Academia de Studii EconomiceFacultatea de Economie

Proiect Informatica

Legislatie si terminologie in comertul electronic

Horghidan Ana-MariaGrupa 1400

Seria AAnul I

Cuprins

Cuprins:

1. Reglementari in domeniul comertului in lume; 2. Reglementari ale Uniunii Europene;

3. Reglementari in domeniul comertului in Romania; 4. Protectia consumatorilor pe Internet.

Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic.

Cap. 1: Dispozitii generale;Cap. 2: Furnizarea serviciilor societatii internationale;Cap. 3: Contactele incheiate prin mijloace electronice;

Cap. 4: Supraveghere si Control.

Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnatura electronica.

Cap. 1: Dispozitii generale; Cap. 2: Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica;

Cap. 3: Monitorizare si control;

Bibliografie

Aspecte legislative care reglementeaza comertul electronic

Inca de la inceputurile stiintei economice, comertul a fost definit ca un schimb de bunuri(produse sau servicii) in urma caruia acestea capata valoare. De la aparitia primelor state, comertul a fost protejat(Adam Smith/SMIT94/). S-a ajuns astazi la comert prin retele de calculatoare si sisteme de comunicatii, dar cele doua trasaturi esentiale au ramas aceleasi. Comertul electronic inseamna schimb de bunuri si, in continuare, trebuie protejt cu forta legii. Daca in ceea ce priveste continutul comertului electronic, se poate vorbi de implicarea fortelor pietei, partea care tine de legislatia care il protejeaza cade exclusiv in sarcina institutiilor statelor. In realitatea mondiala se identifica doua modele interesante si diferite de abordare: american si al Uniunii Europene. Statele Unite ale Americii reglementeaza destul de putin, Uniunea Europeana a dezvoltat un cadru legislativ complex pe termen lung, in timp ce legislatia multor alte tari se situeaza undeva la mijloc. In cazul particular la Uniunii Europen sau al statelor Unite se pune insa si problema aplicarii legislatiei unionale sau federale, in paralel cu legislatia proprie fiecarei natiuni sau stat. daca in SUA regulile adoptate la nivelul fiecarui stat au depasit ca numar si volum legile ratificate la nivelul intregii federatii, in Uniunea Europeana situatia este inversata: principiile legislative adoptate la nivelul Uniunii au devansat regulile natiunilor individuale si se afla in curs de transpunere la nivelul tarilor membre sau candidate. In consecinta, lista principalelor directive indentificate la nivel mondial se apropie mai mult de abordarea Uniunii Europene decat cea a Statelor Unite, incluzand urmatoarele aspecte:

Asigurarea confidentialitatii comunicatiilor mijlocite de Internet. Asigurarea procesului invers, ca de exemplu posibilitatea autoritatilor ca in

anumite cazyri sa poate intercepta sau chiar bloca traficul Internet. Securizarea comunicatiilor desfasurate pe Internet prin incriptare, certificate,

semnaturi digitale, smart card-uri sau alte metode. Monitorizarea utilizarii informatiilor personale divulgate in timpul tranzactiilor

comerciale desfasurate pe Internet. Controlarea tarifelor de acces la serviciile Internet, pentru prevenirea actiunilor

anti-trust sau de monopol. Stabilirea regulilor care definesc validatatea contractelor si semnaturilor

electronice. Fiind pentru prina data cand tehnologia permite crearea unei piete globale reale, legislatia trebuie sa aiba un grad mare de compatibilitatea interstatala. In elaborarea legislatiei comertului electronic, prima conditie este adoptarea legilor-cadru sau a unor directive constituite la nivelul unor structuri multistatale. Legile-cadru contin elementele esentiale privind compatibilitatea si ele trebuie adaptate in mod corespunzator in legislatia nationala. Al doilea element de care trebuie tinut cont este neutralitatea tehnologica a legii.

1. Reglementari in domeniul comertului in lume. Pentru a se putea crea o imagine succinta asupra interesului reglementarii din domeniul comertului electronic, in continuare sunt prezentate cateva exemple de legi adoptate in lume. Legile definesc obligatiile si drepturile partilor implicate, dar precizeaza si unele categorii spercifice comertului pe Internet. In primul rand, se defineste insasi notiunea de comert electronic, dar si alte categorii, ca: mesaj electronic, inregistrarea electronica, semnatura digitala, document electronic, contract electronic etc.

Exemple de acte legislative in vigoare in diverse tari: Actul Comunicatiilor Electronice 2000, Actul consultativ privind comertul electronic, Memorandum privind siguranta, comertului electronic, Regulamentul privind securitatea e-mail-Anglia. Rezolutia 474/1999 a Administratiei Financiare privind veniturile din activitatea pe Internet, decretul presidential 427/1998 a Secretariatului Administratiei Publice privind Standardelepentru infrastructura publica, Rezolutia Secretariatului pentru serviciul civil nr, 45/1997, legea privind semnatura digitala-Argentina. Regulamentul tranzactiilor electronice, Actul protectiei datelor, Codul comertului electronic, Legea semnaturii electronice-Australia. Legea de baza privind comertul electronic-Coreea de Sud. Semnatura digitala, Documentele privind incriptarea, Proiectului privind politica in domeniul telecomunicatiilor-Danemarca. Decretul Consiliului Federal Elvetian/2000 cu privire la serviciile de certificare electronica-Elvetia. Legea tehnologiei informatiei 2000, directiile de dezvoltare a tehnologiei criptografica-Codul Sistemului Informatic-India. Actul Comertului Electronic 2000, Cadrul pentru criptografie si semnaturi electronice 2000-Irlanda. Legea 59/1997 a semnaturii digitale, Regelementarile tehnice privind semnaturile digitale-Italia. Legea semnaturii electronice 2000-Israel. Legea cu privire la semnaturile electronice si la serviciile de certificare 2000-Japonia.

Legislatia Statelor Unite ale Americii: Inca din iulie 1997, Guvernul Statelor Unite a elaborat un set de principii de baza pentru comertul electronic cuprins in raportul „A Framework for Global Electronic Commerce”[www.technology.gov/digeconomy/framewrk.htm.] Sunt stabilite, de asemenea, cinci proncipii de baza pe care guvernele sa le ia in considerare la dezvoltarea cadrului legislativ al comertului electronic national:

1. Sectorul privat trebuie sa fie motorul dezvoltarii comertului electronic. Internet-ul trebuie sa se dezvolte sub presiunea si la cererea pietei, si nu ca o industrie coordonata de la nivel administrativ.

2. Guvernele nu trebuie sa impuna masuri restrictive nejustificate asupra comertului electronic. In general, partile trebuie sa poata desfasura procese de

vanzare/cumparare pe Internel cu implicare minima din partea Guvernelor; Administratia publica trebuie sa se abtina de la a impune reguli noi sau care nu sunt neaparat necesare, proceduri birocratice sau taxe suplimentare asupra activitatilor comerciale care se desfasoara pe internet.

3. Implicarea Guvernelor trebuie sa se limiteze la dezvoltarea Cadrului Legislativ stict necesar desfasurarii operatiunilor de comert electronic.

4. Recunoasterea calitatilor unice ale Internet-ului. Succesul Internet-ului se poate atribuii in mare parte naturii sale descentralizate si a modului sau propriu de guvernare”bottom-up”. In consecinta, cadrul legislativ referitor la telecomunicatii, radio si televiziune dezvoltat in ultimii 60 de anii nu se poate aplica in totalitate internet-ului.

5. Comertul electronic pe Internet trebuie incurajat la nivel global. Deoarece Internet-ul este o piata globala, cadrul legislativ comercial trebuie sa fie consistent si unitar la nivel mondial indiferent de localizarea partilor implicate.

Pe langa cele cinci principii enumerate anterior, raportul contine un set de noua recomandari pentru activitatile-cheie din domeniul comertului electronic:

Tarife si impozitare. Internet-ul trebuie declarat spatiu fara impunere fiscala, in care activitatile comerciale sunt mijlocite in mod gratuit.

Sisteme de plati electronice. Infrastructura comerciala si tehnologica care sustine platile electronice se schimba cu mare rapiditate, facand dificila dezvoltarea unui ansamblu de reguli pe termen lung.

Cond comercial unic pentru comert electronic. Statele Unite ale Americii sustin crearea unui cod comercial unic care sa incurajeze recunoasterea contractelor electronice, a valabilitatii semnaturilor electronice si a altor proceduri de autentificare, sa promoveze mecanisme flexibile de rezolvare a litigiilor in domeniul tranzactiilor comerciale internationale.

Protejarea proprietatii intelectuale. Comertul electronic implica procese de vanzare sau licentiere a produselor care se situeaza in zona proprietatii intlectuale.

Confidentialitate. Intr-un mediu distribui ca internetul, asigurarea confidentialitatii datelor personale alea participantilor la tranzactii este esentiala.

Securitate. Mediul Internet trebuie sa fie securizat si sigur, sa nu permita interceptarea sau alterarea mesajelor si tranzactiilor comerciale.

Infrastructura IT & C. Dezvoltarea comertului electronic depinde de evolutia si calitatea globara a retelei de comunicatii si a echipamentelor care se conecteaza la ea.

Accesul la continut. Administratia trebuie sa incurajeze crearea unor mecanisme facile care sa permita, in anumite cazuri, restrictionarea accesului la anumite surse de informatii.

Standarde tehnologice.Piata, si nu guvernul, trebuie sa fie aceea care sa recomande sau sa impuna standardele tehnice in ceeea ce priveste interoperabilitatea pe Internet.

2.Reglementari ale Uniunii Europene.

In comparatie cu legislatia americana, regulile europene in domeniul comertului electronic sunt mult mai complexe. Cauzele acestei complexitati sunt in special numarul mare de natiuni independente care formeaza Uniunea Europeana, diversitatea culturala si legislativa a statelor membre. Principalele evenimente care stau la baza reglementarilor europene au fost sedintele Consiliului Europei de la Lisabona(2000), Stockholm(2001), Sevilla(2002), Bruxelles(2003) si Salonic(2003).

Planul de actiune e-Europe 2002 La inceputul anului 2000 la sedinta Consiliului Europei de la Lisabona, sefii de state si guverne din grupul celor 15 au stabilit drept obiectiv major ca Europa sa devina „Cea mai competitva si dinamica economie bazata pe cunostinte din lume”. Ca urmare, in iunie 2000 a fost lansata prima versiune a Planului de Actiune eEurope 2002. Planul eEurope 2002 avea drept scop principal aducerea on-line, cat mai curand, a fiecarui cetatean, scoala sau organizatie din Europa, asigurarea unei cresteri economice medie anuala de 3% si creearea a 20 milioane de noi locuri de munca pana in anul 2010. El propune statelor membre trei obiective majore:gasirea unor solutii pentru reducerea costurilor a accesului la Internet, cresterea vitezei de acces si a gradului de securitate; investitii in oameni si aptitudini; stimularea utilizarii retelei. Masurile concrete prevazute au fost:

1. Internetul mai ieftin, mai rapid, mai sigur: Internet mai ieftin si mai rapid; Internet mai rapid pentru cercetatori si studenti; Retele sigure si utilizarea smart card-urilor pentru acces electronic

securizat-rabilitate in accesul la servicii prin smart card.2. Investirea in oameni si abtitudini: Munca intr-o economie bazata pe

cunostinte:investirea in IMM-uri de inalta tehnologie, incurajarea noilor forme de munca specifice economiei digitale.

3. Stimularea utilizarii Internet-ului: Accelerarea dezvoltarii comertului electronic. Guverne on-line, acces electronic la servicii publice. Sanatate on-line –orientare catre servicii de informare medicala on-line, in

special pentru revenirea bolilor. Siteme de transport inteligent, in special in zona transportului rutier,

interconectarea sistemelor nationale de control al traficului aerian. Accesul larg la Internet al interprinderilor, serviciilor publice,

gospodariilor casnice.4. Accelerarea finalizarii infrastructurii societatii informationale.

Planul de actiune e-Europe 2005.

Cea mai recenta versiune a planului e-Europe este e-Europe 2005, aprobata la Sevilla in anul 2002. noul plan de actiune extinde obiectivele conectivitatii la internet, vizand cresterea productivitatii economice prin intermediul internet, a calitatii si accesibilitatii serviciilor informationale de catre toti cetacenii Europei, in baza unei infrastructuri sigure de comunicatii in banda larga( broadband). Initiativa stabileste atingerea, pana in anul 2005, a urmatoarelor obiective majore:

1. Servicii publice moderne: Guvernare Electronica( e-Government); Servicii de educatie electronica(e-Learning); Servicii de tele-sanatate( e-Health);

2. Dezvoltarea unui mediu de afaceri electronic dynamic.3. Dezvoltarea unei infrastructure informationale sigure.4. Acces largit la servicii broadband cu costuri minime.5. Indentificarea, masurarea si publicarea celor mai bune practici si experiente in

domeniu.

3. Reglementari in domeniul comertului electronic in Romania .

Comertul electronic reprezinta o realitate legiferata si in Romania. El presupune utilizarea retelelor de calculatoare in scopul realizarii de acte si fapte de comert. In cazul comertului electronic B2B au fost legiferate, cu precadere, elementele necesare functionarii magazinului virtual. Comertul electronic se bazeaza pe semnatura electronica-care deschide calea utilizarii documentelor electronice opozabile in instanta – si pe acceptarea unor standarde privind securitatea transmisiei si stocarii de date. In prezent in Romania, din punct de vedere legislativ s-au facut pasi importanti:Actele normative intrate in vigoare pana la 31 decembrie 2003, in ordine cronologica, sunt:

Hotararea de Guvern nr.271 din 22 februarie 2001 privind infiintarea Grupului de Promovare a Tehnologiei:Informatie in Romania.

Legea nr.455/2001 si Hotararea de Guvern nr.1259 din 13 decembrie 2001 privind abordarea Normelor Tehnice si Metologice pentru aplicarea Legii nr.455/2001 privind semnatura electronica.

Hotararea de Guvern nr.179 din 28 februarie 2002 privind infiintarea Comisiei de supraveghere a functionarii Sistemului electronic de achizitii publice.

Legea nr. 346/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.24/2002 privind incasarea prin mijloace electronice a impozitelor si taxelor locale, publicata in M.O. nr.346 din date de 24 mai 2002.

Legea nr. 365/2002 cu privire la comertul electonic publicata in Monitorul oficial nr. 483 din 5 iulie 2002 si Hotararea de Guvern nr. 1308/2002.

Hotararea nr.1594 din 18 decembrie 2002 privind organizarea si functionarea Inspectoratului General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei.

Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, privind masurile impotriva coruptiei. Legea nr. 250 din 10 iunie 2003 pentru abordarea Ordonantei de Urgenta a

Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata.

Legea cu privire la comertul electronic. Legea a fost intocmita in conformitate cu Directiva UNCITRAL privind comertul electronic, adoptata de Organizatia Natiunilor Unite prin Rezolutia 51/162 din 16 decembrie 1996 cu modificarile adoptate in anul 1998 si cu Directiva 98/0191 din 15 iunie 1998 a Uniunii Europene privind semnatura electronica.Aceasta lege include urmatoarele capitole:

1. Dispozitii generale;2. Furnizarea serviciilor societatii informationale;3. Contracte incheiate prin mijloace electronice;4. Raspunderea furnizorilor de servicii;5. Supravegherea si controlul;6. Solutionarea litigiilor;7. Sanctiunile civile si contraventionale;8. Infractiunile desavarsite in legatura cu emiterea si utilizarea instrumentelor de

plata electronica si cu utilizarea datelor de indentificare in vederea efectuarii de operatiunii financiare;

9. Dispozitiile finale.Legea comertului electronic ofera un cadru juridic pentru operatiunile de tip B2B si B2C, reglementand si regimul juridic al documentului electronic si al domeniului.Pe langa stabilirea regimului juridic al documentului electronic, legea face referiri la locul si data transmiterii si primirii documentului, precum si la aspectele juridice privind modul in care emitentul si destinatarul pot dovedi ca documentul a fost transmis sau trebuia sa fie receptat.

4. Protectia consumatorilor pe Internet. In conditiile in care comertul electronic cunoaste om crestere extreme de rapida, multe intreprinderi incep sa se faca cunoscute pe si prin Interne si sa-si dezvolte o activitate comerciala in acest spatiu. Tinand cont de aceasta evolutie, specialistii apreciaza ca Internet-ul va fi centru comertului de maine. Cea mai mare companie, care domina( prin numarul abonatilor) piata comertului si serviciilor electronice, este America On-line( AOL). AOL si-a pus punctul propriul serviciu pentru intermedierea desfacerilor de marfuri, cu circa 3 milioane de membri si o crestere a volumului comenzilor cu 50% pe an. Compania incaseaza un comision de 2% din valoarea marfurilor vandute prin sistem. Aceasta intentioneaza sa-si extinda utilizatorii la peste 30 de milioane, folosind Intenet-ul. Ea analizeaza in momentul de fata posibilitatile pentru a face fata unui numar mare de utilizatori. O problema care incetineste drumul comertului electronic este securitatea tranzactiilor, Internet-ul fiind neaparat ‘’ interesat’’ de aceasta problema, pentru ca raspunderea si consecintele sunt suportate de parteneri-vanzatori si cumparatori. Interesele consumatorului in aceasta ‘’lume ‘’ nu au fost aparate nici de retelele comerciale intermediare( cum ar fi AOL), ceea ce a necesitat aparitia unor forme particulare de protectia comsumatorului. Astfel ca la nivel guvernamental, tendinta este doar de a supraveghea continutul informatiilor vehiculate prin retea, la nivelul organizatiilor nonguvernamentale se manifesta tendinta de implicare in domeniul protectiei consumatorului care achizitioneaza produse sau servicii prin Internet.

Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic

Capitolul I:Dispoziti i generale In intelesul prezentei legi, urmatorii termini se definesc astfel:

1. serviciu al societatii informationale – orice activitate de prestari de servicii sau care presupune constituirea, modificarea, transferul ori stingerea unui drept real asupra unui bun corporal sau necorporal, activitate efectuata prin mijloace electronice, ce prezinta urmatoarele caracteristici:

este efectuata in considerarea unui folos patrimonial, procurat ofertantului in mod obisnuit de catre destinatar;

nu este necesar ca ofertantul si destinatarul sa fie fizic prezenti simultan in acelasi loc;

este efectuata prin transmiterea informatiei la cererea individuala a destinatarului

2. mijloace electronice – echipamente electronice si retele de cablu, fibra optica, radio, satelit si altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei;

3. furnizor de servicii – orice persoana fizica sau juridica ce pune la dispozitie unui numar determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societatii informationale;

4. furnizor de servicii stabilit intr-un stat – un furnizor de servicii avand un sediu stabil pe teritoriul unui stat, si care desfasoara efectiv o activitate economica utilizand acel sediu stabil pe teritoriu unui stat;

5. domeniu;6. destinatar al serviciului sau destinatar;7. consumator;8. comunicare comerciala;9. legislatie coordonata:

conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca furnizorii in vederea inceperii acestor activitati, precum sunt cele legate de eventuale calificari, autorizatii sau notificari necesare;

conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca furnizorii de servicii pentru desfasurarea acestor activitati, precum sunt cele care privesc conduita acestora, calitatea sau continutul serviciilor oferite inclusiv in materie de publicitate si incheiere a contractelor sau cele care privesc raspunderea furnizorilor;

10. instrument de piata electronica; transferuri de fonduri; retrageri de numerar;

11. instrument de piata cu acces la distanta;12. instrument dde moneda electronica;13. titular;14. date de indentificare;

Scop si domeniu de aplicarePrezenta lege are ca scop stabilirea conditiilor de furnizare a serviciilor societatii

informationale, precum si prevederea ca infractiuni a unor fapte savarsite in legatura cu securitatea domeniilor utilizate in comertul electronic, emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica si cu utilizarea datelor de identificare in vederea efectuarii de operatiuni financiare, pentru asigurarea unui cadru favorabil liberei circulatii si dezvoltarii in conditii de securitate a acestor servicii.Prezenta lege nu se aplica in urmatoarele activitati:

acctivitatea notarilor publici; activitatile de reprezentare juridica in fata organelor de jurisdictie si de urmarire

penala; jocurile de noroc cu castiguri in bani, loteriile si pariurile.

Aplicarea legii romane in cazul serviciilor societatii informationalePrezenta lege se aplica furnizorilor de servicii stabiliti in Romania si serviciilor

oferite de acestia.Libera circulatie a serviciilor societatii informationale oferite de un furnizor stabilit intr-un stat membru al Uniunii Europene nu poate fi restransa in Romania prin aplicarea unor prevederi legale care fac parte din legislatia coordonata.

Capitolul II:Furnizarea serviciilor societatii informationale

Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre persoanele fizice sau juridice nu este supusa nici unei autorizari prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in statele membre ale Uniunii Europene se face in conditiile prevazute in Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatie Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte.Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre furnizorii de servicii stabiliti in alte state se face in conditiile acordurilor bilaterae incheiate cu statele respective, la care Romania este parte. Informatii generale

Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor publice mijloace care sa permita accesul facil, direct, permanent si gratuit cel putin la urmatoarele informatii:

numele sau denumirea furnizorului de servicii; domiciliu sau sediul furnizorului de servicii; numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica si orice alte date necesare

contactarii furnizorului de servicii in mod direct si efectiv; numarul de imatriculare sau alte mijloace similare de identificare; codul de inregistrare fiscala; datele de identificare ale autoritatii competente;

titlul profesional si statul in care a fost acordat, corpul prefesional sau orice alt organism similar din care face parte;

tarifele aferente serviciilor oferite includerea sau neincluderea in pret a cheltuielilor de livrare, precum si valoarea

acestora, daca este cazul; orice alte informatii pe care furnizorului de servicii este obligat sa le puna la

dispozitie destinatarilor, in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Comunicarile comercialeEfectuarea de comunicari prin posta electronica este interzisa, cu exceptia cazului

in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea comunicarii.

Capitolul III: Contractele incheiate prin mijloace electronice

Informarea destinatarilor Furnizorului de servicii este obligat sa puna la dispozitie destinatarului, inainte ca

destinatarul sa trimita oferta de a contracta sa acceptarea ofertei ferme de a contracta facute de furnizorului de servicii, cel putin urmatoarele informatii care trebuie sa fie exprimate in mod clar, neechivoc si intr-un limbaj accesibil:

etapele tehnice care trebuie urmate pentru a incheia contractul; daca contractul, odata incheiat, este stocat sau nu de catre furnizorului de servicii

si daca este accesibil sau nu; limba in care se poate incheia contractul

Incheierea contractului prin mijloacele electroniceDaca partile nu au convenit altfel, contractul se considera incheiat in momentul in

care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostinta ofertantului.In cazul in care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei firmei de a contracta facute de furnizorului de servicii, furnizorului de servicii are obligatia de a confirma primirea ofertei sau, dupa caz, a acceptarii acesteia, in unul dintre urmatoarele moduri

trimiterea unei dovezi de primire prin posta electronica sau printr-un alt mijloc de comunicare individuala;

confirmarea primirii ofertei sau a acceptarii ofertei; oferta sau acceptarea ofertei, precum si confirmarea primirii ofertei sau a

acceptarii ofertei.

Capitolul IV: Supraveghere si control

Furnizorii de servicii sunt obligati sa informeze de indata autoritatile publice competente despre activitatile cu aparenta nelegala desfasurate de destinatarii serviciilor or sau despre informatiile cu aparenta nelegala furnizate de acestia.Furnizorii de servicii sunt obligati sa comunice de indata autoritatilor.Furnizorii de servicii sunt obligati sa intrerupa, temporar sau permanent, transmiterea intr-o retea de comunicatii sau stocarea informatiei furnizate de un destinatar al serviciului respectiv.Decizia autoritatii trebuie motivata si se comunica partilor interesate in termen de 30 de zile de la data primirii plangerii sau a sesizarii ori, daca autoritatea a actionat din oficiu, in termen de 15 zile de la data la care a fost emisa.

Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnatura electronica

Capitolul I: Dispozitii generale

Prezenta lege stabileste regimul juridic al semnaturii electronice si al inscrisurilor in forma electronica, precum si conditiile furnizarii de servicii de certificare a semnaturilor electronice.Prezenta lege se completeaza cu dispozitiile legale privind incheierea, validitatea si efectele actelor juridice.Nicio dispozitie a prezentei legi nu poate fi interpretata in sensul limitarii autonomiei de vointa si a libertatii contractuale a partilor.

In intelesul prezentei legi:1. date in forma electronica sunt reprezentari ale informatiei intr-o forma conventionala adecvata crearii, prelucrarii, trimiterii, primirii sau stocarii acesteia prin mijloace electronice;2. inscris in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care radau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibilia, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;3. semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare;4. semnatura electronica extinsa reprezinta acea semnatura electronica care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

este legata in mod unic de semnatar; asigura identificarea semnatarului; este creeata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; este legata de datele in forma electronica, la care se raporteaza in asa fel incat

orice modificare ulterioara a acestora este identificabila;5. semnatar reprezinta o persoana care detine un dispozitiv de creeare a semnaturii electronice si care actioneaza fie in nume propriu, fie ca reprezentant al unui tert

6. date de creare a semnaturii electronice reprezinta orice date in forma electronica cu caracter de unicitate, cum ar fi coduri sau chei criptografice, care sunt folosite de semnatar pentru crearea unei semnaturi electronice;7. dispozitiv de creare a semnaturii electronice reprezinta software si/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de creare a semnaturii electronice;8. dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice reprezinta acel dispozitiv de creare a semnaturii electronice care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia sa nu poata fi deduse;

datele de creare a semnaturii, utilizate pentru generarea acesteia, sa poata aparea numai o singura data si confidentialitatea acestora sa poata fi asigurata;

semnatura sa fie protejata impotriva falsificarii prin mijloace tehnice disponibile la momentul generarii acesteia;

datele de creare a semnaturii sa poata fi protejate in mod efectiv de catre semnatar impotriva utilizarii acestora de catre persoane neautorizate;

sa nu modifice datele in forma electronica, care trebuie sa fie semnate, si nici sa nu impiedice ca acestea sa fie prezente semnatarului inainte de finalizarea procesului de semnare;

9. date de verificare a semnaturii electronice reprezinta date in forma electronica, ca si cum ar fi coduri sau chei criptografice publice, care sunt utilizate in scopul verificarii unei semnaturi electronice;10. dispozitiv de verificare a semnaturii electronice reprezinta software si/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de verificare a semnaturii electronice;11. certificat reprezinta o colectie de date in forma electronica ce atesta legatura dintre datele de verificare a semnaturii electronice si o persoana, confirmand identitatea acelei persoane;12. certificat calificat reprezinta un certificat care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare13. furnizor de servicii de certificare reprezinta orice persoana, romana sau straina, care elibereaza certificate sau care presteaza alte servicii legate de semnatura electronica;14. furnizor de serivicii de certificare calificate este acel furnizor de servicii de certificare care elibereaza certificate calificate;15. produs asociat semnaturii electronice reprezinta software sau hardware, destinat de a fi utilizat de un furnizor de servicii de certificare pentru prestarea serviciilor legate de semnatura electronica sau destinat a fi utilizat pentru crearea ori verificarea semnaturii electronice.

Capitolul II: Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica

Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care reprezinta drepturile.In cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de validitate a unui act juridic, un inscris in forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediu unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii.In cazul in care una dintre parti nu recunoaste inscrisul sau semnatura, instanta va dispune intotdeauna ca verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitateIn acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum si orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului inscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat.Partea care invoca inaintea instantei o semnatura electronica extinsa trebuie sa probeze ca aceasta indeplineste conditiile necesare.

Capitolul III: Monitorizare si control

Autoritate de reglamentare si supraveghere

Responsabilitatea aplicarii dispozitiilor prezentei legi si a reglementarilor legate de aceasta revine autoritatii de reglementare si supraveghere specializate in domeniu.In termen de cel mult 18 luni de la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se va infiinta autoritatea publica specializata, cu atributii de reglementare si de supraveghere in domeniu, in sensul prezentei legi.Pana la infiintarea autoritatii mentionate mai sus, atributiile acesteia, in sensul prezentei legi, revin Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei.Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei poate delega, in tot sau in parte, atributiile sale de supraveghere, in sensul prezentei legi, unei alte autoritati publice aflate in coordonare.La data intrarii in vigoare a prezentei legi se infiinteaza Registrul furnizarilor de servicii de certificare, denumit in continuare Registru, care se constituie si se actualizeaza de catre autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu. De ladata infiintarii publice specializate, Registru va fi preluat si actualizat de aceasta autoritate.Registru constituie evidenta oficiala:

a furnizorilor de servicii de certificare care au sediu in Romania; a furnizorilor de servicii de certificare cu sediu sau domiciliu in alt stat.

Registru are rolul de a asigura, prin efectuarea inregistrarilor prevazute de prezenta lege, stocarea datelor de identificare si a unor informatii legate de activitatea furnizorilor de servicii de certificare, precum si informarea publicului cu privire la datele si informatiile stocate.

Bibliografie :

1. Baiculescu, C., aspecte juridice fundamentale ale Legii privind comertul electronic,Revista ,,e-Finance" nr. 26./2002;

2. Bob. C., Visean. M.,Felea,M.saseanu.,a.,Sisteme informatice in comert, Editura ASE,Bucuresti,2003;

3. Bucerzan.D.,Metodele legislative de protejare a informatiei economice,referat in cadrul programului de pregatire doctorala,ASE,Bucuresti,2003;

4. Bucur.C.,Comertul electronic,Editura ASE, Bucuresti,2002;

5. Cioata.M.,Plati electronice,Net Report,februarie,2001;

6. www.efinance.ro eFinance - Totul despre afaceri si finante electronice

7. Afaceri.net - Afacerea ta pe internet