A Face Polititca Fiind Crestini

8/18/2019 A Face Polititca Fiind Crestini

1/12

4.

A face politică fiind creştini

În pofida a toate, ideologiile dădeau un suflet angajării politice. Chiar şi cele

pe care apoi istoria le-a demonstrat eronate nu erau lipsite de elemente de adevăr şinu au încetat să stimulee angajarea unor întregi genera!ii, duc"nd în unele caurip"nă la eroism.

Astăi, una din consecin!ele cele mai grave ale căderii ideologiilor # amvăut asta # este riscul relativismului, al unui pragmatism fără idealuri. $oate să parăparado%al, dar este prefera&ilă o activitate inspirată dintr-o viiune ideală care nu elipsită de erori, dec"t să se ac!ionee fără idealuri. $entru că, dacă un proiect idealcon!ine referin!e greşite, acestea se pot corecta' însă o politică neînsufle!ită de unideal se transformă în mod inevita&il în căutare a puterii pentru putere şi deschidepoarta pentru toate devierile.

În preentul gol de speran!e, agravat de căderea idealurilor, inspira!ia creştinănu numai că-şi men!ine toată validitatea, ci a ieşit întărită din ulterioara confirmareistorică a adevărului său. (e fapt, căderea idului din )erlin i-a dat dreptate încă odată. $entru aceasta astăi sunt mai mul!i dec"t ieri aceia care sunt tenta!i să creadăcă *o societate cum este a noastră, care riscă să piardă măsura adevărată şi integralăa omului, evanghelia carită!ii poate să ofere o viiune antropologică autentică şiechili&rată, capa&ilă să găsească şi să propună referin!ele etice necesare pentru aa&orda şi a reolva marile pro&leme ale epocii noastre+1.

Adică s-a creat fa!ă de mesajul creştin o aten!ie nouă, nu numai din parteaorfanilor rămaşi după moartea ideologiilor, ci, mai în general, şi din partea

epigonilor aşa-numitei culturi laice. $rin urmare, atitudinea s-a schim&at şi peplanul politic. -a trecut de la clasica v"nare a votului catolic la tendin!a de adeclara că poate e%ista acord cu privire la multe valori ale doctrinei sociale a)isericii.

Acest lucru ar putea chiar să facă plăcere, dacă nu ar induce să se creadă înmod eronat că de acum, fiind terminate contrapoi!iile ideologice, toate programelepolitice sunt la fel, că nu mai e%istă un mod de a face politică fiind creştin.

Aşadar, este &ine de amintit că *a face politică fiind creştin+ nu este oetichetă, care se poate folosi şi aplica în mod indiferent la orice mod de a în!elege şide a trăi angajarea politică. nspirarea din evanghelie c"nd se face politică este unlucru serios, este o alegere e%igentă.

(esigur, nu e%istă o politică creştină. (e fapt, evanghelia nu oferă re!etepolitice, economice sau de organiare socială. /i politica # asemenea celorlalterealită!i temporale # este laică, adică are finalită!i, con!inuturi şi mijloace, care nudepind de nici o revela!ie, ci apar!in ordinii naturale. (e aceea, a face politică fiindcreştini nu înseamnă propunerea de a face mai religioasă societatea sau a tutelainteresele )isericii. /i creştinul, ca oricare altul, prin angajarea politică se preocupă

1 C0, 0vangeliaione e testimoniana della carit1 23.15.16637, nr. 43, în8 0C0 495:;


2/12

e%clusiv să realiee &inele politic comun al cetă!enilor, adică *ansam&lul condi!iilorde via!ă socială care permit grupurilor şi indiviilor să-şi atingă mai deplin şi maiuşor perfec!iunea+5.

=otuşi, pentru că revela!ia supranaturală 2în afară de a face cunoscut misterullui (umneeu7 *îl devăluie pe deplin omului pe om+ >, a face politică fiind creştin

înseamnă a scoate, din această cunoaştere, inspira!ie şi for!ă în angajarea pentru&inele comun, pe care creştinul îl împărtăşeşte cu to!i oamenii de &unăvoin!ă.

(e aceea, sinceritatea celui care vrea să facă politică fiind creştin va tre&ui săse măsoare după fidelitatea fa!ă de c"teva criterii fundamentale, pe care recentulmagisteriu social al )isericii le reafirmă în mod constant.

. Coeren!a cu valorile

$rimul criteriu al unei slujiri politice trăită ca şi creştin nu poate fi altul dec"t

coeren!a cu valorile evangheliei.?otivul este că (umneeu, intr"nd în istoria umană cu Întruparea, *s-a unit, într-un fel, cu orice om+4. (e aceea evanghelia con!ine răspunsul la între&ărilefundamentale ale omului 2fie el credincios sau necredincios7, chiar şi la cele caretranscend oriontul imanent al istoriei. $rin urmare, evanghelia, făc"nd cunoscutreultatul final al vie!ii umane 2personală şi socială7, reveleaă şi adevăratul sens alangajării în lumea preentă. Creştinul ştie că *(umneeu pregăteşte un locaş nou şiun păm"nt nou în care sălăşluieşte dreptatea+, ale căror &unuri su&stan!iale el estechemat să le anticipee încă de acum, aici pe păm"nt


3/12

(e aceea # noteaă cardinalul ?artini # una din lucrările cele mai urgente şiimportante ale angajării politice a catolicilor tre&uie să fie aceea de a transformaprincipiile credin!ei în valori pentru om şi pentru cetate, în aşa fel ca aceste valori săpoată *fi trăi&ile şi apetisante şi pentru al!ii, în cel mai mare consens şi în!elegereposi&ile+.

Orientări pentru acţiunea politică a creştinilor(Compendiu , nr. 565)

565. Pentru credincio ş ii laici, politica este o expresie calificat ă ş i exigent ă a angaj ă rii cre ş tine î n slujba celorlal ţ i . Căutarea binelui comun în spirit de slujire, dezvoltarea dreptăţii cu atenţie deosebităfaţă de situaţiile de sărăcie şi de suferinţă, respectarea autonomiei realităţilor pământeşti, principiulsubsidiarităţii, promovarea dialogului şi a păcii în perspectiva solidarităţii: acestea sunt orientăriledin care trebuie să se inspire acţiunea politică a creştinilor laici. Toţi credincioşii, în calitate detitulari ai drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti, sunt chemaţi să respecte aceste orientări; în modspecial, trebuie să ţină cont de acestea cei care au misiuni directe şi instituţionale în gestionarea

problemelor complexe ale vieţii publice, precum şi în administraţiile locale ca şi în instituţiilenaţionale şi internaţionale.

ată aşadar de ce primul criteriu al unei preen!e eficace a creştinilor înpolitică nu poate fi altul dec"t cel al coeren!ei cu valorile evanghelice. Coeren!ă nunumai teoretică, ci trăită în propria via!ă personală şi mărturisită şi mediată în via!apu&lică. *?arile valori morale şi antropologice care provin din credin!a creştină # insistă un important document al )isericii italiene # tre&uie să fie trăite înainte detoate în propria conştiin!ă şi în comportamentul personal, dar şi e%primate în culturăşi, prin formarea li&eră a consensului, în structuri, legi şi institu!ii+' şi apoidocumentul trece la preentarea c"torva din aceste valori mai importante8 *$rimatulşi centralitatea persoanei, caracterul sacru şi inviola&il al vie!ii umane în fiecareclipă a e%isten!ei sale, figura şi contri&u!ia femeii în devoltarea socială, rolul şista&ilitatea familiei întemeiată pe căsătorie, li&ertatea şi drepturile inviola&ile aleoamenilor şi ale popoarelor, solidaritatea şi dreptatea socială la nivel mondial+6.

Congrega!ia pentru (octrina Credin!ei insistă asupra necesită!ii ca angajareacreştinilor în politică să fie mereu întemeiată pe concep!ia corectă despre persoană8*$e acest principiu angajarea catolicilor nu poate ceda la nici un compromis, pentrualtminteri ar dispare mărturia credin!ei creştine în lume şi unitatea şi coeren!ainterioară a credincioşilor înşişi. DE (e altfel, respectul persoanei face posi&ilăparticiparea democratică+13.

C.?. ?AF=G, *CHI un tempo per tacere e un tempo per parlare+ , în8 Aggiornamenti ociali 259166;7 1:4.

6 C0, 0vangeliaione e testimoniana della carit1 23.15.16637, nr. 41, în8 0C0 495:;.

13 C@GF0AJA $0G=FK (@C=FGA CF0(GJ0, Gotă doctrinară cu privire la c"teva chestiuni referitoare la angajarea şi comportamentul catolicilor în via!a politică , nr. >, în8 l Fegno- documenti 4 2>9533>7 :5.


4/12

5. ,Coeren!a su&iectivă, şi ,coeren!a o&iectivă,

=otuşi, oan $aul al -lea a tratat ulterior această pro&lemă esen!ială acoeren!ei creştinului în politică11. Liind considerată clară legitimitatea pluralismului

politic al catolicilor, papa # poate şi din caua asta, dar mai ales datorită naturiireligioase a misiunii sale # reafirmă că *)iserica nu tre&uie şi nu inten!ioneaă săfacă angajament cu nici o op!iune de grupare politică sau de partid, după cum dealtfel nu e%primă preferin!e pentru o solu!ie institu!ională sau constitu!ională saualta, care să respecte democra!ia autentică+15.

(upă aceea, afirmă necesitatea coeren!ei su&iective8 legitimitateapluralismului politic al creştinilor # adaugă el # *n-are nimic de-a face cu odiasporă culturală a catolicilor+1>. Coeren!a cu propria credin!ă şi cu învă!ătura)isericii # caracteristică a oricărui comportament creştin # conduce în mod spontanla unitate cu privire la valorile unei antropologii iluminate de evanghelie. @riunde ar

ac!iona catolicii 2la dreapta sau la st"nga, la nord sau la sud7, ei se vor descoperiuni!i în mod tenden!ial şi instinctiv în apărarea valorilor etice fundamentale. Adică evor&a de a men!ine în orice ca acea coeren!ă su&iectivă în ac!iune, la care creştinulnu poate renun!a niciodată, fără a compromite propria conştiin!ă.

Coment"nd acest criteriu fundamental al angajării politice a catolicilor,cardinalul ?artini precieaă însă că nu tre&uie confundată coeren!a su&iectivă cusimpla proclamare în linie de principiu a valorilor care provin din patrimoniul decredin!ă 2cum sunt via!a, familia şi altele7. (esigur, afirmarea în linie de principiu aacestor valori este deja o formă de coeren!ă, dar nu e suficientă dacă apoi *nu segăsesc instrumente de traducere practică ce pot fi împărtăşite+ 14. pus încă şi mai

clar8 într-o societate comple%ă, policentrică şi seculariată, *valoreaă mai multpropunerea de drumuri poitive, chiar dacă treptate, dec"t închiderea asupra acelornu care, cu vremea, răm"n sterile+' nici această gradualitate nu poate fi acuată 2aşacum fac unii7 de incoeren!ă8 *Gu orice încetineală în înaintare este în mod necesarcedare. 0%istă şi riscul ca, pretin"nd ceea ce este cel mai &un, să se lase ca situa!iasă regresee la nivele tot mai pu!in umane+1.11.166


5/12

op!iunii care tre&uie făcută sunt conforme cu valorile în care crede şi cu magisteriul)isericii.

Creştinul # e%plică papa # nu poate *considera orice idee sau viiune desprelume compati&ilă cu credin!a+, nici nu poate accepta *o uşoară adeiune la for!epolitice şi sociale care se opun, sau nu acordă suficientă aten!ie, principiilor

doctrinei sociale a )isericii+1;.=otuşi, în timp ce judecata cu privire la coeren!a su&iectivă este personală a

fiecăruia, cea cu privire la coeren!a o&iectivă revine # în acelaşi timp # fie fiecăruicreştin, fie )isericii.

(esigur, )iserica nu poate, nu tre&uie să ia partea unei grupări politice saualteia. Însă asta nu înseamnă că )iserica nu tre&uie să vor&eascăN Gu se poate a&!ineca să dea o evaluare morală a culturilor politice, a unui model social şi a unuiprogram, numai de frica de a fi considerată părtinitoare8 *=impul acesta nu este untimp de indiferen!ă, de tăcere şi nici de neutralitate delipită sau de echidistan!ăliniştită. Gu e suficient a spune că nu suntem nici unul, nici celălalt, pentru a fi în

ordine' nu este permis să credem că putem alege în mod indiferent, la momentuloportun pe unul sau pe altul în func!ie de avantajele care sunt oferite. Acesta este untimp în care tre&uie să ajutăm la discernerea calită!ilor morale înnăscute nu numai înfiecare op!iune politică, ci chiar şi în modul general de a le face şi în concep!iaac!iunii politice pe care ele o implică. Gu este în joc li&ertatea )isericii, este în jocli&ertatea omului' nu este în joc viitorul )isericii, este în joc viitorul democra!iei+1:.

>. ?etoda democratică de a face polit ică

Aşadar # după cum afirmă cardinalul ?artini # printre valorile la care nu sepoate renun!a, aşa înc"t coeren!a su&iectivă şi cea o&iectivă să fie garantate, tre&uie!inut cont şi de alipirea sinceră şi convinsă la metoda democratică de a face politică.

Afirma!ia ver&ală de a voi respectarea cu fidelitatea a valorilor şi acon!inuturilor doctrinei sociale a )isericii foloseşte pu!in, dacă apoi metoda cu carese face politică nu este în mod autentic democratică. Cum s-ar putea garanta acelevalori şi acele con!inuturi, printr-o ac!iune politică discuta&ilă din punct de vederemoral şi nevrednică de încredere din punct de vedere democraticO

Atunci c"nd ?ussolini # ca să dăm un e%emplu pe care îl pot în!elege to!i # apromis că va tutela indisolu&ilitatea căsătoriei, predarea religiei, li&ertatea şcolii şidrepturile )isericii şi ale f"ntului caun, este clar că el propunea valori şicon!inuturi, asupra cărora creştinii nu putea să nu fie de acord. /i totuşi figurile celemai no&ile ale catolicismului democratic s-au distan!at în mod deschis de aceleoferte, nu pentru că nu împărtăşeau acele valori şi acele con!inuturi, ci pentru cămetoda fascistă de a face politică era imorală şi inaccepta&ilă din punct de vedere

1; @AG $AKM AM -M0A, (iscurs la Înt"lnirea na!ională a )isericii italiene 2$alermo,5>.11.166


6/12

democratic. Însuşi $ius al P-lea, la numai doi ani după ce a semnat Concordatul lui?ussolini, s-a văut constr"ns să scrie o enciclică foarte dură de condamnare8 Gon a&&iamo &isogno 216>17, în apărarea valorilor concordate, pe care metoda fascistăde a face politică arăta că nu poate să le garantee.

Această verificare a moralită!ii şi a realei valen!e democratice a ac!iunii

politice este cu at"t mai necesară astăi, c"nd se răsp"ndesc moduri de a facepolitică, moduri care, su& profilul democratic, apar destul de am&igue.

(e aceea )iserica nu poate să nu atragă aten!ia creştinilor angaja!i astăi înpolitică în privin!a acestei ulterioare e%igen!e de coeren!ă. A reafirma acest lucru cuclaritate şi cu fermitate este o gravă responsa&ilitate pastorală a )isericii. 0a nupoate să tacă, nici dacă ar tre&ui să rişte să fie considerată părtinitoare1.

Ce formaţiune politică?(Compendiu , nr. 573)

573. Un domeniu special î n care este necesar discern ă m â ntul credincio ş ilor laici prive ş te alegerea instrumentelor politice, prin urmare, apartenen ţ a la un partid sau la alte forme de expresie privind participarea politic ă . Trebuie s ă se fac ă o alegere coerent ă cu valorile, ţ in â nd cont totodat ă de circumstan ţ ele efective. Î n orice caz, fiecare alegere trebuie să fie înrădăcinată în caritate şi săurmărească binele comun. Cerinţele credinţei creştine se pot regăsi cu greu într-o singură gruparepolitică: a pretinde că un partid sau o mişcare politică ar putea corespunde cu totul exigenţelorcredinţei şi vieţii creştine duce la echivocuri periculoase. Creştinul nu poate găsi un partid care săcorespundă pe deplin exigenţelor etice care se nasc din credinţă şi din apartenenţa la Biserică:adeziunea sa faţă de o formaţiune politică nu trebuie să fie niciodată ideologică, ci întotdeaunacritică, pentru ca partidul şi programul său politic să fie încurajate să creeze condiţiile propicerealizării unui bine comun veritabil, de care aparţine şi scopul spiritual al omului.

0ste important, în ilele noastre, ca aceia care vor să facă politică fiindcreştini să ştie să distingă deci între o logică de deciie, în contradic!ie cu e%igen!aunei maturiări a consensului proprie metodei democratice, care tinde spre omulputernic, e%ploateaă emotivitatea şi e%pune la alegeri gră&ite şi periculoase, şinevoia sim!ită pe drept a unei democra!ii mature şi a unui guvern care să fie sta&il şiputernic. Kn creştin în politică ştie că sta&ilitatea democratică a !ării poate să fienumai rodul unui raport corect între momentul de&aterii şi cel al deciiei. ?odul dea face politică fiind creştin nu are nimic de-a face cu o ac!iune politică ce contestăfunc!ia statului de a-i tutela pe cei mai sla&i' care face din profit, din eficien!ă şi dincompetitivitate scopul căruia tre&uie su&ordonate motivele solidarită!ii' care cere

delegări mai mult pe &aa succesului liderului care este la r"nd, dec"t pe &aă deprograme coerente şi eficace' care face referin!ă la o logică conflictualăinaccepta&ilă, conform căreia cine învinge ia totul şi cine pierde este numai unduşman care tre&uie eliminat.

Aşadar nu se poate face politică fiind creştini fără a mărturisi o fidelitatea&solută şi fa!ă de metoda democratică.

1 Cf. cap. 5>8 =ăcerea episcopilor cu privire la talia , OOO


7/12

4. Maicitatea polit icii

Kn alt criteriu indispensa&il al slujirii creştine în politică este respectarea

laicită!ii sale.Maicitate înseamnă că realită!ile temporale # între care politica # prin voin!a

Creatorului au o consisten!ă ontologică proprie, un adevăr şi &unătate proprie,finalită!i, legi şi instrumente proprii, înscrise în însăşi natura lor şi nu date de ordineasupranaturală. Această autonomie de scopuri şi de mijloace, voită de (umneeu,tre&uie respectată de către creştin, deşi el este conştient că scopul ultim 2fa!ă de caretoate scopurile intermediare, inclusiv cele politice, sunt su&ordonate7 transcendeordinea pur naturală.

Aceasta este doctrina e%plicită a Conciliului8 *din însăşi condi!ia lor decreatură, toate lucrurile sunt înestrate cu consisten!a, cu adevărul şi cu &unătatea lor

proprie, cu propriile legi şi cu propria organiare, pe care omul tre&uie să le respecte,recunosc"nd metodele specifice ale fiecărei ştiin!e sau arte+16.Aşadar politica este laică. Asta înseamnă că din credin!ă nu se poate deduce

direct un model politic de societate, de guvern sau de partid. 0vanghelia indicăvalorile din care tre&uie să se inspira ac!iunea sociopolitică şi conform cărora tre&uieconstruită cetatea omului, însă nu spune prin ce op!iuni, cu ce programe tre&uie să serealiee aceasta. Am spus şi am repetat asta.

Acest concept sănătos de laicitate a politicii opreşte ca acea coeren!ă cucredin!a şi cu magisteriul, cerută de angajarea sociopolitică a creştinilor, sădegeneree în confesionalism sau în clericalism. Adică e%clude ca politica să

slujească unor scopuri diferite de cel care-i este propriu8 &inele comunită!ii politice.Gici nu este permis să se pună politica în sluj&a intereselor )isericii 2clericalism7sau să ai&ă ca finalitate apostolatul şi evangheliarea 2confesionalism7.

Credincioşii laici tre&uie să fie convinşi că modul cel mai &un de a cola&orala unica misiune evangheliatoare a întregului popor al lui (umneeu este acela,propriu lor, de a însufle!i ca şi creştini realitatea temporală, respect"ndu-i laicitateaşi do&"ndind o adevărată profesionalitate în diferitele sectoare, deci a desfăşuraslujirea lor politică av"nd singurul scop de a realia &inele comun al poporului.

*Îndatoririle şi activită!ile păm"nteşti sunt de competen!a laicilor # reafirmăConciliul # deşi nu în mod e%clusiv. Aşadar c"nd ac!ioneaă, fie individual, fie încolectiv, ca cetă!eni ai lumii, să ia seama nu numai să respecte legile proprii fiecăreidiscipline, ci şi să caute să-şi însuşească o adevărată competen!ă în domeniu DE.Conştiin!a lor &ine formată dinainte este aceea care tre&uie să înscrie legeadumneeiască în via!a cetă!ii păm"nteşti+53.

16 audium et spes , nr. >;, în8 0B 1914>1' cf. Apostolicam actuositatem , nr. :.>1&, în8 0B 196>:-641, 13>4.

53 audium et spes , nr. 4>, în8 0B 1914


8/12

Adevăratul sens al 'laicităţii'(Compendiu , nr. 571)

571. Angajarea politic ă a catolicilor este pus ă adesea î n rela ţ ie cu „laicitatea”, adic ă distinc ţ ia dintre sfera politic ă ş i sfera religioas ă . Această distincţie „este o valoare dobândită şi recunoscută de

Biserică şi aparţine patrimoniului de civilizaţie care a fost obţinut”I. Totuşi, doctrina morală catolicăexclude categoric perspectiva unei laicităţi înţeleasă ca autonomie faţă de legea morală: „ într-adevăr, «laicitatea» indică, în primul rând, atitudinea celui care respectă adevărurile ce izvorăsc dincunoaşterea naturală a omului care trăieşte în societate, chiar dacă aceste adevăruri sunt, în acelaşi timp, învăţate de o religie specifică, pentru că adevărul este unic”II. A căuta cu sinceritate adevărul, apromova şi a apăra prin mijloace licite adevărurile morale privind viaţa socială – dreptatea,libertatea, respectul faţă de viaţă şi alte drepturi ale persoanei – reprezintă un drept şi o obligaţie atuturor membrilor unei comunităţi sociale şi politice.Când magisteriul Bisericii intervine în probleme inerente vieţii sociale şi politice, nu contrazice prinaceasta exigenţele unei interpretări corecte a laicităţii, deoarece el „nu vrea să-şi exercite o puterepolitică, nici să elimine libertatea de opinie a catolicilor asupra acestor chestiuni contingente. Eadoreşte însă, potrivit misiunii sale, să instruiască şi să lumineze conştiinţa creştinilor, mai ales a

acelora care se dedică angajării în viaţa politică, pentru ca acţiunea lor să fie mereu în slujbapromovării integrale a persoanei şi a binelui comun. Î nvăţătura socială a Bisericii nu este unamestec în guvernarea efectivă a statelor. Î nsă ea conţine o datorie morală de coerenţă pentrucreştinii laici, interioară conştiinţei lor, care este unică şi unitară”III.

I CONGREGAŢIA PENTRU DOCTRINA CREDINŢEI, Not ă doctrinar ă cu privire la c â teva probleme referitoare la angajarea ş i comportamentul catolicilor î n via ţ a politic ă (2002), nr. 6.II Ibid.III Ibid.


9/12

cola&oree şi ei la devoltarea acesteia precum şi la aplicarea ei corectă în diferitelesitua!ii+55.

(eci, dacă revine păstorilor misiunea de a lumina conştiin!a şi inteligen!acredincioşilor laici şi de a evalua conformitatea mai mare sau mai mică a fiecăreiop!iuni politice cu evanghelia şi cu morala creştină, totuşi credincioşilor laici le

răm"ne misiunea de a fi coeren!i şi curajoşi în op!iuni, asum"nd în mod deplin toateriscurile şi responsa&ilită!ile8 *$ăstorii sunt aceia care tre&uie să formulee clarprincipiile referitoare la scopul Crea!iei şi la folosirea lumii DE. Maicii tre&uie DEsă cola&oree cu ceilal!i cetă!eni după competen!a specifică şi asum"ndu-şiresponsa&ilitatea proprie+5>. (eci le revine laicilor să evaluee gradualitateanecesară, impusă de circumstan!e.

)enedict al PB-lea sintetieaă astfel profilul credincioşilor laici în politică8*În calitate de cetă!eni ai statului, ei sunt chema!i să participe personal la via!apu&lică. (eci nu pot renun!a Qla ac!iunea multiformă, economică, socială,legislativă, administrativă, culturală, care urmăreşte promovarea, organiată şi prin

institu!ii, a &inelui comun Q. Aşadar, una dintre datoriile credincioşilor laici constă îna configura într-o manieră dreaptă via!a socială, respect"nd autonomia legitimă şicooper"nd cu ceilal!i cetă!eni, potrivit competen!elor fiecăruia şi su& propria lorresponsa&ilitate. Chiar dacă e%presiile specifice ale carită!ii ecleiale nu potniciodată să se confunde cu activitatea statului, răm"ne totuşi adevărat faptul căslujirea carită!ii tre&uie să însufle!ească întreaga e%isten!ă a credincioşilor laici şi,prin urmare, activitatea lor politică, trăită drept caritate socială+54.

Fidelitatea faţă de valori şi gradualitatea ştiinţelor politice(Compendiu , nr. 568, 570)

568. Credinciosul laic este chemat s ă discearn ă , î n situa ţ iile politice concrete, pa ş ii pe care î i poate realiza î n mod realist pentru a pune î n practic ă principiile ş i valorile morale proprii vie ţ ii sociale.Aceasta cere o metod ă de discern ă m â nt personal şi comunitar, articulat în jurul câtorva punctecruciale: cunoaşterea situaţiilor, analizate cu ajutorul ştiinţelor sociale şi a instrumentelor adecvate;reflecţia sistematică asupra realităţilor, în lumina mesajului permanent al evangheliei şi al învăţăturiisociale a Bisericii; discernământul deciziilor menite să ducă la evoluţia pozitivă a situaţiei prezente.Din profunzimea ascultării şi interpretării realităţii se pot naşte decizii operaţionale concrete şi eficace;cu toate acestea, nu trebuie să li se acorde niciodată o valoare absolută, pentru că nici o problemănu poate fi soluţionată definitiv: „Credinţa nu a pretins niciodată să blocheze într-o schemă rigidăconţinutul socio-politic, fiind conştientă că dimensiunea istorică în care omul trăieşte impune apariţiaunor situaţii imperfecte şi adesea rapid schimbătoare”I.

570. Dac ă î n domeniile ş i situa ţ iile care fac trimitere la exigen ţ ele etice fundamentale, sunt propuse sau luate decizii legislative ş i politice contrare valorilor ş i principiilor cre ş tine, magisteriul î nva ţă c ă „o con ş tiin ţă cre ş tin ă bine format ă nu permite nim ă nui s ă favorizeze prin votul s ă u punerea î n practic ă

55 Apostolicam actuositatem , nr. >1&, în8 0B 1913>4.

5> &id., nr. :, în8 0B 19643.

54 )0G0(C= AM PB-M0A, (eus caritas est 25


10/12

a unui program politic sau a unei singure legi î n care con ţ inutul fundamental al credin ţ ei ş i moralei s ă fie r ă sturnat de prezentarea unor propuneri alternative sau contrare acestui con ţ inut” II.Î n cazul în care nu este posibilă înlăturarea actualizării acestor programe politice sau nu se potevita sau abroga aceste legi, magisteriul învaţă că un parlamentar, a cărui opoziţie personalăabsolută în materie este clară şi cunoscută tuturor, poate oferi în mod licit sprijinul său propunerilormenite să limiteze daunele cauzate de aceste programe şi de aceste legi şi să diminueze efectele

negative în planul culturii şi al moralităţii publice. Î n această privinţă, este caracteristică situaţia uneilegi favorabile avortuluiIII. Î n orice caz, votul său nu poate fi interpretat ca o adeziune la legeanedreaptă, ci doar ca o contribuţie pentru a reduce consecinţele negative ale unei măsuri legislative acărei întreagă responsabilitate este purtată de cei care au introdus-o.Î n fa ţ a multiplelor situa ţ ii î n care sunt î n joc exigen ţ e morale fundamentale ş i indispensabile, trebuie ţ inut cont de faptul c ă m ă rturia cre ş tin ă trebuie privit ă ca o obliga ţ ie inderogabil ă ş i care poate merge p â n ă la sacrificiul vie ţ ii, la martiriu, î n numele carit ăţ ii ş i al demnit ăţ ii umane . Istoria dedouăzeci de secole, mai ales cea a secolului al XX-lea, este bogată în martiri ai adevărului creştin,mărturisitori ai credinţei, ai speranţei şi ai carităţii evanghelice. Martiriul este mărturia conformăriipersonale cu Isus răstignit, care se exprimă până la forma supremă ce constă în a-şi vărsasângele, după învăţătura evanghelică: „Dacă bobul de grâu, care cade în pământ... moare, aducemult rod” (In 12,24).

I CONGREGAŢIA PENTRU DOCTRINA CREDINŢEI, Not ă doctrinar ă cu privire la c â teva probleme ,cit. nr. 7.II Ibid., nr. 4.III Cf. IOAN PAUL AL II-LEA, Evangelium vitae (1995), nr. 73.

;. -piritualitate şi profesionalitate

(in considera!iile care preced apare clar că adevărata conditio sine Rua non pentru a fi posi&il a face politică fiind creştini este ca să e%iste creştini autenticiN

A găsi acest lucru poate să pară o &analitate, dar nu este aşa. Am văut c"t dee%igent este a face politică fiind creştini8 în timp ce pe de o parte credin!a le impunecreştinilor să nu răm"nă pasivi sau a&sen!i, ci să intre activ în via!a socială şipolitică, pe de altă parte le lasă lor toată truda şi responsa&ilitatea căutării, risculop!iunii' adică credin!a nu ia locul competen!ei profesionale, pe care în schim&fiecare va tre&ui să şi-o procure studiind şi ac!ion"nd 2ca to!i ceilal!i cetă!eni7, pentrua face apoi în cunoştin!ă de cauă necesarele medieri cerute de practica politică.

(eci, orice op!iune politică a creştinului va tre&ui să fie mereu rod al uneifidelită!i du&le8 al fidelită!ii fa!ă de valorile creştine inspiratoare şi al fidelită!ii fa!ăde regulile proprii ale artei politice, reguli laice, care nu se pot lua direct din

revela!ia supranaturală, dar care apar!in ordinii ra!iunii şi deci tre&uie studiate,e%perimentate şi verificate din punct de vedere ştiin!ific.Aşadar, nu e suficient a fi &uni creştini pentru a fi &uni politicieni. $entru a fi

în acelaşi timp &uni creştini şi &uni politicieni tre&uie să fie oameni ai sinteei,capa&ili adică să conjuge în ei coeren!a cu credin!a şi respectarea laicită!ii şi aprofesionalită!ii politicii.

$ericolul cel mai grav în care se pot afla creştinii este cel al dicotomiei întrecontempla!ie şi ac!iune, că"nd în greşeala de a considera spiritualitatea şi


11/12

profesionalitatea ca apar!in"nd la două planuri care sunt nu numai distante între ele2şi acest lucru este corect7, ci şi separate 2şi acest lucru este greşit7. *unt departe deadevăr # mai spune Conciliul # aceia care DE consideră că DE îşi pot neglija

îndatoririle păm"nteşti, ned"ndu-şi seama că însăşi credin!a îi o&ligă mai mult să le împlinească, după chemarea cu care a fost chemat fiecare. (ar nu mai pu!in se

înşeală aceia care, dimpotrivă, socotesc că se pot cufunda total în activită!ilepăm"nteşti ca şi cum ele ar fi cu totul străine de via!a religioasă # aceasta limit"ndu-se pentru ei numai la acte de cult şi la anumite îndatoriri morale. Această separarecare e%istă la mul!i oameni între credin!a pe care o mărturisesc şi via!a de toate ileletre&uie socotită printre erorile cele mai grave ale vremurilor noastre+5, în8 0B 1914


12/12

Knul din motivele principale ale criei politice de astăi nu este oare lipsaunei noi clase conducătoare pregătite, în măsură s-o schim&e pe cea veche care acedat pasulO

Feformele institu!ionale mai curajoase şi în!elepte nu vor fi suficienteniciodată, singure, să umple a&sen!a de oameni pregăti!i. Gumai politicieni noi,

cinsti!i, motiva!i în mod ideal şi forma!i din punct de vedere profesional, vor puteasă fie artianii unei noi societă!i. Adică e nevoie de oameni care să trăiască politicaprecum voca!ie şi nu ca o meserie oarecare. Kna din cele mai mari nenorociri esteputerea gestionată ca manager al politicii, adică de cel care alege să facă politică caşi cum ar alege s-o facă pe notarul sau pe arhitectul.

(eci este momentul de a a&orda cu curaj şi luciditate pro&lema formării laangajarea socială şi politică. 0fortul care, în ultimii ani, a fost făcut în aceastădirec!ie cu /colile de formare la angajarea sociopolitică tre&uie încurajat. $oate căeste oportun a revedea şi a g"ndi mai &ine această ini!iativă, pentru a în!elege mai&ine ce anume n-a func!ionat şi de ce. Angajarea de a pregăti conştiin!e şi inteligen!e

în sluj&a politică nu poate avea alte frontiere dec"t cele ale &inelui comun al tuturor.(e fapt, dacă este adevărat că stilul creştin de a face politică este foartee%igent şi că, pentru a fi genuin, tre&uie să răspundă la c"teva cerin!e şi la criteriifoarte precise, nu se vede însă pentru ce el nu tre&uie să fie propus tuturor oamenilorde &unăvoin!ă. (e fapt, nu numai creştinii, ci to!i sunt !inu!i să ai&ă puternic sim!ulstatului' să dea preceden!ă &inelui comun şi intereselor generale, fără a privi lasacrificii, fără a tolera interese personale sau corporative' să nu se comporte după oinaccepta&ilă ra!iune de stat, care induce la pune conştiin!a şi valorile morale dupăo&!inerea de scopuri utilitariste şi imediate' să realiee cola&orarea şi pacea întrepopoare' să ai&ă o aten!ie preferen!ială fa!ă de cei care sunt mai pu!in favoria!i şi

mai marginalia!i.pun"nd acestea, este nevoie însă ca credincioşii laici angaja!i în politică săfie forma!i să alimentee încontinuu şi să sus!ină slujirea lor cu o via!ă interioarăautentică. Adică tre&uie să fie conştien!i că ac!iunea politică pentru creştin nu este oactivitate oarecare şi că e%istă o diferen!ă profundă # aşa cum repeta slujitorul lui(umneeu iuseppe Maati # între a fi un activist, adică un politician completa&sor&it de o muncă ce nu-l lasă să respire, şi un om de ac!iune, adică un politiciancare lucreaă fără să se cru!e, dar garant"nd parametrii esen!iali ai contempla!iei şi aivie!ii spirituale' ştiind &ine că timpul reervat rugăciunii nu numai că este luat dinactivitatea politică, ci o poten!eaă, dacă este adevărat ceea ce afirmă sf"ntul oanură de Aur că *omul care se roagă are m"inile pe timona istoriei+5;.

5; Citat în . MASSA=, Ma preghiera del cristiano , AB0, Foma 16;, 156 2vei şi 55 şi urm.7.

Documents

A Face Polititca Fiind Crestini