AMENAJAREA SPATIILOR VERZI ÎN DIFERITEPERIOADE ISTORICE

Preocupari privind amenajarea gradinilor, a spatiilor verzi în general, au existatdin cele mai vechi timpuri, unele popoare stravechi având un cult deosebit pentru acestlucru.Omul a dorit dintotdeauna sa modeleze natura, sa se înconjoare cu elemente dinnatura (arbori, arbusti, specii ierboase, stânci, roci, apa, etc.), sa le armonizeze si sa leintegreze în mediul artificial creat de acesta, fapt asupra caruia si-au pus amprenta culturasi traditiile poporului respectiv.Astfel, în decursul istoriei s-au conturat si s-au dezvoltat conceptii si modalitatidiferite de amenajare a spatiilor verzi, conceptii ce au evoluat, au disparut, au fostregasite, au interferat, s-au îmbogatit si dezvoltat, transmitându-se de la un popor la altul,de la o regiune la alta, dintr-o epoca în alta, conturându-se astfel stiluri si scoli binedefinite, cu principii si modalitati proprii de realizare a gradinilor.

Spatiile verzi în Antichitate

Dovezile istorice precum: picturile murale, basoreliefurile, mozaicurile, texteleistorice, vestigiile constructiilor stravechi, atesta aparitia si dezvoltarea gradinilor laînceput în Orient (Asia) si în nordul Africii (Egipt) si mai târziu în Europa (Grecia,peninsula Italica, peninsula Iberica) si în jurul Golfului Mexic.Gradinile din antichitate au avut la început scop utilitar, fiind cultivate numeroaseplante cu rol alimentar, mai târziu au capatat un caracter religios si de slavire adivinitatilor, sau un caracter meditativ. În timp sortimentul de plante s-a largit, gradinileau început sa capete un caracter ornamental si recreativ, oferind umbra si racoare.În Orient datorita climatului cald si verilor toride dar si a suprafetelor întinse dedesert si terenuri aride, gradinile erau privite ca adevarate oaze de racoare, relaxare,repaus si placere. Realizarea acestor gradini a impus crearea de sisteme de aductiune a apeisi de irigare, fiind stimulata si de dezvoltarea arhitecturii prin crearea de palate, temple siresedinte somptuoase.Gradinile din Orient erau sinonime cu notiunea de Paradis sau Raiul pe Pamânt,fiind de fapt locuri privilegiate ce ofereau placere si relaxare prin verdeata si umbraoferita de numeroasele specii lemnoase, miresmele diferitelor specii aromatice sau prinracoarea apei sub forma de cascade sau bazine.

Spatiile verzi din Mesopotamia

Marile civilizatii ale sumerienilor, babilonienilor si asirienilor ce s-au dezvoltat înregiunea dintre fluviile Tigru si Eufrat, se caracterizeaza, printre altele, si prindezvoltarea marilor orase, prin monumentalele constructii ale palatelor si templelor, cecuprindeau în cadrul incintelor, gradini luxuriante, amenajate în strânsa corelatie culiniile arhitectonice.Astfel, faimoasele gradini suspendate din Babilon (sec. al VI-lea î.H.), considerateuna din cele 7 minuni ale lumii antice, s-a remarcat prin monumentalitatea teraselor, priningeniozitatea irigarii tuturor acestor nivele si nu în ultimul rând prin abundenta si diversitatea mare a speciilor, asezate conform distributiei naturale altitudinale a acestora.Aceste gradini, faceau parte din palatul regelui Nabucodonosor al II-lea, si eraurealizate pe o constructie masiva din piatra, sub forma de terase suprapuse, din ce în cemai mici, având o înaltime totala de cca. 22 m. Întregul ansamblu, ce forma un trunchi depiramida, era sustinut de coloane masive din piatra, ce alcatuiau la baza edificiului 14bolti racoroase dispuse de o parte si de alta a unui culoar boltit. Terasele, de formapatrata, erau pavate cu lespezi mari de piatra si izolate cu un strat de bitum si mai multerânduri de caramida nearsa, pentru a se împiedica infiltrarea apei. Deasupra exista unstrat drenant, peste care era asezat pamântul fertil de la 2 m grosime pe prima terasa, pânala 1 m pe ultima terasa.Apa era dirijata printr-un sistem hidraulic situat sub prima terasa, fiind adusa dinrâul Eufrat printr-un canal de alimentare si condusa mai departe prin trei puturi înglobateîn constructie. Un sistem cu lanturi continue ridica apa pâna la ultimul nivel, de unde eradirijata printr-un sistem de jgheaburi, rigole, bazine si cascade, asigurându-se irigareatuturor teraselor, datorita curgerii naturale a apei.Plantatiile erau libere, realizându-se o armonie a liniilor arhitecturale cu volumelesi formele regulate sau neregulate ale vegetatiei. Ca specii folosite se amintesc: curmalii, palmieri, diversi arbusti, plopi, pini, lotusi sau numeroase specii de flori.

Spatiile verzi din Egiptul antic

În Egiptul antic, pe malurile Nilului, în mileniul al III-lea î.H., existau numeroaseterenuri fertile, strabatute de canale pentru irigatie, cultivându-se smochini, curmali,rodii, cocotieri, sicomori, vita de vie si numeroase legume.Marile domenii agricole ale marilor proprietari, locuintele acestora cuprindeau sigradini de relaxare si placere. Gradinile locuintelor erau considerate o prelungire naturalaa cladirii fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din lemn, având întotdeauna oforma regulata (dreptunghi).Gradina avea ca element central un canal cu apa sau un bazin dreptunghiularalungit sau în forma de T, populat cu pesti colorati si în care erau cultivati lotusi.Vegetatia era distribuita astfel: în imediata apropiere a canalului sau bazinului eraudispusi arbustii sau arborii de talie mica, iar la periferie, în lungul unei alei perimetraleerau dispusi arborii înalti cu port piramidal. Gradinile mai mari prezentau unelecompartimentari interioare cu ziduri scunde sau cu treiaje pe care se cultiva vita-de-viesau alte specii cu valoare alimentara. Ca specii folosite erau unele specii fructifere dar sinumeroase specii forestiere (paltinul si plopul), precum si numeroase specii floricole precum: mixandrele, lacramioarele sau trandafirii.

Spatiile verzi în Grecia antica

Civilizatia antica din sudul Europei a înregistrat o dezvoltare extraordinara în toatedomeniile, arta gradinaritului nefacând exceptie.La început grecii au cultivat în gradinile lor specii cu rol alimentar: pomi fructiferi,vita-de-vie si diverse legume. Gradinile au aparut initial pe lânga temple sau diferiteasezaminte religioase, fiind locul în care se desfasurau ceremoniile de slavire a zeilor.Templele închinate diferitelor divinitati erau situate în peisaje naturale de ofrumusete remarcabila. În secolele II-IV î.H. existau gradini pe lânga palate, gimnazii siacademii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoareartistica precum statui, fântâni, pergole, porticuri, elemente ce întregeau vegetatiaabundenta. abundenta.Tot în aceasta epoca au aparut gradinile publice numite agora, în care se aflauprincipalele institutii de cultura si arta si cele în care se tineau adunarile populare. În acestsens se poate aminti gradina publica Olimpia din Pelepones, în care se desfasurau diferitejocuri olimpice.Piata publica, numita agora, folosea pentru adunarile populare si întrunirile

politice, era un loc privilegiat unde se cultivau diferite specii de arbori. Dintre acestespecii pot fi amintite: platanul, ulmul, plopul, salciile plângatoare, chiparosii, merii, perii,rodiile, maslini (din crengile carora se faceau cununile de laur pentru învingatoriiîntrecerilor sportive), palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca speciifloricole, erau des folosite: crinii, panselele, garoafele, micsandrele, nu-ma-uita, macii,zambilele, stânjeneii si bujorii.În epoca elenistica au aparut si s-au dezvoltat mici gradini ale locuintelor incluseîn constructie numite gradini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

Spatiile verzi în Roma antica

Amenajarea gradinilor la romani a înregistrat o dezvoltare importanta în timpulImperiului Roman, fiind influentata de arta popoarelor supuse.Spatiile verzi au aparut pe lânga palatele imperiale, pe lânga vilele luxoase alepatricienilor, pe lânga temple si locurile de adunare. Vestigiile arheologice atestaexistenta gradinilor somptuase în jurul vilelor mari situate în locuri naturale de o marefrumusete, terenul fiind amenajat în terase cu perspective si privelisti deosebite, dar auexistat si gradini mici, ale locuintelor.Gradinile din jurul vilelor suburbane, au devenit adevarate parcuri,sistematizate în diferite sectoare cu diferite constructii si amenajari. Vila (locuinta) eraîntotdeauna amplasata pe pantele colinelor în locurile de unde existau cele mai bunevederi panoramice, iar terenul din jur era amenajat în terase. Centrul arhitectonic eraconstituit din locuinta iar gradina era o completare si o continuare a casei.Sistematizarea generala presupunea existenta mai multor sectoare arhitecturale cuorganizare simetrica, subordonata unei axe de compozitie generala de câte un edificiu saude o constructie decorativa (canal, bazin, colonada) fiind corelate între ele prin zonetrasate liber, natural, alcatuind un ansamblu unitar. Existau numeroase elementearhitecturale precum: porticuri, pergole, treiaje de lemn, statui, vase ornamentale, bazine,canale, fântâni, pavilioane, coloane, chioscuri.

Sectoarele principale ale gradinii erau:- gradina de agrement sau zona pentru plimbare, situata în fata terasei, cu aleigeometrice, dar nu viguros simetrice, pavate, însotite de numeroase coloane si chioscuri

pentru plante agatatoare, vase si statui;- zona pentru calarit si plimbari cu lectica, zona ce era caracterizata prin existentaaleilor largi marginite cu garduri vii;- parcul sau zona în care erau crescute animale salbatice si domestice.Din timpul lui Augustus s-a dezvoltat arta taierii arbustilor (arta topiara), ce va fipreluata si dezvoltata mai târziu în gradinile medievale.Speciile folosite frecvent în spatiile verzi ale resedintelor din timpul ImperiuluiRoman au fost: stejari cu frunze persistente si caduce, pini, chiparosi, tei, platani, lauri,smochini, duzi, tisa, buxus, trandafiri, specii de pomi fructiferi si diferite specii de flori.Gradinile vilelor mai mici, urbane, au preluat si amplificat tipul elen de gradina,aceasta fiind inclusa în cladire si fiind înconjurata de o galerie de coloane numita peristil.Central se gasea un bazin sau un canal ornamental, fie o fântâna cu un joc de apaErau prezente pergolele si coloanele, vasele si statuile. Ca specii erau cultivate:buxusul sub forma de borduri tunse, rozmarinul si mirtul, toate dispuse sub formadiferitelor desene în jurul peristilului sau a bazinului. De asemenea erau cultivatitrandafiri, busuioc, lotus sau diverse flori.Exemple: Villa lui Cicero, Villa Lucullus, Villa Sallustius, Villa Mecena.

Spatiile verzi în Evul Mediu (sec.V- XIV d.H.)

Spatiile verzi din Bizant

Imperiul bizantin, ce cuprindea Europa Sud-estica, nordul Africii si Asia Mica, s-adezvoltat în traditiile clasice greco-romane, peste care s-au grefat elementele orientale.În capitala imperiului, Constantinopol, fastuoasele palate imperiale si locuintelearistocratilor erau însotite de gradini deosebite. Acestea aveau, de regula, forma patrata,fiind înconjurate de un zid de marmura, la interior cu bazine strajuite de statui, saudiferite sculpturi decorative însotite de numeroase amenajari hidraulice. Erau prezente siputuri rotunde, cu coloane de piatra colorata si marmura, toate acestea însotite de ovegetatie exuberanta.

Spatiile verzi din Europa occidentala

Arta amenajarii spatiilor verzi în Europa occidentala, în Evul Mediu, a înregistratun regres, în interiorul cetatilor si castelelor fortificate terenul disponibil pentru gradinidevenind foarte limitat, a fost utilizat mai mult în scopuri utilitare. Totusi traditiacultivarii diferitelor plante s-a pastrat pe lânga asezarile religioase.Gradinile monahale erau compartimentate perfect geometric, cu spatii distinctepentru legume si pomi fructiferi, plante medicinale si aromatice, specii floristice. Totusi,ca urmare a cruciadelor, horticultura a facut progrese, prin îmbogatirea sortimentului despecii ornamentale, aduse în urma campaniilor în Orientul Mijlociu (lalele, zambile, crini,mimoze).Schema modelului gradinii medievale, a fost urmata timp de peste doua secole înoccidentul crestin. Aceasta schema se baza pe compartimentarea gradinii (ce avea formadreptunghiulara) în sectoare separate de cultura:- gradina cu pomi fructiferi,- arbustii si plantele ornamentale,- gradina de legume si plante medicinale,- gradina de flori, cu functie exclusiv ornamentala.Gradinile locuintelor medievale aveau dimensiuni mai mici, fiind plane siînconjurate de ziduri. Compozitia era geometrica, monotona, caracterizata de prezentacareurilor egale, delimitate de alei de aceeasi latime, arbusti tunsi si garduri vii tunse.Arta topiara era folosita în exces, iar lipsa arborilor era suplinita prin îmbracarea zidurilorce împrejmuiau gradina cu plante agatatoare precum iedera, vita-de-vie sau trandafiriurcatori. Mai erau folosite diverse specii floricole si gazonul.Gradinile regale si cele ale nobililor erau mai mari si în general compartimentateîn curti geometrice separate prin garduri, cu diverse amenajari pentru amuzament:labirint, menajerie, pavilioane pentru petreceri, galerii acoperite de plante cataratoare,folosite ca loc de promenada si care faceau legatura între diferite sectoare ale gradinii.Exemple: gradinile de la Luvru si Saint-Pol (Carol al V-lea).

Gradinile islamice

Civilizatia araba si-a pus amprenta asupra tuturor tarilor ce faceau parte din mareleimperiu islamic (începând cu sec. al VII-lea d.H.) dar au asimilat elemente si dincivilizatia popoarelor supuse. Acest lucru s-a petrecut si în arta amenajarii spatiilor verzi,gradinile arabe având la început o influenta orientala, predominant persana, apoi aucapatat un specific propriu.Locuintele mici aveau o singura gradina, de forma regulata iar cele mai mari, osuita de gradini. Gradina era împartita în 4 parti egale, compartimentare realizata, acolounde spatiul permitea, prin întretaierea a doua canale cu apa. Apa era folosita fie înbazine si canale, fie sub forma de fântâni arteziene, legate prin mici canale de teracotasau marmura.Printre particularitatile acestor gradini se numarau si ornamentele bogate,stralucitoare din placute de ceramica prezente pe ziduri, bazine, peretii de fundal. Nuexistau sculpturi, acestea fiind interzise în religia mahomedana. Unele arabescuri saumozaicuri se regaseau în modul de aranjare a plantelor. Speciile folosite erau: chiparosii,citricele, buxusul, mirtul, magnoliile, adesea aranjate liber.

Gradinile arabe din Spania

Vestite sunt palatele Alhambra si Generalife din Granada, si gradina Alcazar dinSevilla (sec. XIII-XIV.d.H.), din timpul dominatiei arabe.Gradinile fie erau interioare, situate în curtile cladirilor, fie erau situate în afarapalatelor, înconjurate de ziduri. Gradinile impresioneaza si astazi prin simplitatea sisobrietatea eleganta.Gradinile interioare prezentau central un bazin sau canal cu apa în care se revarsaumai multe fântâni arteziene, fie aveau straturi de forma patrata, marginite de rânduri deplante tunse. Fântânile arteziene erau folosite si la intersectia aleilor. Fiecare fântâna aveao personalitate aparte.Speciile folosite: chiparosi, eucalipt, palmieri, pini, magnolii, leandri, laur dispuseadesea în compartimente geometrice conturate cu garduri vii din buxus tuns.

Spatiile verzi din Extremul Orient

Spatiile verzi din China

Arta gradinilor în China se pierde în vechime, si reflecta puternicul cult al naturii,în strânsa legatura cu religia. Filozofiile religioase din China, promoveaza ideea realizariicomuniunii omului cu natura, pentru dobândirea perfectiunii morale, a linistii sufletesti sia pacii divine. Religia a impulsionat crearea spatiilor verzi si gasirea cadrului naturalpropice vietii spirituale în raport strâns cu elementele naturii.Ca o caracteristica a tuturor gradinilor din China, indiferent de perioada istorica,este marimea acestora, suprafetele foarte întinse, în care vegetatia era dispusa natural,firesc, în armonie cu peisajele naturale. Terasele erau trasate liber, neregulat, avândcaracter natural, fiind excluse liniile drepte, si conduceau privitorul de la un punct deinteres la altul. Privelistile erau oferite treptat si se foloseau scenele „surpriza”, ce eraudescoperite brusc la un moment dat.Se foloseau numeroase elemente decorative: pavilioane, chioscuri, stânci, bazine,poduri si podete, cheiuri, terase, galerii, grote, cascade, porti, ziduri, care se integrauperfect aspectelor si formelor naturale. Apa era folosita sub forma naturala (cursuri deapa, cascade naturale) sau în bazine artificiale, cu aspect natural.Speciile folosite aveau de cele mai multe ori semnificatii aparte, astfel: prunii –vestitorii renasterii naturii; pinii – fermitatea si forta caracterului; bambusii – prietenianeconditionata; piersicii ornamentali – Paradisul; lotusul – puritatea spirituala si înaltareasufleteasca. Crizantemele si bujorii erau nelipsite si se dispuneau în grupuri mari. Toateelementele gradinii erau aranjate în spatiu foarte ingenios, creând privitorului diferite

impresii: de maretie, de veselie, de groaza, de basm.Gradinile de placere – au fost amenajate pe domeniile împaratilor (dinastia Han,sec. II-I î.H.) si cuprindeau munti, ape, plante si animale, servind ca loc pentru plimbare,odihna, vânatoare sau diverse tehnici yoga pentru atingerea diferitelor stari spirituale sifizice.Gradinile monahale s-au dezvoltat pe lânga manastirile budiste, situate în peisajenaturale remarcabile prin frumusete, fiind create mai ales în sec. IV-V d.H., o data cudezvoltarea noii religii, budismul. În zonele în care erau situate aceste mânastiri, au fostcreate parcuri naturale, în care peisajele capatau diferite semnificatii filozofice, mai alesdatorita prezentei diferitelor constructii, ca de exemplu un pavilion pentru meditatie,situat pe malul unui lac, pe vârful unei coline sau în padure.Parcurile resedintelor imperiale si ale nobililor au capatat o dezvoltare faraprecedent în sec. VIII-IX d.H. (dinastia Tang). Elementele primordiale erau muntii,lacurile si râurile, având ca element primordial al naturii – vegetatia, toate având diferitesemnificatii în conceptiile filozofice ale chinezilor: muntii si masele stâncoasereprezentau scheletul Pamântului, iar apele, arterele pamântului. Relieful era foarte variat,fiind natural, modificat sau aparent natural.Picturile, gravurile sau scrierile atesta frumusetea deosebita a spatiilor verzichinezesti, cu caracteristici proprii, subordonate conceptiei de creare a peisajului dupamodele oferite de natura. Arta gradinilor din China a influentat gradinile din Japonia, iarîn Europa a stat la baza crearii stilului peisager si a gradinilor engleze din sec. al XVII-lead.H.Desi, în decursul timpului, în China s-au facut simtite elemente ale altor culturivecine (India, Persia, Islam), sau din Europa medievala si renascentista, arta spatiilorverzi la chinezi si-a pastrat caracteristicile proprii având drept concept de baza creareapeisajului dupa modelele oferite de natura.

Spatiile verzi în Japonia

Arta gradinilor în Japonia a fost preluata din China, fiind ulterior personalizata,devenind o arta nationala. Spatiile verzi, mai mari sau mai mici, erau prezentepretutindeni, atât pe lânga locuinte cât si pe lânga temple sau palate.Gradinile imperiale, erau concepute dupa modelul chinezesc dar la o scara maimica (Nara - capitala tarii, si în Kyoto, sec. al VIII-lea d.H.).Gradinile templelor reprezentau elementul preponderent al cladirii, fiind ocomponenta a acesteia. Simbolismul filozofic era utilizat la maxim, fiind folosite toateelementele din natura, prelucrate dupa anumite reguli compozitionale si diferitesimboluri.În aceste gradini fie era reconstituit la o scara redusa un peisaj complet cu munti,coline, lac cu insule, pârâu cu cascada, stânci colturoase, pietre rotunjite, nisip, pietris,arbori si arbusti, diverse plante cu sau fara flori, fie erau create anumite scene de peisaj(mai dezvoltate în diferite perioade) precum: gradina montana, gradina de muschi,gradina arida.Gradinile mari în care se puteau crea peisaje complete, cuprindeau si diferiteconstructii sau elemente de arhitectura: poduri, pavilioane pentru ceai, lanterne din piatra,porti, aleile erau înlocuite de lespezi de piatra neregulate ca forma, cu aspect cât mainatural (pasul japonez). În sec. al VIII-lea d.H. modelul de amenajare a unei gradinicuprindea o ceainarie situata pe marginea unui helesteu orientat E-V, un râu sau pârâu,

orientat pe directia N-S, peste care erau construite podete curbate sau acoperite, cubalustrade ornamentate, plus diferite lampadare, pasul japonez, fântâni si foarte multavegetatie.Perioada gradinilor uscate (gradini de piatra, gradini aride) se remarca princompozitii desenate de artisti de prestigiu ai vremii, destinate contemplarii din interiorulcladirii, sau de pe veranda. Dominanta pentru aceste gradini era suprafata acoperita cunisip alb asezat ca valurile marii, pe care erau dispuse câteva stânci mari sugerând insulemai mari sau mai mici (similare cu caracterul insular al peisajului tarii) si relativ putinavegetatie: muschi si foarte putini arbori.Perioada gradinilor miniaturale este caracterizata prin crearea de gradini foartemici de 40-90m2 în care totul era amenajat la o scara foarte mica, miniaturala: cursul deapa, podurile, stâncile, specii lemnoase de talie mica si a arbustilor cu forme ciudate.Astfel în Japonia, din dorinta de a aduce natura în locuinte, au aparut si s-audezvoltat arta Ikebana si arta Bonsai. Ikebana reprezinta arta aranjamentelor florale, cusimboluri filozofice caracteristice. Bonsai constituie arta cultivarii si realizarii arborilor înminiatura, imitând forma si habitusul celor din mediul natural.Principiile amenajarii gradinilor japoneze:- vegetatia este perfect integrata peisajului;- decorul vegetal traditional este constituit din anumite specii: pini, ienuperi,arborele de ceai, camelii, azalee, bambus, ferigi, muschi;- toate elementele inerte imita perfect formele de relief naturale;- apa era folosita sub forma naturala, cascade, bazine neregulate;- arbustii sau arborii modelati prin tundere dadeau impresia de natural;- nu erau folosite alei, ci pietre late, lespezi sub forma pasului japonez.Din sec. al XVII-lea d.H. încep sa apara primele gradini publice, ce aveau uncaracter mai detasat de semnificatiile religioase ale celorlalte gradini.În gradinile japoneze publice moderne a aparut gazonul, ca influenta occidentala,dar traditia artei japoneze s-a pastrat. Specii folosite erau: pini, ienuperi, arborele de ceai,camelii, azalee, bambus, magnolia, ciresii, glicina.

Spatiile verzi în perioada Renasterii si Barocului

Renasterea (sec. XV-XVI d.H.) a fost o perioada de înflorire a culturii sicivilizatiei europene, prin reluarea idealurilor antichitatii clasice, din toate domeniile:arta, arhitectura, literatura, stiinta. Aceasta orientare a aparut la început în Italia, de undea iradiat apoi în restul Europei.

Spatii verzi italiene

În aceasta epoca (Renasterea) gradinile italiene au avut cea mai mare stralucire sicel mai mare rafinament.Principiile de amenajare ale gradinilor erau preluate de la gradinile antice, înspecial pentru gradinile vilelor suburbane, precum:- simetria fata de o axa a compozitiei;- organizarea arhitecturala a spatiilor fata de cladire;- legatura dintre cladire si gradina prin elemente decorative construite;- prezenta sculpturilor, vase ornamentale, parapete ornamentale;- utilizarea vegetatiei tunse;

- sistematizarea etajata a gradinii si subordonarea fata de o axa principala deperspectiva cu sensul descendent al pantei, pe terase succesive;- în lungul axei dar si pe terase erau create partere decorative cu buxus dispus subforma diferitelor desene;- folosirea din abundenta a bazinelor cu apa, a canalelor, cascadelor;- apa aduce miscare, racoreste atmosfera si murmura fara încetare fiind dirijata pepante, însotind aleile în canale înguste sau în cascade cu trepte, fie alimenteaza fântânileprin jeturi si jerbe de apa, adeseori sub forma unei orgi de apa (Villa d’Este);- erau folosite zidurile masive de sprijin, ornamentate si legate prin scari si rampe,- vegetatia era tratata arhitectural si subordonata compozitiei geometrice: plantatiiliniare, garduri vii si borduri tunse, arbusti modelati în volume geometrice, ziduriînverzite;- sunt preferate speciile cu frunze persistente: pini, chiparosi, stejari meridionali,tisa, buxus, mirt, lamâi, lauri si portocali.Unele din marile creatii ale Renasterii din sec al XVI-lea se pastreaza si astazi:- Villa Lante din Bagnasia (5 terase);- Villa d’Este la Tivoli (8 terase);- Villa Medici în Roma (2 terase);- Gradina palatului Farnese din Caprarola.În secolul al XVII–lea d.H. apare stilul baroc, în arhitectura, stil ce îsi puneamprenta si în arta amenajarii spatiilor verzi.Principiile esentiale s-au mentinut, sub aspectul echilibrului si simetriei, dardispare schematismul rigid, traseele rectilinii, fiind îmbinate cu linii ample, curbe. S-aadoptat dispunerea libera a arborilor renuntându-se la asezarea perfect geometrica. S-aumarit dimensiunile gradinilor, tinzându-se catre transformarea în parcuri. Formelegeometrice mai sobre au fost înlocuite de elemente cu contururi mai dulci. Au aparutgrotele artificiale, fântânile cu stânci si teatrele de apa (statui, roci si apa în miscare).Exemple:- gradina Villei Dohia Pamphili – Roma;- gradina Villa Aldobraudini – Frascatti;- gradinile Baboli ale palatului Pitti – Florenta;- gradinile Gamberaia – Florenta;- gradina Garzoni – Collodi;- gradinile din Isola Bella – insula în lacul Maggiore (cu 9 terase).

Spatiile verzi din Franta

Primele gradini ale Renasterii au fost realizate în Franta la începutul secolului alXVI–lea d.H., la castelele Amboise, Blois si Gaillon de catre un arhitect italian, care aadus ca elemente noi terasarea terenului (cu diferente mici de nivel), îmbogatireaornamentatiilor cu fântâni de marmura si introducerea de modele noi ale parterelor (fatade gradinile medievale).Abia dupa jumatatea sec. al XVI–lea, a început sa se schimbe radical conceptiilemedievale de amenajare ale gradinilor. Astfel, dispar fortificatiile oraselor si castelelorfranceze cu ziduri si canale de apa, la care gradinile erau în incinta, rezultând spatii multlargite. În unele situatii canalele s-au pastrat, având si functie decorativa si functieutilitara, devenind mai târziu o caracteristica a parcurilor franceze ale Renasterii.Compozitia gradinii era sistematizata în functie de un ax dominant reprezentat deo alee centrala. Terenul era modelat în terase mari, cu partere decorate cu flori. Între

cladiri si gradina exista o coeziune arhitectonica. Existau canale si lacuri imense.Exemple din sec al XVI-lea:- gradinile de la castelele Verneiul si Charleval - arhitect peisagist Du Cerceau;- gradinile castelelor Anet si Chenonceaux - arhitect peisagist Delorne.La sfârsitul perioadei Renasterii si începutul Barocului a aparut tipul de parter cubroderie de buxus, ce a înlocuit desenele geometrice regulate folosite de maestrii italieni(familia Mollet = familie de decoratori de gradini) tip de parter introdus la începutul sec.al XVII-lea.În prima jumatate a sec. al XVII-lea creatiile importante au fost:- gradinile de la castelele Tuilleries, Fontainbleau, Saint-German;- gradina Luxembourg din Paris.În perioada Barocului, luxul si stralucirea în care traiau monarhul si nobilimeafranceza nu s-a reflectat numai în palatele somptuoase ci si în gradinile si parcurile ce leîncadrau, ce constituiau de fapt locul de desfasurare a evenimentelor si serbarilorfastuoase. Au fost realizate decoruri bogate, cu numeroase statui, bazine, fântâni, vase,compozitii sculpturale cu teme alegorice inspirate din mitologia greco-romana.Figura cea mai importanta în conceperea parcurilor si gradinilor din aceastaperioada a fost Le Nôtre (1613-1700) – peisager (gradinar, pictor si arhitect) favorit al„regelui Soare”- Ludovic al XIV-lea. Le Nôtre a transformat clasicismul antic printr-unconcept original, cu principii compozitionale proprii, dând lumii unele dintre cele maifrumoase parcuri monumentale precum: Vaux-le-Viconte, Versailles, Chantilly, Saint-Cloud, Sceaux, si a resistematizat gradinile Tuilleriers, Fontainbleau, Saint Germain-enLaye.Caracteristici ale gradinilor stilului baroc sunt:- compozitia era tratata arhitectural, pe spatii foarte largi;- palatul constituie capul compozitiei, fiind situat pe terenul dominant;- toate partile componente sunt ordonate geometric fata de o axa dominantacentrala respectiv axa centrala, dominanta, ce porneste de la palat si se continua pe omare distanta în profunzimea peisajului, constituind totodata si perspectiva principala;- perspectivele secundare sunt perpendiculare pe cea dominanta si sunt construitepe axe de compozitie subordonate;- terenul este modelat în terase largi, racordate cu ziduri de sprijin, rampe, scari,balustrade sau cu suprafete plane cu compozitii geometrice;- sunt folosite, mai ales pe axa principala, mari partere si întinse oglinzi de apa,bazine si canale;- sunt create mari perspective încadrate de mari volume vegetale;- simetria fata de axa este realizata prin simetria perfecta a parterelor, a bazinelorsau a diferitelor compozitii dar si prin echilibrarea unor amenajari diferite – fapt ceimprima mai multa variatie ansamblului;- zonele din imediata vecinatate a palatului sunt degajate, si constituite din parterebogat ornamentate cu flori, borduri sau broderii de buxus tuns, aliniamente de arbustisempervirescenti tunsi sub diferite forme geometrice (sfere, conuri, piramide, cuburi),alaturi de diferite fântâni, bazine, statui sau vase, toate acestea evidentiind si punând învaloare maretia palatului;- simetric fata de axele compozitiei sunt dispuse plantatii arborescente (pentruaccentuarea grandorii) încadrate de aliniamente de arbori cu coroanele tunse în formegeometrice alcatuind ziduri verzi;- aleile sunt rectilinii, dispuse în retea geometrica riguros trasata;

- sunt prezente, cu precadere în centrul bazinelor sau fântânilor arteziene,compozitii sculpturale cu personaje mitologice;- ca elemente arhitecturale sunt prezente: colonade, rocarii, treiaje, bazine cu grupuri sculpturale, vase în stil baroc.

Spatiile verzi în Anglia

Dupa Evul Mediu, în Anglia dominau gradinile medievale, închise între ziduri, cuvegetatie tunsa dispusa regulat simetric. Ulterior, ca si în restul Europei, s-au facut simtiteinfluentele italiana si franceza.Dar, în timp ce în Europa arta gradinilor evolua sub influenta puternica a stiluluifrancez, în Anglia începând cu sec. al XVIII-lea, sub influenta literaturii, picturii depeisaj si a noii miscari culturale, arta gradinilor a evoluat în directia reîntoarcerii lanatura, a renuntarii la rigiditatea si artificialitatea stilului francez.La început s-a renuntat la tunderea arborilor, s-au eliminat zidurile de incinta si aufost înlocuite cu santuri, realizându-se o legare si o deschidere spre peisajul înconjurator.Dispar parterele, acestea fiind înlocuite de covoare verzi (gazon), se pastreaza axacentrala dominanta, dar se introduc poteci serpuitoare, cursuri de apa neregulate iarvegetatia este grupata liber.Realizari importante:- Kent (pictor si arhitect) - gradinile Kensington si parcul Stowe, parcul Rousleau(create initial de Bridgeman);- Brown – completari la Parcul Stowe si transformarea peisajera a parcurilorBleuheim si Chatsworth;- Repton a dus la apogeu arta gradinilor peisagere, fiind un practician dar si unteoretician de seama al stilului peisager (la sfârsitul secolului al XVIII-lea).În secolul al XIX-lea, Loudon (peisagist englez) a publicat postum operele luiRepton, fiind sustinatorul noului curent numit ,,gardenesque’’ – bazat pe principiilecompozitionale ale gradinii pitoresti, enuntate de Repton.Ca urmare a dezvoltarii sociale si economice din secolul al XIX-lea, amenajareagradinilor a depasit cadrul particular, rezidential si a intrat în cel urban, fiind realizateprimele spatii verzi pentru publicul larg.La sfârsitul secolului al XIX-lea, Londra detinea 600 ha de spatii verzi, amenajateîn stil peisager: St. James Parc, Green Park, Hyde Park, Kensington Gardens – situate încentrul orasului, formând un lant verde de peste 4 Km. La periferie erau: Regent’s Park,Victoria Park si Battersea Park.În Franta la sfârsitul secolului al XVIII-lea apar parcurile: Mereville,Ermenonville, Malmaison, „Catunul din Trianon” (din domeniul Versailles), realizate subinfluenta romantismului.În secolul al XIX-lea apar numeroase spatii verzi, sub influenta stilului peisager:Edomond André a amenajat Sefton Park (Liverpool), iar fratii Bühler au amenajat parcul,,Tête d’or’’ (Lyon).

Spatiile verzi în Europa

Dupa prima jumatatea a sec. al XVII-lea în Europa Occidentala s-a dezvoltat rapid

arta gradinilor, plecându-se de la scoala italiana a Renasterii si de la scoala franceza.Toate creatiile din aceasta perioada (sec. al XVIII-lea) sunt cunoscute sub denumirea degradini clasice.- Germania: - parcul Wilhelmshöhe (lânga Kassel) – model italian;- Herrenhausen (lânga Hannovra) – renastere italiana +baroc francez;- Charlottenburg (Berlin) - model francez;- Nymphenburg (München) – model francez;- Sanssouci (Potsdam) – renastere italiana;- Austria: - parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic;- Rusia: - parcul Petrodvoret (lânga Leningrad) – model francez;- Anglia: - gradinile de la Whitehall – model italian;- Saint-James Park - model francez;- Gradinile Greenwich – model francez;- Hampton Court – model italian, apoi francez;- Parcul Chatsworth – stil clasic;- Spania: - gradinile La Cranja (lânga Segovia) - model francez;- Italia: - parcul Reale din Caserta (lânga Napoli) - model italian.În Germania, multe parcuri au fost restructurate si reproiectate dupa stilulpeisager, respectiv dupa principiile gradinilor engleze. Ca exemple pot fi amintite:- Gradina engleza (München),- Parcul Public Friederichsham (Berlin),- Parcul Wilhelmsbad (Frankfurt),- gradina peisagera din parcul Sanssouci (Potsdam),- parcul Nympheuburg (München),- parcul Wilhelmshöhe (Kassel).În Italia au aparut vile cu parcuri romantice precum:- Villa Melzi (Bellagio),- Villa Carlotta (Caddenabio),- Villa Carraresi (Roma),- partile laterale ale Parcului Reggio (Caserta).În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk,lânga St. Petersburg – 600 ha; Parcul Puskin (parc englez, Tarskoe Selo = vecheadenumire). Suprafata totala a parcurilor Moscovei era de peste 3000 ha din care:- Parcul Sokolniki – 463 ha,- Gradina Botanica - 360 ha,- Parcul Maxim-Gorki – 224 ha.În S.U.A. marile orase sunt dotate cu mari parcuri publice si sisteme de zone verzi.Ca exemple pot fi amintite:- New York – Central Park , Prospect Park (peisagist Olmsted);- Philadelphia – Fairmount Park;- Chicago – South Park;- Boston – Park System.

Amenajarea spatiilor verzi în România

Numeroase izvoare istorice indica faptul ca stramosii nostri cultivau diferite speciifloricole, pomicole, forestiere: bujori, lacramioare, narcisele, roinita, cimbrul, liliacul,plopul alb, mesteacanul, stejarul, molidul, bradul.

În interiorul cetatilor existau mici gradini amenajate în scop utilitar dar si estetic.Existau si gradini cu caracter decorativ în jurul manastirilor, pe lânga locuintele boierilor,nobililor sau a mestesugarilor înstariti. Ca date istorice mai importante pot fi amintite:- 1567 la Alba Iulia este amenajata o gradina cu numeroase terase si decorata cudiferite specii de flori;- sec. al XVI -lea la Fagaras se amenajeaza un parc;- sec. al XVII –lea – apar numeroase gradini precum cea a mitropoliei dinTârgoviste, în Mogosoaia sau în Filipestii de Padure – proiectate dupa modelul celoritaliene, gradinile de pe lânga manastirile Tismana si Cozia, la Iasi – gradina Palatuluidomnesc, cu elesteu si pe dealul Galata – gradinile cu trandafiri, crini, garoafe si iasomie;- la sfârsitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural, stilulbrâncovenesc, ce împletea traditiile românesti cu numeroase elemente din arhitecturaitaliana si cea orientala (Curtea Veche si palatul Mogosoaia).- sec. al XVIII –lea – parcul de la Avrig – Sibiu (baroc), al baronului Bruckental;- parcul de la Bontida –Cluj, al familiei Bauffy;- parcul de la Gornesti –Mures , lânga castelul familiei Teleky;- parcul de la Albesti –Brasov, lânga castelul familiei Haller;Parcurile de la Avrig, Bontida si Caiuti au fost reamenajate în stil peisager.- la sfârsitul sec. al XVIII-lea - Bucurestiul avea cca. 80% din suprafata saocupata de gradini, fiind numit oras-gradina, dar care în mare parte erau neorganizate.În sec. al XIX –lea, odata cu dezvoltarea oraselor, a fabricilor la periferia acestorasi cu aparitia cartierelor de locuinte insalubre (mahalale) a aparut necesitatea crearii dezone verzi, dispuse în zonele fostelor ziduri si santuri ale vechilor fortificatii dinfeudalism.- în Bucuresti în 1833-1840, se amenajeaza soseaua Kiseleff (prima artera verde aorasului);- 1838 – parc promenada - ,,Dumbrava furnicilor’’ în Cluj pe malul Somesului;- 1844 – înfiintarea Gradinii Kiseleff 7 ha. (Carl Friederich, Hayer, Hörer);- 1843 – amenajarea Gradinii Cismigiu pe un teren mlastinos, cu multe balti siizvoare subterane (lacul cu insula, poduri, chioscuri pentru orchestre, iarna lacul fiindfolosit ca patinoar);- 1860 – au început lucrarile la prima gradina botanica din Bucuresti (UlrichHoffman) inclusa mai târziu în gradina palatului Cotroceni;- 1885 – s-a înfiintat actuala gradina botanica si Gradina Icoanei;- la Craiova – s-a amenajat gradina logofatului Bibescu, ce ulterior a fostamenajata sub numele de Parcul Bibescu – 125 ha (1898), azi Parcul Romanescu;- la Braila – s-a înfiintat o gradina publica si parcul „La Monument”;- la Iasi – Gradina Copou si Aleea Grigore Ghica (1852), promenada de pe DealulCopou;- 1859 – gradina palatului domnesc din Iasi;- la Brasov – Aleea de sub Tâmpa – promenada;- la Sibiu – 1857- parcul „Sub arini” si „Dumbrava”- la Timisoara – primul parc al orasului (1858) – Regina Maria - actual ParculTineretului, iar în 1870 Parcul Scudier – în prezent Parcul Central.- la Simeria se pun bazele primului parc dendrologic pe cca. 70 ha.În Bucuresti în 1906 au fost amenajate:- parcul Carol I, (fost Libertatii) realizat de E. Redont;- Gradina Ioanid, amenajat tot de Redont – Bd. Dacia;

- Parcul National (Octav Doicescu si Rebhun);- Padurile parc Baneasa si Snagov.În alte orase:- Buzau – Parcul Crângul;- Iasi – Parcul Expozitiei;- Cluj – Gradina Botanica – începuta în 1923 de Al. Borza;- Timisoara – Parcul Tiselor, Parcul Rozelor, Alpinetul, Padurea Verde;- Sinaia – reamenajarea Parcului Castelului Peles;- Râmnicul Vâlcea –parcul Zavoiul.Dupa 1952-1953 în România s-a înregistrat o revigorare a amenajarii spatiilorverzi prin reconstruirea celor existente si amenajarea unora noi:- Parcul Sportiv - 70 ha – Bucuresti (în prezent Parcul National);- s-a restructurat Parcul Bazilescu (fost Nicolae Balcescu);- s-a reamenajat Parcul Libertatii;- reamenajarea Parcului Herastrau, Parcul Tei, Parcul Libertatii;- s-a înfiintat Gradina Circului de Stat, Gradina Pietei Palatului si Floreasca;- s-a înfiintat Parcul Expozitiei, Parcul Tineretului, parcuri în Titan, Balta Alba,Drumul Taberei, Pantelimon, Colentina, Crângasi;Orase cu mari suprafete de parcuri si gradini publice sunt: Timisoara, Cluj-Napoca, Craiova, Ploiesti, Oradea, Galati, Sibiu, Iasi, Constanta, Pitesti.S-a realizat sistemul de spatii verzi de pe litoralul Marii Negre, corespunzatoare multitudinii de statiuni.

Sinteza concluzie

Istoria arhitecturii peisagere este în strânsă legătură cu istoria grădinăritului, dar nu sunt la fel de vaste. Ambele arte sunt preocupate de compoziția plantării, forma spațiului, apă, pavaj și alte structuri, dar designul gradinilor se ocupă în mod special cu spații închise, private(parc, grădină etc) -designul arhitectural se ocupă cu spații închise, dar de asemenea se ocupă cu spații deschise, care sunt deschise publicului(scuar, parc rural, sisteme de parcuri, spații verzi etc).

Arhitectura peisageră, continuă să se dezvolte ca disciplină estetică, și a răspins multor mișcări de estetică și de arhiteturăde alungul secolului 20. Azi, continuă să se creeze o inovație, pentru a oferi soluții estetice competitive pentru spațiile verzi de alungul drumurilor, parcuri și grădini. Lucrările estetice ale Marthei Schwartz în SUA și în Europa ca Schouwburgplein in Rotterdam și la Dutch design group West 8, sunt doar două exemple.

Ian McHarg este considerat o influență importantă în legătură cu Arhitectura Peisageră modernă și în planificarea particulară. Cu ajutorul cărții "Design with Nature", a realizat un sistem de analiză a fiecărei porțiuni dintr-un sit, pentru înțelegerea compilată a atributelor calitative a spațiului. Acest sistem a devenit fundația GIS-ului(Geographic Information Systems) McHarg avea să dea un aspect calitativ cu aceasta tehnică științelor ca: istoria, hidrologia, topografia. Software-ul GIS-ului cu ubicuitate în Arhitectura peisageră, analiza materialelor aflate la suprafața solului, similar în planificare urbană, geografie, silvicultură, etc.

Grădina este un spaţiu care din cele mai vechi timpuri a inspirat imaginaţia oamenilor, un loc care a ascuns întâmplări, a găzduit evenimente fastuoase, a protejat îndrăgostiţii, a reflectat trecerea anotimpurilor în mod spectaculos şi a inspirat artiştii.

O încercare de a ne întoarce în natura nestricată de om sau o strădanie de a organiza spaţiul şi universul natural, după regulile omului, peisagistica este un domeniu fascinant, fie că este vorba despre ordonata şi fastuoasa grădină franceză, despre sălbatica şi romantica grădină engleză sau despre meditativa şi graţioasa grădină japoneză.

Intregul nostru efort, de-a lungul acestei carti, prinde contur in jurul conceptului - bine definit - al exoticului. Caci nu putem spune exact ce e natura, nu putem oferi reteta absoluta a intelegerii ei: dar putem, prin tensiunea ... reflexiei, sa inlaturam poncifele curente in care ea dormiteaza... A te raporta la natura altfel decat pana adineaori, a o aborda cu uimirea primei intalniri, a repera exoticul ei ireductibil - iata premisele reintegrarii noastre in metabolismul ei. (Andrei Plesu)