Ana Blandiana- am crescut?

Am crescut? Suntem oameni maturi?Câte mii de nuante putrezesc o culoare...Dragi si ridicole, departe sunt zileleCând lumea o-mparteam în buni si rai.Am devenit puternici scaldându-ne-n derutaPrecum în apa Stixului Ahil, Dar de calcâiul vulnerabil încaAtârna soarta universului întreg.E totul grav. Si întelegem totul.De-acum va trece timpul neschimbat.Ne da de gol adolescenti doar lipsaÎnteleptei spaime de moarte.