7/29/2019 A Exsistat Un Baroc Romanesc

http://slidepdf.com/reader/full/a-exsistat-un-baroc-romanesc 1/2

A exsistat un baroc romanesc?

Barocul, ca şi curent artistic, s-a manifestat în cultura europeanǎ între anii 1550-1750, perioada

de apogeu fiind între 1600-1700. Este considerat o perioadǎ de crizǎ a culturii, caracterizatǎ prin

rafinamentul şi predilecţia pentru extravaganţǎ.Barocul descoperă drama vieţii, tragedia existenţei, pe

care o exprimă sincer, plenar, uneori sumbru.Relaţia scriitor-text nu mai e una de detaşare, de

neangajare. Raportul autor-operă se crispează, tensiunea instaurată între termenii raportului căpătând

intensităţi majore, cu conotaţii realiste, dure. Viaţa începe să fie observată cu mai multă luciditate, mult

mai critic şi mai sceptic. Nesiguranţa, constanta veacului despre care vorbim îşi lasă amprenta asupra

tuturor creaţiilor şi producţiilor literare.Barocul exprimă sentimentul universal al contradicţiilor vieţii,

polaritatea, conflictul tendinţelor antagonice, divergente, creator de contraste, opoziţii şi oscilaţii

continui. Acest specific baroc – al pendulării şi antitezei spirituale acute – determinată după toate

indiciile, exacerbarea tensiunii interioare până la paroxism, dinamismul impulsiv, tendinţa structurală

spre contrast şi dezagregare. Barocul ne rezervă întotdeauna surprize, modificări subite de regim,

dilatări şi desfăşurări inprevizibile, printr-o subminare latentă a organizării unităţii şi sintezei artistice.

Aceasta totuşi există, căci în caz contrar opera de artă barocă de orice tip ar ieşi de sub regimul creaţiei.

Dar ea are nevoie, pentru a fi înţeleasă, de o mare receptivitate pentru “forma deschisă” şi coeziunea

estetică latentă. Universul baroc pune în lumină o reţea de teme şi motive de largă circulaţie, cu o

frecvenţă deosebită în operele scriitorilor din diferite ţări. Această prezenţă conduce cercetătorul literar

la concluzia că numai o similaritate programatică şi o sincronizare artistică determinată de sensibilitatea

timpului au putut produce opţiunea pentru acel corpus specific de teme şi motive. Raportul dintre

comportamentul scriitorilor şi universul tematic reprezintă spaţiul intelectuala efectiv în care se

configurează viziunea lor despre lume, înţeleasă ca o stare de spirit hipersensibilă la impulsurile unui

mediu foarte larg şi eterogen. 

Dupa cum este cunoscut,altfel decat sub aspectul caii de patrundere in limba romana,problema

originii termenului baroc nu a preocupat la noi in mod deosebit pe specialist,desi cuvantul tinde sa

primeasca intrebuintari din ce in ce mai complexe.In consecinta,chiar si azi,raspunsul direct la problema

etimologiei barocului nu il poate oferi decat un examen de specialitate,examen efectuat pe baza analizei

atente a tuturor grupurilor de cuvinte relative omofone in mai multe limbi si intr-o anumita perioada

istorica.Pornind de la idea ca,sub aspectul denominatiei,era mai firesc sa se presupuna “o bizarerie a

intuitiei directe decat a unui rationament pierdut in abstractiuni”,Edgar Papu opteaza,din punct de

vedere etimologic,pentru cuvantul portughez “barroco”,cuvant care denumea,mai intai in aceasta

limba,o varietate de perla.El este defint la Edgar Papu ca “expresie potential a aratarii”,in evidenta

contradictie ce ceea ce teoreritizeaza,in aceeasi ordine de idei Eugenio D’Ors. 

Toti comentatorii dintre care cel mai de seama Edgar Papu au constat in “Viata lumii” de Miron

Costin vizionarismul moral,privirea amara aruncata deopotriva asupra cosmosului si asupra istoriei

7/29/2019 A Exsistat Un Baroc Romanesc

http://slidepdf.com/reader/full/a-exsistat-un-baroc-romanesc 2/2

umane de catre un spirit prapastios si escatologic,care simte pretutindeni fragilitatea,instabilitatea si

agonicul,exprimandu-se in stilul plastic si transant al patimilor crestine.Acest vestitor al apocalipsei si-a

propus in poemul sau,dupa cum declara in Predoslovia-voroava la ceitor,sa faca “sa se vaza ca poate si in

limba noastra a fi acest feali de scrisoare ce se cheama stihuri”.In legatura cu “Viata lumii”,s-a aprins in

deceniile din urma o polemica referitoare la un presupus spirit baroc de care opera lui Costin ar fi

animata.Chestiunea barocului,ridicata intai de Elian,intr-un articol din 1967 si considerat prea repede de

Ivascu “un fapt definitiv demonstrat”,a fost discutata cu adevarat abia in cartile lui Mazilu si

Istrate.Mazilu a evidentiat toate ecourile barocului apuseam la noi si in culturile vecine.Cum Ardealul are

realtii,prin catolicism,tot cu Italia,iata-ne conectati la cel mai slab focar baroc al momentului.In studiul

lui Mazilu,exsista si argumente mai strans referitoare la opera lui Costin.Comparand melancolia

medievalului,care avea necontenit in cap idea de moarte cu angoasa baroca,autorul afirma ca aceasta

din urma nu se mai datoreaza constintei oamenilor ca sunt egali in fata sfarsitului ineluctabil si se

concentreaza mai mult pe individualizarea sentimentului mortii.Dupa cum au aratat atatia,absolut toate

motivele din care se tese filosofia “Vietii lumii” provin din literature religioasa medieval si din vechi

poeti latin.Spiritul poemului este acela crestin,de la un capat la altul el fiind o lamentatie tipica pe tema

universalitatii mortii,fara un accent individualist.

BIBLIOGRAFIE:

Papu, Edgard, Barocul ca tip de existenţǎ, Editura Minerva, Bucureşti, 1977 

Istrate, Ion, Barocul literar românesc, Editura Minerva, Bucureşti, 1982 

Nicolae Manolesc,Istoria critica a literaturii romane

Escatologic=Doctrină mistică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și

 judecata de apoi.

Neacsu Alexandru