Activitatea partidelor politice în românia 1918-1938

România întregită a fost un stat democratic, cu numeroase partide politice, evoluția cărora depindea de influența electorală. Partidele care au dominat viața politică au fost PNL și PNȚ, deși PNL a avut un sprijin mai mare din partea populației, PNȚ avînd ghinionuil să conducă în perioada de criză. PNL- în frunte cu Brătianu; Gh. Duca. PNȚ - I. Mihalache. PNL reprezentau burhezia, prin fuziunea sa cu partidul unirii avea adepți în toată românia. Aflîndu-se la guvernare el a luat măsuri la desăvîrșirea unificării româniei, relansarea economiei după criza din 1922-1933.PNȚ, format prin unirea partidului tărănesc cu paridul național din transilvania avea ca obiectiv problema agrară. Astfel românia era între 2 căi de dezvoltare: cea liberală și țărănismul. Liberalii promovau doctrina prin noi înșine, care presupunea dezvoltarea industriei naționale prin forțe proprii și limitarea accesului capitalului străin. PNȚ considera că românia e oțară agrară și trebuie să acorde atenție acestei ramuri, iar în industrie să fie deschis accesul la capital străin. Ambele politici conțin aspecte pozitive și negative. Politica liberalilor presupune dezvoltarea industriei cu forțele proprii, ceea ce înseamnă că veniturile obținute urmau să fie reinvestite. Punctul forte a capitalului străin e în posibilitatea de a investi sume mari și a dezvolta rapid anumite ramuri, spre deosebire de cel intern. Liberalii mai dădeau preferință capitalului intren din interes personal fiind reprezentanți a burgheziei.Dezvoltarea economică avea loc concomitent cu cea politică: adoptate legi economice și administrative, legea electorală, legea pentru învățămîntul primar, legea comercializării etc

Mișcările de dreapta erau entisemiste: Legiunea arhanghelului mihail și garda de fier, electoratul său fiind format din toți membrii a claselor sociale, ei s-au remarcat printr-o serie de asasinate și teroare.

În alegerile din 1937, PNL a obținut primul loc în parlament, urmat de PNȚ și Garda de fier. Dezbinarea forțelor politice a dus la creșterea autorității regelui și adoptarea unei noi constituții.

Basarabia în perioada interbelică: progrese și limite

Unirea din 1918 a pus începutul făuririi statului unitar român, populația revenind la dreptul la valorile naționale, și culturale după 106 ani de ocupație.

Procesul de integrare a basarabiei în sfatul țării s-a început în 1918, iar în 1923 basarabia se conducea după legile unice. Ca consecință în românia s-a dublat numărul populației, majoritatea fiind rurală, fapt explicat prin caracterul agrar a regiunii. Predominarea proprietății moșești, lipsa de pămînt a țăranilor și necesitatea de a asigura populația cu produse alimentare au impus conducerea statului să adopte refoma agrară, care prin programul Casa Noastră înzestra țăranii cu loturi de 6-8 h. Dezvoltarea industriei se baza pe satisfacerea necesităților locale, fiind încurajate creșterea de culturi tehnici: vînepa, porumbul, vița de vie. Cele mai importante centre infustriale: Chișinău și Bălți.Ramura industrială producea mărfuri de consum de prima necesitate: ind. Morăritului, spirtului, zahărului.

În anii crizei basarabia a avut de suferit, au fost închise numeroase întreprinderi, nivelul productivității a scăzut.

În basarabia rețeaua limitată de căi ferate nu corespundea necesităților comerțului intern și extern, astfel a fost adoptat un program care prevedea construcția drumurilor de legătură între basarabia și restul țării.

Integrarea basarabiei în cadrul statului român a avut multiple conssecințe pozitive în domeniul cultural și științific, fiind introdus învățămîntul primar obligatoriu, au fost deschise multe școli, licee, școli profesionale, gimnazii. Un rol important în progresul cultural și științific l-au avut Universitatea populară din Chișinău deschis de un grup de intelectuali în frunte cu Pan Halippa, datorită lui Onisifor Ghibu a fost creată asociația culturală Astra. Apar ziare, cărți literare și științifice în limba română, se țin conferințe, se joacă piese de teatru. Au fost înființate numeroase formațiuni artistice, coruri, societăți.

În perioada interbelică în basarabia au fost înregistrate numeroase rezultate importante în toate domeniile – literatură, arte, presă, învățămînt, știință. Toate acestea au sporit gradul de culturalizare a maselor largi ale populației, totodată s-a format o elită intelectuală care va juca rol decesiv în procesul de renaștere de la sf. Sec XX.

Sistemul Versailles-Washington – factor determinant în declanșarea celui de-al II-lea război mondial

Primul război mondial a stat la originea tuturor evenimentelor groaznice care au marcat sec. XX. El s-a sfîrșit cu învingerea statelor agresoare – germania, austro – ungaria, ca urmări a fost dezintegrarea marilor imperii: țarist, reichul german, austro ungar și otoman, apar noi state europene: polonia, ungaria, austria, mai multe state adoptă constituția și realizează reforme democratice.

Reglementarea postbelică s-a realizat în cadrul Conferinței de pace de la Paris 1919-1920, au fost pregătite tratatele cu statele învinse. Inițial dezbaterile au fost dominate de consiliul celor 10, iar apoi celor 4: președintele francez Clemenceau, prim ministru britanic George, președintele SUA Wilson și prim ministru italian Orlando. Președintele SUA la dezbateri opta pentru instaurarea păcii universale și constituirea unei organizații a națiunilor unite ca garant a păcii mondiale.

Cel mai important tratat a fost tratatul de la Versaillessemnat cu germania în 1919conform căruia germania a fost principala responsabilă pentru declanșarea războiului. Ea pierde o șeptime din teritoriu, cedează alsacia și lorena în favoarea franței. În plan militar i se interzicea serviciul militar obligatoriu. Nu avea dreptul să fabrice armament, să dețină artelerie grea, submarine și aviație militară. Tratatele cu aliații săi împărțeau o parte din vinovăția sa pentru declanșarea războiului: tratatul de la saint germain cu austria, trianon. Tratatul de la paris conform căruia teritoriul dintre prut și nistru trecea în componența româniei.

Sistemul conceput la paris a fost completat cu deciziile luate în Londra unde a fost fixată datoria germaniei drept despăgubiri de război 132 miliarde de mărci aur, precum și deciziile luate la Washington.

În urma tratatelor semnate harta europei a fost schimbată, însă la conferința de la paris a lipsit rusia, din cauza desfășurării războiului civil din acea perioadă. Noua configurație a frontierelor europene nu a reușit să rezolve toate pretențiile teritoriale a cîștigătorilor și au rămas multe nelămuriri.

Principala consecință a războiului pentru europa a fost semnalul propriului ei declin. Prin sistemul de tratate comunutatea internațională a încercat să evite o nouă conflagrație mondială, dar aceasta a fost inevitabilă, un debut putem numi războiul civil din Spania. Tot mai multe țări manifestau tendințe revizioniste, iar Germania nazistă a încălcat deschis clauzele militare ale tratatului de la Versaiiles. Următoarea încălcare a tratatelor a fost Acordul de la Munchen semnat de MB, Franța, Germania și Italia, conform căruia cehoslovacia a fost cedată agresorilor și înceta să existe ca stat. Polonia a fost următorul stat față de care germania avea pretenții teritoriale. Astfel, ambițiile revizioniste germane au contribuit la declanșarea unui război mondial.

Evoluția regimurilor totalitare în perioada interbelică. Studiu comparativ.

Sec XX, numit secolul extremelor, a cunoscut punerea în practică a regimurilor și ideologiilor extremiste: fascist, comunist, totalitarism, aplicarea în masă a represiunilor și terorii, sec XX devenind unul a marelor dezastre. Studierea originii și particularităților regimurilor totalitare este justificată prin necesitatea înțelegerii consecințelor și evitării pe viitor.

Fascismul – ideologie politică radicală, naționalistă și autoritară apărută în Italia și răspîndită în germania, spania, ungaria.

Comunismul – presupunea făurirea unei societăți uniforme, cu membrii nedeferențiați cu avuție. Acestă idee trebuia să fie implimentată în viață prin lupta de clasă, puterea trebuia să fie preluată de mase. S-a manifestat în URSS.

Esența ideii naziste constă în promovarea ideilor superiorității rasei germane, a xenofobismului și antisemitismului, deci a exterminării tuturor evreilor, toate aceste idei fiind relatate în cartea lui Hitler Mein Kampf. Deși naziștii vin la putere într-o societate desperată, prin promovarea ideii a superiorității rasei germane ei reușesc prin miracol să ridice economia germană din ruine, să achite bagube de război. În 1935 Hitler introduce serviciu obligatoriu militar, și la 1 septembrie 1939 atacă polonia declanșînd cel de-al II război mondial.

În Rusia, după lovitura de stat din 1917, bolșevicii instaureaxă regim dictatorial. Țara fiind ruinată, iar populația demoralizată, ceea ce a cauzat o răscoală, care în fine a fost înnăbușită.

În 1929-1933 a fost colectivizată forțat agricultura, iar dictatura unei clase sociale s-a transformat în dictatura lui Iosif Stalin. Elementul comun a acestor 2 dictaturi a fost prezența unui lider puternic, charismatic în fruntea statului, imaginea căruia era creată de mașini propagandistice, iar toți cei care stăteau în calea viitorului luminos erau eliminați.

Ambele regimuri au conștientizat necesitatea recurgerii la militarizare pentru a-și atinge scopurile. Surse imense din buget au fost alocate pentru armată, industria era pusă pe picior de război pentru pregătirea de o confruntare puternică. O psihologie de masă puternică a fost comună ambelor regimuri, încît individul nu mai era personalitate, locul lui fiind valorat doar în grup.

Adevăratele cruzimi ale acestor regimuri au avut loc în timpul elui de-al II război mondial. Fasciștii au creat lagăre de muncă, de concentrare formațiuni similare cu metodele comuniste – deportare, colonii de muncă, lagăre. Holocaustul, metoda de exterminare în special a evreilor prin intermediul camerelor gazate.

Deși în 1939 URSS și Germania semnează pactul de neagresiune Molotov-Ribbentrop, care prevedea împărțirea zonelor de influență, pregătirile de războaie aveau loc în ambele state. La 22 iunie URSS fiind luată prin surprindere.

O altă trăsătură comună este apariția lor din voință revoluționară. Viitoarea societate nazistă trebuia constituită în jurul unei rase pure, iar societatea comunistă – în jurul unui popor proletar. Dacă regimul fascist și nazist a fost învins în al II război mondial, cel comunist după 1945 s-a extins și în alte țări: china, coreea, cuba.

Ambele ideologii sunt mesianice,un fel de religii răsturnate care răspund nevoii umane de a crede în raiul pe pămînt,o nouă ordine nazistă sau comunistă.

Integrarea europeană: realizări, probleme și perspective

După II război mondial a fost conturată o nouă hartă a europei. Uniunea europeană a condus europa pe o cale integraționistă și a schimbat radical situația geopolitică. Crearea unei europe unificate a consolidat instituții democratice și independente, a format și armonizat toate valorile culturale, și a pus fundamentul categoriei supranaționale – identitate europeană.

În 1947, la Paris a fost constituit comitetul internațional de coordonare a mișcării pentru unificarea europei avînd sarcina organizării congresului european. Congresul european și-a început lucrările la 8 mai la Haga, prezidat de W. Churchill. În 1951 a fost semnat tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului., care a consemnat prima etapă a integrării europene. La fel s-a constituit Comunitatea europeană a energiei atomice, formarea uniunii vamale, pieții agrare unice, aderarea la CEE a danemarcei, irlandei și britaniei.

A doua perioadă s-a remarcat prin adoptarea programului de colaborare valutară și prin constituirea unui mecanism eficient de consultări, o criză scleroza europeană, care s-a caracterizat printr-un nivel diferențiat de dezvoltare a țărilor CEE și a statelor ce au aderat recent la aceasta. Adoptarea actului unic european avea scopul formării Uniunii Europene, structura de alianță politică a membrilor comunității și să determine înalta colaborare la nivel economic, financiar, valutar ș.a.

A treia etapă este constituirea și evoluția Uniunii Europene. A fost semnat tratatul uniunii europene, s-a constituit uniunea economică și monetară, trecîndu-se la valuta unică euro, cooperare juridică și cooperare în domeniul afacerilor interne. S-a produs o nouă aderare: Austria, Suedia și Finlanda.

A patra etapă, din 2004-prezent, au aderat 12 țări candidate, a fost elaborată constituția europeană. Au aderat: Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia. Astfel aderarea noilor state la UE demonstrează o politică planificată și acțiuni concrete în vederea acceptării a noi candidați. UE a colaborat cu statele candidateprin instruirea diverselor programe și proiecte în toate domeniile, cu scopul de a atinge nivelul necesar integrării în comunitate.

Pentru republica Moldova integrarea europeană este un obiectiv strategic care determină politica ei externă.

Criza economică mondială a afectat statele UE. Multe state au fost nevoite să recurgă la reducerea subvențiilor, a salarizării fapt care a provocat nemulțumiri sociale, ca ex. În Grecia. O altă problemă UE este o nouă extindere, statele care aspiră avînd o dezvoltare economică diferită.

Problemele globale ale umanității – test de maturitate a comunității internaționale

Problemele umanității constituie un pericol pentru prezentul și viitorul întregii societăți umane.

Menținerea păcii și dezarmarea este una din ele. Conflictele armate duc la pierderi umane, de aceea organele internaționale caută metode pașnice de rezolvare a acestor, principiul pe care se bazează ONU. Operațiuni pașnice au fost organizate în Palestina, Congo, Cipru, Somalia, Bosnia și Herțegovina, Kosovo. Organizația ONU a fost prezentă la rezolvarea crizei rachetelor în Cuba, retragerea trupelor sovietice din afganistan. În 2009 cheltuielile pentru înarmare au fost estimate la 1,5 trilioane de dolari, cauzat de creșterea capacităților tehnice și logistice. Din cauza conflictelor militare poate fi distrusă ecologia pe vaste întinderi, cu arme nucleare, chimice sau organisme ecologice.

Problema ecologică e cauzată de mulți factori, introducerea noilor tehnologii bazate pe folosirea petrolului, gazului natural și cărbunelui, deasemenea și datorită acțiunilor omului. O problemă gravă în cea a poluării este eliminarea deșeurilor. Eliminarea tonei de deșeuri costă cca 160 dolari, iar depozitarea 40-60, ca urmare multe țări slab dezvoltate primesc deșeuri pe teritoriul ei. Ele devin inundate de produse periculoase. Astfel UE a elaborat un program de acțiune și a obligat membrii săi să reducă cu 15% emisia a trei gaze de seră, s-a constituit un mecanism de organizare: standartizare ecologică, aprecierea influenței deverșilor factori asupra mediului ambiant.

Problema demografică se caracterizează prin creșterea rapidă a populației în unele regiuni și depopularea altora care atrag probleme ca: șomajul, problema alimentară, explozia urbană. Ponderea asiei domină demografia mondială, europa fiind mai slab populată, pentru combaterea fenomenelor negative ONU a adoptat planul global de acțiuni în domeniul populării. Diferențele demografice regionale fac să apară diferende între țări cu dezvoltare accelerată. Creșterea demografică se traduce și prin stări sociale, printre care: intensificarea fundamentalismului islamic, acțiuni ale mișcărilor violente împotriva prezenței străinilor.

Accelerarea urbanizării. Fenomenul urbanizării are consecințe negative prin dezrădăcinarea populației de la sate, falimentul politic și administrativ.

Cauzele problemei alimentării sunt creșterea rapidă a numărului populației, specializare îngustă în cultura plantelor, productivitatea scăzută a agriculturii. Soluționarea ei s-a propus prin folosirea pe larg a tehnicii în agricultură, produselor chimice, selecții ale plantelor și animalelor. Alte probleme globale sunt: sănătatea umană, maladiile incurabile,narcomania, alcoolismul, războaie interetnice, problema apei potabile și problema ocrotirii oceanului planetar.

Căi de soluționare a problemelor: elaborarea unor strategii de durată, mobilizarea potențialului științificîn vederea creării unor noi tehnologii ș.a.