ACSAM DOVALAR In Kars, sub cer cu fund de aur, Pe cand e soarele-n apus, Incolacit ca un balaur Pe dupa deal aproape dus; S-arata-n galbenul ce scade, Topindu-si fata in azur, O minareta cu arcade Ce predomneste imprejur. O vezi cu alba-i silueta, Ca o fantasma sub iasmac, Ce-ascunde forma ei cocheta Si niste ochi ce nu mai tac. In micul ei pridvor de scanduri Apar doi hogi in relief, Din care unul sta pe ganduri, Privind in zarea de sidef. Celalt purtand pe cap turbanul Tesut din verde ibrisim, Psalmodiaza Alcoranul: „Alah abkar! Alah kerim!“
In Kars, sub cer cu fund de aur,Pe cand e soarele-n
apus,Incolacit ca un balaurPe dupa deal aproape dus;S-arata-n
galbenul ce scade,Topindu-si fata in azur,O minareta cu arcadeCe
predomneste imprejur.O vezi cu alba-i silueta,Ca o fantasma sub
iasmac,Ce-ascunde forma ei cochetaSi niste ochi ce nu mai tac.In
micul ei pridvor de scanduri
Apar doi hogi in relief,Din care unul sta pe ganduri,Privind in
zarea de sidef.Celalt purtand pe cap turbanulTesut din verde
ibrisim,Psalmodiaza Alcoranul:Alah abkar! Alah kerim!
