Grasu Corina-ElenaGrupa 1505

Analiză asupra ratei inflației în perioada 1990 – 2014

Inflația este un dezechilibru major, ce este prezent în economia fiecarei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale.

În România, inflaţia anilor 1990-2000 s-a desfăşurat concomitent cu procesele tranziţiei de la economia centralizată de stat la economia privată de piaţă, creând impresia falsă de componentă a acestei treceri. Cu toate că inflaţia apărea ca un produs al transformărilor instituţionale şi legislative, economice şi sociale, ea nu era obiectiv inerentă acestor transformări Lipsa datoriilor externe, rezervele mari de produse, o producţie industrială şi agricolă capabilă să acopere integral cererea minimă de bunuri de consum a pieţei interne, nu justificau o explozie inflaţionistă proprie economiilor calamitate. Cauzele creşterii aberante a preţurilor rezidă în politici economice inconsecvente, în gestionarea fără continuitate a economiei, în abandonarea gestiunii patrimoniului public, într-un talaz de risipa şi sustrageri din cadrul patrimoniului statului, atât la nivel guvernamental, cât şi la nivelul întreprinderilor.

Evoluția ratei inflației în perioada 1990 - 1999

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 19990.00%

50.00%

100.00%

150.00%

200.00%

250.00%

300.00%

5.10%

170.20%

210.40%

256.10%

136.70%

32.30%38.80%

151.40%

40.60%54.80%

Proprietatea statului, ce forma 86% din avuţia naţională, a încetat să mai fie conservată şi apărată tocmai în perioada când se instituia principiul economiei de piaţă al garantării şi apărării proprietăţii. Declanşarea inflaţiei s-a produs prin creşteri nemotivate economic de salarii, indemnizaţii etc. Prin liberalizarea preţurilor fixe, autonomia fără control, centru al gestiunii întreprinderilor, liberalizarea comerţului exterior, eliminarea controlului statului asupra producţiei întreprinderilor sale şi a preţurilor etc., toate acestea generând un mecanism specific al cursei, pe termen lung, dintre creşterea cheltuielilor şi a preţurilor.

Procesul inflaţionist se remarcă puternic, crescând până în anul 1993, când atinge apogeul de 256,1% faţă de 1992, diminuându-se ulterior până la 32,3% în 1995, şi urmând o nouă repriză de creştere în anii 1996 şi 1997, pentru ca să scadă din nou, până în anul 2000, la 45,7%, cu tendinţă ulterioară de reducere semnificativă. Deprecierea banilor este urmărită, prin indicele

Grasu Corina-ElenaGrupa 1505

preţurilor de consum şi al serviciilor şi prin raportul cursului valutar. Indicii preţurilor de consum arată creşterea cumulată a inflaţiei, preţurile amplificându-se de zeci şi apoi de sute de ori în acest deceniu. De remarcat că, în anul 2000, indicele general a ajuns la 111 767% în comparaţie cu anul de bază 1990 , preţurile din acest an reprezentând doar 0,0009 din nivelul anului 2000.

O altă manifestare a inflaţiei a constituit-o deprecierea monedei naţionale, a leului, în comparaţie cu valutele externe mai stabile. Deprecierea leului, ca manifestare a inflaţiei, din perioada 1990-2000 s-a exprimat în creşterea preţurilor de 1175 de ori, în vreme ce deprecierea externă a leului - prin dolar - a fost sensibil mai mare, de 1456 de ori; devansarea indicelui preţurilor de consum de către cursul valutar s-a înregistrat permanent, în întreg intervalul. La aceasta, este de subliniat şi faptul important că dolarul însuşi a suferit un proces de depreciere, înscris pe termen lung, după suspendarea în 1971 a convertibilităţii în aur. Aşadar, inflaţia ultimului deceniu s-a situat, prin dimensiunile sale, după inflaţia din perioada războiului şi postbelică, 1939-1947, deprecierea leului fiind de ordinul miilor, prin consecinţele şi daunele sale, fiind cea mai grea inflaţie din tot secolul.

Inflaţia în România a fost rezultatul nu al unui anumit mecanism economic dezechilibrat, cum se desfăşoară fenomenul în lumea economiilor dezvoltate contemporane, ci al lipsei unor politici economice de continuitate şi competenţe sau al aplicării unor politici greşite infiltrate cu interese de acumulare, de corupţie etc.

Evoluția inflației în perioada 2000 – 2008Perioada 2000-2008 s-a caracterizat prin creștere economică, reducerea inflației și a

deficitului bugetar, creșterea rezervelor monetare și un deficit de cont curent în creștere, dar sustenabil. Anul 2000 a marcat, de altfel, debutul procesului dezinflaționist, BNR stabilind ca obiectiv prioritar reducerea anuală a ratei inflației cu procente reprezentând între un sfert și o treime din creșterea prețurilor aferentă anului precedent.

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 20080.00%5.00%

10.00%15.00%20.00%25.00%30.00%35.00%40.00%45.00%

Rata inflației 2000 - 2008

Rata anuală a inflației Ținta de inflație

Reducerea inflației de la 54,8% în 1999 la 6,57% în 007 a avut ca rezultat un mix de politici economice favorabile dezinflației. În această perioadă, politica monetară și cea fiscală au

Grasu Corina-ElenaGrupa 1505

avut, în general, caracter restrictiv, la care am adăuga o politică a veniturilor salariale neutră și o evoluție favorabilă a economiei, caracterizată prin creșteri însemnate ale PIB.

Anul 2005 a fost marcat de o întrerupere temporară a procesului dezinflaționist, cauzată de șocuri de natura ofertei, excesul de intrări masive de capital și deteriorarea anticipațiilor inflaționiste. În anii următori, 2006 și 2007, preocuparea majoră a BNR a fost reprezentarea de continuarea dezinflației, obiectiv marcat însă de riscuri în creștere generate de: creșterea consumului populației, ca efect al sporirii veniturilor și a volumului creditelor acordate acesteia; adâncirea deficitului de cont curentș stadiul incipient de funcționare a strategiei de țintire a inflației adoptată de BNR în august 2005.

În 2005, în primul an de ţintire a inflaţiei, preţurile de consum au înregistrat o creştere anuală de 8,6% faţă de ţinta de 7,5%, în anul 2006 inflaţia anuală a coborât spectaculos la 4,9%, sub ţinta de 5%, iar în anul 2007 a urcat înapoi la fel de spectaculos până la 6,6%, peste ţinta de 4%.

Nici în perioada 2008-2010 inflaţia anuală nu a reuşit să ajungă în intervalul ţintit de BNR. Lupta cu preţurile a devenit mult mai dură pe fondul crizei financiare internaţionale, al scumpirii explozive a petrolului şi a altor materii prime.

În anii de criză, angajamentul de ţintire a inflaţiei a intrat în conflict cu posibilitatea ca BNR să contribuie la contracararea recesiunii. Pe lângă ţinta de inflaţie, BNR a avut de acomodat obiective uneori contradictorii legate inclusiv de politica de curs de schimb şi de reglementările în domeniul creditării – adică a trebuit să controleze cursul şi să ţină în frâu creditarea.

Anul 2011 s-a încheiat cu o inflaţie de 3,14%, în ţintă, în timp ce în 2012 România a ajuns la o rată a inflaţiei de 4,95%, în afara intervalului ţintit, în urma producţiei agricole slabe, a scumpirii energiei, a gazelor şi a petrolului, precum şi din cauza deprecierii leului. Cererea slabă din economie nu a putut contrabalansa o serie de creşteri de preţuri.

Rata inflației 2008 - 2015

Dec-08 Dec-09 Dec-10 Dec-11 Dec-12 Dec-13 Dec-14 Ian 2015

0.00%

1.00%

2.00%

3.00%

4.00%

5.00%

6.00%

7.00%

8.00%

9.00%

6.30%

4.80%

8.00%

3.14%

4.95%

1.55%0.83%

0.40%

Ce a influenţat inflaţia în 2013BNR a atins anul trecut ţinta de inflaţie, fiind pentru a treia oară când banca centrală

reuşeşte să atingă acest obiectiv de când a adoptat strategia de ţintire a inflaţiei ca principal obiectiv monetar, în august 2005.

Grasu Corina-ElenaGrupa 1505

Inflaţia a scăzut puternic în lunile de toamnă, sub 2%, după ce în primele două trimestre din 2013 a oscilat în intervalul 5-6%.

Trendul descendent al inflaţiei a încurajat relaxarea politicii monetare prin reducerea dobânzii-cheie. BNR a tăiat dobânda-cheie în a doua jumătate a anului trecut cu 1,25 puncte procentuale, ducând-o la minimul istoric de 4%, în speranţa că şi băncile comerciale vor reduce dobânzile la creditele în lei pentru a face costul împrumuturilor în moneda naţională  comparabil cu cel al creditului în euro.

Scăderea inflaţiei a fost influenţată în special de anul agricol bun şi reducerea TVA la produsele de panificaţie începând cu luna septembrie, de la 24% la 9%. În cazul pâinii, transmisia a fost semnificativă, de circa 95%. În septembrie, dinamica anuală a inflaţiei a decelerat semnificativ la 1,88%, faţă de nivelul de 3,67% din august. În noiembrie, preţurile de consum au stagnat faţă de luna anterioară, ca urmare a ieftinirii alimentelor, astfel că rata anuală a inflaţiei s-a plasat la 1,83%.

În decembrie 2013 rata inflaţiei a fost de 0,3% comparativ cu noiembrie, astfel că faţă de decembrie 2012 preţurile de consum au înregistrat o creştere de 1,55%. Mărfurile nealimentare au înregistrat o creştere anuală a preţurilor de 3,6%, iar tarifele serviciilor au urcat cu 3,4%, în timp ce la produsele alimentare s-a înregistrat o scădere a preţurilor de 1,81%.

Banca centrală a revizuit prognoza de inflaţie pentru finele anului 2014, de la 3,1% la 3% (fără a lua în calcul impactul majorării impozitelor şi taxelor), anticipând o scădere a ratei sub intervalul de variaţie în prima parte a anului viitor şi apoi o revenire, mai ales din efect de bază. Ţinta de inflaţie a BNR este de 2,5% +/- un punct procentual.

Bibliografie:

Nicolae Dardac, Teodora Barbu- “Moneda”, Editura ASE 2009

Eugen Rădulescu - “Inflația, marea provocare” Editura Enciclopedică, Bucuresti 1999

Mircea Ciumara, Constantin Ciutacu - “Inflația in România”, Editura Expert 2005

http://www.zf.ro/zf-24/romania-a-incheiat-anul-2013-cu-cea-mai-mica-inflatie-din-1990-incoace-1-55-11896979