activitatea cardiovasculara

Alexe Cristian Master Kinetoterapie, Anul I

Activitatea cardiovascularasi exercitiul fizic la varstnici

Sistemul cardiovascular numit şi sistemul circulator, este un sistem care transportă sângele în tot corpul uman. Acesta este compus din inimă, artere, vene și capilare. El transportă sângele oxigenat de la plamâni şi inimă în tot corpul prin artere. Apoi sângele trece prin capilare, vasele de sânge situate între vene şi artere.

Atunci când sângele este golit de oxigen, face drumul înapoi către inimă şi plămâni prin vene.

Sistemul circulator poate include, de asemenea, circulaţia limfei, prin care este recirculată în principal plasma sângelui după ce a fost filtrată de celulele sanguine și a revenit în sistemul limfatic. Totuşi sistemul cardiovascular nu include şi sistemul limfatic.

Cordul vârstnicEste caracterizat de apariţia în mod fiziologic de modificări structurale şi

funcţionale. La nivelul cordului creşte diametrul miocitelor, creşte depozitul de colagen şi amiloid având drept consecinţă hipertrofia ventriculară stângă, se modifică geometria cardiacă, apar calcificări şi fibroze valvulare, apar modificări degenerative la nivelul ţesutului excitoconductor şi a sistemului nervos vegetativ simpatic. Toate aceste modificări structurale determină şi modificări funcţionale la nivelul inimii, cu remodelarea cavităţilor cardiace stângi prin scăderea complianţei şi creşterea rigidităţii acestora, scăderea funcţiei lusitrope, scăderea răspunsului la stimuli beta-adrenergici. De asemenea, deşi în repaus funcţia ventriculului stâng (evaluată prin estimarea ecocardiografică a fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng) este normală şi frecvenţa cardiacă este nemodificată, în timpul efortului fracţia de ejecţie a ventriculului stâng nu creşte suficient, frecvenţa cardiacă atinge un maxim ce reprezintă 20% din frecvenţa cardiacă de la tineri, iar debitul cardiac este mai scăzut cu 20-30% comparativ cu cel al tinerilor. Toate aceste modificări fiziologice pot determina apariţia în timp de modificări fiziopatologice. Astfel hipertrofia ventriculară stângă prin creşterea rigidităţii şi a presiunii telediastolice poate precipita apariţia insuficienţei cardiace diastolice, în timp ce dilatarea atriului stâng şi a venelor pulmonare poate induce apariţia fibrilaţiei atriale.

Exercitiul fizic se stie ca reprezinta o arma de prevenire a multor boli inca de pe vremea lui Hipocrate, pe cand lipsa de miscare - sedentarismul - este o "poarta" deschisa pentru aparitia acestora. Dintre toate afectiunile - cel mai mult beneficiaza de pe urma actiunii profilactice a practicarii exercitiilor fizice - bolile de inima si ale vaselor sanguine.

Studii medicale au concluzionat ca cei care fac exercitii fizice moderate

1


cam 20 de minute zilnic au, fata de sedentari, un risc al decesului cardiovascular redus cu 30%. Pacientii care au fost diagnosticati cu afectiuni cardiovasculare sau cu predispozitie de acest gen, din dorinta de a se proteja cat mai mult, au tendinta de a face putina miscare, de a se odihni cat mai mult si devin asadar in scurt timp sedentari. Este adevarat ca la o varsta ceva mai inaintata sunt contraindicate exercitiile de viteza sau forta, exercitii dure cu pozitia capului in jos, sau orice alte sporturi care intensifica prea mult activitatea cardiovasculara si prezinta risc. Dar lipsa exercitiului fizic este aproape la fel de periculoasa.

Mersul, alergarile usoare, exercitiile de respiratie, de relaxare musculara si nervoasa sunt excelente pentru a intretine in limite normale functionale intregul organism. Astfel de activitati zilnice, nu mai mult de 15-20 de minute odata, inseamna aproape medicamentul ideal pentru pacienti. Este extrem de importanta respiratia si starea de relaxare in timpul si dupa fiecare sedinta, mentinerea pulsului la 100-110 batai pe minut si mai ales oprirea in cazul in care se constata cel mai mic disconfort. Rezultatul va fi imbunatatirea calitatii vietii si o stare de spirit excelenta la orice varsta.

Efectul benefic al exerciţiului asupra aparatului cardiovascular este bine documentat prin numeroase studii. Există o relaţie directă între inactivitate fizică şi creşterea mortalităţii cardiovasculare, iar sedentarismul reprezintă un factor de risc independent pentru apariţia bolii coronariene. Există o corelaţie directă între exerciţiile efectuate, de la aproximativ 700-2000 kcal consum energetic pe săptămână şi scăderea mortalităţii prin boli cardiovasculare, în populaţii cu vârsta peste 50 ani. S-a remarcat faptul că cea mai mare reducere a mortalităţii cardiovasculare apare când persoanele sedentare devin moderat active. Cele mai multe efecte benefice ale exerciţiilor fizice asupra scăderii mortalităţii prin boli cardiovasculare pot fi obţinute printr-o activitate de intensitate moderată (40% - 60% din absorbţia maximă de oxigen, în funcţie de vârstă). Rata de supravieţuire creşte la pacienţii care au suferit un infarct miocardic şi care îşi modifică stilul de viaţă sedentar şi devin moderat activi, efectuând exerciţii fizice regulate. Cei care rămân sedentari au riscul cel mai mare de a dezvolta o boală cardiovasculară, cu o rată a mortalităţii crescută.

Boala cardiaca este un termen mai complex ce include boli ce afecteaza mult mai multe structuri si functii ale inimii si include:- boala coronariana ischemica (inclusiv infarctul miocardic acut), - aritmii, - insuficienta cardiaca, - valvulopatii, - cardiomiopatii, - boli pericardice, - boli vasculare, - boala hipertensiva.

2


Se considera ca bolile cardiovasculare reprezinta principala cauza de deces in foarte multe tari, cum ar fi Anglia, Canada, Statele Unite, insa si Romania. De aceea specialistii insista asupra importantei recunoasterii simptomelor si tratarea acestor afectiuni cat mai rapid pentru a preveni evolutia acestora si a evita aparitia complicatiilor. Pacientii isi pot imbunatati calitatea vietii daca sunt complianti la tratament si la sfaturile medicilor si daca se implica activ in terapie.

Boala hipertensiva este un proces patologic global cauzat de cresterea presiunii sangvine (termenul include asadar toate complicatiile hipertensiunii arteriale: - hipertrofie de ventricul stang, - insuficienta cardiaca globala, - boala coronariana ischemica, - aritmii cardiace, - cardiomiopatii hipertensive).

Pacientii acuza cel mai adesea:- oboseala dupa eforturi usoare, - dispnee,- crestere in greutate, - greata, - balonare, - nicturie, - edeme gambiere.

Mijloacele kinetoterapeutice aplicate in tratamentul hipertensiunii arteriale:

exerciţii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat exerciţii de trunchi sub formă de circumducţii exerciţii de respiraţie cu accent pe expiraţie exerciţii de membre superioare pentru derivarea circulaţiei toracice exerciţii de mobilizare analitică a tuturor segmentelor contracţii musculare analitice izometrice sau „intermediare” exerciţii de relaxare: balansări ale membrelor, scuturări de membre

executate de pacient sau scuturări pasive executate de către kinetoterapeut, răsucirile de trunchi sau unele poziţii cu răsucirea trunchiului

exerciţii de relaxare neuro-psihică - metoda autotraining-ului a lui Schultz şi a lui Edmund Jacobson

3


antrenamentul de rezistenţă: mersul, alergarea (jogging), urcatul scărilor şi pantelor, bicicleta ergometricăsau covorul rulant, înotul în piscină în apă caldă (termală sau mezotermală), sportul terapeutic

Efortul fizic ce se realizeaza in cadrul unui program kinetoterapeutic (dar si viata de toate zilele este un permanent efort fizic si neuropsihic) se caracterizeaza din punct de vedere fiziologic printr-o stare de tensiune functionala activa somato-psihica de stres, care declanseaza reactia generala de adaptare. Spre deosebire de alte tipuri de stres, acesta poate fi dirijat si dozat, in cadrul programelor de kinetoterapie (terapie prin miscare sau antrenament la efort).

In ultimii 15-20 de ani, numeroase studii au demonstrat ca procedurile nemedicamentoase (terapia prin miscare - kinetoterapia) pot determina o imbunatatire a calitatii vietii celor suferinzi de afectiuni cardiovasculare de la hipertensiune arteriala (HTA) pana la cardiopatia ischemica (CI) - trecand prin infarctul miocardic acut (IMA) si ajungand la un posttransplant cardiac.

Aplicarea inadecvata a terapiei nemedicamentoase dupa altii paramedicamentoase, sa zicem a kinetoterapiei, se datoreaza lipsei de incredere in ea si excesului de incredere in terapia medicamentoasa prin aplicarea inoportuna si excesiva de medicamente la o larga categorie de bolnavi asimptomatici, cu crestere usoara sau moderata a tensiunii arteriale, netinand cont ca efectele secundare ale medicamentelor.

De exemplu: un pacient cu HTA tratat medicamentos nu insemna ca este si recuperat si are o calitate a vietii schimbata spre bine. Prin folosirea drogurilor si obtinerea efectului terapeutic, el devine astenic, anxios, depresiv si munceste tot mai greu si fara placere.

Recuperarea medicala prin folosirea kinetoterapiei urmareste mentinerea capacitatii de prestatie (capacitatii functionale) in paralel cu scaderea valorilor tensionale sau a afectiunii in alt caz. Ea nu exclude in totalitate, folosirea terapiei medicamentoase, care insa poate fi redusa ca dozaj.

Recuperarea bolnavilor cu infarct miocardic acut (IMA) a fost cea care a pus bazele recuperarii prin miscare (kinetoterapie cardio si respiratore) a cardiopatiei ischemice si in general a recuperarii pacientilor cu afectiuni cardiovasculare.

Cui se adreseaza?

Nu se poate neaparat specifica o anumita varsta, mai ales ca din nefericire tot mai multi tineri chiar sportivi sufera sau chiar decedeaza din cauza unor probleme cardiovasculare. De la nastere sau chiar din prima copilarie pot apare aceste suferinte, insa marea masa reprezinta persoane de varsta a treia dupa 60-65 ani, care ar putea suferi de la 45 de ani de o forma de hipertensiune arteriala sau boala coronariana etc.

4


Kinetoterapia este recomandata tuturor, in functie de situatie, indiferent de varsta, doar tinandu-se cont de diagnostic si de testele de efort!

Cum se aleg exercitiile?

Factorii in functie de care se indica tipul de exercitiu fizic: individul, persoana cu diagnosticul la zi corect cu specificarea indicatiilor si contraindicatiilor de efort fizic.

Contraindicatiile majore a efortului fizic de durata raman complicatiile severe: de boala cardiovasculara (cu cardiopatie ischemica), varstnicii dupa infarct miocardic, cu diabet zaharat la persoane supraponderale sau obezi.

De asemenea, nefropatia diabetica se poate agrava la efort fizic. In timpul programelor de kinetoterapie trebuie sa se tina cont si de

factorul climatic (temperatura scazuta spre 0 grade C, vant) pentru ca cordul se solicita suplimentar la frig. Invers la peste 25 C grade creste frecventa cardiaca, deci intensitate antrenamentului kinetic trebuie bine dozat.

Totodata, este indicat sa nu se manace inainte sau imediat dupa kinetoterapie, indicat este sa luam o gustare cu o ora inainte si dupa kineto. Se vor evita dupa programul kinetic dusurile si baile fierbinti sau inotul in apa peste 36 grade C.

Factorii nocivi si de risc: grasimile, alcoolul, cafele mai multe pe zii, fumatul de multe ori asociat programelor kinetice de catre bolnavii iresponsabili.

Perioada de tratament

Orice antrenament la efort prin practicarea unor exercitii fizice chiar sub denumirea de kinetoterapie este recomandat sau prescris de un medic, dupa ce au fost facute teste de efort standardizate sau nestandardizate, ECG, mecanofonocardiografie, scintigrafia miocardica, angiocardiografia nucleara, teste de efort pentru membrele superioare, efortul izometric, teste de stres farmacologice si de laborator, urmat de o diagnosticare corecta a afectiunii.

Metodologie de aplicare

Dupa examinare si stabilirea diagnosticului se va alcatui planul de tratament al pacientului individualizat (pe luni, saptamani si zile), se va acorda o fisa de urmarire a recuperarii cardiovasculare, cu obiective specifice de urmarit, mijloacele specifice de kinetoterapie, adica tipul de efort, modul de realizarea a efortului si tehnicile, procedeele adjuvante apoi frecventa, durata, intensitatea antrenamentului fizic si costul energetic.

Mijloacele kinetoterapiei in recuperarea afectiunilor cardiovasculare sunt foarte variate: de la simple tehnici de masaj, gimnastica vasculara Burger,

5


exercitii psiho-active, cele de respiratie, pana la cicloergometru pentru membrele superioare, membrele inferioare, mersul, alergare de tip jogging, chiar saritul corzii si diferite sporturi.

Perioada de tratament este in functie de individ (varsta, sex, parametrii functionali etc) de diagnostic si de gravitatea afectiunii.

Este posibil ca primele ameliorari sa apara si dupa numai o saptamana de kinetoterapie mai ales dupa cazurile grave postoperatorii, post by-pass aortocoronarian sau dupa infarctul de miocard. Pacientul poate parasi sectia de terapie intensiva dupa 2-3 zile, iar incepand cu ziua a 6-7 poate incepe recuperarea prin exercitii kineto si sa reia mersul prin salon. Ce afectiuni pot fi tratate?

Pana prin anii 1975 printre contraindicatiile recuperarii fizice (kinetoterapie sau cultura fizica medicala pe atunci) erau trecute cardiomiopatiile. In momentul de fata cardiomiopatia dilatativa sau insuficienta cardiaca congestiva este considerata indicatie la recuperare prin terapie prin miscare - kinetoterapie.

Bineinteles pe primul loc in randul afectiunilor care se pot trata prin kinetoterapie se situeaza cardiopatia ischemica cu multiplele sale forme:

1. dupa infarctul miocardic acut (IMA);2. dupa by-pass aortocoronarian;3. dupa angioplastie coronariana;4. bolnavi cu angina pectorala stabila de efort;5. bolnavi cu ischemie miocardica silentioasa.

Afectiuni cardiovasculare care pot fi prevenite si tratate prin kinetoterapie:

Kinetoterapia in cardiopatia ischemica (CI) Recuperarea in infarctul miocardic acut (IMA) Kinetoterapia in angina pectorala stabila de efort Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii Kinetoterapia in cardiopatia ischemica silentioasa Kinetoterapia in insuficienta cardiaca Kinetoterapia in hipertensiunea arteriala (HTA) Kinetoterapia in hipotensiunea arteriala Kinetoterapia bolnavilor valvulari Kinetoterapia in arteriopatiile periferice Kinetoterapia in afectiunile venoase Kinetoterapia posttransplant cardiac

Contraindicatiile exercitiilor fizice la varstnici

6


Adesea auzim spunându-ni-se - şi nu numai de către cei cu adevărat bătrâni: „ sunt prea bătrân şi/sau prea slabit, pentru a face sport (mişcare)”. În realitate însă sunt foarte puţine cazuri (situaţii), în care cu adevărat este recomandabil ca subiectul în cauză să evite orice tip de efort. Datele rezultate în urma unor studii foarte ample, efectuate pe mii şi zeci de mii de subiecti, urmăriţi ani în şir, probează fără tăgadă că este mult mai dezavantajos, atât pentru persoana în cauză cât si pentru familie şi societate, să nu faci mişcare, decât să faci asumându-ţi chiar unele mici riscuri. Atât de mari sunt avantajele practicării cu regularitate a exerciţiului fizic, în raport cu posibilele dezavantaje, încât în ţările dezvoltate, cu deosebire în SUA, îşi face tot mai mult loc ideea că ar fi bine să se instituie un fel de reglementari, care să stipuleze că optiunea de a adopta un stil activ de viaţă nu mai poate rămâne un apanaj exclusiv al individului şi că trebuie să ai aprobare de la medic pentru a rămâne sedentar. Întâlnim însă şi alte cazuri, în care bătrânii spun că, de fapt, ei nu ar refuza să facă anumite exerciţii, ba chiar s-au gândit la aşaceva, dar că medicul nu-i încurajează sau, şi mai rău, le interzice. Ceea ce nu este neadevărat, mai ales în ţara noastră, unde medicii nu au nici un fel de cunoştinţe despre beneficiile exerciţiului fizic şi, mai ales, despre criteriile de prescriere a acestuia, în funcţie de particularităţile fiecărui „pacient”. În aceste condiţii, poate mai mult decât în alte ţări, specialiştii noştri în „sport” trebuie să fie foarte bine pregătiţi, încât să suplineasca şi ceea ce ar trebui să facă doctorul de familie, ba mai mult, să-i poată contracara „sfaturile de a se feri de efort fizic”, pe care de regulă acesta li le dă asiguratilor lui. O dilema pe care trebuie să o clarificăm în acest context, este în ce măsură bolile cronice reprezintă o barieră reală şi peste care nu se poate trece, în intenţia noastră de a-i face pe câţi mai mulţi dintre vârstnici să acceadă la beneficiile exerciţiului fizic. Se ştie că bolile cronice nu pot fi vindecate, dar este sigur că, în majoritatea cazurilor, în mod normal pot fi tinute sub control cu tratamente şi alte masuri, zeci de ani. Ele sunt destul de frecvent întâlnite la vârstnici şi includ diabetul, bolile cardiovasculare (cum ar fi hipertensiunea arteriala), artritele, dislipidemiile etc. Multă vreme se contraindica orice fel de efort fizic la vârstnicii cu anumite boli cronice, dar în ultimele decenii cercetările au arătat că la majoritatea vârstnicilor cu boli cronice nu este contraindicat total efortul, ci cel mult anumite tipuri şi intensităţi de efort. În plus, dacă efortul este introdus şi prestat sub control, el poate face bine chiar pe linia bolii (sau bolilor) cronice pe care o (le) are respectivul individ. S-a dovedit că chiar şi cei cu insuficienta cardiaca congestivă şi cu aritmii cardiace, pot face şi beneficiază de anumite exerciţii fizice. Cu condiţia ca respectivii să se afle într-o fază stabilă a bolii şi să fie frecvent văzuţi de medic, iar programul să fie foarte strict individualizat. Altă boală cronică foarte frecventă şi care face ravagii atât în sănătatea indivizilor cât şi în bugetul asigurărilor, este diabetul zaharat de tip II, sau

7


diabetul insulino- independent ( diabetul care nu necesită administrarea de insulină). S-a descoperit că exerciţiul fizic introdus măcar la vârsta adultă, împiedică sau amână instalarea acestei boli. Dar chiar şi după instalare, introducerea unui program de exerciţii fizice face să scadă glicemia, să se reducă nevoia de medicamente şi, foarte important, să împiedice apariţia complicatiilor.

8

Documents

activitatea cardiovasculara