În acest scop s-au impus de mai mult timp oxizii metalici:
Oxidul de fier – roşu/galben
Crom – verde
Cobalt – albastru
Iridiu – negru
Nichel – gri
Staniu – alb
Titan – maro/gălbui
IPS e.max Press
9
Aceste culori nu trebuie confundate cu coloranţii organici din masele
de dentina, colet şi smalt utilizaţi pentru facilitarea diferenţierii nuanţelor
acestora în timpul modelajului şi care ard fără reziduri în timpul sintetizării.(4)
I. Lianţii: (organici) amidon, glucoza sau zaharoza, dextrina care sub formă
de adaos la lichidul din truse „leagă” particulele de pulbere, facilitând
modelarea. La ardere, lianţii dispar în totalitate fără a lăsa reziduri
organice în compoziţia maselor ceramice.(5)
Cap.2 Ceramica integrala (avantaje şi dezavantaje)
Avantajele sistemelor integral ceramice(7)
Pot evidenţia nuanţele dorite de culoare
Duritate apropiată cu ţesuturile dure dentare(nu provoacă abrazie
dinţilor antagonişti)
Îşi păstrează culoarea în timp
Au o biocompatibilitate excepţională
Au stabilitate cromatică
Conductivitate termică scăzută
Localizarea limitei preparaţiei juxta şi supra gingival asigura:
Menţinerea integrităţii ţesuturilor de la nivelul şanţului gingival
Permite amprentarea exactă
Se verifică, şi se pot adapta cât mai perfect
Permic controale periodice
IPS e.max Press
10
Se poate realiza o cimentare controlată
Se evita potenţialul alergic al unor elemente componente ale aliajelor
metalice
Indicată pentru: faţete, inlay, onlay, coroane jacket, DCR, proteze fixe
parţiale de mică întindere (până la 3 elemente în zona frontală şi
premolara), pentru punţi adezive
Toleranta tisulară determinată de aspectul deted şi lucios al ceramicii
glazurate ce nu favorizează aderenta plăcii bacteriene
Dezavantajele sistemelor integral ceramice
Sacrificiu mare de substanţă dentară
Rezistenta scăzută la fractură
Preţ de cost ridicat
Necesita o dotare specială a laboratorului
In tabelul 1 sunt prezentate avantajele si dezavantajele sistemelor integral
ceramice fata de sistemele metalo-ceramice.(8)
Tabelul 1. Avantajele si dezavantajele sistemelor integral ceramice fata
de sistemele metalo-ceramice
Sisteme integral ceramice Sisteme metalo-
ceramice
Estetică - Aspect fizionomic foarte
apropiat de cel natural
- Aspect fizionomic
mai redus datorită
componentei
metalice
IPS e.max Press
11
Biocompatibilit
ate
- Foarte bună
- Toleranta tisulară
determinată de
aspectul neted şi lucios
al ceramici glazurate ce
nu favorizează
aderenta placi
bacteriene
- Localizare juxta sau
supragingivala, care
asigura
- Intoleranta tisulară
favorizează aderenta
plăcii bacteriene,
potenţial alergic la
persoanele senibile
- menţinerea integrităţii
ţesuturilor de la nivelul
şanţului gingival
- Se evita potenţialul
alergic al unor elemente
componente ale aliajelor
metalice
- Noile tipuri de ceramică
pe bază de nano-
fluorapatita folosite la
stratificarea ulterioară a
coroanelor are duritate
foarte apropiată de cea a
smaltului neproducand
abrazii
Conductibilit
atea termică
- Scăzută (în cazul
ceramici
presate/injectate este
apropiată de cea a
smaltului)
- Mai crescută (metalul
fiind un bun
conductor termic)
Rezistenta
mecanică
- Mai scăzută decât la
metalo-ceramica, fapt ce
le contraindica la
realizarea unor punţi
extinse
- Bună, dar exista
riscul fracturării
faţetelor ceramice,
datorită coeficientului
de elasticitate diferit
intre mtal şi
ceramică
IPS e.max Press
12
Aspecte
tehnologice
- Sunt excluse etapele
necesare realizării
conponentei metalice
- Realizarea capelor
ceramice, se aseamănă
ca tehnologie cu
realizarea componentei
metalice la met-
ceramica.
- Presupune investiţii mari
- Coeficienţii de
expansiune termică
diferiţi ai celor două
materiale, pot
determina apariţia
fisurilor în timpul
depunerii straturilor,
arderilor succesive,
cât şi ulterior.
Indicaţii - Faţete, inlay-uri, onlay-
uri, coroane Jacket,
DCR-uri, punţi de
întindere redusă în zona
frontal-premolara, punţi
adezive
- Proteze unidentare şi
parţiale fixe
Rezistenta la
încovoiere
- Bună (în cazul IPS e-
max, de la Ivoclar: 400
MPa, forţe biaxiale )
- bună, pentru
restaurarea metalo-
ceramica în
ansamblu
Rezistenta la
fractură
- bună (în cazul IPS e-
max, de la Ivoclar: 2.75
MPa m0.5 )
- bună, pentru
restaurarea metalo-
ceramica în
ansamblu
Dezavantaje
din punct de
vedere
biologic
- necesitatea reducerii
unei cantităţi importante
de substanţă dura
dentară
- necesitatea reducerii
unei cantităţi
importante de
substanţă dura
dentară
- duritatea crescută a
ceramicii dentare
induce abrazia
suprafeţelor ocluzale
antagoniste
IPS e.max Press
13
Cap. 3 Sistemele Integral Ceramice
A. Generalităţi:
Prin restaurări integral ceramice se înţelege acel tip de restaurare
protetică care se elaborează exclusiv din ceramică, fără o infrastructură
metalică. Sistemele integral ceramice include totalitatea tehnicilor şi
procedeelor clinice şi de laborator prin care se realizează restaurări integral
ceramice.(9)
Succesul sistemelor integral ceramice se datorează şi proceselor pe
tărâmul dezvoltării cimenturilor diacrilice cu iniţiere chimică şi mai ales
dual-cure, care asigura o adeziune puternică la interfaţa smalt-
dentina/ceramică. De asemenea, un rol important în dezvoltarea sistemelor
integral ceramice l-au avut şi adezivii dentinari.(10)
La ora actuală din sistemele integral ceramice se pot confecţiona
diferite reconstituiri protetice:
Încrustaţii
Coroane parţiale
Coroane de înveliş
Punţi de întindere mică
Implante dentare
Tije de transfixare
Pentru masele ceramice fără infrastructura metalică este foarte
important:
Cristalele inclavate să fie cât se poate de mici
Cantitatea, respectiv densitatea cristalelor, să fie cât mai mare
IPS e.max Press
14
Să conţină cristale dispuse cât mai omogen, pentru a putea
împiedica propagarea fisurilor
Legătura dintre cristale sau faza vitroasă să fie cât mai puternică
Să prezinte cât mai puţine micro-fisuri, nu numai la suprafaţă, cât şi
în masa materialului (11)
B. Clasificarea sistemelor integral ceramice în funcţie de
tehnologia folosită la realizarea restaurărilor protetice(12)
I. Tehnici aditive
Tehnica depunerii de straturi succesive
Sistemele utilizate sunt: Optec, Hsp, Vitadur, Duceram, LFC
Tehnica arderii prin infiltrare şi simetrizare
Sistemele utilizate sunt: InCeram (Vită, Germania)
Tehnica de turnare
Sistemele utilizate sunt: Ceraoearl, Dicor
Tehnica prin presare (injectare)
Sistemele utilizate sunt: IPS e-max, Cerestone, Optec,
OPC, Cerapress
II. Tehnici substractive
Strunjire (frezaj)
Sistemele utilizate sunt: Cerec-Celay, IPS e-max CAD
Electroeroziune
IPS e.max Press
15
Cap. 4. Tehnica prin presare – ivoclar IPS e-max press
IPS e.max Press este o sticlă pe bază de
disilicat de lithiu folosită cu tehnica de
presare, tehnica existenta în protetica la
sistemele precedente empress 1 şi empress 2.
4.1 Vitroceramica
Tip de ceramică ce are caracteristici similare sticlei, fiind foarte rezistentă la
temperaturi înalte și la schimbări bruște de temperatură.
Vitroceramica este clasificată în funcţie de mărimea structuri cristaline sau
aplicabilitate. IPS e.max (Ivoclar
Vivadent), de exemplu, este compus
din: quartz, dioxid de litiu ,oxid de
fosfor, alumina, oxid de potasiu , şi
alte componente. În general aceasta
compoziţie are o tolerantă mare la
schimbările de temperatură bruşte
datorită coeficientului scăzut de
dilatare. Acest material poate fi
procesat fie prin tehnica injectării în tipar, realizat prin topirea cerii într-o masă
de ambalat specifică, fie prin tehnica de frezare computerizată CAD/CAM.
Materialul folosit în tehnica presarii,disilicatului de litiu, (IPS e.max Press [Ivoclar
Vivadent) este produs printr-o tehnică unică de producţie. Lingourile de ceramică
sunt produse prin ardere în vrac. Acesta implica un proces de fabricaţie bazat pe
tehnologia confecţionării sticlei (topire, răcire, nucleaţie simultană a două cristale
diferite, şi creşterea cristalelor) Care este optimizat în mod constant pentru a
IPS e.max Press
16
preveni formarea de defecte (de exemplu: porii, pigmenţi)
Microstructura materialului disilicatului de litiu pressabil constă în aproximativ
70% cristale de litiu, asemănătoare unor ace, care sunt încorporate într-o
matrice sticloasă. Aceste cristale măsoară aproximativ de la 3 până la 6 µm
lungime. Dispunerea cristalelor în direcţii diferite împiedică propagarea
microfisurilor.
Ionii polivalenţi care sunt dizolvaţi în sticla sunt utilizaţi pentru a oferii culoarea
dorită materialului. Aceşti ioni responsabili de controlul culorii sunt distribuiţi
omogen în prima fază a materialului prin aceasta eliminându-se imperfecţiunile
cauzate de pigmenţi în microstructura.(13)
4.2 Compoziţie standard
SiO2 57.0 – 80.0
Li2O 11.0 – 19.0
K2O 0.0 – 13.0
P2O5 0.0 – 11.0
ZrO2 0.0 – 8.0
ZnO 0.0 – 8.0
+ alţi oxizi 0.0 – 10.0
+ oxizi coloranţi 0.0 – 8.0
(în procente %)
4.3 Proprietăţi fizice
În conformitate cu:
ISO 6872 Dental ceramic
ISO 9693 Metal-ceramic dental restorative systems
IPS e.max Press
17
Rezistenta la încovoiere (biaxial) 400 ± 40 MPa
Solubilitate chimică 40 ± 10 μg/cm²
Coeficient termic de dilataţie (100 - 400°C) 10.15 ± 0.4 10ˉ⁶Kˉ¹
Coeficient termic de dilataţie (100 - 500°C) 10.55 ± 0.35 10ˉ⁶Kˉ¹
Modul de elasticitate 94.4 Gpa
Duritate Vickers 5800 ± 100 MPa
Duritate 5.5 GPa
4.4 Rezistenta la încovoiere a IPS e.max Press (diferite metode)
Valorile rezistei la încovoiere depind în mare parte de metodele folosite pentru a
le măsura.Fig.4 reda o imagine de ansamblu a valorilor rezistenţei la încovoiere
pentru un singur material folosind diferite metode de măsurare.
Fig.3: Rezistenţa la încovoiere.
IPS e.max Press
18
a. Rezistenta la încovoiere [MPa]
Examinator
Rezistenta
la Metode de măsurare:
Încovoiere
[MPa]
Berge et al.3; f) 375.7
Rezistenţa la încovoiere biaxiala , ISO
6872; test în H2O
Sorensen et
al.4; e) 411.6 Rezistenţa la încovoiere biaxiala ( test ud )
Sorensen et
al.4; a) 455.5 Rezistenţa la încovoiere biaxiala
Kappert5; a) 426 Rezistenţa la încovoiere biaxiala
Anusavice6; d) 239
Rezistenţa la încovoiere în 4 puncte după
48 ore în H2O
Ludwig et al.7; b) 426 Rezistenţa la încovoiere în 3 puncte
Lohbauer8; c) 374.4
Rezistenta weibull Rezistenta la încovoiere
în 4-puncte
Marx, Fischer9; b) 466 Rezistenta la încovoiere în 3-puncte
Marx et al.10; c) 388
Rezistenta weibull σ 63.21%; 4-puncte ,
DIN EN
843-1
Albakry et
al.11; a) 440 Rezistenţa la încovoiere biaxiala
Guazzato et
al.12; b) 303 Rezistenţa la încovoiere în 3 puncte
Tabelul 2 - Valorile şi metodele de măsurare din fig 3
IPS e.max Press
19
b. Rezistenta biaxiala la încovoiere a diferite ceramici presate
Albakry et al.11 a determinat rezistenta biaxiala la încovoiere şi modulul Weibull
a diferite materiale ceramice preasate ale (8)Ivoclar Vivadent AG. Douăzeci
discuri au fost testate pentru fiecare material; testele au fost executate în
conformitate cu ASTM F 394-78.
Fig 4: Rezistenţa biaxială la încovoiere
Valorile rezistenţei ale IPS e.max Press şi IPS Empress2, care sunt mai ridicate
decât IPS Empress, sunt atribuite compositelor formate din aceste materiale
(cristalelor de silicat de litiu)
IPS e.max Press şi IPS Empress2 arata un modul Wribull mai ridicat decât IPS
Empress. Aceasta înseamnă că valorile măsurate pentru aceste materiale sunt
mai de încredere şi au o mai mică variabilitate.
c. Rezistenta Weibull. Măsurătorile pentru rezistenţa materialelor ceramice
tind să dea rezultate cu o largă distribuţie. În consecinţă ceea ce este cunoscut
sub denumirea de Rezistenţă Weibull 63.21% este deseori menţionată în
legătură cu materialele ceramice. Rezistenta Weibull 63.21% indica încărcătura
la care 63.21% din toate mostrele supuse testului într-o singură sesiune de
IPS e.max Press
20
măsurători, cedează. Alţi termeni folosiţi pentru rezistenţa Weibull sunt
„rezistenta caracteristică” sau „rezistenta medie”.
Fig 5: Duritatea Weibull
4.5 Rezistenta la fracturare
Rezistenta la fracturare KIC reda o valoare a rezistenţei materialului la
propagarea crăpăturii. KIC, care este de asemenea numit factorul de intensificare
critică sau rezistenta la crăpare, este valoarea critică a unei crăpături într-un
material, valoare la care aceasta se propagă şi duce la defecţiune.
a. Rezistenţa la fracturare a IPS e.max Press (diferite metode)
Diferite metode pot fi folosite pentru a măsura rezistenta la fracturare a unui
material. Rezultatele materialelor luate individual pot fi comparate doar dacă
aceleaşi metode au fost folosite pentru măsurarea rezistenţei la fracturare (KIC),
la fel ca în cazul măsurătorilor pentru rezistenţa la încovoiere. Discutarea fiecărei
metode în parte nu este subiectul acestui material documentar. În schimb cele
două metode folosite pentru a determina rezistenta la fracturare a IPS e.max
Press sunt descrise pe scurt mai jos.
IPS e.max Press
21
b. IF (tehnica de indentaţie prin fracturare):
După ce au fost pregătite mostrele, diferite încărcături le sunt aplicate cu
tester Vickers al durităţii ca să se producă urme/ modele de indentaţie pe
suprafaţa mostrelor. Crăpăturile care s-au format la colţurile indentaţiei sunt
măsurate cu ajutorul microscopului optic. Rezistenţa la fracturare (10)este
calculată ca o funcţie a lungimii crăpaturilor măsurate, încărcătura de indentaţie
aplicată şi valorile caracteristice ale materialului (modulul de elasticitate, modulul
de duritate). Materialul poate părea anizotropic la microscop, depinzând de
mărime, forma şi orientarea cristalelor. Asta înseamnă că propagarea crăpăturii
diferă în funcţie de direcţia pe care porneşte paralel sau perpendicular cu aceste
cristale. În consecinţă două valori diferite sunt obţinute. Aceste valori sunt
indicate în acest studiu : IFparallel şi Ifperpend.
c. IS (rezistenţa la indentaţie):
După ce au fost pregătite mostrele, diferite încărcături le sunt aplicate cu
tester Vickers al durităţii ca să se producă urme/ modele de indentaţie pe
suprafaţa mostrelor. Apoi mostrele sunt supuse unui test al rezistenţei (de gradul
3, de gradul 4 sau la testul de încovoiere biaxiala) Duritatea fracturării este
calculată ca o funcţie a valorii rezistenţei măsurate, a încărcăturii de indentaţie
apliacata şi valorile caracteristice al materialului(modulul de elasticitate, modulul
de duritate).
Diferenţele mari între valorile durităţii la fracturare sunt o dovadă a
faptului că este foarte complicat să interpretăm valori individuale. Valorile
rezistenţei la fracturare depind în mare parte de metodele utilizate la măsurarea
lor. În plus, gradul în care metodele individuale afectează rezultatele depinde de
IPS e.max Press
22
materialele testate. (vezi pasajul 3.3.2.) Albakryet al.13 se referă la un studiul
condus de Fischer et al14, care descrie metoda IF ca fiind nepotrivită pentru a
determina valoarea KIC şi recomandă folosirea metodei doar pentru estimările
mari de început a rezistenţei la fracturare a materialului.
d. Duriatatea fracturării: Efectul metodelor individuale asupra valorilor
măsurate în materiale ceramice presate selectate
Valorile Durităţii fracturării măsurate pentru cele două feluri de ceramică IPS
Empress2 şi IPS e.max Press depind în mare parte de metodele folosite, în timp
ce valorile măsurate pentru IPS Empress arăta doar o variaţie minimă. Albakry et
al13 presupune că orientarea cristalelor de ceramica ar fi avut un efect asupra
rezultatelor. Cristalele se aranjează într-o ordine specifică de orientare în
momentul în care materialul este presat în mostre. În consecinţă mostrele ar
trebui potrivite(aranjate în funcţie de) metodele de măsurare. Mărimea şi direcţia
cristalelor au un efect asupra propagării crăpăturii.
IPS e.max Press
23
4.5 Biocompatibilitatea
a. Introducere
Toate materialele ceramice sunt cunoscute pentru nivelul ridicat al
biocompatibilitatii
b. Durabilitate chimică
Materialele dentare sunt expuse unui larg spectru de valori ale pH-ului şi ale
temperaturii în mediul oral. În consecinţă, durabilitatea este o cerinţă esenţială
oricărui material dentar.
Potrivit Anusavice, materialele ceramice sunt printre cele mai rezistente materiale
dentare.
Durabilitatea chimică potrivit ISO 6872
c. Toxicitatea în vitro:
Toxicitate în vitro a fost testată de NIOM, Institutul Scandinav al Materialelor
Dentare, Haslum, Norvegia, prin intermediul testelor cu contact direct celular.
Testul a fost condus potrivit cu ISO 10993-5: Evaluarea biologică a aparaturilor
dentare.
Nicio potenţială toxicitate nu a fost observată la IPS e.max Press în
condiţiile date ale testării.
IPS e.max Press
24
e. Sensibilizare, iritaţie:
Cavazos, Henry et al. şi Allison et al. au demonstrat că ceramicile dentarare -spre
deosebire de alte materale dentare- nu induc un răspuns negativ când vin în
contact cu membraba mucoasei orale. Mitchell la fel ca Podshadley şi Harrison
au arătat că ceramicile glazurate, care au fost folosit în studiile bazate pe
implant, au cauzat doar nişte reacţii inflamatorii foarte uşoare şi au avut un efect
mult mai puţin iritant decât alte materiale dentare acceptate, cum ar fi aurul şi
compozitele din răşină.
Aşa cum se poate exclude practic că materialele ceramice cauzează inflamaţii
directe în celulele membranei mucoase, posibilele iritaţii pot fi atribuite în general
iritaţiilor mecanice. Asemenea reacţii pot fi prevenite în mod normal urmând
instrucţiunilor de folosire a IPS e.max Press.
Ceramica nu are – sau, comparativ cu alte materiale- are un potenţial
foarte redus de a cauza iritaţii sau reacţii de sensibilizare
f. Radioactivitatea
Radioactivitatea IPS e.max Press a fost determinată la Centru de Cercetare
Jülich. Valoarea măsurată pentru IPS e.max Press a fost <0.03 Bq/g36 şi este
deci clar sub valuarea maximă de 1.0 Bq/g permisă/admisă de ISO 6872.
4.6 Concluzii
Pe baza datelor curente şi a nivelului actual de cunoştinţe, poate fi afirmat că IPS
e.max Press nu prezintă niciun potenţial toxic. Dacă materialul este aplicat
conform instrucţiunilor producătorului nu prezintă niciun risc sănătăţii pacienţilor,
tehnicienilor dentari sau dentiştilor.(13)(14)
IPS e.max Press
25
II. PARTEA SPECIALA
IPS e.max Press
26
Partea specială
1. Caz clinic
În această lucrare am optat pentru studiul cazurilor clinice în care pacienţii sunt
nemulţumiţi de aspectul inestetic al dinţilor naturali, sau a lucrărilor protetice care au
dezvoltat procese inflamatorii la nivelul mucoasei marginale.
Indicaţiile de elecţie pentru tratamentul acestui tip de cazuri este considerată
realizarea restaurării coroanelor integral ceramice.
Obiectivul principal al acestei lucrări constă în realizarea unor coroane integral
ceramice prin metoda IPS – e. max Press care prezintă proprietăţi mecanice, biologice şi
estetice foarte bune. Datorită lipsei componentei metalice din structura coroanelor de
ceramică presată, nu mai există problema modificărilor gingivale de culoare mai ales în
zona frontală, fiind posibilă realizarea unor coroane opalescente, care imită perfect
transparentă naturală a dintelui.
Am ales pentru prezentare cazul clinic al unui tânăr, un pacient S. I. de 22 de ani,
care s-a prezentat la cabinetul stomatologic cu tulburări fizionomice la nivelul 1.1, 1.2,
2.1, 2.2, datorate destrucţiilor coronare marcante, protezate ulterior cu o lucrare metalo
acrilică.
Fig. 1 Situaţia iniţială a pacientului
IPS e.max Press
27
1. Execuţia tehnică
Voi prezenta şi descrie fazele tehnice de realizare a lucrărilor protetice integral
ceramice IPS e. max Press
1.1 Verificarea şi igienizarea amprentei
În urma examenului clinic
al pacientului şi stabilirii
diagnosticului şi a planului
de tratament, s-a efectuat
amprenta. Amprenta
convenţională reprezintă
imaginea negativă a
câmpului protetic. Ea
cuprinde dinţii preparaţi,
dinţii vecini (amprenta
segmentară) sau arcada în
totalitate (amprentele
arcadice)
Amprenta corectă este prima condiţie în realizarea cu succes a unei coroane e.
max în laboratorul dentar, deoarece acurateţea modelului de lucru depinde exclusiv de
ea. Amprentă trebuie să redea cu maximă fidelitate toate detaliile câmpului protetic.
Modelul nu poate conţine mai multe informaţii decât amprenta în care este turnat. Dacă
în trecut se lucra cu amprente segmentare, în zilele noastre se preferă amprenta
arcadică, care redă toate informaţiile necesare realizării unor coroane integral ceramice
presate. Înregistrarea s-a făcut în lingură standard în trei timpi respectiv: amprenta
arcadei de lucru, amprenta arcadei antagoniste şi înregistrarea relaţiilor intermaxilare.
Pentru amprenta arcadică s-a folosit alginatul.
La controlul amprentei am urmărit să nu existe:
Incluziuni de aer în special în zonele cervicale deoarece compromit adaptarea
cervicală a viitoarei restauraţii.
Fig 2. Amprentele arcadelor
IPS e.max Press
28
Conturul întrerupt al materialului de amprentă la nivelul preparaţiilor dentare, în
special în zona pragurilor supragingivale
Urme de culori diferite (ale bazei catalizatorului) sugerează o mixare
necorespunzătoare
Prezenţa spaţiilor între cele două mase de elastomeri de consistenţe diferite
Prezenţa resturilor de sânge, salivă
Lipsa aderenţei materialului de amprentă la port amprentă
1.2 Confecţionarea modelelor de lucru
Pe baza amprentei am obţinut modelele de lucru urmărind fazele:
A) pregătirea amprentei
B) turnarea amprentei
Modelul turnat din gips este copia fidelă a câmpului protetic amprentat anterior şi
reprezintă a două fază de laborator. Aceasta va constitui suportul materialului pentru
executarea următoarelor faze de laborator, respectiv macheta scheletului ceramic şi
depunerea straturilor de ceramică.
a) Pregătirea amprentei a constat în:
Igienizarea şi dezinfectarea amprentei, prin spălare sub jet de apă la
temperatura camerei pentru îndepărtarea salivei cu mucus şi a
urmelor de sânge, şi pulverizarea unei soluţii dezinfectante
standardizate.
Secţionarea cu bisturiul a marginilor balante, care depăşesc limitele
câmpului protetic
b) Turnarea amprentei am realizat-o ţinând seama de o înşiruire de operaţiuni:
Realizarea pastei de gips extra dur (sherastone) şi introducerea în
amprentă am făcut-o ţinând seama de proporţiile indicate de firma producătoare.
Pentru o calitate mai superioară a modelului de lucru am utilizat vaccum-
malaxorul. (fig 2)
IPS e.max Press
29
vibrarea amprentei cu ajutorul măsuţei vibratorii, prin vibrare am dirijat pătrunderea
gipsului în toate detaliile amprentei. Datorită consistenţei fluide a gipsului acesta umple
detaliile amprentei realizând modelul. Structura fină a particulelor permite realizarea
detaliilor de mare fineţe.
Fig 3. Pregătirea pastei de gips la vaccum-malaxor
Fig. 4 Turnarea pastei de gips în amprenta
IPS e.max Press
30
priza gipsului am demulat amprentă şi am realizat lăcaşurile pentru pini, prin
procedeul Pindex, ce constă în forarea de puţuri în baza modelului perpendicular pe
acesta. Modelul l-am aşezat pe suportul Pindexului (fig. 5) şi, cu ajutorul unui fascicol
luminos am centrat poziţia fiecărui
pin în bont. Am utilizat pini cu teci
metalice pentru o mai mare
stabilitate antirotationala. Am fixat
pinii în lăcaşuri cu superglue şi le-
am pus tecile.
izolarea modelului,
am turnat soclul din gips normal în conformator.
Am îndepărtat conformatorul după priza
ghipsului. Modelul antagoniştilor, l-am realizat
din gips dur clasa II (moldastone) fără bonturi
mobile.
Fig. 5 Fixarea pinilor cu ajutorul Pindexului.
Fig. 6 Modelele pregătite pentru montarea în articulator
IPS e.max Press
31
1.3 Montarea în articulator
Am pregătit modelele pentru fixarea în articulator (Fig. 5), am redus din baza
soclului antagoniştilor, am realizat
retenţii în baza acestuia şi am
solidarizat modelele pe baza
amprentei de ocluzie cu ajutorul a
trei tije metalice, doua laterale şi
una paramedian. Modelele, după
izolarea în apă, au fost fixate între
braţele articulatorului cu gips,
după cele trei
planuri de referinţă: medio-
sagital, transversal şi vertical.
Am utilizat un articulator
programabil, cu valori medii ale
tuberculuilui articular de 33° şi o distanţă intercondiliana de 10,5 cm intre index şi
axa balama. (fig. 7)
1.4 Realizarea machetei
Înainte de începerea confecţionării machetei propriu-zise, am îndepărtat soclul
modelului şi cu un disc abraziv am secţionat modelul mezial şi distal de fiecare bont. În
acest mod am obţinut un model cu bonturi mobile. (fig. 8)
Fig. 7 Modelele montate in articulator
Fig. 8 Modelul de lucru cu bonturi mobile
IPS e.max Press
32
Etapele propriu-zise în realizarea
machetei au fost:
Pensularea lacului distantator, pe
supafata bonturilor în două straturim cu
excepţia a 1 mm de la limita cervicala a
pragurilor circulare, pentru a obţine şi o
etanşeizare cât mai bună. Scopul lacului
distantator este acela de a facilita detaşarea
machetei de pe model şi de a asigura spaţiul
necesar cimentului de fixare al lucrării
protetice. (fig. 9)
Izolarea bonturilor am realizat-o cu
ulei de parafină
Imersia în baia de ceară topită a fiecărui bont în parte, timp de o secundă, după
care am îndepărtat cu o spatula de ceară de sub limita preparaţiei.
Am adiţionat ceară de colet la nivel cervical, iar surplusul l-am îndepărtat prin răzuire
până la o grosime de aprox 1 mm până la obţinerea unei margini fără denivelări la
nivelul pragului circular. (fig. 10)
Modelarea capelor am realizat-o cu o spatula electrică, prin depunerea de ceară
pentru modelaj, până la o dimensiune care să asigure rezistenta scheletului, şi
anume: 1 mm la nivelul pragului, 1,2 în treimea medie, şi 1.5 la nivel incizal.
Grosimea minimă a scheletului este 1 mm. Dacă nu este respectată această
dimensiune a capelor coroanele pot suferii fisuri, delaminari sau fracturi.
Fig. 9 Pensularea lacului distantator
IPS e.max Press
33
1.5 Ambalarea
Scopul ambalării este obţinerea tiparului. În
cadrul acestei etape am efectuat pregătirea
machetei prin:
Aplicarea tijelor de turnare am realizat-o
în funcţie de dimensiunea şi volumul
matricei de ceară, am ataşat o tijă de
turnare axială în direcţia curgerii
materialului ceramic. Am folosit profile de
ceară rotunde Ø 2,5 – 3 mm şi o lungime
de 5 mm. Matricele de ceară le-am fixat
pe capacul conformatorului la o înclinaţie
de 45 – 60 de grade. Distanţa între inelul
conformatorului şi lucrare a fost de 11
mm. Aceste rapoarte au fost stabilite cu
ajutorul unui şablon special furnizat de
Fig. 10 Premodelarea capelor
Fig. 9 Aplicarea tijelor de turnare cu ajutorul sablonului
IPS e.max Press
34
producător. Angulaţia tijelor fiind extrem de importantă în vederea facilitări
curgerii ceramicii plastifiate.
Degresarea cu solvenţi ai acizilor graşi
(alcool, solvenţi organici), cu rolul de-a
reduce
tensiunile superficiale de la nivelul
machetei, astfel încât masa de ambalat
să adere cât mai
intim la suprafaţa machetei, şi să nu
apară plusuri la turnare
Detensionarea prin utilizarea spray-ului
Waxit
Ataşarea machetei la un dispozitiv
cilindric de centrare care are aceleaşi
dimensiuni cu cele ale lingoului ceramic
şi a tijei de presare.(Fig. 11)
Ambalarea am efectuat-o cu un material de ambalare special IPS PressVest Speed după
următorul procedeu:
Am cântărit 100 g masă de ambalat (pulbere),
am adăugat 16 ml lichid şi 11 ml apă distilată în cuva vaccum
malaxorului
am omogenizat cele 2 componente manual, până la dispariţia
pulberi, după care am ataşat cuva la vaccum-malaxor.
Timpul de malaxare a fost 2.5 min
Turnarea masei de ambalat am efectuat-o sub o vibrare continuă, cu ajutorul măsuţei
vibratoare. Am aşteptat priza masei de ambalat şi am scos tiparul din inelul de turnare.
Fig. 11 Macheta pe dispozitivul de centrare
IPS e.max Press
35
1.3 Preîncălzirea Tiparului
Preîncălzirea este operaţia în timpul
căreia, prin eliminarea materialului de
machete din masa de ambalat, se obţine
spaţiul cavitar al tiparului care reproduce în
negativ suportul ceramic.
În cadrul acestei operaţiuni are loc:
Uscarea masei de ambalat
Eliminarea cerii de machetă
Dilatarea compensatorie a tiparului
În cuptorul de preîncălzire s-a introdus doar tiparul, ceea ce e diferit faţă de
sistemele precedente unde împreună cu tiparul se introducea şi lingoul ceramic şi tijă de
presare. În cazul e. max Press acestea trebuie să fie reci.
Temperatura cuptorului de preîncălzire în momentul introduceri tiparului trebuie să fie în
cazul IPS PressVest Speed de 850 °C iar în cazul IPS PressVest temperatura camerei.
Fig. 12 Ambalarea
Fig. 13 Cuptorul de preancalzire
IPS e.max Press
36
Acesta trebuie poziţionat în cuptor cât mai în spate, şi cu deschiderea în jos. Tiparul a
rămas în cuptor 45 min. Dacă ringul este de 200 g timpul menţinerii creşte la 60 min.
Injectarea
Am pornit EP500 şi l-am lăsat să se
încălzească la o temperatură de 700°C.
Această temperatură am păstrat-o 30 de
minute. Am selectat programul pentru
tehnica Staining T = 1075°C. Am pornit
programul cu cuptorul gol. Am scos
tiparul din cuptorul de preîncălzire şi am
poziţionat ingot-ul de ceramică ales
pentru injectare şi tijă de presare.
Tot ansamblul l-am introdus în
cuptorul de presare cât mai repede pentru a
nu scădea temperatura tiparului. Cuptorul
de injectare are parametrii de
temperatură şi presiune prestabiliţi, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos:
p B t T H V1 V2 Pressure N
01 700°C 60°C 1075°C 20 500°C 1075c'C 5 bar -
01 1292°F 1 08°F t967°F 20 932° F 1967°C 5 bar -
Legendă:
P = numărul programului
H = timp de menţinere
B = temperatura de aşteptare V1 = vacuum on
t/*= coeficient de creştere a
temperaturii 7min.
V2 = vacuum off
T = temperatura de ţinere Pressure = presiune de
injectare
Fig. 14 Cuptorul de presare/ardere EP500
IPS e.max Press
37
În incita cuptorului de injectare (fig.
15), temperatura este crescută cu
60°C/min. Până la temperatura de 1100°C.
După 20 de minute de la atingerea
temperaturii maxime prestabilite, se începe
procesul de injectare la o presiune de 4
bari. Pistonul de injectare progresează cam
cu 0,3 mm/min.
După ce programul de ardere a luat sfârşit, am scos imediat tiparul din
cuptor, iar cuptorul l-am închis. Am pus tiparul pe un suport special sub formă de
grilaj, pe care îl are cuptorul în dotare, şi am aşteptat să se răcească la
temperatura camerei.
Ceramică sticloasă IPS Empress este alcătuită dintr-o fază sticloasă şi o fază
cristalină de leucit. Cristalele de leucit sunt crescute parcurgând mai mulţi paşi ai
procesului de fabricaţie până la mărimea câtorva microni. Produsul semi-finalizat, sub
formă de pulbere, este apoi presat în ingot-uri (pastile de ceramică) şi sinterizat.
Rezistenţa la flexiune a acestor ingot-uri a fost îmbunătăţită de la 138 ± 12 MPa
(Empress 1) la 400 ± 40 MPa.
Condensarea, în urma presiunii, rezultată din structura de cristale
de leucit în matricea de sticlă, va conduce la creşterea rezistenţei.
În timpul tratamentului termic, în masa ceramică sticloasă se
dezvoltă cristale de leucit, care vor avea rolul de a bloca transmiterea
fisurilor prin masa ceramică, îmbunătăţind astfel rezistenţa la rupere.
Fig. 15 Tiparul in cuptor
IPS e.max Press
38
2.8. Dezambalarea
Am realizat-o după aproximativ 60 minute. După răcire, inelul de
ambalat ar trebui să prezinte fisuri. Acest fisuri se produc în timpul răcirii şi
nu compromit rezultatul ciclul de presare.
Pe tiparul răcit am trasat lungimea tijei de presare (fig. 16). Am
secţionat tiparul cu un disc abrazat, după linia trasată pentru a obţine o
separare cât mai exactă a tijei de oxid de aluminiu de ceramică presată
Dezambalarea nucleelor de ceramică (fig. 16)
am realizat-o prin secţionarea suprafeţelor
exterioare ale tiparului cu un disc diamantat,
sub răcire continuă cu apă, pentru a evita
supraîncălzirea nucleului
Şi apariţia ulterioară a fisurilor în stratul de
ceramică.
Am îndepărtat stratul de reacţie format
la presarea IPS e. max Press folosind lichidul
Invex, fiind scufundat în el timp de 30 de
minute. Am clătit abundent cu apă, iar apoi am sablat (fig. 18) nucleul ceramic cu
Fig. 16 Dezambalarea
Fig. 17 Nucleul ceramic eliberat din masa de ambalat
IPS e.max Press
39
oxid de aluminiu (tip 100 microni) la presiune de 1 bar.
2.9. Verificarea nucleului pe model
După ce am dezambalat, nucleele de ceramică
le-am prelucrat în vederea aplicării straturilor
de ceramică, după cum urmează:
Fig. 18 Evidentierea unghiului corect de sablare
Fig. 19 Capele ceramice sablate
Fig. 20 Instrumentarul de prelucrare mecanica
IPS e.max Press
40
am secţionat tija de turnare cu un disc diamantat subţire, am folosit
freze diamantate (fig. 20) pentru
nivelarea capei la punctul de contact cu
tija, având în vedere evitarea
supraîncălzirii prin umezire continuă cu
un burete cu apă, deoarece aceasta
determină formarea de puncte de
fractură nedorite, care ulterior vor
compromite stabilitatea restaurării
protetice integral ceramice.
am îndepărtat lacul distanţator de pe bontul modelului de lucru şi am aşezat
cu atenţie capa de ceramică pe bont (fig. 19) în cazul în care la inserarea
capei pe bont se interferă iregularităţi, se acoperă bontul cu un strat subţire
de pastă de control şi se poziţionează capa din nou pentru a evidenţia
iregularităţi. Acestea le-am îndepărtat atent cu o freză fină diamantată, după
care am ajustat marginile am verificat în ocluzie existenţa spaţiului necesar
depunerii straturilor ceramice.
2.10. Depunerea şi arderea straturilor de ceramică
Fig. 21 Capele ceramice pe model
IPS e.max Press
41
Înaintea începerii
depunerii propriu-zise de
ceramică de placare, capele
le-am curăţat de impurităţi
cu ajutorul Steamer-ului şi cu
un lichid special de la firma
Ivoclar.
Am poziţionat nucleul
ceramic pe model şi am
depus succesiv straturile de
ceramică feldspatică pentru
placare (cervical, dentină,
incizal) In vederea
individualizării morfologiei şi esteticii, am folosit materialele din trusa IPS e. max
Ceram.
Am depus primul strat de ceramică cu ajutorul unei pensule, urmărind relaţia
de ocluzie şi realizarea corectă a punctelor de contact cu dinţii vecini, după care am
sinterizat (fig. 22). După sinterizarea şi răcirea lentă a lucrării aceasta se verifică pe
model.
Am prelucrat suprafeţele cu freze
diamantate de diferite granulaţii, am
curăţat cu ajutorul steamer-ului, am
uscat şi am depus următorul strat de
ceramică. La rândul lui, acest strat se
sinterizează (fig. 23), se răceşte lent
şi se prelucrează pentru a ajunge la
forma dorită.
Fig. 22 Depunerea straturilor de ceramica
Fig. 23 Depunerea straturilor de ceramica
IPS e.max Press
42
În modelarea acestei lucrări am ţinut cont de diagrama de stratificare:
• grosimea scheletului IPS e. max Press: minim 0,8 mm
• grosimea startului de dentină: cervical 0,6 mm; incizal 0,4mm
• grosimea stratului de incizal: cervical: 0,1 mm; incizal 0,3mm
2.11. Glazurarea
Glazurarea se poate face prin mai
multe metode, sistemul e. max
beneficiind de o varietate bogată în
vederea coloraţiei ulterioare, datorită
faptului că prin această metodă se
realizează şi coroane complect
anatomice, care nu necesită placări cu
ceramică ulterior. Acestea vor fii
„pictate” imediat după presare şi
prelucrare mecanică, etapele fiind mult
reduse se obţin rezultate foarte bune din punct de vedere estetic şi funcţional.
Metoda se foloseşte în general
pentru punţile posterioare de mică
întindere (3 elemente) sau pentru coroane
posterioare datorită faptului că rezistenţa
coroanelor realizate prin această metodă
este mai crescută decât metoda prin
placare. IPS e. max Ceram Glaze Powder
este o pulbere care prin mixare cu lichidul
IPS e. max Ceram Glaze and Stain Liquid,
rezultă o pastă fluidă care va fii aplicată pe
coroane. (fig. 25)
Sinterizarea acestui strat se face la o temperatură de 750°C
Fig 24 Lichidul pentru glazurare si produse pentru machierea coroanelor
Fig. 25 Glazurarea
IPS e.max Press
43
Concluzii
1. Sistemele integral ceramice IPS e.max Press asigură o rezistenţă foarte bună a
lucrărilor şi totodată individualizarea culorilor.
Fig. 26 Coroanele e.max cimentate
IPS e.max Press
44
2. Tehnica e.max este relativ uşor de aplicat şi timpul de lucru este asemănător celui de
la coroanele metalo-ceramice.
3. Preţul de cost este relativ crescut, datorită pierderilor de material ceramic în etapa de
presare.
4. Abrazia fiziologică a antagoniştilor, deoarece are duritatea asemănătoare cu a
smalţului.
Bibliografia
1. BRATU D., FABRICKY M. - „Sisteme Integral Ceramice", Editura Helicon,
Timişoara 1998, pag. 20-21
2. BRATU D., FABRICKY- „Sisteme Integrai Ceramice", Editura Helicon,
Timişoara 1998, pag. 22-23
3. MC LEAN J. W./ HUGHES, T. H. , „The reinforcement ofdental porcelain
crowns using a platinum alloy perfomed by copying technique", Britsh Dentar
Journal 1997, pag. 22-23
4. OLTEANU I. - „Chimia materialelor dentare", Editura Albastră, Cluj- Napoca
1995, pag. 53-55
5. BORZEA D. - „Ceramica in stomatologie", Editura Dacia, Cluj- Napoca 2000.
pag. 15-17
6. HOBO S. IWATAT - „Castable apatite ceramics as a new
biocompatible restorative material" 1996, pag. 135-141
IPS e.max Press
45
7. EPISTAU A. C. „Cosmetica dentară", Editura MAD LINOTYPE, Buzău, 2002,
pqg. 30-52
8. CHIRAII.-„Proteza conjunctă plurală ", Litografia U.M.F., Cluj- Napoca 1981
9. BORZEA DORIN, BACIU SORANA, DIANA DUDEA - „Proteza parţială
fixă", Editura Med. Universitara I. Haţieganu, Cluj-Napoca 2002, pag. 163-
176
10. BRATU D., NUSSBAUM M. - „Bazele clinico-tehnice ale protezelor
parţiale fixe", Editura Medicală, Bucureşti 2000
11. RÂNDASU I. - „Proteze dentare", Editura Medicală, Bucureşti 1993
12. BRATU D. - „Materiale dentare în laboratorul de tehnica dentara", Editura
Helicon, Timişoara 1994
13. CRAIG ROBERT G. - „Restorative Dental Materials 10Editura Mosby - Year
Book Inc, Saint-Louis 1996, pag. 6-20
14. MUIA P. J. - „Esthetic Restorations" - Improved Dentist Laboratory
Communications Quintessences Books 1993, pag. 19-21, 41-80
15. IPS e.max Press Staining Technique (instrucţuni de utilizare)
16. http://www.ivoclarvivadent.com/zoolu-
website/media/document/9808/IPS+e-max+Press Documentari Stiintifice
IPS e.max Press
46