Universitatea din BucurestiFacultatea de Drept

Dreptul Uniunii EuropeneActiunea in anulare

Acţiunea în anulare

Acţiunea în anulare face parte dintre căile de atac care pot fi exercitate în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin această acţiune, reclamantul solicită anularea unui act adoptat de către o instituţie, un organ sau un organism al Uniunii Europene. In alte cuvinte este posibilitatea pe care o au statele membre, institutiile uniunii, persoanele fizice si juridice, de a ataca in fata CJUE1, un act juridic obligatoriu emis de institutiile uniunii si de a obtine in anumite conditii desfiintarea acestuia, totala sau partiala.

Acţiunea în anulare este o procedură jurisdicţională exercitată în faţa CJUE. Acest tip de acţiune îi permite Curţii să controleze legalitatea actelor adoptate de către instituţiile, organele sau organismele europene. Astfel, Curtea pronunţă anularea actului în cauză, în cazul în care consideră că acesta nu este în conformitate cu dreptul UE2.

Acţiunea în anulare poate fi exercitată de către instituţiile europene sau de către persoanele juridice, în anumite condiţii.

Natura acţiunii

Acţiunea în anulare constă într-un control al legalităţii actelor europene, care poate conduce la anularea actului în cauză. Această acţiune poate fi exercitată împotriva:

tuturor actelor legislative; actelor adoptate de Consiliu, de Comisie, de Banca Centrală Europeană, de

Parlamentul European şi de Consiliul European, în cazul în care aceste acte sunt menite să producă efecte juridice pentru părţi terţe;

actelor adoptate de organele sau organismele europene, în cazul în care aceste acte sunt menite să producă efecte juridice pentru părţi terţe;

deliberărilor Consiliului guvernatorilor sau ale Consiliului de Administraţie al Băncii Europene de Investiţii, în condiţiile articolului 271 din TFUE.3

În plus, articolul 263 TFUE exclude din sfera de competenţă a CJUE recomandările şi avizele.

Pe de altă parte, odată ce Curtea de Justiţie este sesizată cu o acţiune în anulare, ea examinează conformitatea actului, în raport cu dreptul UE. Ea poate apoi să pronunţe anularea actului, pe baza a patru motive:

în caz de incompetenţă; în caz de încălcare a unor norme fundamentale de procedură;

1 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.2 Uniunea Europene.3 Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

în caz de încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept referitoare la aplicarea acestora;

în caz de abuz de putere.

Reclamanţii

Articolul 263 din TFUE diferenţiază mai multe categorii de reclamanţi. În primul rând, articolul are în vedere reclamanţii privilegiaţi. Este vorba despre statele membre, despre Comisie, despre Parlamentul European şi despre Consiliu. Aceşti reclamanţi sunt denumiţi privilegiaţi, întrucât pot să formuleze o acţiune în anulare în faţa CJUE fără a fi nevoiţi să demonstreze un interes de a acţiona.

Banca Centrala Europeana, Curtea de Conturi, Comitetul Regiunilor sunt titulari semiprivilegiati, ei pot introduce actiunea in anulare doar pentru a-si apara prerogativele lor.

Persoanele fizice sunt, de asemenea, în măsură să sesizeze CJUE. Acestea constituie categoria reclamanţilor neprivilegiaţi. Spre deosebire de reclamanţii privilegiaţi, persoanele fizice trebuie să demonstreze un interes de a acţiona, pentru a putea solicita anularea unui act european. Astfel, actul contestat trebuie să fie destinat reclamantului sau să îl vizeze în mod direct şi individual.

În plus, unii reclamanţi pot formula acţiuni specifice. Astfel, Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană şi Comitetul Regiunilor sunt în măsură să intenteze acţiuni în anulare împotriva actelor europene care ar aduce atingere prerogativelor lor. De asemenea, Consiliul de Administraţie al Băncii Europene de Investiţii poate contesta deliberările Consiliului guvernatorilor Băncii. În sfârşit, Tratatul de la Lisabona a creat un nou tip de acţiune: parlamentele naţionale şi Comitetul Regiunilor pot de acum înainte să intenteze acţiuni în anulare împotriva actelor pe care le consideră neconforme cu principiul subsidiarităţii.

Calitate procesuala pasiva

Actiunea in anulare poate fi introdusa impotriva Parlamentului european si Consiliului impreuna, impotriva Consiliului in mod individual, Comisia are deasemenea calitate procesuala pasiva, Banca Centrala Europeana. Doar in cazul actelor menite sa produca efecte fata de terti Consiliul European sau Parlamentul European dobandesc calitate procesuala pasiva, deasemenea tot in cazul acelorasi acte mai dobandesc calitate procesuala pasiva si organele, oficiile sau agentiile UE.

În plus, reclamanţii au la dispoziţie un termen de două luni pentru a înainta acţiunea în anulare. Acest termen începe să se scurgă fie de la

data publicării actului în cauză, fie de la notificarea acestuia reclamantului, fie de la data la care reclamantul a luat la cunoştinţă de actul respectiv. Daca se adopta o decizie, chiar daca toate se publica in jurnalul oficial, termenul curge de la data notificarii destinatarului. Data la care institutia sau autoritatea publica a luat cunostinta de continutul exact al actului. In cazul in care actul nu a fost publicat si nici notificat, insa cu conditia sa fi cerut comunicarea acestuia, intr-un termen rezonabil din momentul in care a aflat de existenta actului. La acest termen se adauga unul invariabil de 10 zile numit termen de distanta.

Art. 277 TFUE prevede ca atunci cand a expirat termenul de 2 luni pentru actiunea in anulare a unui act poate fi invocata exceptia de ilegalitate. De aici si avantajul acestui tip de mecanism indirect. Diferenta dintre a cere anularea unui act pe cale de actiune sau de exceptie este ca daca CJUE pe cale de actiune il va declara nul pe cale de exceptie il poate declara doar inaplicabil.

Anularea actului

Dacă acţiunea este întemeiată, CJUE poate anula4 actul în întregime sau numai anumite dispoziţii. Actul sau dispoziţiile anulate nu mai produc apoi efecte juridice. În plus, organul sau organismul care a adoptat iniţial actul anulat este obligat să acopere lacunele juridice, în conformitate cu hotărârea pronunţată de CJUE.

Repartizarea competenţelor între Curtea de Justiţie şi Tribunal

Curtea de Justiţie are competenţe pentru:

acţiunile formulate de statele membre împotriva Parlamentului European şi Consiliului;

acţiunile formulate de o instituţie împotriva unei alte instituţii.

Tribunalul are competenţa de a soluţiona, în primă instanţă, toate celelalte tipuri de recurs şi, în special, acţiunile formulate de persoanele fizice.

Executarea hotararii CJUE prin care un act se declara nul

4 Anulează Decizia C(2007) 1697 a Comisiei din 18 aprilie 2007 referitoare la practica prevăzută la articolul 81 [CE] (cazul COMP/B-2/37.766 — Piața olandeză a berii), în măsura în care aceasta se referă la Koninklijke Grolsch NV. [Cauza T-234/07)]

Institutiile al caror act a fost declarat nul de CJUE trebuie sa ia masurile necesare pentru punerea in executare a hotararii curtii. Curtea nu poate ordona instantelor in acest sens si nici nu poate sa isi asume acest rol. Curtea vede actul il analizeaza si constata ca este in intregime sau in parte nul. Nu poate sa dispuna modificarea lui. Institutia trebuie sa ia toate masurile care decurg din hotarare. Actul declarat nul si neavenit de curte dispare din ordinea juridica a UE ex tunc. Astfel partile trebuiesc puse in situatia anterioara adoptarii actului. Hotararea mai mult decat atat are efect erga omnes. Deasemenea poate sa mentina actul anulat pana cand instit adopta un alt act care sa-l inlocuiasca.

Bibliografie

1. Augustin Fuerea - Dreptul comunitar al afacerilor, 2009

2. www.europa.eu

3. www.euroavocatura.ro

4. www.curia.eu

Cuprins

Acţiunea în anulare................................................................................2

Natura acţiunii.......................................................................................2

Reclamanţii............................................................................................2

Calitate procesuala pasiva.....................................................................3

Anularea actului.....................................................................................3

Repartizarea competenţelor între Curtea de Justiţie şi Tribunal............4

Executarea hotararii CJUE prin care un act se declara nul....................4