Carol Virgil Selea

AMINTIRI, EVOCÃRI, DEDICAÞII...

EDITURA PERPESSICIUS BUCUREªTIBd 1 Decembrie 1918 Nr. 72Bl. VN5, Sc. A, Et. 3, Ap. 14Sector 3, O.P. 72, Cod poºtal 032469Tel.: 031.104.87.94, 021.639.34.11Fax: 031.809.5009E-mail: perpessicius_sd@k.rosorinadascalu@gmail.comWeb: www.graphicarts-media.ro, Editurãwww.edituraperpessicius.blogspot.com

Consilier editorial: prof.univ.dr. Marcel CrihanãLector carte: Sorina DascãluCorectura aparþine autorului.Machetã copertã ºi DTP: Mircea Dascãlu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

SELEA, CAROL VIRGILAmintiri, evocãri, dedicaþii... / Carol Virgil Selea Bucureºti: Editura Perpessicius, 2009ISBN 978-973-8477-99-5

821.135.1-94

Carol Virgil Selea

amintiri, evocãri,

dedicaþii...

Cuvânt înainte de Marcel Crihanã

Editura PERPESSICIUSBucureºti, 2009

Dedic aceste rânduri tuturor colegilor de ºcoalã ºi formare profesionalã, prietenilor ºi dascãlilor mei de-a lungul vieþii,

precum ºi celor care m-au ajutat în viaþã, cu multã generozitate ºi profesionalism desãvârºit.

Carol Selea,2008

Notã: Simt nevoia unor mulþumiri alese Sorinei Dascãlu - director executiv al Editurii «Perpessicius»ºi lui Mircea Dascãlu, Art-director, pentru contribuþia lor la verificarea ºi corectarea unor termeni ºi mai ales a unor aduceri la zi a pãrþii de stilisticã ºi formularea mai corectã a unor expresii din textul volumului de faþã. Nu mai puþin îndatorat rãmân, pentru gestul generos al dlui Prof.univ.dr. Marcel Crihanã, pentru mãgulitoarele observaþii ºi aprecieri fãcute din partea editorului.

Cu recunoºtinþã ºi respect, Carol Selea,

20.03.2009, Bucureºti

CUVÂNTUL EDITORULUI

Nu ºtiu cât de necesarã este autojustificarea atâtde accentuatã a gestului unui autor de a scrie o carte.Domnul Carol Virgil Selea insistã în a cere iertare, pemulte pagini, breslei „literaþilor“, cititorilor, criticilor º.a. pen-tru „cutezanþa“ dumisale de a debuta în volum. Cred cã,dacã nu ar fi procedat astfel (dintr-o modestie, o fineþe înraportarea la semeni ºi un bun simþ ieºite din comun),majoritãþii celor faþã de care se „dezvinovãþeºte“ atât nule-ar fi trecut niciodatã prin minte cã ar fi putut „comite“ceva prea curajos - de fapt nici nu ºi-ar fi ridicat aceastãproblemã. Pentru cã, deºi nu este „de profesie“, domnulSelea ne dãruieºte un text fluid, coerent, cald, care se par-curge cu gândul ºi inima la firescul ºi simplitatea transmisecu talent - ºi nu la presupusul „drept“ rezervat numaiunora, altora nu, de a da tiparului o scriere. În lucrareadumisale se respirã o normalitate ºi o liniºtitã armonie caun aer proaspãt al codrului dupã ploaie. Dupã un capitol,te surprinzi cum îþi corectezi þinuta, trãgându-þi umerii înspate. Or, lumea obositã, secãtuitã, în care trãim, are ne-voie de aceastã stare - oricât de ºocant „postmoderne“,

5

„originale“, „geniale“, „paradoxale“ etc. ar fi operele celorconsacraþi ºi consideraþi de certã valoare azi (prin agresi-vitatea cu care se impun în atenþia publicului). Titlul nu estepretenþios, coperta e blândã, calmã, o dupã-amiazã în-soritã de duminicã, poate în toamnã, când pãmântul seodihneºte dupã strânsul recoltei bogate... Iatã un fragmentdin portretul lui Tudor Gheorghe: „Tudor, actorul neaoº,sãnãtos la minte ºi suflet, curat precum cristalul, limpedeca apa izvoarelor, rãcoritor ca aerul munþilor, cald caboarea þãstului unde se coace pâinea la þarã, (n.n.: super-bã comparaþie!) cu leac de descântec ºi dornic de horerotunde ºi strigãte ale voinicilor flãcãi din sat.“

În pofida vârstei, la care timpul parcã îºi accele-reazã trecerea, domnul Carol Virgil Selea nu se grãbeºte,îºi ia rãgaz pentru a observa, ºi integra în imaginea fru-moasã a amintirilor, lucruri „mãrunte“, altfel efemere, negli-jate fãrã voie, zâmbete fugare, sclipiri de o secundã înpriviri, strângeri de mânã, umbre, locuri „obiºnuite“ unde,dacã am fi atenþi, am simþi cã suntem înconjuraþi de magie,pietre ale caldarâmului vechi, cãlcate de tãlpile noastre lip-site de pioºenie, sub care de fapt se aflã urmele unor istoriicare ne-au determinat fiinþa.

Apoi, sunt în cartea aceasta sfaturi discrete, datecu atât respect pentru uman încât la o primã lecturã nusunt receptate ca îndemnuri. Nu vreau sã dau exemple,dar aproape fiecare paginã conþine asemenea rãspunsurisubtile, culte, la dilemele - mai mult sau mai puþin grave -pe care le-au avut dintotdeauna oamenii. Ascunse sauabia sugerate pe alocuri de câte o „pildã“ ºugubeaþã,

6

specificã oltenilor, ori de câte o frazã sentimentalã, dulce-amãruie, acestea se însuºesc cu uºurinþã (autorul stã-pâneºte abilitatea de a te face sã crezi cã ideea cea bunãa fost cu siguranþã a ta, el doar te-a tras de mânecã sã oiei în seamã!).

Ca stil, fiindcã „veni“ vorba de „oltenisme“, gãsimuneori repetiþii pe care, într-un alt context, le-am taxa dreptsupãrãtoare - aici au un farmec aparte, sporesc puterea deexpresie a cuvintelor, ca o clipire rapidã din pleoape, ceface privirea mai pãtrunzãtoare, mai profundã ºi, în unelecazuri, mai seducãtoare: „cu mirare ºi uimire“, de pildã, tenãuceºte ºi te face sã zâmbeºti, dar, imediat dupã, terecunoºti cucerit. Parcã îl vezi pe Nea Mãrin, cu pãlãria înmânã, spunând, cu tonul sãu inconfundabil: „... ºi suntmirat, ºi sunt uimit,... ºi mirat, ºi uimit!“ Iar domnul Selea,cu volumul dumisale proaspãt ieºit de sub presã, îirãspunde: „Doamne, câte am a-þi zice, ºi câte am a-þispune..., ºi a zice, ºi a spune!“ Este minunatã aceastã„gãselniþã“ literarã, cu toate cã autorul îmi va replica deîndatã cã nu-i aparþine - cã poporului român de prin pãrþileDoljului, românului „din Bãnie“ ar trebui sã-i mulþumim.

Pentru editura Perpessicius, Amintiri, evocãri,dedicaþii este o reuºitã preþioasã. Nu aveam în portofoliuo încercare de acest tip ºi ne bucurãm din suflet cã acumne putem mândri cu ea. O privim ca pe o recuperare, cape o repunere în drepturi a relaþiei noastre cu Oltenia,apropo de drepturi, ºi de drepturi... Îl felicitãm pe domnulCarol Virgil Selea ºi sperãm sã continue!

Marcel Crihanã

7

Motto:„Curajul este prima dozã a nebuniei

de a crede în reuºitã ºi, apoi, în greºeala de a persevera. Riscul le însoþeºte“.

ÎN LOC DE PREFAÞÃ

Îndeletnicirea de a scrie nu este la îndemâna oricuiºi nici fiºtecine nu poate sã o îmbrãþiºeze. ªi, asta, pentrua da mãsura celor care au deja profesia ºi reputaþia aces-tui meºteºug ales, calificat ºi onorant. Cã existã ºi scrierebeteagã ºi sluþitã-n formã ºi conþinut, este adevãrat, dar laaceasta, de vinã nu este nici hârtia ºi nici biata tiparniþã.Beteºugul este la purtãtorul falsei idei cã este scriitor - ºiîncã talentat!

8

Mi-am fãcut un cuviincios obicei sã respect ºi sãdau mãsura cuvenitã fiecãrui meºteºug ales de fiecare înviaþa sa ºi, mai cu seamã, sã preþuiesc valoarea, calitateaºi în special ceea ce poate face distincþia dintre plãcere,pasiune, profesionalism ºi amatorism. Nu de alta, dar dacãtoþi am ºti sã facem orice, am desfiinþa o scarã a valorilorºi a calificãrii, respectiv a pregãtirilor, aºezând-o pe orizon-talã, toþi stând acolo înºiraþi, reducând-o la cota unei plat-forme unde efortul de a fi calificat, într-o ramurã sau alta,ar dispãrea ºi am sta acolo cuminþi, aliniaþi ca vrãbiile pe osârmã, toþi fãcând de toate ºi fãrã deosebire de preferinþã,aptitudini, fãrã nume, într-o învãlmãºealã ºi nãucire totalã.ªi dacã te mai întrebi ºi la ce preþ ºi care este mai bun, nevom regãsi într-un Turn Babel populat de genii sau limitaþi,uniformi, putincioºi sau netoþi la tot pasul. Cine ar fi atuncipãcãlitul, înapoiatul, retardatul, leneºul, prostãnacul, har-nicul, truditorul ºi mai ales „ºeful“? Fãrã ºef nu se poatetrãi, nu se poate concepe o existenþã, ar fi un plictis total,o dezordine ºi o stare nefireascã, ceva asemãnãtor unuiaccident nativ ºi contra naturii, lipsit de orientare, cevacare se nãruieºte, fãrã sens ºi noimã. Cine face cãrþile?Merge toatã lumea la aceeaºi culoare ºi la care? Cinepoartã trompeta orientãrii ºi nuanþelor pragmatice ºi alezbaterii doctrinare dar, mai ales, cine este cârmaciul? Iatãde unde nevoia de o rânduialã bunã a oamenilor, ca fieca-re sã facã ce poate ºi ºtie mai bine, pentru el ºi societate.Cu alte cuvinte, necesarmente, fiecare trebuie sã se strã-duiascã sã fie util ºi acceptat prin ceea ce face ºi ºtie sã fa-cã spre a fi necesar unei colectivitãþi sau unei comuniuni

9

pentru a trãi într-o concordie, pe care trãirile de-a lungulmileniilor le-au configurat ca nevoi perene, utile, stringenteºi stimulatoare pentru om ºi societate. În fiecare breaslãexistã meºteºugari, artizani, înnoitori, virtuozi, creatori deopere ºi capodopere, existã concretul ºi unitatea lui demãsurã, care-i defineºte calitatea, mãreþia ºi etalonul refe-renþial. Deci „existã o mãsurã a tuturor lucrurilor“ precumspuneau ºi anticii, dar existã ºi oameni instruiþi care pot damãsura capacitãþii ºi a aptitudinilor semenilor lor ºi a tutu-ror lucrurilor create, pentru a le aprecia calitatea sau va-loarea intrinsecã. Existã valori la care ne putem raporta întot ceea ce încercãm sã facem mai deosebit de tot ceea ces-a creat pânã acum ºi unde se poate interpune ceea cese va face de acum încolo, pentru cã nu existã un „termi-nus“ în creaþia sau, mai corect, în ceea ce s-a realizat pringândirea inspiratã a pãmântenilor. Este un loc pentru toþi ºipentru toate, oricând cineva putând încerca o realizarecare sã facã distincþia dintre ceea ce s-a fãcut pânã acumcu personalitate ºi individualitate. De aceea, actul creatorºi imitator al omului are continuitate ºi se perpetueazãnecontenit. De aci ºi rãspunsul la o întrebare a putinþei dea te încumeta sã întreprinzi ceva, trebuie sã þi-l formuleziinspirat, autoprotejat, nuanþat cu grijã ºi încrezãtor pe operioadã mai lungã. Cât? Nu ºtiu, întrucât din trãirea astanu poþi sã faci un tren de marfã cu foarte multe vagoane ºiîncãrcate peste puterea de tracþiune a unei singure loco-motive. Aci intervine nevoia pentru cei care încearcã sã fa-cã ceva nou, de a recurge la „tactici“ demne de convingereºi de încredere, într-o înþelepciune sorã cu buna-cuviinþã ºi

10

fãrã a uita de a persevera în a dovedi cã ceea ce vrei sãfaci nu deranjeazã „breasla oficial consacratã“, sensibilã ºivigilentã la cei care vin ºi la intruºi, care vor sã „sarã gar-dul“ autoprotector.

Dar ºi literatura are sau poate avea aceeaºi „con-solare sau motivantã pretenþie“? Da, bineînþeles. ªi, maicu seamã, ea ºi aceasta, pentru cã stãrile ºi motivaþiilecumulative au fost ºi vor rãmâne întotdeauna de naturã sãstimuleze punerea în paginã a temelor, subiectelor, a slo-velor ce-ºi reclamã nevoia cunoaºterii ºi mai ales a comu-nicãrii nestingherite ºi de pretutindeni. Pânã la urmã, ope-rãm cu termenii ºi în modalitãþile pe care civilizaþia ºi cul-tura ni le pune la dispoziþie în mod deschis, neîngrãdite ºiîn spiritul libertãþilor, ca opþiuni individuale ºi imprescrip-tibile.

Pana ce dã, în scris, forma geniului unui om poatesã aducã în vãzul cititorului o rigoare cu o motivaþie individ-ualã, manifestã ºi aºteptatã cu îndreptãþitã încredere ºi dela cei necuprinºi în masa „fanilor“, atunci când lucrarea lordevine „de interes general“, de largã circulaþie, depãºindcu mult, prin conþinut ºi formã comunul ºi obiºnuitul. Darpentru cei necuprinºi în aceastã masã criticã, cine scrie?Existã ºi personaje nominative ºi nu singulare, sau teme,care pot fi invocate într-o lucrare, nu de „vogã“ sau cu pre-tenþia de a deveni „tunuri de piaþã“, având asemuiri ºi iden-tificãri ce se pot constitui în referenþiale ca pilde pozitive(sau negative) întrucât trãirea, spaþiul ºi timpul lor, au sub-stanþã ºi semnificaþie.

11

Iatã de ce nu se pot reteza ºi interzice cu uºurinþãºi neînduplecare încercãrile unor „ne-poeþi“ ºi „ne-iniþiaþi“,fãrã vestimentaþie ºi tipologie proprii breslei în pricinã, dea avea acces la o decentã încercare de a pune în paginão idee, o dorinþã, amintiri sau dedicaþii.

Chiar dacã n-au loc nici în „cãmara“ sau în înghe-suiala locurilor prãfuite ºi greu respirabile, ce pot sta însala comunã de reanimare cu a scofâlcitelor feþe ale celorcare dau liber la publicaþie ºi liberã trecere prin purgatoriulcenzurilor numai de ei practicate (pardon: trecute în re-vistã) spre „oficializare“.

Încercarea de faþã nu are nevoie de reanimare, eafiind rezultatul unei nãscociri de „patru luni, trei sãptãmâniºi douã zile“, fãrã respiraþie artificialã ºi pretenþia de pere-nitate. La vârsta temerarului „Ne-poet“ ºi „Ne-scriitor“ delitere meºteºugite, dar lizibile, el nu-ºi sacrificã nici profe-sia ºi nici mãruntul talent. κi satisface doar o dorinþã sãaducã în paginã ºi în atenþie o grijã, din care ne-am fãcutun prost obicei, de a uita cã trãim între amici, colegi, pri-eteni ºi cã am trecut prin ºcoli unde am fost instruiþi, edu-caþi ºi formaþi de dascãli, cãrora, dupã absolvire, nimeni nule mai dã nici mãcar „Bunãziua“. Nu m-am descoperit„spãlãtorul de pãcate“ ºi nici epuratorul ecologizant, dardacã, prin rãspuns, voi primi o nuanþã de mulþumire ºi sa-tisfacþie a cititorului, voi simþi o nemãsuratã bucurie.

În acest fel, mã simt îndreptãþit cã aceastã „lucrarescrisã“, apropiatã ca tip de cea trimestrialã din ºcoalã ºi lafel de chinuitã, lecturatã, însã, cu dezinvolturã, fãrã apã-sãri, icneli ºi crispãri, cititorului îi va da încrederea pe care,

12

încã din prima paginã, încerc s-o identific, astfel ca aºtep-tãrile sã nu se poticneascã într-o slovã care sã-l decep-þioneze. Dacã ºi aceastã dozã de puþin curaj existã, cel pi-cat în pãcat vã mulþumeºte chiar ºi pentru gestul de a nu-ireproºa prin ceva nevinovata intenþie de a scrie. Sper sãam noroc, caz în care mulþumesc anticipat cititorului curiosºi curajos ºi generos.

Cu stimã ºi deplin respect,Carol Virgil SeleaBucureºti - 2008

„Argumentaþia este ºi capitol al politeþii.“Paul Zarifopol

ARGUMENT

Nu m-am gândit niciodatã - la modul serios, de ascrie ceva pentru a rãmâne ca o dovadã de atestare a uneiînclinaþii sau a unei pasiuni nemãrturisite, mai ales cã nuam acoperirea unui talent care se iroseºte sau care ples-neºte încorsetat în neputinþa inspiraþiei.

13

M-am simþit mult mai împlinit în postura de a admi-ra cele scrise de unii oameni cultivaþi, talentaþi ºi formaþiprofesional în aceastã onorantã categorie scriitoriceascã,de unde mai lesne m-am instruit, educat ºi mi-am saturatdorinþa de a citi cu plãcere sau de a savura poezia ºiproza, parcurgând stiluri, tipologii, înclinaþii, orientãri, mo-duri de gândire, reacþii, curente, statornicii, predilecþii,nuanþe, teme, eroi ºi personaje din viaþã sau imaginarefiinþe umane. Dar de la o stare de admiraþie ºi constata-toare, pânã la cea care o creeazã ºi o personificã, este ocale lungã ºi nu þine numai de îndrãznealã ºi speranþã, ciîn primul rând de putinþa ºi vocaþia ce þi-o dã profesia caresã confirme cutezanþa. ªi dacã pânã la aceastã cerinþãlesne de recunoscut, dar majorã în comportamentul apli-cabilitãþii, existã un îndemn modest, firav ºi fãrã pretenþiade a nu fi catalogat ca insolent ºi necuviincios cu ceea ceînseamnã consacrare, ci vrei doar sã mãrturiseºti un gândde recunoºtinþã faþã de semeni, demni de laudã ºi depreþuire, ce vei face?

La asta m-am gândit ºi eu, pentru cã am în minte odorinþã omeneascã ºi vreau s-o comunic acestor apropiaþi aivieþii mele. Cum sã procedez? S-o dau la ºtiri în ziar? Mã facde râs în faþa lor, crezând cã-i confund, dând o ºtire sterilãºi fãrã de conþinut sau motivaþie! La curiozitãþi, nici atât, în-trucât alte subiecte sunt mai de notorietate. La note de scan-dal nu încap, pentru cã acolo se stã la coadã sau se facerând pentru subiecte fulminante ºi semiparanoice. N-am penimeni în faþa cãruia sã-i mãrturisesc nãstruºnicia asta,dar’mite s-o mai ºi publice. ªi dacã o iau pe cont propriu,

14

nu-mi rãmâne decât sã mã fac de râs în nume personal ºimai mult decât atât, nu cred cã se poate întâmpla. Nu estenici imposturã, nici blasfemie, nici supradimensionare, nicitupeu, nimicnicie sau sfidare ori încãlcare a unui drept.Este o încredere în dreptul de a mãrturisi, la modul cel maisincer ºi onest, o trãire în care viaþa mi-a dãruit bucuria ºifericirea de a avea alãturi amici, colegi, prieteni, dascãli ºiîndrumãtori, de-a cãror competenþã profesionalã ºi con-duitã personalã, nu numai eu m-am bucurat sau beneficiatºi faþã de care mã simt moral ataºat pânã la obligaþie, sãle mulþumesc prin dedicaþie, cu unele amintiri ce ne leagãde-o viaþã. Nu cred cã aduc daune sau lezez o laturã sauo categorie a speþei scriitoriceºti sau ofensã unei persoanebunã numai de o paginã din Evenimentul zilei.

Nu este nici jurnal, nici notã biograficã, nici satirã,nici eseu, nici publicisticã ºi, cu atât mai mult, criticã pseu-doliterarã ºi nici jurnalisticã. Este „CEVA“ scris ºi mãrturisitfãrã pretenþia de a face valuri sau best-seller ºi a nu aduceprejudicii morale cuiva.

Cã se pot reþine anumite lucruri ºi pãreri de cãtrepersoane care se socotesc cuprinse sau intrã sub inci-denþa unor aluzive mãrturisiri, aceasta este cu totul altce-va, dar de astea nu mã fac cu nimic vinovat. Eu înclin sãcred cã osteneala de a citi de cãtre binevoitori sau binein-tenþionaþi, poate fi chiar beneficã ºi poate utilã, mai alesdacã nu se pleacã la drum cu prejudecãþi.

Sãnãtoasa stare a cogitãþii ºi mai ales calitatea eiesenþialã de a fi liberã, fãrã constrângeri sau încorsetãri,poate asigura o corectã ºi îndreptãþitã intenþie mãrturisitã,

15

cã nici nu-mi propun sã aºtept o evaluare de cãtre cititorsub raportul situãrii acestor idei într-un raft al cãrui spaþiueste destinat unor lucrãri nominale ºi rostuite din timp a fiacolo. Cartea, ca ºi cel cu pricina, în postura de „autor“ ºinu de scriitor, se bucurã de starea comodã a anonimatuluilor ºi nu se substituie, nici mãcar prin dorinþã, niciuneilucrãri cu consacrare.

Dacã nici truda ºi nici cazna nu mi-au dat pintenispre nevoia de a pune în paginã o stringentã nevoie, de ceaº fi fãcut-o aºa de târziu ºi la o vârsta când omului nu-imai dã mâna ºi nici îndrãzneala de a face ceva care nu-inici comod ºi „n-are nici geniul în gândire ºi talentul înscris“ - vorba lui Nae Ionescu. Chiar dacã, mãrturisind cãn-am fost paralel cu plãcerea de a scrie cuviincios multespovedanii ºi note de carte, ºi toate numai pentru uz pro-priu, iar aceasta din teama de a nu mã supradimensiona,ceea ce ar însemna o lipsã de mãsurã. De cogitate nu tepoþi agãþa ca de un scai, n-o poþi dovedi urlând ca la oterasã sau opintindu-te într-un pupitru pentru a vorbi lasurdo-muþi, necunoscând limbajul lor. Mi-a fost teamã înviaþã de penibil ºi de numire forþatã prin vot democratic ºimai ales de persoane care funcþioneazã pe bazã de bateriinereîncãrcabile.

Acestea-mi sunt resorturile stimulatoare ale îndem-nului cã, dupã o trãire intensã a vieþii, meritã ºi mã onoreazãomagierea unor dascãli ºi profesori din ºcoalã ºi facultate, aunor comandanþi dintr-o carierã militarã. Toate mã motivea-zã suplimentar, pentru cã mi-au ordonat viaþa încadrând-oîntr-un „modul“ consimþit ºi hotãrâtor, conºtientizându-mi

16

comportamentul prin mãsura ºi nevoia ordinii. Eu mã simto parte a întregului gest generos al dascãlilor mei, pe toatetreptele vieþii, dar datorându-le tot ce este mai onorant ºiîmbucurãtor din ce-am realizat. Lor le datorez rãbdarea ºiputernica stãpânire de a nu mã lãsa atras în greºeli aducã-toare de îndreptãþite pedepse. Practic, numai aºa îmiexplic cã pânã acum n-am primit nici o observaþie de ordindisciplinar pentru greºeli personale sau comportamentneregulamentar. Dimpotrivã, am fost înconjurat de respec-tul ºi mulþumirea, prin aprecieri, a muncii mele duse pânãla cota maximã de promovare ºi gradare, excepþionale.

Nu poþi sã reziºti, nu poþi sã te afirmi ºi sã te com-porþi decât exemplar în prezenþa unor superiori ºi colegi,unde exigenþa ºi calitatea muncii este criteriul major almenþinerii într-o funcþie de rãspundere, când de tine de-pinde, în primul rând, reuºita unui colectiv cu comporta-ment corect, select ºi omogen în prestaþii relevante. Ca-litãþile cadrelor de conducere din aparatul central al uneiinstituþii centrale sunt decisive ºi hotãrâtoare, marcând oatitudine configurativã pe toatã verticala compartimentuluirespectiv.

Nu toþi cei care au învãþat sã scrie ºi sã citeascãsunt oameni de litere ºi, cu atât mai puþin, pot sã devinãscriitori depã ce au scris o carte poºtalã sau au în bagajullor de cunoºtinþe doar cãrþi de vizitã tipãrite. A „scrie“ esteo îndeletnicire, este o profesie grea, o înmãnunchere detalent, trudã, încercãri, inspiraþie ºi toate dovedite în timpºi trecute pe la o „ºcoalã“ integratoare de culturã, literaturãºi, nu în ultimul rând, pe la o facultate formativã ca profesie

17

ºi dãtãtoare a încuviinþãrii dreptului ºi a putinþei intelec-tuale de a te încumeta sã profesezi ºi sã te poþi alinia pre-tenþiilor merituoºilor dotaþi ºi înzestraþi cu har ºi carismã,care, prin prestãri asidue, sã se poatã alinia ºi înhãma lagreaua ºi chinuitoarea caznã de a urni din loc aceastãmuncã devenitã „artã literarã“. Acesta ar fi idealul, pentrucã nu toþi au ºansa consacrãrii, deoarece poþi termina ofacultate ºi sã rãmâi doar cu cunoºtinþe, dar nu ºi cuputinþa de a scrie. Este un model „însãilat“ dar nu întot-deauna ºi reuºit sau recunoscut ºi lesne de integrat înceea ce se numeºte „arta scriitoriceascã“. Existã autorideveniþi celebri pentru cã au scris doar o carte, dar pil-duitoare ºi care a fãcut vogã, a devenit referenþialã.

Aºa dupã cum sunt multe sau chiar foarte multeîncercãri care te duc în anonimat. Scena, perindatã de pre-tendenþi adunaþi în cohorte, scoate la rampã puþine talenteºi îndemânãri meritorii, întrucât majoritatea „n-au joc descenã“, cu texte imperfect interpretate literar ºi fonic.

Cititorul devenit spectatorul acestor scenete ia car-tea ºi, dacã nu-l inspirã ºi nu-l încarcã cu nevoia citirii pânãla capãt, cartea devine un obiect fãrã motivaþie, care nu di-namiteazã pofta cititorului de a o termina din atracþie, într-ozi ºi-o noapte, lãsând somnul ºi odihna de-o parte ºi astanumai pentru a-i afla finalul sperat ºi aducãtor de satisfacþii.

Cartea cu subiect ºi temã fulminantã este carteacãutatã de cititor, devine romanul al cãrui autor rãmânescriitorul preferat ºi urmãrit în apariþiile ulterioare, cãutatpentru verbul sãu, maestrul adjectivelor, al comparaþiilor,demonul eroilor sãi ºi al întâmplãrilor care dau dinamism ºi

18

suculenþã tuturor acþiunilor lucrãrii. Dupã aceastã neîntre-cutã stare euforicã, autorii se cautã, apariþiile lor sunturmãrite ºi ajunse a fi comparate sau puse în oglindaciclurilor repetitive, de unde „aura“ acestora ºi trecerea lorîn panteonul preferenþialilor. Ar fi minunat sã fie chiar ºinumai aºa, pentru cã existã mai multe cãrþi intrate în ano-nimat datoritã îngustimii lãuntrice a ceea ce vrea sã consti-tuie cuprinsul, seva, substanþa motivantã, dar care apar pepiaþã ºi stau fãrã a fi bãgate în seamã, fie datoritã temeisau subiecþilor, fie din lipsã de minimã aducere sprecunoaºtere a autorului ei. Îi lipseºte prezentarea, mar-ketingul, este defavorizatã din lipsa reclamei de piaþã.Cartea devine „marfã vandabilã“ numai prin promovaresau din notorietatea autorului. Este ºi cazul cãrþilor al cãrorautor debutant, fãrã „carierã ºi presã stimulatoare“, mãcarpentru identitatea ºi existenþa lor, care-ºi vãd cãrþilelâncezind pe rafturi, deºi au ceva de spus, uneori chiarinteresant, dar fãrã curajul care sã le puncteze intenþia.Aºa dupã cum sunt reluate în exces ediþii noi care devinnevandabile, al cãror preþ este descurajant ºi oneros.Pânã la urmã se pune întrebarea cine dã mãsura, girul,unda verde, cãrþilor demne a fi citite ºi apreciate de ce-tãþean? Am zis cetãþean, pentru cã se scot ºi cãrþi numaipentru „elite“ de cãtre elite. Cine-ºi arogã dreptul ºi maiales competenþa sã facã aceastã „triere“ sau alegere pre-ferenþialã? Sunt multe întrebãri care rãmân fãrã rãspuns.

Qui prodest?

19

Motto:„De câte ori cãlcãm pe pãmânt,

pãmântul ne sãrutã tãlpile picioarelor. E fericit cã nu-l pãrãsim“.

Lucian Blaga

GÂNDUL ªI FIINÞA OLTEANULUI

Eu nu mi-am ales modele ºi nici n-am fost inspirat demuze pentru rândurile scrierii ce urmeazã. În familie am oa-meni cu carte, ºcoliþi ºi pregãtiþi pentru viaþã, dar care n-auîmbrãþiºat arta ºi meºteºugul scriitoricesc, al cuvântuluiscris cu migalã ºi tâlc anume, mai ales sub formã de prozãºi poezie. Deci n-am avut în neam mãcar unul de stârpecare sã fi scris vreodatã douã rânduri din plãcerea de ascrie, ci numai din nevoia, ca printr-o depeºã sã-ºi fi fãcutcunoscutã o nemulþumire cãtre o instituþie, unde sã-i deadreptate, sau o carte poºtalã, drept însemn de a þine legã-tura între „neamuri“. Prin 1944, un cunoscut ºi apropiatfamiliei de pe lângã Podarii de peste Jiul nostru, profesorulde þarã, cã aºa-i plãcea sã îºi spunã, ne-a zis, în limbajul

20

pur oltenesc, vorbe din înþelepciunea þãranului român, psi-hologia lui, regãsitã în culegeri ale rapsozilor anonimi dinzonã: „Ce gând divin ºi dumnezeiesc i-a rânduit asuprasufletelor noastre create într-un ceas de rãbdare ºiînveselit cu ºotii ºi bucurie mândrã, stropitã cu nãduºalatrudei ºi neastâmpãrul isteþimii noastre pe aceste me-leaguri?“ Aº fi vrut sã-l citez pe Ion Lotreanu, acest neîn-trecut vorbitor ºi cunoscãtor profund al spiritului ºi gândiriifãpturii omeneºti de pe meleagurile Olteniei, pe caredoresc sã-l omagiez pentru credinþa ºi vrednicia sa în dia-lectu-i propriu.

„Din bãtrâni, aproape toþi fãcurã ºicoalã, dar nu casã scrie poezâe, cã trebuia potrivitã taman vorba dincoadã cu alta dichisitã mai dinainte ºi n-o prea brodirã nicio þârã. Mai trebuia niþicã nãdejde s-o ºi dovedeascã ºi aciolteanului - cã furã toþi olteni, mai la toþi nu le prea détebrânci niscai vrute, cã nu se putea fãli repede cu asta.

Dãdurã-n brânci de muncã, dar ºi mai iute luarã-nbraþe treaba muncii decât sã citeascã ce vru omul ãla sãspunã în cãrþulia lui, unde nu se arãtã o ispravã maiacãtãrii. Mai repede se slobozârã la nãduºala muncii, lã-sând copiilor bucuria învãþãrii buchiei.

Sufletul olteanului pentru copiii lui fu grija sa ceamare, care-ºi dãdu iute seama cã numai din truda câmpu-lui nu apucã multã spuzã pe vatrã. ªi-aºa, îºi încropi oleacã de pãmânt pe care-l stropi mai abitir cu sudoare, casã aibã cu ce sã þinã copiii la ºcoalã ca sã se facã „Domni“!

Chiar meseriaºii oraºelor, ce se credeau fala urbei,gândeau la fel, ei fiind în proporþie de 80% fii ai þãranilor.

21

Erea plãmãdirea fiinþei ce-ºi gãsea rodul în þãstul casei,hrana ºi taina saþietãþii sale, mijlocul de întreþinere ºi obþi-nere a câºtigului necesar sporirii averii sale“.

Fala þãranului stãtea în carul plin cu roade, ce-lînsoþea cu mândrie primãvara în târguri, la schimbul ce-laºtepta în oraº pentru rãsplata agoniselii ºi muncii sale.Craiova polariza toatã suflarea satelor din jur, o magnetizaprin mirificul sãu ºi multitudinea posibilitãþilor ce le ofereaîn libera consimþire asupra modalitãþilor ce le avea în cepriveºte investirea rodului muncii într-o cutare sau cutarebreaslã sau o nouã „cale“ pe care odraslele lor o puteauapuca. Copiii erau deja oþeliþi la ºcoala formativã a satelor,ca elevi înzestraþi ºi promiþãtori. Þãranii, sfãtuiþi de dascãliiºi învãþaþii satului, ce se constituiau în primii „selecþioneri“autorizaþi a marii majoritãþi a copiilor aleºi pentru ºcoalã ºinu greºeau.

Isteþimea ºi agerimea þãranului oltean (mai ales) s-aucuplat cu spiritul sãu nativ de dibaci, descurcãreþ, munci-tor, iubitor de glie, familist ºi întreprinzãtor. Olteanul ºi-afãcut din nume un „renume“ ºi l-a propovãduit pânã ºi-ncântece, ridicându-l la rang de imn ºi vocaþie. Iute la minte,el ºi-a împodobit o coroanã pentru adularea locului natal,cu ape strânse ºi adunate în arealul sãu, cu nume topo-nimice proprii, cu dragoste ºi sfinþenie de mamã cu numede „muicã“, cu slãvirea muierii ºi copiilor, cu rãsfãþuriinconfundabile, cu o pricepere tipicã ºi proprie, atestate ºiproclamate fãrã aviz juridic, însã cu drept personal ºi ini-mitabil. Femeia, soaþa ºi zâna olteanului, a cãrei alintare arezultat dintr-un „tremolo“, cu interpretare ºi înþelegere

22

particularizate în dezmierdãri cu „Fã“, într-o gamã cu lirismce-l singularizeazã prin unicitate, fãrã imitaþie, cât ºi aapelativului destul de discret, ridicat la rang de plãcereinconfundabilã. Nu-i un îndemn ºi nici o îmbiere ce-ºi areobârºia în intenþia de a-i spune sã facã ceva femeii, ciapelativul luat din scala solfegiului cu o acuitate mai înaltãdecât un „MI“, cãutându-i o menire ºi semnificaþie destulde apreciative. Între femei, apelativul de „FÓ este înlocuitcu „FA“, feminizat, distinct de cel pe care i-l adreseazã bãr-batul. Psihologia þãranului a luat forme nuanþate, iar denu-mirile atribuite lucrurilor ºi fiinþelor, nu sunt legate de celeale botezului, deci au specificitate, unde predicatul „este“se schimbã în „FU“, iar cel al adresabilitãþii la subiectuldevenit obiect, prin cerinþã adverbialã ºi plinã de ºarmdialogal, cu unicitate ºi, în plus, având splendoarea trãirilorce ºi le atribuie sub formã dãinuitoare ºi perenã.

Noaptea, în ceasuri de trezire, el catã pe cerul ce-idã mãsura trecerii timpului, starea vremii, îi dedicã imnulcosmic al împlinirilor pãmânteºti, mulþumindu-i astfel, înacelaºi timp, pentru îndemnul criptat ºi tainic ce-l primeºtepentru muncã, hãrnicie, pentru misiunea lui de trudnic ºistãpân al pãmântului.

Dacã priveºti palma sa bãtãtoritã, ai imaginea uneifresce în care se oglindeºte zbuciumul vieþii, truda ºipãtimirea zãmislirii roadelor din glia strãbunã ce-i asigurãviaþa. Aþi privit vreodatã un lan de grâu înroºit ºi presãratcu flori de mac? Am asemuit ºi imaginat acest peisajreprezentând o deghizare a sudorii þãranului în trudireamuncii câmpului, cu roºul de culoarea sângelui, înflorit în

23

oceanul spicelor dãtãtoare de hranã ºi îndestulare. Cerealitate plinã de semnificaþie ºi sacralitate! Þãranul cu-noaºte, prin identificare, cele douã elemente ale universu-lui, pãmântul ºi soarele, cãrora le mulþumeºte prin rugã-ciune, personificându-le cu o „Magna Mater“, ale exis-tenþei sale. Þãranul de-þi aratã palma, citeºti în ea urmasãpii, asprima ºi bãtãtura cãpãtatã de la mânerul secerii,negreala umezirii pãmântului, reavãnul sãu muncit care-iasigurã încrederea în primordialitatea trãirilor sale legatede divinitatea dupã care jinduia dintotdeauna.

Dintre toate obiectele ºi corpurile cereºti, olteanulºi-a însuºit prin asemãnare ºi stringenþã utilitarã ºi consue-tudine personalizatã, douã însemne: „cobiliþa ºi carul“;cobiliþa ca un obiect devenit comod ºi util, ºtiinþific determi-nat experimental în fizica pârghiilor lui Arhimede, avândînsã licenþã proprie ºi un marketing brevetat chiar pentrufolosinþã externã pânã ºi-n capitala þãrii, timp de câtevasecole. Are exemplare expuse în marile muzee ale þãrii ºichiar cu un detaliat mod de întrebuinþare.

Cobiliþa i-a devenit emblemã olteanului, scaun culeac ergonomic pentru o „domnire imperialã“ în timp ce-ºitrãgea sufletul dupã cãrãuºia fãcutã din zori pânã-n noapteºi la fel în fiecare zi.

Þãranul din Oltenia s-a crezut întotdeauna frate cuþãranul lumii, dar niciodatã mai puþin stãpân pe pãmântullãsat de strãbuni ºi pentru care s-a luat în piept cu cei ce-ºidoreau sã-i rãmânã sau sã-l încalce. Era „stãpân ºi domn“al câmpului prãfuit, al picãturilor de rouã ce-l udau în zoriidimineþilor brumate ºi domina prin prezenþã ºi trudã

24

dogoarea arºiþei verilor toride. κi adãpostea familia ºi-ºi

lua prânzul la umbra carului, unde-ºi þinea copiii ºi hrana

adusã pe cap aproape de prânz, de cei ce-o pregãteau

acasã. Soarele îl venera pentru grija divinã ce-o purta

coacerii recoltei ºi pentru leacul tãmãduitor al reumatismu-

lui cãpãtat de la umezeala toamnei ºi a primãverilor

ploioase. Mai repede rãbda de sete, dar apa adãpãrii ani-

malelor era pãstratã cu sfinþenie. Plosca lui cu apã era

pãstratã la umbrã sau acoperitã cu þoale sau iarbã, având

pe ea încrustate în filigran motivele þesãturilor þãrãneºti,

regãsite adesea pe pânza îmbrãcãminþii sale. Solstiþiul de

varã purta mirificul misticului, pronia zodiacului ºi plãs-

muirea primordialitãþilor divine sau o formã de extramun-

dare din transcendenþa credinþelor strãbunilor sãi.

Þãranul n-a ºtiut ce-i concediul de odihnã ºi nici n-a

bolit din pricina colesterolului. Aºa spunea cel mai autentic

ºi reprezentativ dintre copiii oltenilor sadea ai lumii teatra-

le, Amza Pellea din Bãileºtiul sãu fãrã pereche, într-o piesã

jucatã pe scena unui teatru, numitã „Comoara de pe deal“.

Eu l-am cunoscut ºi-am copilãrit cu el, de pe vremea când

îºi scria numele cu un singur „l“.

Primãvara ºi toamna, þãranul îl chema pe preotul

satului pentru a împlini mitul ritualic în calitatea sa de sa-

cerdot ºi nu de mistagog, iar lucrul fãcut de Demiurg avea

sfinþenia lui prin sacralitatea în care avea încredere demnã

de o credinþã creºtinã.

25

Carul sãu era simbolul Ursei cereºti, avea formaconcretã ºi divinizatã ce-i asigura tihna mesei, leagãnulpruncilor, ieslea animalelor de muncã ºi vehicul personal,sacrosant, de transport. Îl folosea ºi pentru ultimul drum alsãu prin aceastã lume, al morþilor, prilej cu care îl împo-dobea cum numai el îl ºtia ºi de la care ºi cei de la oraº îiatribuiau prin originalitate ºi înnoire o demnitate ºi sobri-etate simplã ºi modestã, dar mãreaþã prin semnificaþie.

Þãranul nu era ºiret, era isteþ (ºiretenia fiind proprieanimalelor), chiar inteligent, plin de tâlc, bun de znoave, unhâtru, plin de înþelepciune. Era „talpa“ þãrii, a naþiei, ce-iasigura eroismul ºi bravura luptãtorilor oºteni ai armatei. Înel creºtea, nativ, simþul apãrãrii pãmântului ºi neamuluiromânesc.

Fãrã el, þara aceasta n-ar fi fãcut ºi avut multelucruri ºi fapte de arãtat lumii, de la trãirea în credinþã faþãde Dumnezeu, pânã la pilda eroismului sãu de luptãtornesupus nimãnui ºi niciodatã. Mi-am fãcut o datorie deonoare ºi de respect profund, aducând acest omagiuþãranului român ºi în special al celui oltean îndeosebi, pen-tru cã el este matca devenirii noastre spirituale, a hãrniciei,spiritului inconfundabil al iscusinþei acestei pãrþi a þãrii lãu-datã ºi de Dumnezeu binecuvântatã.

** *

Trebuie în mod obligatoriu ºi necesarmente moti-vant de a-mi repeta nevoia ce m-a determinat sã scriu

26

aceste rânduri ºi, mai ales, cine ºi prin ce m-a inspirat. Îmiaduc aminte de o nedumerire ºi temeritatea ce-l cuprindeape marele meu preferat, om de gândire ºi filozof PetreÞuþea, care nu-ºi putea închipui sau, mai corect, nu-ºiputea imagina, cã se poate aºeza la masa de scris, fãrã sãfie „asistat“ de o fiinþã care sã-i vegheze corectitudineaînºiruirilor unor idei, dar mai ales, sã ºi-l reþinã fãrã rezerveatunci când obiectivitatea lor nu are temeinicia ºi mai alescuprinsul adevãrului. Eu am o formaþie înclinatã cu pre-cãdere spre ºtiinþele exacte, verificate legic ºi experimen-tal, aplicative ºi perfectibile, aºa încât iscoada de a mi setrage genetic, nu-i explicabilã.

Pânã la urmã, mi-am descoperit o explicaþie, cât decât plauzibilã, ce are trei componente mai pãmânteºti ºiortodoxe:

1. Dorul de urbea natalã, dorul ºi dragostea faþã decolegii ºi dascãlii mei din tinereþe, pe care-i socotesc „fon-dul de aur ºi de nepreþuit“ al formãrii mele ca parte ºi sub-stanþã, cu profunde implicaþii emoþionale ºi camaradereºti,cu statornice referenþiale etico-morale sugerate ºi realizatede dascãli ºi profesori din ºcoalã. Am trãit o perioadãdestul de grea la acea vreme, dar am depãºit-o cu toþii,deopotrivã elevi ºi dascãli, cu o demnitate ºi cu o preþuirepe mãsurã.

2. Parcurgerea etapei formãrii profesionale dinînvãþãmântul superior, încadrat în serviciul militar, organi-zat, disciplinat ºi-ntr-o ordine deplinã, toate asigurându-miun fond stabil ºi temeinic, dispus în repere controlabile darºi cu servituþi ºi privaþiuni proprii ºi specifice armatei, ca

27

instituþie, prin definiþie, de învãþãmânt dirijat ºi punctualstructurat ºi constituit din cadre, la disciplinele de speciali-tate, cu pregãtire superioarã ºi de-o rigoare ireproºabilã.

3. Activitatea desfãºuratã, dupã terminarea învã-þãmântului superior, de practicã ºi formare profesionalã, cuaplicaþii ale cunoºtinþelor teoretice acumulate, într-o sin-gurã instituþie militarã, într-un sector prin excelenþã tehnicºi mulat pe un profil mult dorit, de inginerie a construcþiilorcivile ºi industriale.

Iatã câteva argumente care reduc grija unora de afi confundat cu o persoanã având o aplecare (ºi mai alespretenþia!) spre scriere, ca pe o mai veche îndeletnicire ºicare tocmai la bãtrâneþe a reuºit sã-mi mobilizeze potenþascriitoriceascã. De aceea ºi insist spre a nu fi suspectatîntr-un fel ca aparþinãtor al acestei caste apreciate - pedrept - dar greu penetrabilã.

Cã mi-au plãcut poezia ºi proza, cã în tinereþe amcochetat cu de-ale scrisului, asta este altceva ºi la nivel deamator, simþind nevoia de a pãstra mãsura lucrurilor întoate. Am fãcut pentru mine ºi-ntr-un cerc intim, recenzii,foarte multe note de cãrþi, fiºe de bibliotecã, culegeri fiºatede aforisme, raritãþi lexicale, pãreri exprimate, lucruri fru-moase etc., acestea din plãcerea de-a le fixa ºi a le folosila nevoia de cunoaºtere ºi nicidecum pentru a le publica.

Am un foarte bun prieten ºi de-o viaþã coleg, VasilePalea, care-mi trimite dupã fiecare varã, când îºi petrececoncediul la casa pãrinteascã de lângã Calafat, casã pecare o mai oblojeºte „omenind-o“ cu prezenþã sufleteascã,sã nu-i ia cineva din niscai agoniseli ce capãtã parfum de

28

tradiþie ºi pe care o mai încarcã cu o terapie intensivã, îmitrimite spun, câte o plachetã (cã aºa îi place sã-i zicã)scrisã frumos ºi destul de cochetã, cu poezii - ºi cãruia îirãspund în scris pãrerea ºi impresiile fãcute. Într-una dinscrisori (cã ne scriem ºi dupã ce vorbim la telefon!), mi-ascris cã i-a fãcut multã plãcere sã citeascã despre modulcum le-am receptat, tema abordatã, dar mai ales versifi-caþia, rima, precum ºi continuitatea ideii ºi mai cu seamã ati-tudinea unui adevãrat „critic“ pe care o posed faþã de poeziasa. I-am mulþumit pentru apreciere. Cât priveºte exagerareafãcutã, zicându-mi „critic“, m-a fãcut de râs, supradimen-sionându-mã, fapt pentru care am fost obligat sã-l iert, cã-mieste mai mult decât un frate, îmi este prieten. Am sã fac locunor inserþii de poezii scrise de fratele Pãlescu, printrenumeroasele cuvinte scrise ºi înºirate în aceastã lucrare, cuaduceri aminte, pentru a vã dovedi talentul cu care estehãrãzit amicul meu, bun de lãudat.

Îmi aduc aminte cu aceastã ocazie de Petre Þuþea,care-i rãspundea prietenului sãu Emil Cioran, când acestaîl fãcea genial ºi o mare personalitate a lumii contempo-rane, la care „profesorul“ îi dã o replicã, în sensul cã-iaminteºte, la rându-i, ce spunea Talleyrand ºi anume cã„tot ce-i exagerat este insignifiant“.

De altfel, însuºi Cioran îi scrie cã existã ºi asasinatprin exagerare. Eu nu-l cred ºi nu-l suspectez de reaintenþie pe prietenul meu.

Mi-am fãcut un cult pentru o bunã parte din dascãliiºi profesorii mei din liceu, facultate ºi comandanþii din insti-tuþia unde am lucrat, pe care nu gãsesc un alt mijloc direct

29

ºi dezinteresat sã-i omagiez decât prin aceste dedicaþii(pentru unii întârziate) fãcute din toatã inima ºi cu sinceri-tate, prin care mi le pot manifesta. Într-o ordine prefe-renþialã, alãturi de aceste personalitãþi, încerc sã desfãºorºi alte amintiri, locuri ºi momente din viaþã cãrora le-amasigurat aceeaºi mare preþuire ºi atenþie.

„CAR CU BOI: Îmi revãd copilãria, care-acum s-apetrecut,/ Dar în minte am imagini întâlnite mai de mult,/Când copil bãlai ºi sprinten rãtãceam prin vãi ºi lunci,/ Fãrãgriji, fãrã necazuri, doar cu vremile de-atunci,/ Pe cândvara era varã, cu arºiþã fãrã ploi,/ Doar la scaldã simþeamapa rãcoroasã pentru noi,/ Toamnele erau bogate, tot cubunuri pe ales,/ ªi-n hambare rodul muncii se-odihneadupã cules./ Iernile erau curate, ca zãpada-n albul ei/ ªicopii la sãniuºuri puneau jocului temei,/ Primãverile cusoare, dupã zile ºi nopþi grele/ Rãspândeau miros de floareîn cântat de pãsãrele./ Toate vremile aceste strânse-n min-te de copil/ S-au pãstrat nemuritoare ca un sentiment sub-til,/ Sunt icoane fãrã seamãn din a mea copilãrie/ Care-aufost ºi sunt ºi astãzi neîntinatã mãrturie./ Sunt imagini grãi-toare ce le port în al meu suflet,/ Neschimbate, vii întrunaca un permanent rãsunet./ Vãd câmpia aurie, lanuri un-duind în soare/ Vãd pãdurea rãcoroasã, vãd ºi apele încare,/ Ne scãldam în pielea goalã, prichindeii toþi din sat./Dealuri molcome, coline, pajiºti verzi de neuitat./ Însã din-tre toate aste, ce-au fost date pentru noi,/ O imagineaparte este carul cu doi boi./ Parcã-l vãd cum plin de roa-de scârþâind din roþi mereu,/ Când plãvanii prinºi în juguri

30

se-ncordau la carul greu./ Tãia brazda-adâncã roata înþãrâna de pe drum,/ Boii cu-al lor pas molatec prefãceaucolbul în fum,/ Legãnau din cap juncanii, când treceau unhop mai greu,/ Ca un sunet vechi de toacã zornãia câte-unresteu./ Gerul când era mai mare puneau boturile-n piept,/ªi gemea din greu tânjala scârþâind încet-încet,/ Deseorica sã-i ajute, ca povara s-o dea gata,/ Puneau umãrul laleucã ºi bunicul, dar ºi tata./ Carul cel strãvechi, cel care ede bazã la þãran,/ Este cel care adunã tot belºugul an de an/Iar în zi de sãrbãtoare, chiar în proor ori Florii/ Când e-n-cununat cu sãlcii, schimbã munca-n bucurii/ Boii parcãsunt mai sprinteni, mai fãloºi, mai importanþi,/ Rar pãºindstârnesc talanga între paºii legãnaþi./ Apoi carele de nuntã,minunat împodobite/ Pe loitre ºi pe-o culme cu mult gustorânduite,/ Toatã zestrea ce mireasa o aduce-n casa nouã/Zestre care-înveseleºte neamurile amândouã/ Carul estetemelia, poartã an de an poveri,/ Este cunoscut de veacuri,e acelaºi ca ºi ieri,/ E unealta nelipsitã oricãrui agricultor,/ªi-a rãmas aºa de-a pururi ºi va fi ºi-n viitor./ Gol în ploaiesau în zloatã, fie vânturi ori ger fie,/ El stã tot pe patru roateneclintit ca o statuie/ Aºezat în bãtãturã, ca un dar de lastrãbuni/ E mereu emblema muncii creatoare astei lumi./Ce s-ar face însã carul, dacã doi boi n-ar avea/ Doi plãvanice duc în juguri greul pretutindenea./ Când agale trag curâvnã prin þãrânã ori noroi,/ Rodul muncii, care scapã petot omul de nevoi,/ Dar ºi dejugaþi tot paºnici când odihnãle-a fost dat/ Par statui de piatrã surã dintr-un ev îndepãr-tat./ ªi de-aceea boii care trag din zori pânã-n amurg/Rãscolind pãmântul reavãn de sub brazdele de plug/

31

Numai ei sunt o nãdejde a þãranului român,/ Fãrã ei ºicarul frate nu va fi nicicând stãpân./ Astãzi când mã ducegândul cu decenii înapoi/ Port în mintea mea icoana caru-lui tras de doi boi; BICIUL: Biciul, cine este biciul? De cânda fost inventat,/ Cine l-o fi blestemat,/ Sã devinã el supli-ciul.// Biciul se pare cã vine/ Din vechimi, de mii de ani/ Afost armã la duºmani/ Dar ºi fãcãtor de bine.// Biciu-a fostun mare zeu,/ Respectat fãrã crâcnire/ Cunoscut deomenire/ Ca „Biciul lui Dumnezeu“.// Doar cu el a scos dinRai/ Pe Adam ºi-a lui soþie./ Ca sã vadã ºi sã ºtie/ Cum epãmântescul trai.// Biciul este ºi-un exemplu/ De dreptatea lui Iisus,/ Cãci cu el, precum s-a spus,/ A gonit hoþii dintemplu.// Îndeajuns de cunoscut/ La popoarele nomade/Unde rupe, frige, arde,/ Biciul cu plumbi, biciul cnut.// Cândera purtat de snobi/ Biciul le dãdea tãrie,/ Tãia brazdã-ncarne vie/ ªi la sclavi dar ºi la robi.// ªi în multe ipostaze/A fost pus de omenire/ Ca mijloc de asuprire/ ªi neîntre-cute groaze.// S-a pãstrat de-atâtea veacuri/ Urmãrindacelaºi þel,/ Mare fiind, ori mititel,/ Era dãtãtor de leacuri./A fost chin ºi umilinþã/ Pus în cui pe post de strai/ A fostSfântul Neculai/ Pentru-a popii Smãrãndiþã.// Au fost ºiunelte vii/ La birjari ºi cãruþaºi/ ªi la sat ºi la oraº/ Caîndemn la bidivii.// Dar a fost de multe ori/ Glas vioi debucurie,/ ªi pocnea cu bãrbãþie/ Când veneau colindãtori.//Biciul - o unealtã veche/ A fost frate la român/ A fost rãu, afost ºi bun/ Singurul fãrã pereche; ACOLO: Prin ceaþaamintirilor gãsite/ În sipet de memorii învechit,/ Revãdimagini ºterse, dar iubite,/ Într-un trecut pe care l-am trãit.//Vãd o cãsuþã micã aºezatã/ În vad de ape, între sãlcii-

32

nalte,/ Cu prispa largã din belºug ornatã/ Cu iederã ºi floriînmiresmate.// Acolo, lângã casã, o fântânã,/ Cu cumpãnãºi ciuturã de lemn/ ªi ea e tot atâta de bãtrânã,/ Dar maipãstreazã tipul ei solemn.// ªi vãd apoi ferestrele curate,/Cu perdeluþe-n fir de borangic/ ªi-n fiecare - oale cumuºcate,/ Împurpurând un cadru atât de mic.// ªi-n semi-întunericul din casã,/ O vãd pe mama, blânda mama mea,/Era ºi-acum tãcutã ºi retrasã,/ Aºa cum totdeauna ea era.//Stãtea ca de-obicei în cãmãruþa/ În care ne crescut-a penoi trei,/ Cu dragoste ºi-n suflet cu credinþa/ Cã vor fioameni drepþi copiii ei.// Ce ochi frumoºi avea buna meamamã/ ªi ce fineþe-n mersu-i legãnat,/ Ce chip de sfântãcând purta maramã/ ªi cât de mândrã-n portu-i de la sat.//Ce aurã acum o înconjoarã,/ Ca pe o sfântã, aºa o vãd eu/ªi cred cã ºi acum e o fiinþã rarã,/ Acolo sus în cer laDumnezeu.// În ceaþa amintirilor trãite,/ Abia zãresc ima-gini de demult,/ Dar ºi acum în sufletu-mi dorite,/ De parcã,toate, ieri s-au petrecut.// Când dorul ce în sufletu-mi se-a-prinde,/ De mama ºi de casa cu cerdac,/ Eu mâinile-a-mândouã le-aº întinde,/ Sã le îmbrãþiºez ºi-apoi sã tac;CONSTATARE: Iarna este anotimpul/ Ce cuprinde,-n alsãu mers,/ Doi ani unul lângã altul,/ Unicat în univers.//Anul vechi ce se petrece,/ Anul nou abia sosit,/ Pe rãbojulei îl trece/ Fãrã ca sã fi greºit.// Iarna este anotimpul/ Cutroieni ºi fulgi uºori,/ Dar tot el este ºi timpul,/ Încãrcat desãrbãtori.// Prima, Sfântul Nicolae/ Moºul darnic, dar sub-til,/ Pune în ghetuþe-o droaie/ Daruri pentr-orice copil.//Apoi marea sãrbãtoare/ A Crãciunului creºtin,/ Sfântã pen-tru fiecare/ ªi cu harul sãu divin.// ªi de-aceea Moº

33

Crãciunul,/ Cel cu daruri încãrcat./ Fiindcã este darnicBunul/ Este cel mai aºteptat.// Când în cumpãnã stau anii/Veselia e în toi,/ Se împacã toþi duºmanii,/ Revelionul e cunoi.// Prima zi din anul care/ Este-abia la început/ Scris curoºu-n calendare/ Vasile cel drept ºi sfânt.// Boboteazaapoi vine,/ Cea cu ger cumplit, amar,/ Toate lumilecreºtine/ Nou botez primesc în dar.// Chiar în ziua urmã-toare/ Sfântul Ion e-n calendar/ Înc-o mare sãrbãtoare/ Neoferã iarna iar.// Gerar la sfârºit de zile/ Alþi trei sfinþi suntpomeniþi,/ Ioan, Grigore ºi Vasile/ Toþi cinstiþi ºi sfinþipãrinþi.// Fãurar e mai modestã,/ Doar o sãrbãtoare are,/Este data ce atestã/ Încã-o zi cu praznic mare.// Iatã de ceiarna este/ Anotimpul singular,/ Ce doi ani adãposteºte,/Dar ºi sãrbãtori cu har.“

34

Motto:„Rondelul oraºului mic

Oraºul mic te furã-ncetCu ale lui tãcute strade

Cu oameni rãi, dar cumsecade,Ce nici nu ºtiu cã sunt poet.

Cu centrul intim ºi cochet ªi fãrã case cu arcade;

Oraºul mic te furã-ncetCu ale lui tãcute strade.

Prin umbra parcului discret,Nu se strecoarã mascarade

ªi nu se-aud în el tiradeDespre-al politicei secret -

Oraºul mic te furã-ncet.

Al. Macedonski

CRAIOVA, ORAªUL TINEREÞII MELE

Craiova este spaþiul destinat moºtenitorilor printradiþie ai Banilor descãlecãtori din veacul al XIV-lea,devenit, în timp, locul de descântec ºi locuire al oltenilor,altarul care adãposteºte covata unde se plãmãdeºte ºidospeºte anafura de grijanie a juveþilor, locul de baºtinã ºi

35

natal ai marilor rezidenþiali ai Þãrii, oraºul ca placã turnan-tã de plecare în rãspântiile þãrii, „oraºul cu cei mai mulþiolteni“, dupã cum îi mãrturisea marele istoric al neamuluinostru, Nicolae Iorga lui N. Titulescu, dupã o invitaþie fãcu-tã de acesta sã viziteze oraºul în 1936. Craiova este BãniaOlteniei ºi de cea mai româneascã puritate, ce l-a dat peMihai Viteazul, Bravul nostru ºi Întâiul Întregitor de NEAMºi ÞARÃ, urbea pãstoritã de marele primar Romanescu, ceavea sã dea pildã Europei pentru amenajarea Parcului ce-i poartã numele, parc socotit, la acea vreme, pentru fru-museþea ºi splendoarea peisagisticã, oaza de liniºte,rãcoare, promenadã a celor ce stãteau în Bãnie, alcãtuindun tot unitar între nevoia cetãþeanului ºi folosul dobânditdin truda dendrologilor ºi horticultorilor ce-au rãsfãþatcetãþenii oraºului ridicându-l la „rang de faimã“ ºi prestigiumult râvnit, de capitalã a Olteniei.

Pãi se poate vreo Oltenie fãrã Craiovã? Vã întrebeu!? Sau Craiova fãrã Jiu sau juveþi? Faceþi o hartã fãrã Jiiºi cu delimitãri zonale de alte provincii fãrã Olt ºi sã spuneþicã se poate aºa ceva!?

Pãi dracu’ a mai vãzut sã intre cineva, cumva, înOltenia fãrã sã treacã Oltul ºi sã nu se loveascã de Jiu?!Cred c-ar „nãrozî“ lumea de-a binelea ºi asta ca sã nu „zâcvorbã rea“, cã aºa ceva „nu sã existã“! Cred cã, deodatã,toþi oltenii ar trece pe-o scremere totalã ºi naþionalã ºi eaar rãmâne harta locului aºa cum ne-a dat-o Dumnezeu.Acest triptic tãmâiat cu cãdelniþa sfinþirii dumnezeieºti ce-ºi ocroteºte Bãnia este o mândrie, o certitudine, iardacã MUICA lor tot femeie de-a noastrã „fu“, pãi atunci tre-buie sã crezi cã existã.

36

Craiova a fost cuptorul de plãmãdire ºi coacere afrãmântãrilor în covata vremurilor, iubirea de neam, bãr-bãþia vitejilor noºtri, truda ºi sudoarea muncii cãlite-nmojarul verilor fierbinþi, ºi-n oþelirea iernilor geroase ºi ace-lor oameni cu palmã asprã, ce-au trudit pãmânturilesatelor din care provin. Este împlinirea unor rugi în frumoa-sele biserici, ctitorite de cei cucernici ºi ocrotite de haruldumnezeiesc, ca supremã divinitate aplecatã asupra þãriidintre orizonturi ºi-a Olteniei noastre, a juveþilor, cãroraprin revelaþie le-a dat isteþimea, iscusinþa, gândul blând dariute, bucuria de-a avea copii trudiþi de mici, pentru a ºti ce-i onoarea de-a se bucura de muncã ºi de a se fãli cuea, devenitã o vocaþie perenã a dibãciei profesionale.

Craiova poartã aura ce-i înconjoarã identitatea co-dificatã a þãranului, ca obârºie a profesiei sale.

Petre Þuþea spunea cã þãranul nostru, dacã-ºi pre-zintã iþarii la primãrie, i se elibereazã pe loc identitatea deromân ºi patriot naþional, la modul cel mai oficial ºi re-cunoscut act cu putinþã.

Jiul este Iordanul în care-ºi primesc botezul etnicjuveþii, devenit unanim prin brevetarea denumirii sale to-ponimice, emblemã universalã, tacit confirmatã ºi neîndo-ielnicã în veridicitate.

Oraºul purta cotidian, marele pervaz al florilor dinpieþe, vândute de florãrese ce purtau busuioc în pãrul lornegru ºi creþ, cu salbe de galbeni la gât (dota lor cruþatã defiscalitate) în semn de continuãtoare a obiceiurilor strã-bune, zvelte la trup, negustorese get-beget, mai ales cuclienþii cunoscuþi. Vara fierbinte ºi uscatã o bunã vreme

37

aducea pe strãzi „paparudele“ înfãºurate în frunze sau lãs-tari verzi, fete cu sâni pietroºi ºi pulpe suple, desprinse dintablourile cu creaþii de modã, promiþãtoare de dorinþe visateîn ascuns ale privitorilor, cadâne cu pãrul lucios, cu mâinisubþiri ºi unduinde, identice dansatoarelor indiene sau celororientale, cu tãlpile albite de frecarea nisipului fierbinte, încare lesne puteai pregãti o cafea pentru feþele pline desudoare sau mai apoi de apa aruncatã simbolic pe ele, însemn de prevestire a ploilor binecuvântate. Era un ritualdesprins din frescele ºi arcadele templelor romane, vizitateºi patronate de zei.

Târgurile oraºului, ce de regulã se þineau joia, înzone special amenajate sau rezervate, reprezentau realeexpoziþii ale produselor meºteºugarilor din regiune ºi alecreaþiilor proprii din breasla olãritului, prelucrarea bunurilor,þesãturi de scoarþe, cojocãrie, unelte gospodãreºti, vân-zarea animalelor, trocul cu produse specifice ºi prefe-renþiale schimbului, confecþii, vase de gospodãrie ºi cas-nice, ºi întotdeauna nelipsitele bâlciuri cu ademeniri ºi des-fãtãri sau chemãri stimulatoare ca: „... ia, neamule!, iaceva ce n-ai mai vãzut ºi n-ai mai pomenit, ia pânã nu seterminã, cã mai sunt câteva... etc.“. Lumea degusta dintoate ºi era o veselie întreþinutã de nevoia de a te bucuracã ai fost la târg, cã eºti mulþumit de ce-ai vândut ºi cu cete-ai înnoit. Totul avea motivarea unui confort sufletesc, unprilej de a da copiilor însoþitori nuanþa mulþumirii ºi plãceriide a gusta din mireasma oraºului, amintiri pãstrate saupovestite apoi în satul natal ca noutate, o curiozitate satis-fãcutã ºi plinã de fabulaþie. Aceasta era tranferul în timp,

38

prin contact nemijlocit, nemãrginit ºi direct, al spirituluiorãºenesc cãtre satul nãscãtor ºi plãsmuitor al nemuririi,aºa cum îi plãcea marelui nostru gânditor Lucian Blaga sãspunã.

Oraºul rãmânea locul spre care îºi îndrepta gândulºi uimirea omul de la sat. Spaþiul cuprinderii se inversa.Întinderea câmpului îi aparþinea þãranului, iar aºezãrileoamenilor erau strâmtorate ºi limitate la douã-trei uliþe, cucase mãrunte ºi multe lipsite de confort. Oraºul îi ofereaspectacolul mulþimii strãzilor largi, pe care circulau oameniºi maºini, cu case somptuoase, iluminate, mijloace detransport ºi pe care fãceai cale lungã pânã sã vezi câmpulºi întinderea sa. Strada pietruitã sau asfaltatã a oraºului ºimijloacele de transport în comun erau primele atracþii ºielementele de noutate pentru cei veniþi sã vadã Craiova.

Care au fost imaginile ºi elementele ce mi-au rã-mas întipãrite, ca amintiri de neuitat, despre acest oraº alcopilãriei ºi tinereþii mele?

Liniile de autobuze, care fãceau cãrãuºie, spinte-cau oraºul pe direcþia Garã - Centru - Parc ºi Brestei - Pia-þã - Calea Bucureºti, centrul constituind placa turnantã delegãturã ºi comunicare între cele patru puncte cardinale.Vara, pe ruta Garã - Centru - Parc sau spre Luncã - Jiu,erau folosite vehicule bãrci, rezultate din secþionarea pemediana înãlþimii a unor autobuze, lãsând cãlãtorilor posi-bilitatea de a circula în condiþii optime. Erau vehiculelepreferate pentru agrement chiar în zilele toride. În perioa-da 1942-1945, pe ruta Garã - Centru - Parc, circulau tro-leibuze aduse de la Odessa, care apoi au fost restituite,

39

fiind socotite ca pradã de rãzboi. Ele aduceau o notã deeleganþã ºi confort, motiv pentru care ºi preþul cãlãtorieiera diferenþiat faþã de cel al unui autobuz, compensândnota ecologicã ce-o asigurau. Promenadele erau prilejuride etalare a bunelor maniere marcate prin eleganþanoutãþilor vestimentare dar ºi de punerea în valoare a unuimod de trai aparte, prin frecventarea cofetãriilor,cafenelelor, a sãlilor de prezentare a pictorilor, a cine-matografelor, Rio, Scala, Apollo, Select sau a sãlilor dedans. Doamnele ºi domniºoarele se afiºau, vara, în toaletefine, vaporoase, în culori pastelate, cu pãlãrii înflorate, cumânuºi din dantelã finã ºi lungi pânã la cot, pantofi asortaþiþinutei, luaþi de pe Lahovary. Bãrbaþii purtau costume ladouã rânduri, din postavuri englezeºti luate mai ales de lamagazinul „Englezu’“ de pe Calea Unirii, cãmaºã albã ºilavaliere în ton cu culoarea costumului, iar pantofii dinpiele în douã culori, perforaþi, albul fiind obligatoriu. Tineriise îmbrãcau în þinute sport, cu sandale aerisite, cãmãºi cumâneca scurtã, apretate ºi cu batiste asortate puse lavedere în buzunarul de sus al hainei sau al cãmãºii.

Trãirile oraºului erau pulsatorii ºi divers organizate,dar care fãceau notã comunã cu dorinþa de ordine ºi liniºteaproape deplin consimþite, nefiind încorsetate în rigoricoercitive. Acolo unde firescul comportamental era încãl-cat, opinia ºi factorii de veghe interveneau ºi erau luatemãsuri în consecinþã. Nota de civilizaþie ºi conduitã eraimpusã de majoritatea cultã ºi binecrescutã în tipare aledisciplinei de familie ºi societate, care dominau minoritateace se afla în afara normalului sau obiºnuitului.

40

Elevii, de-o pildã, salutau la modul respectuos pro-fesorii, iar dacã erau însoþiþi de pãrinþi, împreunã dãdeaubineþe institutorilor. Persoanele în vârstã ºi situate pe oanumitã treaptã a scãrii sociale, primeau respectul prinsalutul celor mai tineri ºi cunoscuþi, prin gestul reflex ºi re-verenþa faþã de aceºtia ºi familia care le însoþea. Gestul nuera imperios, ci intens legat de buna-cuviinþã ºi respectulindividual. Pe unele strãzi, era interzis accesul elevilorneînsoþiþi de familie. Dupã cum îmi dau seama acum, chiarîn lipsa unor mãsuri legiferate sau oficial elaborate de oinstituþie localã, funcþiona o cutumã, o mãsurã ex-coerci-tivã, cãreia i se supunea întreaga urbe, funcþiona ne-condiþionat legea nescrisã a „obiceiului local“, probat deani ºi mãsurat în timp prin justeþea lui. Disciplina ºi ordineadãdeau nota de mãsurã ºi gradul comportamental ºi atitu-dinal al raporturilor de convieþuire în societate. Viaþa urbeiavea libertatea desfãºurãrii necondiþionate ºi restricþion-ate, avea în spate libertatea asumãrii a ceea ce justiþia îºiimpune prin codul civil ºi administrativ, de cãtre cetãþean înmãsura faptelor ºi a lucrurilor liber consimþite, fãrã sãîncalce simplitatea ºi mãreþia sfintei devoþiuni socialeîntrunite în colectivitatea urbei sau a cetãþii. Grecia impu-sese, prin Pericle, ca societatea sã-ºi alcãtuiascã reguli deconvieþuire, nescrise, dar precise ºi obligatorii a fi respec-tate de toþi membrii ei. Legea rãmânea ultima instanþãunde vinovatul era chemat sã-ºi explice neputinþaîncadrãrii în normele societãþii, iar pedeapsa primitã îlpunea uneori în afara obiceiurilor cetãþii prin izgonire. Nuspune nimeni cã s-a atins un ideal cu acest sistem de

41

gândire al organizãrii social-cetãþeneºti, dar unei minoritãþinumerice prin compunere ºi structurã, dispusã sã se mani-feste numai antisocial, era automat marginalizatã ºi obliga-tã sã suporte consecinþele legii. Þiganii din Craiova (nu toþi,dar destui) completau plaja sau categoria celor certaþi culegea, dar în multe situaþii înseºi cãpeteniile lor aveau cevaîmpotriva comportamentului rebel ºi indisciplinat al mem-brilor etniei; ei erau supuºi unei judecãþi dupã norme pro-prii, neatestate ºi nerecunoscute juridic ºi, nu de puþine ori,erau pedepsiþi. Dar tagma etniei era disipatã ºi eterogenã.Clanurile se urau, acþionau sub impulsul pornirilor personaleºi niciodatã n-au acceptat sã se supunã legilor comune deguvernare ale societãþii în care erau obligaþi sã trãiascã.Furia, cearta, neînþelegerea dintre propriii membri, lipsamijloacelor de trai, nemunca ºi viaþa nomadã - ei nefiindlegaþi de pãmânt, i-a lipsit de un adãpost ºi, de aci, o viaþãde risc ºi de sfidare a ceea ce dã mãsura statorniciei fami-liei sau grija agonisirii roadelor de pe urma muncii lor.

Dacã unii au învãþat meserii, nu s-au putut lãsa însãorganizaþi în colectivitãþi de breaslã, ci au mers pe cont pro-priu, dar lipsiþi de binefacerile societãþii, de sprijinul ei prinºcoalã, spitale, ordine publicã ºi mai ales de respect faþã deacestea. Ei vor justiþie proprie, o viaþã personalã necontro-latã ºi neîngrãditã de norme de conduitã. Or aºa ceva nu sepoate ºi nu se întâlneºte nicãieri. Am trãit departe de ei, însensul neacceptãrii modului lor de pseudo-organizaresocialã ºi al fenomenului de inadaptabilitate la un sistemintegrator care sã-i facã egali în drepturi ºi justiþiabili. Încolectivitãþile în care au lucrat ºi membrii acestei etnii, care

42

aveau o stare atitudinalã demnã de laudã, aveau logicã,spirit ordonator, deciºi nu numai sã se alinieze dar chiar sãintre în concurenþã cu ºanse egale în societatea majoritarã.Îmi vine în minte o familie care m-a impresionat mult.

Nea Vasile lucra, prin 1970-’80, la o fabricã dinBucureºti, pe post de „bun la toate“, iar soþia sa Genoveva,casnicã fiind, mai cã se încumeta sã aducã la bloc laptedimineaþa devreme, pânã plecau oamenii la serviciu. Îl lua,cu noaptea-n cap, de la Alimentara, cu care avea contract,ºi-l aducea cu cãruciorul - varã-iarnã -, fãrã întrerupere, înfiecare zi. Lãsam sticlele goale cu bani în ele, la uºaapartamentului ºi le gãseam pe cele pline, scutindu-ne degrijã pe toþi. Aveau cinci copii, din care trei erau la facul-tate, ajunºi apoi profesori de francezã ºi limba românã.Atâta cinste ºi corectitudine nu mi-a fost dat sã cunoscprea multã. Le lãsam cheia de la casã fãrã a fereca nimicºi ne fãceau curãþenie cât noi eram în concediu. N-amgãsit o urmã de intenþie de a fi miºcat un lucru de la locullui, iar de lipsã, nici nu mai putea fi vorba. La Craiova, pestrada noastrã venea anual în sezonul de toamnã un cosi-torar, Costicã, însoþit de nevasta lui. Aveau peste douãzeciºi cinci de ani ºi, împinºi de nevoi, prestau servicii prin gos-podãriile oamenilor, contra mâncare, îmbrãcãminte ºiîncãlþãminte disponibile, tot ce putea fi folosit de ei. Veneausã ne cositoreascã toate cãldãrile de aramã ºi sã le reparepentru a fi folosite mai ales la pregãtirile de toamnã: bulion,magiun, marmeladã, conserve etc. Lucrau cam douã-treizile, într-o liniºte ºi ordine de nu-i simþeam. Erau cinstiþi, semiºcau ca furnicile, fãceau orice, drept mulþumire pentru

43

cã-i tratam ca pe oameni de ajutor ºi cu omenie. Nepovesteau multe lucruri din viaþa lor ºi a semenilor lor, pecare nu-i aprobau deloc în ceea ce fãceau în afara legii,dar ºi a modului lor de trai. Ne spuneau de atunci cã, dacãvor dispãrea teama ºi frica faþã de tradiþia lor ºi a obligaþi-ilor ce decurg din regulile lor interne, etnia lor va crea pro-bleme societãþii în care sunt nevoiþi sã trãiascã ºi sãmunceascã. „Suntem o naþie a dracului de proastã, învã-þatã sã vrea ºi sã aibã, fãrã sã munceascã ºi fãrã sãrãspundã de ceea ce face rãu. Dacã pãrinþii noºtri nu neînvaþã de mici sã muncim ºi sã nu furãm, de alþii nuascultãm ºi nici nu vrem sã auzim. Da, unii ne spun cã n-avem nevoie de carte, cã sã nu ne ducem sã ne scoatemacte, cã noi ne putem duce oriunde fãrã sã ne þinã cineva derãu, cã aºa e rasa noastrã învãþatã sã trãim din grijaaproape obligatorie a altora, din cerºit, fãrã muncã ºi înda-toriri. Mulþi dintre noi n-au acte la naºtere, sunt necunoscuþi,n-au identitate ºi de-aci toate belelele vieþii noastre, care nue viaþã, e trai de câine, suntem ca nimeni“.

Ei! Eu asta n-am sã uit niciodatã!...În copilãrie ne jucam împreunã cu ei ºi participam

în egalã deplinãtate a deprinderilor copilãreºti, la gãsireaîn comun a accesului la ceea ce era de naturã sã neuneascã ºi sã ne înveseleascã deopotrivã ºi fãrã a nestingheri bucuria ce-o degajau mijloacele avute la dispo-ziþie. Ne jucam în acelaºi praf ºi nãmol al strãzii, cu ace-leaºi mingi de cârpã, jocuri în ºi pe chibrituri, pe buline deplastilinã, cãpriþa, þurca, sãrituri la lungime ºi câte se maiaflau la îndemâna noastrã.

44

Gustam deopotrivã din atmosfera trãirilor, a întâm-plãrilor cotidiene a mahalalelor noastre, cu oameni situaþiîn mod diferenþiat pe scara valorilor societãþii, cu bunele ºitarele lor, cu maniere ºi caractere uneori opuse ºi incorigi-bile în îndreptare. Se forma ºi se adopta un comportamentmediocru dar nivelator ºi îngãduitor, mai tolerant, fãrã stri-denþe, dar acceptat de toþi.

Nu se neglija nici buna-cuviinþã, dar nu se lãsa canefãcutele unora sã nu fie luate în atenþia sau comportareadeºucheatã a altora. Exista o curiozitate copilãreascã pestecare nu puteam trece cu indiferenþã, deºi eram sfãtuiþi dinvreme de pãrinþi sã nu cãdem în ispita de a lua în seamãtoate bârfele, zvonurile, znoavele ºi mai ales certurile ºinecuviinþele auzite sau vãzute, dar nu le puteam ignora, bachiar, pe unele, le interpretam.

Tagma femeilor era purtãtoarea de cuvânt a acelorºtiri cãrora le atesta autenticitatea sau indiscreþia. Femeia,jumãtate ispitã, iar cealaltã jumãtate întregind-o prin pãcat,intratã în gura suratelor, neiertãtoarelor ºi clevetitoarelorcognomene, etichetate dar ºi încãrcate cu alte însuºiripãtimaºe ºi atribute imaginate ca fiind strict sau neapãrataparþinãtoare, dar fãrã de care „caracterizarea“ nu putea ficompletã, viaþa lor fãcea deliciul bârfelor, scandalurilor,certurilor conjugale, a despãrþirilor ºi neînþelegerilor defamilie.

Automat se gãsea ºi vina familiei, a soþului sau a so-þiei, cã altminteri nu se putea „bre“ întâmpla. Scapi frâul,rãmâi cu desfrâul. „Pãi, nu vezi la Nuþa, blonda?..., ziceacoana Neta, despre nevasta «bãtrânului cocoºat», care n-o

45

mai îmbrãca tot ca mai înainte ºi nu-ºi mai «onora» soaþa?Asta s-a luat de bãiatul Ioneºtilor care i-a cumpãrat niºteciorapi sau ºosete, vrând sã-i ajungã pânã sus ºi nu numaipânã la glezna piciorului, ci pânã la coapsa piciorului fru-mos al femeii, unde numai minunea vãzutã putea explicaîmbujoratele feþe ale celor doi naivi ºi nevinovaþi“. Ea,neonoratã de onorantul oficial, fiecare din cauze ºi motivãriimprecise dar opuse: ea, buclucaºã ºi zglobie, tânãrã ºizvãpãiatã, cu ochi galeºi ºi alunecãtori, curioasã ºi preapofticioasã, îºi lãsã picioruºele în mâna lui sã-i probezeºosetele pline de nu ºtiu ce ºi colorate nu ºtiu cum, apoicuriozitatea fu surprinsã de albul imaculat al pulpelor pli-nuþe, astfel cã nebunia îi cuprinse, pânã pãcatul îi sur-prinse nepregãtiþi, dar comun în dorinþa ambelor pãrþi careuitaserã sã se mai împotriveascã. Ultima fu plãcerea careo luã înaintea ruºinoasei nebunii, care deveni o încre-menire în faþa unei satisfacþii ºi a unei posibile repetãri, pecare ºi Eva, chiar ºi ea mai avusese o nemaiîntâlnitãplãcere în faþa mãrului adus de ºarpe, pânã ce amândoi s-au trezit „goliþi“ de puteri ºi hrãniþi de marea dorinþã de ase acomoda pânã la plãcuta sãvârºire a întregului ºi plã-cutului pãcat.

Unele întâmplãri sãvârºite la vârste critice îºi gãsescsoluþii reconciliante dintre cele mai originale ºi neaºteptate,deºi „gura strãzii“ nu iartã, dar uitã repede, întrucât alteisprãvi sau caravaslâcuri le iau locul, depãºindu-le în sub-stanþã.

Mi-am amintit de cartea lui Tudor Muºetescu, „MicaPublicitate“, unde o fostã doamnã, mult mai preocupatã sã

46

fie „ºi mai ºi“, mai dornicã în cele trebuincioase viitorului,pentru a fi hiperbolizantã în faþa apropiatelor amice ºi sprea rupe gura târgului, biata doamnã Caliopi Zamfirescu,proaspãtã vãduvã, este nevoitã, în multe dãþi, sã treacãprin furcile caudine ale unor încercãri: se recãsãtoreºte decâteva ori, ajungând în situaþii aspre ºi dure, fiind nevoitãsã suporte cãderea în abisul uitãrii ºi al singurãtãþii ireme-diabile.

ªi totuºi, stãrile ºi trãirile cartierelor mãrginaºe a-veau unicitatea ºi farmecul lor inconfundabile. Vânzolealape strãzi încã din zorii zilelor, forfota ºi freamãtul dinapropierea fabricilor, fluierul sirenelor ce-ºi chemau oa-menii la muncã, larma vânzãtorilor ºi precupeþilor, zarza-vagiilor, lãptarilor, brutarilor, toate aveau încãrcãtura unoractivitãþi cotidiene indispensabile ºi obligatorii, care se per-petuau aproape cu regularitatea unui metronom, iar lipsauneia declanºa nedumerirea ºi neliniºtea locuitorilor.

Zvonurile circulau cu viteza sãgeþii ºi de aci înce-pea suita neterminatelor interpretãri, aprecieri, pãreri ºisentinþe date la nivelul ºi cota decisivã, greu sã fie schim-batã de vreo instanþã, caz în care, se comenta pãrtinireaunuia sau altuia, cã „machea“ cine o fi umblat cu „nescai“intervenþii, cã altminteri nu putea sã-i dea câºtig!! Apoi,toatã discuþia se muta la cârciumã, unde duºca naþionalãera mai sentenþioasã ori mai concesivã, dar întotdeaunaluatã prin comparaþie cu altele de aceeaºi speþã a celorpãþiþi din cartier. Toate aceste aprige dispute mãreau vân-zarea cârciumarului care nu ostenea cu spãlatul paharelor,halbelor ºi þapilor de bere, pregãtirea unor gustãri cu

47

brânzã, salam, mãsline ºi, musai, scobitori ºi pâineproaspãtã, toate fiind ieftine de-ºi putea permite fiºtecinesã-ºi descreþeascã oleacã înfãþiºarea dupã munca de onoapte. Tot aci se afla cine se mai însoarã, cine cu cine semãritã, ce avere ºi ce dotã dau socrii, cine sunt naºii, undefac nunta... ºi câte ºi mai câte: cã pe aia o þine ãla de maimult, cã acum face nunta de gura lumii ºi a pãrinþilor fetei,cã ea sãraca n-a ºtiut ce i se poate întâmpla din „luare“ ºicare-va-sã-zicã „rãmãsese“, ºi n-are cum s-o mai acopere,cã începuse sã se vadã ºi râde lumea. Tot aci se fãceau ºipariuri care se ºi achitau pe loc, puse pe mâna ãluia carevrea sã vinã la primãrie, cã va face strada ºi va bãga apãºi fântânã în colþ la madam ...escu, cu stâlp de iluminatnoaptea, ca sã nu mai spargã hoþii casele sã fure trusoulde nuntã al fetei cutãruia...

Codoaºele îºi fãceau numãrul complet ºi adus la zicu tot ceea ce se mai spunea sau s-a mai auzit de ãla, deaia, ãia ºi aproape tot despre cei ce fãceau obiectul unordiscuþii avute mai înainte ºi neterminate, cu adãugirile ºirealitatea pasãmite la zi. ªi toate spuse în plinã stradã cuasistenþã asiguratã de orice gurã cascã. Numai cãldura dinmiezul zilei micºora rândurile ºi mulþimea adunatã, iar demulte ori ºi praful iscat de trecerea unei cãruþe sau trãsurispãrgea sau împrãºtia gloata, trimiþându-i la rãcoareacurþilor stropite ºi împrospãtate de parfumul florilor îmbujo-rate, multicolore ºi întreþinute cu hãrnicie.

Ciclurile întâmplãrilor zilnice se rulau fãrã schim-bãri esenþiale. Vara, serile erau colorate de luminile lam-pioanelor improvizate, prin secãtuirea de miez ºi sâmburi

48

a pepenilor verzi sau a dovlecilor galbeni, prin secþionareape orizontalã a unei calote superioare, apoi decupareaunor modele prin care strãbãteau luminile date de flãcãrileunei lumânãri fixate în interiorul corpului astfel creat. Eraun spectacol de lumini în întunericul nopþilor de varã,fãcând concurenþã splendorii stelelor de pe cer ºi a luminiidãtãtoare de farmec ºi frumuseþe. Învârtirea lampioanelorîn traiectoriile lupinguurilor dãdeau impresia unor cercuriluminoase ce se rotesc, apoi fascinaþia imaginaþieicopilãriei noastre, cu focuri ce creau fumuri ce îndepãrtauþânþarii, lãsându-ne, în schimb, bucuria observãrii specta-colului unic, grandios ºi gratuit. ªtiam sã ne jucãm, sãvisãm ºi sã credem în simplitatea mediului nostru sãnãtos,de o vitalitate aparte, mereu tradiþional ºi incitator, priete-nesc, statornic, pasional ºi plãcut. Ne fãceam un obicei dina ne sincroniza ºi organiza anume programele ºi orele deîntâlnire pentru a ne juca ºi a celor trebuincioase dis-tracþiei, astfel încât timpul afectat sã fie folosit din plin.Rezervam cu grijã timpul ºi pentru ºtergerea ºi spãlareaurmelor ºi a pãcatelor amprentate pe pielea noastrã,lãsând impresia unei nevinovãþii sau semnul de pilde com-portamentale. Apa ciºmelei binecuvânta spãlarea pã-catelor sãvârºite ºi le dãdea bineþea întoarcerii la ora ºtiutãºi admisã de revenire acasã, înainte ca pãrinþii noºtri sãvinã de la muncã. Altfel, Sfântul Nicolae intra în funcþiuneºi rareori stãtea în ºomaj tehnic sau fortuit din lipsã devinovãþie. Ne era teamã de o uzurã moralã ºi de neîm-plinirile lui coercitive. Grijã juvenilã. Nu ºtiu cum se fãcea,dar niciodatã n-am urât sau sã reproºez folosirea pe

49

nedrept a Sfântului. ªi aveam ºi eu... „ambâþul“ meu!De!!...

Ne jucam respectând nevoia copilãriei, la modulcel mai serios ºi angajant, bucurându-ne deopotrivã deadaosul de sãnãtate ce-l adiþionam, prin imunitatea ce-ocãpãtam faþã de cei obligaþi ºi puºi la adãpost de capriciileoricãrui sezon al anului. Alergam cât trei ogari de curse ºi,cu asistenþã „selectã“, penetram spaþiul cu trupurile bron-zate de soare sau udate de ploaia cãzutã în trombã, caldãsau rece, corpuri uscate de bãtaia vântului pânã toamnaprevestitoare a iernilor troienite de zãpezi îngheþate degerul nopþilor cu lunã. Iarna cu zãpada-i specificã venea fixde Sfântul Nicolae, cu ninsori bogate de înghiþeau apeleploilor de toamnã, ba mai puneau de douã palme pe dea-supra, pânã la înãlþimea ºoºonilor albi în care ne înfo-foleam tãlpile ºi labele picioarelor ºi în ciorapi de lânãfãcuþi în casã ca ºi mânuºile. Fãceam stele de colindat,folosind carcasa unui ciur de mãlai mai uzat, fixându-i îninterior drept diametru un fãcãleþ depãºit de uzurã, lãsândloc pentru baterii electrice, necesare la aprinderea be-curilor aºezate pe canturile celor cinci piramide ce formaucolþurile stelei, îmbrãcate în poleialã ºi împodobite cu abþi-bilduri gata tipãrite, cu îngeri, magi ºi, neapãrat, scenanaºterii lui Iisus. Mergeam la colindat sau cu pluguºorul îngrup de câte patru sau cinci copii, colindam ceremonios ºila modul cuviincios, marcaþi de semnificaþia acestui ritualdeistic ºi scrupulos. Am auzit, de Crãciunul lui 2007, ostrofã frumoasã dintr-un colind, care mi-a adus aminte deacele timpuri trecute, unice ºi inimitabile: „Ninge dezmãþat

50

ºi tandru/ Pe aleea cu castani/ ªi ninsoarea-i o colindã/Sãnãtate, la mulþi ani!...“ Iar de Anul Nou, la pluguºor, uramgazdelor sãnãtate, spor în anul care vine ºi un cântec ceavea a doua strofã: „Nu mai sunt pe luncã flori/ Vãile-sdeºarte,/ Plin de câmpul de cocori/ Verile-s departe“.

Mergeam pe zãpada proaspãt cãzutã pânã o bãtã-toream, de numai primãvara o mai topea. Patinam pegheþuºul natural sau obþinut prin udarea cu apã, pe caregerul ºi lama patinei dupã miezul nopþii o transformau înoglindã strãvezie, un alunecuº miraculos. Aveam nasurileîngheþate la concurenþã cu mâinile care erau bocnã ºi roºiide nici nu le mai simþeam, însã nimic nu ne împiedica sãcontinuãm joaca nebunã ºi neobositoare. Ni se pãrea cãne încãlzim prin îngheþ ºi ne rãcoream la cãlduramânuºilor, fularelor ºi a cãciulilor umezite de topirea gheþiice se formase pe ele, care apoi iar îngheþau. Era o fasci-naþie, un miracol ºi multã bucurie adãugatã copilãriei noas-tre pe care o trãiam din plin. Unde mai sunteþi voi, NELUSCÃRLÃTESCU, TITEL CORNEANU, TITU BOULEANU,MIHAI ºi BEBE MÃNDOIU, PAUL STANCU, VICTOR ALTANTIEI ADRIANA, LIZICÃ FIRESCU, GICÃ VALAS, NELUNECªOIU, SANDI ILIESCU, ILIE (vãrul meu) MÃRIN ALLUI BULGARU ºi voi toþi cu care înãlþam zmee colorate,zepeline, turcaleþe, bãteam mingea de cârpã, jucam þurca,cu o îndemânare de invidiat, ne jucam cu chibrite colorate,buline de plastilinã, cu bile de oþel provenite din rulmenþideterioraþi sau bile din sticlã din recipienþii de suc ºi dincapacele acestora acþionate de o închizãtoare de cauciuc,ce acoperea acea bilã, ºi alte invenþii copilãreºti practicatepânã la desãvârºire.

51

Începusem sã ne jucãm cu praºtia confecþionatãdin cauciucurile camerelor de la roþile maºinilor tatãlui pri-etenului nostru VICTOR CERÃCEANU, ºi din crãcane me-talice aduse de tatãl lui GEORGE VASILAS. Aceastã dis-tracþie era destul de buclucaºã întrucât mai greºeam þin-tele, nimerind geamurile sau borcanele pline de legumepuse la acrit, la soare, aºezate pe prispa caselor sau înronduri de flori. Aci, belelele aveau un plus de necaz,coconeturile revendicându-ºi pagubele produse. Pânã laurmã, se gãsea o modalitate reciproc împãciuitoristã de aaplana diferendurile produse. Nu eram zgomotoºi ºi nuderanjam viaþa tihnitã a vecinilor. Salvarea noastrã eraterenul povernei, mare ºi încãpãtor ce-l aveam în preajmã,un teren care pânã prin 1948 aparþinând lui Stãnicã, uncârciumar cu prãvãlie pe Str. Elca ºi pe care, ulterior, l-aîmprejmuit cu gard, apoi vânzându-l pentru case ºi grãdini.Aveam grija ca joaca sã fie precedatã de trebãluiala caajutor în familie: cãrat apã, preparat bulion, conserve ºicâte se mai cereau de fãcut la cererea mamelor noastre.

În clasele mai mari ale liceului, elevii gãsiserã omotivaþie ºi o modalitate de a suporta mai stoic gerul ºiasprimile iernii. Le conduceau acasã, mai ales seara, pedomniºoarele cu care se împrieteniserã. Nu se cãdea cabietele fete sã meargã singure ºi lipsite de „siguranþa“ decare mai toate aveau nevoie. Nu simþeau gerul care le ble-gea urechile ºi le amorþea gurile, din pricina cãruia trebuiagãsitã o compensare ºi o îndeletnicire reciproc beneficã.Luau braþul fetelor (numai cu permisiune), le mai apropiaude ei pentru ca sã lase loc de trecut ºi altor persoane care

52

tremurau de frig. Fetele, cumularde a cãldurii primite prinsimpatia apropierii, înmagazinau o cãldurã pe cât de nece-sarã la primire, pe tot atât de utilã la radiere în mediul ºicorpul în contact. Se fãcea „in vivo“ practicã la capitolul„Cãldura“, din fizicã.

Doamne, câtã dulceaþã ºi cãldurã au fetele asteachiar ºi iarna, încât crezi cã ar topi ºi încãlzi dorinþa multornerãbdãtori de a se îndulci pânã la limita unui primejdiosdiabet. Ce fenomen termic se pune în funcþiune, ce empatiisau entropii explicate termodinamic le duce în pragul uneidescoperiri demne de decernarea unui premiu de „No-bleþe“, un „perpetuum mobile“ care sã te poarte în þaraviselor neîmplinite dar posibile. Câtã importanþã poateavea o dulceaþã nezaharisitã ºi înfierbântãtoare, datã lacost de dragoste ºi prietenie ºi fãrã T.V.A?!! Este miracolultinereþii, ar fi rãspuns marele Beaumarchais. Când levedeau ºi le vorbeau cu timiditatea primului începãtor, îicuprindea fiorul noviciatului, era un chin mare pânã ve-deau sau reuºeau sã le cunoascã, temându-se de cãdereabarierei care i-ar fi oprit fãrã prevenþie, de a rãmâne blocaþiinstantaneu. Se cãuta urgent un intermediar salvator, darºi atunci prudenþa era mama înþelepciunii. Dar încet, cupaºi mãrunþi, puteau sã se apropie de o izbândã mai valo-roasã decât o bãtãlie istoricã. Buna cuviinþã, comporta-mentul manierat ºi reciprocitatea consensului consolator,motivau o apropiere prieteneascã ºi plinã de farmec. Câttimp trecea? Cât timp dura? Aici operau hotãrâtor poli-teþea, corectitudinea ºi încrederea, toate consolidând orelaþie proiectatã sã capete trãinicie ºi durabilitate.

53

Existã o tainã în alcãtuirea unui cuplu care sã seconstituie într-un nucleu familial ºi component al societãþii,ca parte chintesenþialã a ei, de a cãrei congruenþã ºi unici-tate atârnã soarta generaþiilor ce-o compun ºi a cãrorordonare disciplinatã dã mãsura inteligenþei ca o compo-nentã a gradului de trãire civilizatã ºi de culturã. Trebuie sãînvãþãm sã trãim civilizat ºi cu inteligenþã. Este singuraºansã spre a ne distinge ºi încuraja nevoia primenirii ºiregândirii unei societãþi morale ºi responsabile pentru cese întâmplã în sânul ei, cãreia îi creeazã disconfort ºiofense. Trebuia sã învãþãm sã ne împrietenim nu din dorin-þa de a epata sau de a brava. Funcþiona o notã distinctã aunei apropieri peste cota unei prietenii desãvârºite ºiloiale. Vroiam sã ne împãrtãºim reciproc stãrile emo-þionale, sã purtãm o conversaþie în care subiecþii erau eroide romane, ce aveau virtuþi, aveau ºi defecte, erau fericiþiori deformant de indiferenþi imboldurilor jocului de-a dra-gostea. Fãceau modele, scenarii, replici, spumante intrigipentru demontarea unor intruziuni între fiinþele adorabiledar neajutate. Se dãdeau verdicte ºi se instituiau justiþiarifãrã studii în cauzã, dar moralizatori ºi împãciuitori. Erafantezia ce încorona o izbândã, o reuºitã, o împlinire. Sãr-bãtoream o victorie într-o cofetãrie cu un cataif, tot atât dedulce precum sãrutul celor douã persoane ce jucaserã, înimaginaþia lor ºi a noastrã, la modul pilduitor ºi convingãtor.Iarna te poate încãlzi ºi cu aºa ceva, dar ºi la modul acesta.Serilor reci de iarnã le luau locul cele senine ale primãverilortimpurii, cu lunã indiscret de luminoasã ºi periculos de cu-rioasã. Era semnul cã trebuia sã ne retragem, lãsând ca

54

totul sã se continuie în visul fetelor aºteptate acasã cu cãl-durã ºi nerãbdare. Se continuau în vise scenariile lor?Cred cã toþi ºtiu rãspunsul!...

** *

V-aþi jucat vreodatã cu cercul, alergând ºi rotindu-ldin puterea ºi plãcerea fiecãruia, pe partea mai linã a tro-tuarelor sau a caldarâmului? Îl conduceam cu un beþiºormai gros atingându-l în direcþia sensului de rotire sau cu osârmã groasã, cãlitã, încât el sã fie condus prin ghidare.Trãiam bucuria rotirii „lumii“ odatã cu cercul nostru, eraasemenea unei figuri sau reprezentãri geometrizate aînlãnþuirilor ce se miºcã pe traiectoria rotirii corpurilor, fãrãsã cadã în hãul necuprinderilor gândului nostru, de þinereîn poziþie necãzãtoare a lor, de nimeni explicatã saudefinitã drept cauzã, aºa cum a rãmas ºi azi. Aveam liber-tatea de a ne juca acolo unde prietenia ºi bucuria copilãrieiîºi dãdeau întâlnire ºi împlinirea lor supremã golitã deprejudecãþi ºi nesinceritãþi, îºi trãiau plenitudinar dãinuirea.Învãþam pe viu ºi în direct ce este prietenia ºi simþeam cãeste „ceva“ peste adjectivalul extraordinar, pentru cã aveamãsura perenitãþii, a puritãþii ºi sinceritãþii. Atunci ºi acoloam învãþat câtã durere te cuprinde la pierderea unui prieten,drept ceva îngrozitor, pentru cineva lipsit de putereaînþelegerii ºi cuprinderii unei realitãþi iremediabile, crude ºineiertãtoare. Erau prietenii reciproc încuviinþate, încredin-þate ºi acceptate. Adevãratele prietenii sunt imprescriptibile,durabile ºi singure - ce asigurã ireconciabila dãinuire.

55

Am fost prieten ºi am avut prieteni în toatã copilãriamea. M-am bucurat uneori de ea, mai mult decât de ºcoalãºi, la rându-mi, i-am dat, prin devoþiune, toatã nobleþea decare avea nevoie pentru a ne-o restitui sub forma bucuri-ilor ºi plãcerilor împlinite. Acum simt nevoia unei mulþumirisincere ºi fireºti pentru aceastã stare manifestã a fru-moaselor prietenii trãite. Ei ºi aceloraºi, dintotdeauna copiifrumoºi ºi nebuni, martori ai copilãriei noastre, singurii cepot pune chezãºie ºi garanþii mãrturiilor ce sunt asiguratoriiale unei vieþi reale ºi fãrã pereche. Vouã, de-acum oameniîn vârstã, cu copii ºi nepoþi, contemporani în timpul fasci-nant al acestor vremuri, vã mulþumesc. Salve amicis! Celorce mai sunt în viaþã, sãnãtate ºi fericire deplinã.

** *

Între centrul asfaltat sau pietruit al oraºului Craiovaºi cartierele sale mãrginaºe, drumurile ºi cãile de accesradiale sau de legãturã nu aveau o infrastructurã care sãpreia greutatea unui vehicul cu încãrcãturã prea mare,având îmbrãcãmintea de rulare destul de uºoarã, din pia-trã sau bolovani de râu, ori piatrã cubicã, garantând doarneînglodarea în noroiul format dupã ploaie. Nisipul ºi col-bul constituiau permanenta stare în care se aflau tot timpulmai toate strãzile pe care am copilãrit. În ele ne jucamumplându-ne de praf, în ele ne formam viitorul talent fot-balistic, acolo driblam, plonjam, ne cotonogeam, în ele nise juleau degetele de la picioare ºi gleznele, pe care apoi

56

le spãlam (dezinfectam) la ciºmeaua din colþul strãzii, pen-tru a face „impresie bunã“ acasã. Preferam sã ne jucãmfãrã încãlþãminte de protecþie, fie din comoditate, dar maiales din dorinþa de a ne pãstra ºi de a o feri de rupere pecea pe care o þineam ºi o purtam la ºcoalã, aºa încât „ofi-cial ne simþeam bine“, jucând desculþi, prin anticipaþie laromanul ce urma sã-l citim mai târziu, al lui Zaharia Stancu.Toamna, mai ales, dar ºi vara, era un „chin“ obligaþia de ane încãlþa spre a merge la ºcoalã sau pentru a ieºi în oraº.Mereu ºchiopãtam, fiind nevoiþi sã ne pansãm sau sã neoblojim bietele picioare, cu alifie, rivanol, apã oxigenatã,creolinã ºi iod. Dupã mai bine de ºaptezeci ºi ºapte de ani,de platã a impozitelor, mai abitir decât cei din centrul ora-ºului, în vara anului 2008, am avut, „în fine“, plãcuta sur-prindere de a asista la asfaltarea strãzii, trotuarelor dincartierul nostru craiovean, într-un an electoral, ce deve-nise obsedant ºi plictisitor de încãpãþânat în a ne obligasã ne înnoim ºi sã simþim apãsarea alegerilor ºi a schim-bãrilor permanente a pretendenþilor, dar ºi a aceleiaºiminimã contra maximã neacoperire în fapte neonoratedar promise.

Meseriaºii purtau echipamentul de serviciu - obli-gatoriu de astã datã - inscripþionat pe spate cu sloganul„echipa primarului“, parcã era prima paginã a unui ziarflotant, cu conþinut agitator în mase, din trecut. Dar ce nuface ºi la ce nu se poate preta un „prim“ fost ºi devenit iar„prim“ în urbe?!! De ce nu s-a fãcut pânã acum? Cã, dupãcum spun unii, tot „primul“ rãspundea de ele ºi când era„vice“, ba chiar cã unele strãzi din zonã (culmea!, tocmai

57

acestea acum asfaltate) figurau ca asfaltate dupã acte.Deºi toþi au plãtit impozite, fondurile au fost mascate înpresupuse „utile ºi mai necesare“ nevoi dupã campaniileelectorale ºi orientate cu meºteºug, cãtre „nevoi urgente“ale aleºilor. Aºa a fost întotdeauna. Unii adunã scãzând ºiînmulþesc împãrþind o parte a impozitelor cetãþenilor, ui-tând cã cetãþeanul, în calitatea lui, are o funcþie perenã decontribuabil, iar aleºii ocupã temporar, ocazional ºi de cir-cumstanþã aceste funcþii plãtite de cetãþeni. Aici, pseudo-democraþia îºi confirmã neputinþa organizatoricã, lipsa deconstrângeri ºi a mãsurilor coercitive asupra celor aleºisau a celor numiþi sã-i reprezinte în consilii. Sus, la nivelulexecutiv, se niveleazã scopurile ce le scuzã mijloaceleimperfecte „de-a alege preferenþial“, spre execuþie ºi satis-facerea cerinþelor cetãþeanului, în funcþie numai de strin-genþa lor. Lipseºte elementul fundamental, ºi anume, con-sultarea de cãtre cei aleºi în consiliile locale, ca reprezen-tanþi desemnaþi de cetãþeni ca sã le reprezinte doleanþelesau nevoile gospodãreºti - edilitare, nu preferenþial po-litice, deoarece politicul n-are ce cãuta aci, nu el trebuie sãprimeze; este o alãturare disfuncþionalã ºi ofensatoare laadresa cetãþeanului care are nevoi, cerinþe ºi nu preferinþepolitice. El îl vrea reprezentativ pe cognomenul sãu, ne-constrâns politic. Nevoia generalã nu are acoperire ºisusþinere prin politicul pestriþ, unde înseºi majoritãþile nusunt reprezentative, chiar numeric adunate, ele neaco-perind nevoia majoritãþii oamenilor nepolitizaþi. Consiliilesunt acoperiºul susþinãtor ºi protector al unui grup intere-sat, care „continuã legal conflictul dintre interese ºi nevoi“,

58

acþiunile fiind de cele mai multe ori perdante ºi mereu frus-trate, dar aparþinând cetãþeanului ignorat.

Este faþeta antidemocraticã, coruptibilã ºi zornãi-toare, care e denumitã „interfaþã“ tocmai a laturii sau a pre-ocupãrii centrale, a tocmai ceea ce înseamnã „viaþa ce-tãþii“, unde starea atitudinalã a „primãriei“ este mai multdecât esenþialã, este determinantã. Funcþia esenþialã acetãþeanului contribuabil, prin plata impozitelor ºi a taxelor,ca surse de bazã ale veniturilor unei primãrii, este înþe-leasã exact pe dos de cãtre unii edili. Ei se socot dincolode obligaþia de a realiza cu prioritate cerinþele cetãþeanu-lui, el primarul fiind subordonat prin funcþia atribuitã ºi re-tribuitã de cetãþean, de a-ºi alinia toate demersurile între-prinse în direcþia realizãrii ºi înfãptuirii cerinþelor obºtii, eise transformã în administratori ai fondurilor dupã bunulplac. Confundã ºi dau sens contrar prevederilor legale a„noþiunii de administrare“, pe care o confundã cu cea de„proprietar“. Ea, primãria, reprezintã statul în ºi pentru ad-ministrarea bunurilor publice, dar nu ca proprietar. De aciconfuzia ºi abuzul în folosirea, utilizarea ºi repartizareasau alocarea spaþiilor comune ºi publice.

Prin definiþie, acestea se repartizeazã sau se folo-sesc ca „uzitare“ cu precãdere publicã. De pildã, primãrianu poate înstrãina ºi schimba destinaþia spaþiului public,fãrã avizul ºi consultarea cetãþenilor din zonã, afectaþi defuncþia nou-creatã ºi devenitã stânjenitoare colectivitãþiiînseºi.

Dar, sã rãmânem în zona schimbãrilor calitative aoraºelor ºi cu precãdere a celor structurale, unde dotãrile

59

tehnico-edilitare deschid calea înnoirilor ºi ridicarea ni-velului de trai al beneficiarilor acestor îmbunãtãþiri. ÎnCraiova anului 2008, se simte suflul înnoitor ºi de atrac-tivitate prin executarea unor lucrãri care reþin atenþia ºidau mãsura unui municipiu cu tradiþie ºi reprezentativi-tate în zonã ºi îºi meritã efortul material ºi financiardepus. Este efectul unor dozãri de gândire ºi materi-alizare a bunelor intenþii, ºi inspiraþii de bun gust ºi de pri-cepere a edililor, a întregului corp tehnico-administrativ.Asfaltul a luat locul prafului ºi a hârtoapelor de pe stradã,apa potabilã a intrat în gospodãriile oamenilor, gazul na-tural (metan) a luat locul lemnelor ºi al cãrbunilor, iar ca-nalizarea a însãnãtoºit zona, a eliminat poluarea ºi a igie-nizat pânã la cota civilizatoare condiþia de viaþã normalãa arealului aferent urbei.

Dacã acestui efort material ºi financiar investit, i s-aradãuga - de-acum devenit obligativitate ºi conduitã demuncã -, deci, calitatea muncii prestate, în special în cali-tatea asfaltului ºi corectitudinea lucrãrilor ºi a lucrãtorilorcare-l pozeazã pentru a asigura scurgerea apelor pluvialela o canalizare capabilã sã preia ºi vârfurile debitelor pro-venite din ploi, care stagneazã fie din subdimensionareacanalizãrii, fie din lipsa de întreþinere în stare de funcþi-onare a cãminelor de colectare, atunci s-ar putea da uncalificativ onorant. Pãcat cã plãtim la suprapreþ lipsa deprofesionalism, lipsa supravegherii ºi a controlului calitãþiiacestor prestaþii, forþarea pãguboasã pânã la admiterea dedecontare a unor lucrãri, ce din start ar fi trebuit respinsede cei care fac recepþia. La nivelul unei þãri înglodate în

60

datorii ºi nevoi, de ce ne permitem aºa ceva? Îi îmbogãþimpe chiulangii ºi diletanþi, declaraþi cunoscãtori, toþi, fãrã sãcunoascã nimic, puºi numai pe ºpagã ºi nemuncã, con-ducãtori trucaþi ºi supraveghetori fãrã ochiul exigenþei ºi alresponsabilitãþii obligatorii, ca primã cerinþã a încadrãrii lor,care fac orice altceva decât îndatorirea pentru care suntremuneraþi, încã ºi cu sporuri de condiþii speciale, pãzitoriai lucrãtorilor rezemaþi în cozile uneltelor manuale ce su-plinesc utilajele adãpostite la umbrã ºi toþi într-un cuget ºi-o lehamite generalizatã se suspecteazã ca nu cumvaunul sã stea la odihnã mai mult decât altul.

** *

Toamna, prospeþimea oraºului o aducea toatã su-

flarea satelor venitã la începutul anului ºcolar, cu mirosul

lipiilor coapte în vetrele ºi þãsturile gospodãriilor rurale, cu

mireasma strugurilor copþi, cu fascinaþia fructelor date-n

pârg, cu mirosul de iod al nucilor bãtute ºi a castanelor

maronii coapte în cazane, toate aprinse ºi aburinde la

colþuri de stradã; cu rumeneala obrajilor copilelor venite la

oraº pentru a se ºcoli, dovadã timiditatea lor ºi sfiala

îmbrãcãrii uniformelor ºcolare, cãrora fustele le dezgoleau

gleznele picioarelor, iar lipsa basmalelor le dezvelea îmbu-

jorarea obrajilor, cu cozile împletite ºi legate cu funde ce se

lãsau cãzute pe spate sau pe umerii lor puternici ºi încer-

caþi de poveri, cozi uneori adunate în cocuri acoperite de

61

filee sau bãºti albastre sau negre. Tãlpile ºi gleznele se

lãsau o vreme înghesuite în încãlþãri noi ºi obligatorii, iar

mersul prin centrul oraºului le garanta, în faþa timiditãþii,

favoarea unui rãsfãþ ce nu-l trãiserã decât în visãri de nopþi

cu lunã ºi în cântecul greierilor neastâmpãraþi ºi ademeni-

tori la neliniºti timpurii.

Dupã înfiinþarea centrului universitar în Craiova,

toamna aducea suflul nou al fetelor devenite absolvente

de liceu ºi cu pretenþii mai acãtãrii în ce priveºte atenþia ce

trebuia sã li se acorde de cãtre toþi ºi în special de bãieþi,

ºi ei studenþi înregimentaþi într-o categorie aparte. Fetele

mai tinere rãmase vara în oraº ºi care fãcuserã „faþã“

bãieþilor, începuserã sã-ºi punã probleme de natura „ce ne

facem, fetelor, cã vin studentele?!“ Grijã mare pentru toate,

nevoite sã-ºi mãsoare paºii ºi cutezanþa spre a nu rãmâne

nebãgate în seamã.Forfota din librãrii era bucuria aºteptatã, de trei

luni, de cãtre patroni ºi personalul ce servea la tejghele, deacum nãpãdite de cumpãrãtori. Personalul librãriilor ºtiade regulã care sunt nevoile noilor ºi nedeprinºilor cum-pãrãtori pentru clasele respective. Pe listele lor figurau:coli albastre pentru protecþia cãrþilor ºi caietelor, etichetelepentru identificarea materiei sau a disciplinei ºcolare,creioane, tocuri ºi peniþe de scris ºi caligrafie (rondã,klaps, redis, topograficã), truse de desen, radiere, nelipsi-ta cãlimarã cu cernealã Kores, Pelican etc., sugativã, linii,tocuri, blocuri de desen ºi, toate, sub supravegherea aten-tã a pãrinþilor ce le plãteau la cassã.

62

Îþi atrãgea atenþia noua poziþie a pãrinþilor acestorcopii veniþi din mediul sãtesc, care, prin intermediul ºcolii,îºi vedeau de-acum visul împlinit, ca odraslele lor sã trã-iascã ºi s-o ducã mai bine. Era chemarea oraºelor ce vaschimba structural mentalul ºi comportamentul atitudinal alomului nou, devenit ocupantul privilegiat al mediului urban,neobiºnuit cu el, dar cu un coeficient de adaptabilitateneînchipuit de rapid, dus pânã la contopire desãvârºitã.Am vãzut, în asta, o mare lucrare socialã: pe de-o parte, oînsãnãtoºire spiritualã a orãºenilor, comozi ºi obiºnuiþi cufacilitãþile urbei, iar pe de altã parte, nesaþul ºi neostoitadorinþã a celor din satul strãmoºesc, sã înveþe, sã cu-noascã, sã se culturalizeze, sã-ºi etaleze la vedere marileºi necuprinsele disponibilitãþi, faþã de spiritul orãºenesc. Încele mai multe ºi onorante ocazii, cei din mediul rural auavut un avans. ªi asta a priit neamului ºi þãrii. A fost un actplin de o mãreaþã ºi inimaginabilã moralitate ºi de o inex-tricabilã rodnicie ºi vlagã, o trãinicie dominant favorabilã înperenitatea noastrã naþionalã.

Dacã observai atent, toamna, cartierele mãrginaºeale Craiovei, în perioada deschiderii ºcolilor, puteai reþinetrei lucruri pline de semnificaþie: mai întâi, forfota trãsurilor,care aduceau cãlãtorii de la garã spre gazdele deja angajatedin anii anteriori, cãrora li se adãugau carele, ºaretele ºicãruþele celor ce intrau pe barierele oraºului, tot spre gaz-dele vechi sau în cãutarea lor, de cei nou-veniþi la ºcoalã.Apoi, pe la porþile ºcolilor se aflau cetãþeni ai oraºului ce-ºiofereau serviciile de gazdã, cu masã ºi casã, în majoritateacazurilor, mai ales dacã se gãseau 2-3 elevi ce doreau sã

63

stea împreunã. Toate cãutãrile pentru gãsirea gazdei seîncheiau în maximum o sãptãmânã. O a treia preocupare oconstituia obþinerea manualelor ºcolare ce cãpãtau o priori-tate majorã. Sursele de obþinere erau trei: librãriile, pentrumanualele noi, recomandate sau preferate de profesori;anticariatele sau cãrþile elevilor ce terminaserã prinabsolvire anul respectiv, ce-ºi vindeau o parte din cãrþi, pen-tru a ºi le procura pe cele ale anului curent de învãþãmânt.

Uneori, caravane de care ºi cãruþe încãrcate adu-

ceau produsele alimentare convenite între pãrinþi ºi gazde

ºi stabilite de comun acord, uneori pe o întreagã perioadã

de ºcolarizare a elevilor. Unele ºcoli aveau organizate

internate pe care mulþi copii veniþi din alte localitãþi le

preferau, dar obþinerea locurilor se supunea unor preve-

deri sau criterii, de regulã prioritare pentru cei cu o stare

socialã ºi materialã limitate.

Mirajul oraºului rãmânea marea încercare pentru

nou-veniþii, iar capacitatea ºi puterea de adaptare au pus

întotdeauna la încercare temperamentul ºi încãrcarea psi-

hologicã a individului. Existã riscuri asumate, încercãri,

ispite ºi capcane, cãrora puþini le puteau face faþã, iar con-

secinþele erau pãgubitoare, creând disconfort etico-moral,

depresii ºi renunþãri iremediabile. Cei încercaþi de viaþa grea

de acasã cunoºteau ºi aveau mãsura comportamentului

corespunzãtor în faþa acestor miraje, se þineau departe ºi nu

cuplau tentaþiilor vieþii necumpãtate. Aveau mãsura bunei

cuviinþe care-i punea la adãpostul trecerii dincolo de linia de

demarcaþie imaginarã, dar orientativã ºi liniºtitoare.

64

Îmi vine în minte o referire despre aceastã însuºire

mai mult decât necesarã, regãsitã într-o carte semnatã de

cuceritorul om de litere ALEXANDRU PALEOLOGU, care,

cu un verb inconfundabil, cu carisma omului inteligent ºi cu

o elocinþã aparte, carte intitulatã chiar „Bunul simþ ca para-

dox“, în genul sãu caracteristic, face urmãtoarele remarci:

„Se confundã mai întotdeauna bunul simþ cu simþul comun,

deºi merg o bunã parte împreunã. Simþul comun cade

repede în aporii, în vreme ce bunul simþ îºi urmeazã fãrã

greºealã drumul ajungând chiar la descoperiri epocale.

Este darul de a te simþi bine, de a discerne, de a imagina

adevãrul, de a îndrãzni“.

Deºi nu îmi propusesem ca în aceste rânduri sã fac

o inserþie bibliograficã, întrucât nici nu atrage un interes

aparte, totuºi sudura care dã seva continuitãþii unor trãiri,

ce greu mã poate disloca din fiinþa-mi aparþinãtoare, con-

templativã ºi, pânã la urmã, trãitoare biologic a vieþii

craiovene, sã n-o implic mãcar imaginativ. Copilãria ºi

primii ani ai tinereþii au reþinut ºi sãpat adânc, adesea

peren, câteva repere ce s-au constituit ca referenþiale pen-

tru ceea ce am considerat ca fãcând parte dintr-un „fond

de neuitat“, din oraºul meu natal, despre care ºi acum îmi

gãsesc destul timp spre a-mi aminti cu multã plãcere ºi

satisfacþia ce þi-o dau dorul ºi dorinþa memoriei: Parcul

Romanescu, Liceul Fraþii Buzeºti, Strada Unirii, Strãzile

Lahovary - Lipscani, Madona - Dudu, Calomfirescu, Lunca

ºi Jiul.

65

PARCUL ROMANESCU

Îmbrãcat în þinuta de galã a marelui pavoaz, cuvoalul proaspãt ºi îmbãlsãmat al florilor cu parfum ºi regi-na nopþii, drumul spre Parc avea solemnitatea ce-oaducea în cultul ºi viaþa grecilor sau ale romanilor „pergo-la“ pe care stãteau aninate ghirlandele de rochiþa-rân-dunicii într-o neglijenþã studiatã, la poalele cãrora roº-catele, muºcatele ºi alte flori agãþãtoare se desfãtau în faþarazelor îmbietoare ale soarelui, iar petuniile ºi sãgeþicaroºie rãsfãþau trecãtorii cu parfumul lor natural ºi sãnãtos.Gospodarii curþilor ºi edilii oraºului stropeau de dimineaþãstraturile de flori din faþa caselor înviorându-le pânã larãsãritul soarelui, iar strada, la fel udatã de dimineaþã, îºietala simetria îmbrãcãminþii pavimentului cu piatrã cubicã,migãlos ºi artistic aºezatã în arce repetitive, ce-i dãdeaucãii o decoraþiune admirabilã.

66

Pe aceastã arterã, devenitã bulevard, se oficiaudefilãrile de sãrbãtori ale marilor unitãþi ale armatei din gar-nizoanã, deschiderea paradelor fiind fãcutã (de regulã) destrãjeri, apoi de elevi ai Liceului Militar D. A. Sturza ºi pre-militari. În faþa intrãrii principale a Parcului Romanescustrãjuia statuia Regelui Carol I, având sculptate pe soclusiluete de eroi ostaºi români din Rãzboiul de Independen-þã. Oþelul ºi fonta necesare realizãrii întregului monumentproveneau din topirea tunurilor capturate de la inamic pefrontul de luptã. Statuia ºi întreg ansamblul statuar domi-nau tribuna în care se aliniau oficialitãþile oraºului, gene-rali, ofiþeri, într-un cuvânt personalitãþile de seamã, cadredidactice ºi toatã floarea intelectualitãþii. Nu de puþine oriparticipa ºi regele în persoanã, care primea raportul deonoare sub impresionanta muzicã a fanfarei, echipatã înþinutã de galã ºi cu alãmurile lustruite, oglindã.

Parcul Romanescu era pecetea emblematicã aoraºului, etalându-ºi ºarmul emulativ prin lacul sãu frumosamenajat, populat cu lebede albe, poduri aruncate pesteape sugrumate în cascade ºi cãderi înspumate pestepietre înverzite de flora acvaticã, cu superba construcþieinginereascã a podului suspendat pe cabluri, ceea ce, laacea vreme, reprezenta o lucrare rarã în domeniu dinEuropa. Promenada pe aleile parcului era la concurenþã cuplimbarea pe strada principalã a oraºului, cãreia toatãpopulaþia îi spunea „Unirii“, corso-ul Craiovei. Punctele ali-mentare din Parc fãceau deliciul plimbãreþilor, unde vânzã-torii îmbrãcaþi în halate sau ºorturi albe, vindeau dulciuri,îngheþatã, cornuri sãrate, halviþã, romburi de susan în

67

caramel, floricele sãrate în formã de sfere înroºite sau înfiºicuri de hârtie, jucãrii pentru copii, precum coifuri, elicede hârtie cartonatã ºi colorate, puse în miºcare de vânt,mingiuþe din hârtie umplute cu rumeguº de lemn, agãþatede-un elastic ºi multe altele ce puteau atrage atenþia ºi rãs-fãþul prichindeilor. Se mai puneau în vânzare bãuturi,siropuri, bragã, apoi sugiucuri turceºti, batoane cara-melizate sau din amestecuri zaharoase, nelipsitele gogoºiumplute cu dulceaþã ºi toate în larma sonorã, deghizatã înreclama ºi marketingul de azi, a vânzãtorilor gãlãgioºi ºiguralivi, special antrenaþi sã-ºi stimuleze concurenþa ºivandabilitatea produselor ridicate la rang de „marfã“. Nuºtiu dacã toþi aceºti vânzãtori erau olteni, dar larma con-versaþiei ºi, mai ales, a prezentãrii, în originalitatea ei, îiasimilase fãrã tãgadã. La vârsta ºi nivelul percepþiilormele, situam acest negoþ la nivelul gãlãgioaselor strigãtefãcute de oamenii circurilor, adesea amplasate în spatelefostului teren central de fotbal, când prezentarea nume-relor ºi a mãrfii depãºeau calitatea lor, zgomotul înlocuindT.V.A.-ul sau plusvaloarea mãrfii.

Debarcaderul parcului asigura plecarea în curse abãrcilor de agrement numerotate, de ordinul zecilor,motiv pentru care se închiriau cu ora, fiind chemate prinportavoce sã acosteze în cazul când depãºeau timpulacordat ºi permis, unde orice depãºire era penalizatã depersonalul ce-l avea la dispoziþie proprietarul sau admi-nistratorul însãrcinat. Comun cu debarcaderul, fiinþa ºi oterasã construitã pe stâlpi, ca piloni, bãtuþi în apã, pestecare o pardosealã destul de solidã oferea o continuare a

68

þãrmului, pe care erau amplasate mese ºi scaune la careconsumatorii serveau preparatele pregãtite în furnalelecuptoarelor ºi grãtarelor ce-ºi revãrsau produsele de miciºi fripturi fumegânde spre deliciul oamenilor. Berea receera servitã la halbã sau la þap ºi asta ca o satisfacþieîmplinitã dupã o aºteptare fãcutã fie pentru liberarea lo-curilor la mese, sau pofta pe care þi-o creau produselepreparate ºi aduse la masã. Se procurau ºi produse de lavânzãtorii ambulanþi, ca prãjituri, cornuri, covrigi, bacla-vale, gogoºi etc. Desigur, nelipsitele florãrese ºi fetele cuþigãri sau tutun la tabachere, tentant de cochet îmbrãcateºi curate.

Adesea, muzica militarã prezenta un program demelodii din toatã gama preferinþelor publicului, pus deacord în prealabil ºi cu spectacolele ºi cupletele teatraleale artiºtilor locali.

Veseliile oferite de vizitarea parcului aveau o per-manenþã sau continuitãþi secvenþiale, date de anotimpuri ºicu precãdere de orele la care se contabilizau sau sepuneau în evidenþã confortul resimþit de trecãtori.

În orice caz, despre unele întâmplãri petrecute s-auscris mai puþine (deºi nu lipsite de încãrcãturi tragi-emoþionale sau de substanþã, tâlc, aventurã etc.), darcalea oralã a evenimentelor sau a altor întâmplãri neofi-cializate de presã, se puteau întreþine comentarii ne-numãrate.

În parc se legau ºi se dezlegau jurãminte deneuitare a iubirilor sau de renunþare benevolã la continu-area unor relaþii amoroase, aici se materializau sau se

69

concretizau stãrile de nerãbdare ºi de un focos amor, care,repetate, dãdeau în vileag concretul rezultat ºi, de aci, nis-cai necazuri ºi lucruri „nepotrivite“, ca sã folosesc o actu-alã ºi real mediatizatã dandana.

Erau poteci ducãtoare „undeva“ ºi terminate în lo-curi cu „pricini bãnuite“, dar mai toate prefigurate ca ispiteºi pline de pãcat împlinit, a cãror funcþie nu s-a desfiinþatniciodatã ºi aceasta fãrã o explicaþie sau argument. Existaun secret, ce tindea sã devinã testamentar, lãsat moºtenire,dar nescris, ca o cutumã. ªi cum provizoratul întãreºte re-gula, poteca pãcatului primar, chiar în lipsa mãrului, dar nuºi a ºarpelui, a continuat sã fie calea conceperii sufletelorce veneau pe o lume ecologizatã, în formã edenicã ºi fãrãrestricþii sau opreliºti neconfortante.

Pânã ºi parcul oraºului nostru îºi rezervase dreptulde a se bucura ºi petrece farmecul celor patru anotimpuriale anului, îmbrãcând hainele ºi toaleta specificã acestora,într-un spectacol de galã, ce nu-i scãpa niciodatã sã-lofere. Toamna, frumoasa ºi bogata toamnã, se împlinea ºida semnalul bineþii tuturor celor ce-o cutreieraserã vara,dar regãsind-o în policromismul sãu ce-ºi fãcea trecereade la verdele crud la arãmiul satinat al coroanelorcopacilor, la zgomotul cãderilor de castane, la foºnetulstigmatizat al tumultuoaselor ºi prevestitoarelor înfrigurãriºi ploi aducãtoare a inevitabilei zãpezi de iarnã. Fãrãseamãn ºi pereche erau plimbãrile prin parc în acestanotimp, când privirile melancolice erau îndreptate sprestolurile pãsãrilor cãlãtoare în drumul lor cãtre alte þãri maicalde, prin glasul lor descifrând dorinþa de a reveni la

70

primãvarã. Iarna parcul avea alura unei pãduri taigale, alecãrei crengi erau încãrcate de zãpadã, iar pãmântul eraacoperit de troiene albe imaculate, necãlcate de om sauvieþuitoare. Avea, în desfãºurare, înfãþiºarea unei imaginide basm ce-ºi aºtepta troica trasã de cai cu nãri aburindeºi plini de nãduºealã. Pânã primãvara, se aºternea o liniºtede bisericã, ce aºtepta înmugurirea copacilor, ivirea ghio-ceilor, ciripitul pãsãrilor, zburdãlnicia puilor suratelorrevenite din þãrile calde ºi astfel ciclul se relua cu preciziaºi repetitivitatea-i specificã dintotdeauna.

Petei verzi a parcului, de pe harta Craiovei, i se adã-uga cea a Luncii, care se posta în drumul dinspre oraº ºiapa Jiului. De primãvara pânã toamna târziu, pãdurea trãiafreamãtul trezirii la viaþã a vegetaþiei ºi a nenumãratelorvieþuitoare. Era o scenã de vis, unde trilurile pãsãrilor reuniteîn carul bucuriei date de actul împrecherii ºi al puilor nou-nãscuþi, larma vieþuitoarelor stingherite de prezenþa omuluiscormonitor ºi cãutãtor al florilor de ghiocei, viorele, gãlbe-nuºe, a ierburilor pentru ceaiuri, ciuperci, urzici, vreascurisau cãzãturi de copaci pentru foc, dar ºi a perechilor ome-neºti ademenite de singurãtate ºi siguranþã (uneori), pãdurece se cerea nu numai admiratã dar ºi martorã mutã ºiinocentã, consolatoare a celor vãzute ºi petrecute.

Vara, Lunca era zona de verdeaþã ce asigura ce-tãþeanului gura de oxigen ºi de petrecere a unui picnic. Peun aºternut curat, familiile sau grupurile formate îºi aºezaupreparatele de casã, cãrate în coºurile de nuiele, îºi adu-ceau apã de la fântâna din rãscrucea drumului, în care serãceau fructele, legumele ºi bãuturile. Se fãceau grãtare

71

pentru fripturi ºi mici, sau se cumpãrau de la ambulanþi.Veselia o întregeau lãutarii consacraþi care interpretau,contra unei „atenþii“, melodiile preferate. Localnicii situaþi încartierul învecinat luncii, erau vizitatorii statornici ºi aveausatisfacþia cã puteau lesne sã facã ºi o baie în apa Jiului,aflatã în apropiere.

Copiii erau beneficiarii rãsfãþului, având prilejul sãse joace în aerul curat al pãdurii, lipsiþi de grija strâmtoriidin curþile lor obiºnuite, cu reþineri ºi temeri de a nu spargeceva. Ca ºi în parc, aci veneau vânzãtori ambulanþi cumulte tentaþii, îndestulãtoare pentru pofta copiilor, înce-pând cu jucãrii, dulceþuri de toate felurile.

În apropierea Luncii, fiinþa o aºezare populatã deþigani, recunoscutã pentru agresivitatea ºi îndemânareaînsuºirii necuvenite a bunurilor de orice naturã, care fãceaunecazuri mari prin pãdure, motiv pentru care cei veniþi aciaveau de furcã cu ei. De aceea, în zonã, deseori îºi fãceauapariþia organele de ordine, dar mai cu seamã în zilele derepaus de la sfârºitul sãptãmânii sau a sãrbãtorilor oficiale.Furau în haitã, cãrora oamenii de bunã credinþã nu leputeau face faþã, fãrã intervenþia poliþiei ºi jandarmilor.

Însãºi trecerea pe ºoseaua ce ducea spre podul depeste Jiu era o încumetare, în multe cazuri fiind nevoie deintervenþia organelor de ordine. Nu puþine razii organizatede poliþie se lãsau cu arestãri ºi alte mãsuri coercitivedestul de severe. În zonã locuiau ºi familii care lucrau la ofabricã de cãrãmizi sau pe cont propriu, în cuptoare de ars,confecþionate prin procedee simple dar eficiente, cu deprin-deri lãsate din tatã în fii. Tot aci locuiau oameni specializaþi

72

în scoaterea nisipului ºi a pietriºului din albia Jiului, nece-sare construirii caselor, balast ce se transporta cãtre bene-ficiar de aceºti oameni tocmiþi din vreme. Peste pod laMofleni, erau meseriaºi constructori de case, constituiþi înechipe ce veneau în oraº ºi prestau servicii în majoritatealor de calitate ºi la modul profesionist. În preajma podului,apa Jiului forma vârtejuri, unde adesea se înecau oamenicare se avântau riscant ºi pãgubitor. Aºa au pierit prieteni ºicolegi apropiaþi, în fiecare an Jiul luându-ºi porþia de tribut,din cauza nesãbuinþei ºi nesocotinþelor oamenilor.

Vara, Jiul era apa de scaldã a oamenilor din zonã,cu plajã largã, primitoare ºi încãpãtoare, apã aproapecuratã înaintea ploilor sau când din amonte nu veneaînnegritã de la spãlatul cãrbunilor sau tulburatã de afluenþi.Uneori seca, încât fãrã efort putea fi trecut cu piciorul prinvaduri cunoscute, spre liniºtea oamenilor. Primãvara ºitoamna, râul se revãrsa, uneori chiar primejdios, lãsând înurmã un mâl care îmbogãþea rodnicia pãmânturilor inun-date. Riveranii aveau o stare de veneraþie a apei care lemijlocea irigarea terenurilor din apropiere, dar mai ales ceanecesarã adãpãrii animalelor de muncã.

Din Podarii de peste Jiu vine vocea inegalabilã aunui menestrel de seamã al þãrii noastre, Tudor Gheorghe,cu cântecul sãu popular, curat ºi neprelucrat stilistic, prelu-at ºi cântat aºa cum a fost auzit la obârºia provenienþeisale, cântecul cel amestecat cu dorul ºi dragostea, cu fru-museþea codrului, cu patima iubirilor, al dragostei mãrtu-risite ºi al focului de neîmpãcat. Este cântecul jienilor, aldorului de mamã, al muierii dragi ºi al bãrbaþilor dornici de

73

a le iubi. Cântecul sãu este ruga pentru dragoste faþã de

copii, pentru pãrinþi ºi neamuri, pentru viaþã ºi trãirea în

bucurie eternã.

Tudor, actorul neaoº, sãnãtos la minte ºi suflet,

curat precum cristalul, limpede ca apa izvoarelor, rãcoritor

ca aerul munþilor, cald ca boarea þãstului unde se coace

pâinea la þarã, cu leac de descântec ºi dornic de hore

rotunde ºi strigãte ale voinicilor flãcãi din sat. Ascultaþi un

concert de muzicã al lui Tudor ºi-l veþi asemui cu un orato-

riu imperial ºi cu o încântare ce þi-o pot da numai marile

orchestraþii ale unor compoziþii ale giganþilor muzicii. La

concertele din Bucureºti, sãlile arhipline l-au rãsplãtit cu

aplauze ºi urale la scenã deschisã. Este o recunoaºtere, o

rãsplatã a unor dorinþe demult visate ºi împlinite ºi, mai

mult decât atât, reuºite ca o sãrbãtoare de premiere a unui

laureat. Te dorim mereu lângã noi, OMULE DRAG, spre a

ne bucura de împlinirile tale ºi de a te omagia pe merit.

** *

Vãzutã, trãitã ºi înþeleasã, viaþa Craiovei circum-scria taine, ascunziºuri, înflãcãrãri, mistere, particularitãþidate de stãri sociale, moravuri, îndeletniciri, cotidianul cul-tural-artistic, nopþi divers colorate, de petreceri ºi tot ce sepoate întâmpla într-o urbe plinã de farmec, clocotitoare,vivantã ºi dornicã de „ambâþ, care va sã zicã, înþelegi dum-neata...?“

74

Teatrul sau cinematograful, biserica, balul ºi dan-sul, deci distracþia, iar înainte de toate slujba, erau „plãce-rile“ ca puncte cardinale între care se miºcau majoritateaorãºenilor, din care-ºi alegea ºi planifica fiecare cota par-ticipativã cu destulã chibzuinþã ºi, mai ales, bunã cuviinþã.

Datoria faþã de slujba fiecãruia, primà în desfãºurã-torul preocupãrilor zilnice. Lefegiul statului îºi încãrca, delunea pânã sâmbãta, doza de putinþã pentru a rãspundecu brio obligaþiilor sale, care se cereau a fi fãcute cum tre-buia, altfel devenea ºomer. Mai abitir se întâmpla cu cei celucrau la patron, unde operà acest criteriu selectiv princorectitudine, punctualitate ºi înaltã calitate, profesionali-tate, pentru cã altfel patronul îºi pierdea clienþii ºi, implicit,prestigiul. Sâmbãta dupã-amiazã ºi duminica erau zilele încare tot slujbaºul ºi lefegiul îºi cãutau o niºã de refugiupentru divertisment. Dar ºi atunci, nu oricine se ducea ºiputea! Majoritatea erau nevoiþi sã stea acasã, fiind con-strânºi de veniturile lor, ce nu le permiteau cheltuieli supli-mentare, pentru cã orice distracþie se plãtea.

Pentru mulþi, biserica era lãcaºul nu numai de rugãºi smerenie, dar ºi o motivatã încãrcare duhovniceascã cele-o asigura Casa Domnului. Ortodoxia, care înseamnãcredinþã dreaptã, are meritul recunoscut al nevoii omuluicreºtin, sã se simtã ocrotit ºi în siguranþã sub bolta bisericiiºi în apropierea preotului, sub pulpana liniºtitoare adivinitãþii. Religia noastrã, prin definiþie, este o religie rugã-toare, omul adresându-se direct Domnului, sã-l ajute pe el,familia, sã-l fereascã de necazuri ºi sã-l întãreascã prinsãnãtate „ca sã poatã munci“. Este extraordinarã aceastã

75

dorinþã ºi conºtiinþã a omului ortodox: rugãciunea ºi cerinþacãtre divinitate este manifestã în ce priveºte puterea sa demuncã înfãptuitã ca izvor de viaþã ºi trãire spiritualã. N-o s-o gãsiþi atât de direct exprimatã în alte religii.

Teatrul îºi planifica, sâmbãta ºi duminica, specta-cole cu artiºti de calibru, în piese de marcã pe care le aveaîn repertoriu. Asta neînsemnând cã în zilele celelalte sejucau piese de mâna a doua. În zilele de odihnã, sãlileerau arhipline, unde puteau veni ºi elevii în special, pentrucã se juca matineu, prânz ºi seara.

Cinematografele rulau zilnic, non-stop, de dimi-neaþa pânã seara, unde aveai posibilitatea sã vezi un filmde douã-trei ori în aceeaºi zi, sãlile nefiind golite, obligato-riu, dupã fiecare reprezentaþie. Casele de bilete, la filmele„trãznet“, erau aglomerate la maxim, biletele punându-seîn vânzare pentru fiecare spectacol prevãzut sã înceapã laacea orã. În cursul sãptãmânii, elevii mai chiuleau de laore ca sã vadã un film de acþiune ºi cu artiºti de seamã.Intrau fãrã ºapcã, servietã sau numãr matricol la mânã,spre a nu fi identificaþi. Când se mergea în cuplu cu o fatã,se preferau balconul ºi rândurile din spate, de unde se maiputeau neglija ecranul ºi spectacolul, pentru alte interese,mai ales toamna ºi iarna, când pardesiele sau paltoanelemai fereau de priviri iscoditoare miºcãrile mâinilor curioaseºi nesupuse. Scenele mai intime erau uneori fluierate ºidescurajate de cei invidioºi, cã spectacolul cel de pe ecranera frustrant în menirea lui culturalã. Deopotrivã ºi plânsulprovocat de tema spectacolului era auzit în salã ºi continu-at chiar dupã ieºire. Ne dãdeam seama cã nu numai viaþa

76

de actor este grea, dar ºi cea de spectator implicat câtputea ºi cum putea, cu „emoþionalitatea-i“ specificã. Aºa earta - o suferinþã pânã este creatã ºi mai ales dupã, decum e suportatã la afiºarea expunerii creaþiei. La filmelede western, era o nebunie curatã. Filmul spectacol tre-buia vãzut neapãrat de douã ori, pentru fixarea ºi pri-ceperea profundã ºi fatalã a motivelor de scandal, bãtaie(vorba olteanului: „mãi, sã vãd din ce se luarã!“), schim-buri de focuri, cãlãrie, aruncarea lasso-ului, cum a fostatacatã diligenþa, eroii negativi, fete surprinse fãrã preamultã lenjerie pe ele, unele din ele rugându-se sã nu fie„pãcãlite“, sã devinã victime, ci numai a fi „rãsfãþate“,toate scenele terminându-se cu un fals sãrut acoperit de-o pãlãrie ºi THE END.

Mai târziu, dupã 1945, înainte de prezentarea fil-mului s-a introdus un jurnal special, cu marile înfãptuiriobþinute „între timp“ în U.R.S.S. ºi, neapãrat, „contribuþiadeterminantã“ a tov. I.V. Stalin, devenit generalisim, în por-trete ºi filmãri gros-plan, care stârneau aplauze repetate ºisusþinute minute în ºir de cei de pe cele douã rânduri debãnci, mereu pline ºi cu aceiaºi „oameni de bine“, oameniplini de justeþe, deveniþi revoluþionari prin adopþie rapidã ºicontra cost.

Pânã în 1946, viaþa oraºului era marcatã de pre-zenþa uniformei militare a armatei române ºi a elevilorºcolii militare D.A. Sturza din Craiova. Cadrele militareajunse în grad de ofiþer impresionau ºi prin uniforme impe-cabile (mai ales cele de galã) ce-i personalizau, situându-iîn zona unor rigori a disciplinei ºi unui comportament

77

exemplar. Un ofiþer nu se putea miºca libertin, dezordonat,lipsit de maniere sau zurliu. Ieºirea din aceste rigori îl costamãsuri disciplinare severe, pânã la scoaterea din cadreleactive. Dacã voiau sã capete o libertate, totuºi mãsuratã ºilimitatã, se îmbrãcau în haine civile. Haina militarã impunearespect ºi corectitudine atitudinalã. Erau zona ºi categoriaspre care ºi fetele trãgeau cu privirea mai mult, fixându-ºi„obiective“ precise, dota necesarã ºi obligatorie, ce constitu-ia o condiþie de cãsãtorie, ºi de aci o „pseudo - licitaþie“, cineare ºi cine oferã mai mult, calitativ ºi cantitativ, contra ele-ganþã, aspect fizic, sabie ºi neapãrat „tu“, cizme de lac. Astaînsemna o concurenþã ºi fineþuri, toalete, niscai bijuteriialese, parfumuri fine etc. ºi toate expuse la serate, baluri aleofiþerilor, mese, ceaiuri ºi tot ce se mai putea organiza sprecunoaºtere ºi prezentare, mai ales.

În lipsa grijii pentru însurãtoare, ofiþerii îºi gãseaumodalitãþi de distracþie ºi petrecere a timpului liber, fiecaredupã preferinþe. Unele din acestea erau zise de societateºi anume jocul de cãrþi ºi acolo, cu tot tacâmul de antren,cu bãuturi fine, þigãri, iar la închidere o ºampanie pânã adoua zi, când... „ne vedem din nou disearã!“.

Mai c-o fatã, mai c-o „carte“, din toate câte ceva,aflai dintr-un ziar câte o veste despre „o fatã amãgitã ºidisperatã peste poate“, ce ºi-a pus capãt zilelor când Miºun-a mai vrut sã ºtie de ea, dupã ce „a rãmas“... târziu sin-gurã cu el, iar nesuferitul s-a dus la Pisi a Zoicãi, cã-ibrunetã ºi mai subþire la corp (deocamdatã). El a fostmutat din garnizoanã ºi amânat în grad. Ce sã-i faci?!Amorul, pe lângã cã e trecãtor, e ºi cusurgiu pe deasupra,

78

mai ales la vârste de-astea, „mon cher“!! Domnule, amorulºi gripa se trateazã la pat. Multora li se trãgea din „statul“în gazdã la familia ...escu, care avea o fatã premiantãpânã în clasa a opta ºi care, „dintr-o datã“, dragã, dar chiardintr-o datã, s-a lãsat pe tânjalã ºi asta de când domnullocotenent Arcadie s-a oferit s-o înveþe, între timp, dansulpasional ºi posesiv spaniol. Ea a tradus greºit din spaniolãpaºii pe care trebuia sã-i facã ºi uite-aºa s-a trezit cu otrãsnaie româneascã, sadea ºi fãrã perdea. Dupã care s-a mutat, cu ruºine cu tot, în altã localitate, aºteptând...provincia.

Casele de toleranþã îi aveau de muºterii ºi peofiþeri, însã într-un cadru mai select, care uneori veneau cu„materialul“ lor, iar „cel oferit“, al casei, în subsidiar. Acolose întâlneau ºi cupluri, iar bairamul era în floare. Acestecase de primire ºi vizitare aveau ºi-o lesnicioasã menire,cã în majoritatea situaþiilor, tinerii îºi satisfãceau nece-sitãþile biologice ºi nu erau nevoiþi a avea legãturi de acestgen cu prietenele la care þineau ºi cu care aveau gânduriserioase în viitor. „Fetele“ ce prestau servicii erau ºi în con-trolul statului sub raport medical permanent ºi beneficambelor sexe. Higiena din interior ºi utilarea cu instalaþiisanitare a acestor incinte asigurau o stare de strictã nece-sitate, de ordine ºi funcþionau sub supravegherea ºi con-trolul instituþiilor abilitate. Aceste hetaire, unele întrecând-ope Neobola din celebrele case de toleranþã din Grecia,descrise de Ignacio Garcia-Valiño în cartea „Cele douãmorþi ale lui Socrate“, erau culese din diferite medii, uneleajunse ca urmare a unor abjecte împrejurãri, în care erau

79

violate ºi rãmase fãrã nici un sprijin sau condiþii de trai,altele urmau o tradiþie, altele cãutau satisfacþii multiple ºicondiþii asiguratorii de-a trãi sau supravieþui.

Multe dintre ele fãceau „carierã“ fiind printre prefe-ratele oamenilor din înalta societate, care-ºi creeau un„refugiu“ în perioade socotite de destindere ºi care plãteausume grele pentru plãcerile aparte într-un scurt timp petre-cut cu aceste fete de „vitrinã“. Sunt jenante mãrturiile unorhetaire despre legãturile lor, de intimitate cu personalitãþide seamã ale vieþii publice ºi de rang înalt. Îndemn lacitirea acestei cãrþi apãrutã în 2006, unde istoria ºi eveni-mentele vremii se intersecteazã cu problemele de viaþã,moralã, psihologie ºi... suspans.

Aceste spaþii oficiale, dar restrictive pentru mulþi,surprindeau prin stãri de lucruri ºi fapte care se întâmplausau se considerau de legiuitor ca posibile locuri unde seconstituiau ºi se surprindeau în flagrant conspiraþii puse lacale de persoane „neglijate“ sau abandonate, sperjururi,crime la comandã, într-un cuvânt suspecte prin excelenþã.Multe din aceste case erau situate la marginea oraºului ºimai puþin selecte, dar fiind socotite la adãpost de ochiipoliþiei ºi aparatului judiciar, ofereau surse de întâmplãriciudate ºi adesea rãmase anonime ºi cu autor necunoscut,pentru cã, deºi erau obligate sã þinã o evidenþã discretã afolosirii lor de cãtre hetaire, dar nu ºi a persoanelor însoþi-toare, aceasta nu se prea þinea. De ce? Lesne de înþelesºi în scopuri diferenþiate ºi disjuncte ale utilitãþii. Acestelocuri erau folosite ºi pentru „iniþierea“ celor începãtori,doritori sã plonjeze în viaþã, aliniatã vârstei ºi cerinþelor ei.

80

S-au înregistrat ºi decepþii cutremurãtoare, de maniera încare tatãl ºi-a surprins fiica prestatoare de asemenea ser-vicii. Un elev s-a îndrãgostit de o fatã pe care o socotea ºiaprecia ca pe o fiinþã de neîntrecut, pe care, cerând-o desoþie, a fost refuzat, motiv pentru care s-a spânzurat. Prin1946, Mihail Drumeº lansa pe piaþã romanul „Elevul Dimadintr-a ºaptea“, pe care citind-o, am regãsit în ea o de-scriere atentã a acestor case des frecventate ºi de elevi.Dar nu de cartea asta aveau nevoie elevii sã se informeze,pentru cã viaþa realã a liceenilor dezvãluia la vedere acestaspect, cu tot noianul de ingrediente, cu detalii mai ex-plicite ºi exacte.

„Cocotele“ dãdeau suculenþa unor scene ºi scan-daluri prin oraº, fiind înhãitate cu filfizoni, chilipirgii ºi peºti,dar agãþate precum cãpuºele pe câte o persoanã dinlumea mai „bunã“, care le întreþinea ºi, prin ele, pe mulþicare în fapt îi escrocau, mergând prin triºare la compro-mitere, pânã la vânzarea sau renunþarea la averi, pentru a-ºi rãscumpãra onoarea terfelitã. În unele cazuri, ceicãzuþi în pãcat denunþau la poliþie starea lor de compromisla care se ajunsese ºi-i trimiteau dupã gratii pe escrociicare foloseau asemenea mijloace de înºelãciune ºi abuz,uneori trucate judiciar de cãtre grupuri - în speþã, constitu-ite în acest scop.

Nu mai lipsite de palpitaþie ºi trepidantã stare deîncordare, cu urmãri dramatice, erau jocurile de noroc,desfãºurate în locuri unde se pierdeau ºi se câºtigau sumeimpresionante, averi, bunuri imobiliare, obiecte de artã ºichiar neveste. Marea presã aducea în atenþie „vârfurile“ de

81

scandal al acestor situaþii cu pãtimaºi, împãtimiþi, triºori,norocoºi, cacialmale, crime, scandaluri, ipotecãri, inter-venþii ale poliþiei, revendicãri, recuperãri, dezastre famili-ale, ºubrezirea cãsniciilor, divorþuri, îmbogãþiri, umiliri ºicâte se pot trage din astfel de abuzuri ºi desfrâuri, ce ducla stãri de colaps pe cei deveniþi dependenþi de asemeneametehne, pânã la viciere. Fanatismul acestor molipsiþi ºiajunºi sã depindã de jocuri, atinge contingente de oamenide toate vârstele, aburiþi de dorinþa de a avea - fãrãmuncã, dar ºi a celor înstãriþi, îmbogãþiþi peste noapte,blindaþi ºi ermetizaþi într-o carapace prin care nu mai trecelumina raþiunii, a mãsurii ºi nevoii de „util“ a banului. Ei tân-jesc dupã mai mult, prin singurul efort ce-l depun „de ajuca“. Ei erau ºi sunt închiºi în propria carcasã sufocantãºi fãrã de scãpare, sortiþi, damnaþi ºi configuraþi în mutilanþiai propriilor destine. Cãpãtau figura proprie a fiinþei cã-mãºuite în filigramul pãianjenului care-ºi þese pânza, ce-ºisufocã prada, pe care apoi s-o devoreze.

Starea aceasta de nãucire volitivã, ducea ºi la dis-perarea celor din jur, aduºi în situaþia de neputinþã de a lestãvili aceste porniri, care aveau întotdeauna un punct ter-minus, fatal ºi iremediabil. ªtiu situaþii demne de romanedostoievskiene, unde tarele omului stigmatizat de propria-ifamilie, renegat ºi izgonit, nu s-a mai putut gândi în niciunfel de a renunþa la acest viciu, de subducþie, de prãbuºirea propriei vieþi, sau la conceptul de viaþã în sensul normalal definirii ei. De fapt el nu mai avea viaþã, era într-o rea-nimare permanentã de la o clipã la alta, al cãrui final erade mult previzibil. ªi... gata!

82

Marii bogãtaºi ai oraºului, moºierii ºi înavuþiþii dinvânzarea cerealelor, chiar ºi peste hotare, prin silozurileporturilor dunãrene, în zonele consumatoare dar nepro-ducãtoare din Orientul apropiat ºi mijlociu, sau a vinurilor,fructelor ºi legumelor ºi tot ce avea nevoie piaþa Europei,aducând în schimb prin bãnci sume respectabile, transfor-mate apoi în alte capitaluri aducãtoare de profituri impre-sionante, rulau la jocuri, sume mari, lãsând ºi fãcândimpresia unor deþinãtori ai puterii.

Între ei, organizau jocuri închise doar pentru ceicare nu aveau acces ca participare, dar deschise ºi nelimi-tate ca sumã cu care se intra în joc. Era o „furcã“ ce rãs-turna dintr-un car lâna de aur într-un seif al altei bãnci cuconturi diverse, unde unele se subþiau iar altele se umflau.

Ce roatã neroadã a unei vieþi trãite pe scaun, bând,fumând, alãturi de femei care, la spatele lor stând, îiîmpingeau la necumpãtare, gesturi ipocrite ºi sfidãtoare.Era hobby-ul vieþii lor. Din asta trãiau - deocamdatã - subprovizoratul norocului dobândit ºi sorocit.

Craiova îºi avea criminalii sãi, spãrgãtorii, hoþii,bandiþii sãi, perindaþi prin mai toate puºcãriile din þarã, peunde fuseserã prinºi ºi condamnaþi. Unii aveau notorietate,erau recidiviºti, fãcând ºi uzând de orice mijloace pentru aface rost de bani, din spargeri ºi crime individuale ºi îngrup, atacuri la drumul mare, spargeri de seifuri, bãnci ºitot ce le ieºea în cale, la comandã sau indicii, inspiraþiesau întâmplãtoare. Se fura orice ºi, de cele mai multe ori,în cârdãºie cu þiganii. Primii somaþi ºi avertizaþi eraucunoscuþii sau presupuºii capi de reþea, ai bulibaºilor, de a

83

se informa ºi a-i determina pe fãptaºi sã restituie sumelesau bunurile furate ºi prãdate. Uneori se lãsa cu sânge ºiscandal, pânã totul se dezvãluia, autorul ºi toatã gaºcaparticipantã. Raziile poliþiei erau severe, uneori doar prin-tr-un avertisment, dupã care se trãgea în gloatã fãrãsomaþie, pânã se restabilea ordinea ºi era predat vinova-tul. Dar nu întotdeauna. Se gãsea câte unul care era sa-crificat ºi asta numai ca sã se închidã cercul suspecþilorneprinºi ºi camuflaþi. Prin mahalale, þiganii fãceau ravagii,oamenii din gospodãrii erau nevoiþi sã facã pândã ºi, iden-tificându-i sau prinzându-i cã furau, îi atacau în grup, îibãteau bine, altora le dãdeau foc la casã, alungându-i dinzonã, încotro vedeau cu ochii. Erau þigani ºi þigani. Uniiaveau smerenie faþã de „boier“ (cã aºa le plãcea sã selinguºeascã) ºi nu creeau pagube sau sã se preteze la furt.Aveau familii numeroase, motiv pentru care munceau peproduse ºi bani, cu care abia le ajungeau de a trãi de pe ozi pe alta. Dar nu erau învãþaþi sã trãiascã din muncã,munca nu era o obligaþie de pe urma cãreia sã trãiascã,pentru ei având un caracter facultativ, toatã ziua fãcândorice altceva, dar fãrã grijã de muncã cinstitã. Trãiau dinmila gospodinelor numai cã cerºeau dar nu furau ºi nufãceau rãu.

Unii aveau fete frumoase pe care le vindeau, caneveste, altora cu bani ºi care-ºi doreau asemenea fru-museþi. Era, în apropierea strãzilor noastre, o fatã,DORCA, de 15-16 ani, cu un corp frumos, cu mlãdieri dedansatoare, cu pãrul negru, cutat, dar nu creþ, cu mers plinde ispite ºi graþios. Avea o semeþie fãrã seamãn, mergând

84

cu piepþii ei frumoºi, împinºi înainte, tentanþi ºi plãsmuitoride dorinþe, împinºi dinadins în ochii privitorului, cu un gâtmai lung, bine proporþionat, înfãºurat cu o salbã de gal-beni, talie subþire asemenea unei trestii ºi celei a uneiprezentatoare de modã, cu tãlpici aurii în picioare, cupulpe lungi ºi rotunde, numai bune de mângâiat ºi admirat.Avea un dinte de aurit, pe care-l punea în valoare zâmbe-tul sãu fotogenic ºi nepereche. Mergea însoþitã numai detatãl sãu ºi pãzitã de doi cumnaþi. ªtia cã e frumoasã ºitoatã strada întorcea capul s-o vadã. A cerut-o un bãiat pri-copsit din oraº, dar nu s-a dus dupã el. A ales-o un bãiatde þigan de lângã Piteºti, care, venind dupã ea s-o vadã,s-a îndrãgostit de ea ºi ea de el, pe loc. Într-o lunã au fãcutnuntã mare, de pominã ºi au plecat împreunã la el, undeavea amenajatã o casã în zona Trivale. Tãchiþã a avut cuea ºapte copii, iar el a plãtit pãrinþilor fetei bani sã-ºi facão casã ºi sã aibã ce mânca. El era cãldãrar ºi confecþionacazane de þuicã pentru toatã zona. Spun cã, aºa fru-museþe de fatã, mai rar mi-a fost dat sã vãd. Purta geneticºi cromozomic multe asemãnãri ale pãrinþilor ei, dar îºiluase „dotãri selective“ ce o fãceau ºi-i dãdeau calitãþiaparte. O ºtiam cu toþii ºi tocmai dupã doi ani am aflat ce-a fãcut ºi cum ajunsese, de la o sorã a sa, mai micã, ofâºneaþã creolã care vroia sã devinã dansatoare la circ,dar nu avea ºarmul ºi harul surorii sale. ªi Tãchiþã avea pevino-ncoa’, era bine fãcut, þinea foarte mult la nevasta luiºi-i fãcea toate poftele, dar mãsurate ºi cu maturitate.

Aþi vãzut un dans þigãnesc, noaptea, la luminafocului aprins lângã o ºatrã? Este un spectacol magnific ce

85

are mãreþie, supleþe în miºcãri, rapiditate, patimã ºi exu-beranþã. Este o zbatere, o dãruire, o descãtuºare ºi o eta-lare a vigorii, vervã fãrã pereche plinã de dorinþa de a seafirma a fiecãruia ºi a tuturor, la modul plenar. Este oscenã pitoreascã de balet neregizat, dar fermecãtor privirii.Sunt prezentate douã grupuri distincte de dansatori: ceivârstnici cu femeile lor, mai greoi, mai gravi ºi domoli înmiºcãrile pe care le fãceau în tinereþe, dar totuºi ritmat ºicu specificitatea lor. Baterea palmelor ºi a picioarelor sem-nificã abilitãþile lor ºi predestinaþia pentru zbucium ºi per-pelealã. Chiar muzica intoneazã melodia pregãtitã anumeîn ceea ce priveºte ritmul adaptat vârstei. Rândul urmãtoreste al celor tineri, cãrora li se adaugã mulþimea celor mici,ºi ei perechi. Tinerii se dezlãnþuie din start, lãsând impre-sia unei furtuni iscate natural, cu tunete ºi fulgere continue,fãrã rãgaz ºi dominant zgomotoasã. Bãieþii sunt cei cu fan-tezia miºcãrilor, fãcând o demonstraþie de virtuozitate înfaþa fetelor extaziate ºi stimulate sã-ºi miºte corpul înmlãdieri aidoma nuielelor de salcie, pocnind din degete,aplaudându-ºi singure reuºitele ºi autonomia miºcãrilor.Dansurile lor scânteiazã, au forma unor vãpãi ale foculuimereu întreþinut într-o ardenþã continuã, þinând loculluminilor unei rampe a scenelor de teatru. Spectacolul areinedit, prin naturaleþea lui, lipsit de stilizare ºi prelucrare,cu un substrat numai de ei înþeles ºi interpretat fãrã cusur.Îmi amintesc de un spectacol vãzut în sudul Spaniei, cutematicã special aleasã ºi anume „Dansul þigãnesc“, lacare participau formaþii din peste douãzeci de þãri. A fost onebunie, a fost magnific prin organizare ºi mesajul sãu.

86

Noaptea, pe un câmp, se amenajase o scenã (oimprovizaþie, studiatã ºi materializatã pe pãmânt, dar cumarcãri ce-i creeau o distincþie anume) pe care era aprinsun foc imens, ce înflãcãra ºi inflama atmosfera. Jocul delumini realizat era feeric, iar evoluþia dansatorilor a fostmagnificã ºi de-o spontaneitate inimaginabilã. Ni se spu-nea cã un mare balerin din trupa vestitului Dighialev iniþi-ase acest festival - spectacol, filmat, din care urma sãscoatã câteva scene mai învolburate, care, prelucrate ºistilizate, sã le integreze într-un spectacol de balet al unuiturneu ce-l proiectase pentru Australia. Nu cred sã nu-i fireuºit. A fost o noapte de vis ºi cu puternice ecouri înamintirile mele. M-a bucurat aceastã clipã ca un crâmpeide viaþã, ca o reîntoarcere în timp, contrarã naturii ºi ire-versibilitãþii timpului... „O! Timpule, mai zãboveºte o clipã,rãmâi sã te contemplu ºi apoi sã-þi vezi de drumul tãu fãrãoprire!“, zis-a POETUL.

Erau þigãnci în Craiova, care umblau în þinuta lortradiþionalã, care fãceau furori. O datã, la Jiu, au venit îngrup ºi s-au dezbrãcat de tot, ca sã facã baie. Lumeaadunatã ca la urs, se uita miratã ºi uimitã la ele, dar nu le-apãsat. Aveau trupuri de Venus, parcã sculptate, înnegrite ºide soare, cu pãrul despletit, cu mâinile acoperindu-ºi o partea sânilor, iar pudoarea rãmânea pradã ochilor holbaþi ºi do-ritori mãcar de a fi lãsaþi sã priveascã nestingheriþi splen-doarea unei fotografii reale.

Þiganii din strãbuni aveau galbeni, salba de aurpur, lãsaþi ca dotã fetelor care se cãsãtoreau. Nunþile loroficiau nu numai luarea mirilor, dar ºi ceremonialul dotelor

87

fetei ºi a bãiatului, care se pãstrau ºi se înmulþeau din

munca ºi truda vieþii lor de cuplu, pânã ajungeau sã fie

transferate mai departe, din pãrinþi cãtre copii, nomina-

lizate în acte de instanþele oficiale ale statului.

Cãsniciile þiganilor erau durabile, foarte rar auzeai

de încãlcãri ale normelor proprii de conduitã. Erau fete ale

þiganilor care nu vroiau sã se mãrite, dar aveau viaþã sexu-

alã, consimþitã de familie ºi din care-ºi fãceau toalete

aparte, ducând o viaþã aproape ruptã de familia lor. Aveau

cãutare pentru rafinamentul lor posesiv ºi fierbinte, pentru

cãpãtarea ºi adoptarea rapidã a unor maniere ce le propul-

sau în societatea mai aleasã, deosebitã de cea din care

proveneau. κi simþeau nota ce le distingea de fetele

„românilor“ ºi vroiau cu insistenþã sã ºteargã acea barierã

de identificare ºi comportament. Multe se strãduiau, dar

resimþeau ºi erau marcate de izolarea de matricea lor ºi

aveau grija de a nu cãdea în pãcatul de neuitat ºi neiertat

faþã de familia pãrãsitã. Era un mod aparte de a trãi ºi cred

cã în timp asperitãþile s-au atenuat, ajungându-se la un

consimþãmânt de utilitate reciprocã, mai aproape de ce le

individualizeazã etnic în societatea comunã. Trebuie sã se

participe deopotrivã, majoritatea ºi minoritatea, pentru ca

fiecare sã întreprindã fapte de fond ºi nu aºteptãri sã li se

facã, unii muncind ºi alþii aºteptând sã fie întreþinuþi ºi plãtiþi

social pentru nemuncã.

88

*

* *

Nu doresc ca aceste insistenþe asupra trãirilor

oraºului sã fie primite ca elemente de monografie, întrucât,

prin definiþie, aceastã onorantã activitate ºtiinþificã, prin

conþinutul sãu, presupune o cercetare ºi o documentare

sociologicã, pe care eu nu le am la îndemânã ºi nici nu le

pot proba. Nu din alt motiv, ci din pricina unei pudice atitu-

dini faþã de cele prezentate, care nu are nominalizãri

deoarece nu reprezentau o funcþie tipicã ºi caracteristicã a

arealului descris. Era o stare izolatã, dar pe care memoria,

ºi numai ea, a înregistrat-o, ca fiind realã, petrecutã în

sânul unei societãþi care nici ea nu se vedea perfectã, plinã

de virtuþi, dar nici viciatã pânã la îngrijorare.

Imperfecþiunile sunt creeate deopotrivã de con-

strângeri, dar ºi liberalism excesiv. Corecþia lor ºi aducerea

în matca unor normale admitenþe þine de complementari-

tatea civilizatorie ca funcþie ordonatoare în societate ºi

flexibilitatea în interpretarea a ceea ce este atribut justiþiar

ºi coercitiv, pentru cetãþeanul situat în partea sociabilului ºi

al colectivitãþii sociabile prin excelenþã. În rest, buna cuvi-

inþã trebuie sã lucreze nestingherit, cu rezultate pe

mãsurã, omul putând cupla opþional la ceea ce-l preocupã

sau îl determinã sã facã util ºi cât mai bine pentru el ºi

societate.

89

ANII DE LICEU. LICEUL FRAÞII BUZEªTI

... „Trei eroi ai neamului,pentru un nume legendar“.

Prof. Sergiu Ioanicescu, Craiova

Întotdeauna mi-am fãcut un titlu de mândrie ºi delaudã, cã sunt absolvent al Liceului Fraþii Buzeºti dinCraiova. Încã nu gãsesc un limbaj, o formã laudativã ºi decinstire, pentru a aprecia cât de mult sunt îndatorat aces-tui liceu, azi ridicat la rang de Colegiu Naþional, un titlumeritoriu ºi reparator, de naturã sã rãsplãteascã moral

90

strãdania ºi restriºtea vremurilor ce l-au apãsat, dar spregloria ºi mãreþia prestigiului sãu cã a rãzbit ºi a convins.Meritul corpului didactic, în întregul sãu, este acela cã afost omogen, compact ºi a rãspuns ca un monolit înmenirea lui supremã, de a se consacra integral în direcþianobilã de instruire ºi educare a atâtor generaþii, timp depeste 125 de ani, mulþi dintre aceºtia aliniaþi într-o galeriede oameni iluºtri care au marcat viaþa spiritualã a þãrii ºi aºcolii craiovene. La aniversarea centenarului fiinþãrii liceu-lui, din 1983, se omagia cu semeþie ºi generozitate numelemultor foºti absolvenþi, ajunºi, prin merite profesionale,miniºtri, academicieni, cadre universitare, artiºti, sportivide seamã, doctori, ingineri, economiºti, profesori la cate-drã, scriitori, pictori, o realã vitrinã de personalitãþi caredau imaginea unei treceri în revistã sau a unei defilãri tri-umfale prin faþa edificiului impunãtor al clãdirii liceului,prezentând onorul celor ce-au pãstrat ºi asigurat prin apor-tul lor, împlinirea îndatoririlor înalte de plãmãdire ºi dospirea aluatului în covatã, timp de opt ani, a absolvenþilor ºi pro-moþiilor anuale. Întotdeauna, ºcoala, în întregul ei, a ºtiutsã-ºi poarte cu mândrie ºi demnitate încãrcãtura meniriisale ce-o are în societate ºi faþã de societate, precum ºielevii ºi absolvenþii sãi le poartã în suflet, oriunde ar fi,recunoºtinþa perenã ºi imprescriptibilã. Îmi reînnoiesc ges-tul de a socoti neîndreptãþitã „iniþiativa“ celor care auhotãrât sã-mi insereze numele în categoria celor mai meri-tuoºi absolvenþi, conºtient, recunoscând cã am avut colegimai buni, mai harnici, în aceeaºi serie ºi an ºcolar, careîntruneau condiþiile unui onorant înscript nominal în

91

paginile acestor enumerãri. Nu-mi explic nici azi ce alt cri-teriu a putut opera în acest caz ºi pe care personal l-amapreciat ca neconvingãtor ºi frustrant pentru cota integrali-tãþii ºi corectitudinii ce trebuie sã funcþioneze cu prioritate,cu o dominantã credibilitate ºi onestitate.

De momentul aniversãrii centenarului, mã leagãînsã o amintire plãcutã cât un eveniment de mare succes.Am avut onoarea sã-l cunosc pe dl prof. dr. MARIANBARBU, în calitatea sa, atunci, de organizator de suflet alîntregului ceremonial ºi în principal cu logosul lui autorizatºi calificat profesional, pentru cei care vroiau sã spunãceva cu acest prilej, iar nu drept cenzor. A fost vârful delance ºi omul cheie. I-am mulþumit, ca ºi acum, pentrucartea cu autograf al cãrei autor era chiar domnia sa, intitu-latã „Romanul de mistere în literatura românã“, o lucrareremarcabilã, recunoscutã ºi în strãinãtate, a cãrei temãrecompunea nuanþele altor romane scrise în þarã ºi înstrãinãtate, având subiecte care defineau obiectiv parteatematicã a acestui tip de literaturã, inclusiv a autorilorromâni, respectiv ce s-a încercat ºi cine a reuºit. Era unsummum, o chintesenþã, cu o arie largã de lucrãri încuprins, ce-ºi gãsesc nevoia de studiu. Simt nevoia ca,acum ºi aici (hic et nunc - cum spuneau latinii) sã-i trans-mit distinsului profesor stãruitoare ºi sincere felicitãri ºisuccese în continuare la catedra universitarã ºi în actualafuncþie de redactor-ºef al Revistei LAMURA din Craiova,revistã al cãrui director fondator este DAN LUPESCU, iardirector în funcþiune, dl prof. univ. OVIDIU GHIDIRMIC, ce-am avut onoarea sã-l cunosc în vara anului 2008.

92

Revista aceasta, editatã trimestrial, este o sumã liricã aunor scriitori, în lucrãrile cãrora se regãsesc exprimateopiniile mai mult decât îndrãzneþe, redate cu realism ºiobiectivitate, într-o formã vie, de invidiat, au purtate în pa-ginã, ca pe un stindard þinut pe verticalitatea trãirilor îndirect, a tot ce se petrece în viaþa noastrã cotidianã. Esteo atmosferã de lucru, de îndemn moral ºi de largã deschi-dere pentru toþi ce doresc sã scrie: academicieni, poeþi,scriitori, oameni de litere, minunaþi în trãinicia cuprinsuluiscrierilor, cultivaþi, raþionali, toþi adãpaþi la izvorul adevãru-lui ºi realitãþilor unei stãri ce se vrea îndreptatã ºi slujitã cuvrednicie. Aci dominã un „spirit Buzeºtean“, mulþi foºti ab-solvenþi ai acestui liceu lucrând în redacþia acestei reviste.

„Spiritul Buzeºtean“, definit cu pricepere completi-tudinarã, în cartea sa cu acelaºi titlu, de cãtre profesorulacestui liceu, SERGIU IOANICESCU, se insereazã în modinspirat în descrierile ce constituie elogiul adus instituþieide învãþãmânt craiovean, obârºia titulaturii liceului: „TREIEROI PENTRU UN NUME“, mai mult decât emoþionant,este un ideal mod de a construi un arc peste timpul istoric,un omagiu preþios adus celor trei fraþi, RADU, PREDA ºiSTROE BUZESCU, ce-au luptat cu devoþiune alãturi deMARELE VOIEVOD DIN BÃNIE, întâiul întregitor de neamºi þarã. Gloria ºi mãreþia faptelor acestor eroi ai neamului,veºnic neuitaþi ºi de nimeni, este încãrcãtura moralã con-stituitã în timp ºi râvnitã de ªcoala craioveanã, spre fala ºicinstirea ce-o vor da drept moºtenire copiilor, copiilornoºtri, dintotdeauna.

93

Conducãtorii ºcolii, corpul didactic ºi aparatul sãuadministrativ, s-au dãruit trup ºi suflet, ºi-au jertfit timpul ºienergia lor, pentru a menþine cât mai sus prestigiul ºionoarea ºcolii. In memoriam, doresc din toatã inima sãdedic prin aceastã sumarã formã, un „LAUDATIO“ întregu-lui corp profesoral, foºtilor colegi absolvenþi, pe care i-amstimat, iubit ºi respectat cu toatã sinceritatea.

Doresc sã-i enumãr doar pe câþiva din absolvenþii(sau elevi numai o perioadã aici, dar care au pãstrat viu„spiritul Buzeºtean“) deveniþi în timp mari personalitãþi deprestigiu ale þãrii: Acad. MIHNEA GHEORGHIU, Acad.MARIN SORESCU, Acad. ªTEFAN BERCEANU, Acad.RADU VOINEA, Acad. ILIE MURGULESCU, Acad. IOANZAMFIRESCU; miniºtri, ªTEFAN ANDREI, MARIUS GU-RAN, ION M. NICOLAE, IRINEL POPESCU, ALEXAN-DRU ROªU; rectori ºi decani, Prof. SILVIU PUªCAªU,Prof. ION RÂNCU; doctori, EUGEN MAREª, MIRCEAIACOB; actori, ROMALD BULFINSCHI, MARCEL IUREª,TUDOR GHEORGHE; ziariºti, DAN LUPESCU, ILIEPURCARU; scriitori, ALEXANDRU MITRU, ADRIANPÃUNESCU, MARIAN BARBU ºi lista poate continua ºi cumulþi alþii din aproape toate domeniile: culturã, artã, muzi-cã, inginerie, medicinã, sport etc.

** *

... Fãcusem cursul primar la ªcoala nr. 1 „Obe-deanu“, cea mai veche din oraº ºi am intrat în liceu, pri-mind matricola nr. 322, pe care aveam s-o pãstrez pânã în1946, ce a devenit obiect desuet ºi „descalificant“, odatã

94

cu reformele distructive ale învãþãmântului ce au pricinuito deformaþie ºi o descompunere organizatoricã ºi nomi-nalã, ca un cancer instalat necruþãtor pe corpul viguros alunui organism românesc instituþionalizat, o stigmatizare aunui sistem performant, cu care atunci dãdeam exempluEuropei. Primul an de liceu (1942) se resimþea, ce-i drept,diferenþiat în viaþa tuturor bobocilor, mai întâi prin noutateade a avea câte un profesor pentru fiecare materie ºi disci-plinã, cu metode educative individualizate, cu criterii depunctare ºi de apreciere personalizate, cu un simþ atitudi-nal mai exigent prin rigoarea controlului cunoºtinþelor la zi,multitudinea lor ce veneau ca o avalanºã, impunându-ne ocapacitate sporitã de însuºire ºi exprimare, un programriguros de studiu etc. Deja, ºi numai aceste deosebiri, faþãde învãþãmântul elementar, se înscriau în temeinice criteriide cernere ºi promovabilitate.

Deosebitã ºi stãruitoare impresie mi-a fãcut-onumãrul precumpãnitor al elevilor veniþi din mediul rural.Colegi sobri, cumpãtaþi, emotivi, viguroºi cu disponibilitãþimotivante ale rigorii raþionamentului ºi logicii, ca deprindericalitative însuºite de la dascãlii lor, posesori ai unormetode pedagogice ireproºabile, o modestie aparte ºi,peste toate, o bunã cuviinþã ºi respect, care puneau în evi-denþã o atitudine mai mult decât apreciabilã. Ca mulþi din-tre ei, am reuºit sã terminãm liceul, fiind colegi nedespãrþiþitimp de opt ani, din primul ºi pânã în ultimul an de ºcoalã.

Spiritul de colegialitate ºi camaraderie, de unitate,concordie, întrunite într-o solidarã stare pozitivã, toate re-gãsite în comportamentul fiecãruia ºi al tuturor, de respect

95

ºi bunã-cuviinþã „in corpore“, s-au constituit într-o caracte-risticã având specificitate generalizantã ºi particular nomi-nalizatã în personalitate individualã. Din promoþia 1949-1950, s-au numãrat, în cele trei serii paralele, 117 absol-venþi, din care cu 70 dintre ei am fost colegi în ani diferiþisau de an în clase diferite, dar numai cu 20 am fost colegide clasã pe parcursul întregului stagiu de liceu.

ªi azi, devine emoþionantã trecerea în revistã a ca-taloagelor, care trezeºte amintiri despre toþi ºi toate, câte-iparticularizeazã, motiv pentru care port un gând pios faþãde memoria celor ce ne-au pãrãsit, lãsând un gol de neîn-locuit în viaþa noastrã. La fiecare întâlnire ºi, asta, dupãprimii ani de la absolvire, necruþãtoarea moarte ne-adespãrþit cu brutalitate de câte unul dintre îndrãgiþii noºtricolegi. Primul plecat a fost CRIªU MIRCEA, încã studentla Timiºoara, rãpus de o boalã incurabilã ºi atunci, leu-cemie. Ce coleg de caracter, ce elev muncitor, sârguincios,sociabil, onest ºi bãtãios pentru dreptate, onoare ºirespect! Nu se lãsa cãlcat în picioare, avea demnitatea ºisemeþia copilului de sãtean lovit de nevoi, dar ieºit învingã-tor prin nobleþea sa în faþa sãrãciei nevolnice. În ultimultimp, cu toþii am convenit sã ne întâlnim anual, în zi fixã,ultima sâmbãtã a lunii septembrie, pe care o respectãm cusfinþenie toþi cei apþi ºi binevoitori a veni, pentru cã maisunt ºi apþi ºi mai puþin binevoitori a veni. În aceastã zi,bucuria ºi tristeþea, tacit exprimate, le poartã deopotrivãsatisfacþia, nostalgia, mulþumirea ºi regretul aflãrii unei ºtiriaducãtoare de postume omagieri.

Ce-mi aduc aminte, este strigarea catalogului laaceste întâlniri, enciclopedii ce reflectã aproape loial

96

personalitatea elevilor, scrise zilnic de dascãli, remanentîn oglindirea purtãrii ºi cunoaºterii „ºcolerului“, el fiind ºiobiect ºi subiect, dar pururea un nume, fãrã de care n-arexista nici ºcoalã, ºi nici dascãli, ºi asta dintotdeauna ºipentru totdeauna. Pe aceºti colegi nu-i pot uita ce-au fostºi prin ceea ce ieºeau în planul reþinerii aptitudinilor ºi înspecial al comportamentului cotidian. Am sã-i amintesc acipe cei mai buni (ºi n-au fost puþini) fãrã însã a face o ierar-hizare lovitã de subiectivism, ci cu particularitãþile ce-idefineau în viaþa noastrã comunã, ce devenise ºcoala.

ELEVUL, COLEGUL, PRIETENULªI TOT CE POATE FI MAI NEBUNATIC

ªI FASCINANT ÎN LICEU

ªcoala este „casa“ de zi a tinereþii elevilor, veniþi sãse „ºcoleascã“, pentru a deveni cetãþeni cu drepturi ºiobligaþii egale în societate. ªcoala, alãturi de bisericã ºi armatã, îºi arogã menirea instituirii unor reguli educativeºi comportamentale ale individului, programându-i litere ºi cifre, buchia cãrþii, regulile civico-morale de culturã ºicunoaºterea lumii pãmântene ºi universale, rânduirea le-gilor ºi a normelor cutumiare, a dogmelor ºi misterelorcreaþiei, filozofia gândirii ºi a întrebãrilor neliniºtitoare aleomului, credinþele ºi eresurile, disciplina ºi ordinea în com-pletitudinea regulamentelor ºi legilor juridice, ca obligaþiiale cetãþeanului, membru peren al societãþii.

97

Disciplinele ºcolare sunt categorii orientative, cu-prinse în normative, cursuri, studii, manuale, eseuri, exe-geze, romane sau culegeri, al cãror format este strict dimen-sionat ºi construit dupã o programã ºcolarã, obligatorie capredare ºi deopotrivã pentru însuºire, de doi subiecþi întot-deauna antagonici, poziþionaþi în ierarhia funcþionalã a ºcolii:profesor ºi elev, devenit un binom personalizat.

În timp, vocaþia predãrii, sub obligativitatea peda-gogicului, a luat forme diferenþiate, ºi astfel s-a ajuns lanoþiunea de „pasiune didacticã“ ºi „uºurinþa elevilor deînþelegere a predãrii materiei.“ Dascãlul a devenit axul înjurul cãruia pivoteazã întreaga „mãreþie“ ºi virtute a actuluide instruire ºi educaþie a elevului, în conformitate cu cerin-þele programei ºcolare, iar aceasta trebuie sã se plieze penevoile socio-profesionale ºi strategia în educaþie ºi în-vãþãmânt a naþiunii.

Elevul este partea sensibilã ºi... diabolicã a acestuimecanism dual, el socotindu-se un vitregit ºi apãsat denevoia de a învãþa - chiar obligat - în condiþii nu tocmailejere ºi comode, în care devine un speculant notoriu, cândefortul acesta al învãþãrii trebuie sã-l înfãptuiascã fortuit,întrucât, în caz contrar, actul de promovare nu-i atestãcapacitatea percepþiei ºi însuºirea materiei, iar totul are unterminus, devenit disconfort intelectual.

Slãbiciunea unui sistem de învãþãmânt, care mai areºi un „tare“ organizatoric, constã adesea în faptul (ºi, asta,mai peste tot) cã cedeazã tocmai în defavoarea ºcolii, a pro-cesului în sine ºi inclusiv chiar a elevului ºi a menirii sale însocietate, fãcându-l prin neºtiinþã un frustrat de substanþa

98

chintesenþialã a utilitãþii lui în societate. Nivelul societãþiireprezintã sau reflectã pânã la urmã, suma mediumiarã arezultatelor înregistrate sau obþinute de instituþia educaþio-nalã ºi, mai ales, de exigenþa ºi gradul de autoritate moralãa întregului corp profesoral. Când vrei sã oficializezi prinobligativitate (aproape) pregãtirea extraºcolarã, ai deschislanþul compromisurilor ºi de aci drama naþionalã.

Descentralizarea, întãrirea autoritãþii, respectiv aautonomiei fiecãrei ºcoli, reprezintã suprema ºi autoriza-rea responsabilã, dar în acelaºi timp controlabilã, printr-unstatut unic de funcþionare. Aceasta este cheia rezolvãriimarilor ºi, mai ales, multiplelor PROBLEME ALE ªCOLII.Este o soluþie cadru, cu obligativitãþi atât pentru corpuldidactic în întregul sãu, cât ºi pentru elevi, prin reprezen-tanþii lor, membri ai familiei. Regulamentul ºcolar are bipo-laritate în sfera obligativitãþii, unde nu este îngãduitã nici oabatere. Tot ce se încalcã, se pedepseºte exemplar ºinecondiþionat sau interpretativ. Punct.

Nu poþi sã pretinzi cã subiectele „unice“ sunt tãmã-duitoare, atâta timp cât existã diferenþieri flagrante la ni-velul de pregãtire ºi predare a materiei de cãtre personaluldidactic, care este inegal, asimetric, în parte, îngrijorãtor ºinecorespunzãtor pregãtit profesional, el însuºi trebuind sãfie adus la un nivel de cuprindere ºi cunoaºtere a cerinþelorprogramei ºcolare, cu precãdere. Nu trebuie sã se facãprograme dupã nivelul ºi posibilitãþile unui corp profesoral,cu nepermis de mulþi sferto-docþi, în multe privinþe, lipsit decalitãþi pedagogice, încropit abia numeric ºi statistic, darnecorespunzãtor calitativ. Partea formativã a dascãlilor

99

este eterogenã ºi fãrã vocaþie didacticã, fãrã o normã mini-mã a conduitei, cu aproximãri subiectiv apreciative ºi nuobligatorii ºi fãrã consecinþe punitive. ªcoala trebuie sãaibã prin definiþie o chemare obligatorie ºi unitarã în cepriveºte conduita elevilor „obligaþi sã înveþe pentru a puteapromova“ ºi nu obligaþi doar sã vinã la ºcoalã, cu libertinajcomportamental, cã oricum vor promova pentru ca sã deabine la procentaj. Aci este fondul interpretãrii opozante aceea ce este obligatoriu în învãþãmânt, fãrã a institui ire-versibil ºi irevocabil „condiþia obligatorie“ de promovabili-tate. Legea ºcolarizãrii este obligatorie în actul sãu magni-fic de deschidere pentru toþi copiii, fãrã nici o discriminare,dar nu implicit pentru ºi numai pentru promovare cu oricepreþ ºi la orice nivel minim de cunoºtinþe. Este vorba denuanþã ºi stil etic în interpretare, care nu înseamnã inter-pretare spre ocolire.

** *

Elevul este „dracul gol al ºcolii“, scria în „Emil“ J.J.Rousseau, partea a treia din trilogia sa, alãturi de„Confesiuni“ ºi „Contractul Social“. O capodoperã de dis-curs socio-moral, adresat unei societãþi îmbibate cu multedisfuncþii ºi imoralitãþi, aºa cum o califica ºi mareleVoltaire, unul din pãrinþii celebrei Enciclopedii Franceze,numindu-l pe autor „arhinebunul“. Ei, bine, acest romanconsiderat al educaþiei, aducea în discuþie faptul cã uncopil trebuie crescut la þarã pentru ca educaþia sa sã fie

100

dirijatã de un pedagog, altfel copilul ar fi putut ajunge„dracul gol al ºcolii“. În conceptul socio-psihologic, com-portamentul ºi percepþia definirii atitudinii, dar mai ales, ametodologiei cultivãrii unui liber consimþãmânt al celui careeste încorporat în aceastã formã instituþionalizatã de edu-caþie, într-o perioadã sensibilã a vieþii ºi la o vârstã destulde fragedã, trebuie construitã, studiatã ºi însoþitã de rãs-punsuri imediate, care, verificate ºi regândite, sã poatã, înfinal, sã se constituie prin soluþii, într-o practicã devenitã,ulterior, metodã eficientã de muncã ºi educaþie.

În decursul a douã milenii de studii ºi observaþii, s-aconstatat cã vârsta de atragere ºi înscriere oficialã a copiilorîn ºcoalã, a scãzut de la 16-18 ani, din perioada vechilorgreci ºi latini, la 6-7 ani, în prezent ºi aceasta pentru cursurileelementare, de început, ale procesului profesional al edu-caþiei. În prima categorie, se putea vorbi despre un aportbenefic ce-l aºtepta ºi-l pretindea societatea, respectiv de lacei „ºapte ani de acasã“, ceea ce se adiþiona benefic asupramaturitãþii subiecþilor ºi care, dacã nu existã, li se mai re-proºeazã ºi azi unora, respectiv lipsa bunei-cuviinþe încreºtere. Doi factori rãmân decisivi: 1. Nevoia de carte solici-tatã cât mai acut pe areale întinse, ce impunea un numãrsporit de discipoli ºi tineri aduºi spre a învãþa ºi 2. Carteascribilor ºi, mai apoi, apariþia tiparului, au adãugat ºi mãrit,sub aspectul sporirii mijloacelor de culturalizare cu simul-taneitate sensibil mãritã ºi, toate, combinate cu descoperirealiterelor ºi tiparului, respectiv a hârtiei.

În cartea „Galaxia Gutenberg“, a lui MarshallMcLuhan, apãrutã în româneºte în 1973, se deschide un

101

capitol al unor discuþii, cercetãri, aprecieri ºi mai ales con-cluzii, asupra a ceea ce astãzi suntem nevoiþi sã socotimpunct de plecare în panoplia factorilor decidenþi în evoluþia,formarea ºi consolidarea unor momente ce s-au constituitîn purtãtoare de înnobilãri creatoare ºi formatoare a mari-lor descoperiri ce ºi-au adus contribuþia la aceastãexplozivã manifestare epocalã, ALFABETUL, tipãrirea,multiplicarea ca mijloace de comunicare ºi, de aici, Ga-laxia literei. Trecerea de la oral la vizual sau Galaxia luiMarconi, cu preponderenþa mijloacelor de comunicareelectronice. Nu este cazul a se abuza de detalii, dar spiri-tul analizelor este relevant.

Dar de unde „dracul asociat cu elevul“ în discursi-vitatea ºcoalã, dascãl, elev? Procesul evolutiv al instituiriieducaþionale a evoluat în tehnici ºi mijloace folositeîncepând de la o stare voluntarã, la o obligaþie în a aducela ºcoalã copiii, deºi la început prin concurs sau triere, apoiprin generalizarea înscrierii ºi stãruitoare demersuri pentruorganizarea unui învãþãmânt nu numai obligatoriu, dar ºiconcurenþial, prin formã ºi fond. De aci noþiunea de alfabe-tizare ºi vocaþie a sublimului care a despãrþit apele. „Vârfuri“de elevi au apãrut ºi din familii de analfabeþi ºi din cupluridotate ºi purtãtoare a unor calitãþi de erudiþie, iar motivaþia aadus întotdeauna un consens ºi înþelegere beneficã.Adesea se spunea cã „dracul îºi poate bãga coada“, iarzvârluga, progenitura, ajunsã în vârf, îºi cerea dreptul derecunoaºtere în mod egalitar ºi nediscriminatoriu. N-ar fifost foarte belicoasã aceastã stare, dacã nu se ajungea caîn acest „comportament“, sã nu se regãseascã ºi germeniiunor abateri deviante, exagerate ºi imitative ale pãrþilor

102

negative ale altor semeni, în sensul unei disfuncþii anato-mo-antropologice. De aci pânã la „copil (elev) problemã“,nu mai era decât un pas ºi pasul acesta era manifestatantagonic ºi perdant, unde pedagogul trebuia sã se inter-punã, operant ºi fundamental. ªi, astfel, „dracii goi“ deve-neau poli cu posibili aderenþi din societate, pe care ea însãºiîi crea, stãri aproape conflictuale pe care tot ea trebuia sã lerezolve. J.J. Rousseau „dãdea soluþii“, dar nu integrale ºinici verificate prin experiment, ba încã mergea cu variantacã aducerea în mediul „curat“ de la þarã este soluþia salva-toare. De aci ºi-a tras antipatia, cotatã ca nebunie saunomen - odiosa, de „arhinebunul“, cum îi spunea Voltaire.

Dar, cum ºcoala nu poate funcþiona fãrã aceºtifrumoºi drãcuºori, aºa cum nu sunt colectivitãþi fãrã a aveaîn constituenþã diverse caractere diferenþiate, corigibile ºiposibil de strunit, mai ales când însãºi substanþa constitu-tivã a acestui mediu este exemplul ce trebuia înfãþiºat ca opildã pozitivã a acþiunii societãþii asupra ei înseºi princorecþii constructive, existã ºi polul opus al acesteia, prinaparatul sãu educaþional care nu întotdeauna funcþioneazãca un monolit ºi operativ, folosind toate mijloacele colec-tive ale coercitivitãþii de care dispune.

** *

Nici noi, ca elevi, n-am fãcut excepþie în ceea cepriveºte „drãciile“, nu însã în aºa fel de deocheate încât sãnu aibã un dram de înþelegere ºi toleranþã, spre a fi în-cadrate în categoria celor curente ºi corigibile. Funcþionau

103

pârghii perfect articulate, ca moduri de a fi controlaþi, de laportarul Nea MOISE, pe post de cerber oficializat ºi omolo-gat, ca mânuitor al primului ciur de cernere a încãlcãriinormelor de conduitã, ca þinutã ºcolarã, lipsa numãrului deînmatriculare de pe mâneca stângã a hainei, a ºepcii de pecap, apoi a pedagogului GROSU, a celor doi secretari,MIªU CIOROIANU ºi MIªU CARTIANU, care nu ne iertauniciodatã de a-i pãgubi de câte o linie la palmã, sau oleapºã dupã ceafã, dar pe tãcute ºi fãrã larmã. Se fuma înlocuri dosite, dar mereu descoperite ºi soldate cu obser-vaþii, admonestãri ºi chiar eliminãri. Când se chiulea dindiverse motive, la acumularea mai multor absenþe, se luaumãsuri usturãtoare ºi resimþite din partea celor de acasã.Toate cele nepotrivite dintre faptele sãvârºite erau trecuteîn condica zilnicã sau în catalog, fapt ce atrãgea mãsuriaplicate de diriginte ºi soldate cu scãderea notei la purtare.În acest fel, ºcoala, ca instituþie, îºi apãra reputaþia, chiardacã mai trecea cu vederea o încãlcare a regulamentuluiinterior, ºi aceasta, cu condiþia ca acela cãzut în pãcat, sãconºtientizeze abuzul ºi în acest mod, drept consecinþã,confirma o posibilã îndreptare a greºelii ºi, în continuare,cã se poate încadra în nota dominantã de corectitudine ºidisciplinã impuse de ºcoalã.

Aveam o clasã cu 33 de elevi (în medie), proveniþidin medii diferite, aparþinând celor nouã minoritãþi, cãrora lespuneam pe nume fãrã teama de a crea stãri conflictuale,de disconfort sau de discriminare ºi inferioritate; ne compor-tam într-o deplinã normalitate fireascã, fiecare dintre noiavea conºtiinþa nevoii de a trãi într-o exemplaritate ºi într-un

104

climat de apropiere colegialã ºi prieteneascã, consimþitã ºiconfirmatã în timp.

Fiecare din noi avea încrederea cã în faþa catedreiºi a profesorului, nimeni ºi cu nimic n-a fost nedreptãþit înnotare sau depreciat din motive neortodoxe sau naþiona-liste. Spiritul unitãþii ºi colegialitãþii îl dãdea tocmai aceastãcomponentã a camaraderiei ºi primordialitãþii respectuluireciproc dintre elevi, nefãcând din asta un efort sau un actde virtute comportamentalã, ba, din contrã, ne-ar fi miratdacã ar fi fost altfel, în afara normalitãþii ºi beneficã tuturor.

În ºcoalã se rodeazã prietenii, amiciþii, filiaþii ºilegãturi puternice, mai ales între caractere comportamen-tale asemãnãtoare ºi unidirecþionate de motivaþii ºi consi-derente construite pe similitudini ºi opþiuni apropiate. Dupãterminarea liceului am citit cartea scriitorului francez Jeande La Bruyère (în traducere românã numele lui înseamnãmãrãciniº, sub forma unui arbust) intitulatã „Caracterele“sau „Moravurile veacului“, în care acest mare scriitor, de-venit membru al Academiei Franceze, dãltuieºte în cuvintemultiplele faþete ºi întruchipãri pe care le poate cãpãtaomul ºi comportamentul sãu, înfãþiºãri care ºi azi, dupã treisecole, se regãsesc ºi se recunosc în aceeaºi formã schi-monositã ºi viciatã a omului. Sunt enumerate în cele douãvolume, dupã completãri succesive, preluate iniþial de laTeofrast ºi adãugite, peste 1120 de tipologii pe care omuldin societatea sa poate sã le configureze drept caractereetico-morale, datoritã sieºi ºi ºubredei construcþii a socie-tãþii ºi moravurilor acestora. El schematizeazã ºi afirmã cãtrei pot fi cauzele definitorii care conturau fizionomia ºi

105

prestarea umanã, dincolo de ceea ce erau sã fie conside-rate furci caudine ale încercãrilor de diferenþiere: mai întâi,o normalitate fizico-fizionomicã, ce sã conþinã o particulari-tate distinctã; apoi, frecvenþa coexistenþei ºi concretuluizonei comportamentale ºi, în fine, repetabilitatea ºi deve-nirea specificã unui grup social, ca referenþial discordantcu cel comun ºi normal. Acest lucru nu este uºor de descris,ce este ºi prin ce se distinge caracterul prefãcutului, linguºi-torului, flecarului, grosolanului, neobrãzatului, zgârcitului,prostãnacului, nesimþitului, laºului, bârfitorului, caliculuiº.a.m.d., pânã la toatã gama caracterului unui posibil tip dis-tinct ºi definit corect. Este un chin nu altceva! Dar a meritatºi acest lucru, a fost apreciat ca unicitate în literatura gene-ralã a umanitãþii.

Am câteva gânduri mãgulitoare, în sensul onorantºi fãrã o exagerare ce poate deveni stingherã ºi supãrã-toare, la ataºamentul suplimentar ce ne-a legat de-a lun-gul atâtor ani, de unii dintre colegii de liceu ºi fãrã sã supãrpe cineva, îmi rezerv o mulþumire anume, sã-i nominalizez,deºi în fapt, nu-i despart cu nimic ºi prin nimic, de largafamilie unitarã a colegialitãþii. Astfel, COSTEL CIOBANU,DECEBAL POENARU ºi MARINO ROSSETI, se situau învârful referenþial al elevilor cu capacitãþi cuprinzãtoare,posesori ai unui raþionament ºi unei logici native, o uºu-rinþã în a-i face aparþinãtorii unei puteri de sintezã ºi modelde explicitare, asemãnãtor unei gândiri aparte, ordonate ºifixate prin concept compact, robust ºi folosite plenitudinarîntr-o bunã judecatã concretã, aplicativã. Oricare dintre noiputea lesne sã se racordeze la lejeritatea modului lor de

106

gândire, condiþionat însã de atingerea aceloraºi lungimi de

undã. Nu i-am indicat decât prin exemplaritatea continu-

itãþilor în judecata lor trainicã, temeinicã ºi neschimbatã. În-

vãþau ºi compuneau cunoºtinþele nu tocind pentru a ºti, de

acasã pânã la ºcoalã, ci extrãgând esenþa judecãþii pentru

a-i ajuta sã dea continuitatea parcurgerii întregii materii, cu

elementele necesare demonstrãrii ºi logicii. Toþi trei ingineri,

au un mod de judecatã calat pe o nevoie de studiu de pro-

funzime ºi bine structurat. Sunt sigur cã ºi numai din aceste

puncte de vedere, omogen ºi succint invocate, la modul

moral, este acoperitor ºi obiectiv, ce pot sã se alinieze unei

majoritãþi a colegilor care-ºi respectã gradul de percepþie ºi

credibilitate.

În ordinea urmãtoare am situat - cu cota de subiec-

tivitate toleratã - un alt grup, format din DUCU PÃUN,

MIRCEA DEMETRESCU, NELU SINGER, cãrora uºor ºi

nestingherit îi pot cupla pe PUIU ROMÉE, VIRGIL

NICULESCU, ION MAREª, PREDA ANGHEL, NUÞÃ

TOMA, NUÞÃ VIRGIL, DONICÃ MIHÃILÃ, CONSTANTIN

ÞENEA, MITICÃ PÂRVESCU, JEAN BURGHINÃ, PAUL

DANCIU, EMIL DÃBULEANU, DAN VLAD ºi alþii, grupaþi

compact, posesori de acuitate mentalã, doxã reglatã ºi bine

pusã la punct, selectivi, operatori pe termen lung în asidui-

tate, capacitate formativã însuºitã cu temeinicie. La aceeaºi

cotã, nediferenþiaþi - rãmân colegi dotaþi, sârguincioºi, calaþi

pe o însuºire temeinicã, ordonaþi ºi, peste toate, ca noi toþi,

marcaþi de buna-cuviinþã ºi respect colegial.

107

Nu pot sã mã mãrginesc, fãrã sã-i amintesc aci peEUGEN BÃLAªA (fratele marelui pictor SABIN BÃLAªA),BECHET PAUL, NICU CIOBÃNOIU, DECA VIRGIL ºiDECA GHEORGHE (BARONUL), STELIAN DOBRICÃ(fratele lui GIL DOBRICÃ), GUÞÃ MIHAI, MATEI NICOLAE,TUÞU NISTORESCU, ZUGRAVU ªTEFAN, VRÂNCEANUGH., IULICÃ BERCEANU, IULICÃ CÃPITÃNESCU (per-sonificarea permisivei cacofonii lingvistice, autointitulate),COSTEL OBACU (majurul, fostul copil de trupã), CRIªUMIRCEA, MARINESCU ALEXANDRU (POMANÃ), GICUBECEA, AUREL DINCÃ, PETRICÃ DINULESCU, DÃDIÞÃENÃCHESCU, VALI FLORESCU, JEAN JITARU, LODIRÃDULESCU, LAVINIU LUPESCU, MATEI DUMITRU,POPESCU TUDOR, MIªU SÃNDULESCU, ªOIMANPANTILIE ºi toþi ce-au mai rãmas în ordinea lor din catalogsau din alte serii, cãrora aºezarea lor într-o ordine corectãsau mai precisã a valorii m-ar face sã greºesc. Pestetoate, rãmâne valoarea devenirii lor în societate, ca inte-lectuali, caractere puternice, încãrcãtura lor profesionalã,ºi lãudabilã prin tandemuri asociative cu moralitatea,buna-cuviinþã ºi onestitatea. De toþi mã leagã amintiri sec-venþiale ale colegialitãþii, confirmate, de trãiri sublimate înstãri sau fragmente de viaþã din perioada liceului, precum:calitatea de bun recitator a colegului ALEXANDRUPOMPILIU, blândeþea ºi spiritul amical ale lui VIRGILNICOLA, calitãþi de actori ca MAX CIOBLÃ, PETREANUGEORGE, GIGI VOICA, dublate ºi de calitãþi de buni dan-satori, ca ale lui POPESCU CAROL, MICA NEDELCU,COSTEL OANÞÃ, MIRCEA IBINCEANU ºi ale multor altora.

108

Reþin un lucru demn de laudã: în clasa a VII-a de liceu(clasa a X-a în stilul nou), seria noastrã de atunci, s-a þinutconcursul naþional de dansuri populare, protagoniºtii fiinddesemnaþi printr-o severã selecþie regionalã pentru fazafinalã, echipa de bãieþi fiind desemnatã câºtigãtoare peþarã, premiul fiind înmânat de ªeful Statului personal. Afost o reuºitã, de mare prestigiu, emulativ ºi onorant pen-tru liceul nostru. Am fost componenþii unui an ºi promoþiecare au dat peste optzeci ºi ºapte la sutã cadre cu studiisuperioare, doctori, ingineri, profesori ºi cadre în învãþã-mântul superior, cadre superioare ale armatei ºi în acelaºitimp doctori, ingineri ºi alte specialitãþi de armã.

Am fost legat ºi ataºat mult prin relaþii mai strânsede colegialitate cu patru elevi de clasã: ALEXANDRU(DUCU) PÃUN, NELU SINGER, PUIU ROMÉE ºi MIRCEADEMETRESCU. ªi pentru a nu lãsa loc de nedumeriri cunuanþe interpretabile, am sã le subliniez sau, mai corect,sã le motivez.

În primul rând, unitatea comunã a unor sentimentede apropiere ºi afinitate, susþinute în timp de plãcerea de ane revedea, sinceritatea ºi corectitudinea comportamentalãîn cadrul sau cu ocazia întâlnirilor, lipsa unor aere de supe-rioritate ºi de diferenþiere pe care alþii îºi doresc sã le punãîn evidenþã, cu multã insistenþã ºi, mai ales, neapãrat, deºiîn branºe diferite de profesie, nu-ºi au loc prioritãþi alecomparaþiei ºi nici (mai ales) nu se simte nevoia uneiaºezãri pe scara unei ierarhii improvizate ºi subminimale.Cu doi din aceºtia, DUCU PÃUN ºi NELU SINGER,deschiderea dorinþelor ºi continuitãþii ºi mai ales aîntreþinerii unei curate ºi durabile prietenii ºi amiciþii, fiecare

109

în parte ºi toþi împreunã, i-am acordat o atenþie „sfântã“ ºinealterabilã. ªi acum, din cei patru, cel mai bun a rãmas, ºicel mai curat, cel mai pur a rãmas DUCU PÃUN. Eu mi l-amconsacrat ca fiind cel mai bun ºi durabil prieten - coleg dinliceu, de care mã leagã multe ºi speciale fire ale unei sin-ceritãþi nealterabile. În balanþa imaginarã a cântãririi ºimãsurãrii criteriilor de alcãtuire a unei motivaþii justificative,la loc de frunte se situeazã sinceritatea, modestia gestului,respectul, în dublul sens al fluxului de amiciþie ºi de obli-gativitate moralã, îndepãrtarea din atitudinea noastrã a invi-diei ºi, mai presus de toate, receptivitatea ºi sensibilitateaperceptibilã la ceea ce ne uneºte ºi nu la ceea ce ne-arputea deosebi sau separa aducându-ne la o stare disjunctã.Cred cã mi-am explicitat la modul convingãtor aceastãpreferatã opþiune, pentru a lãsa deschis sensul înþelegeriidepline, cã faþã de niciun coleg nu am ºi n-am avut niciodatãun gând ostil ºi potrivnic, i-am preþuit pe toþi, în egalãmãsurã, mi-am lãsat dorinþa disponibilitãþii de a-i ajuta ºi dea le fi la nevoie alãturi, bine-nþeles în mãsura în care s-aputut, fãrã sã ne creãm reciproc disfuncþii profesionale.

Întrucât nu socotesc o risipã de paginã ºi mai alestimp, pentru a pune în evidenþã personalitatea celor patrucolegi, voi aºterne scurte, sintetice ºi semnificative creionãriale acestor prieteni, în ordinea unor preferinþe personale,dar sper, suficient de convingãtoare ºi caracteristice.

DUCU PÃUN, un nume predestinat anume spre ada mãsura ºi semeþia comportamentalã a tânãrului venit înclasa a VI-a de la Liceul Militar D.A. Sturza, ce fusese des-fiinþat prin „reforma învãþãmântului“, unde aceste licee cutradiþie ºi de elitã, înfiinþate cu peste o jumãtate de secol în

110

urmã, constituiau pepinierele viitoarelor ºcoli militare deofiþeri. Erau mândria oraºelor unde funcþionau, întruchi-pând chintesenþa ordinii, disciplinei ºi înalta þinutã edu-caþionalã, formatã ºi inoculatã de profesorii cei mai aleºi,ce predau ºi la ºcolile (liceele) de stat sau particulare dinCraiova, recunoscuþi pentru exigenþa ºi capacitatea profe-sionalã în cuprindere didacticã ºi pedagogicã. Împreunãcu JEAN BURGHINÃ, venit tot de la acelaºi liceu, erauposesorii unei specificitãþi de organizare mentalã, mulatãpe o superioarã capacitate de sintezã ºi ordonare concep-tualã, de înþelegere a pãrþii intrinseci a conþinutului de fondal unei probleme ºi, mai ales, a soluþiei cheie de de-monstrare ºi aplicaþie practicã.

Capacitatea de adaptare la climatul gãsit în clasanoastrã, „aproape“ identic cu cel de care se despãrþise, l-afãcut pe Ducu „înfiat ºi absorbit prin adopþie“, la moduldefinitiv, ca în relaþiile cu noi sã capete dimensiuni ºitrãinicii indestructibile, lucruri care ne-au legat pentru tot-deauna. Între noi n-au existat secrete pãstrate spre a nu nile spune, iar tocmai aceastã deschidere ºi sinceritate, afost temelia ºi forma de încredere care a sudat respectul ºicolegialitatea. Fiu de militar, de carierã profesionalã apre-ciativã, a moºtenit genetic nevoia disciplinei ºi ordinei încomportamentul cotidian. Mereu cochet, tandru, modest,hâtru ºi vesel, însã totul fãcut cu mãsurã ºi la modulmanierat, adaptabil la orice situaþie sau context, maleabilºi cu personalitatea distinctã, a ºtiut sã-ºi creeze prin forþeproprii o poziþie socialã respectabilã, datoritã muncii ºispiritului creativ. Are un fond emulativ faþã de familie ºi

111

conex tuturor acestora, o angajare pe filiera muzicii prin in-termediul pianului ºi culturii muzicale cãpãtate de-a lungulmultor ani de studii ºi exersãri. L-am auzit cântând la pianºi acordeon, producând o plãcere imensã. De altfel, amavut onoarea sã-i vizitez casa din Str. Olga Bancic (la aceavreme).

Tarele vieþii dupã 1948 i-au marcat familia, cândtatãl sãu a intrat sub incidenþa procesului de „epurare aarmatei“, iar Ducu, împreunã cu sora sa geamãnã, trebuiasã-ºi continue studiile ºi cursurile facultãþii. În anul 1950,am plecat împreunã cu Ducu ºi alþi colegi la Timiºoara pen-tru a susþine examenul de admitere la Institutul de Con-strucþii. El a intrat la Facultatea de Hidrotehnicã, iar eu, cumedia obþinutã la admitere, m-am mutat la secþia nouã aAcademiei Tehnice Militare de Construcþii Speciale ºi deArtã din Timiºoara, de pe Calea Aradului, care pânã laurmã a avut menirea construirii fortificaþiilor pe graniþa cuIugoslavia. Dupã 1952, cursurile s-au desfiinþat, eu fiindtrimis la Rm. Vâlcea, terminând cursurile în 1955. Ducu afost ºi a rãmas o bucurie infinitã a vieþii mele, iar cu bunã-tatea lui mi-am liniºtit întotdeauna dorul ºi lipsa, uneoridespãrþirea aruncându-ne în neputinþa de a ne vedeapeste douãzeci de ani. Suntem legaþi de aceeaºi profesieºi trecuþi prin toatã gama de activitãþi impuse de viaþa deconstructori pe ºantiere, de conducere ºi rãspunderi, ce oimplicã aceastã branºã.

Un alt prieten, ca o bucurie datã de divinitate ºipentru eternitate, un copil fãcut sã poarte în el cuminþeniaºi rãbdarea, toate ca rod al bunei-cuviinþe, ce va deveni

112

mai târziu doctor primar, a fost IOAN SEBASTIANSINGER (Nelu), coleg de bancã în ultimii doi ani de liceu,devenit pilot de încercãri profesionale de înþelegere ºipracticã aplicatã a noilor noþiuni de geneticã ce fãceauobiectul de studiu ºi al tatãlui sãu, tot medic, dar obstreti-cian, cunoscut în mai toatã Craiova.

Când gãseºti un asemenea suflet, cauþi o „icoan㓺i dai acatiste pentru vrednicia duhovniceascã, fiindcã þi-ascos în cale un astfel de om. Locuia pe Calea Unirii, campeste drum de Poºta Centralã, într-o casã confortabilã,unde douã camere erau pline cu vitrine ºi mostre de or-gane omeneºti, puse în borcane cu formol, constituindu-seîn mijloace de studiu ºi cercetare. Avea un suflet nobil, deo demnã admiraþie ºi predestinat, parcã, pentru aceastãprofesie. κi formase ºi scrisul tipic doctoricesc, pe carenici el uneori nu-l descifra, darãmite cititorul sau pacientul,un scris criptic, la concurenþã cu strãdania lui Champollionîn dezlegarea scrierii cuneiforme a vechilor egipteni. Cusufletul lui curat ºi deschis ºi-a ajutat cât a putut, ºi a pututdestul, toþi colegii, prietenii, amicii, pe oricine i-a cerut spri-jinul ºi înþelegerea. Când îl credeam mai retras ºi maitimid, l-am prins fumând ºi, mai apoi, ducându-se la fetenevinovate, dar, ca ºi el, curioase pentru consultaþii pe viuºi practicã directã, la obiect. Era de-al nostru - adicã, pri-cepeþi ce vreau sã spun, lãcuit ºi bun la toate, conformcerinþelor pieþei. Era un profesionist, fiind mult timp ºefulsecþiei de chirurgie pediatricã la Spitalul Central, iar cândera de gardã fãcea ºi munca medicului ortopedist, speciali-tate ce ºi-o adãugase în timp. Într-o varã, pe când am venit

113

la Craiova (ne fãcusem un frumos obicei, astfel cã nu eradatã ca mãcar pentru o zi, dacã veneam la Craiova, sã nuvorbesc cu el, sau sã ne vedem, în cele mai multe situaþii,sau el sã vinã în Bucureºti ºi sã nu ne salutãm), i-am fãcuto vizitã la spital, împreunã cu soþia. La plecare, ne-a con-dus pânã la poarta spitalului ºi aci, într-o cãruþã, o þãrancãîºi plângea cu of! copilul ce se vãita de un genunchi infla-mat, dureros ºi cã cei de la poartã n-o primeau, cã nu areniºte forme de trimitere în regulã. S-a oprit, a întrebat-o cese întâmplã, iar femeia, îngrozitã de soarta copilului, i s-aplâns. Nelu a intrat în cabina portarului, a dat un telefon însecþia sa, ca doi infirmieri sã coboare cu o targã, sã ducãcopilul direct în salã ºi sã-l pregãteascã de intervenþie,imediat ce se înapoiazã, spunând femeii ca formele sã leaducã atunci când va putea. Dupã câtãva vreme, ne-amadus aminte de acest episod ºi mi-a spus senin: „... amãrâ-tul ãla putea face septicemie dacã într-o orã, douã, nu-ldeschideam!!...“ Acesta era Nelu, un creºtin prin vocaþie,cã naþia lui avea puterea divinitãþii creãrii a douã religii datelumii, o mãreþie a credinþei dumnezeieºti. „Eu, despreMoise, mai pot avea îndoieli cã a fost evreu, dar de Hristossunt sigur!“, spunea Profesorul Petre Þuþea.

Nelu s-a ocupat mult timp de organizarea întâlni-rilor periodice, aniversãri ale colegilor, pânã a ieºit la pen-sie. ªi-a neglijat nepermis propria-i sãnãtate, ajungând înpragul unei come diabetice. În spital, fiind internat, a alu-necat ºi a fãcut o deplasare de bazin, care l-a þintuit la pat.Am venit special la Craiova, fiind anunþat de Ducu ºi l-amvizitat acasã ºi asta în anul 2006. Era abãtut, descurajat ºi

114

parcã mai apãsat ca niciodatã. Ne promisesem cã, la întâl-nirea din toamnã, ce se apropia, voi veni sã-l iau cu ma-ºina sã participe la revederea colegilor.

Ne-am îmbrãþiºat pentru ultima datã. Ce coleg, ceprieten am pierdut!! Ce om corect, sincer, modest, onest ºigeneros. Doamne! Unde mai putem cãuta ºi cãpãtaasemenea prieteni, de neînlocuit pentru inimile noastre?Mulþumesc colegilor care l-au însoþit pe ultimul drum ºi maiales lui Pavel Motea ºi lui Matei, care i-au spus: „ªalom,ªalom Alehem“. Blestemul apelor din acea varã nu mi-aîngãduit sã vin spre a-i da ultimul salut. La vestea datã deDucu, am amuþit ºi înmãrmurit de neputinþa de a merge laînmormântarea sa. Trenurile se anulaserã ºi altã posibili-tate nu aveam, mai ales cã timpul avut la dispoziþie era deo zi. Mi-a rãmas în minte figura lui deschisã ºi odihnitoare.Bunule coleg ºi amic, adio ºi rãmânem ca dintotdeauna,veºnic prieteni, curaþi în relaþiile noastre, ca-n vremurilebune pe care le-am trãit. Închei c-o vorbã de-a lui: „Cedracu te-a apucat sã mori tocmai acum?“

De câte ori trec prin spatele actualei clãdiri, cu stilulsãu arhitectonic de pe faþada principalã, a Universitãþii dinCraiova, pentru a merge pe Calea Bucureºti, îmi reþineatenþia locul din acea intersecþie, unde pe vremuri era ocârciumã cu cramã ce desfãcea vinuri din soiuri alese, a lui„Spirtaru“, el aparþinând unei vechi familii înstãrite ºi cubogate proprietãþi în Oltenia, iar alãturi era situatã casafamiliei Romée, tatãl contabil, mama ºi sora distinseidoamne fiind colege ale mãtuºii mele dupã mamã. Alãturide casa copilãriei colegului meu JULIAN ROMÉE (Puiu),

115

avea atelier de prelucrare a marmurei ºi confecþionat cruci,fraþii Balaban: Puiu mi-a fost coleg de clasã de la intrare ºipânã la absolvirea liceului. Era un coleg cotat meritoriupeste media clasei, cu o formaþie intelectualã calatã pereceptarea ºi însuºirea cunoºtinþelor din ºtiinþele exacte,preferând electrotehnica ºi, dacã nu greºesc, utilaje ºi ma-ºini electrice, lucrând chiar la secþia de Transformatoareelectrice la uzinele Electroputere Craiova, iar apoi ca pro-fesor de fizicã la un liceu. A fost pentru mine etalonul „ºic“al elevului cochet îmbrãcat, cu uniformã întreþinutã, aveaun portvizit ºi un portmoneu întotdeauna cu crãiþari labuzunar. Folosea stilouri Mont-Blanc, Pelikan, era un co-lecþionar de timbre pe care le þinea în clasoare, în serii ºibucãþi filatelice, cu care fãcea schimburi cu alþi împãtimiþi.Mi-a mãrturisit cã încã le mai avea ºi a rãmas un mareadmirator al lor. Puiu era un bun ºahist, având un anturajselect de bãieþi cãrora le plãceau ceaiurile ºi distracþiiledecente, unde-ºi etalau priceperea, ca ROMEO CON-STANTINESCU, DUCU PÃUN, PAUL TEODORESCU, a-cordeoniºti virtuozi. În ultimii ani, a suferit mult din cauzaunei artrite cãreia nu i-a gãsit un leac de ameliorare. Înseara de revelion a anului 2006, l-am sunat ºi i-am uratcuvenitul „La mulþi ani“ ºi salutãri cordiale întregii familii,pentru ca peste douã sãptãmâni sã primesc un telefon dela Ducu, pentru a mã anunþa de vestea crudã ºi stupidã aîncetãrii din viaþã a colegului nostru Puiu. A fost o mare în-cercare pentru toþi, iar pentru mine s-a adãugat ºi cea a stin-gerii din viaþã ºi a tatãlui nurorii mele, din cauza geruluicumplit, tocmai atunci, producându-i un accident cerebral

116

pe fondul unui stop cardiac, motiv pentru care n-am pututveni la înmormântare. M-a suplinit sora mea, care cunoºteafamilia din partea soacrei lui Puiu, ce era soþia preotuluiparoh Neamþu, ce slujise la Catedrala Madonna Dudu. Eaa fost la slujba religioasã ºi a transmis condoleanþe dinpartea întregii familii. Eu am trimis o telegramã de con-doleanþe, îndatã ce am aflat de acest moment trist ºidureros, din partea colegilor din Bucureºti care n-au pututsã participe la înmormântare. Îi port o adâncã ºi plãcutãrecunoºtinþã pentru prietenia noastrã ºi marile bucurii trãiteîmpreunã. Un pios gând curat, regrete ºi înduioºãri,pãstrându-i o veºnicã amintire. Îi plãcea sã-i recit primastrofã din Odã (în metru antic) a lui Mihail Eminescu, lacare rezona la modul cel mai sensibil: „Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã/ Pururi tânãr, înfãºurat în manta-mi!...“ Ce tristã despãrþire, câtã singurãtate ºi cât destearpã ne va fi viaþa fãrã voi, colegi ºi prieteni, care ne-aþipãrãsit! Trãim vremuri grãbite, ce nu mai au rãbdare nicimãcar cu viaþa ºi timpul nostru, ce rãmân necunoscutedupã noi.

În clasa a V-a de liceu a venit în anul nostru ºcolarun coleg de-o inimaginabilã cutezanþã, dispus sã înfrunteorice risc, spre a-ºi convinge colegii cã o prietenie ºi ocoeziune indestructibilã impun la nevoie ºi un dram decuraj ºi implicare personalã, însã în limita unor canoaneimpuse de o normalitate atitudinalã.

MIRCEA DEMETRESCU, cãci despre el este vor-ba, avea o staturã mignonã, dar cu un corp bine pro-porþionat, legat ºi mare iubitor de înot ºi sãrituri la aparate

117

de salã. Venise din Slatina, unde tatãl sãu profesa magis-tratura, iar la Craiova poseda o casã spaþioasã în stil vechi,care în 1946 îi fusese naþionalizatã. Mircea mai avea unfrate, pe ARI, mai mic ca el, ambii pãstrând pecetea unordeprinderi intelectuale.

Era un bun matematician, alegându-ºi pânã la ur-mã chiar profesia de profesor de matematicã. Avea ominte lucidã, cãpãtase exerciþiu mental în logicã ºi raþio-nament, ceea ce pentru profesia lui era definitoriu. Mareamator ºi plãcut afectat de frumuseþea trigonometriei, alucrat o bunã perioadã la Institutul de Cercetãri în Astro-nomie din Bucureºti. Avea aptitudinile necesare unui bunpedagog, ceea ce l-a ajutat foarte mult la catedrã în proce-sul de predare ºi instruire a elevilor. O lejeritate a sa, nu l-a propulsat foarte mult la catedrã într-o zonã consistentãprofesional, întrucât disponibilitãþi capacitive avea cu carul.Fiind mereu nemulþumit de partea materialã obþinutã,suplinea prin meditaþii pentru care-ºi epuiza toatã energia.Eram buni prieteni de familie ºi era amic al mai multorcolegi de clasã, ca DUCU PÃUN, DONICÃ MIHÃILÃ (carea stat un an în gazdã la Mircea), NELU SINGER ºi alþii.Când sorþii îi hãrãziserã o ºansã materialã dupã o moºte-nire ce-i revenise de drept, urmare a aplicãrii legii de „resti-tutio in integrum“, a plecat în Staþiunea Moneasa din jude-þul Arad, unde a fãcut un puseu cerebral, eminamentefatal, fiind adus la Craiova ºi înmormântat prin grija priete-neascã a colegului nostru, nimeni altul decât Ducu Pãun,într-un loc de veci ce-l avea ca moºtenire aci. Am aflat deaceastã situaþie cumplitã dupã înmormântare, bietul Ducu

118

fiind în concediu plecat la Sinaia, de unde a fost apelat printelefon de soþia lui Mircea, ce se afla în Bucureºti, astfel,tot timpul rãmas pânã la înmormântare a fost ocupat cuformalitãþile impuse de lege pentru funeralii: Mi-am spus:„Doamne, este prea mult, ca trei colegi sã mi-i iei la uninterval de trei ani!“. Pe cine ºi cu ce sã impresionezi? Amrãmas cu neputinþa de a spune ceva. Ultima întâlnire anoastrã a fost în iarna lui 1982 ºi toamna anului 1983, de-atunci nemaireuºind sã vorbim decât la telefon, în 1985 ºiapoi, rar, dupã ce-a ieºit la pensie. Ce bãiat ambiþios, chiarîncãpãþânat! Îi plãcea muzica, a cântat în corul Universitãþiidin Bucureºti, condus de maestrul MARIN CONSTANTIN,ºi a participat la Festivalul Internaþional al Tineretului din1953. Fiica mea îºi aduce aminte de el, cã, atunci când avenit pe la noi, purta o cãciulã albã de mierluºcã. Ea învãþala literatura românã pentru examenul de clasa a X-a, ana-liza poeziei lui Eminescu: „Cu mâine, zilele-þi adaugi/ Cuieri viaþa ta o scazi/ ªi ai cu toate astea-n faþã/ De-a pururi,ziua cea de azi...“ Atât ºi-a mai adus aminte de el. ªi decâte nu ne-am adus aminte atunci ºi am discutat, de farse-le tinereþii, fãcute în liceu, de colegi, de profesori ºi de totce ne-a legat pentru totdeauna în viaþã! El era parteamãreþiei unei nebunii tinereºti, a unei încãpãþânate ºi am-biþioase dorinþe, de a lupta cu toþi ºi pentru toate, ce-i pu-teau aduce nemulþumiri. Cu viaþa nu s-a mai putut lua latrântã, a fost rãpus, dar cred cã nu s-a dat învins. Cât aº fivrut sã-þi felicit fapta, coleg drag, spunându-þi: „... ai învins,Galileanule!“ Am ratat ºi regret nespus de mult. Timpul cene este dat trebuie trãit atunci. Latinii vorbeau ºi ne-au

119

lãsat ca moºtenire îndemnul „Carpe diem“, adicã sã nebucurãm de ziua de azi, sã trãim ºi sã ne înveselim declipa zilei. Ce ciudatã este viaþa unui om, pe care otrãieºti ºi care aproape simþi cã nu-þi aparþine în în-tregime, deci nu poþi crede cã ºi poþi s-o trãieºti cât vrei!Mai poþi spune cã ai libertate ºi autonomie, cã nu eºtilegat de „ceva“ ºi cã nu depinzi de „ceva“, faþã de careeºti neputincios ºi neînsemnat?!!

O! ce frumoºi ºi nebuni am fost odatã, liberi,cãlãrind pe deºelate, înspumaþii cai albi, inorogi, cu aburiîn nãri umflate de adulmecãri frivole, neîntinaþi ºi plini deape, revãrsându-se în volburi cu aprinse scânteieri,luminând vãzduhuri sinilii, cu razele aurii de soare ºi vãpãifierbinþi de flãcãri, ale lunatecelor fiinþe rânduite în roiulstrãlucitoarelor steluþe, sã arate calea caldã a-ncântãriifecioreºtilor dorinþe. Aþi rãmas vii în visarea încântãtoarelorjuneºti, martori ai frumoasei vieþi dorite ºi doritelor plãceri.Ce dor îmi este de voi, nebuni ºi tineri, sideraþi, cu plete-nvânt, cu semeþia brazilor în braþe, cu piepturi tari ºi nemã-suratele puteri, poleiþi de bronzul verii ºi de dogoriri desoare, feþe zvelte biciuite de puternice furtuni, cu ochiveseli, doritori ca sã cuprindã-n vãzul lor mângâierile-nneºtire ale trupurilor calde ale fetelor neîncepute ºi cu-minþi, cu profile sãltãreþe, sâni de Venus ºi cu plete împle-tite pe grumazuri apãsate de porniri nepotolite ºi visãri ne-terminate ale nopþilor vedenii. Ridicam cu trupurile noastrepiramide, atingând cu vârful lor înãlþimile din cale, învâr-team rotunde hore, cu juneþi de fete cu obraji roºind debucurie, învelite în podoabe strãlucind ca-n visuri tandre

120

ale viilor visãri din basme, cu albe zâne ºi cu feþi-frumoºi,ce se-ntreceau în drepte lupte, zmei negri ce gemeau întânguirea neputinþei , ce rãpuºi cedau la urmã, noi având,de partea noastrã, frumuseþea bucuriei ºi plãcerea cea dinurmã a învingãtorului dorit. Ce dor îmi este de voi! - semeþiafrunþii voastre, neplecatã atâtor griji, s-a întãrit oþelit, destulca sã vã bucuraþi în tihnã sau sã vã arãtaþi mândria munciivoastre, într-o lume ce-i fãcutã pentru toþi ºi pentru toate,care toate laolaltã se adunã în familii, cu copii, nepoþi ºioameni, toþi olteni ºi toþi juveþi, fãuriþi toþi dintr-o mumã,nãscãtoare de fiinþe înmulþite ºi fãcute din secrete, ce furãluate tot de la pãrinþii lor. Voi treceaþi încolonaþi pe stradamare a oraºului înnoptat, plini de ne-ntrecute dorinþe de aînfãptui nebunii ce le doreaþi admirate, dar fãrã a fi vãzutede ochii iscoditori, ce credeaþi cã lumea este numai a voas-trã ºi cã dreptul vostru împlinit era o reuºitã singularã ºiinimitabilã. Peste toate visele ºi trãirile noastre, existã o dis-tincþie ce reprezintã semnul onoarei ºi al plãsmuitoareitrude, a destulei hãrnicii, a cuprinsului de carte ºi a bucurieipreþuite, de a fi fost complici la harul divin primit în viaþã, dea învãþa ce înseamnã prietenia sincerã ºi curatã, cu tot ceeace defineºte noþiunea sincerã ºi purã, aceea de noþiunea decolegialitate.

Înainte de a încheia acest „laudatio“ adus mariinoastre împliniri de a fi colegi ºi prieteni, încolonaþi în mareaºcoalã ce poartã numele marilor eroi ai neamului nostru, voicare aþi purtat pe frunte numele Fraþilor Buzeºti, vã rog sã vãaduceþi aminte de o replicã nemuritoare ce-o pune în guraunor personaje marele ºi inegalabilul Shakespeare, în piesa

121

„Visul unei nopþi de varã“: „Iubito, cât mã vei mai iubi?“ Iarea îi rãspunde: „Te voi întotdeauna ºi încã o zi!“. Este cevamagistral, nemaiîntâlnit ºi încântãtor, acest rãspuns. El dãmãsura infinitului, nemãrginirii, incomensurabilului, la caremai adaugã... încã o zi.

Fie, iubiþi colegi, ca prietenia noastrã sã ne uneascãpentru totdeauna ºi... încã o zi, nevoitã sã ne bucure toatã viaþa.

Salutare ºi Virtute - era onoarea de întâmpinare ºide despãrþire a romanilor. ªi, cum noi suntem fraþii sau ve-rii primari ai lor, fãrã nici o teamã de-a greºi sau supãra pecineva, aºa vã spun ºi eu vouã, asumându-mi realitatea ºiveridicitatea timpului nostru, la modul exemplar, tulburãtorde contemporan, autentic ºi înnoitor.

PROFESORII NOªTRI DIN LICEU

„Profesorul este omul care vine dintotdeauna din faþã: estemarele sãu privilegiu ºi totodatã principalul sãu handicap. Tocmaipentru a-l pune-n umbrã, trebuie sã încerce sã vinã cumva din tre-cutul elevilor sãi, în accepþiunea metodicã vorbind, doar ce va reuºisã recheme astfel va putea fi dobândit ºi asimilat. Mãiestria sa estede a anunþa noul cu aerul de a evoca o veche cunoºtinþã: la dreptvorbind, nici nu era altceva. «Omul din faþã», adicã omul de care nute poþi dispensa decât confundându-te cu el: iatã arta educaþiei.“

Sergiu Ioanicescu, Spiritul Buzeºtean

122

Magistrul, omul de la catedrã, zeul pãmântean alcopiilor veniþi la ºcoalã sã primeascã taina cunoaºteriilumii ce-i înconjoarã, de la singurul hãrãzit sã-i îndrume, sãle dezlege misterele de pânã acum, învãluite pânã atunciºi pe care nici pãrinþii lor nu le descoperiserã ºi nici nu ledezvãluiserã la vremea lor, decât prin aceiaºi magicieni ºifascinanþi „prestidigitatori“, luminãtori ºi deschizãtori dedrumuri ai unor fiinþe neprihãnite.

Liceul dãdea, prin forma sa organizatoricã ºimenirea sa înnoitoare ºi formativã, elementul ºoc, de sur-prizã pentru nou-veniþi, ºi anume multitudinea disciplinelorºi a corpului profesoral, dar ºi a unor pretenþii suplimenta-re ºi obligatorii. Spre deosebire de ciclul elementar, profe-sorii liceului cãpãtau alte valenþe, în dimensiuni la scarãdiferenþiatã, cunoscãtorii celor multe ºi depline adevãrurice urmau sã ni le dumireascã, sã ne dea chiar cheia dez-legãrii marilor „enigme“, consfinþirea puterilor noastre depãtrundere ºi însuºire, putinþa noastrã zilnicã ºi permanen-tã de-a învãþa ce alþii ºtiau deja, de a fi în concurs ºi a neîntrece în a învãþa cât mai mult, spre folosul nostru ºi faladascãlilor noºtri. Prin ei am învãþat ce este cuviinþa, bucu-ria cunoaºterii, disciplina, ordinea ºi cumpãtarea, ce estebinele ºi rãul, ce e sfânt, sacru, ºi ce e profan, cã în toateeste o divinitate în a cãrei supremaþie trebuie sã crezi caîn sfinþenia lucrurilor create de o forþã uriaºã care „ESTE“,care ne uneºte ºi ne îndeamnã prin credinþã sã dãmmãsurã acestui UNIVERS.

Numai în „zei“ poþi sã crezi mai mult decât îndascãli, profesori ºcoliþi în facultãþi ºi-n vieþi cu împliniri

123

depline, cu experienþã ºi dragoste pentru copii ºi ºcoalã. Înfond, ce aºteaptã copiii de la dascãlii lor? Sã le transmitãprin har ºi charismã, prin ºarm ºi tact pedagogic, întregulbagaj de cunoºtinþe necesare cunoaºterii deplinei încãrcã-turi a programelor disciplinelor ºcolare, astfel încât sã nurãmânã în afara acestor cerinþe nimic din care „TREBUIE“reþinut pentru cultura lui ºi „secret“ pentru profesor ºinumai de el ºtiut, ca un „dat“ unipersonal pe care ºi l-asechestrat cu ipocrizie. Aceastã „pretenþie“ are o dublãmotivaþie: mai întâi, a dascãlului, care-i poate reproºa ele-vului cu nonºalanþã cã el ºi-a fãcut datoria deplinã la cate-drã, ºi cea de-a doua, a discipolului sârguincios ºi avid decarte, care are sentimentul încãrcãrii bateriilor proprii, laîntreaga capacitate. Aceasta este o stare idealã, cu am-bivalenþã ºi beneficienþã. Realul n-o atinge, tinde asimpto-tic pe ambele coordonate ale practicii predãrii ºi asimilãrii,la care, însã, mã voi referi în cuprinsul altei secþiuni.

Promoþia noastrã de absolvenþi a avut ºansa de afi pregãtitã ºi instruitã didactic de o selectã garniturã deprofesori, care numai ºi prin nominalizarea lor, se constitu-ie în referenþiale marcante, care în întreaga lor activitatepedagogicã, au dovedit o puternicã, completã, ºi convin-gãtoare capacitate profesionalã, o eticã exemplarã ºi iniþi-aticã, în disciplinele lor, prin comportament ºi moralitate.

Prin acest „LAUDATIO“ îmi asum o grea rãspun-dere, ca, în puþine cuvinte, sã pot reuºi a cuprinde oexhaustivã descriere care sã încorporeze chintesenþa unorcalitãþi reprezentative ale acestor magiºtri.

124

Nouã din zece chestionaþi pe aceastã temã vorîncepe cu inegalabilul ºi „unicul“, prin sobrietatea, corecti-tudinea ºi charisma lui pedagogicã, cel mai exigent, dardrept în mãsurarea valorii fiecãruia în momentul ascultãriisau interogãrii, torþa vie a unei fulgurante gândiri, l-ar no-minaliza pe profesorul RÃDUCANU GEORGESCU. A fostvenerat de toþi elevii, dintotdeauna, toþi i-au dat mãsurãapreciaþiilor sale ce n-au nedreptãþit pe nimeni. Stilul ºimetoda sa de predare, prin ºi cu toþi elevii din clasã,aleator aleºi, se constituiau într-un unicat. Acest profesor,pe toatã perioada cât l-am avut la clasã, nu s-a ridicat dela catedrã un minut, pentru a scrie la tablã, cu excepþiasubiectelor de tezã ce le propunea spre rezolvare. Totul sedesfãºura într-o normalitate inimitativã, prin suprave-gherea ºi indicaþiile date elevilor scoºi la tablã, cu rãbdare,cu tact, dând explicaþii pe înþelesul tuturor. Era de-o punc-tualitate de invidiat ºi prin asta îºi împãrþea ora astfel încâtavea timp sã controleze ºi temele de casã ale celor exami-naþi, a încadrãrii riguroase a temei noi, în întregul ei, inclu-siv cu exemplificarea aplicativã a teoriei în cauzã. Fãceaconexiuni ale cunoºtinþelor noi predate cu cele anterioare,prin aceasta luând pulsul capacitãþilor de cuprindere ºiînsuºire ale elevilor.

Avea pasiuni pentru geometrie ºi trigonometria as-tralã, pentru cunoaºterea tainelor Universului, pentru cãu-tarea adevãrurilor definite de legile universale. Avea voca-þia cuprinderii ºi înþelegerii depline a filozofiei anticilor ºirecursul la aceasta fãcut de umaniºtii secolului al XIV-lea,filozofia contemporanã ºi consecinþele ei prin ceea ce o

125

apropie sau o face distinctã în nuanþa laicului, faþã de cre-dinþã, religie ºi ºtiinþã. Avea cultul modestiei, al onestitãþii ºial ascetului, refuzând o bursã la Paris, dar ºi primirea„Ordinului Muncii“ pentru merite în învãþãmânt, socotind cãn-a fãcut decât ceea ce era obligat sã facã la catedrã ºipentru care era remunerat. Am avut onoarea sã stau devorbã cu Prof. univ.dr. Ghermãnescu prin anul 1950, laTimiºoara, ºi cu asistentul sãu Ion Filimon, viitor Prof. univ.de matematicã în Bucureºti, care ne supraveghease însalã la susþinerea examenului de admitere la facultate,primul fiind coleg de liceu ºi curs universitar cu Prof.Rãducanu, care mi-a dat niºte detalii despre acest dascãlde excepþie, cu multe decepþii în viaþã, chiar marcat de ele,fiind o persoanã interiorizatã, dar cu o capacitate ºiuºurinþã de invidiat în mobilitatea gândirii ºi gãsirea unorsoluþii de rezolvare a problemelor care ulterior au devenitpreocupãri de rang academic ºi de larg interes naþional ºinu numai. Este, poate, printre primii, care a dat soluþii demãsurare ºi determinare prin calcule a curbelor ºi traiec-toriilor corpurilor dincolo de influenþa gravitaþionalã ºi demãsurare a vectorilor în spaþii restrânse a corpurilorcereºti, în limite cu probabilitãþi acceptabile.

Vã mai aduceþi aminte, dragi colegi, de lecþiile decunoaºtere a boltei cereºti, þinute seara în parcul Mitro-poliei Sf. Dumitru, din faþa liceului nostru? Ne vorbea des-pre modul de interpretare ºi cunoaºtere a boltei stelare,începând cu o strofã a mult admiratului sãu de suflet ºicuget M. Eminescu: „La steaua care-a rãsãrit/ E-o cale atâtde lungã,/ Cã mii de ani i-au trebuit/ Luminii sã ne-ajungã.//

126

Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie;/ Era pe cândnu s-a zãrit/ Azi o vedem, ºi nu e.“

Inspirat de acestea, scriam unei prietene din aceavreme: „Îþi dau o stea din cerul nostru/ A omului ce a crezutîn ea/ Pierdut de-o veºnicie-n nefiinþã/ De dorul tãu ºi-al ei/Ce nu mai strãlucea...“ Vorbã mare, domnule! Rupsesem(în nevinovãþia mea poeticã) gura târgului cu ea! Aº! Arãmas tot aºa! Dar câtã naivitate!? Magistrul încerca sã nedea „mãsura“ imensitãþii, a infinitului cu mãreþia timpului cucare opereazã cei ce vor sã-ºi dumireascã fiinþa umanã deincomensurabila dimensiune a Universului, unde oricepunct poate fi socotit centrul sãu, cã aceastã imensitate nuare o circumferinþã, cã în special cu noþiunile de „infiniþi“vom lucra în anii urmãtori, la matematici superioare cunoþiuni de limite, derivate, calcul diferenþial ºi integral. Apoia lipsit o perioadã din pricina unei afecþiuni pulmonare,asta însemnând pentru noi o mare pierdere. Ne-a dat noþi-unea de an luminã, denumirea unor stele, desluºirea lesnea stelei polare, turtirea polilor, a fuselor orare ºi câte altele.

Din tinereþe avea ca preferinþe dezlegarea proble-melor din gazeta matematicã sau propunerea spre rezol-vare a problemelor cu acute nuanþãri de categorie specia-lã, cu soluþii particulare sau unice, mai ales în ecuaþiile degradul trei sau patru cu douã sau trei necunoscute, de tipLagrange, Riemann ºi altele, care ulterior fãceau vogã încursurile speciale universitare de matematici superioare. Aavut o trãire singuraticã, strãinã de colectivitate, socialul ºi-lconstruise în preajma preocupãrilor ºi satisfacþiilor imagi-native ºi restrictive, de cãutare a unei companii metafizice

127

ºi transcendentale. A fost adeptul concepþiei luiRÃDULESCU-MOTRU, ce-ºi fãcuse studiile la Paris ºiLeipzig, fost cadru didactic pânã în 1947 la Universitateadin Bucureºti, unde preda istoria filozofiei, logica, estetica,teoria cunoaºterii, lecþii de înaltã þinutã academicã,propovãduind „personalismul energetic“, corpul alfa =Dumnezeu, ca fiind veºnic, creatorul al unui supraom dife-rit de cel al lui Nietzsche, omul care simte în el o vocaþie,omul transformator de energie, profet al „personalismuluienergetic“. De aci teoria „românismului“, ca un corolar alpersonalismului, unde noþiunea trebuie conectatã la ener-gia universului, punând în valoare viitorul naþiunii româneprin munca celor mai bine dotaþi dintre români. Lucrãrileplãcute ale prof. Rãducanu Georgescu, dotat pânã lavocaþie cu frumuseþea ºi farmecul matematicii ºi filozofiei,pe care le considerã aproape de conceptul sãu prin ideileºi lucrãrile mentorului sãu Rãdulescu-Motru, de ºtiinþã ºienergie prin personalismul energetic ca factor hotãrâtor înculturalizarea popoarelor, vãdit exprimate în lucrarea sa„Timp ºi Destin“, unde insereazã o remarcã memorabilã: o„calitate“ defect, care îl atrage mai mult pe român, esteaceea de a nu-l despãrþi de mulþime. Când are talent, elrãmâne la avocaturã ºi politicianism, adicã la speculareaconcetãþeanului sãu, profesiune în care câºtigã o energieneîntrecutã“. (Datele de mai sus sunt culese din Larousse,Dicþionar de filozofie, apãrut la editura Univers Enciclo-pedic, autor Julia Didier - 1991).

„Salve care magister“, omului profesor RãducanuGeorgescu, cãruia generaþii întregi simt nevoia sã-i aducã

128

omagiile ºi respectuoasele mulþumiri, în gest de recu-noºtinþã imprescriptibilã.

Un alt profesor a venit în anul urmãtor la catedra dematematici, sosit din refugiu, care apoi urma sã ajungãprofesor universitar la Iaºi, dl I. MENCIU, care ne-a predatfuncþiile trigonometrice, analiza combinatorie ºi progresiile.Avea alura unui cadru universitar distins, cu o personali-tate aparte, sigur pe sine, stãpân pe materie ºi un pedagogdesãvârºit, cu o dicþie perfectã ºi predispus la un dialogcolocvial. Apoi a urmat dl prof. I. DÃNESCU, un îndrãgos-tit de tablã, cu explicaþii ample ºi stãruitoare. Amândurorale mulþumim pentru cã, într-un fel, au continuat un formatinstructiv trasat de un magistru, cãruia ºi ei îi recunoºteaumeritele. Cele de mai sus mi le spunea, în 1964, prof.Menciu, pe care-l întâlnisem la Iaºi.

Tot de la Iaºi a sosit ºi dl ION LÃUDAT, viitorprof.dr. docent al Universitãþii ieºene, care a ocupat funcþiade director al liceului ºi profesor la catedra de Limbaromânã la clasa noastrã, chiar în momentul când reformaînvãþãmântului fãcuse „tabula rasa“ în literatura noastrãnaþionalã. Pãi, sã înveþi dupã cãrþi deja tipãrite anterior ºiapoi supuse cenzurii, cu pagini lipite, altele la vedere ceerau înnegrite prin radierea sau tuºarea rândurilor întregi,care deveneau ilizibile ºi încãrcate de clei ºi lipici mistuitor,era un chin cu tentã de dezastru. Sã-l scoþi pe Eminescu,fãcându-l mai slav decât un rus ºi sã n-ai parte deantologii, de clasici români, fãcând din anticariate locuriunde mai puteai gãsi ceva de vânzare, dupã ce ºi aci tre-cuse pârjolul arderii marilor bogãþii culturale, era de

129

neimaginat, dar autentic. În clasa a VI-a, fãcusem litera-turã cu prof. PURCARU, tatãl elevului de excepþie IliePurcaru, viitor scriitor ºi jurnalist, unde, în afarã de Împãratºi Proletar, bietul dascãl se chinuia ca-n cãmaºa luiNessus sã facã o analizã sau descriere ºi profilul „în stilactual ºi autentic“ al personajelor; fãcea sãrmanul balet deurºi, mergând pe poante, pentru a ne exemplifica, atipic, ocriticã sau o analizã de text. Ne întrebam de unde a apãrutºi cine este Al. Sahia cu Uzina Vie, Dan Deºliu cu Lazãr dela Rusca, Maria Banuº, cu al cãrei nume se denumise ostradã pe care stãtea colegul meu Ducu, fãcându-l brusctrezorier de nume?!! Era o stare de nãucire totalã ºi astanu numai în literaturã. Sã scoþi din circuit un manual degeometrie, de-o elegantã ºi cuprinzãtoare înþelegere a luiHollinger, prin motivarea cã este neamþ!!! Pãi ce-aregeometria cu politica? Asta se potrivea ca iepurele cuºtiuca. La fel ºi la ºtiinþele naturale, unde nãpãdiserã mariiînvãþaþi ruºi, suplinitori ai întemeietorilor de cãpãtâi, caTimiriazev ºi alþii, care nu-mi mai vin în minte, cã n-am fostnepotul lui Mihail ªolohov, sã am trecere la desþelenireapãmântului. Dar, paradoxal, asta se petrecea în timp ceprofesorii noºtri ºcoliþi aveau decenþa de a ne vorbi de per-sonalitãþile de seamã ºi cu aprecieri internaþionale înºtiinþele naturii, de unde rezultã cã ai noºtri profesori eraucuviincioºi ºi cu o culturã completã.

Peste toate ºi toþi, prof. Lãudat a dat la o parte vãlulstupid ºi refractar al acestor schimbãri impuse, ilegitime ºi,împreunã cu alþi profesori colegi de liceu sau din Craiova, auluat poziþie, pentru care mulþi au plãtit scump. Prof. OLARU,

130

de limba latinã, scoasã din programa ºcolarã, s-a împotri-vit fãþiº la introducerea brutalã a limbii ruse, pentru care aplãtit cu scoaterea de la conducerea ºcolii. Profesorului defrancezã, TUDOR DUMITRU, i s-au imputat lucruri închi-puite, cã, în calitatea de director adjunct, ar fi lãsat caºcoala sã iasã la o adunare în faþa Prefecturii în semn desolidarizare cu studenþii din Bucureºti pentru sãrbãtorireazilei de Sf. Mihail ºi Gavriil. Profesorul PAPASTATE, o per-sonalitate marcantã, un doct în literatura francezã, autor demanuale ºcolare, care, alãturi de prof. MARCEL SARAª, dela catedra liceului nostru, aveau la activ „recidive“ în ma-terie de alcãtuire ºi elaborare de manuale, referenþiale îneditarea cãrþilor de limba francezã, primul perfecþionat laDijon, simpatizant pânã la asimilare al lui V. Alecsandri ºial Elenei Negri, a cãrei lucrare a fost premiatã deAcademia Românã. Profesorul LUCA PREDA, maestruldiscursului ºi al elocinþei, cel care l-a descoperit ºi l-aîndrumat pe Ilie Purcaru, despre care spunea cã va deveni„posibilã luminiscenþã“ a literaturii noastre, dacã va muncicu perseverenþa ºi devoþiunea specificã celor avizi deproza scriitoriceascã pe care s-o slujeascã cu credinþã. Elfãcea front comun cu cei care doreau sã atenueze con-secinþele grave ale reformelor din învãþãmânt.

Celor din liceul nostru, cãrora li s-au adãugat alþidascãli din liceele Craiovei, ca prof. Ioanid Miltiade, prof.Fortunescu, autor de manuale, trimis la Paris de SpiruHaret etc., s-au împotrivit cu stãruinþã ºi motivaþii, solici-tând, in corpore, pãstrarea tradiþiei învãþãmântului româ-nesc ºi sã nu se treacã la ciuntirea ºi schilodirea unui

131

sistem ordonat, verificat ºi certificat de viaþã ºi practicadidacticã, argumentând cã una este alinierea la noutãþile ºiexperienþele dovedite a fi continuate, întrucât sunt confir-mate ca fiind pozitive în cultura non-staticã ci evolutivã asocietãþii ºi altceva este sã faci amputãri disfuncþionale ºinerecuperabile în procesul de învãþãmânt. Iatã, de-o pildã,cazul unui respectat profesor, ION OBADÃ, ce a lãsat lim-ba latinã ºi s-a apucat sã predea limba rusã, pe care ne-o„povestea“ cu destulã strângere de inimã, îngurgitând alã-turi de noi. Dascãlii scoºi din funcþie ºi disponibilizaþi nu auputut fi înlocuiþi, iar la catedra de rusã, veneau vorbitori derusã ºi, nefiind profesori, ne iniþiau dupã metoda fãrã pro-fesor, acasã, a limbii materne. Era ceva „desfigurant“ ºischimonosit pânã în adâncul substanþelor firii naþionale.

Prof. ION SCÂNTEIE, un împãtimit vorbitor ºi cu-noscãtor al limbii italiene, al celei franceze ºi al culturilorumaniste, autor de carte, un om de culturã, ce avea rafina-mentul ºi aliura unui intelectual desãvârºit, cu manieresalonarde, receptiv la bunul simþ afiºat ºi practicat, com-pagnon ºi un seducãtor rasat, estet rafinat, cu largãdeschidere cãtre democraþie sau mai degrabã a uneidemocraþii lãrgite, fãrã pseudoelite cumularde ºi ofen-satoare. Prof. Ion Scânteie preda la clasele superioare ºila facultatea din Craiova noþiunile de literaturã universalãºi în general genul umanist. Ca ºi prof. Ion Lãudat, i-auplãcut Dante Alighieri ºi Petrarca, magii florentini ºi ai cla-sicismului european. Ambii au scos o plachetã cu referirilaudative faþã de lucrarea de doctorat a lui AlexandruBalaci, actualul academician, despre viaþa ºi opera lui

132

Dante. Dacã ar mai fi trãit prof. Ion Scânteie, s-ar fi bucu-rat în plus auzind de apariþia unei splendide integrale aDivinei Comedii a lui Dante, o carte de o înaltã þinutã artis-ticã, în traducerea reputatei Anca Boeriu, cu noteleexplicative de o sensibilã acurateþe ºi de amploare, sem-nate de Alex. Balaci, care constituie o încântare ºi denivelul unei capodopere a literaturii universale. Domnilorprofesori umaniºti, prin vocaþia ºi distincþia profesionalã,dovedite la catedra liceului nostru, vã datorãm profundanoastrã mulþumire ºi salutul omagial ºi de respect alromanilor: Ave!...

Profesorul ION RÂNCU a fost ºi rãmâne novatorulîn predarea ºtiinþelor naturale, pentru cã în anii 1947-1948nu exista manual pentru aceastã disciplinã, iar noi învãþamdupã notiþele luate la orã, din care la loc de frunte ºi în pre-mierã primeam noþiunile de geneticã la nivel liceal, lucrunemaipomenit, mãrturisit de colegii care au intrat ºi termi-nat medicina, cã-i devansaserã ºi-au câºtigat la handicappe ceilalþi, care atunci auziserã despre aceastã spectacu-loasã minune ce avea sã devinã o disciplinã cu miracu-loase rezultate aplicative ºi lucru în laboratoarele de cerce-tare pânã în 1955, în þara noastrã, chiar de profesorul nos-tru la cursul universitar din Craiova. A fost ºef de catedrã ºidecan al Facultãþii de ªtiinþe naturale din Craiova ºi membrual Organizaþiei Europene a Cercetãtorilor Culturii Cartofului.Avea strãlucirea pornitã din mulþumirea ce i-o confereastatutul imperial ºi dominator în ºtiinþele naturii ºi marcat înspecial de posibilitatea de a-ºi face cunoscute înclinaþiile ºivocaþia sa. Era exigent ºi conºtient de greutatea asimilãrii

133

noþiunilor ce le preda la modul succint, rezumativ ºi selec-tiv, mulate pe nivelul la care se improviza o asemeneaîncãrcãturã de cunoºtinþe. Recunoºteam cã ºi-ar fi dorit unauditoriu mai autorizat, cãruia sã-i dezvolte ºi sã-idezvãluie „da capo al fine“ tainele acestei noi ºtiinþe ce vapune stãpânire pe viitorul cercetãrii ºi cunoaºterii cromo-zomice, în beneficiul omenirii. M-am întâlnit cu magistrul înanul 1978, în staþiunea Covasna, unde venise împreunãcu distinsa soþie, profesoarã de desen, fãcându-mionoarea s-o cunosc, prilej cu care ne-am adus amintemulte din perioada liceului, unde ne fusese ºi profesor ºidiriginte, ºi ne „sponsorizase“ o deplasare la Bãileºti, cu unprogram artistic ce-l susþinusem în clasa a VII-a, în am-fiteatrul Liceului Comercial de bãieþi Gh. Chiþu, undefãceam cursurile, clãdirea liceului nostru fiind ocupatã desovietici. Dirigintele nostru, prin avansul financiar ce-l fãcu-se, mai mult forþat de îndãrãtnicia organelor locale ce seocupau de Culturã, care ne promiseserã un camion pentrudeplasare, dar care nu întreprinseserã nici o mãsurã asi-guratorie. Drept consecinþã, am fost nevoiþi sã ne procu-rãm un mijloc de transport, suportând „in corpore“ contra-valoarea drumului dus-întors, mai ales cã organeleculturale din Bãileºti ne aºteptau, fãcuserã deja pregãtiriale sãlii de spectacole ºi care în final s-au bucurat dereuºitã. Am jucat o piesã de teatru, scrisã de un unchi alcolegului nostru Puiu Romée, avizatã de organele de cul-turã, care avea drept subiect central, dorinþa unei colec-tiviste sovietice de a deveni artistã, în condiþiile în care nuintrase în vederile directorului de colhoz, deºi calitãþile fetei

134

erau susþinute de responsabilul cultural. Rolul colhozniceiîl juca o fatã de la ªcoala Normalã de fete, cel al directoru-lui, era jucat de colegul nostru de clasã Jean Jitaru, în celal responsabilului cultural era Puiu Romèe, iar pe cel alsecretarului directorului l-am interpretat eu, „Vania“, numece mi-a rãmas pânã la terminarea liceului.

Fata, pânã la urmã, însceneazã o crizã exageratãde disperare (colega aceasta era singura care avea, cuadevãrat, talent) ºi în pragul unei isterii în biroul directoru-lui îi subtilizeazã ceasul de buzunar, ce se afla pe masa luide lucru, ºi „dusu-s-a“ cu el. Fapta este constatatã ulterior,este reconstituitã, este mãrturisitã de fatã, respectiv truculfolosit ºi, într-un final apoteotic, directorul este convins decalitãþile artistice ale fetei ºi-i permite sã participe la exame-nul de admitere mult visat. Dupã trei luni, am reuºit sã-iînapoiem banii „finanþatorului“ ºi asta din lipsa de disponi-bilitãþi a colegilor. Cred cã, de atunci, distinsul nostru diri-ginte n-ar mai fi avut curajul sã sprijine în acest mod oasemenea activitate culturalã, euforicã prin pionieratul ei,dar de prestigiu îndoielnic, având în vedere cã era promisãcelor de pe malul Balasanului, pârâul de renume al actua-lului municipiu Bãileºti. Noi nu eram în postura starurilor,ce-ºi pot amâna un spectacol la o datã ce se va anunþaulterior; nu eram nici mãcar speranþe, eram situaþi întrenimic ºi ceva mai mult decât atât; ne dãdeam aere, dar ºiastea destul de nevinovate, cã aºa este în teatru ºi întreartiºti. Viaþa lor era plinã de sacrificii ºi plãtitã dupã putinþã,restul devine speranþã ºi târzie sau niciodatã recunoaºtereºi confirmare.

135

Profesorul ALEXANDRU PAPA GHEORGHE, laspecialitatea de istorie, fãcea parte din ºcoala mareluiConstantin C. Giurescu, cu aplecãri preferenþiale spre anti-chitatea Greciei, romanilor ºi orientalism. Era conferenþiardistins la „Prietenii ªtiinþei“, secretar al Ligii Culturale N.Iorga, Preºedinte al Societãþii Literare Traian Demetrescu,fiind cotat ºi recunoscut ca prieten al elevilor, apropiat, sfã-tos, persiflant dar nu incomod. Îl numise pe un coleg, DecaGheorghe, care mergea mai þanþoº ºi stãtea într-o poziþiemai lejerã în bancã, picior peste picior, ocupând ºi-o partedin culoarul dintre rândurile bãncilor, „contele de Ca... cã-nBesse“, iar noi, de atunci, nu l-am mai strigat decât „con-tele“. I-a plãcut sportul, în special fotbal, iar timp de un ande zile ne-a fost „coach-ul“ echipei, care superviza antre-namentul ce se desfãºura de regulã dimineaþa, între orele600-730, motiv pentru care-mi cerea sã trec ºi sã-l sun la uºacasei unde locuia pe traseul comun spre stadion ºi ºcoalã,în drum luându-l ºi pe colegul meu de echipã ºi clasã,Romicã Braºoveanu. Dupã câºtigarea campionatului in-terºcolar local, unde în finalã am învins echipa liceuluicomercial Gh. Chiþu, prof. Papa Gheorghe a prezentat înconsiliul profesoral propunerea procurãrii echipamentuluide joc, în întregul sãu, dintr-o colectã modicã a fondurilor,de la director la ultimul elev. Am fãcut „epocã“ în aceavreme, când ºcolile ºi liceele dãdeau 60-70% din efec-tivele de jucãtori ce formau echipele, ce se înfiinþaserãpeste noapte precum ciupercile.

Prof. Papa Gheorghe avea o formaþie umanistã ºitalent pedagogic desãvârºit, era doct în materia ce-o

136

preda. Schemele de pe tablã, scrise citeþ ºi ordonat spaþia-te, cu substanþã ºi concizie, îþi dãdeau sentimentul uneiuºurinþe de a le reþine, un lucru benefic pentru elevi, maiales cã nu erau editate cãrþi de istorie, aduse la spiritul ºicerinþa noilor programe ºcolare.

Începuse perioada obligativitãþii ca profesorii sãaibã „conspecte“ ale lecþiilor ce urmau sã fie predate, sprea fi uºor urmãrite ºi controlate de inspectorii ºcolari, asupra„conþinutului riguros“ al materiei în conformitate cu progra-ma ºcolarã. Profesorii consacraþi nu le foloseau, acesteafiind uzitate mai mult de cãtre cei care aveau nevoie desurse de inspiraþie.

Dascãlul nostru, dupã umplerea tablei cu datele isto-rice, avea o satisfacþie ºi, printr-o defulare, spunea: „... acumpot veni domnii inspectori sã-ºi ia notiþe de pe tablã“.„Scripta manent“. În fapt, istoria a fost disciplina cea mainãpãstuitã ºi vitregitã de cenzura ºi dihotomia dintre bar-barie ºi civilizaþie, adevãrurile fiind schilodite, totul fiindadus în stare de colaps. Astfel, predarea ºi prezentarea încursul liceal a marilor personalitãþi ale literaturii, istoriei ºiºtiinþelor universale, a creat cea mai pãgubitoare privaþi-une, ce a adus prejudicii ºi lacune în însuºirea ºi cunoaº-terea lor. ªi aceasta, pentru cã în modul de studiu, decunoaºtere ºi însuºire, dar mai ales de abordare a cate-goriilor literare, a curentelor, a apariþiei acestora în timp,cauzalitatea ºi în special ceea ce le diferenþiazã princonþinutul lor, ca fond principial, toate implicã ºi-ºi gãsescposibilitatea de cunoaºtere din atributul de catedrã, deiniþiere, de explicitare ºi, toate, de naturã formativã. În lipsa

137

manualelor sau a cãrþilor din biblioteci, acestea fiindretrase din circuit, ca ºi a celor din anticariate, întregul pro-ces de cunoaºtere ºi culturã era amputat, era steril ºi lipsitde substanþa hrãnitoare ºi dãtãtoare de cunoºtinþe. Re-percursiunile au fost greu de evaluat, iar în timp, ele auapãsat asupra intelectului individual, fiind nevoiþi sã recu-perãm în alt timp sau în cel aferent altor discipline, care,prin complexitatea lor, presupuneau deja dobândite anteri-or aceste cunoºtinþe.

Ce-au fãcut cei cãrora li s-a scos din programãlimba latinã ºi care au avut nevoie la nomenclatura binarãa lui Linné în zoologie ºi naturale, sau cei care au urmatDreptul Roman, cu citate din antici? Ascultau ºi învãþaufonetic? ªi dacã n-aveau ureche muzicalã?

La mult aºteptata istorie a civilizaþiilor, nivelulcunoºtinþelor s-a micºorat pânã la treapta de jos a mini-malismului. Peste tot dominau nedumerirea, neputinþa,vacuitatea ºi o subiacentã cotã a învãþãmântului. Stãteau,pe unde mai apucaserã, somitãþile ºi cadrele competente,neputând sã aibã acces la catedre, dar în schimb nãpãdi-serã „improvizaþiile“, neterminaþii, întârziaþii ºi minusculii.La o aºa „forþã“, aºa învãþãmânt! S-a mai putut redresasau revigora aceastã stare? În cât timp? Cu ce sacrificii?Cine a plãtit aceastã „gaurã a inculturii“ produsã de imper-fecþiune ºi improvizaþii?

Zone ºi areale au coborât în partea întunecatã demistificare a istoriei neamurilor, interesatã sã sterilizezesubstanþa naþionalã ºi s-o implementeze pe cea pregãtitãîn creuzetele unor laboratoare desfiguratoare de seva

138

cunoaºterii adevãrurilor imprescriptibile ºi patrimoniale. S-a vrut o spãlare a conºtiinþelor ºi tradiþiilor înrãdãcinateîn schimbul „înnoitoarelor“ dorinþe împrospãtate cu infuzi-uni rãsãritene ale raselor ce se pregãteau sã facã schim-buri în naturã. Trocuri trucate ºi pline de parvenitism inter-naþionalizat, de-a gata!

În clasa a V-a de liceu, începusem cu prof.ªTEFAN DUÞULESCU (Fanu) o disciplinã de-o mare ne-cesitate ºi acuitate pentru formarea deprinderilor aplicãriiraþionamentului, în special în ºtiinþele exacte, cum estematematica în mod deosebit. Forma chintesenþialã a aces-tui raþionament este pusã în miºcare de ceea ce numim„Logicã“ în gândire, putând, prin extensie, sã facã conexi-unea cu Organonul ºi silogismul lui Aristotel, adicã o leacãde filozofie ca modalitate de a gândi util ºi pragmatic, filo-zofia fiind materia care nu s-a mai predat, deci s-a ruptveriga dintr-un lanþ al continuitãþii unui proces armonios ºiarticulat întocmit ºi practicat pânã atunci.

Fanu Duþulescu a fost discipolul prof. ConstantinRãdulescu-Motru, care i-a avut ca studenþi pe MirceaFlorian ºi Nae Ionescu. Din anul 1946, toþi aceºtia au fostinterziºi ºi scoºi de la catedrã, ori transferaþi spre a predaalte materii, soluþie la care foarte mulþi au renunþat. Cutoate constrângerile impuse, prof. Fanu Duþulescu a maiforþat nota ºi a încercat sã-ºi menþinã catedra spre a daelevilor noþiunile logicii, spre a le întregi bagajul decunoºtinþe. Timpul scurt ºi neiertãtor al deciziilor luate aupus punct acestor minime speranþe. De la prof. FanuDuþulescu aºteptam sã mai adãugãm înþelegerii noastre

139

un plus de cunoºtinþe, despre care mai târziu am aflat cãse constituiau în cãrãmizi aºezate la temelia filozofiei anti-cilor, obârºia întregii gândiri ce urma sã se dezvolte,strãbãtând secole de fecundare a înþelepciunii, supra-vieþuind Evului Mediu, cãutând sã rãspundã prin reani-marea inspiratã de perioada umanistã ºi cea contempo-ranã, marilor ºi multiplelor întrebãri, neliniºti ºi nevoi aleomului: ce este adevãrul, libertatea ºi despre Dumnezeu.Prof. Fanu Duþulescu a elaborat primul dicþionar de filo-zofie, care s-a tipãrit postum, având posibilitatea ºi ºansade a-l procura în 1970, cu prilejul aniversãrii a 20 de ani dela absolvirea liceului.

Am cãpãtat în dar, ca o compensare moralã ºitãmãduitoare, o mare ºi distinsã personalitate, la catedrade legislaþie ºi disciplinã Constituþionalã, pe eruditul prof.ROMICÃ STÂNCULESCU, membru al corpului diplomatic, trimis de Min. Afacerilor Externe al României, ca primataºat cultural consular în þãrile Americii Latine cu sediul înArgentina, pentru Uruguay ºi Paraguay. Avea întrunite, încomportamentul sãu, tactul diplomatic, cultura ºi bunelemaniere, limbajul elevat, toate atestând adeziunea la con-ceptul trãirilor filozofice contemplative susceptibile a seconstitui în pilde pedagogice. Avea o puternicã culturãumanistã, trainicã, plinã de învãþãmintele remanenþei trãiri-lor personale ºi-n societatea marilor personalitãþi, al rafina-mentului ºi al dialogurilor selecte, concise ºi nuanþate, cuscop precis, atât cât era necesar sã desprindã dintr-onuanþã, o viitoare consecinþã ºi modalitate a considerãriisau reconsiderãrii unei poziþii ce trebuie adoptatã saupracticatã în relaþiile diplomatice. ªi de aceastã înzestrare

140

volitivã a acestui mare dascãl nu ne-am putut bucura, fiin-du-i retrasã putinþa de a ne dãrui aceste învãþãminte, casubstanþe formative, a dreptului multidisciplinar ºi a rãmassã ne predea Constituþia, legea supremã în Stat, o bro-ºurã-conspect, pe care o aveam ºi ca materie la admitereaîn facultate.

Prof. Romicã Stânculescu, privit ºi catalogat camodel didactic formativ, avea de partea sa imediatismul,ca desfãºurare a unui tipic cu rezultate clarificatoare peloc, spre deosebire de excursul ocolitor specific fabienilorconctatoriºti. El aparþinea categoriei gânditorilor metodici,fãrã sã filozofeze, care te fãcea sã conºtientizezi cu do-rinþa de a te apropia de cunoaºterea adevãrului absolutcare are aliura unei traiectorii asimptotice, care tinde sã seapropie de coordonate carteziene, dar fãrã sã le atingã.Cunoºtea filozofia anticilor, avea culturã juridicã îndestu-lãtoare ºi cu care se putea sã se apropie de sistemul ade-vãrurilor axiomatice structurate ºi pragmatic aºezate pescara valorilor ºi al posibilului cognoscibil.

Nu-i nevoie de magnifienþa unei pledoarii în faþacelor care l-au cunoscut, cã avea vocaþia verbului coloc-vial, ce te atrãgea în preajma sa ºi-þi impunea regula bu-nului simþ, care, din punct de vedere cartezian, înseamnãraþiune, iar din punct de vedere voltairean, mãsura tuturorlucrurilor, atât cât sã nu-l atingi. Avea o þinutã impecabilã,ceea ce solicita un exerciþiu de admiraþie: în fiecare zi, þinu-ta era schimbatã ºi nuanþatã vremii, purta ochelari aºezaþipe un nas acvilin, þinând o mânã în buzunar. κi începea ple-doaria precisã, atractivã, convingãtoare ºi cu o personalitateºi distincþie aparte. Parcã era situat în „millequatrocento“ de

141

unde vorbea, peste un arc de timp, cu rezonanþa ce-o im-punea istoria strângãtoare a timpului marcat de eveni-mente.

De când ºi de unde v-aþi despãrþit de noi ºi de ge-neraþiile cãrora le-aþi dat tot ce s-a putut din cunoºtinþeleample, ale exemplelor dobândite, noi toþi vã înconjurãm cudragoste ºi respect, în toatã trãirea noastrã ºi încã o bunãvreme din nemãrginirea eternitãþii. Ce poþi adãuga uneigalerii de personalitãþi, oameni de valoare consideraþi ºiconfiguraþi ca monºtri sacri, dar muritori obiºnuiþi, care ne-au înfrumuseþat viaþa ºi ne-au arãtat ce sunt virtutea,vocaþia ºi împlinirea profesionalã. „Sincere ºi curate mulþu-miri cu recunoºtinþã, stimaþi ºi onoraþi magiºtri! Cât debogatã ºi mândrã ar fi orice þarã, cu suma totalã a acestorgiganþi dascãli, pe care i-a avut ºi-i are, ca parteÎNTREAGÃ a acestui neam!!“

„SALVE, CARE MAGISTER!“ era ºi rãmâne salutulcu care vã primeam în clasã, distinºi dascãli!

Motto: „De prea mult gând n-a murit nimeni niciodatã“.Lucian Blaga

FORMARE POSTLICEALÃ CA PREGÃTIRE ªI PROFESIE

Încununarea unui succes (primului) dupã parcurge-rea celor opt ani de liceu, îl constituia - prin implicaþiedirectã ºi inevitabilã - examenul de bacalaureat, care

142

reprezintã o verificare generalã a aproape tot ce-ai pututrecepta ºi selecta din mormanul de cãrþi citite, strãdanii aledascãlilor deopotrivã ºi a noastrã (dacã nu ºi mai acãtãrii),a ceea ce se cheamã, într-un cuvânt, „bagaj de cu-noºtinþe“, cu ce te-ai ales ºi cu ce suport consolidat plecimai departe. Încep apoi sã-ºi facã loc, în mod firesc, între-bãrile (ºi nu puþine): unde? de ce? ce ºanse ai? care suntmijloacele asiguratorii ce te susþin? ce motivaþii îþi asigurãopþiunea pentru o branºã sau alta? Ce viitor are breaslaaleasã? Cine-þi confirmã capacitatea ºi disponibilitãþilecare sã te încurajeze, sã te îndrume spre acest domeniu,care pânã la urmã va deveni o meserie pe viaþã? Nu întot-deauna ai cu cine sã te consulþi în sensul unui apropiat ºicunoscãtor credibil, în ceea ce te priveºte, la modul uneirãspunderi ce þi-o asumi, ca urmare a unei responsabilitãþi,cu care un sfat sau o povaþã poate fi asiguratorie în zonavalorii efective ºi intrinseci a propriilor posibilitãþi ºiaprecieri, din care sã-þi poþi alege una ºi aceasta la nivelfamilial sau dintr-un anturaj mai aproape decât ceea cefãceau ºi colegii tãi, alãturi de care sperai sã te raliezi ºi sãte realizezi. Greu cântãreau în balanþã posibilitãþilesusþinãtorilor, care de regulã nu te aveau numai pe tine îngrijã, dintr-un venit minim ºi garantat de nimeni. Deºimajoritatea pãrinþilor nu fuseserã pe la ºcolile undeînvãþam, nu ne-au lãsat de izbeliºte. Ne-au fãcut însãresponsabili în faþa opþiunilor proprii, ca în mãsura în care„ºi capul vã duce, duceþi-vã unde încãpeþi ºi puteþi facefaþã“. Aceastã încãrcãturã de a ne croi singuri drumul înviaþã, pe lângã largheþea ºi comoditatea lor aparentã, te

143

face sã-þi reconsideri deopotrivã putinþa ºi ºansa. ªi cum dela „umanisticã“ nu puteam emite pretenþii evidente, mi-amales calea unei profesiuni în care cunoºtinþele dobândite ºiviitoare sã-ºi gãseascã o aplicaþie practicã ºi tehnicã, ºi pecare, pentru o mai lungã perioadã de timp, s-o pot des-fãºura, intuind-o pe cea din domeniul construcþiilor.

ªi aºa am luat hotãrârea sã mã duc la Timiºoara, laInstitutul de Construcþii, împreunã cu bunul meu coleg dinliceu ºi clasã, Ducu Pãun. Fiind în posesia tuturor actelornecesare înscrierii, am participat timp de treizeci de zile lacursurile pregãtitoare ºi de acomodare, organizate de fa-cultate, unde cadrele de specialitate fãceau recapitulãri alecapitolelor principale ale materiilor de bazã la care urmasã susþinem examenele, punându-se accentul pe categoriide probleme sau teme ce puteau fi date, dar mai ales penivelul ºi gradul de dificultate cerut la admitere. Nu seasigura cazarea candidaþilor, ci numai masa de prânz, lacantina facultãþii, contra cost, preþul fiind la îndemânafiecãruia dintre noi. Ne-am gãsit o gazdã printr-o recoman-dare a tatãlui colegului meu Ducu ºi unde, împreunã cuPuiu Romèe, ne-am cazat toþi trei pe Str. Cavaleriei nr. 14,la doamna Vanciu, soþia unui fost ofiþer cãzut pe front.Avea o fatã ce urma sã intre în ultima clasã de liceu, odomniºoarã manieratã, cu o gesticã mãsuratã ºi studiatãîn acelaºi timp. Casa era spaþioasã, cochet mobilatã, ceeace dovedea o realã gospodãrie a unor intelectuali, cu com-portament civilizat, care impunea oaspeþilor ºi vizitatoriloratitudini în consecinþã. Aveam un program predilect de stu-diu, cu ore la facultate dimineaþa uneori ºi dupã-amiaza,

144

ceea ce ne ocupa aproape tot timpul, cu mici ºi parcimo-nioase pauze de recreere, pe care le petreceam fie plim-bându-ne prin oraº pe corso, fie pe malul Begãi, undeorchestrele berãriilor de pe malurile apei sau de la Lloyd,ne încântau cu melodii frumoase ºi atractive.

Parcul Rozelor, de lângã Catedralã, devenise pestenoapte oficial „Parcul Stalin“, aºa cum multe din oraºeleþãrii îºi pãrãseau tradiþia nominativã prin atribuirea aceluiace devenise generalisim ºi, pe deasupra, ºi „cel mai“... din-tre toate câte se puteau acorda pânã la saturaþie cuiva, pecare nici nu ºtiu dacã le putea face.

Timiºoara era un oraº reprezentativ, referenþial,unde, alãturi de limba românã, erau folosite fãrã pre-judecãþi cea germanã, maghiarã ºi sârbã, socotindu-le cao normalitate fãrã restricþionãri de ordin etnic.

Era reprezentativã ºi exemplaritatea, sau notori-etatea internaþionalã, prin cele trei teatre ce le avea, celromân, cel german ºi cel maghiar, ale cãror spectacoleerau prezentate în limbile lor naþionale, spectatorii apar-þinând tuturor naþionalitãþilor, fãceau laolaltã prezenþa cul-turalã la fiecare din aceste lãcaºe de iluminare. Era primuloraº european iluminat cu gaz, avea ºtranduri, bazesportive, avea o viaþã sportivã de masã, oameni ºi în spe-cial tineri sãnãtoºi, practicanþi a multor sporturi, din alecãror motivaþii li se trãgea toatã vigoarea. Oraºul aveasplendoarea ºi farmecul sãu individualizat cu mare deschi-dere spre civilizaþia ce i-o imprimase Apusul ºi grija pãstrã-toare a civicului austriac. Se respira un aer mai curat, maipurificat ºi revigorant, simþindu-se influenþa unei populaþii

145

ce avusese ºi mai avea contacte inspiratoare, asupra uneistãri atitudinale ºi comportamentale mai aparte. Se ve-deau ºi aci diferenþe evidente între trãirile din zonele cen-trale ºi cele periferice, dar predominant era spiritulgospodãresc, cumpãtat, al unor oameni serioºi ºi puºi pemuncã - impresii care mi s-au întipãrit ºi persistã înconºtientul meu, pânã azi.

Datoritã unei inspirate informaþii primite de la un buncoleg de liceu, ªTEFAN ANDREI, ce va fi devenit mai târziuun mare om de stat, cã Reg. U.T.M. Oltenia i s-au repartizatlocuri pentru a propune candidaþi la noua secþie de con-strucþii ce urma sã se înfiinþeze, de pe lângã AcademiaTehnicã Militarã la Timiºoara, mi-am prezentat opþiunea casã mã înscriu, cu media obþinutã la Institutul de Construcþii,dând ºi probele de sport, aptitudini ºi îndemânãri cerute deregulamentele militare. Se împlinea o mai veche ºi stringen-tã dorinþã: pe de-o parte, cã-mi plãcea armata ºi, pe de alta,cã-mi rezolva o apãsãtoare grijã ce-o purtam lipsei în bunãparte a susþinerii de cãtre pãrinþi a cheltuielilor de cazare,hranã, îmbrãcãminte, rechizite, manuale de studiu etc.

Îmbrãcaþi în haina militarã, am fost cazaþi într-uncorp al unui pavilion al unei unitãþi militare, mai întâi dincartierul Sãcãlaz, iar apoi în cel de pe Calea Aradului, cuun program intensiv de instrucþie, dimineaþa, iar dupã-amiaza ºase ore de cursuri, cu profesori universitari dinTimiºoara ºi din armatã. La mijlocul anului, am fost mutaþiîn zona Reºiþa, unde perioadele de pregãtire de speciali-tate alternau cu cele de practicã la lucrãrile cu specific mili-tar ce se executau de-a lungul frontierei, privaþiuni la care

146

ne-am adaptat destul de greu, cu restricþii determinate deo stare de necesitate instalatã în zonã, astfel încât, cadreledin specialitatea învãþãmântului veneau la douã sãp-tãmâni, câte 2-3 zile consecutive, pentru a ne preda teoriatemelor unei singure discipline, situaþie impusã de aceeaºinecesitate. Mai mult, la începutul anului 1952, cursurile ºi-au schimbat profilul, elevii cursanþi fiind repartizaþi în alteunitãþi grãnicereºti, care de acum trecuserã la MinisterulAfacerilor Interne. Eu am ajuns, împreunã cu alþi colegi, înzona Diviziei din Oradea, la Regimentul din Baia Mare,proiectând ºi executând puncte grãnicereºti în zonaBatalionului Petrova, de la vârful Stogu, de-a lungul fron-tierei cu Ucraina (pe atunci, cu Uniunea Sovieticã). Întretimp, avusese loc o triere, urmare cãreia mai mulþi camaraziau plecat nu ºtiu pe unde ºi de ce! Nu mai þineam cursuri dinmotive lesne de înþeles, iar din vara anului 1952 am fosttrimis la Secþia „ce trebuia“ sã se înfiinþeze, cu profil de for-tificaþii ºi lucrãri speciale genistice la Rm. Vâlcea, astfel cãîn 1955 am terminat cursurile, înscriindu-mi-se numele culitere aurii pe placa de marmurã a absolvenþilor merituoºi, deprimã categorie ai ªcolii de învãþãmânt militar. O întreagãpromoþie intratã în 1950 a fost redirijatã spre un alt profil, cuo specialitate paralelã ca specificitate, dar apropiatã cu ceaa facultãþilor civile. Aci, zona de acoperire avea unilaterali-tate, motiv pentru care am depus eforturi individuale derecuperare prin studiu ºi reînscriere oficialã la cursuri univer-sitare, care mi-au întregit bagajul de cunoºtinþe necesaracoperirii nevoilor impuse de aceastã breaslã.

Am înþeles nevoia ºi motivaþia acestor sacrificii, pecare o promoþie le-a suportat, în mai multe domenii, cu

147

energii irosite, chiar fãrã a cuprinde în aceastã înþelegereºi o motivaþie finalã ºi necesarã ca funcþionalitate, pentrucã „toatã lumea“ a renunþat la nevoia ºi urgenþa adãpos-turilor anti-atomice!! De ce? Nu-i de capul meu sã judecipotetic, tactic sau strategic, mãsura, utilitatea ºi eficienþalor. Acestea sunt probleme de ordin tactic la nivel naþionalºi nu la îndemâna fiecãruia. Existã sacrificii necesare carepot fi ºi inutile, dupã cum ºi politicile pot fi proprii sauimpuse de parteneriate sau statute post-beligerante, careau prioritãþi ce se diferenþiazã de utilul ºi scopul naþional,ca benefic ºi necesar. Istoria le aºeazã în sertarul sãu înlocul unde-ºi gãseºte o acoperire ºi o rezultantã care-imotiveazã magnifienþa sau insignifienþa valorilor finale.Evenimentele îºi au definirea prin finalitatea scopurilor sauþelurilor propuse ºi corespondenþa dintre faza iniþialã adeclanºãrii ºi cea urmãritã pe parcursul sau în faza desfârºit, unde se pot mãsura sau confirma rezultateleobþinute, vis-a-vis de intenþionalitatea începuturilor de-clarate ºi finalizate. „Sita cerne, urma alege“!!

Statele vecine, ca ºi în cazul nostru cu Iugoslavia,au fost în pragul unei beligeranþe de inspiraþie forþatã ºiimpusã, pânã în pragul unor nedorite învrãjbiri, împotrivastãrilor de fapt ce nu aveau nici motive ºi nici practici reci-proc recunoscute. Iar practica vieþii a dovedit ulterior cãaceleaºi structuri politice ºi conducãtori ºi-au dat mâna ºiau gãsit disponibilitãþi de a ºterge cu buretele pseudo-con-flictele ce agitaserã apele pânã la turbulenþe ºi discordie.În aceste situaþii te întrebi, de multe ori, cine face istoria ºiîn ce constã starea de conflict, de disconfort a popoarelor

148

acestor þãri?!! Ce pot ºi ce trebuie sã reþinã istoricii, casubiecte ºi teme care sã fie integrate în cuprinsul istoric alunei perioade de timp, pentru a o face „istorie“?... Nici deuitat sau ignorat n-o poþi face ºi nici de a o supradimen-siona, spre a-i putea justifica motivaþia cauzei ºi efectuluidemn de consemnat!... Cu toate acestea, pierderile umaneºi materiale, cu consecinþele lor socio-morale îºi consem-neazã realitãþile usturãtoarelor urmãri, unele din ele ireme-diabile. Uneori, istoria se mai construieºte ºi prin proiecþieanticipativã ºi secvenþialã, chiar dacã prin definiþie, ea,istoria, este o retrospectivã a faptelor petrecute anterior, cumult înaintea istoricului, care-ºi creeazã timpul necesarfitrãrii ºi reþinerii anumitor aspecte în care adevãrul le con-firmã unicitatea sau semnificaþia ºi marcheazã prinprezenþa lor societatea, civilizaþia sau umanitatea.

*

* *

Procesul de instruire ºi formare a conduitei militare,

în tandem cu specializarea ce devine profesiune, cãreia i

se alãturã ºi cea ridicatã la rang de studii superioare la

nivelul celor din învãþãmântul civil - uneori chiar la un nivel

mai înalt - îºi are o particularitate, o distincþie, superior

beneficã subiectului ºi anume: este rezultatul unei practici

aplicate, verificate din punct de vedere pedagogic ºi expe-

rimentate în timp, pe colectivitãþi compacte, organizate sã

asimileze simultan ºi la aproximativ acelaºi nivel (dar mult

149

peste medie) - chiar ºi pentru cei care fac numai carierã

militarã -, însuºiri obligatorii ca disciplina, ordinea, privaþiu-

nea de liberul arbitru în comportamentul individual, regula

constituind-o obligativitatea unor rigori, mai ales în rezul-

tatele obþinute la discipline formative. Învãþãmântul superior îºi are solemnitatea ºi dis-

tincþia ce ºi-o conferã ºi chiar ºi-o impune dintotdeauna,pentru a-ºi marca atributele ºi tot ce-o separã sau o cali-ficã drept forma supremã de instruire a celor veniþi în uni-versitãþi, pânã la configurarea unor personalitãþi cutezã-toare, aproape perfect conturate, întregite profesional,gata de a intra în vâltoarea câmpului creaþional ºi alîmplinirilor concrete, al unor înfãptuiri reale, obþinuteaplicativ ºi conforme cu teoria însuºitã pânã atunci, sauprin aplicaþii pe pãrþi ale întregului. Este împlinirea ce þi-odã admiraþia unui tablou, o lucrare gânditã, conceputã, stu-diatã, creionatã, retuºatã, terminatã ºi expusã spre con-templare ºi atribuire destinatarului sau aparþinãtoruluicolectiv sau individual. Învãþãmântul superior, prin definiþie,îºi aduce aportul de „noutate“ ºi, în mod implicit, faþã demijloacele folosite în cel liceal, noutate ce se reflectã sause face simþitã în toate mijloacele ºi metodele folositetradiþional, pânã atunci. Trecerea la un tip de predare ºistudiu practicat în învãþãmântul superior presupune unnivel tot atât de diferenþiat faþã de cel liceal precum estecel din liceu faþã de cel de iniþiere din ºcoala primarã, dardiferenþiat ºi prin grad de dificultate etc. Deja învãþãmântulsuperior se adreseazã unor subiecþi maturi, reselectaþi,

150

aduºi la un nivel de cunoºtinþe ai cãror termeni de vehicu-lare ºi întrebuinþare curentã, în instruire, sunt referenþiali ºicapãtã de acum supleþea accesibilitãþii ºi specificitateafiecãrei discipline, cu o repetitivitate proprie sau unicitate,care te obligã la alegerea locului ºi momentului potrivit deuzitare, într-un dialog colocvial, nuanþat ºi elevat. Nu poþirisca a folosi o terminologie improprie ºi, cu atât mai mult,parcimonioasã, în nominative stâlcite, inadecvate ºi ne-potrivite cu fluenþa ºi pretenþia conversaþiei. Se maiadaugã, obligatoriu, un sistem intercondiþionat de deprin-deri în ce priveºte lãrgirea câmpului ºi a surselor decunoaºtere prin studierea bibliografiei, a cursurilor editatede catedrã, care detaliazã cursivitatea cãilor de ajungerela o formulã, la o constatare, a unor definiri axiomatice,acestea completând predarea de la cursul audiat, uneoriavând menirea de a-þi jalona o direcþie, impunându-þi ostãruitoare ºi emulativã stare de a te apleca spre o docu-mentare suplimentarã a întregirii cunoºtinþelor. Aci, ºi prinaceastã motivatã responsabilitate, se face departajareacalitativã ºi de substanþã a studenþilor, de aci poþi intuicapacitatea de aprofundare ºi cunoaºtere pânã la detaliua fenomenelor sau intimitatea interactivã a miºcãrii ºidialecticii existenþiale ºi definitorii a lucrurilor.

De aci porneºte ºi-ºi are obârºia „cercetarea“unde „constatarea“ ia locul pãrerilor sau al punctelor per-sonale de vedere, uneori chiar al aºa-zisului „eu cred“.Cine vrea sã cunoascã întregul, cerceteazã „partea“,pentru cã, de la Aristotel citire, „întregul precede partea“,dixit magistrul filozof.

151

În învãþãmântul militar sunt obligatorii participãrilela predare, seminarii, colocvii, laboratoare, elaborarea deproiecte, conduse ºi supravegheate, examene în sesiunietc. Aci opereazã benefic comuniunea colectivitãþii, alecãrei strânse relaþii, reunite, alcãtuiesc un tot omogen ºiorganic, cu o corenþã necesarã ºi suficientã dezvoltãrii ca-pacitãþii de însuºire a minimului de promovabilitate.Colectivitatea dezvoltã implicit spiritul de atragere ºi stimu-lare a ridicãrii nivelului de însuºire ºi cuprindere, de aco-modare ºi adaptare mai lesnicioasã la nevoia ºi specifici-tatea fiecãrei discipline. ªi aci opereazã ca dominante treielemente: 1. Calitatea pedagogicã ºi profesionalã a cadrelordidactice, însoþitã de exigenþa ºi rãbdarea necesare predãriicât mai atractive ºi de-o înþelegere lesnicioasã de cãtreauditoriu, uneori fiind nevoie de repetare, spre a crea sigu-ranþa cuprinderii cât mai uºoare spre înþelegere a fondului ºisemnificaþiei noþiunilor prezentate; 2. Stãruinþa în suprave-gherea, în creºterea calitativã a cunoºtinþelor studenþilor, agradului de pregãtire în continuare, în raport de acumulãrileanterioare, a capacitãþii de reþinere a fondului tematic - chin-tesenþã ºi conþinut cosubstanþial în demonstraþia deductivãsau inductivã ºi 3. Parcurgerea materialului de bazã ºi celauxiliar în scopul completãrii cunoºtinþelor predate la curs, cao necesitate ºi nu la modul facultativ. Nu mã refer la tema dezi sau a celor iniþiatice imediat ºi facile, ci la cele care lãrgescfondul tematic, epuizeazã cazuistica pânã la generalizarea însoluþii particulare, opinii de rezolvare, controverse, înnoiri,concepte noi ºi conexiuni cu alte categorii de discipline ºisituaþii unde similitudinile au puncte de juxtapunere.

152

Aci învãþãmântul militar predat la rang universitarare în complementaritate punctualitatea ºi prezenþele or-donate ºi compacte, disciplinizate în rigori orare, un pro-gram controlat ºi obligatoriu de executat, pentru toþi cursan-þii, fãrã excepþie. În consecinþã, rezultatele oglindesc prinrecompensã viaþa ºi trãirea în atmosfera de grup, omoge-nã, organizatã sã rãspundã unitar ºi simultan, operaþionalãprin precizia ºi eficienþa deciziilor. Armata are tradiþii în pro-cesul de învãþãmânt superior, cu rezultate de recunoaºtereeuropeanã. Iar în disciplina tacticã ºi cea a pregãtirii deluptã, ea are notorietatea de armatã învinsã dar niciodatãnimicitã ºi ca armatã, a cãrei oºtire a fãcut ºi legea pãcii ºistãvilirea puhoaielor cotropitoare.

** *

În orice colectivitate, dar mai ales în armatã, spiri-tul camaraderiei ºi al prieteniei se regãseºte cel mai frec-vent ºi mai stãruitor. Din tradiþia armatelor, oºtirea românãa reþinut obligaþia fiecãrui militar sã cunoascã numele,prenumele, iniþiala tatãlui, precum ºi localitatea natalã acamarazilor din grupa sau subunitatea sa, fie în timp depace, dar mai ales în timp de rãzboi, pentru a-i identificasau nominaliza, la apelul ce se fãcea dupã o bãtãlie pur-tatã pe front. Spiritul camaraderesc îºi gãseºte mediulpropice pentru închegarea unor relaþii trainice în colecti-vitãþi organizate unde indivizii îºi desfãºoarã activitãþi îninteres de reciprocitate ºi benefice pentru toþi. Aci se leagã

153

prietenii, amiciþii, cunoaºteri ºi mai ales relaþii de întraju-torare, sprijin ºi amintiri durabile, pe toþi legându-i aceeaºiviaþã comunã, precum ºi þeluri asemãnãtoare. Dacã latoate acestea se mai adaugã relaþia comandant, cadredidactice, profesori ce pot deveni mentori, toate aduc încontext un corp educaþional ºi de-o neuitatã ambianþã,solidã, indestructibilã ºi de o perenã aducere-aminte. Pefrontierã, viaþa este foarte grea ºi plinã de decizii ºiasumãri de rãspundere individuale, de moment ºi deacþionat mai întotdeauna pe cont propriu, ºi rareori în grup.Pe graniþa cu Iugoslavia fãceam practicã ºi construiamadãposturi ºi lucrãri de fortificaþii, cu arma în bandulierã ºi,nu de puþine ori, eram puºi în situaþia de a riposta, în spe-cial ziua. Aveam ca încheietor de pluton un sergent, olteandin Cârcea, pe care l-am regãsit apoi ºi la Baia Mare, launitatea specialã de mitraliere (rotirea cadrelor era undeziderat ºi o cerinþã obligatorie, încã de pe atunci) de lacare am învãþat un lucru extraordinar: „Oriunde te-ai afla,dar în special în armatã, trebuie sã te comporþi ºi sãmunceºti astfel încât ºefii, superiorii ºi colegii tãi sã nuroºeascã din pricina ta, sã nu-þi reproºeze nimic din ceeace faci ca sã le scadã prestigiul în faþa colectivitãþii“! Mereuam fost urmãrit ºi supus acestui precept sãnãtos, pornitdintr-o înþelepciune confirmatã de viaþã. Am avut colegibuni de care mã leagã amintiri de neuitat, în special înmomentele grele petrecute sub arme. De pe frontierã ºifacultatea militarã, când lucram la fortificaþii ca ºefi depuncte de lucru, unde le conduceam din punct de vederetehnic, m-am împrietenit cu viitorul ing. MIRCEA (cãruia îi

154

plãcea ºi sportul cu balonul rotund) ce ºi-a terminat ulteri-or studiile, devenit ºef de lot la T.C. Ind. Bucureºti, cu carem-am întâlnit pe un ºantier în Capitalã, eu în calitate dereprezentant al beneficierului de investiþie; un alt coleg cea îmbrãþiºat breasla topometriei, cu care am fãcut stagiude practicã la topografie în Delta Dunãrii la acþiunea defotogrametriere a frontierei fluviale; un alt coleg, rãnit lamânã pe frontierã la Oraviþa, ce lucra la devize ºi situaþiidefinitive, ing. OCTAV PANAIT, în Balta Brãilei, ºi mulþi alþiidin studenþie în anul I ºi II la Timiºoara, Baia Mare, ca ing.NAUMESCU NICOLAE, ing. STOICA MITICÃ ºi GRECUCONSTANTIN.

O temeinicã, profundã ºi solidã culturã militarã,profesionalã ºi educaþionalã, am deprins-o însã la ªcoalaMilitarã de Geniu din Rm. Vâlcea, unde atât pe linie decomandã cât ºi la materiile de specialitate, am avut ofiþeride referinþã, modele de exigenþã ºi comportament în limi-tele ºi cerinþele regulamentelor, exemple ale conduitei sta-tornicite între superiori ºi subordonaþi, începând cu Co-mandantul ªcolii, Colonel SOCACIU ION (etalon de-oexemplaritate desãvârºitã în ce priveºte mãsura datãraporturilor militare ºi conexiunea relaþiilor integratoare înviaþa cotidianã a civicului preponderent) pânã la ultimulangajat pe statul organizatoric de funcþiuni.

Un alt nume ajuns ºi devenit „renume“, cu calitãþiadevãrat formative ºi pilduitoare, demne de o transpunereîn viaþã, cu aptitudini cãlãuzitoare ºi de-o eficienþã deinvidiat, exigent dar nu dur, perseverent dar nu cicãlitorsau sâcâitor, apropiat dar nu tolerant, corect ºi neiertãtor

155

în cazuri incorecte de comportament sau de indisciplinã,perfecþionist ºi în mãsurã sã rãsplãteascã o reuºitã colec-tivã ºi sincronã a unor exerciþii de comandã ºi execuþie ire-proºabilã, un bun atlet, un îndrãgostit de muzicã, de cul-turã ºi artã, acest om de excepþie se numeºte Col. (r.)ALEXE ALEXANDRU, absolvent al A.S.E., ce va rãmâneun cadru militar de referinþã pentru toatã viaþa promoþiilorce le-a pregãtit ºi instruit exemplar. Îi plãcea frumosul,ordinea interioarã, avea o chemare pentru viaþa ostã-ºeascã izvorâtã ºi etalatã pe linia ºi în spiritul cerinþelorregulamentare, fãrã nuanþa deformatã a „cãprãriei absurdeºi imperfecte“. Þinea foarte mult la folosirea termenilor dereverenþã în ce priveºte adresabilitatea ºi claritatea vor-birii, a dicþiei, perfecþiunea miºcãrilor liber executate fãrãforþãri ºi exagerãri. A rãmas pentru mine (ºi nu numai)întruchiparea perfecþiunii atitudinale a comandantului co-rect ºi generos. Era un mare animator al spectacolelor dedivertisment, muzicã uºoarã, punerea în scenã a unornumere de instrucþie individualã pe muzica de fanfarã saua acordeonului sãu.

În cupletele prezentate, se regãseau inabilitãþile„unora“ din anturajul nostru, nu de puþine ori satirizate înpamflete, schiþe, poante ºi uneori fineþuri, uºor de identifi-cat, fiind luate din surse sigure, cunoscute ºi inconfunda-bile. Avea mereu satisfacþia deplinei reuºite pe care i-ociteam pe faþã, dar întotdeauna gata în a ne convinge cãse putea mai bine. De pe scenã cobora, reluând înfã-þiºarea comandantului sobru ºi dispus sã se comporte aºacum îl obliga haina militarã, pe care a purtat-o cu onoare

156

ºi mândrie. Onor ºi onoare, la ºi pentru un asemeneacomandant! Ce mândrie ºi respect nemãrginit porþi însuflet, având în viaþã ºansa sã ai un asemenea coman-dant, cu calitãþi inconfundabile ºi demne de o pildã a trãirii.

Exista ºi o susþinere directã a acestor manifestãriculturale ºi din partea conducerii ºcolii sau a unor cadre cuculturã muzicalã ºi înclinaþii, ca de pildã Col. TOMULEÞIOAN, de la catedra de Fortificaþii, absolvent al Conser-vatorului, instrumentiºti consacraþi, soliºti de calibru pre-cum Col. IACOBAN, cursanþi dotaþi, care mai târziu aufãcut parte din ansambluri consacrate, ca Modiga Vicenþiu,de la Teatrul de revistã din Galaþi (acesta era ºi un boxeorbun), deci cu voci ºcolite ºi rasate. În ultimul an, veniserãcei cu „termen redus“, studenþi la mecanicã, ce erau instru-mentiºti de toatã isprava, cu care înjghebasem o trupã, derupsesem inima târgului. Bineînþeles cã în fruntea acestorplãcute clipe de destindere, anturate de satisfacþia unui actcultural, cei flataþi erau elevii, catalogaþi ca fiind mai aparte,dar neluându-ºi aere de vedete. Am dat o datã (în pre-mierã) un spectacol, o scenetã, o spumoasã comedie,unde aveam nevoie de o costumaþie mai aparte pentruinterpretarea rolului unei „doamne“ cu ifose, situaþie încare a trebuit sã recurgem la toaletele scoase din „lada cuvechituri“ a mamei unui coleg, care era din Rm. Vâlcea, orochie lungã, pãlãrie neagrã cu bor mare ºi lat, mânuºipânã la cot, un voal de faþã, o blanã la gât ºi tot tacâmulde bijuterii, pe care bietul GHIÞÃ DUMITRESCU reuºisesã le gãseascã din toaletele „retro“ ale mamei. Un lucrumãrunt, dar cu neputinþã sã fie prevenit: tradiþionalii pantofi

157

de damã erau supliniþi de revoluþionarele cizme, care m-audat de gol ºi mai toþi, dupã spectacol, mi-au descoperitdeghizarea, deºi eram machiat, rujat, pudrat, uns cu toatealifiile, de a cãrei apariþii cel mai vârtos au râs colegii, careconstatau camuflajul ce-l gãsisem, al unei voalete ce aco-perea faþa ºi vocea unui fumãtor devenite a unei sopranede coloraturã. Dar? Aºa e în teatrul improvizat ºi-n traves-ti, trucat la modul neconvingãtor, neconformist dar... pro-miþãtor. Doamne, ce nu face tinereþea? ªi, mai ales, cuatâta nevinovãþie ºi bucurie!!!

În ultimii doi ani, am fost daþi într-o grijã „divinã“,venitã ca o binecuvântatã recompensã, ca o rãsplatã, sprea contrabalansa plecarea comandantului nostru, dl Alexe(într-o misiune, pentru mine ºi azi o necunoscutã, precumºi a comandantului de pluton Gabi Kuzdorian), ca sã vinãla comanda plutonului un ofiþer de o nobleþe sufleteascãaparte, afectuos ºi de un ataºament deosebit, cu un scrisfrumos, manierat, competent ºi respectuos, cultivat, unbun gimnast ºi cunoscãtor al tainelor instrucþiei de front,cãruia îi datorãm toate reuºitele ºi satisfacþiile obþinute, caîn doi ani consecutivi, divizia noastrã (clasã de în-vãþãmânt) sã câºtige ºi sã-ºi pãstreze locul de frunte peºcoalã. Eram încheietorul de pluton (ajutorul sãu) ºi l-ampãstrat în suflet cu mãreþia unui „domn“, un frate mai mare,sfãtos, ocrotitor ºi mereu aproape de noi. Se numeaSANDU MARIN, care, dupã ieºirea din armatã (dupã anul1956, s-au operat mari reduceri de efective, trecute în re-zervã), a urmat A.S.E. ca ºi dl Alexe Alexandru, mulþi anifiind director al Agenþiei de Turism, Vâlcea.

158

Ultima revedere a fost în anul 1980, la aniversareaa 25 de ani de la absolvirea cursurilor.

A plecat dintre noi cu mãreþia ºi demnitatea unuidesãvârºit comandant, lãsându-ne, pe lângã durerea însuflet, bogãþia ºi pilda unui om integru ºi cu o inimã marecât dragostea oamenilor buni ºi curaþi la suflet.

Am avut o pleiadã de profesori la catedrele de spe-cialitate ºi pot spune, cu rãspunderea ce-o incumbã o afir-maþie de naturã sã dimensioneze sau sã dea mãsura unorcompetenþe profesionale, în oglindã cu altele comparabileºi care presupun un etalon referenþial ºi atestat prinrecunoaºtere unanimã, cã nu au fost cu nimic mai prejosdecât mari personalitãþi cu rang universitar ºi deschizãtoride drumuri în meseria ingineriei construcþiilor. Aveau înplus de partea lor metoda pedagogicã, supleþea ºi tactulnecesare ordonãrii materiei, clarificãrii pe loc, ale insis-tenþelor ºi convingerilor cã întreaga colectivitate este înposesia capacitãþii de înþelegere ºi cuprindere a materiei;aveau timpul necesar aplicaþiilor ºi mãrimilor de dimen-sionare a acumulãrilor fiecãrui subiect predat.

Fãceam matematici ºi Rezistenþa materialelor cuMr. BARCA IOAN, ulterior specializat în teoria mulþimilor;la Lucrãri speciale, inclusiv Fortificaþii, pe Col. TOMULEÞ,Mr. FLORESCU, la Baraje pe Mr. GHEORGHIU, viitoringiner cercetãtor în domeniul construcþiilor; Mr, FILIP, laTacticã, artã militarã, ulterior inginer constructor, proiectantîn zona Rezistenþei; Lt. col. MUSIANU, Mr. MITESCU, Col.IONESCU, pedagogi integri ºi militari cu specializãri deprofil tehnic, cãrora li s-a alãturat un absolvent al

159

Institutului Militar de Topografie, un tânãr inimos, Cpt.COCULESCU, bun practician, cu ºarm ºi valoare profe-sionalã, conducãtor de proiecte de drumuri; Col. TAROLAALEX. (azi general) la Alimentãri cu apã etc. Apoi, un de-sãvârºit organizator de exerciþii de prezentare practicã apunctelor de lucru pentru Construcþiile de traversare acursurilor de apã, Mr. VESA NICOLAE, cãpitan NICOLAEla Construcþii poduri. Dl VESA, acum Col (r), absolvent alCursului Superior al Academiei Militare ºi cadru cu funcþieîn forurile superioare de studii de specialitate în domeniu,a fost un pedagog de excepþie ºi cadru de comandã, demare supleþe moralã, un ofiþer de onoare. Am citit despredânsul într-o gazetã militarã apãrutã în acea vreme un arti-col elogiator la adresa dumisale despre o demonstraþiefãcutã cu noi cu prilejul unei inspecþii pe linie de învã-þãmânt al armatei.

Nu-l pot uita pe Lt. maj. BRAIER OCTAVIAN, azigeneral, un împãtimit al mecanicii, cu înclinaþii aparte pen-tru desen, scheme de funcþionare, corect schiþate pe tablã,colorate, lucrate la scarã, scrise frumos ºi atrãgãtor. Era oplãcere sã te întreþii cu un asemenea om, de-o bonomieaparte ºi ºarmantã.

Acest complex mecanism bine articulat ºi consoli-dat de dascãli în corpul profesoral ºi de catedrã, erasecondat de aproape de un grup de ofiþeri cu o temeinicãpregãtire militarã, de cunoaºtere ºi aplicare a regula-mentelor, unde dl Maior VELIªCU CONSTANTIN - azigeneral în rezervã, Cdt. de batalion, prezida comisii denotare ºi apreciere a cunoºtinþelor teoretice ºi a modului

160

cum se aplicau în practicã, în viaþa de zi cu zi, Mr.MESAROª VICTOR, azi col. (r.), un comandant ordonat,exigent ºi cu un dezvoltat simþ de percepere principialã areceptivitãþii ºi însuºirii conþinutului acestor regulamentede cãtre elevi, apoi Lt. maj. PARIª VICTOR, azi general (r)inginer, de la catedra de pregãtire militarã, sunt numai câþi-va din cei care ne-au învãþat tainele ºi, mai ales, ceînseamnã ordinea, disciplina, precum ºi relaþiile de corec-titudine, punctualitate, respect ºi moralitate. Pe mulþi dinfoºtii profesori de catedrã a disiplinelor de specialitate ºimilitare, i-am întâlnit ulterior momentului terminãrii cursu-rilor, la pregãtiri complementare prin frecventarea facultã-þilor care sã le ateste profesional locurile noi de muncã celi se oferiserã, dupã o masivã restructurare a învãþãmântu-lui militar. Aveau în avans câºtigul practicii depuse, alþiipreferând o schimbare de direcþie sau orientare profesion-alã, dar aproape toþi mânaþi de dorinþa actualizãrii unorcunoºtinþe, sau chiar a perfecþionãrii profesionale. Câmpulcunoaºterii din fiecare disciplinã, iar mai ales al îm-prospãtãrii cu noi date adiþionale, punerea în evidenþã aelementelor înnoitoare ale cercetãrii din fiecare disciplinãsau domeniu, devin obligatorii, altfel, rutina sau rãmânereaîn urmã în zona practicii aplicative, reprezintã un handicap.Apoi, mijloacele de informare, prin diversitatea lor, prinposibilitãþile ºi medierea ºtiinþei, ºi-au adãugat eficienþã,rapiditate de vehiculare, menþinere la zi a noutãþilor ºi astapentru cultivarea individualã; chiar metodele de predareale profesorilor de la catedrã capãtã consistenþe sensibilepe acest tãrâm, facilitând însuºirea rapidã a cunoºtinþelor.

161

Existã o întreagã filozofie a pedagogiei de acþiuneºi pregãtire a colectivitãþilor sau a altor mase, care iniþial aupotenþial incoerent ºi eterogen, pânã la uniformitatea ºimularea pe un model referenþial, reprezentativ, omogen ºicompact. Aici este câºtigul ºi sporul în valoare adãugatã aînvãþãmântului militar. Nu ºtiu astãzi cum se mai compunaceste subansamble, cu tehnicile moderne, unde aparatu-ra are capacitãþi suprasolicitante de juxtapunere în timp ºispaþiu, cu aptitudinile ºi abilitãþile individuale, aleator coo-perante conceptual ºi operaþional.

În planul intrinsec al învãþãmântului, predare, veri-ficare, notare, experiment, practicã ºi profesare, întotdeau-na calitatea ºi prestigiul cadrelor didactice formeazã punc-tul de plecare ºi de raportare a bagajului de cunoºtinþedobândit de cursanþi. Metodele de predare ale acestora s-au constituit în modele de cuprindere a capacitãþii degândire logicã ºi raþionament, care sunt duse pânã la imi-taþie de cãtre discipoli. Eu am o reprezentare imagisticã ºide neînlocuit pentru unele somitãþi din disciplinele forma-tive ale profesiei mele de inginer constructor, din Fac. deConstrucþii Civile ºi Industriale pe care am absolvit-o. Depildã, prof. MARIUS PETRESCU la Rezistenþa materia-lelor, acad. prof.dr.ing. MAZILU, multidisciplinar, prof.dr.ALEX. GHEORGHIU la Staticã, prof.dr.ing. HANGANU laBeton ºi fidelul sãu urmaº prof.dr.ing. DAN CONSTANTI-NESCU, prof.dr.ing. IFRIM, un cadru cu format complex,charismatic ºi cu har pedagogic, fost prorector, prof.dr.SANDA HANGAN ºi prof.dr. ILEANA SLÃVUÞEANU laFizicã, prof.dr.ing. VICTOR POPESCU, la Metal, prof.STÃNESCU la Fundaþii, prof.dr. STEOPOE la Materiale de

162

construcþii, prof.univ.dr. ION FILIMON la matematici ºi listapoate continua.

Deopotrivã, amintirile colegilor din facultatea civilãcât ºi ale celor din învãþãmântul militar, mai ales de la Rm.Vâlcea, mã încarcã ºi mã leagã emoþional, îmi creeazã oplãcere inconfundabilã ºi nepieritoare. Am avut colegi deexcepþie, cu o aleasã bogãþie sufleteascã, oneºti, corecþi,serioºi, muncitori, strãbãtuþi de obligaþia ce-o presupune încomportament rigoarea militarã ºi pretenþiile aºteptate dela noi, o promoþie bine pregãtitã, gata sã intre în vâltoareavieþii. Cât spirit de grup putea sã insufle un comandant caofiþerul SANDU MARIN, pe care-l iubeam la modul cel maisincer ºi pentru care ne strãduiam sã dãm totul, sã facemca dorinþa lui ºi a noastrã sã devinã realitate. A fost un omîmplinit, ne-a fost ca un prieten, constituiam un întreg, curobusteþea ce þi-o dã temeinicia alcãtuirii sale, mãsuraîncrederii cãpãtate în încercãrile trãirilor noastre, confe-sorul ºi liniºtea unei încrederi cãpãtate în sfatul ºi înþelep-ciunea îndrumãrilor date cu sinceritate ºi omenie. Ne-aîncurajat prieteniile, ca formã supremã a relaþiilor interu-mane ºi chezãºia întemeietoare a trãirilor ºi trãiniciei lor.Am ºi avut un cerc foarte apropiat de colegi ºi amici denãdejde, de care mã leagã amintiri puternice, adânc im-pregnate de sentimente deosebite ºi de-o onestitate fãrãcusur, începând cu Col. (r) ing. CHIMIREL DUMITRU, fostadjunct al comandantului unei mari unitãþi militare dinReºiþa, Col. (r) PETCU CONSTANTIN, Col. ARITON CON-STANTIN, Col. CÃLÃTAN DUMITRU, Col. PANTELIMONHORIA, Col. DROC ªTEFAN ºi mulþi alþii. Dar cel mai mult

163

am fost legat, la modul înalt al prieteniei, de doi camarazi:PALEA VASILE ºi NENCIULESCU PAUL.

Cu Paul, Dumnezeu n-a mai avut rãbdare, apoteo-tic trecându-l dincolo de lumea aceasta, de care ne maileagã doar amintirea de neºters ºi fãrã uitare. O pierderegrea, fulgerãtoare ºi venitã fãrã putinþa de a se mai inter-veni spre a-l salva. Vremea, ºi ea potrivnicã, din iarna lui2006, cu geruri aspre, greu de suportat, ne-au împiedicatpe mine ºi pe Vasile Palea sã-l mai vedem spre a-l con-duce pe ultimul drum. Cu muþenia ce te cuprinde, nu ºtiuce mai puteam spune, cu ce-i mai puteam îmbãrbãta pecei apropiaþi din familie. El se încãpãþânase sã meargã ºila doctor, dar ºi sã se mai vaite, astfel cã totul a fostgalopant, probabil din cauza unui edem pulmonar, dupã ovirozã ignoratã ºi recidivatã, care i-a retezat ºi respiraþia.ªi, asta, peste necazul cã salvarea a venit cu destulãîntârziere ºi n-a mai înregistrat decât decesul. Fatalitate,soartã, predestinare?!! Nimeni ºi nimic nu-l mai poatedeturna de la trecerea Styxului.

Înmãrmuritei soþii, biata Puica, n-am mai fost în sta-re sã-i spun mai nimic, decât câteva vorbe de încurajare;muþenia ºi neputinþa puseserã stãpânire pe noi. I-am trimiso telegramã cu un cuprins mai consolator (cât poate ea fiîn asemenea momente), în sensul de a compensa o peni-bilã bâlbã ce m-ar fi fãcut mai de neînþeles, decât vroiamºi puteam s-o fac prin telefon. Ulterior, mi-am putut gãsi oocazie sã ne vorbim mai temperaþi ºi eliberaþi din nãucireace-o capeþi în asemenea momente de disperare. Nu mi-amluat adio simbolic de la Paul, pentru cã nu mi-am dat

164

seama de iminenþa absurdã a dispariþiei ºi pierderii sale.Speram în putinþa unei retrageri într-un loc, de unde, dindragostea ºi perenitatea prieteniei noastre, sã-ºi facã timpde a ne mai vorbi ºi de a ne bucura de clãdirea unor sper-anþe, vise ºi promisiuni pentru viitor. Nu ºtiu ce mi-a venito datã, în încheierea unei felicitãri ce i-am adresat-o de Sf.Petru ºi Pavel, sã inserez un mereu ºi stãruitor „memento“gãsit într-o carte a marelui nostru actor ºi om de mare cul-turã Radu Beligan, intitulatã Luni... Marþi... Miercuri...,unde cita jurãmântul a douã personaje ale piesei, cã se voriubi „pentru totdeauna ºi încã o zi“. De oriunde ne priveºtiºi ne vezi, ne putem simþi apropierea sufleteascã ce ne-alegat întotdeauna. Iubite prieten ºi coleg, fii liniºtit ºi încre-zãtor cã trãinicia prieteniei noastre va dãinui ºi dupã noi!!...

Celãlalt prieten ºi coleg de-o viaþã, Col. (r) VASILEPALEA (Sile - fratele Pãlescu), zic de-o viaþã pentru cã neleagã aproape 57 de ani de asemenea bucurii ale vieþiitrãite la modul superior, adicã onorant, onest, sincer, une-ori mai pur decât ceea ce-i leagã pe cei din aceeaºi fami-lie. Mai mult decât o jumãtate de secol, înseamnã dublultrãirilor noastre pânã a ne cunoaºte. Este suprema sa-tisfacþie a bucuriei ce þi-o dã mãreþia gestului reciproc ma-nifestat, de a nu lãsa imperfecþiunea sau orice altã im-plicaþie sã zdruncine sau sã aducã atingere prieteniei. Nune-au separat secrete, nici grelele vieþii, dimpotrivã, elene-au întãrit ºi consolidat la modul trainic ºi durabil amiciþiaconstruitã cu migalã ºi sinceritate. Am avut încredere înnoi, ne-am coroborat activitãþile într-un mod armonios ºi-ndeplinã consecvenþã impusã de o eticã plenitudinalã.

Existã o nevoie ºi o moralã ce impun în viaþã oasemenea legãturã, acel liant sentimental, garantat ºi

165

dovedit de timpul al cãrui ornic mãsoarã, fiind veºnic im-parþial ºi neiertãtor.

Prieteniile adevãrate reprezintã stâlpii de sprijin airelaþiilor clãdite între caractere ºi tipologii structurate, careîn mod reciproc îºi recunosc compatibilitãþile ºi le acceptãavantajos, cu trãiri oneste ºi marcate de sinceritatea nece-sarã alcãtuirilor comunionale, familiale ºi armoniilor pri-eteneºti. Fratele Pãlescu este ºi el un oltean „pur-sânge“,botezat ºi miruit cu credinþã dreaptã creºtineascã, dinCiupercenii Calafatului, purtat peste tot de slujba tatãluiprin Bistriþa Nãsãudului, unde ºi-a terminat liceul, prinHunedoara ºi Bãileºti, peste tot unde l-a trimis statul,nevoia ºi porunca serviciului, iar ca slujbaº supus, eraaidoma chiriaºului grãbit al lui Topârceanu, ce avea gea-mantanul pregãtit sã plece mereu spre altã destinaþie.

Are o înclinaþie, pe cât de nativã, pe atât de formatãºi menþinutã în timp, mereu suspectându-l de un talentnevalorificat ºi necultivat pe mãsura a ceea ce ar fi pututscoate la vedere. Cu permisiunea lui, am sã inserez înprezenta lucrare câteva poezii reuºite ale prietenului meuºi sper sã vã conving de toate cele scrise mai înainte.

Dacã s-ar mai fi ºi perfecþionat în acest domeniu, arfi rupt gura târgului. Dar ºi aºa, el, oricând, cel puþin la pari-tate, ar putea avea succes mai mare decât actualii pre-tendenþi ºi perindaþi prin aule ºi cenacluri, cu penaje ºiveste-n gât, asortate cu papioane ºi pãr rebel tapat sã leîmplineascã figura, eºarfe înnodate atârnându-le pe umeri ºicefe umezite ºi subþiate de lihnite silabe strâmbe ºi neînþe-lese. El are verb ce curge în cascade, cu rime la-ndemânã,

166

structurate în teme, susþinute în armonioase alcãtuiri cusimetrii depline, cochete, ornate discret, de bun simþ ºi,peste toate, verva spumoasã a imaginaþiei ºi a simþirii lorconvingãtoare. Are în plãsmuirile sale tonicitatea ºi sucu-lenþa comparaþiilor, alegoriilor, a nuanþelor, simbolurilor, alicenþei novatoare, a variaþiilor hrãnitoare, fãcând din poe-zie o pledoarie pentru frumos ºi ambient cu parfum de floriproaspãt udate. Nu are opinteli ºi sâcâitoare sincope ce tepot abate de la o parcurgere linã ºi continuã a unei lecturi,pânã la urmã, liniºtitoare spiritual. Dorul este mereu invo-cat ºi atribuit dorinþelor, închipuirilor, speranþelor, bunei-cuviinþe, are charismã, o exprimare suavã a iubirii, dra-gostei, frumuseþii, admiraþiei ºi discursivei plãceri de expri-mare. Cât har ºi câtã vocaþie încape în aceastã fiinþã, iardacã le-ar mai fi dat ºi cuprindere în statornicie, într-un for-mat constant alcãtuit, ar fi avut (ºi noi alãturi de el) o spe-ranþã împlinitã plenar ºi pusã în circulaþie oficialã, motivatapreciatã ºi preþuitã, o poezie scrisã cu uºurinþa gânduluiºi a unei exprimãri cursive ºi lesnicioase. La scara proiec-tivã a imaginaþiei sale, ne-ar fi dat dimensiunea unei hãr-nicii convertite cu delicateþe într-un mãnunchi de cuvinteordonate în vers ºi grupate în strofa alcãtuitoare a poeziei,cãci suma poeziilor a dat întotdeauna mãsura mãreþiei ºi aputerii gândului ordonat, aºezat în vitrina cu bucurii a cul-turii omului ce-o citeºte, fericit de împlinirile cuvinteloradunate ºi cu rãsfãþ rãstãlmãcite.

Ce fericit sunt cã am un asemenea prieten, pe cât detalentat în poezie, dar ºi în desen, imaginaþie umoristicã,spiritual, vesel ºi recreativ ca o searã de varã mângâiatã de

167

pala rãcoroasã a unei adieri ºi luminatã de rãceala luniiindiscrete ºi pãrtaºã iubirilor înfierbântate, ce potoleºtetoropeala unei zile toride ºi nãduºala tinerilor ce se-ncingîn dansuri sãltãreþe, bucuria ce strâng cu braþele trupurilecalde ale fetelor cu obraji îmbujoraþi. Sã-l vedeþi pe Paleaîn rotiri de hore ºi sãltãreþe sârbe, încropind un vârtej cumiºcãri ameþitoare, ce are ritm ºi-n dans ca ºi-n vorbe deduh rostite-n strigãturi. Încercaþi-l ºi vã veþi convinge. Nu-ilipseºte nici gluma ºi nici vorba olteneascã, ºugubeaþã ºipusã pe ºotii, iar când se dispune are chipul frumosuluinebunatic înhãmat la carul veseliei ºi al troicii cu inorogiiînspumaþi, ce carã, spre sãrbãtoare, fete dornice de mân-gâieri ºi cuprinderi de subþiorii taliei, cu pãrul despletit învânt ºi aurit de soare. Ce frumoºi ne-am mai visat în viaþã;ce uºor puteam a face totul; ce de gânduri ne fãcusem ºicâte oare le-mplinirãm?

Sã ne-ajungã ce se vede ºi-om mai face câte ceva,cã doar noi le nãscocirãm ºi pe cele nefãcute. DeieDomnul sãnãtate ºi o dreaptã judecatã ºi le-om încerca petoate, iar de-or ieºi, sã mulþumim tot Domnului. Noroc ºimultã prietenie, frate Pãlescule.

„Trecut-au anii: Aºa trecut-au anii, rând pe rând,/Fãrã sã vrei, s-au scurs încet, încet,/ Iar senectutea te-acuprins discret,/ Nici nu ºtii cum, nici nu ºtii când.// Încercsã-mi urmãresc al vieþii drum,/ S-adun pios dorinþe dedemult,/ Sã le discern, sã vãd cum au trecut,/ Nici nu ºtiicând, nici nu ºtii cum.// Prima iubire îmi apare-n gând/Anostã, dar seninã ºi curatã./ S-a dus de parcã n-a fostniciodatã/ Nici nu ºtii cum, nici nu ºtii când.// Fiorii

168

dragostei dintâi rãmân/ Ca un simbol din anii tinereþii,/ ªicare schimbã-adesea cursul vieþii,/ Nici nu ºtii când, nici nuºtii cum.// Mã regãsesc apoi foarte curând,/ În ani debucurii ºi de tristeþe/ ªi viaþa câte poate sã te-nveþe,/ Nicinu ºtii cum, nici nu ºtii când// Trec anii cum trec norii ca ºicum/ Furtuna vieþii îi aleargã-n grabã/ ªi unde te vor duce,nu te-ntreabã/ Nici nu ºtii când, nici nu ºtii cum.// Mã vãdmatur, de viaþã fremãtând,/ Calm, chibzuit ºi-n lumeaºezat,/ Dar cum se scurge timpul n-am aflat,/ Nici nu ºtiicum, nici nu ºtii când.// Apoi mã vãd schimbat ºi oarecum/Împovãrat de ani, de viaþã lungã,/ Dar unde sorþii vor ca sãajungã,/ Nici nu ºtii când, nici nu ºtii cum.// Stau ºi mã uit,imagini vechi trecând,/ Ca într-un film demult, demultvãzut,/ Mã recunosc, câþi ani oare au trecut,/ Nici nu ºtiicum, nici nu ºtii când.// Ca dintr-un vis trezit, încep s-adun/Ca pe mãrgele an cu an ºi zic:/ Trecut-au ei, s-au dus, darnu-i nimic,/ Cã ºtiu ºi când ºi bine ºtiu ºi cum. (V.P.);Minune rarã: Uite aºa netam-nesam,/ Întâlnindu-te într-osearã,/ Am vãzut ce nu credeam/ Pânã ieri, minune rarã.//Am rãmas încremenit/ Nu-mi venea sã cred, se poate/ Sã-ntâlneºti, pe negândit,/ Frumuseþe-aºa, aparte.// Cum aºao frumuseþe/ Pentru mine sorocitã?/ Lujer viu de tinereþe,/De ce oare ademenitã?// Întâmplare sã fi fost,/ Ori hazar-dul, nu ºtiu ce/ Sã-i dea vieþii un alt rost/ Numai întâlnindu-te?// Ori norocul buclucaº/ El mi te-a adus în cale/ ªi tot el,cum e poznaº/ Pretutindeni dã târcoale.// ªi ne pune câ-teodat’/ În dileme ameþitoare;/ E ori nu-i adevãrat?/ Rea-litate-i, sau eroare?!// Merit eu astã minune/ Pãcãtos aºacum sunt,/ Sã gãsesc în astã lume/ Farmecul necunos-cut?// Dacã însã soarta vrut-a/ Sã fiu eu cel norocos,/ Mã

169

supun, spun doar atâta:/ Mulþumesc foarte frumos. (V.P.,16.07.2007); Dacã aº putea: Dacã-aº putea sã mai trã-iesc o datã/ Toate iubirile-adolescentine,/ Sã simt din nouo dragoste curatã,/ Cum ar fi oare? Rãu ar fi ori bine?//Dacã-aº putea sã mai gãsesc o clipã,/ Din ce a fost dra-goste adevãratã,/ Atunci când dorurile se-nfiripã/ ªi esteaºa, cum n-a mai fost vreodatã,// Aº încerca sã mãdesprind de toate,/ Câte în viaþa asta am trãit/ ªi sã rãmâncu ele, aºa, departe,/ Când fost-am poate cel mai fericit.//Dacã aº putea atât, sã mã opresc,/ Cât aº goni aducerile-aminte,/ Fiorul cel dintâi sã-l regãsesc/ ªi vremile cu multejurãminte,// Aº fi poate sãrac, ori mai bogat,/ În sufletu-mice ºi acum tânjeºte/ De tot ce fost-a cu adevãrat,/ Sincerºi pur cum dragostea doreºte,// Dacã aº putea! Dar nici nuvreau sã pot,/ Sã simt tot ce-am simþit în tinereþe,/ E preatârziu ºi-abia pot sã socot/ Câþi ani s-au dus! Îi numãr cutristeþe.// Dar bine cã mai pot sã-adun în gând,/ ªi-n inimã,ce-a fost ºi nu mai este/ ªi, liniºtit, toþi anii numãrând,/ Îmipare cã-a fost totul o poveste. (V.P., 07.07.2007); Fetele:Am întâlnit mulþimi de fete-n cale/ ªi le-am triat cu ochi defin estet/ Dupã criterii, ce-i drept, personale,/ Dar ca valoa-re socotit-am drept.// În tinereþea mea cea petrecutã/Gãseam cã un procent foarte-însemnat/ Frumuseþea sepãrea cã-a fi pierdutã/ ªi nu exageram, cã-ar fi pãcat// Nuneg cã ºi atunci erau codane/ Ce concurau vedetele dinfilm./ Nu multe, dar constituiau capcane,/ De inimã, deviaþã ºi destin.// Dar astãzi fãrã greº eu le gãsesc,/ Cã suntîntr-adevãr aºa frumoase,/ Mã lãmuresc atunci când leprivesc/ ªi le declar pe toate arãtoase.// Parcã-s fãcutetoate de o mamã/ ªi seamãnã-între ele nefiresc,/ Sunt

170

toate ca alese pe sprânceanã,/ Nici un cusur la ele nu gã-sesc.// Sunt suple ºi înalte ºi gracile/ ªi zvelte ca prinþese-le domneºti,/ În ochii lor se oglindesc idile,/ Sunt zâne cumgãseºti doar în poveºti// Nu cred cã mã înºalã azi privirea/Pot afirma cã încã bine vãd,/ Dar de mã-nºel, iertaþi des-tãinuirea/ ªi ziceþi: iatã încã un nerod. (V.P., 15.05.2007);Cãrãruie: Cãrãruie fãrã nume/ ªerpuind prin vãi ºi lunci/Cine poate spune-anume/ De-unde vii ºi-unde te duci.//Strãbaþi codri, ºesuri line,/ Munþi înalþi ºi vãi adânci. Nu seºtie despre tine/ De-unde vii ºi-unde te duci.// În ierni greletroienitã/ Unde eºti numai tu ºtii,/ Urma-þi nu mai e gãsitã,/Nu te duci, dar nici nu vii.// Primãvara te trezeºte/ Cucovoare de flori mii,/ Cu miresme te-nsoþeºte/ Ori de pleci,ori dacã vii.// Vara te strecori agale/ Pânã’n piscuri, printrestânci,/ ªi se pierde a ta cale/ Nici nu vii, nici nu te duci,//Numai luna’n nopþi senine/ Te zãreºte ºi atunci,/ Eaporneºte’n pas cu tine/ ªi de vii ºi de te duci.// Cãrãruiefãrã nume/ Ce strãbaþi ºi vãi ºi lunci,/ Veºnic rãtãceºti prinlume/ Ori de vii, ori de te duci.// Tot rãtãcitor ca tine/ Suntºi eu, de ne’ntâlnim,/ Ia-mã’n drumu-þi ºi pe mine/ ªi-a-mândoi sã pribegim,// Prin nemãrginita zare/ Ca fantasmaunui vis,/ Sau ca steaua cãzãtoare/ Ce se pierde în abis.(V.P., mai 2004)“.

** *

Dacã unui oraº, dupã cel natal, i-aº aduce unelogiu al frumuseþii, al liniºtii, al amintirilor din tinereþe, alprospeþimii, cumpãtãrii oamenilor, sportivitãþii, al plãcutelor

171

întâmplãri, acesta ar fi oraºul Rm. Vâlcea, ce-ºi poartã cutandreþe ºi mândrie personalitatea culturalã, intelectualã ºispiritualã conectate fãrã zgomot la vremea faptelor ºilucrurilor lumeºti, mereu deschis noului, plãcutului, bunuluigust ºi faptelor de seamã. Mi-a lãsat impresia unei urbe încare nu se întâmpla mai nimic, dar trãia din plin totul, cãanonimatul avea cuprinderea simplitãþii, însã fabulosul îºiasigura partea de irumpere ºi, astfel, totul devenea actua-litate ºi lua forma exemplaritãþii în noutate ºi vogã. Pros-peþimea oraºului, prin aerul ºi trãirea într-un mediu curat ºinatural, îi dãdea parfumul tineresc, jovial, cordial, primitorºi ospitalier. Oamenii purtau cu ei înãlþãtorul firesc al bu-nei-cuviinþe, al respectului, aveau personalitatea trãirilorcurate ºi satisfacþia lucrului gospodãrit cu grijã ºi benefictuturor. Relieful înconjurãtor, strãjuit de mãreþia pitoreºtiiCAPELE, dãdea, ºi dã ºi azi, maiestuoasa monumentali-tate, ce numai Devei i-o mai asigurã, cetatea de pe dealulce se prãvãleºte, parcã, peste oraº. La începutul deceniu-lui cincizeci al secolului trecut, acest oraº monahal pãreadesprins dintr-un înscript bacovian, cu case împodobite cumuºcate, parfum ºi rochiþa-rândunicii, învolburate culori detrandafiri, iedere cocoþate pe case de epocã, cu ierni poto-lite ºi îmblânzite de un climat submontan, cu copii jucãuºiºi bucuroºi de zãpada cãzutã, de grija bãtrânilor oblojiþi înºoºoni ºi galoºi, sau cizmuliþe. Iarna, doamnele purtaumanºoane pentru protecþia mâinilor, blãnuri la gulerul pal-toanelor ºi cãciuli de blanã. Sãniile trase de cai cu hamuriornate cu clopoþei spãrgeau tãcerea strãzilor, alunecândpe stratul de zãpadã bãtãtorit ºi durabil pânã primãvara.

172

Centrul oraºului adãpostea sediul instituþiilor dirigu-itoare ale urbei, cele de servicii publice ºi îngrijireasãnãtãþii, ºcoli ºi alte instituþii de învãþãmânt, culturã etc.Cofetãriile fãceau deliciul frecventãrii de cãtre concetãþeni,cu tãvi aburinde de prãjituri, aºezate în vitrine, încãrcate cusarailii, cremºnituri, ecleruri ºi negrese, plãcinte ºi foietajecu mere, nuci glazurate, toate aºteptându-ºi numeroºii ºistatornicii consumatori, ceaiuri ºi cafele, bomboane fon-dante, îngheþate, cataifuri, tricornuri, baclavale, parfeuri deciocolatã, siropuri, fineþuri de-ale casei ºi, peste toate,niºte preþuri mici ºi stimulative. Strada ce ducea de laCapelã la Garã era strãjuitã de platani, castani umbroºi,ronduri de flori, curþi îngrijite ºi pline de flori, toate însoþitede bucuria manifestã ºi iradiantã a tinerilor, îmbujoraþi deprospeþimea ºi timiditatea fetelor zglobii din intimitatea lor,zâmbãreþe ºi dornice de curtoazie promiþãtoare. Zãvoiulera parcul unicat al oraºului, împovãrat cu pomi zvelþi,umbroºi, alei cu bãnci de odihnã, cu lacul vãlurit de bãrciîn care multe perechi încântate de priveliºtea înconjurã-toare, se lãsau cuprinºi de visãri ºi promisiuni fãcute-ntainã, aºteptându-ºi apoi împlinirea lor. Parcul avea unfreamãt tumultuos, era un loc de trãire ºi liniºte, cu triluri depãsãri jucãuºe, cu zgomote însoþitoare ale bucurieiîmperecherii ºi de protecþie a progeniturilor. Era un vis, eraun basm al unei lumi aparte, ce se trezea ºi adormea dupãornicul solar al zilei ºi al nopþii. Totul era mirific ºi plin desperanþã, de voie bunã. În toate vedeam ºi simþeam splen-doarea bucuriei de-a trãi ºi spera în ceva ºi la toate ce potdeveni posibile. Ce urbe binecuvântatã a fost pentru toþi

173

cei care au trãit o clipã a vieþii lor în aceastã aºezare deoameni harnici, curajoºi ºi deopotrivã de optimiºti. Un oraºaºezat pe malul Oltului ºi traversat de râul Olteneºti, larãspântia drumurilor ce duc prin Valea Oltului, pânã susspre Sibiu, prin trecãtoarea Lainici-Câineni, spre Brazi-Voineasa, spre staþiunea Olãneºti la vest ºi înspre Piteºtiºi Drãgãºani, Piatra Olt, la sud. Lucrãrile hidrotehnice exe-cutate în cascade au domolit volbura apelor Oltului cespalã malul Coziei ºi al Cãlimãneºtiului.

Zona aceasta a fost teatrul aplicaþiilor de speciali-tate pentru construirea podurilor, a cãilor de comunicaþii, aconstrucþiilor speciale din registrul pregãtirii militare, a dis-ciplinelor cu alimentãri cu apã, de potabilizare ºi a tuturoraplicaþiilor. O cunoºteam pânã la detaliu ºi de fiecare datãdescopeream ceva nou, inedit, fascinant, în special înzona Govora, Ocnele Mari, spre Tg. Jiu, ce avea farmeculiscodirilor ºi regãsirii unor împliniri a curiozitãþilor date depriveliºti ce se lãsau cucerite ºi tot pe atât de îmbietoare.Figura þãranului ostenit, dar împlinit spiritual, pãrea aidomaunui sfânt dintr-o icoanã, în ipostaza zbuciumului vieþii,realizatã de iconarii bisericilor de la Bistriþa sau de olarii dinHorez. Pecetea puternicelor trãiri ale satului le dãdea aurade cuprindere a eternitãþii. Ulterior, scriitorul Dinu Sãraruavea sã le adune în romanele sale, „Niºte þãrani“ ºi „Clipa“,unde þãranul-om îºi punea întrebãri de cãpãtâi, cu puterniciz interogator: „Ce viaþã mai duci? Ce politicã mai faci?Care mai e viaþa ta, omule?“. Sunt întrebãri de viaþã, curãspunsuri mute ºi-n surdinã fãcute, din ce putea sã facã,ce-a fãcut ºi pentru care nu i s-a dat nimic. Þãranul îºi

174

mãsoarã viaþa, cu ce-a putut sã-ºi facã din munca lui, dinzbuciumul ºi freamãtul împlinirilor sale: cinstea ºi hãrniciaridicate la rang de vocaþie ºi virtute.

Viaþa oraºului era marcatã substanþial de existenþaºi prezenþa acestei unitãþi de învãþãmânt militar, prin moti-vaþii ample de ordin social, cultural, emulativ spre ridicareapregãtirii cetãþeanului chemat sã presteze servicii de ordineducaþional într-o structurã civilizatorie prin definiþie.Segmentelor funcþionale ale civisului i se adiþionau, calita-tiv ºi cantitativ, cele de substanþã ºi uneori singulare aleunitãþii militare. Se organizau spectacole cultural artistice,concursuri sau trialuri pe discipline de învãþãmânt lamatematicã, fizicã, istorie etc., unde cota calitativã de nivelºi substanþã era uneori de partea ºcolii militare.

Douã culoare principale ale vieþii oraºului erauatribuite militarilor: atletismul ºi estrada muzicalã, care îºiprezenta spectacolele în sala Casei Armatei din oraº. Laatletism, aveam sprinteri de clasã, aruncãtori de suliþã ºigreutate, sãrituri în înãlþime, jocuri de handbal, volei,echipã proprie de fotbal cu care participam în campionatuloficial regional. Formatul spectacolelor de estradã erastructurat pe o direcþie educaþionalã, etico-moralã, cu temeale vieþii cotidiene, muzicã din repertoriul „popoarelor“, casã nu spunã cã e strãinã, dansuri populare, scenete ºischiþe umoristice, „critici ale unor deprinderi neconformecu normele etice“, inspirate din viaþã ºi procesul muncii(Mãrinicã drãgãlaºul, Mãrinicã zis codaºul, vis-a-vis deelanul cuceritor al omului harnic, spãrgãtor de norme etc.).Victoria revenea neîndoielnic neobositului ºi vajnicului

175

gospodar ºi truditor, iar în final voia bunã datã de ati-tudinea intransigentã ºi criticã luatã de cei „juºti“ împotrivacelor ce aveau de remediat din lipsurile personale, avânddestule exemple de faþã (sau unde ºi le þinea fiecareplasate, faþã de cei cãzuþi în pãcat).

Toatã lumea pleca mulþumitã, fredonând melodiileaudiate, care nu erau în premierã, bineînþeles, convinsã cãscopul educativ va fi atins, iar în final binele va ieºi învingã-tor ºi cu foloase în viaþa ce se va desfãºura ulterior, cuîmbunãtãþirea doritã.

„Schimbãrile“ au adus transformãri structurale ºi înviaþa vâlcenilor ºi a arealului vâlcean. Industrializarea acreat ºi împliniri ºi temeri, iar impactul acestor însuºiri ºiînnoiri au sãpat adânc urme ale unor decizii de suprafaþã,de spectaculozitate ºi imediate, pentru ca apoi sã se asistela o neputinþã de a face faþã urmãrilor, uneori iremediabile.Ecologic, aceastã zonã mirificã a fost calamitatã, a fostafectatã de o poluare chimicã, unde pomicultura, caramurã de bazã zonalã, este în disoluþie, de pieire ºiafectare directã a vieþii. ªi, asta, datoritã faptului cã, înparalel cu procesul de industrializare, nu s-a investit întehnica de protecþie ºi împiedicare a factorilor poluatori ºide protecþia mediului ºi asta chiar din faza simultanã deproiectare ºi punere în funcþiune a producþiei a coloºilorindustriali. Poluarea, aci ºi nu numai, a avut consecinþenocive atât în atmosferã cât ºi în solul din care s-a extrassarea, ca materie primã la Combinatul Chimic, amplasat lamarginea oraºelor Rm. Vâlcea, Ocnele Mari ºi Govora,afectând ºi punând în primejdie aºezãri umane.

176

Îmi amintesc cã, la o sesiune de comunicãri aAcademiei Române, prin anul 1981, la care am participatca invitat, s-a tras un semnal de alarmã asupra pericolelorce pot apãrea, din cauza ignorãrii consecinþelor ce decurg,afectând decizional toate structurile organizatorice alestatelor, un „flagel“ ce ameninþã soarta Terrei. De pildã,Walter Roman îºi începea expozeul cu liniºtitoarea ºi com-pãtimitoarea exemplificare: „marxiºtii“ n-au prevãzut ºisubstanþializat nu numai consecinþele, dar, în mod inex-plicabil, nici faptul cã aceastã industrializare brutalã,copleºitoare ºi fãcutã cu orice preþ, neþinutã sub control,poate aduce ºi produce adevãrate dezastre ºi catastrofeecologice, cu unele pericole, fãrã ºanse de stopare.

Starea de post-factum, la nivel zonal ºi global,ecologia în speþã, devin o problemã a omenirii, o grijã cedepãºeºte în proporþii teama lipsei de mijloace de hrãnirea populaþiei. Dar celor „nemarxiºti“ le-a pãsat? A fost o„descoperire“, ceva de neprevãzut, sau mai degrabã onesocotinþã ºi o ofensã a întregii societãþi umane, adusã ºiînfãptuitã de puþinii profitori ºi civilizatori care, începând cusecolul al XVIII-lea, au demarat tehnologizarea în masã ºifãrã mãsurã, pânã azi?

Acum înregistrãm deopotrivã consecinþele, dardespre cauzele lor ºi lipsa dotãrilor cu instalaþii de pro-tecþie, nu mai vorbeºte nimeni, nici politic nici organiza-toric, mãcar la modul responsabil, ci mai degrabã neapucã muþenia ºi-o tragem pe „ACADEMIE“!!! S-au calcu-lat costurile, nu ale remedierii, ci ale ameliorãrii cu 30% adezastrului produs ºi care va continua, estimându-se cã

177

suma necesarã este întreitã celei care s-a alocat, la vre-mea respectivã, creãrii ºi construirii tuturor acestor polua-tori, adevãraþi monºtri devoratori. Te întrebi, încremenit,cãrei pãrþi a ºtiinþei, actului decizional ori a ignoranþilor, i-ascãpat acest „amãnunt“?!!

Azi, ºtiinþa ne mai liniºteºte doar cu invocarea neim-plicãrii entropiei, la un sfârºit universal. Ce-i drept, pentru noipoate fi oleacã de adevãr, dar o þârã de îngrijorare pentruviitorime tot este pentru cã, deocamdatã, nimeni nu ia nicimãcar o mãsurã mai credibilã ºi operabilã. Cã vom asista încontinuare la tratate, convenþii, proteste, luãri de poziþie (ter-menul ãsta îmi place mult!), suntem siguri, dar acestea suntmimetisme poetice, sunt tranchilizante ºi calmante, darniciodatã lecuitoare, ci hapuri pentru ademeniri ºi amãgiriperene ºi încântãri naive.

Se joacã, azi, cu cãrþi oarbe, fãrã faþã, fãrã dos,dându-se vina pe „economie“, care a fost într-atât învi-novãþitã încât sã nu se poatã imputa nimic nimãnui, nicimãcar cã ºi-a luat partea din valoarea totalã a investiþiilorfãcute, prin care s-a pricopsit ºi pentru care nu mai poatefi nominalizat ºi tras la rãspundere. Trag ponoasele tot ceicare sau de pe urma cãrora s-au adunat valorile care, acu-mulate în timp, au asigurat finanþarea acestor investiþii. Totaceºtia mor de pe urma bolilor cãpãtate de inaniþie, saupier prematur, fãrã nici o remuºcare a cuiva. Tot plebeaneavutã se zbate sã reanime starea de colaps ºi tot printaxe, impozite ºi suprabiruri. Dar alþii, însã, vor vorbi prinportavoce de rãspundere, profesionalism, spirit cooperant,management, coordonare etc. A cui? ªi în ce? La scara

178

întregii planete, cine-ºi mai permite sã se joace de-a„Conducere ºi guvernare“? ªi, mai ales, de ce ºi a cui?!!

** *

Ce mult m-am bucurat în anul 1985, când ne-amîntâlnit dupã 30 de ani de la absolvirea promoþiei noastre.Aceste întâlniri au solemnitatea, mãreþia ºi nostalgiaamintirilor ºi în special ale revederii cu cei dragi care vin laasemenea agape. Bucuriile ºi tristeþile se împletesc,fãcând loc regretelor pentru cei care, între timp, ne-aupãrãsit, fie profesori, comandanþi sau colegi. Prea mulþiabsenþi în raport cu partea constitutivã a promoþiei noastre,care domina platoul de adunare ºi apel.

Inerþia vieþii ne roteºte sã putem privi doar înainte.Istoriei, îi revine partea trecutului, de unde îºi reþine esenþasupraistoricului. Viitorimea îºi asumã trãirile în continuareºi aproape numai atât. Pentru toþi existã un loc pe a cãruipoartã de intrare stã scris „Sic transit gloria mundi!“, undegeniile stau alãturi de parveniþi, perverºi plini de pseudo-glorie, noroc cã nu-ºi pot vorbi între ei ºi comunica, pentrucã ºi acolo existã ºi funcþioneazã scara valorilor morale,despre care ne învaþã Platon. Acolo stau oamenii de neîn-locuit, acolo egalitatea face tabula rasa, în punctul termi-nus al vieþii, nivelând deosebirile de toate nuanþele ale trã-irilor individuale, cu mãreþiile ºi nimicniciile lor, aducându-leîn dreptul egal ce-l au în apoteotica venire pe lume, naºte-rea. De acolo, din începuturile vieþii pornesc zbaterile,

179

reuºitele, ºansele, norocul, destinul, predestinarea, datul,sorocul, care te saltã sau te coboarã pânã în strãfunduri,îþi surâde ori te pedepseºte, pentru ca, în finalul acesteiodisei, zbuciumul apelor oceanelor ºi meandrele strãbate-rilor ating starea de liniºte a cotei comune, cãci, pestetoate, primordiile au legile ºi scrierea lor, imuabile ºi deneschimbat. Sic transit gloria mundi...

Epopeile vieþii au avut dintotdeauna scenariilescrise din trãiri ºi jucate în partiturile purtãtoare ale acelo-raºi note, dar amestecate pentru variaþia regizoralã a unuidemiurg existent, dar neatributiv. Universul „acesta“, undefizica a înlocuit natura, infinitul incomensurabil este în faptconstatarea strâmtoratelor idei, cã este de necuprins nicimãcar de gândirea cea mai fecundã, cã în termeni mate-maticizanþi centrul sãu poate exista oriunde, iar orice sub-mulþime a acestui infinit este tot un infinit ºi tot fãrã circum-ferinþã ºi necircumferenþiabil.

„Infinitus est numerus stultorum“, spunea în carteasa, „Între Dumnezeu ºi neamul meu“, Petre Þuþea.

** *

Onoraþi comandanþi, profesori ºi instructori,Pe panoul de onoare al Unitãþii Militare de învã-

þãmânt, stau dãltuite în marmurã, cu litere aurite, numeleîncrustate ale multor laureaþi de primã categorie din pro-moþiile ce au absolvit cursurile în anul 1955. Ei sunt acolo,în principal datoritã strãdaniei, perseverenþei ºi muncii

180

Dumneavoastrã, a dragostei cu care ne-aþi înconjurat ºi pri-ceperii de a ne insufla bucuria muncii, curajul, bãrbãþia,tenacitatea, spiritul de echipã, obiºnuita nemulþumire de anu ne limita în viaþã ºi profesional capacitãþile cuprinderii ºiperfecþionãrii depline în toate domeniile. O parte însemnatãa absolvenþilor v-au împlinit aceste îndemnuri. Ne-a rãmasrecunoºtinþa pe care v-o adresãm ºi-o mãrturisim de fiecaredatã ºi oriunde, împreunã cu laudele ce vi se cuvin. Onoareacelor cadre ale oºtirii române care ºi-au fãcut un titlu deglorie oriunde i-a chemat Patria s-o cinsteascã, prin servici-ile aduse ºi sacrificiile fãcute.

Chemarea ºi executarea datoriei reprezintã îm-plinirea supremã a unui jurãmânt fãcut ºi preþuit cum secuvine. Aci, militarul rãspunde „prezent“, fãrã a înceta oclipã sã-ºi modifice crezul, statornic în nevoia ºi justeþeaacestor chemãri ale þãrii, ca obligaþie, în primul rând a sa,ca ostaº al Patriei. În ultimii ani ai deceniului nouã al sec.XX, armata, prin efectivele ei, ºi-a adus o contribuþie sub-stanþialã în sprijinul economiei þãrii, înglodatã în datorii ºiîmprumuturi ºi cu imperioase nevoi de a fi susþinutã impli-cit de efective militare ordonate, disciplinate, cu simþ derãspundere, cãlite profesional ºi mereu prezente în clipegrele: inundaþii, seisme, avarii, ajutoare umane datecetãþenilor nãpãstuiþi sau loviþi de calamitãþi. Armata arãspuns cu devoþiune ºi responsabilitate la toate acestechemãri pentru care Patria îi este recunoscãtoare ºidatoare pânã la recunoºtinþã.

Vouã, dragi colegi absolvenþi ai primei promoþii custagiu integral, împlinit pe mãsura cuprinderii întregului

181

bagaj de cunoºtinþe necesar atestãrii unei desãvârºiri pro-fesionale, apþi pentru a vã angaja fãrã rezerve ºi carenþeleunei pregãtiri incomplete, dovada fiind angajarea voastrãîn întreaga gamã a cerinþelor pe ºantierele patriei, cu vred-nicie, abnegaþie, dãruire, bãrbãþie ºi cu rezultate maxime.Vouã vã aduc prinosul de recunoºtinþã, pentru spiritulcamaraderiei, pentru întreaga devoþiune, întru servirea ºidragostea de Patrie.

ªcoala ne-a instruit exemplar, iar pilda ºi hãrniciane-au certificat la modul cel mai convingãtor ºi exemplar,cã suntem purtãtorii înflãcãratelor îndemnuri ale celor carene-au instruit ºi învãþat atât de temeinic ºi cu toatã rãspun-derea. Din piepturile noastre rãsunã înãlþãtoarea dragostede patrie, patrie ce se dorea liberã ºi frumoasã, fãrã seamãnîn lume, o þarã de eroi ºi viteji, mândrã, falnicã ºi puternicã.Purtam drapelul þãrii desfãºurat, în marºul de onor, cu falduritricolore, îi strãjuiam mãreþia, onoarea ºi sfinþenia ce-o purtaîn el, motivarea jertfirii pentru pãstrarea lui în semn al iden-titãþii ºi existenþei unei armate glorioase.

Împreunã, am învins ºi înfruntat grelele vremii, amlucrat ºi construit fãrã preget, ne-am exersat ºi implicat îndificile încercãri, rigori, neînfricate stãri de cutezanþã ºiizbânzi.

Alãturi, am încercat învolburãrile Oltului, peste elconstruiam ºi demontam poduri de lemn sau metal dinpontoane, fãceam treceri ºi întreceri pe ape îngheþate,împreunã am minat ºi deminat tot ce ieºea în cale, amconstruit adãposturi, am trecut înotând cursuri de ape, amproiectat ºi construit fortificaþii grele, cazemate, escarpe ºi

182

contraescarpe, drumuri, cãi ferate ºi toate câte speciali-tatea de Geniu le-a avut discipline. Ne-am bucurat laolaltãde tinereþe, de farmecul ei. Puteam miºca ºi munþi din loc,le urcam piscurile fluierând, treceam în forþã prin puhoaielede apã, strãbãteam poieni întinse, imaºuri ºi pãºuni, zbu-ram prin ploaia rece a toamnelor târzii, tãiam prin zãpeziviscolite drumuri, înotând prin troiene. Eram la vârsta cândvisam cã totul e al nostru. Vedeam în ploi de varã chipulzânelor din basme pe care le nunteam luceferilor de pe ce-rul nopþilor senine, în lumina lunei ce scaldã în galbena-iculoare, nãscoceam frumoase vise ce ne trimiteau înpreajma domniþelor cosânzene, rãvãºite de iscoada ochiu-lui neiertãtor. Când stãteaþi în post de gardã, le aºteptaþi pebietele fete, cu onoruri în salut ºi, sfioase, se opreau dinmers, plecându-ºi uºor cãpºorul, vã dãdeau înþelesulsemn al mulþumirii. Unele veneau numai de dragul uneisalutãri din treacãt, altele fãceau poteci printr-o dulcerevedere, arvunitã dinainte ºi fixatã dinadins.

Totul se-ntâmpla întocmai ºi avea ca inedit nou-tatea sãvârºitã într-o tainã ticluitã ºi-n deplinã nevinovãþie.Aveaþi puteri herculiene, scoteaþi pomi din rãdãcini, încin-gându-vã curele ºi, cu ele încordate, luminaþi un loc detainã ºi de liniºte deplinã.

Fãceam ochi dulci nebunaticelor fete, ruºinoase ºizglobii, ce-n obrajii rumeni ºi-nroºiþi de sfiiciunea încu-metãrii de-a rãspunde unor nevinovate apropouri ce intrauîn gesturile noastre ºi-nþelese pe deplin. Ne plimbamvorbind în ºoapte de câte multe le vom face, câte stelesunt pe cerul aºternut deasupra noastrã, care sunt vrerile

183

noastre ºi-ale lor ca sã se-mbie, câte frunze-n pomi decodru vor fi poate patul nostru, ce parfum din flori roºcatele vor face somnul dulce, ce fiori ne vor cuprinde în strân-sorile de braþe, încleºtate pân’ la brâu. Mângâiat-am pãrulmoale al cozilor lãsate-n voie pe grumazuri albe - fine ºi-m-pletite cu rãsfãþ. Am vãzut visând cu mintea, limpede ºiraþional, cã viaþa asta e a noastrã, c-avem dreptul s-otrãim, cã rostul nostru-n astã lume este-un drept al tuturorºi cã doar voinþa noastrã dã mãsura bucuroaselor trãiri,numai munca ºi iscusinþa le dã plusul de valoare ºi-n-þelegerea deplinã a ce-i bun ºi cel mai bun. Acolo, înºcoalã, am trãit ca sub un glob oxigenat ºi ecologizatîmpotriva „nocivitãþii“ unui climat neadaptat ºi nepregãtit sãinhaleze un aer prelucrat în tehnologii impure, forþat sãprimeascã o atmosferã care epura grosier ce impunearestricþii la aspiraþie, prin mãºti de salvare reglate lacomandã. În realitatea diurnã, aerul chiar sub presiuneeste captat de un „inspiro“ liber ºi nu întotdeauna calibrat.Libertatea este însuºirea ce dã mãreþia geniului divin, estemãsura independenþei omului faþã de naturã ºi a naturii dea nu impune, ci de a lãsa la putinþa omului ºi a imaginaþieisale s-o primeascã ºi sã o foloseascã cu mãsura con-simþitã. Natura are uniformitatea alcãtuirii unice ºi nepre-ferenþiale sau impuse restrictiv ºi discriminator. Existã onevoie de capacitate de adaptare de la un climat cadenþatºi ritmat pentru defilare, la cel al majoritãþii determinante ºihotãrâtoare în a-l catadicsi în aer respirabil, suportabil saucu nevoi de purificare. Teoria ºi-a gãsit perechea în con-creteþea ºi singura instanþã oficialã a confirmãrii valabilitãþii

184

ei: realitatea vieþii practic trãite ºi neîndoielnicã în asi-milarea cotidianã liberã a vreunei idei sau ideologii. Toþine-am izbit de aceastã impunãtoare realitate care deve-nea dominantã în viaþa oricãrei colectivitãþi, care nu maiera înregimentatã, era partea comunã a unei societãþicivile prin excelenþã. Inteligenþa este stimulul cel maifecund ºi de a cãrei fermitate depinde ºi integrarea în soci-etate, care are legile ei dominante asupra specificului par-ticular al unor instituþii care au meniri formative, instituþii cesunt obligate sã creeze cadre adaptabile ºi conlucrabile însocietatea deplinã. Am câºtigat ºi aceastã încercare avieþii ºi aproape toþi am rãspuns prezent la examenul vieþii.

Dar, una este teoria ºi alta e fapta vieþii; multe creziºi multe vezi, dar nu-s toate adevãrate; una-i dreaptã ºi efaptã bunã ºi alta e mimarea muncii ºi micimea inte-lighenþiei. Tare e numai cel care rãzbate ºi învinge fãþãrniciaipocriziei, a lipsiþilor de cogitate ºi mãsurã a cuviinþei. Pestetoate trec cei harnici, sinceri ºi oneºti, înþelepþi ºi curajoºi,fãrã grija mãreþiei prin mijloace ipocrite ºi trãite doar o clipã.V-am vãzut cu ani în urmã, îmbrãcaþi ca de paradã, falnici,mândri, chipeºi, cu caschete ºi haine aurinde, încãrcate deonorificele stele, scânteind pe epoleþii ce vã confirmautruda, meritul ºi valoarea muncii voastre.

Te salut, generoasã promoþie de colegi, pentruonoarea ce mi-aþi fãcut-o de a fi pãrtaº deopotrivã la toateîmplinirile ºi satisfacþiile avute pe timpul ºcolarizãrii, pentruexemplaritatea comportamentalã, pentru spiritul cama-raderesc de care aþi dat dovadã ºi devotamentului înpregãtire ºi învãþãmânt.

185

Motto: „Mulþumirea cea mai maree de a lua pieptiº muntele stâncos,

nu de a alerga pe câmpul neted.G. Cãlinescu,

Aforisme ºi reflecþii

ÎN VÂLTOAREA ACTIVITÃÞII ªI CARIEREI PROFESIONALE

Un amic, hâtru, îmi spunea sub formã hazliedespre un paradox hilar în ce priveºte metoda unui „trial“folositã pentru selecþia ºi repartizarea pe arme a recruþilor,sã-ºi facã o profesie în marinã, unde, bineînþeles,poligonul de testãri pentru aceastã „armã“ este apa mãrii.Cum se procedeazã: se scot tinerii militari în larg, suntaruncaþi în apã fãrã o pregãtire prealabilã, apoi sunt între-baþi dacã este cineva care nu ºtie sã înoate!!! Bine, nu

186

întreb câþi n-au ºtiut sã înoate, dar la Pompieri? Acolo esteun adevãrat ritual. Li se impune învãþarea a douã versurila prima lecturã: „Fã-mã mamã cu noroc/ ªi aruncã-mã-napoi în foc!“ ªi atât? Nu!! Li se citeºte - pentru cã nu sepoate recita aºa ceva - un epitaf-inscripþie, de pe placafunerarã a unui fost pompier (în viaþã): „Aici zace stins dinviaþã/ Pompierul Piguleaþã,/ E prima oarã-n viaþa sa/ Cândi s-a stins ºi lui ceva“. Apãi, nu ºtii dacã la un asemeneaîndemn îþi mai vine sã accepþi aºa ceva în viaþã. Te uiþiunde este Rãsãritul, îþi faci trei cruci mari, iei douã gurimari de apã sfinþitã, câte una pentru fiecare belea demeserie ºi... la bunã vedere!

Este o etapã de rãscruce a vieþii, când toþi cei cares-au pregãtit ºi specializat prin parcurgerea unor stadiinecesare împlinirii unor vise sau nãzuinþe, se aflã la startulunor curse, unde meandrele ºi tumultul trãirilor cotidiene,nu sunt întotdeauna primitoare ºi deschise, cu oameni zâm-bitori, cu flori ºi steguleþe în mâini, cu lampioane aprinse ºiartificii multicolore, înconjurându-te ºi aclamându-te, spre ate simþi bine. Asta niciodatã. Da, unii, dintr-o naivitate nevi-novatã, cred cã instituþia cu pricina îi remunereazã încura-jator, dându-le ºi prime stimulative pentru ore suplimentare,cã nu existã condicã de prezenþã, cã programul este lejer,relaxant, chiar comod. Asta este o utopie, închipuiredeºartã ºi neverosimilã. În realitatea vie, din asemenea visete trezeºti cu cucuie sau proeminenþe dureroase, care teaduc la o realitate ce nu are programate ore de visare ºirãsfãþ în timpul activitãþilor înºirate într-un timp mãsurat ºiplin de responsabilitãþi. Existã un timp programat care nu

187

are întotdeauna în cuprinsul sãu „cei trei de opt“: muncã,relaxare, odihnã ºi nici mãcar o muncã diurnã, apelând lanopþi pline de activitãþi obligatorii de serviciu.

Apoi, dupã gardul forjat al incintei acestei instituþii,existã ºi stã de veghe „leopardul“ care este versat ºi dresatdupã muzica pusã pe un disc sau benzi, ce transmit sin-cron ºi nuanþat melodia „joaca de-a cadrele“, o bãtutã (ma-nualã) îndesatã pe loc, ce-þi aminteºte cã visele s-au ter-minat. Funcþia „sperietoare“, devenitã infailibilã în oriceinstituþie, era cea care, dupã menirea ºi definirea ei înstatele de organizare, „trebuia“ sã se preocupe, ca înfuncþiile ºi posturile prevãzute în organigramã, sã fieîncadrate persoane cu calificarea ºi pregãtirea specificãspecialitãþii compartimentului tipic profilului locului demuncã.

Însãºi funcþia de „cadrist“ era o invenþie de nuanþãpoliticã, aceasta fiind implicatã ºi definitorie în ceea ce ºiastãzi se numeºte „personal - resurse umane“. Era un„bau-bau“, de care „depindea totul“. Normalitatea ar fi im-pus ea însãºi acest „fetiº“, sã reprezinte o colectivitateselectã de oameni selecþionaþi ºi triaþi dupã criterii riguroa-se, pentru ca, la rându-le, sã poarte încãrcãtura unor res-ponsabilitãþi ºi capacitatea de a decide cine, unde ºi de ce„un anume...“ poate sã ocupe un post sau are prioritate fa-þã de altul ºi asta „la vedere“, pentru a da credibilitate celuicare este învestit, în special, în funcþii de conducere. Într-operioadã de aproape 20-25 de ani, politicul a promovat dupãcriterii absconse, „de clasã“, persoane fãrã nici o contin-genþã cu cerinþa ºi rãspunderea postului, cu încãrcãtura lui

188

profesionalã. Aici lozinca mult trâmbiþatã „Cadrelehotãrãsc totul“ ºi faþã de care nimeni ºi niciodatã n-a datsocotealã nimãnui, faþã de dezastrul decizional, a lãsat sãprimeze cumetria, devenitã „recomandarea drept con-ºtiinþa integritãþii morale“ a oamenilor, fondul de aur al naþi-unii. „Dosarele beton“, hotãrâtoare în decizia de numire ºipromovare a cadrelor, erau întocmite de oameni fãrã nici opregãtire, cunoaºtere sau competenþã (într-o bunã parte).„Cunoaºterea“, ca act fundamental al procesului deatestare a calificãrii profesionale a celor ce urmau sã fieîncadraþi pe posturi cu calificãri specifice cerinþelor proce-sului muncii, nu-ºi aveau propriii operatori în situaþia nece-sarã ºi obligatorie de a selecta , urmând ca acea condiþielozincardã de „om potrivit la loc potrivit“ sã fie un paleativ,un apelativ, un factor aleator. ªi, asta, pe întreaga scarã avalorilor, astfel încât din vârful piramidei, chiar la nivelelesuperioare pânã la bazã, tocmai fondul de aur era deficitarîn privinþa calitãþilor oamenilor, care se rãsfrângeau directîn calitatea muncii oamenilor ºi omogenizarea competiþieiprofesionale. Sperietoarea aceasta cu „tov.-ul“ de la cadreîºi avea tâlcul ei pentru cã, în fond, prioritarã era calitateadosarului ºi mai puþin determinantã cea a calificãrii profe-sionale a omului; însã, peste toate, depindea de cine-lrecomanda ºi-l trimitea acolo. Dupã anul 1964, s-a recon-siderat în bunã mãsurã aceastã „politicã de cadre“. Tova-rãºul „just“ a fost trimis acolo unde putea „dupã capacitãþi“,cât ºtia ºi remunerat dupã „putinþã“, o treabã ce nu numaicã n-a fost pe plac, dar a fost apreciatã de cei ce-au fost înaceastã situaþie, sã se considere cã s-a folosit efortul lor

189

drept justificator ºi rãspunzãtor de mãsurile luate de clasapoliticã „forþatã“ iniþial ca ei sã fie acum înlocuiþi cu cei pecare ei îi frustraserã înainte, când începuse „lupta declasã“. Unii din aceºti tov. îºi schimbaserã între timp ºinevestele ºi obiceiurile, pentru cã nu le mai corespundeaunoilor posturi în care ajunseserã!!? Ce þi-e ºi cu lumeaasta!!!

S-a trecut la un proces reparator etic ºi moral, undepregãtirea profesionalã ºi-a cãpãtat dimensiunea ºi tãrianecesarã revigorãrii ºi aºezãrii în matca normalã dupã oscarã a valorii care a separat apele criteriilor de numire ºipromovare. Chiar dacã nu în întregul sãu organizatoric ºidecizional, dar în mãsurã demnã de recunoscut, demersuls-a resimþit ca înnoitor ºi convingãtor. Au mai rãmas totuºi„tovarãºi de drum“ drept cumetri, fini, naºi, susþinãtori, dinanturaje ºi intimitãþi, înguleraþi, cu figuri þepene ºi cuvântã-toare într-o limbã de lemn ºi rigidã. OMUL are o sensibili-tate nativã ºi, atât timp cât a ajuns sã fie cântãrit ºi mãsuratde semenii sãi, are pretenþia unei evaluãri eminamentereale, obiective ºi pus în locul posibilitãþilor lui efective demuncã. El nu crede ºi nu vede nevoia unui „supraom“ pen-tru a-l oficializa într-o menire care sã-l supradimensioneze,dar nici sã-l minimalizeze sau sã-l umileascã. Muncaacelor oameni chemaþi sã facã oficiul de triere ºi testareimpune ca ei înºiºi sã fie, cel puþin prin pregãtire ºi com-portament civilizat, la nivelul minim permis al capacitãþiimorale ºi profesionale (mai ales) a solicitantului. Trebuiacreat cadrul optim, convingãtor, deschis ºi la vedere încare concursul sau oferta pentru încadrare sã poarte

190

solemnitatea unei participãri nepãrtinitoare, ca opþiunea sãfie un prilej de a dovedi fãrã echivoc cã oferta a câºtigat-o,prin merit ºi fãrã intervenþie sau suspiciune, cine era celmai bun ºi merituos. Este aici vorba de situaþiile nedorite,când cadre cu studii ºi pregãtire specialã au pãrãsit nunumai o zonã oarecare, secãtuitã de incorectitudinea pro-movãrii cadrelor, ba au pãrãsit ºi þara. Am ajuns, din cauzaunei proaste politici de cadre sã nu mai avem în þarã valoriintelectuale, meseriaºi cu înaltã pregãtire, fiind nevoiþi sãplãtim cohorte de diletanþi din afarã, la preþuri mai mici darcalificate inferior faþã de forþa noastrã de muncã, cepleacã, pentru bani mai mulþi, afarã. Este o stare ciudatã ºilipsitã de control ºi mãsuri reparatorii. Direcþia în care semerge duce spre o fundãturã ºi, deocamdatã, fãrã soluþiede redresare. Þãrile care au trecut prin asemenea stãri dedisconfort ºi-au învãþat lecþia, trecând la mãsuri apreciativede protecþie a propriilor forþe instruite ºi calificate, oferindu-le soluþii pe mãsurã, câºtigând în timp stabilitatea ºi statu-tul de „om naþional“, reintegrând familia, pãstrând grijacreºterii copiilor ºi întãrind forþa proprie a economiei, dincare-ºi creeazã socialul prin sãnãtate, culturã ºi, mai ales,cultul muncii urmaºilor acestora.

** *

Intrarea în activitatea ºi în cariera ce mi-o pregã-tisem a fost însoþitã de ºansa de a fi repartizat direct ºi ofi-cial în aparatul central al unei instituþii de rang ministerial,

191

chiar în Bucureºti, unde am lucrat peste 36 de ani, fãrã a-mi schimba locul de muncã ºi de unde m-am ºi pensio-nat. Recunosc cã nu mi-am visat mai mult ºi cã norocul m-a secondat atât de aproape încât l-am confundat cuumbra fiinþei mele. Am fãcut saltul trecerii din cadrulMinisterului Forþelor Armate de unde grãnicerii iniþial fã-ceau parte, iar acum trecuserã la Ministerul AfacerilorInterne: de la verde la albastru. În specialitatea tehnicã ºiinginereascã din aceastã instituþie am gãsit un climat ºi unanturaj colegial, de-o bunã-cuviinþã ºi comportament, cumrar mi-a fost dat sã-l asemui altor colective, cu care profe-sia ºi profilul de muncã m-au pus în contact.

Tinereþea ºi vioiciunea acestor colegi, respectulreciproc faþã de responsabilitatea fiecãruia ºi a tuturor, înansamblul sarcinilor ce ne reveneau, pãstra pecetea seri-ozitãþii în ce priveºte îndeplinirea lor. Erau sarcini de vârf,ordonatoare de rigori, responsabilitãþi la nivelul cel maiînalt, unde se conturau tactici ºi linii directoare de abordaretehnicã, care trebuiau racordate ºi aplicate în întreg terito-riul, o conduitã unitarã ºi eficientã, temeinic gânditã ºi caresã devinã operantã în timp rezonabil. Conceptual, eranevoie de ordine, legalitate ºi urgenþã, fãrã de care, calen-darul programelor iniþiale devenea lovit de nulitate ºi chiarsecãtuitor de substanþa necesitãþii ºi promptitudinii ce seconstituia într-un imperativ „stil de muncã“, impus ca or-dine de zi.

Pânã în 1962-63 am fãcut cunoºtinþã cu întreagagamã de probleme ºi încãrcãtura lor din toate unitãþilecomponente ale ministerului (mai puþin cele operative) ºi

192

am acumulat deprinderea ºi gãsirea soluþiilor de orientareºi formare a componentelor de bazã ºi funcþionale aleactivitãþii din compartimentul meu de activitate. Am luatcontact ºi mi-am format un mod de exprimare prin muncãce a convins, am cunoscut atmosfera de lucru, partea ceavea carenþe ºi spre care trebuiau canalizate eforturile.Lucram în grup ºi cunoºteam ce înseamnã contribuþie indi-vidualã la un efort colectiv. Dupã 1958, ministerul s-a reor-ganizat ºi nevoia de a se racorda la noul statut trebuiaacoperitã plenitudinar prin concretul faptelor.

Dupã anul 1964, au început sã opereze criteriitemeinice, consolidate, bazate pe operatori tehnici cu for-mat proporþional, precis conturat ºi gata sã înlãture prinsubstituire organizatoricã ºi funcþionalã toatã „garnituralozincardã“ ºi de „mimare“ a lucrului bine fãcut, pânã lacapãt. Am intrat în perioada de lucru ºi program intens deorganizare pe baze tehnice ºi de imprimare a unui carac-ter eficient ºi controlabil. Aveam în faþã un „munte“ deprobleme cu încãrcãturã majorã, de care depindea întrea-ga desfãºurare în timp a unor planuri obligatorii de execu-tat. Greutatea acestor sarcini trecea, de la colectivitateaneidentificabilã a nominalului, la grupul compact ºi cu des-tinaþie individualizatã, cu rãspundere ºi valoare. Con-ceptual, mãsura a fost determinantã, întrucât punea în evi-denþã profesionalismul ºi eficienþa. Totul cãpãtase mãrimede dimensionare, înlocuind „hei-rup-ul“, „mai binele“,folosite în discuþii sterile ºi neavând acoperire în concretulprofesional. Din 1968, s-au dezgheþat apele, încorsetãrileºi limitãrile în relaþiile externe ale þãrii, o descãtuºare ce se

193

simþea necesarã în creaþie, culturã, cercetare, gândire,creºterea nivelului de trai, productivitate, eficienþã, pro-grese aºteptate cu rezonanþã puternicã ºi pozitivã în ma-sã. Exista o determinare în ceea ce însemna dimensiuneanevoilor ºi a necesarului, în funcþie de care sã poþi planifi-ca activitate cu bãtaie lungã ºi cu acoperire de personal.

S-au regândit termenii de operare în planul strategi-ilor ºi al tacticilor de cuprindere ºi înglobare a infrastructuriiºi prezenþa suprastructurii societãþii. La confluenþa acestormari transformãri structurale ºi organizatorice ale instituþiei,eu mi-am început cariera în formare profesionalã, fiind mar-tor a trei modificãri ºi reorganizãri ministeriale. Am învãþatmulte din acestea, ce-a fost util, experimental, convingãtorsau nu, ºi ce a rãmas statornic din toatã aceastã stare ma-nifestã, utile în nevoia de explicare ºi de cuprindere a multi-tudinii factorilor cu care trebuia sã operãm în munca noas-trã de zi cu zi, de atunci ºi în continuare.

Exista o plajã ºi o pluralitate a ºanselor unde puteaisã-þi testezi aptitudinile, profesionalismul, capacitatea or-ganizatoricã, prieteniile, colegialitatea, personalitatea ºipeste toate, puterea ºi fascinaþia actului de conducere, cafilon cu o încãrcãturã superioarã datã de multitudineatipologiilor individuale, a caracterelor ºi problemele fie-cãruia, înþelegerea lor ºi posibilitatea menþinerii unui climatde muncã propice colaborãrii.

Aci m-am format ºi am pornit de jos pe scaracunoaºterii în detaliu a mecanismului ºi conceptului direc-þional de funcþionare a unitãþii în care-mi desfãºuram acti-vitatea ºi rolul sãu în angrenajul organizatoric ºi funcþionalal ministerului.

194

Dacã prietenii þi-i alegi, pe colegi îi gãseºti dejaalcãtuiþi într-un colectiv, ºefii, însã, þi-i asigurã cei de SUSºi, în acest caz, aceºtia mi-au pus palma pe cap, avândparte de conducãtori direcþi ºi ierarhici pânã la nivelul mi-nisterial, cu formaþie personalizatã, intransigenþi, receptivi,care au pus umãrul în tot ce aveam de rezolvat, sprijinin-du-ne necontenit ºi eficient.

Unitãþile aparatului central al ministerului erau coor-donatoare ale tuturor activitãþilor din teritoriu sub aspectulaplicãrii ºi respectãrii legilor, hotãrârilor ºi prevederilor dinstat, unanim recunoscute ºi obligatorii întregii activitãþi ad-ministrative. Nu eram scutiþi de nimeni ºi de nimic în ce pri-veºte aplicarea normelor ºi rigoarea verificãrilor, a controlu-lui îndeplinirii lor de cãtre organele abilitate în stat. Normeleºi normativele tehnice din stat, de proiectare, financiar-con-tabile, de control al calitãþii ºi de rezistenþã a lucrãrilor erauobligatorii de aplicat ºi în sectorul militar, ba chiar încãrcatsuplimentar de siguranþa ºi folosirea spaþiilor ºi desfãºu-rarea activitãþilor fãrã întrerupere ºi la parametrii normali.

În acest cadru disciplinat ºi plin de solemnitatea ceþi-o impunea rigoarea muncii, îþi motiva suplimentarul deatenþie ce trebuia acordat de fiecare persoanã în toateetapele realizãrii unei lucrãri, de urmãrire pe parcurs decãtre întregul colectiv de specialiºti, cu toatã exigenþa. Spuncolectiv de specialiºti pentru cã aci se întâlneau într-unîntreg: arhitecþi, ingineri specialiºti în rezistenþã, topome-trie, instalaþii, proiectanþi, tehnicieni, desenatori, deviziºti,editarea ºi expediþia documentaþiilor, diriginþi de ºantiere, ºiei specialiºti în domenii distincte etc. Era o stare mirificã, cu

195

alura unui sanctuar, unde profesionalismul lua înfãþiºareaunei credinþe, unde se gândeºte, unde se creeazã ºi seadunã spre împlinirea unui obiectiv, în care oamenii, înspeþã colegii noºtri ce compuneau unitãþile beneficiare îºivor desfãºura momentele din viaþa ºi viitoarea profesie cusporite dorinþe de a face mai mult ºi mai bine pentru sine,semeni ºi societate.

Am lucrat cot la cot cu aceºti minunaþi colegi, com-ponenþi ai unui colectiv omogen, unitar, viu, competent,responsabil ºi cu aplecare asupra corectitudinii, disciplineiºi calitãþii proiectelor, deopotrivã cu calitatea lucrãrilorefective ce le realizam. Îmi stãruie încã în minte hâtrulmeºter ing. CORA LUIGI, ce lucrase la firma marelui arhi-tect ºi inginer Emil Prager; nea MIªU DRÃGULIN, inginerla rezistenþã, mare amator ºi îndrãgostit de lucrãri de con-solidare a construcþiilor ºi în special a lãcaºelor de cult.Ambii l-au pregãtit ºi lansat pe ing. SOCEC DONI, un tânãrinteligent, spontan ºi perspicace, ce-a rãmas în aceastãfuncþie de ºef de atelier optsprezece ani, acestuia urmân-du-i tânãrul Lt. major ing. VASILIU MIHAI, primit direct dinAcademia Tehnicã Militarã ºi pensionat în funcþie de locþi-ilor director cu grad de colonel.

Bãtrânul om de caracter, militar de carierã, ing.topometrist LUNGULESCU ºi ÞOPANÃ TAVI, profesioniºtirasaþi, ce lucrau cu precizia unui ceasornic, ei deschizândprocesul de proiectare ºi de pichetare a drumurilor, cãilorde acces ºi „cota zero“, fãrã de care tot ºantierul ar umblaîntr-o nãucire totalã, ca într-un Turn Babel. Am avut cura-jul sã promovez în funcþia de conducãtor al întregului

196

colectiv de proiectare o arhitectã, RUXANDRA DEDIU, cuformat profesional ºi estetic complet, ºefã de proiect aunor lucrãri de referinþã, apreciate pânã la nivelul conduce-rii de stat, cu dotãri integrate, în stilul ºi conceptul urbanis-tic local. Postul fusese ocupat înainte, mulþi ani, pe rând ºialternativ, de ing. I. BARBU sau de ing. MARCU EUGEN,oameni cu experienþã, versaþi în munca de proiectare ºiexecuþie, care au practicat meseria inginereascã de laproiect la recepþie. Pânã la urmã, vârsta dã mãsura timpu-lui, care dimensioneazã capacitatea de muncã, putinþa deafirmare. Au fost deosebit de utili ºi devotaþi instituþiei timpde peste 30 de ani, lãsând în urmã semnul onoarei ºirecunoºtinþei noastre pe care suntem obligaþi sã-lacordãm. Dintre componenþii colectivului de arhitecturã,vogã au fãcut arh. SULESCU NIC., un om sobru, cuprestanþã ºi personalitate, cu multã bunã-cuviinþã, cuvocaþie pentru seriozitate, fost ofiþer artilerist, un coleg cumult ºarm ºi desãvârºire profesionalã, cel care era piatrade încercare ºi de fãcut pârtie în noianul nevoilor ce picauuneori ca zãpada viscolitã. Am avut în colectiv o mare val-oare, ºi ca personalitate, un arhitect complet, înzestrat întot ce fãcea ºi concepea, foarte meticulos ºi complet,SERGIU SÃNDULESCU, apoi M. VOICU, C. SAFTA, WILIWORCIEKOVCHI, M. CURTA, R. VOICU ºi ajutoarele lor,proiectanþi care fãceau de toate, de la lucrãri complexe lacele individualizate funcþional, cu stricteþea ºi conexiunealor, la cele existente. Ca ingineri de instalaþii, toþi au fost îngrupul celor care au dus tot greul lucrãrilor timp de peste25 de ani, din care amintesc pe ing. BURGARD SERGIU,

197

MATEYKA SILVIA, LICÃ DUMITRU (mereu purtãtor a 24de mãsele în calitate de oltean sadea), ing, VICTORIAPOPA, th. POPESCU MARIA ºi ing. POPESCU LUCI, pre-cum ºi desenatorii acestora.

În compartimentul unde se întocmeau devizele,multiplicarea ºi formularul de ediþie ºi de expediere cãtreantreprenori, remarc prestaþia th. GHICA G., th. KLIMEIN-SKI TIB. ºi th. MARIA BURCEA.

Nu aº putea sã uit aportul celor de la Plan, ca ing.PUREA PETRE ºi ec. PÂRVU ION, ºi pe cel de la Apro-vizionare, cãrora, mai în glumã mai în serios, le spuneamcã, dacã ne rãmân cinci saci de ciment, le fac statuie pentruefortul uriaº ce l-au fãcut pentru asigurarea materialelor ºiutilajelor necesare, ofiþeri ºi tehnicieni precum Col. ALEX.CRISTESCU, Col.ec. DUMITRU ION, Col.ec. PLEANTÃEUGEN, ec. DAN ELENA ºi th. BÂLEA VALERIU. A fost omuncã de echipã, cu oameni care au muncit fãrã preget,cu zile ºi nopþi de efort prelungit ºi dãruire exemplarã, cumulte renunþãri ºi amânãri ale unor obligaþii de familie, darºi bucuria ce þi-o dã împlinirea ºi mãreþia faptului împlinit.Cei mai sacrificaþi ºi oropsiþi erau însã diriginþii de ºantiere,care stãteau pe teren 25 din 30 de zile, supravegheauetapele principale ale lucrãrilor, dãdeau bun de platã can-titativitãþii manoperei ºi categoriilor de lucrãri, dintre eidetaºându-se cond. arh. ALEXE TEODOR, un cadru foartebine pregãtit cu rafinament ºi exigent supraveghetor allucrãrilor cu grad mare de dificultate, apoi Col. ing. MÃRGI-NEANU AUREL, Col. th. ILIE GHEORGHE, Col.th. AXEN-TE CORNEL, th. ANDREªAN CONSTANTIN, th. OPREA,

198

th. GEORGESCU, subof.th. BRATU CONSTANTIN ºi toþicare s-au mai perindat prin acest compartiment condus perând de Col.ing. CAZACU VIRGIL ºi Col. ing. SLAVE CON-STANTIN. Erau atât de necesari ºi utili aceºti oameni, încâtera de neconceput sã stãpâneºti d.p.d.v. al cunoaºteriireale a situaþiilor din teren. În sectorul financiar-contabil, seregãsea starea concretã a întregii activitãþi de investiþii,întrucât aci se reglau decontãrile lucrãrilor, plata lor, docu-mentele reale de platã efectivã ºi închiderea lor, vis-a-visde Banca de Investiþii, unde se confirmau cheltuielile efec-tive ºi controlul prin leu. Am beneficiat timp de douã de-cenii de o îndrumare ºi înþelegere competentã, soluþionareºi gãsirea unor modalitãþi de ieºire din impas, îndeosebidin partea doamnei ec. DRÃGAN VIRGINIA, ºefa Sec-torului Special, merite pentru care, nu o datã, conducereaMinisterului i-a adus mulþumiri. În acest compartimentcheie, pe care l-am avut alãturi, destul de încãrcat, princare rezolvam totalitatea lucrãrilor din þarã, un mod deorganizare care a rãspuns eficient prin concentrarearãspunderii ºi a controlului cheltuirii fondurilor alocate pentruinvestiþii, câteva cadre de bazã meritã un prinos de re-cunoºtinþã ºi respect, cãrora însãºi conducerea instituþiei nupoate decât sã le mulþumeascã: Col. ec. PÃDURARUGHEORGHE, Col.ec. TÃNÃSESCU CONSTANTIN, th.NANCA FLORIN, la care adaug sprijinul ºi sufletul de aju-tor al diriginþilor ºi migala de a ºti oricând starea financia-rã, ale omului cheie BALA ALEXANDRU. κi deschisese ocartotecã ce oglindea la leu, toate cheltuielile (la lucrãrileîn regie se þinea ºi evidenþa fiecãrui material cumpãrat ºi

199

decontat, pânã la ultimul cui). Aºa am fãcut faþã tuturorcontroalelor anuale obligatorii cãrora le-am rãspuns princorectitudine, muncã onestã, responsabilã, competenþã ºidevotament. Fãrã aceºti oameni „anonimi“, priviþi la scaracomponenþei organizatorice a unui minister, dar fãrã decare trãinicia ºi temeiul reuºitelor generale, ce dau mãsuraunor împliniri colective, nu s-ar fi putut asigura, pentru cãactivitatea de construcþii cazarmare era una definitorie ºide o necesitate neîndoielnicã, în cadrul ministerului. De-alungul a peste 40 de ani de existenþã, acest format organi-zat ºi compact, cu o structurã proprie a ministerului deproiectare, coordonare ºi realizare a lucrãrilor proprii nece-sare asigurãrii condiþiilor de desfãºurare a activitãþilorspecifice tuturor unitãþilor componente ale Ministerului deInterne, s-a dovedit nu numai necesarã ºi utilã, dar ºi totpe atât de motivantã de a rãspunde oricând ºi eficientnevoilor stringente în acest domeniu. Conducerea acestuiserviciu complex, tehnic prin excelenþã, ºi-a gãsit ºi cadrelenecesare: Col.ing. NEDIANU JAK, Col.ing. GOICEA ION;Col.ing. DEDIU G., Col.ing. MAIER VASILE, cadre de con-ducere temeinic pregãtite nu numai în domeniul de bazã,dar ºi în relaþiile de finanþare ºi decontare, ale formãrii bazeijuridice de legalizare a întregii activitãþi (avize tehnice ºi deproprietate ºi toate condiþiile cerute de legi ºi acte norma-tive). Din cadrele de bazã ale serviciului de construcþii s-audesemnat mai târziu ºefi ai unor unitãþi care au funcþionatdupã plecarea mea la pensie, care au continuat sã lucrezecu o mare parte a aceluiaºi colectiv de bazã. Fiindcã, timpde patru ani, am rãspuns ºi de investiþiile de telecomunicaþii,

200

în mod obligatoriu vreau sã subliniez aportul unor spe-cialiºti de marcã prin Maior ing. NEGRU GH. ºi Cãpitaning. MARINICÃ GH., pentru exemplaritatea ºi dãruirea lor.

Sectorul de Cazarmare avea o încãrcãturã multiplã,cu sarcini ºi profiluri distincte ºi de necesitate cotidianã,purtãtoare a expresiei utilului gospodãresc ºi asiguratoriual unui climat de muncã ºi de desfãºurare a activitãþilorspecifice tuturor unitãþilor. Aci se înmãnuncheau ºi-ºi dã-deau mãsura, preocuparea întregii colectivitãþi pentru caspaþiile funcþionale sã aibã un aspect civilizat ºi sã impunãrespectul necesar. În deceniul opt al veacului trecut, 83%din infrastructura funcþionalã a unitãþilor din compunereaministerului o constituiau spaþiile noi sau refãcute capital,care, în paralel cu programele de modernizare a mobilieru-lui ºi obiectelor de inventar, constituiau condiþii asiguratoriide desfãºurare a activitãþilor stricte ºi în condiþii normale.Este o muncã cu trudã multã ºi de-o asiduitate continuã înaceastã zonã a activitãþilor unitãþilor militare, al cãrei ter-men ºi conþinut s-a translatat ºi în sectorul civil, în specialîn turism, unde existã o juxtapunere a serviciilor de „ca-zare“, unde utilul, igiena, funcþionalul ºi exploatarea civi-lizatã, întregite de o întreþinere zilnicã ºi în permanenþãîmbunãtãþite, dau trãinicie ºi duratã îndelungatã de folo-sinþã. Indolenþa, în fapt ºi în comportament, o gãseºti ºi oconstaþi mai ales pe stradã, imediat cum scoþi capul pe fe-reastrã, la tot pasul. Dar cine sã facã curãþenie, sau sãmenþinã ceea ce alþii trudesc, gãseºti tot mai puþini.Spaþiile de contact cu publicul ale unitãþilor de profil aleministerului sunt cele cãrora, zilnic ºi în repetate rânduri, li

201

se rezervã o gospodãrire asiduã, indicând în fapt direcþia încare aveam foarte mult de lucrat sub aspectul unui compor-tament civilizat. Fac murdãrie cei ce pleacã afarã sã cautelocuri de muncã ºi care sunt angajaþi tocmai spre a facecurãþenie. De fapt, este o ciclicitate ºi transmutaþie de expe-rienþã ºi, paradoxal, ei fac curãþenie tot dupã cei de-o teapãcu ei, adicã tot dupã cei care murdãresc ºi sunt certaþi cubuna-cuviinþã ºi normalitatea igienico-sanitarã a spaþiilor.

Colectivul central al ministerului, însãrcinat cu mun-ca de a direcþiona întreaga activitate de cazarmare, a fostsusþinut, organizat ºi ordonat funcþional de conducerea mi-nisterului, cu sarcini ºi preocupãri de directivã, în principaltehnicã, încadrat cu cadre inginereºti ºi ofiþeri cu expe-rienþã în administraþie. Am avut ºansa datã, prin a neselecta cadrele verificate profesional ºi a le pune în funcþi-ile potrivite, dar care au ºi dat rezultate pe mãsurã. Ceamai prodigioasã ºi lungã perioadã în acest sector l-a avutca ºef pe Col.ing. PAªCU CONSTANTIN, un pasionat ºicompetent cadru, care a pus suflet ºi devoþiune în peste 20de ani de conducere a acestui compartiment de o sensibili-tate aparte. A fost secondat de aproape de alte cadre debazã precum Col.ing. CRÃCIUNESCU ION, Col.cond.arh.STOIA GR., Col.ec. ANDREESCU IONEL, Col.ec. TIROND., Lt.col.th. GULBAN VASILE, Mr.ing. POPESCU CONST.,consilierii juridici BÃRBULESCU LIGIA ºi ZAMFIR XENIA.

Nu pot sã nu-l amintesc aci pe un ofiþer vechi deAdministraþie, Cpt. POPESCU CONST., un încercat ºi pre-þuit cadru militar, ordonat, punctual ºi corect, ce ne-a datlecþii pe aceastã linie la venirea în minister, având multe deînvãþat de la acest om iniþiat.

202

Începând cu dânsul ºi continuând cu ofiþerii STOIA,DROC ªTEFAN ºi subofiþerul STANCU MIRCEA, am for-mat un colectiv ce a pus bazele instituirii unui sector deCADASTRU, de naturã a pune ordine ºi cunoaºtere pre-cisã, bazatã pe documente juridice, intabulate de notariat,ale tuturor imobilelor deþinute ºi folosite de toate unitãþileministerului (mai puþin cele operative). A fost o muncãtitanicã ºi de permanentã actualizare a întregii documen-taþii juridice, tehnice ºi administrative care înmãnunchiautoatã istoria imobilului începând cu anul construcþiei, do-cumentaþia (cartea tehnicã) de construcþie ºi reparaþie,planuri de amplasament ºi planurile orizontale, zise teh-nice, plata chiriei sau a obligaþiilor etc., perimetrele, veci-nãtãþile, gradul de utilizare a terenurilor ºi aceasta în pro-porþie de 97% din toatã zestrea imobiliarã ºi funciarã. Amlucrat alãturi de M. Ap. Naþionale pe un front comun, fiindsingurele instituþii care au avut o asemenea preocupare,pe cât de organizatã, tot pe atât de necesarã ºi utilã.Noþiunea de administrare operativã, la care se refereaulegile þãrii, impunea o asemenea cunoaºtere ºi adaptareaunor mãsuri în consecinþã.

Pentru dotarea cu mobilier ºi obiecte de inventar s-au adoptat norme prin care oricãrei încãperi, corespunzã-tor destinaþiei sale ºi folosinþei sale, i s-a atribuit strictulnecesar îndeplinirii sarcinilor de serviciu, pentru toatã gamade utilizatori din profilul ºi specificitatea unitãþilor. Prin aceas-ta, s-a fãcut ordine în primul rând în cunoaºterea nevoilor ºistãrii efective a calitãþii, tipizarea ºi gradul de dotare. Un ma-re aport juridic ºi administrativ de a pune în acord drepturile

203

ºi necesitatea strictã a fiecãrui obiect de inventar, ºi toatecu funcþia sau activitatea depusã, reuºita acestei mari acþi-uni ce a imprimat o stare de ordine ºi disciplinã într-undomeniu principal al unei colectivitãþi, ne-a fost asiguratãde Colonelul (cu formare juridicã ºi în dreptul administra-tiv) POPA MIRCEA, un cadru de bazã al unitãþii, calibrat înprobleme de ordin normativ ºi de naturã a reglementa oactivitate, strict administrativ-financiar. Latura tehnicã a ti-pizãrii ºi profilului constructiv a fost asiguratã cu multã pri-cepere ºi competenþã profesionalã de Lt.col. GOLBANVASILE ºi subofiþer MÃRCUÞÃ N.

Am adus mulþumiri acestor colegi merituoºi pentrumunca stãruitoare ºi seriozitatea doveditã pe întreaga pe-rioadã a activitãþii în cadrul ministerului, de peste 35 de ani.

În mod necesar mai trebuie sã adaug activitateagrupei de Metrologie, atestatã de organele abilitate în stat,care au asigurat controlul ºi mãsuri impuse de întreþinere,verificare ºi exploatare a tuturor instalaþiilor ce erau inven-tariate ºi fãceau obiectul acestor intervenþii, colectiv mic,dar de o stringentã necesitate ºi corectitudine în muncã ºicompus din ing. DUMITRESCU DAN, tehnician CIOCEAION, conduºi de Lt.col.ing. BORDEIANU ALEX.

Nu pot sã închei acest capitol fãrã a aduce mulþu-miri mai mult decât cãlduroase persoanelor din douã sec-toare profesionale de o strictã necesitate ºi grea sau, maibine zis, precisã sau delicatã supleþe ºi ordine. Secretareleacestor servicii, UNGUREANU NASTASIA ºi MOLNARMARIA, cu o încãrcãturã enormã de corespondenþã, ce tre-buia înregistratã în categoriile ºi specificitãþile documentelor,

204

cât ºi de arhivarea ºi pãstrarea lor. Apoi, un semn apartede recunoºtinþã faþã de nobleþea profesionalã a douã dac-tilografe de sacrificiu, cu un profil moral ºi o disponibilitateîn a rãspunde unor cerinþe suplimentare de muncã, cumrar mai poþi gãsi, depãºindu-ºi propria înþelegere de obli-gaþie de serviciu. Douã personalitãþi pentru care chiarrecunoºtinþa trebuie maximizatã, faþã de sacrificiile aduseºi tot rãmâne insuficientã. Este vorba de doamnele FLO-REA MANUELA, DICOIU IULIANA ºi de dl TARHONDUMITRU. Rara avis!... Jos pãlãria, stimate colege ºi co-legi, ºi întreaga consideraþie pentru tot ce-aþi fãcut sprebinele instituþiei noastre .

În cadrul instituþionalizat ºi organizatoric a funcþio-nat o unitate de lucrãri de construcþii ºi reparaþii, specialconstituitã, cu scopul executãrii unor lucrãri de intervenþierapidã în unitãþile centrale, în sistem de regie, care a asi-gurat lucrãri de calitate strict necesare ºi de-o complexitatesporitã, având în componenþã lucrãri de înaltã calificarepentru toate meseriile. Au executat lucrãri nu numai dereparaþii ºi întreþinere, dar ºi de investiþii de înaltã ºi cuve-nitã motivaþie calitativã. Au dovedit prin prestaþie un res-pect ºi o apreciere de care au fost înconjuraþi întotdeauna.

Mulþi maiºtri puteau conduce autonomi lucrãri detoate categoriile în baza unor proiecte, pe care le citeau ºiinterpretau corect, ca IULIAN BUDICÃ, dulgher de înaltãcalificare care, de la fundaþii pânã la acoperiº, asigura toatãgama de lucrãri, de-o punctualitate ºi exactitate de invidiat.Atelierele de specialitate erau încadrate cu meseriaºidesãvârºiþi, ca maistrul MÃRGINEANU GH. la lãcãtuºerie,

205

T. SEUCHEA la tapiþerie, OPREA CONST. la tâmplãrie ºimobilã, IROD N. la instalaþii electrice, ªERBÃNESCU NIC.la încãlzire, MOGOª STELIAN la instalaþii sanitare, I.BODEA mazicar, ANCA GH., tinichigiu, IVAN ºi RAICU lazidãrie ºi finisaje de faianþã. Am avut ºi ºefi de ºantierefoarte motivaþi profesional ºi exigenþi, ca th. ªTEFÃNES-CU ST., ing. IONESCU D., ing. PUIU GH., ing. ROªUNICOLAE, th. CONSTANTIN C. etc.

Cei care au rãspuns cel mai mult, în timp, deaceastã unitate din cei care s-au perindat la conducerea eicu rezultate merituorii, sunt Lt.col.th. MOLDOVEANUBRUNO, Col.ing. MUªAT ION, Col.ing. MUJA GH., colegiprofesioniºti, cu care am colaborat la modul exemplar.Gãsisem un limbaj tehnic prin care dãdeam cursivitatelucrãrilor ºi proceselor muncii, utilajele ºi forþa de muncã lamodul util ºi eficient ºi, peste toate, o înþelegere ºi seriozi-tate desãvârºite.

** *

Un climat optim de lucru este încãrcat întotdeaunacu un potenþial energetic benefic unei persoane, în care earegãseºte o vocaþie intelectualã, mai ales cã ambientul îisugereazã stãri de grijã ºi atenþie pentru o prestaþie de lacare se aºteaptã o calitate sporitã, cã rezultatul gândiriisale ºi al lucrului înfãptuit de el este aºezat sub lupa obser-vaþiei, dar nu a suspectãrii, ci a faptului cã el înþelegemãsura ºi nevoia respectãrii exigenþei pe care nu trebuie

206

s-o confunde cu duritatea ºi bãdãrãnia, cã este conºtientde multitudinea sarcinilorºi a încãrcãrii lor pe fiecare dincomponenþii grupului, astfel creând supraîncãrcãri celoreficienþi, cu dotãri native ºi pricepere aplicativã, dar carenu cupleazã la remunerãri egalitariste ºi pricinuitoare denedumeriri. Aci trebuie sã opereze „arta conducerii“, caresã despartã apele cu toiagul dreptei înþelepciuni: ori odiferenþiere a remuneraþiei, ori o disponibilizare a celor maipuþin dotaþi ºi fãrã ºanse de aliniere la ritmul impus denevoile instituþiei.

Obiectivitatea trebuie sã-ºi depãºeascã condiþia ºisituaþia prozaicã de închistare dãruind cale liberã primatu-lui funcþiei calitative, a confirmãrii în faþa supranumericuluisubiectiv ºi depreciativ.

Într-o colectivitate a unei mari unitãþi cu atribuþiicomplexe, multiple ºi diferenþiate prin natura profesiilor ºimenirii acestora cuplate într-un lanþ care este configuratîntr-un mecanism compact ºi bine articulat organizatoric ºifuncþional, unde fiecare verigã are implicaþia sa, calitateaºi omogenitatea cadrelor de conducere este determinantã,fundamentalã ºi definitorie. Noi am fost câþi ºi cum suntdegetele de la o mânã: cooperanþi, uniþi, complementari,serioºi în profesie, responsabili pentru ºi faþã de sectoareleîn întregul lor de care rãspundeam, pentru ca ele sã funcþi-oneze unidirecþional, cumulativ ºi simultan. Funcþiona be-nefic noþiunea ºi acþiunea pozitivã a unui monolit, care cãpã-tase o caracteristicã indestructibilã: sã cuplãm la integra-litatea îndeplinirii ireproºabile a sarcinilor de serviciu. Nuvreau sã se reþinã ca formã exageratã ºi nici autolaudativã,

207

dar rezultatele obþinute raportate la multitudinea proble-melor ce ne reveneau, unica ºansã de împlinire rãmâneaîn seama muncii stãruitoare ºi neîngãduitoare cu jumãtãþide mãsurã.

Primul comandant care ne-a primit ºi cãruia i-amfost prezentaþi, în aceastã mare unitate a ministerului, afost colonelul ION EMANOIL, care pentru mine a devenitun model, un referenþial al întregii activitãþi în ce priveºteresponsabilitatea asumatã, operativitatea, simplitatea ºinormalitatea în selectarea indicelui de eficienþã, relaþiadirectã cu oamenii, eliminarea formalismului ºi birocraþiei,þinuta ºi alura militarã, ordonatã ºi exigentã, a ofiþerului decarierã încercat în viaþã, cu personalitate, educat ºi dornicde a-i învãþa ºi pe alþii, sfetnic ºi pilduitor, înþelegãtor deplinal problemelor administrativ-financiare, ce desluºea dintr-oclipã pretenþia tehnicã oricât de dificilã cãreia trebuie sã ise subordoneze toate celelalte ca prioritate ºi importanþã.A fost primul comandant, cu adevãrat, cãruia i-am dat ono-rul plin de recunoºtinþã ºi obligaþie moralã, înclinându-mã înfaþa nobilei sale personalitãþi de la care am învãþat ºi ne-aîmpãrtãºit arta conducerii, datoria recunoaºterii ºi puneriiîn evidenþã a meritelor ºi calitãþilor subordonaþilor. În ma-rea unitate, era iniþiatorul ºi întreprinzãtorul eficient ºi cuspirit de acþiune, respectat ºi onorat de toþi. Am simþitnevoia sã-l am alãturi ºi dupã ieºirea sa la pensie, cãruiai-am rãspuns cu devoþiune prin a-i fi aproape ori de câte oria vrut, eu înlocuindu-l în funcþia de rãspundere a majoritãþiicompartimentelor de care rãspunsese dânsul, asigurând ocontinuitate a unui stil de muncã recunoscut ºi însuºit detoþi cei din subordine. Elementul de fond al muncii sale afost asumarea rãspunderii ºi curajul spargerii tiparelor

208

lucrurilor monotone, promovarea spiritului înnoitor ºi anga-jarea fiecãruia în actul de rãspundere ºi conducere. Înaceastã zonã poþi sã ºi greºeºti sau sã ai poticneli, dardacã 90% din activitate este calatã spre o direcþie bunã ºicu ºanse asiguratorii de reuºitã deplinã, înseamnã cã eºtipe calea dreaptã ºi o poþi urma. Viaþa este un poligon deîncercare unde cei harnici ºi cu încumetare înving ºi învaþãdintr-o reuºitã durabilã ºi exemplificatoare. Marile persona-litãþi se nominalizeazã din grelele încercãri duse ca bãtãliicâºtigate mereu ºi nu din glorii efemere în ciocniri cumicimea întâmplãtoare ºi nesemnificativã. Am avut ono-ranta ºansã sã fac echipã de muncã într-un colectiv decamarazi timp de peste 25 de ani, oameni de onoare, pro-fesioniºti, motivaþi, hotãrâþi, fermi, cu lecþia muncii ºi dãruiriiînvãþate ºi practicate impecabil. Pentru ei pot depune mãr-turie cu solemnitatea onoarei asupra modului exemplar încare au muncit ºi au adus mari servicii, remarcabile, unitãþiiºi ministerului. În ierarhia conducerii marii unitãþi, colegi careºi-au adus mari contribuþii, camarazi ai muncii pe baricadelegrelelor încercãri, cãrora le aduc recunoscãtoare elogii,remarc pe Col.ec. MOTORGA PETRE, Gen.ing. AMOH-NOAIE EPIFANIE, Col.ing. TEODOR DUMITRU, Col.ing.ANGHELESCU NICOLAE, ca oameni generoºi, curaþi mo-ral, oneºti, cu remarcabilã atitudine comportamentalã, plecaþiprematur dintre noi, cãrora le port un imprescriptibil respect,cu care am format o echipã sudatã, omogenã ºi respon-sabilã. Li se mai adaugã colegii Col. (r) BALMUS NICOLAI(azi general) ºi Col.ing. MÃRGEANU CONSTANTIN.

209

Faþã de toþi am o datorie moralã ºi o obligaþie înplus, în calitate de ºefi sau colegi în conducerea acesteimari unitãþi, oameni de o nobleþe rarã, profesioniºti desã-vârºiþi, corecþi ºi de mare caracter.

Mã leagã ceva aparte de colegul Col.ing. MãrgeanuConstantin (Don Costello), un oltean sadea din VânjuMare, care a ºtiut sã se poarte astfel încât n-a pierdutniciodatã în marea vânzolealã „concurenþialã“ pe tãrâmulactului de conducere profesionistã în faþa celor pseudo-specialiºti doriþi de unii în mod preferenþial, cu plusul detupeu, frãsunealã ºi mimetism în spirit organizatoric ºidoxã, care deveneau perdanþi din start, dar „oficializaþi“propozabili. Din dascãl de ºcoalã, profesie pentru care areºi acum o predispoziþie aparte, în special pentru istorie, adevenit un merituos absolvent al Academiei Tehnice Mili-tare, Secþia Transporturi, fiind promovat în timp ºef de ser-viciu în aparatul central, iar apoi ca director adjunct. Uncoleg ºi tehnician desãvârºit, corect, de-o modestie exem-plarã, stimat ºi iubit nespus de mult de cei cu care a lucratsau de superiorii sãi. Avea o stare beneficã de calm ºi rãb-dare proverbiale (rar de gãsit, printre olteni mai ales),împinse pânã la prudenþã, dar nu din lipsã de soluþii, cidimpotrivã, aºteptând momentul prielnic inserþiei uneipãreri viabile ºi aplicabile, ca rod al inteligenþei ºi tactuluisãu. Coopera ºi cupla rapid la soluþiile optime ce ajungeauca sã angajeze ºi colective cu specific profesional distinct,dar reciproc benefic. Învãþase ºi aplica dictonul „Festinalente“ (grãbeºte-te încet), care-i ofereau ºanse de reuºitã,fãcându-l un oltean atipic dar reuºit. Cred cã nu i-ar fi stat

210

bine altfel. M-au legat multe de acest minunat coleg, pecare buna-cuviinþã mã obligã sã-l înconjur cu o neþãrmuritãdragoste ºi bucurie, de o puternicã ºi însufleþitoare cama-raderie, respect, cãrora le adaug îndemnul de a ne bucurade toate. Gaudeamus igitur, imn ce-l cântam în facultate.

Nu pot lãsa deoparte o selectã garniturã de ºefi deserviciu, de profil din aparatul central, cu cuprindere coordo-natoare pentru toate unitãþile ministerului, precum Col.ing.POHRIB DORU, Col.ec. STÃNCULEÞ VAL., Col.ing.COSMA ION, Col.ec. LIMBêANU PAUL, Col. DRUGÃGR., Col.ing. DEACà ªT., Col.ing. LUNGU NIC., Col.ing.IONESCU PETRE, Col.ec. PETRE CONSTANTIN, Col.ing.DIÞà ALEXANDRU. Apoi, colaborarea cu ºefii de unitãþi,pendinte de marea unitate centralã: Col.ec. CHITICà NIC.,Col. FRATES ION, Col.ing. ANGHEL N., Col. NEMÞEANUMARCEL, Col.ing. DIACONU A., Col. DASCÃLU JAN,Col.ing. LICURICI CONST., Col.ec. JIANU IONEL, Col.ec.TUTUNARU CONST., Col.ec. MARINESCU GH., Col.ec.UNGUREANU AD., Col.ec. TOMA VASILE, Col.ec. DÃNO-IU CONST., Col.th. TOMOVICI MIRCEA, Col.ec. NACEAION, Col.ec. MARINESCU MIHAI, Col.ec. STROIE CON-STANTIN ºi mulþi colaboratori în îndeplinirea sarcinilor.

Din marile unitãþi ºi comandamente de profil, locþi-itorii comandanþilor cu probleme de Servicii ºi Tehnicã ºi dinteritoriu, îmi reþin atenþia: Col. TÃNÃSIE GR., Col. CONÞUN., Col. PALEA V., Col.ec. BAUBEK SADI, Col.ing. RÃDU-LESCU FLOREA, Col.ec. MOISA ION, Col.ec. DÂRMONCONSTANTIN, Col.ec. RÃDULESCU ION, Col.ec. STRA-JAN ION, Col. CIOCU D., Col.ec. PÃCURARU ALEX., Col.

211

CIOBOTARU D., Col.ec. GHEORGHE ION, Col. BOTICAN., Col. DUMITRESCU GH., Col. DOBROTÃ N., Col.IACOB DARIE, Col.ing. LUPUÞIU G., Col.ec. AGAPIEION, Col.ec. STAN V. etc.

Am de fãcut o mãrturisire, obligat de respectul ºi sti-ma ce o port, care mi-a marcat începutul ºi cariera profesi-onalã, cãrora le datorez consideraþiuni deosebite ca referen-þiali în comportament ºi notorii în exemplaritatea atitudinalã.

General VORNICESCU GH., un veteran, un militarînnãscut, o conºtiinþã vie de om-comandant, în al cãruicuvânt îngloba mãreþia onoarei militare, a întruchipãriidatoriei ce þi-o sugera în respectarea ordinei ºi disciplineimilitare, un depozitar al obligaþiilor ce þi le impune viaþaonorantã de militar. Funcþia ocupatã în ierarhia militarã areprioritate în faþa gradului, iar acest militar desãvârºit oavea în sânge ºi te determina a-i rãspunde cu atenþiacuvenitã ºi stimã. Am avut prilejul sã fiu în preajma acestuimãreþ caracter prin relaþii de serviciu, din a cãrui atitudineîntotdeauna am avut bucuria sã mã simt încãrcat cu pres-tigiul ºi vigoarea cinstei, corectitudinii ºi puritatea unei con-duite exemplare. Era locþiitorul pentru probleme administra-tive al unui mare comandant de armã, iar în viaþa sa fusesecomandantul unei instituþii de învãþãmânt în care cãpãtase oexperienþã aparte. Câte învãþãminte de viaþã am putut luade la acest OM DE MARE CARACTER! A fost încercat înviaþã cu multe probleme, a fãcut frontul dar le-a înfruntat cucuraj ºi personalitatea dârzeniei ºi demnitãþii ce sunt speci-fice marilor oameni, dar a cãror modestie ºi bun simþ îi încar-cã, dimensionând mãreþia gândului generos în faþa micimii

212

zgomotoase ºi secãtuitã de seva nobilã a omeniei. Dom-nule general, dacã divinitatea vrea, poate sã vã înºtiinþezecã vã mulþumesc pentru pilda vieþii dumneavoastrã, caremã va cãlãuzi mereu.

Referindu-mã la norocul ce l-am avut în „materie“de ºefi ºi comandanþi pe linie profesionalã ºi a cãror cari-erã în ascensiune le-am însoþit-o timp de peste douãdecenii ºi cu care am lucrat cot la cot, trebuie sã depunmãrturie pentru dimensionarea lor comportamentalã ºiprofesionalã, oameni care au crescut ºi promovat datoritã„numai“ calitãþilor lor intelectuale ºi de cunoaºtere a ceeace numim curent „CONDUCERE ªI COMPETENÞÓ.

Prin anul 1964, Cpt. MOTORGA PETRE, absolventde A.S.E. ºi fac. juridicã, venea în funcþie de ºef de servi-ciu cu un spirit nou, schimbat în ce priveºte deschidereaspre obiectivizarea potenþialului individual ºi marcarea în-tregii activitãþi de suportul profesional ºi al eficienþei. Ges-tul ºi intenþia sa au impresionat ºi, dacã la toate adãugãmdorinþa de schimbare ºi înnoire ce strãbãtea latura organi-zatoricã, a avut câºtig de cauzã. În acea perioadã, s-afãcut o primenire a cadrelor de conducere la scarã naþio-nalã implicând ºi instituþia în care lucram.

Pânã în 1967, a fost avansat pânã în funcþia de ºefde direcþie, iar din 1968, a devenit director general ºi ºefde comandament pânã în 1974 când, pe motiv de sãnã-tate, s-a retras din serviciul militar. A participat la douãreorganizãri ale ministerului, luând uneori totul de la zerocu restructurarea din temelii în 1968 ºi 1972.

Am lucrat alãturi într-un climat de muncã sporitã ºinevoia reconsiderãrii sistemului de conducere pe baza

213

unor principii noi, mult adaptate unor concepte în toatedomeniile cu noi exigenþe, dar cel mai important, al supor-tului profesional ca mãsurã a eficienþei. A fost foarte recep-tiv la nevoia încãrcãrii cu responsabilitãþi a comparti-mentelor ºi arogarea unor competenþe, despovãrând fac-torul de conducere centralizat, lãsându-i în seamã parteadecizionalã ºi tacticã coordonatoare. Acest stil de muncã aavut menirea de personalizare, de creºtere a rãspunderii,a satisfacþiilor profesionale ºi a stimulilor pentru o încre-dere în forþa ºi capacitatea oamenilor. L-am secondat înîntreaga activitate de împlinire a acestui demers benefic,responsabil ºi cutezãtor.

A plecat dintre noi prematur, dar ne-a lãsat o moº-tenire bogatã în mãreþia crezului în curaj, îndrãznealã ºiperseverenþã, ºi încrederea în fapta ºi capacitatea cole-gilor de breaslã ºi de serviciu.

A promovat oameni devotaþi muncii ºi instituþiei,capabili sã preia frâiele actului de conducere la modulasiguratoriu ºi cu garanþii în activitatea profesionalã. Undemn exemplu a fost Gral.lt.ing. AMOHNOAIE EPIFANIE,un comandant ce-þi inspira bunãtatea, rãbdarea, disponi-bilitatea de înþelegere ºi ascultare, receptivitate ºi cute-zanþã, muncitor, flexibil dar ºi stãruitor, direct ºi nepãrtini-tor, un om de onoare ºi caracter impecabil. Avea fermitateaomului de onoare, cumpãtat, chibzuit, cu o putere demuncã deosebitã, cu multã capacitate de sintezã ºi con-centrare pe direcþii ºi probleme de fond, lãsând ºefilorcompartimentelor din subordine largheþea controlatã acãilor ºi mijloacelor de îndeplinire. I-am fost adjunct pânã

214

la funcþia ce-a ocupat-o înlocuindu-l pe Col. Motorga,având profil profesional de ing. constructor, fãrã nici-ofisurã sau vreo nuanþã ce s-ar fi putut constitui în deservi-ciu sau disconfort profesional. Te cuprindeau o liniºte ºi unsentiment de confort stimulator ce te îndemnau la încre-dere ºi poftã de muncã.

L-am respectat ºi l-am iubit ca pe un frate mai marepentru afecþiunea sa ºi, mai ales, modestia, bunul simþ ºicomportamentul sãu generos ºi onorant. Nu fãcea nimicexagerat, dar îi puteai aprecia calitatea gestului sãu curat ºiîmbãrbãtor. Câtã onoare ºi regret a lãsat în urma sa când afost mutat în altã funcþie! Fãcea parte din categoria unuidascãl ºi camarad ce se face simþit ºi prin lipsã, ca nevoiede continuitate a unei vieþi îmbogãþite de prietenie, colegia-litate ºi, mai ales, de pãrinteasca grijã ºi apãrare solidarã ºisigurã. A plecat dintre noi cu mãreþia modestiei ºi demnitãþiiomului împlinit spiritual, moral ºi ireproºabil. L-au plâns, alã-turi de o familie zdrobitã, mulþimea colegilor de muncã, a pri-etenilor ºi a tuturor celor care l-au cunoscut. O amintire deneuitat, peste un munte de regrete ºi compasiuni.

A urmat la conducerea comandamentului în calitatesuplinitor Col.ing. TEODORU DUMITRU, un profesionist înprobleme de tehnicã militarã, absolvent al AcademieiTehnice Militare, un monument de rãbdare ºi calm, ordonat,cu comportament civilizat, cu vederi largi ºi cuprinzãtoareale tuturor profilelor ºi diversitãþilor unitãþilor ce compuneaumarea unitate centralã a ministerului. A fost un element deechilibru ºi compensator, resimþit de întregul colectiv de con-ducere dupã plecarea comandantului Gral. Amohnoaie.

215

Un om de mare înþelegere ºi bun simþ, cu carelucrai din respect ºi obligaþia ce-þi revenea datoritã com-portamentului sãu ºi blândeþii sale, în autoritatea ce ºi-oimpunea fãrã tenta unui semn de brutalitate, jignire saudepersonalizare.

Bun coleg ºi cu alura comadantului elegant ºi ma-nierat, care în scurte ºi puþine cuvinte exprima nevoia,urgenþa, calitatea ºi îndatorirea ce decurge dintr-o sarcinã,ordin sau obligaþia profesionalã. Vorbea ºi se comportadeschis, fie apreciativ, fie sub forma unor dojeni pentruminusuri ivite. Era dublu credibil: o datã prin stãpânirea desine ºi apoi prin maniera în care-ºi exprima punctul devedere. Asculta cu atenþie o dezbatere ºi nu se grãbea sãdea soluþii pripite, dar nu uita ca ulterior sã-ºi manifestedeschis poziþia.

Am lucrat alãturi în condiþii de excepþie, respectân-du-ne ºi împlinind sarcinile ce ne reveneau pe linia speci-ficitãþii fiecãrui compartiment, în acest sens fãcând loc uneireciprocitãþi vis-a-vis de relaþia normalã de muncã ºi com-portament.

Am rãmas ºi acum în relaþii excelente cu oameniapropiaþi din compartimentele în care am lucrat, oamenisufletiºti, de caracter, profesioniºti, încercaþi la greul muncii,ca ing. CRÃCIUNESCU IOAN, ing. SLAVE CONSTANTIN,cu grade de generali acum în armatã, Col.ing. MUªAT ION,Col.ing. DEDIU G., Col.ing. MAIER VASILE, col.ing. MUJAGH., col.cond.arh. STOIA GRIGORE, cadre cu contribuþiideosebite în realizarea sarcinilor de serviciu, exemple ºipilde pentru cei care le-au luat locul prin firescul schimb întimp al generaþiilor.

216

Doresc sã dedic, în continuare, o legitimã pãrerepe care vreau s-o încarc cu obligativitatea obiectivitãþii,lãsând deoparte subiectivismul, exagerarea, supradimen-sionarea sau starea lejerã ºi comodã a unei complezenþe,pentru cadrele din conducerea ministerului care ne-au fostnominalizate cu rãspunderea faþã de acest comandamentde o stringenþã ºi indispensabilã necesitate, coordonator ºiasigurator în linie direcþionalã pentru toate unitãþileMinisterului de Interne.

În întreaga perioadã cât am lucrat în cadrul minis-terului, cinci adjuncþi ai ministrului ne-au coordonat activi-tatea, din care, cel mai mult, a fost cel care avea sã steaîn aceastã funcþie timp de 19 ani, dl Gral.lt. ALEXANDRUDÃNESCU, un cadru cu personalitate distinctã, cu capaci-tate de adaptare ºi înþelegere pânã la identificare la speci-ficul ºi profilul diferenþiat al unitãþilor de care a rãspuns. Afost scutul, protecþia ºi ocrotirea ce ne-a fost asiguratã înîndrumarea pe care, cu rãbdarea ºi exigenþa caracteristicãne-a împãrtãºit-o, schimbând radical viziunea ºi atitudineafaþã de muncã, de aliniere deplinã la cerinþele noi la scarãnaþionalã, inoculându-ne câteva conduite cu care sã strã-batem în viaþã, ca obligaþii strict indispensabile: 1. Exi-genþa (nu duritatea!) ca formã modelatoare a caracterelorindividuale ºi colective; 2. Respectarea legilor ºi subor-donarea întregii activitãþi sub pulpana ocrotitoare ajustiþiarului. Nimeni nu are îngãduinþa ºi clemenþa pro-tecþiei prin ocolirea cadrului legal, al oricãrei activitãþi.Personal s-a opus la modul cel mai vehement unor idei cesugerau, prin aplicare, ocoliri ale legii ºi atitudini care pânã

217

la urmã i-au dat dreptate, solicitând aprobãri de regle-mentare ºi aliniere la lege, la o încadrare legal-juridicã aunor acþiuni ce nu-ºi regãseau locul firesc. Împreunã ne-amconfruntat cu o situaþie sensibilã, la nivel, când chiar nuprezenta tuturor aprobãrilor organelor abilitate în stat sã-ºidea girul executãrii unei lucrãri, uitarea celor care sem-naserã fiind de naturã sã ne pricinuiascã pedepse cu gra-ve consecinþe; 3. Sã-þi ocroteºti subordonaþii prin observa-rea oricãror neîmpliniri ºi abateri disciplinare, dar sã nu-ilaºi la nevoie, acordându-le ºansa intrãrii într-o normalitatecomportamentalã. Puteai sã-i faci praf printr-o dojanã, darsã nu-i jigneºti ºi sã-i aperi în faþa altora, atunci când suntsubiectivi sau le aduc acuze neîndreptãþite; 4. Sã promo-vãm sinceritatea ºi nota calitativã în toate modurile deexprimare ºi prezentare ordonatã, cu nota respectului ºibunei-cuviinþe; 5. Sã vorbeºti în cunoºtinþã de cauzã, dinrealitãþile desprinse prin identificarea lor din teren, sãacorzi asistenþã ºi mãsuri care sã corecteze imediat stãrilenesatisfãcãtoare constatate. Sã acordãm sprijin tehnic ºimai ales juridic, cuprinderii stãrilor din teren care nu-ºi gã-sesc corespondent în reglementãrile existente, mergându-se pânã la modificarea ºi reconsiderarea lor în spiritul unorprevederi legale.

Dupã ce a fost mutat din instituþia noastrã (omul nutrebuie sã sfinþeascã prea mult locul), ne-am dat seamacât de necesar ne-a fost ºi cât de greu se formeazã uncadru superior de conducere ºi de coordonare în zona deconfiguraþie tehnicã de specialitate ºi de înþelegere anevoii de acoperire a oricãrei mãsuri, cu contravaloarea ei

218

financiarã, toate presupunând asumarea rãspunderii. Aci,pentru fiecare activitate prestatã în scopul realizãrii unui bunsau obiect de inventar, acesta are o valoare pentru care estenecesarã o cheltuialã financiarã, în care sens este nevoiede o semnãturã încãrcatã cu rãspundere care îl angajeazãsuplimentar pe ordonatorul principal de credite. Nu oricinese angajeazã la o asemenea ditamai responsabilitate.Verba volans. Cu scripta manent, poate se ocupã altcineva,credeau alþii, care dovedeau comoditate ºi uºurinþã.

N-a fost vreunul sã-l roage ceva ºi sã plece cumâna goalã, chiar dacã ceea ce solicitase se materializamai târziu. Cel mai de apreciat lucru, cã nimic ºi nimeni,care lucra având un profil tehnic, ingineresc, juridic sau eco-nomic, ca persoanã ºi prestaþie, n-a fost împiedicat cu nimicºi prin nimic sã-ºi punã în aplicare cunoºtinþele acumulatecare reglementau legic sau ºtiinþific în proiectare, însã, cu ocondiþie: sã nu abuzeze cantitativ ºi valoric într-o aplicaþiedin proiecte ce pot deveni oneroase, cu alte cuvinte sã va-lorifice la maximum eficientizând astfel fondurile alocate.

I-a plãcut frumosul ºi l-a stimulat oricând. L-a im-presionat, fãcând un cult pentru spiritul gospodãresc ºiresponsabil; a preþuit curajul ºi abnegaþia, pasiunea pentruprofesionalism ºi perseverenþa pânã la reuºitã în planulobligaþiilor ce ne reveneau. Am mulþumirea cã niciodatã nui-am creat o situaþie pentru care sã i se aducã reproºuri dinvina, sau din cauza unor neîmpliniri în compartimentelesau sectoarele de care rãspundeam. κi fãcuse un onorantºi mult apreciat obicei de a veni în unitatea noastrã pentrua vedea machete, planºe, desene, schiþe ºi asta numai

219

pentru a fi cât mai aproape de cei care trudeau pentruîmplinirea unor sarcini importante. Continuitatea ºi înde-lungata activitate în acest domeniu îl familiarizase atât debenefic pentru noi, încât înþelegea dând mãsura cuvenitãstãruinþelor întregului colectiv.

Cerea, cu exigenþã, verificarea ºi justificarea corec-tã a cheltuielilor bugetare ale întregului minister, unde con-trolului prin leu trebuia sã-i dai dovada utilizãrii corecte, înzona destinaþiilor ºi scopurilor pentru care au fost reparti-zate. „Dura lex, sed lex“.

La o asemenea comuniune de stãri ºi condiþii demuncã, la pãstrarea unei mãsuri ce dãdea dimensiunearelaþiilor ºi raporturilor de muncã, prin colegialitatea formatã,în tiparele unei tradiþii de ordine ºi disciplinã în colectivitateaoficial organizatã, toate aceste însuºiri poartã, prin exce-lenþã, în intimitatea lor, germenele ºi substanþa unei pri-etenii, a unui stil aparte de a te apropia de toþi ºi a-þi face maifluente ideile, pãrerile ºi opiniile exprimate, capabile sã ni-veleze asperitãþile pe care zbuciumul vieþii, trãirile ei, ni learuncã în cale ºi te face pãrtaº la gãsirea unor modalitãþi dea le depãºi, un „modus vivendi“. De un prieten ai nevoieoricând, iar când în aceastã asociere de gânduri ºi intenþiicomune, încap doi sau trei prieteni, trãieºti un sentimenttonifiant ºi cu întindere nelimitatã. Am o colecþie de „note“ cudefiniþii ale prieteniei ºi amiciþiei, dar cea mai cuprinzãtoareîn conþinut este starea care te face sã înþelegi menirea ºinevoia închegãrii unei prietenii ºi delicata îndatorire de a omenþine funcþionalã, utilã ºi folositoare.

220

Din anii premergãtori intrãrii efective în activitateaprofesionalã, mi-am prelungit „contractul social - amical“cu nelipsitul meu prieten de peste o jumãtate de secol,VASILE PALEA (fratele Pãlescu), constant, reconfortant,jovial, tandru, sincer ºi curat ca un diamant cu valoare degiuvaer. Mi-am mai adiþionat câþiva pe traseu: Gral.ing.CRÃCIUNESCU ION ºi Col.ec. ANDREESCU IONEL,olteni pursânge, oameni integri, serioºi, cu fricã numai deDumnezeu, profesioniºti, cu dragoste de familie ºi pãrinþi,purtând sub cãmaºa primenitã, icoana ºi binecuvântareabotezului, bucuria rugii în biserica Domnului ºi trãiriidepline în sfinþirea Trinitãþii. Au agerime în minte, cã nu poþisã le spui o vorbã ºi sã nu înþeleagã trei, au pricepere iuteºi dãruire în a convinge ºi pe care-i simt aproape de peste45 de ani. Se cunosc ºi ne cunoaºtem aºa de bine, cã nuºtim ce ne mai putem spune. Lângã ei, îl pot aºeza ºi peGIGI STOIA, cu care am fost colegi de birou din prima zi asosirii în minister, noi fiind boboci, dupã care el ne-a fost ovreme ºef, având vechime ºi cã aºa se cuvenea. Dinprovincie mã leagã o nestrãmutatã amiciþie cu Col.ec.STRÃJAN ION, de la Alba Iulia, un român ardelean ºineaoº patriot, un om cu atâta bunã-cuviinþã ºi bun simþ, câtare sã dea ºi cu împrumut, dobânda constând îndragostea de fapta bunã ºi româneascã. Acum se luptãeroic, în calitate de director al revistei Daco-Romania,având alãturi pe cei din colectivul de redacþie, sã þinã susstindardul tradiþiei naþionale ºi a flãcãrii culturale româ-neºti. Cu el ºi cu toþi cei ce scriu în revistã, te simþi în plusonorat cã eºti român. Aceastã revistã trebuie ajutatã de

221

toatã suflarea ºi înflãcãrarea fiinþei naþionale, sã scoatã dindocumente atestãri ale dãinuirii poporului român pe aces-te meleaguri, din îndepãrtata vreme a trecutului ºi pentrutotdeauna. Este nu numai o obligaþie a ºtiinþei ºi istoricilorromâni, dar ºi o necesitate de netãgãduit ºi atestatã de orecunoaºtere doveditã istoric.

La câte lucruri ºi activitãþi am lucrat împreunã, amputut face loc puternicului spirit de colegialitate ºi respectºi statornicia acestui semn al corectitudinii a existat întrenoi. Nu mã socotesc ca fiind, sau cã mã comport în modaparte, dar dintotdeauna am simþit nevoia legãturilor ºi acomunicãrii cu toþi colegii ºi prietenii. M-au bucurat revede-rile, întâlnirile, menþinerea acestor relaþii funcþionale, vii ºireconfortante. Prea mult timp am fost despãrþiþi ºi aruncaþide nevoia locului de muncã în toate colþurile þãrii, de undenu ne-am putut sincroniza timpul bucuriilor unor întâlniripentru a ne revedea, iar ceea ce am reuºit sã mai facems-a realizat cu multã greutate. Privim tablourile ºi fotografi-ile cu sfiala ºi emoþia unor repetabile ºi inevitabile amneziiale memoriei, cu regretul neiertãtor al trecerii anilor, a lip-sei multora, în jurul cãrora se împletesc amintirile unorclipe de mult trãite ºi pe care le trecem la timpul trecut. ªi,totuºi, de fiecare datã când ne întâlnim, încercãm sã dãmo încãrcãturã aparte bucuriei ºi totodatã o compensarepentru tristele veºti despre cei care nu mai pot veni latradiþionalele întâlniri. Un mereu bun venit ºi la bunãvedere, iubiþi prieteni ºi colegi, spre a fi alãturi pentru aîmplini mãreþia amiciþiei care ne uneºte, spre a ne îmbunafirea ºi încrederea în noi. În anii trãirilor noastre individuale

222

sau în corelaþie, viaþa ne-a intersectat prin natura servici-ilor prestate, dar întâlnirile speciale au mãreþia supremã ºisemnificaþia solemnitãþii unei încununãri a dorinþelor ºicomuniunea unei obârºii, din care ne-am tras capacitateaindividualã de a ne croi un drum în viaþã, iar aceasta a fostªCOALA. Ca „Alma mater“, ea a frãmântat, a plãmãdit ºiformat caractere, potenþialitãþi, ºlefuiri intelectuale, a cize-lat aptitudini, vocaþii, spirite dârze, aºezând cu grijã, pefiecare din noi, în matca opþiunilor individuale dar creative,în ale cãror însumãri finale sã se regãseascã, într-o alcã-tuire comunã, înfãptuirea nevoilor naþiunii. Aci, menireaºcolii îºi aflã întrunite ºi încununate eforturile acumulândaspiraþiile noastre, partea lor vocativã ºi mãsura reuºitelor,împlinirea nãzuinþelor ºi pretenþiilor actului sãu educaþionalºi formativ. Fiecare din noi este purtãtorul amprenteidascãlilor ºi profesorilor, care, de-a lungul anilor de studiu,de învãþãturã, de formare a întregului nostru viitor, au con-tribuit prin aportul lor la structurarea ºi consolidarea perso-nalitãþii noastre, cu migala artizanului, cu mãiestria ºi pri-ceperea magistrului, cu hãrnicia ºi truda creatorilor, cu blân-deþea pãrinþilor, charisma ºi harul dãtãtor de înþelepciune,pricepere, cutezanþã, tonusul ºi îndrãzneala învingãtorilor.Aceste însuºiri cãpãtate ne aruncã înapoi, în stadiul con-templativ al amintirilor ºi retrãirilor inimitabile, al tumultului ºivigorii tinereþilor noastre, la impecabila stare de încântare ceþi-o dã visarea, speranþa, încrederea ºi statornicia.

O, voi, dascãli pe care vã vedeam purtãtori ºicunoscãtori ai marilor enciclopedii ale lumii, credeam cãºtiþi pe de rost ºtiinþele ºi adevãrurile, istorii ºi filozofii, cu

223

demonstraþii ºi teorii matematice, ce nu mai au secreteascunse, de milenii fãurite în universuri ºi naturã, ºtiutori aiîntrebãrilor fãrã rãspuns, magicieni ºi dezlegãtori de mis-tere, iar noi, cu toate acestea în gând, am aºteptat sãpãtrundem în lumea realului ºi cu rãbdare cãtre deschi-derea spre cunoaºterea marilor descoperiri.

Ce ofrandã mai recunoscãtoare vã putem aduce,ce rãsplatã mai încrezãtoare vã putem încuviinþa, decâtîmplinirile noastre, care-ºi trag seva ºi consubstanþialitateadin trudnicia ºi învãþãtura dumneavoastrã?!

Iar vouã, colegilor ºi prietenilor de-o viaþã, vã în-credinþez marea ºi nemãrginita mea bucurie de a vã amintimereu de anii care ne-au apropiat ºi legat laolaltã, ne-auumplut inima de veselie, ne-au cimentat nãzuinþele, ne-audat imbold ºi îndrãznealã, cutezanþã ºi toate reuºitelevieþii. Noi am luat în piept zbuciumul vieþii, al vicisitudinilor,al efervescenþei ºi impactului înnoirilor ºi transformãriloristorice, al bucuriilor ºi capriciilor, am gustat din nectarul ºiamarul ei, am pãcãtuit ºi ne-am rãsfãþat deopotrivã ºi lao-laltã am visat ºi sperat mai mult decât am reuºit, am în-vãþat ce este înþelepciunea, am fost pãrtaºi prin contin-genþã la tot ce s-a fãcut înþelept, raþional ºi temeinic, amfost implicaþi în bunele ºi tarele acestei societãþi prinîmpliniri ºi decepþii. Dar, am trãit un asemenea mod de a fiîn viaþã, având referenþiale reale faþã de care sã ne rapor-tãm pentru a nu ajunge la starea nãucã de rãtãcire, vânzo-lealã inutilã ºi sterilizantã. Ne-a bucurat farmecul ºi ºarmultinereþii clocotitoare, primenite mereu de volbura înnoirilorºi putinþa de a plonja în splendoarea descoperirilor; ne-a

224

stimulat deschiderea cãtre cunoaºtere ºi verva deprinde-rilor de a le practica. Am avut cale deschisã cuprinderiiscrierilor ºi autorilor acestora, ne-am adaptat gândul scor-monitor la tainele marilor preocupãri ale ºtiinþei ºi chiar amtrãit din unele înfãptuiri ale ei, de care ne-am entuziasmatde putinþa omului, dar ºi de nesãbuinþa ºi nebunia lumiiaducãtoare de catastrofe.

Marea tainã a minþii ne-a învãþat sã deosebimbinele de rãu, sã dãm aprecierea cuvenitã binelui ºi izo-larea sa de tot ceea ce este necuviincios ºi netrebnic. Esteo filozofie a vieþii, fãrã a fi filozofi, dar mai ales fãrã a filo-zofa. Trãim în parafraza unor experienþe de viaþã, viabilã ºiconcluzivã, fluentã sau în cascade ce-i întrerup normali-tatea curgerii heraclitice, cu zbucium ºi calm intermitent,perversã ºi simulatoare, prefãcutã ºi neîncrezãtoare,galantã ori rigidã, tristã sau glumeaþã, potolitã sau jucãuºã,dar întotdeauna capabilã sã-ºi croiascã o matcã proprie,sinuoasã ºi liniºtitoare în final.

** *

Cu îngãduinþa onoratului cititor, doresc sã deschido parantezã, ce are în conþinut o stare distinctã de obiec-tul ºi subiectele anterioare.

Gãsim de fiecare datã mãsura ºi fapta potrivitãdepãºirii grelelor vieþii, cãutând soluþia, dacã nu a uitãrii,cel puþin pe cea a culpabilizãrii unor netrebnici, care tind sãse ridice la rang de vocaþie ca acela al lucrurilor începute

225

ºi neterminate, de a nu le face temeinic, ci mai repede,oricum, de a le lãsa la jumãtatea împlinitului, lãsându-neîmpovãraþi de invidie, de plãcerea sadicã de a vedea ºi pecel de lângã noi lovit de soartã, fãrã a-l ajuta ºi câte altele!!De unde atâtea pãcate diabolice? De unde atâta rãutatedemonicã? De unde atâta necuviinþã ºi indiferenþã? Leha-mitea tinde sã devinã „conºtiinþã naþionalã“, stare de nor-malitate, chiar proclamantã ºi recomandatã a fi cea maicomodã ºi mai la îndemâna celor „întreprinzãtori“ pentruca sã-ºi vadã liniºtiþi ºi nestingheriþi de nimeni ºi nimic, întreburile lor sociale ºi aducãtoare de valoare adãugatã.Ignoranþa, ca „taxã pe prostia adãugatã“, impertinenþa, im-pudicitatea, prostul gust, imperfecþiunea verbalã, triviali-tatea, ocara, mitocãnia, imbecilitatea, toate sunt în con-curenþã deschisã spre a cuprinde ºi a se propaga pânã lavârfurile societãþii. Sunt rãsturnate valorile societãþii ºi secautã sã se aducã în zona de vârf, pseudo-elite, sferto-docþi, animatori de partide, îmbuibaþi pe posturi de arhan-gheli ºi apostoli, dar fãrã niciun Dumnezeu, punându-ºiaureole deiste, muieri (femei) vopsite, pline ºi împlinite decocoºei, toatã imperfecþiunea societãþii, pusã sã-ºi facãpropriul Cod penal ºi de conduitã „constituþionalã“, dupãbunul plac ºi orientare nãucã.

Cultura ºi învãþãmântul au devenit un talcioc, unobor, unde se scot, la tocmealã (contra cost) în loc dezdrenþe, lucruri de mâna a doua, boarfe mototolite ºi mur-dare, posturi, titluri, diplome, examene, subiecte ºi temede concurs, dar care vor a fi oficializate prin „pact politic“,pentru a ne înscrie mai lesne la „premii“. Este o ofensã,

226

este o jignire, o dezagreabilã stare, care nu mai poatesuporta amânare, fiind nevoie de mãsuri radicale, fãrã decare naþiunea românã nu poate emite pretenþii în nici odirecþie, nu de afirmare, ci chiar de recunoaºtere îngã-duitoare, de apropiere de limita inferioarã a unui reviri-ment, spre un aliniament considerat „notabil“.

Ce „pact“ sã închei când tocmeºti politic un dome-niu în care ai nevoie de valori ºi, neavându-le în acestcuprins steril, tu aduci tot cloaca politicului, sã faci tot jocuripolitice ºi vrei ca din joaca asta sã-þi iasã pasienþa, adicãjoci la culoare prin cacialma, cã doar, doar, îþi iese o quin-tã royalã? ªi unde? La învãþãmânt ºi culturã?!! Mai rardeºteptãciune!!!

În loc sã laºi cloaca politicului, cã nu are ce cãutaîn învãþãmânt ºi culturã, ca ºi în sãnãtate, sã faci pârtie ºisã asanezi zonele acestea, lãsând politicul sã facã oricâþiclãbuci la gurã ºi sã alegi oameni care au capacitãþi ºi pu-teri recunoscute intelectual sã-ºi facã datoria, fãrã aurã ºicununiþã de flori veºtejite, ofilite ºi cu ghimpi de martiriu.Cu ºaptezeci de ani în urmã, dãdeam exemple de organi-zare a învãþãmântului pe plan european, aveam bãrbaþiîntregi la minte ºi învãþaþi, oameni cu cogitate, ce gândeauorganizatoric, temeinic, vedeau peste ani, aveau persona-litate. Am adus în faþã politica, pe toþi bîlbâiþii, necunoscã-tori de limbã, fãrã nici o experienþã, nu ºtiu o „iotã peda-gogicã“; am dat liber la manuale alternative aducãtoare despurcate venituri împãrþite între cei inculþi, dar mari amatoride chilipiruri, care au introdus în cãrþi figuri „zise“ reprezen-tative, necunoscute, luate din ziare ºi reviste deocheate,

227

de pe ecranele t.v., toate golite de substanþã, smochinite ºiblazate, ele înseºi mirate, prin ce împrejurãri au ajuns înmanuale. Sunt „figurine“, nu personalitãþi ºi, de la ele, ºiprin ele, vrem sã facem educaþie!! Cine dã girul alcãtuiriiprogramelor ºcolare, care de fapt sunt pentru nãucire ºinecunoaºtere, de-a joaca, nu de-a ºcoala? Tot sfertodocþii,neîncãpuþii în ºcoli, cu program ciuntit ºi nedus pânã lacapãt. Dintr-un învãþãmânt unde jumãtate (aproape) dindascãli n-au ce cãuta la catedrã, aceºtia regãsindu-se pelistele nereuºiþilor ºi chinuiþilor, de ani întregi, la concursuride titularizare, unde abia iau un „patru“, fãcându-i elogiu?!!

De la vârf trebuie început procesul de restruc-turare. Nu trebuie ºi nu este suficientã o rotaþie a cadrelor,aceasta putând avea un efect distructiv ºi halucinant, ce n-ar putea sã rezolve operant problemele grele, pe care totnepricepuþii le-au fãcut. Nu este timp de experiment, ca sãfacem proiecþii pentru a implementa ceva, ameliorativ, citrebuie creatã o infrastructurã ºi un corp didactic clasic ºitemeinic ancorat în realitate. Mixajele ºi implanturile se facpe corpuri sãnãtoase, viguroase ºi nu epuizate ºi cu debi-litate, efectiv, pronunþatã.

Învãþãmântul trebuie „injectat“ cu moralitate ºi multãexigenþã profesionalã, trebuie readus în sacralitatea lui, desanctuar al formãrii viitorului naþiunii, personalizat prin cadrecu pregãtire ºi pricepere educaþionalã, ei sã fie în primulrând reprezentativi, cu o conduitã impecabilã, exemple dedisciplinã ºi responsabilizaþi faþã de menirea ºi scopul pecare-l au în societate. În învãþãmânt, obligativitatea nu tre-buie sã constea numai în „oarece prezenþã numericã“ ºi în

228

punguþa de mituire. Obligativitatea trebuie impusã prindeprinderea cãpãtatã ºi însuºitã „DE A ÎNVÃÞA“. Punct.

Mãsura capacitãþii de însuºire este nota obþinutã ºireflectatã în cunoºtinþe, nu cea cãpãtatã contra cost. Pola-ritatea dascãl - elev rãmâne chintesenþa procesului de în-vãþare, instruire ºi educare. Orice rabat este o înlesnire astrecurãrii în rândul celor conºtiincioºi a inadaptabililor,care nu pot fi utili societãþii, aceasta devenind „tolerantã“ ºipseudo-receptivã la cantitatea sterilizantã.

Trebuie sã începem a umbla la scara valorilor ºi înînvãþãmânt, mai ales, ca ºi în întreaga societate, undenumai calitãþii trebuie sã-i dãm accesul cuvenit spre a seasigura profesionalismul, mult râvnit ºi recunoscut.

Orice fisurã în acest sistem se transformã în com-promis ºi, de aci, lanþul slãbiciunilor, al improvizaþiilor, ºijumãtãþilor de mãsurã. În învãþãmânt ºi culturã, procesulde promovare a cadrelor trebuie sã aibã caracter con-curenþial, prin excelenþã ºi atâta timp cât seriozitatea nu-ºigãseºte locul în organizarea „concursurilor de selecþie“,acestea devin licitaþii cu strigãri la creºterea preþurilor sauoficializarea unui câºtigãtor dinainte stabilit. Aceasta numai este promovare, este mimetism ºi fandosealã, ocârdãºie a nimicului cu ceva mai mic, pentru a ajunge cine-va. Dacã nu se vor lua mãsuri de excepþie, decretându-sestare de necesitate, toþi neîncãpuþii pe listele de promovaþi,merituoºi, vor ajunge contra cost ºi politic, conducãtori înministere ºi vor apãrea pe scena libretelor de operetã,drept iluºtri ºi iluminaþi. ªcoala trebuie readusã în stareade normalitate, ca pilduitoare ºi formatoare a copiilor ºi

229

tinerilor prin dascãli la care sã se priveascã încrezãtor, cugaranþia ce-o sugereazã o icoanã dãtãtoare de glagovieînvãþãceilor, care au o singurã obligaþie fundamentalã ºipermanentã: sã înveþe, sã fie disciplinaþi, respectuoºi ºisupuºi unui regulament de la care nimeni ºi prin nimic sãnu se abatã. ªcoala trebuie sã se autoconducã disciplinar,etico-moral ºi gospodãresc. Conducerea fermã ºi autori-tarã a ºcolii este cheia succesului. Educaþia ºi disciplinatrebuie sã dea ordinea de conduitã a ºcolii ºi deopotrivã deobligatorie pentru toþi. ªcoala trebuie sã-ºi creeze scaragradualã a pretenþiilor ºi nivelului de cunoºtinþe. Subiecteleºi temele cu caracter unic ºi naþional nu sunt echitabile ºinici nu au acoperire logicã, atât timp cât ºcolile nu au, princadrele care le compun, nivel egal de predare ºi efectiv ofi-cial practicat. Deci, rabatul fãcut pânã acum este perfect ºitotal: o datã, pentru ºcolile bune este scãzut, iar pentrucele slabe, nivelul este ridicat. Peste tot compromisuri.Dacã se mai ºi divulgã ºi se fac cunoscute subiecteledinainte (cã de-aia sunt secrete), sã vezi ce rezultate decalitate o sã iasã, cã la procente suntem tari ºi unici, înplãsmuiri „benefice“, care „dau (mai întotdeauna) bine“!!!

În ce priveºte selecþia cadrelor, aci trebuie folosiþioperatori restrictivi, în trepte, care sã aducã prin trialuri, înfaza finalã de concurs, potenþiali candidaþi, cu reale calitãþiºi însuºiri pedagogice ºi, mai ales, cele necesare catedrei.Altfel, ne vom regãsi în aceeaºi situaþie, când testele dateelevilor nu pot fi rezolvate de „profesorii“ lor, puºi în funcþiepe criterii strãine învãþãmântului. Dacã citeºti rãspunsurile latestele de concurs ale participanþilor, te cruceºti numai lagândul cum au obþinut diplomã de absolvire a liceului ºi mai

230

cu seamã a unei facultãþi!!! Este o ruºine naþionalã ºi nimeninu opereazã cu nici o mãsurã constructivã ºi categoricã!!!

Am ajuns sã constituim majoritãþi din procente mini-male, maximizându-le pentru a putea avea ºi lua decizii lascara întregului, naþional, sã trãim artificial din baloane fãrãoxigen, supuºi ºi amãgiþi doar de eticheta unei sãli de reani-mare, septicã pe dinãuntru ºi morbidã pe dinafarã. Trãim dinamãgirea gustului mierii amestecate în glazura amãrãciuniifierii. Ne minimalizãm generalizându-ne ºi ne nivelãm prinproeminenþele cucuielor, ce ni le face prostia imbecilizantã.Unde te poate duce gândul unei reflecþii sau cogitãri?

Cum, în realitate, existã ºi mãsurã a lucrurilor, pre-cum ºi nominalul purtãtor ºi cunoscãtor al evidentei posi-bilitãþi de a avea ºi oameni care sã se legitimizeze cuaceastã capacitate, suntem obligaþi sã spunem cã existã oparte, chiar dominant statistic, care rãspund prezent lanoþiunea de calitate a oamenilor de catedrã. Aristotelic,întregul precede partea, iar acest precept filozofic puncta,însã în timpul trecut, în învãþãmântul anilor anteriori,dinaintea reformei învãþãmântului, din secolul trecut.Calitatea referenþialã în exemplaritate, nu atinsese însãîntregul nici atunci, dar atât cât era organizat ºi funcþiona,cuprindea procente evident superioare, calitative ºi nu-merice, ca încãrcãturã de culturã generalã pe cap deabsolvent al liceului, faþã de situaþia din prezent.

Certamente cã, ºi pentru aceastã categorie, ele-mentele de noutate apãrute în planul ºtiinþific ºi de cerce-tare fundamentalã ar fi dus la o încãrcare sesizabilã, darnu s-a constituit într-un impact nãucitor ºi de necuprins ca

231

acum, pentru cã suplimentul de încãrcãturã era gradualdistribuit, avea continuitate în procesul cunoaºterii, eraasimilat conºtient ºi mai purta cu el ºi bonusul reprezentatde calitatea cadrelor, capabile sã ºi le însuºeascã exem-plar, la modul teoretic ºi demonstrat de practicã. Etapaexperimentalã a studiului ºi cercetãrii a creat suportul de aconvinge prin „constatarea“ evidentã, cã între intuiþie,practica doveditoare ºi logica raþionamentului era dobân-ditã ºi nu presupusã. Cu atât mai convingãtor în ce pri-veºte decalajul existent, în cazul unui învãþãmânt ciuntit ºitraumatizat existenþial, unde cunoºtinþele au trebuit, pânãla urmã, sã fie date într-un timp extrem de scurt, neînsoþitînsã de cadre temeinic pregãtite ºi de scara nevoii deomogenizare a întregului corp didactic, la nivelul ºi exi-genþa necesare. De aci, decalajul resimþit în primul rând lanivelul cadrelor obligate sã se alinieze programelor ºcolareºi trena cunoºtinþelor care au continuat, mãrind decalajulpregãtirii unitare a elevilor. Statistica, în schimb, a devenitun criteriu imperfect întocmit, exprimat ºi împins în faþã,ceea ce a depreciat starea realã a lucrurilor, prin exagerãriºi identificat nefericit cu stringenþa unei promovabilitãþiobligatorii, care nu numai cã nu avea un sâmbure de ade-vãr ce-l poartã probabilitatea, dar era sterilizant în zonacalitãþii ºi periculos de mincinos, confundând nimicul can-titãþii cu mãreþia calitãþii reale. Paradoxal, aveam olimpicistatornici în reprezentativitate ºi o îngrijorãtoare creºtere acelor care, prin neînþelegere, îngroºau cohorta celor careabia învãþau ceva, ce li se pãrea de nedumerit ºi straniu,faþã de puþinãtatea lor în pricepere. Crescuse decalajuldintre nevoie ºi putinþã în paralel ºi în disconfort, cusupradimensionarea în acordarea calificativelor de cãtre

232

profesori, ei înºiºi penalizaþi în cazul celor care nu cãpãtaunote de promovare. Atunci, s-a dat cale liberã „pãcãlelilor“ce s-au reflectat mai apoi ºi în pregãtirea viitorilor pre-tendenþi la ocuparea catedrelor, ca profesori. Dacã mai tre-buia, tot statistic, sã completezi în fiºã ºi numãrul de absol-venþi care au fost integraþi în câmpul muncii, la ce rezultatete mai puteai aºtepta?!! Starea aceasta de compromis eraprevizibilã atâta timp cât acei suplinitori proveneau dinceata celor neîncãpuþi în listele admiºilor la promovareaexamenelor de competitivitate! S-a clacat în câteva punctecheie ºi anume: în primul rând, la menþinerea în posturi acadrelor tolerate, care, la stricta selecþie a celor ce urmausã le ia locul ºi lipsa unui control riguros, al capacitãþii deînsuºire ºi potenþialului de predare a cunoºtinþelor, în con-formitate cu programa ºcolarã. Apoi, nu s-au creat pro-grame diferenþiate pe corpuri de specialitate profesionalã,pe ºcoli de profil, menþinându-se obligativitatea aceloraºiexigenþe, de cunoaºtere mai întâi de cãtre dascãli amateriei ºi apoi a elevilor ºi nu invers. Imperfecþiunea ºicompromisul fãcut asupra gradului de cunoºtinþe ale das-cãlilor au determinat, implicit, ºtergerea nevoii de însuºireºi de cãtre elevi. Ce sã mai spunem de lipsa obligativitãþiiprogramate ºi de cotare severã ºi obiectivã, prin reciclareaºi reevaluarea cunoºtinþelor grupului mare de profesori,care nu numai cã-ºi recuperau reale rãmâneri în urmã, darnu sunt încãrcaþi de necesitatea ºi obligativitatea ce lerevin, socotindu-se numai ca necesari prin prezenþã fizicã,numericã ºi nu de nuanþa definitorie a calitãþii lor profesio-nale, toate acumulate alãturi de indiferenþa ºi blazarea lor,prea manifestã, la modul deranjant, când profesorul vine(dacã vine!...) nepregãtit la ºcoalã ºi lovit de nulitatea

233

personalitãþii ºi prestanþei în faþa discipolilor. Mai adãugaþi

puþinã neglijenþã (uneori destulã, pânã la limita jenei) ves-

timentarã, un limbaj nepermis de coborât, trivial ºi descu-

rajant, apoi „verticalitatea“ sa precarã, dupã care te poþi

întreba dacã acesta este un mediu educaþional, formativ,

ordonator ºi dãtãtor de ºanse copiilor. Toate aceste imper-

fecþiuni puncteazã drept cauze care, prin implicarea ºi

dezonoranta afiºare a comportamentului ºi starea atitudi-

nalã, a dascãlilor ºi a profesorilor, în înfãþiºarea, educaþia

ºi disciplina elevilor. Profesorul este omul din faþã, eºan-

tion ºi referenþial pentru elev, privit sub toate aspectele

profesionale ºi atitudinale, de viaþã, þinutã, caracter, atitu-

dine, exemplaritate în obiectivitate, înþelegere ºi ca în-

drumãtor, fãrã sã aducã prejudicii personalitãþii copiilor. În

ºcoalã, elevul învaþã sã devinã cetãþean cu drepturi ºi

obligaþii, învaþã din povaþa dascãlului, prin prezentarea

prilejuitã de orice situaþie, a ceea ce trebuie sã-l marcheze

pozitiv sau negativ. Obligatoriu este tactul pedagogic,

având de partea sa metoda de lucru, experienþa, pro-

movarea unor tactici individualizate, exemplificarea ºi dis-

cuþia liberã, ordonatã, pilduitoare, cu multã exigenþã, toate

fiind mijloace pe care trebuie sã le aibã la îndemânã ca

obligaþii fundamentale ale cadrelor didactice, spre a învãþa

elevul sã gândeascã, sã judece, sã raþioneze ºi sã se

foloseascã de o logicã, fãrã de care nici o disciplinã ºco-

larã nu poate fi însuºitã temeinic ºi pe termen lung.

234

A învãþa mecanic, printr-o repetare lipsitã de efi-cienþã, a „toci“ o materie este echivalent cu a „învãþa“ câtsã nu uiþi pânã la ºcoalã, iar înapoindu-te, sã nu mai poþiºti la ce-þi foloseºte. Studiul ºi metoda, sau ºtiinþa de aînvãþa, pentru categoriile exacte, rãmâne deducþia, fãrã decare nu ai cum sã-þi propui sã memorezi noianul de for-mule, dacã nu ºtii unde ºi cum sã le foloseºti. Nu maipuþinã valabilitate, aceastã metodã o are ºi în ºtiinþeleexacte ºi ele împãnate cu raþionamente, legitãþi, recurenþesau stricte conformãri, obligativitãþi de interpretare ºi jude-catã, motivaþii, corelãri, definiri ºi, nu în ultimul rând,justeþea unei mãsuri ºi temeinicia ei, având un motivant ºio justificare de netãgãduit. Pânã la urmã, chiar ºi filozofiase face nu pentru a filozofa, ci mai mult, se spune cã nuexistã filozofie, ci numai filozofi, care-ºi mãrturisesc unmod de gândire, socotit de regulã cu distincþie spre înþe-lepciune ºi cât mai aproape de a deveni credibil, apropiat,asimptotic de adevãr.

ªcoala trebuie sã-i obiºnuiascã ºi sã-i determine peelevi sã înveþe din nevoia unei putinþe de a profesa într-oîndeletnicire devenitã „meserie“, în cunoºtinþã de cauzã ºinu din obiºnuinþa sau aplicarea mecanicã a unei practicivechi. Facultativ, trebuie sã rãmânã doar gradul înalt deperfecþionare ºi, suplimentar, sau disponibilitatea pe care oai, spre a cuteza ºi reuºi în continuare. Oamenii de ºtiinþãºi geniile devin, se creeazã, dar nu se nasc aºa, ºi deaceea ºi puþini posedã o aurã, ce ºi-o construiesc prinmuncã ºi perseverenþã, dincolo de sârguinþa comunã. Unmodel referenþial în ce priveºte gradarea predãrii ºi

235

cotarea cunoºtinþelor, fãrã marja de subiectivitate, pusã laîndemâna nu numai a celui care predã sau pune note, darºi a subiectului interogat, l-am gãsit într-o librãrie la Paris,într-un manual de matematicã, însoþit obligatoriu de oculegere de probleme ºi ele diferenþiate ca grad de dificul-tate, manual, în care un subiect (temã) era explicat ºiprezentat, împãrþit în trei registre: 1. Cunoºtinþe teoretice,metodologic demonstrate ºi obþinute prin mijloace teoretic-deduse, cu trimiterea la stricta nevoie de însuºire ca mini-mã stringenþã de obþinere a notei de promovare. Cu altecuvinte, în aceastã parte, se grupau cunoºtinþele minimede teorie, fãrã de care nu puteai sã faci nici problemele deaplicaþie din anexatele exerciþii obligatorii, pentru care ob-þineai note pânã la ºase puncte pe scara de la zece la unu.2. Pentru exerciþii teoretice suplimentare ºi opþionale, cât ºiaplicaþiile lor diverse din registrul problemelor aplicative,exista un grad mai ridicat de dificultate, ce garanta, la oriceexamen, note de la ºapte ºi opt puncte ºi 3. Pentru ceidotaþi ºi consecvenþi, preocupaþi de performanþã, mulaþi peaceastã materie ca disciplinã cooperantã sau definitorie înprofilul viitoarei profesii, cu asigurare în cuprinderea totalãa materiei din programa liceului ºi cu garanþii de accesibi-litate de peste 85% în treapta universitarã, fãrã meditaþiespecialã, procentul maxim fiind garantat de numãrul ºi di-ferenþierea soluþiilor speciale date în modulul de problemece presupuneau epuizarea rezolvãrii lor. Cu alte cuvinte, înmanual ºi categoria problemelor propuse, se epuiza toatãgama gradului de dificultate care se oferea la vedere ele-vului ºi pentru care, în afara acestui conþinut, nu mai erau

236

necunoscute pentru candidat, la nivelul pentru care seprezenta la examen sau concurs. În acest mod, scala deeroare era de 0,1 - 0,2 dintr-un punct de cotare. Autoriierau profesori de la catedra de matematici a unui colegiude elitã, care garantau cã aceastã metodã este stimula-toare ºi concluzivã în ceea ce priveºte seriozitatea ºiobiectivitatea notei date. ªtiþi cã, în cinci ani de folosire aacestui tip de manual, s-a garantat un echivalent de în-credere extraordinar ºi fãrã contestaþii? Partea apreciativãºi ca mãsurã a eficienþei a dovedit-o faptul cã, începând cuclasa a V-a, elevii s-au autotriat ºi deplasat cãtre ºcolilecare le ofereau ºanse pe mãsura potenþialului lor, iar încolegii rãmâneau numai elevii care în anii terminali se lup-tau pentru note între 8,50 ºi 10, cu care era, în fapt, cotatãexigenþa ºcolii respective.

Câtã simplitate pentru un randament atât de mareºi de invidiat!! De fapt, în asta constã dibãcia ºi benefi-cienþa principiului autoreglãrii mecanismului funcþional,autoprotector ºi garantat al unui proces educaþional: sta-bilind cota sau nivelul de exigenþã, fiecare unitate ºcolarãîºi creeazã mecanismul propriu, aducând la cunoºtinþã ºila vedere calitatea doritã în structura de învãþãmânt alelevilor ºi, în fapt, lesne de înþeles, categoriile liceale depregãtire, respectiv dinamica pentru învãþãmântul superi-or, a direcþiilor de specializare ºi, în mod concludent, acadrelor pe specialitãþi care intrã în vizorul pregãtirii ºi for-mãrii în timp util. Am dat acest exemplu, pentru a sensibi-liza factorii decidenþi la ideea cã un plan proiectat ºi deve-nit propozabil prin confirmare experimentalã, ºi convenit

237

ca fiind util ºi performant, vizeazã în fapt câteva implicaþiiîn aplicare, încãrcând ºcoala, ca unitate autonomã de con-ducere ºi direcþionare, degrevând factorii de control dincentralã de aceastã „sarcinã“ de dãdãcire ºi tutelare, careare, în sine, o stereotipie devenitã nu numai cicãlitoare,dar ºi deranjantã, pentru cã nu performeazã, este rigidã ºilimitativã în misiunea sa, ca aparat central, stufos ºi ruptde realitate. Centrul trebuie sã emitã doar directive pre-cise, scurte ºi, apoi, sã controleze dupã o tematicã solidîntocmitã aplicarea problemelor din care sã extragã, în sin-tezã, concluzii ºi mãsuri de modificãri ale strategiei, numaiîn ce priveºte programa ºcolarã ºi desfãºurarea sau orga-nizarea procesului de pregãtire ºi perfecþionare a cadrelor.Programa ºcolarã devine BIBLIA învãþãmântului prin obli-gativitatea respectãrii „ad literam“, fãrã rabat ºi instituitãcanonic la nivel central, printr-o dezbatere ºi avizare colec-tivã, pânã la rangul academic ºi instituþional. Cheia succe-sului rãmâne în seama calitãþii, pregãtirii ºi priceperiicadrelor, care, prin temeinicia ºi stabilitatea programelorºcolare, exigenþa în procesul de predare, din corectitu-dinea pedagogicã ºi disciplina comportamentalã a lor ºi aelevilor, trebuie sã creeze o dominantã. Fãrã ordine ºi dis-ciplinã, instaurate chiar coercitiv (numai dupã ce s-auepuizat toate mijloacele înþelese „democratic“ numai cadrepturi, fãrã obligaþii) nimic nu se poate face, ele consti-tuind jaloane în conduita ºcolarã, componente solide aleobligativitãþii învãþãmântului. O obligaþie asumatã trebuieimpusã ºi respectatã fãrã menajamente ºi în termenirestrictivi ºi nu facultativi, toleranþi, îngãduitori ºi voluntari.

238

Regulamentul ºcolar este cadrul în interiorul cãruia TRE-BUIE sã se desfãºoare întreaga activitate de învãþãmânt,strict ºi necesarmente obligatoriu, atât pentru cadre cât ºi,mai ales, pentru elevi, prin tutelarii lor, care suportã con-secinþele severe ce decurg din încãlcarea prevederilor ºicerinþelor sale, sub semnãturã. Trebuie reþinutã obligativi-tatea ºi responsabilitatea ce revine pãrinþilor faþã de proce-sul educaþional ºi comportamental al copiilor, partea lor depreocupare ºi supraveghere, dar mai ales a nevoii derecunoaºtere a muncii depuse pentru a se regãsi ºi înpracticã silinþa ºi supravegherea efectivã, de zi cu zi, acopiilor. Prin excelenþã, ºcoala trebuie sã instituie reperereferenþiale prin concurenþã ºi sã gãseascã pârghii demotivare a calitãþii în pregãtirea elevilor, stimulente prinburse, gazete ºcolare pe discipline, conduse de ºefii decatedre, cu tematici angajante ºi popularizate în sensulaccesibilitãþii la calitatea lor formativã, prin participaþie ºiconþinutul onorant ºi apreciativ de conduitã ºi þinutã cultu-ralizantã. Prin latura sa educativã ºi având alãturi con-tribuþia implicãrii pãrinþilor, ºcoala este factorul plenitudinarîn ce priveºte formarea calitativã a comportamentului tine-rilor, mijlocul eficient ºi de necontestat prin contribuþia sa lascãderea ºi micºorarea numericã a infracþiunilor juvenile.Este de neiertat ºi de nepermis ce se întâmplã în ºcoli. Înloc sã se asigure un climat de colegialitate, prietenie, ami-ciþie, o purtare civicã ºi decentã, specifice unei instituþii deeducaþie, aci se manifestã ºi se practicã spiritul de gaºcã,desfrâu, libertinaj, scene desprinse din viaþa de stradã, cen-au nimic cu normalitatea. Lipsa de supraveghere ºi a

239

activitãþii de normalizare ºi responsabilizare, dar ºi a mã-surilor coercitive, conduce la asemenea imperfecþiuni com-portamentale. Excesiv de permisivã a devenit ºcoala, ca ºisocietatea, prin cetãþenii ºi factorii sãi de rãspundere ºi cuputeri decizionale. Unde sunt pedagogii ºi orele de peda-gogie sau dirigenþie? Ele au devenit atât de facultative, cãnici nu se poate vorbi de eficienþã ºi necesitatea de a se þine.Pedagogia trebuie sã devinã disciplinã ºi materie de diri-genþie, cu notare, care sã se regãseascã în nota de purtare.

În mod obligatoriu, trebuie sã se întocmeascã,anual, fiºe de evaluare a cadrelor, fiºe în al cãror conþinutsã se regãseascã atât calitatea cât ºi rezultatele obþinutede elevi, conjugate cu priceperea cadrelor în predarea ºiþinerea frâielor de disciplinarizare a elevilor la ore ºi încadrul ºcolii, etica, morala, stadiul sãu de pregãtire, pre-cum ºi garantarea aptitudinilor sale pentru a preda ºi facefaþã pretenþiilor ºcolii. Numai pe baza acestor fiºe se potface propuneri de promovare ºi trece la o cotã superioarãde încadrare. Trebuie substituitã obligativitatea cu oportu-nitatea, de unde ºi nevoia de a se institui o fiºã de cu-noºtinþe ºi grad de pregãtire pentru a putea avea pretenþiade a intra într-un concurs de confirmare, definitivare, degrad sau promovare a cadrelor didactice, numai pe criteriistrict obiective ºi respectate cu sfinþenie. ªcoala trebuiesã-ºi ocroteascã ºi sã-ºi cultive vocaþia pentru creºterea ºiprotejarea copiilor dotaþi - nativ, volitiv ºi cu capacitãþi deafirmare în continuare, de emulaþie ºi grijã aparte. Estenecesarã constituirea, din cadrul corpului profesoral, aunui grup de specialiºti care, bilunar, sã aibã întâlniri cu

240

aceºti elevi, în baza unei tematici la obiect ºi diversificatã,cu indicarea unor teme de studiu ºi documentare supli-mentare ºi convorbiri ulterioare asupra înþelegerii de fonda lor spre a le uºura impactul cu avalanºa de tematici cetrebuie însuºite pânã la detaliu în viitor. Pânã la urmã, esteo pregãtire a deschiderii unor perspective spre „noul“ careeste preluat numai de cei care se încumetã sã îndrãz-neascã ºi sã cucereascã redute ce se aºteaptã cucerite.

Aud mereu de o încercare de amestec al pãrinþilorîn aprecierea calitãþii actului de învãþãmânt ºi predare alprofesorilor!!! Este halucinantã aceastã idee!!! În primulrând, te întrebi cui ajutã aceastã imixtiune într-o activitatece-ºi are sacralitatea ºi încãrcãtura sa de nobleþe profe-sionalã, unde nu trebuie amestecat amatorismul, subiec-tivitatea ºi mahalagismul democratic de prost gust ºi greºitînþeles. Cum ar veni, ca ºcoala sã intervinã în problemelefamiliale ale elevilor? Cine are gânduri atât de ciudate ºinãstruºnice?! Nu-mi pot da o explicaþie! În loc sã gãsim ca,din actul de ºcolarizare, sã se scoatã chiar pseudo-moti-vaþia politicului (ºi nu numai din învãþãmânt) unde estenevoie de autoritatea profesionalã, noi ne strãduim sãintroducem strada ºi cartierul sã împãciuim niºte conflictede scarã a blocului, între doi-trei certãreþi! Dar nu ºtiu cu cedrept un pãrinte este autorizat, ºi mai ales de cine, sã-ºi deacu pãrerea asupra notãrii ºi procesului în sine al ºcolii?! Laºcoalã, pãrinþii sunt chemaþi, ºi nu ca sã vinã spre infor-mare socio-profesionalã. Pentru situaþii deosebite, se potadresa în scris ºi fãrã sã perturbe procesul educaþionalprin prezenþã.

241

ªi, nu în ultimul rând, societatea ºi statul trebuiesã-ºi mãreascã grija ºi atenþia pentru soarta cadrelor ceslujesc ºcoala, asigurându-le un standard de viaþã care sãle creascã prestigiul, autoritatea ºi, prin aceastã persona-lizare, sã-i punã la adãpost de tentaþiile compromiþãtoareºi degradante. Învãþãmântul se asigurã prin ºcoalã ºi nu-mai în ºcoalã. Elevul trebuie sã plece la drumul cunoaºteriiºi încrederii cu obligaþia de a i se asigura, prin procesuleducaþional, temeinicia ºi integralitatea cunoºtinþelor cãpã-tate numai de la ºcoalã, prin orele programate, lui revenin-du-i obligaþia sã înveþe ºi sã se pregãteascã singur acasã,fãrã meditator, stãruind prin muncã ºi perseverenþãasiduã. Profesorul dispune astfel de timpul sãu liber, sã sepregãteascã ºi el pentru a se prezenta exemplar la catedrãºi în timpul riguros afectat, sã-l utilizeze pentru verificareacunoºtinþelor ºi predarea lecþiei. Nu ºtiu de ce nu se dauelevilor titluri de cãrþi pe care sã le citeascã suplimentar,pentru întregirea cunoºtinþelor, cu notare asupra dezbate-rilor ºi contribuþiilor individuale. Internetul, coborât în desu-etudine, a devenit complicele sterilizant, ce le nãclãieºte ºile abureºte mintea elevilor, toþi accesând reþeauna web, deunde copiazã „o impresie“ ºi nici aia autorizatã, doar for-malã ºi indexatã, ca un plictis impus ºi plin de disconfort.Acum, cel puþin, existã destul material la îndemânã, ce sepublicã mult ºi ai ce citi pentru un bagaj lejer de cunoºtinþe,chiar dacã este costisitor, cã nu-þi vine sã te uiþi dupã el niciîn raftul de cãrþi, ca sã nu se uzeze. Asta e procopsealã cupagubã directã în actul de culturalizare, unde în loc de aface un portofoliu de cãrþi desemnate a fi strict necesare în

242

studiul elevilor, cu un preþ accesibil ºi tentant pentru a

cumpãra, stãm cu rafturi pline de reeditãri, la sume de

rãmân nevândute tot atâþia ani câþi au trecut de la prima lor

apariþie. Nimeni nu mai editeazã într-un „B.P.T.“ (Biblioteca

pentru toþi), unde cãrþile uzuale culturii de masã erau acce-

sibile, într-un timp „ticãloºit“, ci acestea sunt reconsiderate

la costurile „înnoitoare“ ale editurilor pãzite la colþ ºi aca-

parate ºmechereºte, de bãieþi cu culturã „încruciºatã“ ºi de

metiºi îngâmfaþi, filfizoni ºi buni la aritmetica numãrãrii ºi

agonisirii cãruþelor de bani, ce-i umflã dându-le aerul ºi

suflarea oamenilor de înaltã þinutã moralã. ªi te mai miri pe

mâna cui a ajuns cultura?!! Sigur, pe mâini moarte dupã

bani agonisiþi, uºor de cuprins în fiºele de declaraþie a veni-

turilor, mascate, pudrate ºi destul de garantate sã nu parã

stridente la citirea lor. Curat murdar. Dar, opera ºi mano-

pera sunt culturalizante prin definirea menirii lor, la preþuri

diferenþiate. Omul avid de carte ºi nevoia de a învãþa, o

cautã ºi la anticariat, unde o plãteºte înzecit faþã de preþul

ei, pe care-l avea acum douãzeci de ani!... ªi...?! Unii îºi

fac „bibliotecã la metru“ (pentru cã au disponibilitate la

bani), din tot ce apare drept carte nouã, ºi-ºi împodobesc

casa ca pe un brad de Crãciun! Dacã-i întrebi ce-au citit, îþi

rãspuns cã sunt ocupaþi cu afacerile. Dar pentru cine le

luaþi? Aveþi copii? Nu. Dar dau bine în casã, „dau a intelec-

tual“. La un aºa argument, e bine sã faci altceva într-o

societate nãpãditã de inculturã ºi de fãtuce prea pline de

ifose ºi CD-uri.

243

Trãiascã politicul imbecilizant, parcimonios, sferto-doct ºi falimentar în linie dreaptã. Ai impresia cã neamulãsta poartã blestemul de a-ºi alege „predestinaþi“ dintreoameni impuºi spre a-ºi confirma nevolniciile ºi fapteleimpardonabile, iremediabili, vicioºi atitudinal, imperfecþi,ocazionali, fãcãtori ºi desfãcãtori de clanuri, grupaþi ºicoalizaþi prin cârciumi, birturi, crâºme, taverne, la beþiiordinare, ipocriþi, care vorbesc despre neam ºi þarã cu oneruºinare fãrã margini.

N-au venit vremuri care sã impunã oameni ade-vãraþi, cinstiþi, oneºti, iubitori de þarã, cu vrednicia condu-cerii ºi mai ales a guvernãrii. ªleahta, coteria, meseriaºi deocazie deveniþi peste noapte politicieni perverºi, ºi încã demarcã, îºi întind tentaculele sufocante ca o caracatiþã, dejos pânã sus. Sunt domenii în activitatea statului în carepoliticul ar trebui subordonat profesiei, competenþei ºi astaprin lege organicã, de pildã învãþãmântul, sãnãtatea, cul-tura, cercetarea, ºtiinþa, justiþia, deocamdatã. Nici finanþelesau economia nu ar trebui sã împartã fondurile întregiicolectivitãþi dupã culoarea politicului, pentru cã eu,cetãþean nealiniat politic, nu numai cã nu mã simtreprezentat, ba chiar sunt frustrat, tras cu forþa în acestimbecil algoritm pãgubitor ºi nesemnificativ în actul defond al participaþiunii.

Uneori, cei nealiniaþi politic ºi neajunºi la vot, fiindîn majoritate, se întreabã unde este spiritul democratic ºicine-ºi asumã riscul sã spunã cã pe mine, cetãþean înaceastã situaþie, cineva mã reprezintã?!... Cine, prin ce ºi,la modul concret, cum?!!

244

Lehamitea tinde sã cuprindã toatã suflarea acesteiþãri. Toþi stau în aºteptare, parcã-ºi doresc „provincia“. Ne-am învãþat sã trãim prin reprezentanþi ºi prin delegaþiadatã cuiva, sã gândeascã ºi pentru mine, sã facã „ceva“ ºipentru mine, „Eu“ trebuind ca sã resimt doar dacã „Nenea“acesta îºi mai aduce aminte cã are delegaþie pentru ceva,din viaþa mea!!! De ce?... Din comoditatea ºi lipsa de anga-jare care presupune ºi muncã ºi contribuþie, care e mare,mare lucru. Anonimatul, sfânta impersonalitate, simpli-tatea, ignoranþa transformatã ºi plãtitã cu taxã pe prostiaadãugatã, plictisul, invidia ºi imbecila stare de cârcotaºpalavragiu ºi impudic de comod. ªi ultimul, cãruia-i revinesumbra sarcinã sã stingã lumina, nu mai are energie. Arãmas sãrmanul în aºteptarea nãpastei întunericuluicopleºitor ºi fãrã scãpare! Pânã când? De ce aceastãnepãsare? Vin apele peste noi, vin puhoaie, ºi de opt-sprezece ani plãtim pagube ºi ruine fãcute de calamitãþi,dar nu suntem în stare sã facem un plan naþional, ca toatãsuflarea þãrii sã iasã ºi sã facã ordine în ograda proprie.Aºteptãm pe cei de afarã? Vom mai plãti, fãrã sã ne dãmseama, cã din fondurile pe care le-am cheltuit pentrudespãgubiri, pânã acum, puteam termina cu acestblestem, punând la treabã opt, nouã sute de mii deoameni, cãrora le plãtim asistenþã socialã pe nemuncã. Seduc oamenii în strãinãtate, destrãmându-ºi familiile, aban-donându-ºi copii, pãrinþi, case, terenuri, lãsând în urmãstarea dezolantã a unor regiuni ca pãrãsite, de teamahoardelor barbare. Nu avem cine sã facã ordine în acesthaos aproape generalizat. Cheltuim din pierderi, creºtemdescrescând, adunãm scãzând ºi înmulþim împãrþind. Astafacem!! Mai mult, cu oamenii pe care-i avem la conducere,

245

nu se mai poate gândi nici la ceva mai bun. Totul este rãs-turnat valoric, nimic nu pare a fi justiþiabil ºi de stãvilit. Estestarea premergãtoare colapsului. Este neputinþa unei rota-tive de guvernare pe timp limitat, dar cu intenþii secãtuite desloganul „acum, cât se poate, ºi pe urmã vom vedea ce mairãmâne ºi pentru alþii de dijmuit“. Acest „acum“ este fatal ºine urmãreºte ca o pecete stigmatizantã pe termen nedefinit.

Cum te vei mai numi naþiune? Probabil un „spaþiu“,ce „pare“ a fi populat, iar asta înseamnã mai mult decâtruºinos.

N.B.: Este un articol, cu care mã tot plimb de câtã-va vreme pe la diverse publicaþii. Este citit, este destul deapreciat, dar nu-l pot pune în paginã, pentru cã nu estescris într-o viziune plãcutã! Nu am joc de scenã?!! Bravos!Aºa ceva, mai rar!!!

** *

Revin în mijlocul puternicului motivant element alacestei încercãri mãrturisite sincer ºi cu devoþiunea ce mi-o pot asigura numai prietenia ºi apropierea celor dingeneraþia mea, cãrora nici lauda ºi nici elogierea nu le-arda mãsura simbolului reprezentativ al nobleþei sensuluisemnificativ a ceea ce înseamnã o adâncã, sincerã ºicuratã prietenie. Uneori, un prieten îþi este mai necesar caun frate sau coleg apropiat, el putând asigura convingere,încredere, garanþie ºi poate depune chiar mãrturie, cu o maimare încãrcãturã a credibilitãþii ºi mai ales dezinteresatã.

În vara anului 2008, m-am decis ca tot ce aveamîntipãrit în memorie de-a lungul a peste 66 de ani de

246

conºtientizare ºi trãire, a tot ceea ce se poate socotienunþiativ ºi se poate încorpora la modul constitutiv al noþi-unii de colegialitate ºi prietenie, precum ºi a respectuluimoral al obligaþiilor ce ne revin faþã de dascãlii ºi cãlãuzi-torii noºtri în viaþã, pentru cã meritã, sã li se rãspundã,oricât de modest, dar cu mult mai multã deferenþã ºi cinstire, decât nepãsare, indiferenþã, uitare, neglijenþã sauchiar ignobila ignoranþã pãgubitoare ºi de neacceptat. Eunu am þinut un „jurnal“, nu am avut notes-uri, dar am fixatcu dragoste ºi plãcutã sinceritate, tot ce m-a impresionatanume, ºi mai ales ce am socotit cã este ºi poate contribuila cimentarea ºi stãruitoarea condiþie de colectivitate uni-tarã ºi indistructibilã a colegialitãþii. În lipsa unor reguliscrise, trebuie sã opereze cutuma, ce permanentizeazãbuna-cuviinþã sentimentul prieteniei, sigur, cel mai de-sãvârºit moraliceºte. Menþinerea viabilitãþii acestor relaþiinu are ºi nu poate avea sau pricinui griji de ordin materialsau de o scarã pseudovaloricã a superioritãþii vreunuia„mai mare“ ca personalitate, pregãtire, inteligenþã, poziþiesocialã etc. Între colegi ºi prieteni nu opereazã asemeneacriterii sau, mai bine zis, nu trebuie sã opereze, în primulrând, ci acela mai important, al bunului simþ ºi al cuviinþeiobligatorii. Desigur cã, prin starea noastrã atitudinalã înraport cu toate aceste trebuinþe, în ce priveºte þesereatrainicã a acestor legãturi care nu întotdeauna sunt în relaþiebiunivocã, precum aceea a salutului, care obligã ºi larãspuns, ci uneori, este semnalul înãlþãtor al unei pãrþi cã nute-a uitat, confirmã o pretenþie ce ºi-ar fi dorit-o ºi dascãliinoºtri, cã am învãþat-o ºi-o punem în practicã.

Nevoia de a dovedi ºi rãspunde în modul afabilacestor cerinþe ale conduitei este semnul înþelegerii

247

necondiþionate de „ceva anume“, care sã menþinã stareainiþialã de puritate ºi moral admisã a constituirii prietenieisau colegialitãþii. Spiritul unei asemenea continuitãþi nupoate avea condiþionãri decât de naturã a unei imoralitãþi aunei pãrþi, ceea ce, în cazul nostru de pricepere, n-a fostposibilã. Cu atât mai mult atunci când referirea se mutã laprofesorii sau îndrumãtorii noºtri. Pata de nemulþumire îºiare pricina în aceea cã, de mulþi ani, nu mai ºtim denumeroºi dintre cei cu care am fost colegi ºi nu mai avemcum sã-i contactãm. Nici ei (unii) nu ne mai contacteazã,deºi au repere fixe, de la care pot obþine informaþii pentru arelua relaþia, de a menþine cel puþin o legãturã telefonicã ºiexplicativã în fond. Peste aceste situaþii de excepþie, domi-natoare rãmâne atitudinea majoritãþii, a acelora care cuplãmla aceastã bucurie a menþinerii legãturilor ºi de a participa laîntâlnirile organizate, o stare manifestã care dã suculenþã ºirevigorare, ne tonificã fiinþa, emoþionându-ne prin revedereºi de reînnoire a unor clipe trãite în tinereþea noastrã. Nimeniºi nimic nu ne poate reda ºi explica mai veridic acele clipe,decât noi, cei care le-am trãit cu adevãrat. Mãreþia ºi dimen-siunea gestului îmbrãþiºãrii cu ocazia întâlnirilor o fac unicãºi imprescriptibilã, având încãrcãtura bucuriei ce-o trãimdeopotrivã, prin amintirea momentelor din începuturile ºcolii,când, din necunoscuþi total, actul educaþional ºi solemni-tatea atributivã a ºcolii, leagã ºi-ºi dovedesc menirea forma-tivã ºi ca act social, al stabilirii unor relaþii camaradereºti pu-ternice ºi indestructibile, punând în funcþiune resorturi nebã-nuite, dar reale în capacitatea ºi temeinicia lor.

Între stãrile apoteotice ale omului, în special naº-terea ºi punctul terminus (a treia fiind botezul), dau mãsuradeschiderii acestui arc peste timp. Douã surse îmi revin

248

mai comod în minte acum, la care ºi despre care, doi marigânditori români fac trimitere. Primul, Mircea Eliade, înculegerea sa antologicã „Arta de a muri“ ºi Petre Þuþea, încartea sa la care am mai fãcut referire, „Între Dumnezeu ºineamul meu“.

M. Eliade puncteazã anume cã, dintre toate,moartea ºi-a creat un mit, dar nu anodin, fãrã importanþãsau valoare (eticã, moralã, psihicã sau completitudinalã).Adunând, în contextul onorantului omagiu, respectul ºiîntreaga compasiune pentru colegii care nu mai sunt prin-tre noi, restituindu-le cuviincioasa obligaþie de a le mulþumipentru cã ne-au însoþit ºi ne-au fost pãrtaºi întregitelorbucurii ºi nebunii ale copilãriei ºi tinereþilor noastre, cãroranici memoria ºi nici mãcar beteºugul vârstei nu le vorºterge existenþa ºi perenitatea satisfacþiilor create. Nu toþicitim ºi ºtim din cartea morþii, dar trãim virtualul acesteistãri apoteotice cu neputinþa pãmânteanului care învaþã dela naºtere de existenþa acestui punct terminus al vieþii.Exemplul dat de P. Þuþea, despre apropierea ºi simþireasãvârºirii acestui dat, pune în gura unui þãran cãzut la pat,ce-ºi cheamã muierea, cãreia îi spune: „Fã! aprinde-mi olumânare, cã ºtiu eu unde mã duc. La cele Sfinte!“. Estenemaipomenit. El îºi pregãtise, din viaþã, trãirea ºi ºtia cãla capãtul ei, trebuia sã plece, pregãtindu-ºi toaleta ºi loculde înmormântare, în zona sacrã a cimitirului, alãturi de ailui. Cucernicia deprinsã din credinþa primitã în bisericã i-aconsemnat atributul de „homo religiosus“ ºi dupã asta, ºi-a terminat trãirea în aceastã lume, spunând AMIN. Mailumesc ºi sacrosant concept ºi faptã de creºtin sublimã ºide-o asemenea simplitate ºi mãreþie, nu poþi gãsi, atât

249

pentru gestul de admiraþie, dar ºi pentru curãþenia mora-lizatoare care este plinã de înþelepciune ºi perfecþiune.

În cartea „Bel-Ami“, a lui Guy de Maupassant, unpersonaj al romanului puncteazã magistral: „... prietene,omule drag, cunoaºte-mã sã te pot pune pavãzã ºi scut încalea nevoilor ºi nemulþumirilor mele. Vino sã împãrþim bu-curia, fericirea ºi mulþumirea vieþii, mai mult decât frãþeºte,în mod egal ºi fãrã teama de a greºi ºi a ne pãcãli“. Mi l-amales ca reper în viaþã. Pânã acum mi s-a confirmat. Poate cãacest precept a avut sensuri biunivoce, acomodându-se mailesne cu încrederea acordatã ºi trãitã sincer, fãrã temeri ºisubtilitãþi sau incorectitudini. Este ºi o parte a norocului întoatã aceastã fantasticã împlinire sufleteascã.

Îþi mulþumesc, cititorule drag, pentru încumetareade a zãbovi asupra acestor rânduri ºi pentru înþelepciuneade a le accepta ca sincere mãrturisiri de credinþã ºi a nu leadãuga pretenþia unor porniri livreºti, literare sau autobi-ografice. Un ne-poet ºi ne-scriitor, ca mine, cunoaºte exis-tenþa unei mãsuri în toate faptele ºi trãirile vieþii noastre ºi,personal, o respect. Adaug o reflecþie a lui F. Aderca:„Fericirile sunt întotdeauna mãrunte ºi costisitoare. Numainenorocirile sunt gratuite ºi imense“.

Sfârºit

250