Analize medicale de laborator

IMUNOLOGIE

Ag HBe Ag HBs alfa -Fetoproteina - test cantitativ alfa 1 Antitrispina alfa 1- microglobulina in urina Anti - HBs Anti - TG Anti - TPO Anti HAV IgM Anti HBc IgM Anti HBc total Anti HBe Anti HBs Anti HCV Anti HIV 1 2 Anti-HBc Antigen carcinoembrionar Antigen carcinoembrionar CEA Apolipoproteina A 1 Apolipoproteina A1 Apolipoproteina B ASLO B CrossLaps Beta-hCG beta2 Microglobulina - test cantitativ CA 125 CA 15-3 CA 19-9 CA 72-4 (neo stomac) Citomegalovirus Ig M Citomegalovirus IgG Complement seric C3 - test cantitativ Complement seric C4 test cantitativ Complexe imune circulante Cortisol Crioglobuline Cyfra 21-1 (neo pulmonar) Depistare Anti Chlamydii IgA Depistare Anti Chlamydii IgG - test serologic Depistare Anti Chlamydii IgM - test serologic Depistare Anti Toxo IgG - test serologic Depistare Anti Toxo IgM - test serologic Depistare Helycobacter Pylori anticorpi IgG DHEA-S Digoxin Estradiol - test cantitativ

1

Factor reumatoid Factor Rh Feritina Folate Free PSA - test cantitativ FSH - test cantitativ FT3 - test cantitativ FT4 - test cantitativ Grupa sanguina h CG Haptoglobina - test cantitativ Herpes simplex HIV Ag Imumograma Ig A Imunoglobulina A (sange) Imunoglobulina Ig E - test cantitativ Imunograma Ig G Imunograma Ig M Insulina LH - test cantitativ Mioglobina - test cantitativ N-Mid Osteocalcin NSE (neo pulmon) ProBNP Progesteron - test cantitativ Prolactina - test cantitativ Proteina C reactiva PSA - TOTAL PTH RPR Rubeola - Anticorpi IgG Rubeola - Anticorpi IgM Testosteron - test cantitativ Tireoglobulina (TG) TPHA - test de confirmare Transferina Troponina T - test cantitativ TSH TT3 - test cantitativ TT4 - test cantitativ Ureaplasma Urealytycum VDRL Vitamina B12

Ag HBe

2

Ag HBe

Ag HBe marker de replicare virala cand replicarea virala scade Ag Hbe dispare si se detecteaza Anti Hbe.

AgHBe se evidentiaza inca din perioada de incubatie, imediat dupa aparitia AgHBs.

Dispare in convalescenta cu aparitia anti Hbe.

Detectarea lui indica infectivitatea persoanei.

Informatii generale

AgHBe este codificat de aceeasi secventa de ADN ca si AgHBc, dar transcriptia lui incepe mai devreme. Prezenta AgHBe este indicatorul cel mai concret al replicarii virale si deci al infectiozitatii serului. La purtatorii cronici de AgHBs, investigarea AgHBe permite estimarea riscului de infectare  a celor care vin in contact cu acesti indivizi. AgHBe apare in decurs de o saptamana de la aparitia AgHBs si in cazurile acute dispare inaintea acestuia. De obicei remanenta lui in ser este de 3-6 saptamani2;4.

Disparitia AgHBe in hepatita acuta se asociaza in mod obisnuit cu un declin al valorilor transaminazelor si inceputul etapei de vindecare3.

Cu cateva exceptii, AgHBe este prezent doar la persoane care prezinta in ser ADN VHB si este utilizat ca alternativa la determinarea ADN VHB. Persistenta lui mai mult de 20 de saptamani sugereaza evolutia spre starea de purtator cronic si, posibil, spre hepatita cronica.

Prezenta lui la mamele cu AgHBs pozitiv, indica o probabilitate de 90% ca nou-nascutul sa dobandeasca infectia cu VHB. Sunt posibile absenta AgHBe si prezenta ADN VHB la pacientii infectati cu un mutant al VHB care nu sintetizeazã AgHBe4.

Recomandari pentru determinarea AgHBe

•  investigarea gradului de infectiozitate;

•  monitorizarea hepatitei B acute si cronice;

•  evaluarea succesului terapiei antivirale2;3.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)1.

Specimen recoltat - sange venos1.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C1.

Volum proba - minim 0.5 mL ser1

3

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.

Stabilitate proba - serul este stabil 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C1.

NOTA : Serul nu se lasa la temperatura camerei, deoarece AgHBe este termolabil1.

Evitati decongelarea/recongelarea1.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)1.

Valori de referinta – AgHBe negativ1.

Limite si interferente – AgHBe nu poate fi detectat la pacientii infectati cu un mutant al VHB, care nu sintetizeazã AgHBe4.

•  Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

-anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic

Ag HBs

Definitie

Evidentierea  antigenului de suprafata al virusului hepatic de tip B.

 

Semnificatie clinica 

 

Prezenta AgHBs in serul/plasma umana este marker de infectie cu virusul hepatitei B.

Ag HBs este primul marker de infectie care apare cu cateva zile sau saptamani innainte de aparitia simptomelor clinice.

Detectia AgHBs  se face in scop diagnostic si de monitorizare a persoanelor infectate cu HVB , pentru evitarea transmiterii acestuia.prin sange sau derivate de sange.

4

Determinarea AgHBs este factor de monitorizare a evolutie bolii la pacientii cu HVB acuta sau cronica .

virusul, pot sa nu prezinte nici un fel de simptome (pana la 40% din cei infectati) fiind descoperiti intamplator cu ocazia testarii pentru donarea de sange ca fiind purtatori;

sau pot prezenta simptome asemanatoare unei gripe

Multe persoane care au contactat recent: pierderea apetitului alimentar, oboseala (care persista de saptamani), dureri musculare sau articulare, greturi, varsaturi,dureri abdominale sau in zona ficatului, diaree, eruptie cutanata, febra moderata, urina inchisa la culoare, scaune decolorate, icter (coloratia galbena a pielii si ochilor);

 

Simptomele pot aparea intr-un interval de 25-180 de zile dupa expunerea la virus

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Ag HBsNEGATIV

alfa -Fetoproteina - test cantitativ

Definitie

Alfa-fetoproteina este o proteina de origine fetala care se sintetizeaza in ficat si celulele gastrointestinale si  trece transplacentar in sangele matern.

AFP se detecteaza in plasma embrionului de 4 saptamani si creste rapid in primul trimestru de sarcina. Cantitati mici de AFP (500ng/ml) strabat placenta si se gasesc in serul matern.

 

Ce indica acest test

Prezenta alfa-fetoproteinei in serul mamei detecteaza, daca nivelul ei este crescut peste limitele normalului, un risc crescut pentru gemelaritate, defecte deschise ale tubului neural fetal (de ex., anencefalia sau spina bifida), atrezia intestinala, hepatita, nefroza.

La adult nivelul  Alfa –fetoproteinei este folosit ca markar tumoral. Valori ridicate pot indica stari patologice:seminom testicular, carcinom hepatic. Nivelul ridicat de AFP nu se asociaza intotdeauna cu malignitatea. Cantitati de AFP mari se pot intalni si in cazul unor stari patologice de hepatita virala, hepatita cronica, ciroza.

Practicat intre a 15-a si a 20-a saptamana de sarcina testul prenatal pentru alfa fetoproteina din serul matern indica, atunci cand se inregistreaza o scadere marcata, risc crescut pentru nasterea unui copil cu sindrom Down, trisomia 13 sau alte aneuploidii. Trebuie avut in vedere faptul ca exista si alte cauze de scadere a nivelului alfa-fetoproteinei.

5

Cand trebuie facut acest test

Se recomanda practicarea testului alfa-fetoproteinei in sangele matern la persoanele cu varsta mai mare de 35 de ani, celor care au nascut si alti copii cu defecte ale tubului neural sau cu cromozomopatii diverse, precum si femeilor, care au fost expuse la radiatii, la diferite substante chimice sau la medicamente cu "reputatie" teratogena.

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM alfa -Fetoproteina - test cantitativ <=5.8 F. gravide 14 sapt: <23.2; F. gravide 15-19 sapt: 25.6-45.5IU/ml alfa -Fetoproteina - test cantitativ0.00 - 7.22IU/ml alfa -Fetoproteina - test cantitativ< 7.22 sarcina normala: sapt 15-20/25-56 IU/ml

alfa 1 Antitrispina

Alfa 1-antitripsina este un inhibitor al serin-proteazei. Desi se numeste antitripsina, tintele sale fiziologice sunt proteazele (elastaza, colagenaza), eliberate din leucocite (si nu tripsina). Leucocitele elibereaza proteazele în timpul fagocitozei, în reactia inflamatorie pulmonara cronica, iar tesutul pulmonar este lezat.

În conditii normale, activitatea proteazelor este inhibata completde alfa 1-antitripsina. Sinteza hepatica a alfa1-antitripsinei creste de 4 ori în reactia inflamatorie. Deficienta sintezei acestei proteine are consecinte patologice. Pierderea elasticitatii tesutului pulmonar este rezultatul procesului de îmbatrânire fiziologica, dar deficitul alfa1-antitripsinei accelereaza procesul si produce emfizem pulmonar, în special la fumatori. Când se întrunesc cele doua conditii, atacul de emfizem începe la 30 de ani, cu sfârsit letal la 50. Poluarea aerului sau infectiile respiratorii au efecte defavorabile la pacientii cu deficit al sintezei alfa 1-antitripsinei. În absenta acestei proteine inhibitoare, proteazele leucocitare ataca tesutul înconjurator si produc leziuni care initiaza procesul inflamator. Inhibitorul proteazei alfa antitripsina (alfa AT) este un reactant de faza acuta, iar nivelul lui seric creste în mod firesc în cadrul diverselor reactii inflamatorii si dupa administrarea de estrogen. Nivelul seric de alfa AT este fie scazut, fie absent la anumiti pacienti cu debut precoce al emfizemului.

Prin tehnicile cu gel acid de amidon si imunoelectroforeza a fost posibila identificarea genetica a tipurilor de inhibitori de proteaza. Majoritatea membrilor dintr-o populatie normala au doua gene M, denumite ca AT tip MM, si un nivel seric de alfa AT peste 2,5 g/1. Multe gene contribuie la modificarea nivelurilor serice de alfa antitripsina, dar cel mai frecvent sunt asociate cu emfizemul genele Z si S. Indivizii homozigoti ZZ sau SS au frecvent niveluri serice apropiate de zero, dar niciodata mai mari de 0,5 g/1, si dezvolta un emfizem panacinar sever în decadele a treia - a patra de viata. Procesul panacinar predomina la bazele plamânilor. Dispneea progresiva, cu tuse minima, caracterizeaza tabloul clinic, desi la fumatori, bronsita cronica este pe primul plan.

Date fiind posibilitatea sintezei chimice sau biologice în cantitati semnificative a inhibitorului de alfa proteaza si efectul dovedit în administrarea intravenoasa pentru

6

reechilibrarea balantei proteaza-antiproteaza în lichidul de lavaj din plamânul indivizilor ZZ, s-a sugerat ca terapia de substitutie cu alfa AT poate fi valoroasa în împiedicarea aparitiei emfizemului la acesti pacienti. Terapia de substitutie a fost folosita înaintea evaluarii eficacitatii ei, si de aceea un studiu amanuntit stiintific nu a fost posibil, într-un registru national, un studiu al evolutiei naturale urmeaza a se efectua, din care se vor putea evalua efectele tratamentului, daca grupele de pacienti tratati si netratati sunt selectate pentru a fi comparabile de la început.

Heterozigotii MZ si MS au niveluri intermediare serice de alfa AT (de exemplu, între 0,5 si 2,5 g/1); deci, expresia genetica este aceea a alelei codominante autosomale. Un subiect de controversa este daca starea de heterozigot se asociaza cu alterarea functiei pulmonare. Subiectul este foarte important, deoarece statusul de heterozigot este foarte frecvent, incidenta variind între 5 si 14% din populatia generala. Modul exact în care deficienta de antitripsina produce emfizem este neclar. Pe lânga inhibarea tripsinei, alfa AT este un inhibitor eficient al elastazei si al mai multor enzime proteolitice. Exista dovada experimentala ca integritatea structurala a elastinei din structura plamânilor depinde de aceasta antienzima, care protejeaza plamânul de proteazele eliberate din leucocite.

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM alfa1 Antitrispina2-100 ani 110-280 mg/dl

alfa 1- microglobulina in urina

Informatii generale

Alfa1 microglobulina este o glicoproteina cu greutate moleculara mica (26 kDa) sintetizata la nivelul ficatului, ce face parte din superfamilia proteinelor lipocalin. In plasma formeaza complexe cu IgA. Forma nelegata este filtrata la nivel glomerular si reabsorbita partial in tubii proximali, unde este metabolizata. In conditii normale, datorita reabsorbtiei tubulare doar o mica parte se gaseste in urina finala, de aceea, orice crestere a excretiei urinare a alfa1 microglobulinei indica fie o modificare morfologica, fie una functionala la nivelul tubului proximal.

Cresterile serice ale alfa 1-microglobulinei sunt asociate cu cresteri ale IgA sau afectiuni hepatice, nefiind semnificative in depistarea modificarilor tubulo – interstitiale1;2;4.

Recomandari pentru determinarea de alfa1microglobulina

- screening-ul  tubulopatiilor;

- monitorizarea evolutiei leziunilor sau disfunctiilor tubulare;

- detectarea disfunctiilor renale cronice asimptomatice;

- nefrite interstitiale;

- pielonefrite;

7

- tubulopatii ereditare;

- sindrom Fanconi;

- guta;

- nefropatii induse de medicamente;

- boala Wilson;

- sindrom Sjőgren;

- evaluarea functiei renale dupa transplant3.

Pregatire pacient – nu este necesara2.

Specimen recoltat

a) urina din 24 ore: la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2- 3 litri toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aproximativ 100 ml, in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; proba se tine la 2- 8°C in timpul colectarii si ulterior, pana se lucreaza efectiv;

b) o proba de urina spontana (preferabil prima urina de dimineata)2.

Recipient de recoltare

a)vas de 2 – 3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore;

b)eprubeta pentru urina2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – nu se adauga acizi sau conservanti2; specimenul se centrifugheaza la temperatura camerei2;4.

Cantitate recoltata - a) aproximativ 100 mL; b) 10 mL2.

Cauze  de respingere a probei – specimene congelate2.

Stabilitate proba – 7 zile la 2-8ºC2.

Metoda – nefelometrica2.

Valori de referinta - < 14 mg/L; < 1,58 mg/mmol creatinina /24 h2.

Interpretarea rezultatelor

8

Modificari ale excretiei urinare de alfa1 microglobulina se inregistreaza in afectiuni tubulare, nefrite interstitiale, pielonefrite, tubulopatii ereditare, intoxicatii cu metale grele sau expunere la medicamente nefrotoxice.

Glomerulopatiile si vasculopatiile renale se asociaza adesea cu leziuni tubulare determinand cresteri ale concentratiei urinare de alfa1 microglobulina.

La pacientii cu infectii urinare, prezenta alfa1 microglobulinei in urina indica o afectare renala (pielonefrita).

O cale alternativa la dozarea alfa1 microglobulinei este determinarea proteinei transportoare a retinolului (RBP), deoarece nu exista studii care sa demonstreze superioritatea unui test fata de celalalt4.

Limite si interferente

Rezultatele testului pot fi modificate daca specimenele contin particule (celule, cristale etc.) sau au turbiditatea modificata

Anti - HBs

Descriere Hepatita virala B se vindeca in totalitate la 90 % dintre pacienti in decurs de 12 saptamani, cu disparitia AgHBs si aparitia anticorpilor protectori anti-HBs.Anti-HBs sunt prezenti in ser la 4-6 luni de la debutul bolii si raman detectabili la 80-90 % dintre pacientii cu virusul eliminat.Prezenta anticorpilor anti-HBs fara AgHBs detectabil indica vindecarea dupa o infectie cu VHB, absenta contagiozitatii si imunitate fata de o infectie ulterioara cu VHB; in caz de expunere, pacientul nu necesita administrarea de gamaglobuline; sangele lui poate fi transfuzat.Anti-HBs apar si dupa transfuzii prin transfer pasiv.Prezenta anti-HBs poate fi utilizata pentru a demonstra eficienta programelor de imunizare (vaccinare). Apar la 90 % dintre adultii sanatosi dupa administrarea a 3 doze imunizante; 30-50 % dintre acestia pierd anticorpii dupa 7 ani si necesita revaccinare. Recomandari Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8o C sau la -20o C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

9

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat, specimen lipemic, specimen expus la temperaturi ridicate, specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul este stabil 6 zile la 2-8o C ; timp indelungat la -20o C; evitati decongelarea/recongelarea.

Definitie

 

Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G,  anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B.

Cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepatitei B

 

Interpretarea rezultatelor pt Anti HBs

 

 

Domeniul de masurare -2.00-1000 UI/l ( defineste limita de detectie si maximum  curbei de referinta).

Valorile sub limita de detectie se exprima astfel  < 2.00UI/L.

Valorile peste limta de detectie  se exprima astfel > 1000 UI/L sau > 100 000 UI/L pentru esantioanele diluate  1/100 ( dilutia se face manual sau automat cu ser fiziologic sau ser uman negativ ptr HVB, iar rezultatul se inmulteste cu factorul de dilutie).

Esantioanele al caror rezultate sunt < 10 UI/L sunt negative.

Esantioanele al caror rezultate sunt  > 10 UI/L sunt pozitive.

 

Semnificatie clinica

 

Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.

Anti HBs sunt detectabili toata viata.

Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita  de tip B acuta.

In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si  succesului vaccinarii anti HVB.

Anti - TG

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti - TG<115 IU/ml

10

Descriere termen medical:

Anticorpii antiroglobulina sunt anticorpi indreptati impotriva tireoglobulinei (proteina, precursor al hormonilor tiroidieni, sintetizata de catre celulele tiroidiene si stocata in glanda tiroida). Determinarea concentratiei serice de anticorpi antitireoglobulina este utila in diagnosticul tiroiditelor autoimune.Sinonim: anticorp antiroglobulina.

Tireoglobulina (Tg) TG este o glicoproteina care contine atomi de iod, si asigura substratul pentru sinteza hormonilor

tiroidieni T3 si T4, fiind sintetizata in tesutul tiroidian normal si in cel malign tiroidian - diferentiat.

 

Valori normale

In mod normal exista un nivel seric a Tg ce variaza intre 2-70 ng/ml, sinteza acesteia fiind

controlata de TSH .

Valori crescute indica o leziune a celulelor foliculare tiroidienesi se pot inatalini in: Boala Graves

Boala Hashimoto Gusa difuza netoxica Tiroidite subacute Carcinom tiroidian netratat Alte conditii

(sarcina, fumat, deficit de iod, tratamente medicamentoase)

Valori scazute apar in: Hipotiroidie Prezenta de anticorpi anti-Tg Tiroidectomie subtotala

Datorita specificitatii de organ, principala utilitate clinica este monitorizarea postoperatorie a

pacientilor cu carcinom tiroidian diferentiat, pentru detectia sau excluderea metastazelor sau a

recurentelor tumorale.

Anti - TPO

Aticorpi anti tiroid peroxidaza

TPO se gaseste in microzomii tirocitelor si se exprima pe suprafata celulelor atipice , in asociatie cu tyroglobulina (TG) are rol esential in iodinarea L-tyrozinei si formarea hormonilor tiroidieni T4,T3 si fT3

TPO are potential autoantigenic. Determinarea concentratiei serice de antiTPO este utila in diagnosticul tiroiditelor

autoimune: 

Anti TPO crescut avem in

90% din pacientii cu tiroidita Hashimoto cronica  70% din pacientii cu boala Graves

11

Nivelul seric al antiTPO nu este totdeauna corelat cu starea clinica, un nivel normal nu exclude boala , dar reaparitia antiTPO dupa remisie poate insemna o recrudescenta a bolii.

Valori crescute se intalnesc in:

Tiroidita Hashimoto Boala Graves Mixedem idiopatic Boala Addison Tiroidita Riedl

Principalele indicatii clinice sunt:

Tiroidite - in special pentru detectia tiroiditelor cronice limfocitare (b.Hashimoto) Hipotiroidism primar (forme subclinice, latente) Hipertiroidism -mai ales ca analiza aditionala la determinarea TRAK (anticorpi

antireceptori TSH) la pacienti cu boala Graves Gusa endemica pentru evaluarea prezentei unei boli tiroidiene autoimune

suprapuse

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti - TPO0-34 IU/ml

Anti HAV IgM

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HAV IgMnegativ

Informatii generale

Virusul hepatitei A este un virus mic, lipsit de invelis, ce face parte din familia Picornaviridae, genul Hepatovirus; este alcatuit dintr-un genom ARN monocatenar de polaritate pozitiva si o capsida cu simetrie icosaedrica; in functie de proteinele capsidale (VP1 – VP3) a fost descrisa o singura varianta antigenica majora. Anticorpii care apar fata de aceste antigene sunt anticorpi neutralizanti, protectori3;4;6.

Virusul se transmite predominat fecal-oral, prin apa si alimente contaminate cu fecale, dar in conditii de mare promiscuitate este posibila transmiterea si prin contact interuman strans4;6; este raportata si transmiterea pe cale sexuala la homosexuali6 si rar parenteral3;7.

Perioada de incubatie a bolii este in medie 28 zile (15-60 zile). Formele inaparente reprezinta peste 80% din cazurile inregistrate la copii; cu varsta numarul acestora scade. Manifestarile hepatitei sunt cel mai frecvent de gravitate medie, dar pot evolua si sever, insa foarte rar (1%) ca hepatite fulminante (insuficienta hepato-renala, cu mortalitate 80-90% ). Hepatita virala A nu cronicizeaza si virusul nu persista in organism3;4;6;7.

12

Virusul este prezent in sange si fecale cu 2 saptamani inaintea debutului bolii si 1-2 saptamani dupa disparitia icterului4.

Diagnosticul de rutina al infectiei este serologic; testele comerciale pun in evidenta anticorpii de tip IgM si totali.

Primii anticorpi care apar sunt de tip IgM, urmati ulterior de aparitia IgG. Anti-HAV-IgM apar concomitent cu debutul simptomelor, ating un nivel maxim in cursul primei luni si devin nedetectabili dupa 6 luni2;4. Anticorpii anti- HAV totali sunt predominant de tip IgG, cu exceptia perioadei infectiei acute cu VHA, cand predomina anticorpii de tip IgM. Ei sunt aproape intotdeauna prezenti la debutul hepatitei acute si sunt de regula detectabili tot restul vietii (45% dintre adulti au acesti anticorpi prezenti in ser). Prezenta lor indica o expunere anterioara la VHA, convalescenta, precum si imunitate fata de hepatita de tip A7; anti-HAV-IgG sunt pusi in evidenta in ser la 2 saptamani de la vaccinare4 si dupa administrarea de imunoglobuline3;7; titrul anticorpilor postinfectie este mai mare decat cel prezent dupa transfer pasiv3;4.

Titrul minim protector nu este bine definit, dar este foarte mic: < 45 mUI/mL6.

Anti-HAV-IgG transferati de la mama la fat transplacentar pot fi detectati la copii, chiar si peste varsta de1 an3.

Absenta anticorpilor anti-HAV totali exclude practic infectia recenta cu VHA.

Profilaxia infectiei se realizeaza prin vaccinare7.

Recomandari pentru determinarea anti-HAV

•  diagnosticul de infectie acuta cu virusul hepatitei A (anti-HAV-IgM)3.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate)1.

Specimen recoltat - sange venos1.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2°- 8°C sau la -20°C1

Volum proba - minim 0.5 mL ser1

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian1.

Stabilitate proba - serul este stabil 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C;evitati decongelarea/recongelarea1.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)1.

Valori de referinta

13

•  anti-HAV-IgM: negativ1.

Limite si interferente

Anticorpii anti-HAV totali nu fac distinctia intre o infectie recenta si una veche, pentru aceasta fiind necesara determinarea anti-HAV-IgM. Efectuarea de teste seriale nu este de obicei indicata7.

Prezenta anticorpilor anti-HAV nu exclude hepatita B sau alte forme de hepatita virala2.

Pot sa apara rezultate fals pozitive pentru anti-HAV-IgM daca anti-HAV-IgG sunt prezenti in ser in concentratii foarte mari6.

Foarte rar anti-HAV-IgM se pot dezvolta dupa vaccinarea anti hepatita tip A5.

•  Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se

  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic

Anti HBc IgM

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HBc TotalNEGATIV Anti HBc IgMNEGATIV

Descriere

Anticorpii anti-HBc-IgM apar in ser in timpul proliferarii active a virusului hepatitei B. Ei pot fi detectati in titru ridicat pentru o scurta perioada de timp in cursul stadiului acut al bolii, interval ce acopera fereastra serologica, dupa care scad la niveluri joase, caracteristice fazei de convalescenta. Titrul cel mai mare de anti-HBc-IgM este depistat in saptamanile 2-3 de boala. In majoritatea cazurilor acesti anticorpi raman detectabili o perioada mai mare de 2 luni si, intr-un procent redus, mai mult de 1 an, chiar in conditiile vindecarii hepatitei.Impreuna cu anti-HBc pot fi singurii markeri serologici prezenti dupa ce AgHBs si AgHBe au disparut, dar inainte ca anticorpii corespunzatori sa fi aparut, si pot diferentia infectia acuta cu VHB de cea cronica. Testele de determinare a anticorpilor anti - HBc - IgM se fac impreuna cu determinarile de antigen HBs, pentru identificarea infectiilor acute cu virusul hepatitei B. Anti - HBc - IgM pot fi detectati si in hepatita cronica B, insa aproape intotdeauna in titruri mici. In hepatita cronica B prezenta si titrul anti - HBc - IgM se coreleaza cu activitatea inflamatorie a bolii. Astfel anti-HBc-IgM pot fi utilizati in monitorizarea hepatitei B cronice, iar unii autori considera detectarea anti - HBc - IgM ca un semn favorabil in cursul tratamentului cu interferon.

14

Recomandari

Recomandari pentru determinarea anti-HBc-IgM:

- diagnosticul hepatitei B acute; - monitorizarea hepatitei B cronice.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8o C sau la -20o C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul este stabil 6 zile la 2-8o C; timp indelungat la -20o C; evitati decongelarea/recongelarea.

Limite si interferente

In cazul hepatitei B cronice, titrul mare al anticorpilor anti-HBc-IgG poate sa interfere cu determinarea anti - HBc - IgM, dand rezultate fals pozitive, daca blocarea acestora este insuficienta.

Interferente analiticePot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele: - tratamentul cu biotina in doze mari (> 5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare; - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; - anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

Anti HBc total

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HBc totalNEGATIV

Anticorpii impotriva HBc = Anti-HBc,- sunt anticorpii impotriva proteinei c- prezenta lor nu inseamna vindecarea hepatitei, decat daca se asociaza si cu prezenta AcHBs- sunt doua tipuri de anticorpi anti HBC

15

+ Anti HBc IgM, care arata un contact recent cu virusul hepatitei B (infectie acuta) de cel mult 6 luni+ Anti HBc IgG, care arata o infectie veche (cronica ) cu virusul hepatitei B , si fata de cel anterior, persista toata viata (nu numai 6 luni)

Anti HBe

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HBeNEGATIV

Antigenul HBe = Ag HBe o este o proteina a virusului hepatitei Bo se gaseste in sange doar daca este prezent si virusulo de obicei dispare la vindecarea bolii;o exista si variante de virus hepatitic B fara acest antigen (mutanti), destul de

frecvente si in Romania, mai ales daca ai facut tratament cu lamivudina. Anticorpii impotriva HBe = Anti HBe

o sunt anticoprii impotriva proteinei e a virusului Bo aparitia lor intr-o hepatita acuta inseamana vindecarea boliio persista o perioada indelungata in sangeo aparitia lor intr-o hepatita cronica poate insemna vindecarea sau lipsa de

inmultire a virusului.

Ag HBe marker de replicare virala cand replicarea virala scade Ag Hbe dispare si se detecteaza Anti HBe.AgHBe se evidentiaza inca din perioada de incubatie, imediat dupa aparitia Ag HBs. Dispare in convalescenta cu aparitia anti HBe. Detectarea lui indica infectivitatea persoanei.

Anti HBs

Definitie

 

Anti HBs - anticorpi specifici de tip Ig G,  anti-antigene de suprafata a virusului hepatitei B.

Cand acest test este pozitiv, inseamna ca persoana respectiva are deja dezvoltata imunitate impotriva virusului hepatitei B

 

Interpretarea rezultatelor pt Anti HBs

 

 

Domeniul de masurare -2.00-1000 UI/l ( defineste limita de detectie si maximum  curbei de referinta).

16

Valorile sub limita de detectie se exprima astfel  < 2.00UI/L.

Valorile peste limta de detectie  se exprima astfel > 1000 UI/L sau > 100 000 UI/L pentru esantioanele diluate  1/100 ( dilutia se face manual sau automat cu ser fiziologic sau ser uman negativ ptr HVB, iar rezultatul se inmulteste cu factorul de dilutie).

Esantioanele al caror rezultate sunt < 10 UI/L sunt negative.

Esantioanele al caror rezultate sunt  > 10 UI/L sunt pozitive.

 

Semnificatie clinica

 

Anti HBs apar dupa o hepatita cu HBV (semn de convalescenta sau imunitate) sau dupa vaccinare contra hepatitei B.

Anti HBs sunt detectabili toata viata.

Au rol de monitorizare a succesului terapeutic in hepatita  de tip B acuta.

In cazul vaccinarii anti HVB permite verificarea necesitatii si  succesului vaccinarii anti HVB.

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HBs>2 IU/l

Anti HCV

Defintie

 

Test specific  de depistare in sange a anticorpilor anti-virus hepatita C.

Anticorpii nu sunt suficienti pentru a oferi imunitate organismului si testul nu poate face distinctia intre infectia acuta si cea cronica.

Daca testul este  pozitiv se recomanda repetarea sa pentru eliminarea erorilor de laborator.

Semnificatia clinica

 

Anticorpii pot lipsi in primele 4 saptamani dupa infectare la aprox. 30 % dintre persoane. Dupa 3 luni de la infectare, anticorpii sunt detectati la 90 % din persoanele infectate

17

doar biopsia hepatica poate apoi identifica tipul si gradul leziunilor hepatice si determina severitatea bolii, fiind necesara pentru evaluarea inceperii tratamentului

 

Enzimele hepatice (GOT, GPT) pot fi crescute (ele sunt eliberate in sange cand celulele hepatice sunt distruse) sau pot fi normale, in functie de perioadele de activitate sau inactivitate a bolii.

 

Daca este depistata prezenta anticorpilor (HCV-Ac), se poate determina prezenta in sange a ARN-ului viral (HCV-RNA) care confirma prezenta virusului in sange

Aceasta determinare este necesara apoi pentru initierea si evaluarea tratamentului.

 

Este utila si determinarea genotipului viral, anumite tipuri de virus raspunzand mai bine la tratament decat altele. Genotipul nu are insa legatura cu felul in care va evolua boala ca severitate. Este util de stiut genotipul viral doar pentru a putea face o evaluare a raspunsului care ar putea fi obtinut la tratamentul antiviral. Astfel, studiile au aratat ca genotipul 1 (cel mai frecvent in SUA) este cel mai rezistent la tratament. Bolnavii care au acest tip de virus au sanse 40-45% de a obtine un raspuns sustinut dupa tratamentul asociat. Bolnavii care au infectie cu genotipul 2 au sanse de 85% de a obtine un raspuns sustinut la tratament

in cadrul procesului de determinare a diagnosticului trebuie discutata si prezenta factorilor de risc si calea prin care infectarea s-a produs.

  Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HCVNEGATIV

Anti HIV 1,2

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Anti HIV 1, 2NEGATIV

Descriere

Virusul imunodeficientei umane (HIV), agentul etiologic al sindromului imunodeficientei umane dobandite (SIDA), este un retrovirus, care are capacitatea de a infecta si distruge limfocitele T helper.

Exista doua tipuri de HIV, fiecare cu mai multe subtipuri, diferentiate pe zone geografice: HIV-1 - mai virulent; - responsabil de epidemia globala actuala; - severitatea infectiei variaza de la o persoana la alta;

HIV-2 - descoperit initial in vestul Africii; - transmiterea nu este atat de eficienta ca in cazul HIV-1;

18

- genomul sau este mai inrudit cu genomul SIV decat in cazul HIV-1.

HIV se transmite prin sange contaminat si derivate de sange, prin contact sexual si de la mama infectata la copil, in timpul si dupa nastere. Principalele grupe de risc sunt: homosexualii, hemofilicii si primitorii de sange, prostituatele, toxicomanii care folosesc droguri injectabile, personalul medico-sanitar. In ceea ce priveste infectia neonatala, 40 % dintre sugarii nascuti de mame infectate dobandesc infectia HIV si 30 % dintre sugarii infectati sunt pozitivi la nastere (ARN-HIV prezent), element ce sugereaza infectie in utero, in timp ce 75 % sunt HIV-negativi la nastere, dar pozitivi dupa 7 zile, ceea ce sugereaza infectie intrapartum. Peste 90 % dintre sugarii infectati sunt HIV-pozitivi la 14 zile. Depistarea gravidelor HIV-pozitive este esentiala pentru prevenirea transmiterii infectiei la fat. ACTG 076 a fost primul studiu clinic care a demonstrat eficienta terapiei antiretrovirale in prevenirea transmiterii verticale a infectiei. Astfel administrarea orala de zidovudin (AZT) in saptamanile 14-34 de sarcina, urmata de administrarea intravenoasa de AZT in cursul travaliului reduce rata de transmitere a infectiei cu 67 %. Evolutia infectiei HIV se desfasoara in decurs de cel mult 10 ani, finalul survenind prin SIDA, al carui sfarsit letal se consuma in cateva luni sau ani de la debutul bolii. Productia de anticorpi este detectabila dupa 4-12 saptamani de la infectie si dureaza toata viata.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea anti-HIV:

- diagnosticul infectiilor cu HIV.

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA). Testul HIV combi este un test de generatia a 4-a care combina detectia anticorpilor HIV cu cea a antigenului. Sunt recunoscute astfel toate grupele si subtipurile majore de HIV-1, inclusiv divergentul grup O si HIV-2. Detectia simultana a antigenului si anticorpilor conduce la o sensibilitate clinica mai mare in faza precoce de seroconversie. In plus permite o identificare mai buna a pacientilor aflati in stadiu avansat al bolii, care prezinta modificari ale antigenemiei si sintezei de anticorpi. Obtinerea unui rezultat reactiv impune confirmarea prin testul Western blot.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul este stabil 3 zile la 25° C ; 10 zile la 2-8° C; timp indelungat la -20° C; evitati decongelarea/recongelarea.

19

Limite si interferente

Exista o fereastra serologica (6-12 saptamani de la contactul infectant), adica o perioada cand HIV se gaseste in sange si celelalte produse, dar anticorpii nu au aparut inca. Acest sange donat poate transmite HIV! Anticorpii de tip IgG traverseaza placenta in cursul ultimului trimestru de sarcina; toti sugarii nascuti de catre mame infectate cu HIV-1 sunt seropozitivi pentru HIV-1 timp de aproximativ 18 luni. Datorita transferului pasiv de anticorpi materni anti-HIV, testele serologice sunt dificil de interpretat la sugari. Metoda de electie pentru diagnosticul infectiei neonatale este PCR pentru ARN HIV.

Interferente analitice Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate eronate urmatoarele: - tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare; - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; - anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

Anti-HBc

Descriere Exista un antigen central al VHB, Ag HBc, care nu se gaseste in sange ci numai in celulele hepatice infectate. Anticorpii fata de acest antigen, anti-HBc, apar in sange destul de timpuriu, inaintea anti-HBs, avand valoare diagnostica.Anticorpii anti-HBc devin aproape intotdeauna detectabili in perioada de incubatie a bolii. Dupa disparitia antigenului HBs si inainte de aparitia anticorpilor anti-HBs ( fereastra imunologica ), anticorpii anti-HBc pot fi singurii indicatori ai prezentei hepatitei B acute. Datorita persistentei anticorpilor anti-HBc (de obicei o perioada lunga dupa infectare), detectarea acestor anticorpi este utila in scop epidemiologic, pentru a constata prevalenta infectiei cu VHB in anumite grupe de populatie. Titrul anticorpilor anti-HBc determinat la purtatorii sanatosi de antigen HBs este in medie de 10 ori mai mare fata de cel depistat la  pacientii cu hepatita acuta B, in timp ce la pacientii cu hepatita cronica B este in medie de 100 de ori mai mare. Un titru foarte ridicat de anticorpi anti-HBc chiar si la persoanele cu Ag HBs negativ, sugereaza prezenta hepatitei cronice B (infectie cu VHB criptica).

 

 

Recomandari

Recomandari pentru determinarea anti-HBc:

- diagnosticul hepatitei B acute si cronice; - verificarea rezultatelor pozitive obtinute pentru AgHBs si anti-HBs.

 

 

20

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8° C sau la -20° C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat; specimen care contine azida de sodiu; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 5 zile la 2-8° C; timp indelungat la -20° C; evitati decongelarea/recongelarea.

 

 

Limite si interferente

Testele noi utilizate in determinarile de anti-HBc contin un agent reducator care distruge anticorpii IgM si astfel se mareste semnificativ specificitatea pentru determinarea anti-HBc-IgG.

Interferente analitice Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele: - tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare; - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; - anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

Antigen carcinoembrionar

Descriere

CEA este o glicoproteina cu greutate moleculara de 180kD, care are o componenta carbohidrat variabila (45-60 %). La fel ca AFP (alfa-fetoproteina), CEA apartine grupului

21

antigenelor oncofetale care sunt produse in perioada embrionara si fetala. In timpul dezvoltarii embrionului, CEA se formeaza in pancreas si in tractul gastrointestinal ca un antigen de suprafata celulara. Sinteza CEA este supresata dupa nastere si, in consecinta, valorile acestuia sunt scazute la adultul sanatos (apare in cantitati foarte mici in tesutul intestinal, pancreatic si hepatic). Cresteri semnificative ale concentratiei CEA sunt intalnite in diverse neoplazii (cancer colorectal, pancreatic, gastric, pulmonar, mamar, cervical, ovarian). Determinarea CEA in lichidul cefalorahidian poate fi utila in diagnosticarea unor tumori primare si secundare ale sistemului nervos central, iar dozarea lui in lichidul pleural este utila in diagnosticul pleureziilor paraneoplazice din carcinoame pulmonare, mamare, digestive si ovariene (in asociere cu CA 125).

 

Recomandari

Recomandari pentru determinarea CEA:

- monitorizarea pacientilor (raspuns la tratament, posibil indicator al recurentei tumorale si al prognosticului) cu diferite neoplazii (cancer colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian).

 

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat in maxim 2 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8o C, la -20o C sau la -70o C.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei :specimen hemolizat, specimen expus la temperatura ridicata, specimen contaminat bacterian.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile la 2-8o C ; timp indelungat la -20o C sau la -70o C ; nu decongelati/recongelati.

22

 

Limite si interferente

CEA nu poate fi folosit in scop de screening. Cresteri usoare sau moderate (rar peste 10 ng/mL) sunt intalnite la fumatori si in unele afectiuni benigne ale intestinului (colita ulceroasa, boala Crohn, polipoze), pancreasului (pancreatite), ficatului (ciroza hepatica, hepatita cronica), rinichilor (insuficienta renala), plamanilor (emfizem pulmonar) si glandelor mamare.

Interferente analitice Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele: - tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare; - titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu; - anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

Datorita heterogenitatii structurale marcate, valorile obtinute prin diverse tehnici sunt foarte variate si nu pot fi convertite de la o tehnica la alta. De aceea se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a CEA in monitorizarea evolutiei unei boli maligne.

Antigen carcinoembrionar CEA

Defnitie

CEA reprezinta antigenul carcinoembrionar. Antigenul carcinoembrionar este o glicoproteina ( glucide peste 50% iar proteine peste 40% ) cu greutatea moleculara de aproximativ 200 000 de Daltoni si cu constanta de sedimentare de 7-8 S. A fost izolat in 1965 de Gold si Freedman.

Antigenul carcinoembrionar este produsul de secretie al :

glicocalixului enterocitelor normale unde se elibereaza sub influenta factorului inflamator adenocarcinoamelor colonice suferintelor hepatice cronice de tip inflamator ( hepatita cronica agresiva , ciroza hepatica alcoolica , ciroza hepatica primitiva ) FOMELOR NEOPLAZICE HEPATICE eziunilor obstructive si inflamatorii ale cailor biliare Cresterea nivelului seric al antigenului carcinoembrionar in suferintele hepatice survine ca urmare a reducerii cotei de metabolizare, dar si a excesului de sinteza hepatocitara , iar in afectiunile cailor biliare este expresia interferarii procesului de excretie hepatocitara.

In sangele uman se afla doua tipuri de antigeni carcinoembrionari. Cea mai importanta forma circulanta de antigen carcinoembrionar pare a fi izoantigenul CAB , care manifesta o specificitate ridicata pentru cancerele digestive . Determinarea antigenului carcinoembrionar este totusi nespecifica nu numai datorita multiplelor afectiuni in care concentratia sanguina a acestuia creste dar si datorita pozitivitatii sale intr-o incidenta de aproximativ 33-35 % din cazuri si la fumatori.

23

Determinarea nivelului sanguin al antigenului carcinoembrionar se face prin aceleasi metode ca si pentru detectarea alfa 1 fetoproteinei. Aceste metode de detectare sunt variabile ca sensibilitate , in functie de cresterea gradului de determinare.

Aceste metode sunt:

imunelectroforeza imunodifuzia difuziunea dubla electroimunodifuzia cantitativa metode radio imunologice

Antigenul carcinoembrionar migreaza electroforetic cu beta globulinele.

Valorile normale in sange ale CEA sunt:

< 2,5 ng/ ml

Celulele canceroase produc mari cantitati de CEA, dar acest marker se gaseste in mod normal (in mici cantitati) in sangele persoanelor sanatoase. Valori mari de CEA se gasesc la persoane cu cancer sau cu anumite afectiuni benigne. CEA se recomanda a se utiliza, in principal, in monitorizarea cancerului colorectal, in special cand se pune problema metastazarii acestuia.

CEA poate fi folosit si dupa tratamentul cancerului colorectal, pentru detectarea unei recidive a acestuia. CEA poate, totusi, sa se gaseasca la valori mari si in alte tipuri de cancer, cum ar fi: melanomul, limfomul, cancerul de san, cancerul pulmonar, cancerul pancreatic, cancerul gastric, tiroidian, renal, hepatic, ovarian, cancerul de vezica urinara si de col uterin Valori mari ale CEA se pot gasi si in unele afectiuni benigne, incluzand inflamatii osoase, pancreatita, afectiuni hepatice. De remarcat faptul ca si fumatul poate determina cresterea valorilor CEA peste normal. Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Antigen carcinoembrionar CEA0-3.01 ng/ml

Apolipoproteina A 1

Definitie

Apolipoproteina A1 este o lipoproteina, componenta majora a lipoproteinelor cu densitate mare (high density lipoproteins –HDL) in plasma.Proteina realizeaza refluxul colesterolului din tesuturi catre ficat pentru a fi excretata. Este un cofactor pentru LCAT (lecitin colesterolacil transferaza) care este responsabila de formarea a multor esteri din plasma.

Deficitul de APO-A1 se asociaza cu deficit de HDL care se poate intalni in amiloidoza non-neuropatica.

Valori nornale

24

Valorile normale ale apolipoproteinei A1 sunt:

barbati: 94-178 mg/dl femei 101-199 mg/dl

Ca si component major al HDL, apolipoproteina A1 impiedica depunerea colesterolului la nivelul vaselor sanguina(impiedica aparitia placii de aterom, grasimea pe artere). Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Apolipoproteina A17-18 ani 31-227 F 18-100 ani 108-225 B 18-100 ani 104-201 mg/dl

Apolipoproteina A1

Descriere

Apolipoproteinele sunt componente proteice ale lipoproteinelor si au rolul de a evalua riscul de boala coronariana. Apolipoproteina A (APO A) este componentul principal al HDL (90 %) iar apolipoproteina B (APO B) este componentul principal al LDL-ului, cu rol in reglarea sintezei si metabolismului colesterolului. Lipidele si lipoproteinele sunt molecule a caror compozitie si concentratie sunt influentate de variatiile biologice normale, in schimb nivelurile APO A-1 si APO B sunt mai stabile si se coreleaza mai bine cu severitatea si extinderea afectarii cardiovasculare.Nu s-a ajuns inca la un consens daca APO A-I este un test mai fidel in evaluarea riscului de boala coronariana decat HDL-colesterol.

 

Raportul APO A-I/APO B are o sensibilitate si specificitate mai mare decat raportul LDL/HDL colesterol sau raportul HDL colesterol/trigliceride .De asemenea, nivelele Apo A-I se coreleaza cu rata de supravietuire a pacientilor cu infarct miocardic sau arteriopatie periferica.

 

Recomandari

Recomandari pentru determinarea apolipoproteinelor:

- evaluarea pacientilor predispusi la boala coronariana;- stabilirea diagnosticului bolii Tangier;- nivelul borderline al colesterolului;- raportul colesterol/HDL crescut, cu valoare normala a colesterolului;- valori normale ale profilului lipidic la copii si adulti cu istoric familial pozitiv;- pacienti cu hipertrigliceridemie care au risc de boala coronariana.

 

Pregatire pacient

Se recolteaza doar daca pacientul nu mananca cu 12-14 ore inaintea recoltarii.

25

Metoda

Se foloseste metoda imunoturbidimetrica.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare in ziua recoltarii.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze  de respingere a probei - specimen intens hemolizat /recoltat interprandial.

Stabilitate proba -  serul separat este stabil 24 ore la 20-25o C, 3 zile la 2-8o C ; 2 luni la -20o C.

 

Limite si interferente

Interferente cu medicamente:Cresteri :- carbamazepina, furosemid, contraceptive orale, fenobarbital, fenitoin, prednisolon, derivati ai acidului fibric (ex. clofibrat, gemfibrozil).

Scaderi : - lovastatin.

Apolipoproteina B

Definitie

Apolipoproteina B este apolipoproteina primara a lipoproteinelor cu densitate mica (low density lipoproteins-LDL sau asa numitul “colesterol rauâ€) care are responsabilitatea �transportului colesterolului la tesuturi.

Apolipoproteina actioneaza ca un ligand pentru diferiti receptori LDL ai diferitelor celule din organism. Astfel putem considera ca aceasta apolipoproteina poate fi responsabila de producerea de placi de aterom(ateroscleroza). Exista dovezi ca nivelul de apolipoproteina este un indicator mai important al riscului de boala cardiaca decat colesterolul total sau LDL-ul.

Niveluri crescute de Apolipoproteina B se asociaza cu boli de inima. Exista un factor genetic care predispune la cresteri ale APOB dar si dieta alimentara are un rol foarte important.

Apolipoproteina B se regaseste in plasma in 2 mari forme:APOB48 si APOB100 Prima este sintetizata exclusiv de catre intestinul mic iar cea de a doua de catre ficat. Pentru persoanele

26

care au boala coronara(afectare a arterelor coronare) sau risc de a dezvolta o asemenea afectiune, s-a stabilit ca un nivel de sub 0,9 g/l este fiziologic. Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Apolipoproteina B7-18 ani 28-114 F 18-100 ani 60-117 B 18-100 ani 66-133 mg/dl

ASLO

Definitie

 

Este analiza care descopera in sangele bolnavilor anticorpii antistreptococici, care se numesc antistreptolizine. Rezultatele se exprima in  unitati ASLO/ml ser.

Anticorpii anti streptolizina O apar impotriva unei enzime produse de streptococii b -hemolitici de grup A . Cresterea titrului de anticorpi anitistreptolizina O se asociaza cu aparitia unor afectiuni poststreptococice: febra reumatismala, ( cardita, poliartrita, choreea minor, noduli subcutanati, eritem ), glomerulonefrita poststreptococica.

 

Valori normale

 

        0-2 ani <160  U/ml

        2-4 ani <120  U/ml

        5-5 ani <160  U/ml

        6-9 ani <240  U/ml

        9-12 ani <320  U/ml

        12-100 ani <200  U/ml

 

Cresteri patologice

 

O reactie pozitiva cu valori de peste 300 U/ml arata ca in trecutul apropiat la bolnavului a fost o infectie cu streptococ, fie in gat, nas fie in alta parte a corpului, chiar daca in prezent microbul  nu se mai gaseste in organism. In unele cazuri reactia iese pozitiva si la persoanele care poarta streptococul in gat, fara sa prezinte semne de infectie streptococica.

27

Analiza ASLO se recomana atat pentru depistarea infectiilor streptococice (faringita, amigdalita, scarlatina) cat si pentru urmarirea evolutiei in timp a acestori boli spre vindecare.

 

 

Revenirea la normal a valorilor ASLO indica o vindecare a infectiei streptococice pe cand cresterea acestora sugereaza o noua infectie cu streptococ. De aceea repetarea acestei analize este importanta nu numai pentru tratamentul cu penicilina a infectiei, dar si pentru prevenirea complicatiilor ce pot surveni dupa infectia cu streptococ mai ales la copii si tineri: reumatism articular acut, boli de inima, boli de rinichi (glomerulornefrita). 

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM ASLO0-2 ani <160 2-4 ani <120 5-5 ani <160 6-9 ani <240 9-12 ani <320 12-100 ani <200 U/ml

B CrossLaps

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM B CrossLapsB 30-50 ani 0.016-0.584 B 50-70 ani 0-0.704 B 70-100 ani 0.2-0.854 Pre-menopauza: 0.299-0.573 Post-menopauza: 0.556-1.008ng/ml

Recomandari

Recomandari pentru determinarea Beta-CrossLaps:

- osteoporoza : monitorizarea terapiei antiresorbtive (tratament de substitutie hormonala, bifosfonati, calcitonina, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni) si estimarea riscului de fracturi (marker de electie).

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate).

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingereaprobei - specimen hemolizat.

28

Stabilitate proba - serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 3 luni la -20° C; timp indelungat la -70° C; se va evita decongelarea/recongelarea.

Limite si interferente

Interpretarea rezultatelor la pacientii cu disfunctii renale trebuie efectuata cu prudenta (se poate produce o diminuare a excretiei markerului si o crestere in consecinta a nivelului seric al acestuia).

Interferente analitice:Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

Beta-hCG

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Beta-hCGF. negravide: 3 F. postmenopauza: 6 F. gravide 4-6 sapt: 0.04-28.7 F. gravide 8 sapt: 31.1-184 F. gravide 9-10 sapt: 61.2-143 F. gravide 14-19 sapt: 14.3-56.6 Barbati: 2mIU/ml Beta hCGBarbati: < 0.5 - 2.67 Femei: <0.5 - 2.90 Femei gravide: Sapt. -0.2 - 1: 5 - 50 -1 - 2: 50 - 500 2 - 3: 100 - 5 000 3 - 4: 500 - 10 000 -4 - 5: 1 000 - 50 000 5 - 6: 10 000 - 100 000 -6 - 8: 15 000 - 200 000 -8 - 12: 10 000 - 100 000 -13: 10 000 - 95 000 -14: 10 000 - 80 000 -15: 9 000 - 70 000 -16: 7 000 - 64 000 -17: 5 500 - 56 000 -18: 4 500 - 50 000 -19: 3 300 - 40 000 -20: 2 500 - 32 000 -21: 1 800 - 25 000 mUI/ml

hCG

hCG - Human chorionic gonadotropin- este un hormon peptidic produs in sarcina, secretat de catre

embrion imediat dupa concepere iar mai tarziu secretat de catre sincitiotrofoblast.(parte a

placentei).

Rolul lui este de a preveni dezintegrarea Corpus Luteum a ovarului, si prin aceasta rolul sau este de

a mentine secretia de progesteron absolut critica pentru sarcina la oameni. hCG poate avea si alte

functii, de exemplu se crede ca acest hormon afecteaza toleranta imuna in sarcina. Testele de

detectie a sarcinii timpurii se bazeaza in general pe detectia si masurarea hCG.

29

hCG este o glicoproteina oligozaharida in compozitia careia intra 244 de aminoacizi, ea avand o

masa moleculara de 36,7 kDaltoni. Dimensiunile totale sunt de 75x35x30 angstroms (7.5x3.5x3

nanometers).

·    Este heterodimeric (hCG) cu o subunitatea alfa identica cu cea a hormonului luteinizant (LH), a

hormonului foliculo-stimulator(FSH),si a hormonului tireo-stimulator(TSH) si de asemenea o

subunitate beta care este unica pentru hCG.Subunitatea alfa este formata din 92 de aminoacizi si

are dimensiunile de 60x25x15 angstroms (6x2.5x1.5 nm).

·    βhCG este codata de 6 gene inalt omoloage care sunt aranjate in tandem si perechi inversate pe

cromozomul chromosome 19q13.3 - CGB(1,2,3,5,7,8).

Cele doua subunitati creeaza un mic miez hidrofobic inconjurat de o zona mare formata in cea mai

mare parte din aminoacizi hidrofili.

Functia hCG- hormoniil hCG interactioneaza cu receptorii LHCG si sunt responsabili de mentinerea

corpus luteum in fazele de inceput ale sarcinii si prin aceasta de mentinerea secretiei de

progesteron .Progesteronul este foarte important ,caci el , de exemplu ,creste circulatia la nivelul

uterului asigurand astfel hranirea fatului.Datorita incarcarii lui inalt electronegative hCG ar putea sa

respinga moleculele cu rol in imunitate provenite de la mama.Un alt rol se pare ca il gasim in faptul

ca celulele endometriale hCG-tratate au indus o crestere in apoptoza limfocitelor T(ducand practic

la distrugerea lor).Acest fapt sugereaza ca hCG ar putea fi o veriga din lantul care duce la

dezvoltarea tolerantei imune peritrofoblastice si ca hCG ar putea facilita invazia trofoblastica .S-a

sugerat de asemenea ca nivelurile hCG sunt legate de severitatea greturilor matinale la femeile

gravide.Datorita asemanarii lui cu hormonul luteinizant , hCG poate fi folosit in clinica pentru a

induce ovulatia si pentru a induce secretia de testosteron la nivelul testicolului.Din moment ce o

sursa majora de hCG o reprezionta femeile gravide, unele organizatii colecteaza urina femeilor

gravide pentru a izola hCG si pentru a o utiliza in tratamentele infertilitatii.

Teste de sarcina- aceste teste de sarcina masoara nivelele de hCG in sange si urina pentru a indica

prezenta sau absenta unui embrion.In particular , celel mai multe teste implica folosirea de

anticorpi monoclonali - monoclonal antibody (MAb)- care sunt specifici subunitatii beta a hCG

(βhCG).Aceasta este foarte important pentru ca testele sa nu dea rezultate fals pozitive , prin

confuzia hCG cu hormonul luteinizant sau cu alti hormoni- de exemplu, hormonul foliculo

stimulator( cei doi hormoni cu care se poate confunda hCG sunt tot timpul prezenti in sarcina pe

cand hCG este doar in sarcina, in rest cantitatile fiind neglijabile).

30

Testul de urina ar putea fi unul cromatografic , dar exista si alte forme de teste.Valorile normale

variaza in functie de metoda de testare, cuprinzand cifre cuprinse in intervalul 20-100 mUI/ml.

Urina ar trebui sa fie prima urina dimineata, cand nivelurile de hCG sunt cele mai mari.

Testarea sangelui –este o metode fluorimetrica , folosindu-se aproximativ 2-6 ml de sange venos.

Se pot detecta niveluri ale beta hCG incepand de la chiar 5 mUI/ml.Acest test favorizeaza

masurarea cantitativa si cuantificarea concentratiei de beta hCG.Cuantificarea nivelurilor de beta

hCG este foarte importanta in evaluarea sarcinii ectopice si in monitorizarea tumorilor trofoblastice

si a riscului de tumori cu celule germinale .

hCG poate fi folosit ca medicatie parenterala in tratamentele de infertilitate, in locul hormonului

luteinizant.In prezenta a unuia sau a mai multor foliculi ovarieni maturi ovulatia poate fi declansata

de administrarea de hCG.Ovulatia se va produce dupa aproximativ 40-45 de ore de la injectarea

hCG. La barbati, hCG este folosit pentru a stimula celulele Leydig sa produca testosteron.

Testosteronul intratesticular este necesar pentru spermatogeneza.

beta2 Microglobulina - test cantitativ

Definitie

b2-M (BETA 2-MICROGLOBULINA) este un marker tumoral . Este o proteina care se gaseste pe suprafata celor mai multe celule nucleate, in mod particular in concentratii crescute pe suprafata limfocitelor.

Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.

Notiunea de marker tumoral a fost introdusa in limbajul medical, in sensul unor substante sau molecule, a caror aparitie si acumulare sa fie asociata cu aparitia si dezvoltarea tumorilor maligne. Markerii tumorali sunt substante care pot fi detectate in cantitati mai mari decat normalul in sange, urina sau tesuturile organismului la unele personae cu anumite tipuri de cancer.

Markerii tumorali sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.

Markerii tumorali si deci si beta 2 microglobulina trebuie sa indeplineasca o serie de criterii care sa faca acest test ( de determinare a markerului) unul viabil. Printre caracteristicile principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:

acuratete 100%, in diferentierea intre celulele normale si cele canceroase ale organismului;

31

capacitatea de a depista toate tumorile pacientului in stadii incipiente corelatie directa intre valoarea markerului si stadiul bolii valoare prognostica

Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii indeplineasca:Intre acestia cei mai importanti sunt:

sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.

specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.

ROLUL MARKERULUI TUMORAL IN ONCOLOGIE

Valoare de screening Valoare diagnostica Valoare prognostica Rol in monitorizarea terapeutica un nivel scazut al valorii markerilor tumorali poate semnifica un tratament eficient, iar o valoare crescuta un tratament ineficient Valoare predictiva

ndice de supraveghereS-a constatat ca niveluri crescute ale acestui marker tumoral determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate. Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a tumorii sau prezenta metastazelor.

BETA 2-MICROGLOBULINA b2-M se gaseste frecvent crescuta in boli limfoproliferative (mielom multiplu, limfom cu celule B, leucemia limfatica cronica) Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM beta2 Microglobulina - test cantitativ

CA 125

Definitie

CA-125 este cunoscut ca si Cancer Antigen 125. Acest antigen este un marker tumoral sau biomarker ale carui valori pot fi crescute in sangele unor persoane cu anumite tipuri de cancer.

CA 125 este o glicoproteina si este produsa de catre gena MUC 16. Este mai cunoscut sub numele de markerul tumoral al cancerului ovarian, dar aceasta asociere (a markerului cu cancerul ovarian) nu trebuie privita ca unica.

32

Niveluri crescute ale acestui marker in sange se mai pot intalni si in alte afectiuni maligne. De exemplu, acest marker poate fi intalnit (nivelurile lui sunt crescute ) si in cancerul pulmonar, de san, gastrointestinal, precum si cel cu origine in endometru sau tubele fallopiene.

De asemenea se pot intalni niveluri crescute ale acestui marker in diferite afectiuni benigne cum ar fi endometrioza, diferite afectiuni ale ovarelor si de asemenea sarcina. Alte afectiuni atat benigne cat si maligne ce provoaca inflamatii in zona abdominala pot duce la cresterea acestui marker in sange. Astfel acest marker nu este nici extrem de specific pentru cancer si nici extrem de sensibil caci nu toti pacientii cu cancer au un nivel crescut de CA-125 in sange.

De exemplu 79 % din totalul cancerelor ovariene prezinta pozitivitate a testului pentru markerul CA-125 in timp ce restul de 21 % nu au nici o expresie a acestui antigen prezenta in sange.

Aceste marker CA-125 este clinic aprobat pentru urmarirea raspunsului la tratament si pentru evaluarea prognosticului dupa tratament. El este cu precadere folositor pentru diagnosticarea cancerului ovarian recurent. Rolul potential in detectia timpurie a cancerului ovarian este controversat si de aceea nu este inca adoptat printre testele de screening de larga utilizare sau care se fac standard.

Problemele cheie in folosirea testului de determinare a antigenului CA-125 ca unealta de screening sunt tocmai lipsa lui de specificitate si incapacitatea lui de a detecta fazele primare ale cancerului, acelea in care se mai poate inca interveni, caci aceste faze sunt cele curabile. De exemplu, pentru o confirmare pozitiva a unui test de determinare a antigenului CA-125, teste care a iesit pozitiv (s-a gasit acest antigen in sangele unei femei, iar cantitatile erau crescute-ceea ce teoretic ar insemna prezenta cancerului ovarian la acea femeie), o interventie chirurgicala ar fi necesara pentru a confirma ca intr-adevar acea femeie are cancer ovarian, interventie care asociaza desigur riscul pe care orice interventie il are.

In plus chiar daca s-ar confirma ca intr-adevar acea persoana are cancer ovarian, s-ar constata ca faza in care se afla este cel mai probabil una foarte avansata, lucru care ar face ca terapia sa fie ceva mai putin eficienta.

Telul oricarui doctor este acela de a perfecta un test care sa poata diagnostica un neoplasm in fazele lui incipiente pentru a se putea interveni cu eficacitate maxima. CA-125 a fost initial detectat cu anticorpi monoclonali denumiti OC 125. Desi acest test de determinare a CA 125 nu se gaseste printre testele de screening larg aplicate, totusi valori crescute ale markerului CA 125 pot fi un indiciu ca acea persoana la care intalnim aceste valori crescute ar trebui sa primeasca tratament sau macar sa i se efectueze teste de screening suplimentare.

Valorile normale variaza de la 0-35 U/ml.

Cresteri moderate sunt considerate cele in care valorile se gasesc in intervalul 35-50 U/ml. Cresteri severe sunt cele de peste 50 U/ml . Niveluri crescute se intalnesc frecvent la femei la menopauza si aceste valori crescute trebuie sa atentioneze persoanele respective cu privire la necesitatea de a efectua analize mai amanuntite.

33

La femeile la care nu s-a instalat inca menopauza testul este mai putin viabil deoarece niveluri crescute se pot intalni din o multitudine de cauze. Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM CA 125<35 U/ml

CA 15-3

Definitie

Ca_15-3 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene (aceste substante produse de catre tumora sunt antigene).

Numarul lor (al markerilor) este destul de mare. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.

Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente, curabile.

Ca un marker sa fie util in diagnostic el ar trebui sa indeplineasca niste criterii, sa faca fata unor exigente.

Caracteristicile sale trebuie sa fie bine stiute si orientate catre utilitate. Caracteristicile principale ale unui marker tumoral ar trebui sa fie:

acuratete 100%, in diferentierea intre celulele normale si cele canceroase ale organismului;

capacitatea de a depista toate tumorile pacientului in stadii incipiente; specificitate de organ; corelatie directa intre valoarea markerului si stadiul bolii; capacitatea de a indica raspunsul pacientului la tratament; valoare prognostica.

Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii indeplineasca. Acestia sunt: specificitate, sensibilitate, valoare predictiva pozitiva, valoare predictiva negativa.

Principalul rol al markerilor este in screening ei avand valoare diagnostica. De asemenea se pot folosi pentru a realiza estimari, deci pentru valoarea prognostica si nu in ultimul rand pentru aprecierea eficacitatii terapiei alese.

Alaturi de acesti markeri tumorali, trebuie remarcat faptul, ca pot fi folosite si alte determinari, cum ar fi: determinarea cantitatii ADN in celulele tumorale (ADN ploidia). Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali.

34

Markerii tumorali pot fi gasiti la valori crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni benigne.

CA15-3 semnifica CANCER ANTIGEN 15-3. Tehnicile folosite pentru masurarea acestui marker detecteaza 2 site-uri antigenice asociate cu celulele canceroase mamare.

CA15-3 este folosit, in principal, ca marker in cancerul de san, valori foarte mari ale acestuia semnificand un stadiu avansat de boala sau un cancer in stadiu metastatic.

CA15-3 se foloseste si pentru monitorizarea terapeutica a cancerului de san. Valori mari postterapeutic ale CA15-3 pot indica o recidiva locala sau o lipsa de raspuns la tratament, deci o extindere a bolii .

Valori crescute ale CA15-3 pot fi gasite si in alte neoplazii (cancerul ovarian, cancerul pulmonar, cancerul gastric, cancer pancreatic, cancerul de prostata).

Unele afectiuni benigne (endometrioza, afectiuni inflamatorii pelvine, hepatita, afectiuni benigne ale sanului, ovarului, sarcina sau alaptarea) pot determina cresteri ale CA15-3. Acest antigen are indicatie crescuta in monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii in cancerul mamar.

Valorile normale ale acestui marker sunt:

< 40 U/ml.

Valorile moderat crescute sunt cele cuprinse intre 40-60 U/ml, iar valorile extrem de mari care necesita o atentie sporite din partea doctorului si care determina conduita terapeutica sunt cele care depasesc 60 U/ml.

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM CA 15-30-31 U/ml CA 15-30 - 35 U/ml

CA 19-9

Definitie

CA 19-9 INSEAMNA CARBOHYDRAT ANTIGEN 19-9. ACEST ANTIGEN ESTE UN MARKER TUMORAL.DESI IN PREZENT SUNT RAR FOLOSITI, MARKERII TUMORALI AU O IMPORTANTA TOT MAI MARE IN DIAGNOSTICUL NEOPLASMELOR.

Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Desi numarul lor este mare si exista tehnici abordabile in practica medicala, rolul lor in diagnosticarea diferitelor tipuri de cancer este minor, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor.

35

Detectarea markerilor tumorali se poate face fie in sange, fie in urina, sau alte tesuturi ale organismului in functie de tipul de cancer. CA 19-9 este prezent in pancreas dar si in tesutul epitelial al stomacului dar nu numai (alte locuri sunt si alte parti ale tubului digestiv).

Markerii tumorali CA 19-9 sunt produsi fie de catre tumora insasi, fie de catre organism, ca raspuns la prezenta tumorii maligne sau in anumite afectiuni benigne necanceroase.

Printre trasaturile importante ale unui marker se numara cea conform careia el trebuie sa diferentieze fara echivoc celulele normale si cele canceroase ale organismului. O alta trasatura importanta este specificitatea de organ, care insa nu este indeplinita aici.

Markerul CA 19-9 este folosit pentru detectia si urmarirea in special a tratamentului cancerului pancreatic. Insa multitudinea de alte neoplasme in care poate fi intalnit ii da aceasta nespecificitate de organ. Markerul CA 19-9 are indicatie majora in suspiciunea de cancer pancreatic, hepatic, biliar sau gastric precum si in monitorizarea pacientilor cu aceste tipuri de neoplazii.

De asemenea tot acest marker mai are o indicatie relativa in diagnosticarea si monitorizarea cancerului colorectal si ovarian. Testarea pozitiva nu inseamna insa prezenta categorica si singulara a neoplasmului, alte investigatii fiind absolut necesare in stabilirea unui diagnostic corect.

Validitatea markerului tumoral depinde de o serie de parametrii, pe care acesta trebuie sa ii indeplineasca:

sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.

specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.

Atat sensibilitatea cat si specificitatea sunt destul de scazute in cazul acestui marker deoarece el apare, la valori crescute, in stadii avansate ale bolii ( in fazele incipiente, desi formatiunea tumorala este prezenta exista posibilitatea de a intalni rezultate negative), iar specificitatea de organ este mica.

Valoarea diagnostica a markerului este orientativa caci doctorul va trebui sa efectueze investigatii suplimentare pentru a determina cauza si stadiul unui eventula neoplasm sugerat de CA 19-9.

Cea mai importanta utilizare a lui CA 19-9 s-a demonstrat a fi monitorizarea eficacitatii tratamentului administrat bolnavilor cu neoplasm. S-a constatat ca niveluri crescute ale markerului tumoral determinate preoperator au fost asociate cu recidive locale sau metastaze precoce, fata de cazurile cu niveluri moderate.

36

Postoperator, persistenta unor niveluri crescute are semnificatia neextirparii in intregime a tumorii sau prezenta metastazelor.

CA19-9 este prezent in tesutul epitelial fetal al stomacului, intestinului, ficatului si pancreasului. La adult, poate fi gasit in pancreas, ficat, plaman si tract biliar. Este folosit in principal ca marker pentru cancerul de pancreas, gasindu-se la valori crescute mai ales in stadii avansate .

CA19-9 poate fi crescut si in alte cancere (cancerul hepatic, cancerul pulmonar, cancerul de san, cancerul uterin, cancerul ovarian mucinos, cancerul colorectal). De asemenea un rol important i se atribue lui CA 19-9 in cancerul de cai biliare. Unele afectiuni benigne (ciroza hepatica, hepatite, pancreatite, colecistite, boli autoimune, fibroza chistica sau alte afectiuni benigne ale pulmonului, rinichiului sau tractului gastrointestinal) se pot asocia cu valori crescute ale CA19-9.

Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).

Valorile normale

<35 U/ml.

Valori considerate a fi cresteri moderate sunt cele cuprinse in intervalul : 35 – 100 U/ML. Iar valorile

cele mai importante prin prisma atitudinii terapeurice pe care o impun sunt cele ce depasesc 100

U/ml.

CA 72-4 (neo stomac)

Definitie

CA 72-4 este un marker tumoral. Markerii tumorali sunt substante, care pot fi produse de catre tumora sau care apar ca raspuns al organismului fata de aceste antigene. Studiul tumorilor, in general, si a celor maligne, in special, reprezinta una din pricipalele probleme actuale de sanatate, la care participa medici specialisti din diverse domenii. Dezideratul actual al eforturilor lor il constituie descoperirea unor factori, care sa confirme prezenta unor formatiuni tumorale maligne la nivelul organismului in stadii incipiente, curabile.

Validitatea markerilor tumorali depinde de o serie de parametrii, pe care acestia trebuie sa ii indeplineasca:

37

sensibilitatea reprezinta probabilitatea ca rezultatul testului sa fie pozitiv in prezenta formatiunii tumorale; ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si numarul rezultatelor fals negative.

specificitatea: probabilitatea ca rezultatul negativ al testului sa corespunda starii de sanatate a pacientului. Ea reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals positive.

valoarea predictiva pozitiva (VPP) reprezinta probabilitatea prezentei formatiunii tumorale la pacientii, ale caror teste au avut rezultate pozitive. VPP reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat pozitive si suma dintre numarul rezultatelor adevarat positive si numarul rezultatelor fals positive.

Valoarea predictiva negativa (VPN) reprezinta probabilitatea ca tumora sa fie absenta, in prezenta valorilor negative ale testului. VPN reprezinta raportul dintre numarul rezultatelor adevarat negative si suma dintre numarul rezultatelor adevarat negative si numarul rezultatelor fals negative.

CA 72-4 este o glicoproteina mucin-like de greutate moleculara 220-400 kDaltoni. Metodele de determinare ale acestui marker sunt:RIA, ELISA.

CA72-4 este markerul tumoral cel mai specific pentru cancerul gastric. Determinarea lui in perioada preoperatorie in sangele pacientilor poate servi la stadializarea bolii, dar nu poate fi un indicator de predictie al recidivei clinice independent, ci asociat altor markeri tumorali (CEA, TPA). Valori semnificative ale markerului au fost semnalate in cazurile de cancer gastric cu metastaze ganglionare sau cu invazia seroaselor. El poate sa apara la valori crescute si in unele afectiuni benigne (endometrioza).

Valoarea acestui marker este una atat de screening, de diagnostic, cat si valoare de prognostic insa el trebuie intotdeauna asociat cu alte teste si chiar cu alti markeri (de exemplu CEA). De asemenea un rol important il are in monitorizarea eficacitatii terapiei alese.

CA 72-4 poate prezenta un nivel seric ridicat si in anumite afectiuni benigne cum ar fi de exemplu: pancreatite, ciroze hepatice boli pulmonare, boli reumatismale, afectiuni ginecologice, afectiuni ale ovarelor si ale tractului gastro-intestinal.

Valorile normale ale CA 72-4 sunt :

0- 5 U/ml

Valorile moderat crescute sunt cele considerate intre 6-30 U/ml. Valorile crescute mult sunt cele de peste 30 de unitati la ml.

CONCLUZII

Exista un numar mare de markeri tumorali, dar pentru practica medicala ei nu pot fi folositi singulari cu rol diagnostic, mai ales in stadiile precoce ale neoplaziilor. Valorile lor crescute corespund unor stadii avansate ale neoplaziei. Markerii tumorali sunt utili, in special pentru monitorizarea tratamentului (valori scazute ale markerilor semnificand un tratament eficace, persistenta unor valori mari sau cresterea

38

valorilor markerilor in timpul sau postterapeutic semnalizeaza un tratament cu efecienta redusa sau lipsa de raspuns la tratament, ceea ce impune schimbarea tratamentului). Markerii tumorali pot fi folositi si ca markeri de prognostic pentru o neoplazie (detectarea unor valori mari ale markerilor tumorali la anumite intervale de timp, dupa incheierea tratamentului, are semnificatia unei evolutii nefavorabile cu posibilitatea aparitiei unei recidive sau extinderea tumorii cu metastazare).

Nu trebuie absolutizata valoarea markerilor tumorali. Markerii tumorali pot fi gasiti la valori crescute in anumite tipuri de cancer, dar valorile pot fi crescute si in unele afectiuni benigne. Din aceasta cauza, markerii tumorali trebuie corelati cu tabloul clinic si cu alte teste de laborator sau cu explorari imagistice, crescand astfel valoarea lor in diagnostic, stadializare sau monitorizarea terapeutica sau evolutiva a pacientilor cu diverse neoplazii.

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM CA 72-4 (neo stomac)5.6-8.2 U/ml

Citomegalovirus Ig M

Definitie

CMV –citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala asociata infectiei este relativ rara.

Semnificatie clinica

La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.

Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70-90% din populatia adulta avand anticorpi pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a numeroaselor forme inaparente.

Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:

diagnosticul infectiei verticale cu CMV, cand in sangele din cordonul ombilical se deceleaza Ig M-CMV ;

diagnosticul infectiei acute sau recente cu CMV.

Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4-6 luni. Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgM-CMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser confirma infectia cronica cu CMV.

39

Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru supravegherea epidemiologica. Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Citomegalovirus Ig MNEGATIV

Citomegalovirus IgG

Definitie

CMV –citomegalovirus din familia Herpesviridae, determina sindroame proteiforme atat la copil cat si la adult. Infectia este frecventa si intereseaza o mare parte din populatie, dar boala asociata infectiei este relativ rara.

 

Semnificatie clinica

La nou-nascut CMV poate induce un sindrom congenital cu evolutie fatala.

Afectiunea apare frecvent asimptomatic, intre 70-90% din populatia adulta avand anticorpi pentru infectia cu CMV (mai ales in tarile cu un nivel redus de civilizatie). Nu se cunoaste exact morbiditatea prin aceasta afectiune datorita neobligativitatii declararii ei si a numeroaselor forme inaparente.

Diagnosticul serologic este cel mai util si consta in decelarea anticorpilor specifici de tip IgM si IgG. Prezenta anticorpilor IgM-CMV in ser este importanta pentru:

diagnosticul infectiei verticale cu CMV, cand in sangele din cordonul ombilical se deceleaza Ig M-CMV ;

diagnosticul infectiei acute sau recente cu CMV.

Anticorpii IgM-CMV apar la cateva saptamani dupa infectie, se mentin in titru crescut in ser cateva saptamani, dupa care nivelul seric incepe sa scada treptat, in decurs de 4-6 luni. Ocazional, anticorpii IgM-CMV sunt prezenti in ser cativa ani. Existenta anticorpilor IgM-CMV in ser nu ne permite a face distinctie intre infectia primara sau secundara cu virusul citomegalic, deoarece reactivarea unei infectii cronice este insotita de aparitia acestor anticorpi in serul bolnavilor cu deficienta imuna. Prezenta anticorpilor IgG-CMV in ser confirma infectia cronica cu CMV.

Anticorpii IgG-CMV apar la o saptamana dupa anticorpii IgM-CMV, si persista in ser toata viata. Aceste teste serologice sunt utile pentru triajul donatorilor de sange sau organe si pentru supravegherea epidemiologica.

40

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Citomegalovirus IgGNEGATIV: <8 ECHIVOC: > 12 POZITIV: 8 - 12 EU/ml

Complement seric C3 - test cantitativ

Definitie

Complementul seric reprezinta un grup de aproximativ 15 proteine. Ele migreaza la electroforeza cu beta-globulinele. Au rol in imunitate.Activarea acestui sistem de catre reactiile antigen-anticorp , functie de interactiunea cu acestea , este urmata de declansarea unor efecte biologice , implicate in patologia umana:

hemoliza si/sau citoliza imuna opsonizare, fagocitare, bacterioliza reactii de fixare a complementului eliberare de histamina declansarea coagularii sangelui

Activarea complementului seric are loc in cascada pe cale clasica sau pe cale alternanta. activarea pe cale clasica are loc sub actiunea anticorpilor sau complexelor imune antigen-anticorp calea alternanta de activare a complementului are loc de obicei in faza fluida sub influenta diverselor veninuri, agenti infectiosi a endotoxinelor, a properdinei Dintre cele 15 componente ale sistemului de proteine C3 si C4 au urmatoarele valori:

C3 = 1200 micrograme /ml si C3-180 000 gr. mol. C4= 400 micrograme/ml si C4-206 000 gr. mol.

Locurile de producere ale acestor componente sunt:

C3-ficat, C4 –macrofag

Dozarea activitatii serice a complementului se face prin doua metode:

determinarea activitatii globale a complementului seric printr-o reactie de hemoliza cantitativa

determinarea activitatii doar a primelor 4 componente ale acestui sistem printr-o reactie de tip imuno-aderenta-hemaglutinare

41

Valori normale

Valorile normale ale activitatii complementului sunt:

45-50 UH/ml unde UH sunt unitati hemolitice

Cresteri( ale compl. seric luat global si deci si ale fractiunilor C3 si C4):

reumatism articular acut poliartrita reumatoida (forme usoare) sclerodermie dermatomiozita polimialgie reumatica stadiul de debut al bolilor inflamatorii si infectioase hiperlipoproteinemii usoare unele tumori maligne neoplasme hepatice si intestinale

Scaderi:

LES in puseu evolutiv poliartrita reumatoida seropozitiva glomerulonefrita acuta poststreptococica sindromul GOOD-Pasture

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Complement seric: C3 - test cantitativ0.9 - 1.8 g/L

Complement seric C4 test cantitativ

Definitie

Complementul seric reprezinta un grup de aproximativ 15 proteine. Ele migreaza la electroforeza cu beta-globulinele. Au rol in imunitate.Activarea acestui sistem de catre reactiile antigen-anticorp , functie de interactiunea cu acestea , este urmata de declansarea unor efecte biologice , implicate in patologia umana:

hemoliza si/sau citoliza imuna opsonizare, fagocitare, bacterioliza reactii de fixare a complementului eliberare de histamina declansarea coagularii sangelui

Activarea complementului seric are loc in cascada pe cale clasica sau pe cale alternanta.

42

activarea pe cale clasica are loc sub actiunea anticorpilor sau complexelor imune antigen-anticorp calea alternanta de activare a complementului are loc de obicei in faza fluida sub influenta diverselor veninuri, agenti infectiosi a endotoxinelor, a properdinei Dintre cele 15 componente ale sistemului de proteine C3 si C4 au urmatoarele valori:

C3 = 1200 micrograme /ml si C3-180 000 gr. mol. C4= 400 micrograme/ml si C4-206 000 gr. mol.

Locurile de producere ale acestor componente sunt:

C3-ficat, C4 –macrofag

Dozarea activitatii serice a complementului se face prin doua metode:

determinarea activitatii globale a complementului seric printr-o reactie de hemoliza cantitativa

determinarea activitatii doar a primelor 4 componente ale acestui sistem printr-o reactie de tip imuno-aderenta-hemaglutinare

Valori normale

Valorile normale ale activitatii complementului sunt:

45-50 UH/ml unde UH sunt unitati hemolitice

Cresteri( ale compl. seric luat global si deci si ale fractiunilor C3 si C4):

reumatism articular acut poliartrita reumatoida (forme usoare) sclerodermie dermatomiozita polimialgie reumatica stadiul de debut al bolilor inflamatorii si infectioase hiperlipoproteinemii usoare unele tumori maligne neoplasme hepatice si intestinale

Scaderi:

LES in puseu evolutiv poliartrita reumatoida seropozitiva glomerulonefrita acuta poststreptococica sindromul GOOD-Pasture

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Complement seric: C4 test cantitativ20-40 mg/dl

43

Complexe imune circulante

In vivo, complexele imune se formeaza de fiecare data când  anticorpii întâlnesc antigenul specific. De obicei,

complexele imune sunt  epurate (eliminate din circulatie) de celulele SFM, iar persistenta lor   produce manifestari

patologice (reactii de hipersensibilitate). Hipersensibilitatea imediata de tip III este dependenta de

complexele imune si este consecinta formarii si persistentei complexelor

imune în organism.

Complexele imune in vivo se formeaza în urmatoarele trei situatii:

în infectiile cronice cu streptococ -hemolitic, cu stafilococ, cu Plasmodium, cu virusurile hepatitice B si C, cu HIV. In

toate aceste  cazuri, antigenele persista timp îndelungat. Se sintetizeaza anticorpi  specifici si se formeaza complexe

imune, care eventual se depun întesuturi;

complexele imune pot fi rezultatul proceselor patologice  autoimune. Sinteza continua a anticorpilor fata de

componentele selfmodificate, determina formarea complexelor imune, care nu pot fieliminate în ritmul formarii si se

depun;

complexele imune se pot forma cu antigenele exogene, care nu  se multiplica în organism, dar patrund în mod repetat,

în cantitate mare.  Astfel, antigenele vegetale, bacteriene (din actinomicete), fungice sau  antigene de origine animala,

dupa inhalarea repetata în plamân, induc   sinteza locala a anticorpilor si formarea complexelor imune.

Complexele imune interactioneaza cu celulele sistemului imunitar  (macrofage, limfocite), producând activarea sau

inactivarea lor. Un alt  efect major este stimularea retelei citochinelor. Proteinele plasmatice  C1q, C4b, C3b, factorul H

sau anticorpii anti-IgG(factorul reumatoid),  anticorpii anti-idiotipici si anti-fibronectina maresc dimensiunile

complexelor imune.  Complexele imune sunt structuri tridimensionale ce formeaza o  retea moleculara alcatuita din

antigen si anticorpii specifici, ale carei  dimensiuni variaza în functie de dimensiunile antigenului, de densitatea 

epitopilor imunogenici, de izotipul anticorpilor, de multi- sau  monospecificitatea anticorpilor, de afinitatea lor. Pentru

demonstrarea complexelor imune in vivo, în ser sau în alte  lichide ale organismului, în care antigenul nu este cunoscut,

pot fi  urmate doua cai:

1) estimarea cantitativa a complexelor imune, cu caracterizarea  izotipului de  imunoglobulina din complex si

componentul  complementului, utilizând teste screening conventionale;

2) analiza  specificitatii anticorpilor si a antigenului complexat.

Testele screening rapide pentru detectarea complexelor imune se  bazeaza pe capacitatea complexelor imune de a

interactiona cu  receptorii naturali, humorali si celulari. O tehnica clasica este testul  legarii C1q, bazat pe capacitatea

complexelor imune de a interactiona  cu domeniul globular al lui C1q. C1q purificat, radiomarcat, se leaga cu 

complexele imune si ansamblul rezultat se detecteaza prin metoda  excluderii dimensionale cu PEG. O varianta tehnica

mai simpla consta  în amestecul unei concentratii mici de PEG, cu efect precipitant asupra  complexelor

macromoleculare si analiza ulterioara a precipitatului. AMC  specifici fata de C1q imobilizati pe suport, pot fi utilizati

pentru a capta  C1q, fixat pe complexele imune in vivo, cu evidentierea ulterioara a  imunoglobulinei din complex.  Alta

metoda pentru detectarea complexelor imune pe o faza  solida, consta în utilizarea conglutininei sau a factorilor

reumatoizi,  pentru captarea complementului legat cu complexele imune.  Conglutinina este o proteina din serul normal

44

de bovine, cu proprietatea  de a lega componentele complementului.

Complexele imune se pot detecta pe calea utilizarii interactiunii lor  cu receptorul Fc de pe suprafata macrofagelor sau

plachetelor. Testul  cel mai folosit se bazeaza pe folosirea receptorilor pentru C3bi de pe  suprafata celulelor

limfoblastoide transformate in vitro. Testul inhibitiei  rozetelor EAC (eritrocite-anticorpi-complement) masoara gradul

inhibitiei  formarii rozetelor, de catre complexele imune, dintre o subpopulatie de  limfocite B circulante si eritrocitele

tapetate cu C3.

Complexele imune persista în organism, datorita incapacitatii  organismului de a le elimina. Rata eliminarii este

dependenta de mai  multi factori:

- dimensiunile complexelor imune

- disponibilitatea proteinelor complementului

- izotipul anticorpilor.

Complexele Ag-Ac de dimensiuni mari sunt eliminate în câteva  minute dupa ce s-au format, iar cele de dimensiuni mici

circula timp  îndelungat. Orice factor care influenteaza dimensiunile complexelor  imune, influenteaza rata clearance-

ului. Anticorpii fata de antigenele self  au adeseori, afinitate mica, ceea ce înseamna formarea complexelor  imune mici,

cu persistenta îndelungata. In excesul antigenic,

caracteristic infectiilor cronice sau maladiilor autoimune, situsurile de  legare ale anticorpilor se satureaza si se

formeaza, de asemenea,  complexe imune de dimensiuni mici.

Contactul eritrocitelor  cu endoteliul se produce în sinusoidele ficatului si splinei, dar si la

situsurile la care curgerea sângelui devine turbionara (punctele de  ramificatie arteriala). În sinusoidele ficatului si splinei,

eritrocitele se  descarca de complexele imune. Tot aici sunt retinute eritrocitele  îmbatrânite. Complementul este foarte

important, deoarece mediaza  legarea complexelor imune, de macrofagele din sinusoidele splenice si

hepatice.

Rinichiul este organul de electie al depunerii  complexelor imune, factorul favorizant fiind presiunea sanguina de 4 ori 

mai mare în glomerulii vasculari, comparativ cu celelalte capilare. Dar cele mai severe leziuni se produc la situsurile

unde circulatia sângelui

produce curgere turbionara: la bifurcatia arterelor si în filtrele vasculare  (plexurile coroide, corpul ciliar). Persistenta

îndelungata a complexelor imune la locul depunerii

favorizeaza denaturarea IgG. IgG denaturat induce sinteza auto-anticorpilor – IgM anti-IgG, care  poarta denumirea de

factor reumatoid (FR). Factorul reumatoid se

sintetizeaza in situ (în articulatii), în plasmocitele din membrane  sinoviala.

Hipersensibilitatea este un termen sinonim cu injuria tisularã mediatã imun. Existã numeroase date care mentioneazã cã

complexele imune sunt implicate în patogenia leziunilor tisulare în variate boli la om. Stãrile patologice în care

complexele imune par sã joace un rol sunt boala serului datoratã serului, medicamentelor sau antigenului virusului

hepatitei, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidã, poliarterita nodoasã, crioglobulinemia, pneumonita cu

hipersensibilizare, aspergiloza bronhopulmonarã, glomerulonefrita acutã, glomerulonefrita membranoproliferativã

cronicã, altã patologie renalã asociatã.

Nivelul complexele imune circulante (CIC) este frecvent crescut în cursul puseelor de LES. Rolul CIC este însă doar

parţial elucidat. Bolnavii cu valori mari ale CIC evoluează progresiv. Sunt utile determinările seriate, iar evoluţia se

45

corelează cu CIC. Nivelurile CIC sunt utile în urmărirea tratamentului cu corticosteroizi sau imunosupresoare.

Există o corelaţie între activitatea LES, alterarea funcţiei renale şi prezenţa CIC. Detectarea CIC este totuşi dificil de

standardizat.

Descriere

Complexele imune circulante rezulta in urma legarii imunoglobulinelor (anticorpilor) organismului de antigene, rezultand un complex circulant antigen-anticorp, ca de exemplu in poliartrita reumatoida, complex care este distructiv pentru articulatie

Cortisol

Definitie

Cortizolul este un hormon corticosteroid produs de catre cortexul glandei suprarenale si care este implicat in raspunsul la stress. El creste tensiunea arteriala, glicemia, si poate cauza infertilitate la femei.

Cantitatea de cortizol prezent in sange parcurge variatii astfel incat nivelul maxim este intalnit spre orele matinale ale diminetii (la trezire) iar nivelul minim este la aproximativ 3 ore dupa ce adormim. Schimbarea acestui tipar legat de nivelul cortizolului seric este strans legata de hormonul ACTH , stress, depresie, boala, febra trauma, hipoglicemie,interventii chirurgicale, frica durere.Cortizolul:

actioneaza ca un antagonist al insulinei, crescand gluconeogeneza, si lipoliza diminueaza activitatea sistemului imun diminueaza activitatea de formare a oaselor este hiperglicemiant si HTA creste eficacitatea catecolaminelor

Valori normale

20 mg/zi sau 55micromoli/zi

Testarile sangelui si urinii pentru cortisol sunt folosite pentru a disgnostica in special sindromul Cushing si boala Addison. Amandoua sunt doua boli severe si semnifica afectiuni la nivelul glandelor suprarenalelor. Unii doctori folosesc testarea cortizolului din saliva pentru a pune diagnosticul de sindrom Cushing insa aceasta practica nu s-a raspandit foarte mult.

Cele mai dese tipuri de teste ce se fac pentru a stabili nivelul productiei de cortizol in exces sunt testarile pe saliva si mai ales pe urina. Odata ce s-a determinat un nivel anormal de

46

cortizol doctorul va efectua alte teste pentru a stabili cu certitudine daca exista un exces sau din contra un deficit de cortizol in organism si pentru a-i determina cauza.

Daca exista un nivel crescut de cortizol doctorul va efectua un test de inhibare a dexametazonei, pentru a determina daca principala cauza a excesului se datoreaza cresterii secretiei de ACTH-hormon produs de glanda pituitara si care stimuleaza secretia de cortizol. Acest test se realizeaza astfel : se administreaza pacientului dexametazona oral (un glucocorticoid sintetic) si apoi se masoara nivelul seric si urinar de cortizol. Dexametazona inhiba secretia de ACTH si implicit ar trebui sa scada si secretia de cortizol daca sursa excesului este cauzata de hipersecretia glandei pituitare.

Exista o varietate de procedee dar cel mai des folosit este urmatorul: se administreaza la fiecare 6 ore inhibitorul de ACTH pe parcursul a 2-4 zile. Separat, urina de pe parcursul a 24 de ore este colectata atat inainte de administrare cat si in timpul perioadei de testare. De asemenea sangele si urina este colectata la sfarsitul perioadei de testare si se evalueaza nivelele serice si urinare de cortizol.

Daca rezultatele testarilor sangelui si/sau urinii indica un nivel scazut de cortizol atunci doctorul poate cere un test de stimulare a ACTH. Acest test implica masurarea concentratiei de cortizol in sangelel unui pacient inainte si dupa administrarea de ACTH. Daca glandele suprarenale functioneaza normal atunci injectarea de ACTH ar trebui sa stimuleze productia de cortizol.

Acesta masuratoare se face atunci cand un pacient este suspectat (prezinta semne si simptome) a avea sindrom Cushing:obezitate, pierderea masei musculare, fatigabilitate etc) sau cand prezinta semne ale bolii Addison:slabiciune fatigabilitate, cresterea pigmentarii samd.

Testele de inhibare sau stimulare se fac daca un pacient este suspectat a avea una din afectiunile mentionate sau pentru a monitoriza starea sa daca el a fost deja diagnosticat.

La cei mai multi oameni nivelul de cortizol este foarte mic la culcare si este maxim la trezire dimineata. Acest tipar se va schimba daca o persoana isi modifica ritmul somn-veghe. Concentratii normale sau crescute dimineata corelate cu unele care nu scad seara sugereaza o hipersecretie de cortizol. Daca nivelul de cortizol scade la testul de inhibare a ACTH aceasta semnifica faptul ca pacientul are o problema cauzata de hipersecretia glandei pituitare. Daca nu scade, atunci nivelul crescut de cortizol se datoreaza unei tumori secretante de ACTH sau unei afectari la nivelul corticalei glandei suprarenale, sau chiar medicatiei pe care o ia respectivul pacient (ex- terapia cu corticosteroizi).

Daca nivelul de cortizol este prea mic si pacientul raspunde la un test de stimulare a ACTH-ului atunci problema este secretia insuficienta a glandei pituitare. Daca nivelul este scazut dar pacientul nu raspunde la un test de stimulare, atunci este foarte probabil ca afectarea s-a produs la nivelul glandei suprarenale.

47

Insuficienta corticosuprarenala se caracterizeaza prin nivel scazut de cortizol-boala Addison. Odata ce testarea s-a realizat si s-a identificat un nivel anormal-fie scazut fie crescut-de cortizol, doctorul poate cere alte investigatii cum ar fi CT sau RMN.

De asemenea trebuie stiut ca sarcina, stresul fizic si emotional, si boala pot duce la cresterea nivelului de cortizol. Cresterea cortizolului sanguin se poate datora si hipertiroidismului sau obezitatii.

Tratamentele cu spironolactona, hidrocortizon si contraceptivele orale- de asemenea cresc nivelul de cortizol. Scaderea nivelului de cortizol se poate datora hipotiroidismului, sau administrarii de hormoni steroidieni. Pentru testare trebuie stiut ca pacientul este bine sa tina o dieta in care concentratia de sare este de 2-3 grame/zi si sa isi limiteze efortul fizic cu 10-12 ore inainte de test. Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Cortisol seric7-10 AM : 171-536 nmol/l 16-20 PM : 64-327 nmol/lnmol/l.

Crioglobuline

Definitie

Crioglobulinele sunt proteine sau complexe proteice circulante care devin insolubile la temperaturi mici (mai putin de 4 grade Celsius). Reactia este reversibila, reversibilitatea producandu-se la 37 de grade Celsius.

Prezenta lor are valoare in urmatoarele cazuri:

unele leucemii mielom multiplu unele pneumonii macroglobulinemie unele boli autoimune cum ar fi lupusul eritematos sistemic si poliartrita reumatoida

De asemenea sunt gasite ocazional si in Hepatita C (aproximativ 30% cazuri) Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Crioglobuline ABSENTE

Cyfra 21-1 (neo pulmonar)

Definitie

Cyfra 21-1 este o analiza care masoara fragmente de citokeratina existente in sange. Testarea este de tip Elisa (enzyme-linked immunosorbent assay). Masurarea fragmentelor de citokeratina 19 in sange se face in cazurile de cancer pulmonar (altfel de cancer pulmonar decat cel cu celule mici) si in cazuri de carcinom cu celule scuamoase.

48

Insa cyfra 21-1 este folosit in special ca marker tumoral pentru neoplasmele de plaman. Se pune intrebarea daca acest marker tumoral prezinta sensibilitatea si specificitatea necesara pentru a fi considerat un marker util si pentru a fi folosit in diagnosticul timpuriu al cancerelor.

Testul cyfra 21-1 foloseste doi anticorpi monoclonali specifici (KS 19.1 and BM 19.21) pentru citokeratina 19 .

Valori normale

Valoarea medie a indivizilor sanatosi este de aproximativ : 1.3 ng/mL.

La pacientii cu afectiuni pulmonare tumorale benigne , valoarea medie a fost intre 1,7 si 2,9 ng/ml.

NU s-a observat o diferenta semnificativa intre sexe. De asemenea nu s-a stabilit o corelatie intre fumat si nivelurile sanguine ale cyfra 21-1.

NU s-a facut o legatura clara intre subtipurile de afectari benigne (cum ar fi tuberculoza pulmonara, pneumonia ) si cyfra21-1, toate inregistrand cresteri moderate ale nivelelor serice. Pentru valori mai mari de 3,3-3,5 ng/ml, specificitatea testului cyfra 21-1 pentru afectari benigne ale plamanului este de 95 % iar sensibilitatea pentru afectari maligne cum ar fi cancerul pulmonar cu celule mici , carcinom cu celule scuamoase , adenocarcinom , si carcinom cu celule mari nediferentiate este de: 20 % , 62 %, 39 %, si respectiv pentru ultimul 36% . Se considera a fi valori foarte mari cele care depasesc 5 ng/ml .Se observa ca sensibilitatea este foarte scazuta in cazul tipului de cancer pulmonar cu celule mici. Insa in cazul cancerelor pulmonare altele decat cu celule mici ,aceasta sensibilitate este de aproximativ 51 % , mai mare decat sensibilitatea antigenului carcinoembrionar.

Sensibilitatea acestuia din urma este mai mare in cazul adenocarcinomului -58 % , este mai mare decat a altor markeri. Markerul cyfra 21-1 este un marker foarte bun pentru cancerul cu celule scuamoase unde valorile crescute ale acestui marker(printre cele mai mari valori ale tuturor markerilor) recomanda realizarea testului ELISA in caz de suspiciune.

Nivelurile sanguine ale markerului cyfra 21-1 sunt desigur corelate cu stadiul tumorii si marimea ei, legatura dintre aceste valori fiind una de directa proportionalitate . Este markerul tumoral cu un indice de susceptibilitate deosebit de mare –indicatie majora - pentru cancerul pulmonar, in special pentru cancerul pulmonar altul decat cel cu celule mici (NSCLC).

In alte afectiuni insa pot exista cresteri ale nivelelor serice. Poate avea un nivel ridicat si in alte afectiuni neoplazice (cancerul de vezica urinara, cancerul laringian, formatiuni pulmonare de origine necunoscuta). Utilitatea cea mai mare o are markerul pentru monitorizarea tratamentului si a evolutiei bolii. Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Cyfra 21-1 (neo pulmonar)0-3.3 ng/ml.

49

Depistare Anti Chlamydii IgA

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Depistare Anti Chlamydii IgANEGATIV

Definiţie şi caracteristiciAnaliza depistează dacă pacientul prezintă o infecţie cu bacteria Chlamydia trachomatis, una dintre cele mai comune boli cu transmitere sexuală. În acest caz, o serie de anticorpi vor fi activaţi, printre care şi anticorpul IgA.Ce indicăTestul este efectuat:

         pentru a diagnostica cauza apariţiei simptomelor bolii          pentru a investiga starea de sănătate a persoanelor active sexual (dacă în sânge sunt prezente

microorganisme) Când se efectueazăMedicul poate recomanda efectuarea analizei dacă pacienţii prezintă anumite simptome, cum ar fi durerile abdominale şi scurgerile vaginale (pentru femei) sau ale penisului (pentru bărbaţi) şi usturimi la urinare.

Denumire Chlamydia trachomatis - Anticorpi IgA

Alte denumiri Gonoree

Categorie Imunologie si serologie

Durata 7Z

Descriere

Analiza depistează dacă pacientul prezintă o infecţie cu bacteria Chlamydia trachomatis, una dintre cele mai comune boli cu transmitere sexuală. În acest caz, o serie de anticorpi vor fi activaţi, printre care şi anticorpul IgA.

Depistare Anti Chlamydii IgG - test serologic

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Depistare Anti Chlamydii IgG - test serologic</= 1/32

Chlamydia trachomatis - Anticorpi IgG

Analiza depistează dacă pacientul prezintă o infecţie cu virusul Chlamydia trachomatis, una dintre cele mai

comune boli cu transmitere sexuală.

În acest caz, o serie de anticorpi vor fi activaţi, printre care şi anticorpul IgG.

Medic poate recomanda efectuarea analizei dacă pacienţii prezintă anumite simptome, cum ar fi durerile abdominale şi

scurgerile vaginale (pentru femei) sau ale penisului (pentru bărbaţi) şi usturimi la urinare.

Depistare Anti Chlamydii IgM - test serologic

50

Analiza depistează dacă pacientul prezintă o infecţie cu virusul Chlamydia trachomatis, una dintre cele mai

comune boli cu transmitere sexuală.

În acest caz, o serie de anticorpi vor fi activaţi, printre care şi anticorpul IgM.

Medic poate recomanda efectuarea analizei dacă pacienţii prezintă anumite simptome, cum ar fi durerile abdominale şi

scurgerile vaginale (pentru femei) sau ale penisului (pentru bărbaţi) şi usturimi la urinare.

Anticorpi anticardiolipinici IgM Conform Medcenter

Denumire Anticorpi anticardiolipinici IgM

Categorie Imunologie si serologie

Durata 5Z

DescriereAcest test detectează prezenţa anticorpilor anticardiolipinici IgM, produs de sistemul imunitar ca răspuns la o ameninţare percepută asupra organismului.

Depistare Anti Toxo IgG - test serologic

Parametru Valori normale UM

Depistare Anti Toxo IgG - test serologic

Descriere

Depistarea anticorpilor specifici reprezinta metoda primara de diagnostic al infectiei cu Toxoplasma gondii, cele mai larg utilizate fiind testele imunoenzimatice.Persoanele sunt testate initial pentru prezenta anticorpilor IgG in scopul determinarii statusului imun. Obtinerea unui rezultat pozitiv indica infectia specifica, dar nu se poate preciza momentul dobandirii acesteia (cantitatea de anticorpi IgG s-a dovedit a fi un indicator neconcludent pentru infectia recenta), de aceea se recomanda determinarea anticorpilor IgM. Un rezultat negativ pentru anticorpii IgM exclude practic infectia recenta, dar un rezultat pozitiv este dificil de interpretat deoarece anticorpii specifici IgM pot fi depistati prin metode imunoenzimatice pana la 18 luni de la dobandirea infectiei acute. Dificultatea cea mai mare de interpretare a unui rezultat pozitiv pentru anti-Toxoplasma IgM este intalnita la pacientele gravide, la care stabilirea momentului infectiei este cruciala pentru managementul corect al sarcinii.Aparitia testelor de aviditate pentru anticorpii anti-Toxoplasma IgG (1989, Hedman, Finlanda) bazate pe intensitatea legarii anticorpilor specifici IgG de antigenul multivalent Toxoplasma, a revolutionat diagnosticul serologic al infectiei. Numeroase studii au aratat utilitatea testelor de aviditate in diverse situatii clinice in care stabilirea momentului infectiei si diferentierea infectiei primare de cea secundara sunt vitale.Testul de aviditate IgG reprezinta o metoda care permite diferentierea unei infectii recente de o infectie mai veche, folosindu-se o singura proba de ser (in majoritatea cazurilor). Acest test trebuie folosit ca metoda complementara in diagnosticul toxoplasmozei dobandite si in identificarea sarcinilor cu risc de transmitere transplacentara a infectiei.Datele actuale indica faptul ca testul de aviditate are utilitate mai mare in excluderea (in cazul unei aviditati IgG crescute) decat in confirmarea unei infectii dobandite recent (in cazul unei aviditati IgG scazute).

51

< 16 UI/l

Efectuarea testului la pacientele gravide in cursul primelor 16 saptamani de sarcina ofera sansa de a reduce monitorizarile in dinamica si de asemenea necesitatea de a recurge la metode invazive (amniocenteza cu determinari PCR din lichidul amniotic). Reduce, de asemenea, riscul unui tratament nenecesar cu spiramicina sau alte medicamente, precum si anxietatea pacientelor asociata cu testari suplimentare. Astfel, demonstrarea prezentei anticorpilor IgG de aviditate crescuta in primul trimestru de sarcina exclude net infectia materna primara; in aceste situatii fatul are o sansa foarte mica de a dezvolta infectie congenitala, interventia terapeutica nefiind necesara.

Interpretarea rezultatelor - in laboratorul Synevo Bucuresti se calculeaza indexul de aviditate, adica raportul dintre cantitatea de anticorpi cu aviditate crescuta si cantitatea anticorpilor specifici totali.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea aviditatii anticorpilor IgG anti Toxoplasma gondii:

- stabilirea momentului infectiei si diferentierea infectiei primare de cea secundara.

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay).

Pentru cadre medicale

Pentru interpretarea corecta a rezultatelor se recomanda ca testul de aviditate sa fie efectuat din acelasi ser in care s-au determinat anticorpii IgG si eventual IgM; din acest motiv, in laborator se vor pastra timp de o luna serurile din care s-au efectuat determinari serologice pentru Toxoplasma.

Limite si interferente

Nu se recomanda folosirea testului in scop de screening, inaintea demonstrarii pozitivitatii anticorpilor IgG. Testul nu poate fi folosit in stadiile timpurii ale infectiei, deoarece nivelul anticorpilor IgG specifici trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite masurarea indexului de aviditate.

Testul nu a fost validat pentru:- nou-nascuti;- <!--[endif]-->pacienti care sufera de toxoplasmoza cronica (cu limfadenopatii persistente);- <!--[endif]-->cazurile de reactivare sau reinfectie cu Toxoplasma gondii.

Rezultatele nu sunt concludente la pacientii care au primit transfuzii sau alte produse de sange in ultimele luni. Interpretarea testului poate fi eronata in situatiile in care pacientii au primit deja tratament antiparazitar, deoarece acesta poate afecta cinetica maturarii IgG in cursul infectiei.

Depistare Anti Toxo IgM - test serologic

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Depistare Anti Toxo IgM - test serologic NEGATIV

52

Descriere

Toxoplasma gondii este un protozoar apartinand ordinului Coccidia, clasa Sporozoare, foarte apropiat de genul Isospora. Ciclul de viata al Toxoplasma presupune 3 forme:-  trofozoit: forma invaziva responsabila de manifestarile acute ale infectiei;-  chist: responsabil de infectia persistenta si  latenta;-  oochist: nu se intalneste la om, ci numai la pisica (gazda obligatorie), avand rol in ciclul evolutiv al Toxoplasmei si  in transmiterea infectiei.Parazitul este ubicuitar in natura, putand infecta orice mamifer, insa ciclul evolutiv complet se realizeaza numai la familia Felidae (din care face parte si pisica), unde parazitul se reproduce si este eliminat prin materiile fecale sub forma de oochisti.Toxoplasma este un parazit intracelular obligatoriu, care are predilectie pentru neuroni, microglii, celulele coroidei si  retinei, precum si  pentru celulele apartinand sistemului reticuloendotelial.Rezervorul infectiei este reprezentat de pisica si  numeroase alte specii de animale (caini, porcine, bovine, ovine, rozatoare de camp, pasari domestice si  salbatice etc.), care se pot infecta si  ale caror produse pot constitui surse de infectie pentru om. Omul poate dobandi infectia prin consumul de carne insuficient preparata termic (ce contine chisturi), prin ingestia de alimente contaminate cu pamant (ce contine chisturi mature) sau prin contactul cu excrementele de pisica (jocuri de copii, geofagie, zarzavaturi contaminate).Calea transplacentara de transmitere a infectiei constituie o problema majora, datorita urmarilor grave pentru fat. Infectarea este posibila si  in cursul travaliului. Transmiterea de la om la om nu este cunoscuta, cu exceptia celei in utero. Modalitati mai rare de transmitere a infectiei sunt transfuziile de sange provenit de la persoane aflate in stadiul de parazitemie si  infectiile de laborator.Receptivitatea fata de infectie este generala. Nu se cunosc date suficiente despre gradul si  durata imunitatii. Frecventa infectiei variaza dupa grupe de varsta si  populatie intre 20 si  80%, procentul crescand cu varsta, asa cum rezulta din prezenta testelor serologice pozitive, al caror procent creste cu varsta.Infectia evolueaza in majoritatea cazurilor asimptomatic. Atunci cand infectia devine clinic manifesta, pacientul prezinta un sindrom mononucleozic autolimitant cu astenie fizica si  adenopatii. Perioada de parazitemie nu este bine definita, dar are loc inainte de producerea seroconversiei. La pacientii HIV-pozitivi precum si  la cei cu defecte ale limfocitelor T sau corticoterapie prelungita se produce mai frecvent o parazitemie cronica.Infectia fetala in cursul primului trimestru de sarcina se produce mai rar, dar se asociaza cu un risc mai mare de avort spontan si  aparitie a anomaliilor fetale. Infectia contractata intr-o perioada avansata a sarcinii este mai frecventa, dar prezinta un risc mai mic de a induce anomalii  fetale. Cel mai mare risc de boala congenitala severa apare cand infectia este dobandita in saptamanile 10-24 de sarcina, iar cel mai mare risc de transmitere verticala se produce in cursul saptamanilor 26-40. Infectia primara a mamei imediat inaintea conceptiei sau in primele 10 saptamani de sarcina are o rata de transmitere verticala de 2%, dar peste 80% dintre fetusii infectati vor dezvolta o boala severa cu microftalmie, corioretinita, hidrocefalie si  calcificari intracraniene. Intre saptamanile 24 si  30 prevalenta infectiei severe scade de la 80 la 20%, iar dupa saptamana 30 se reduce la 6%, desi peste 80% dintre gravidele care prezinta infectie primara in aceasta perioada vor transmite infectia fatului.Raspunsul imun la infectie este reprezentat in faza precoce de aparitia anticorpilor IgM in decursul primei saptamani de boala, care ating un nivel maxim intr-o luna, scad progresiv intr-un interval de 3-6 luni, existand posibilitatea de a persista in titruri scazute pana la 2 ani. Determinarea anticorpilor de tip IgM are utilitate in diagnosticul infectiei recente.Pentru a evita complicatiile din cursul sarcinii se recomanda evaluarea statusului imun inainte de conceptie. Se considera astfel ca femeile seropozitive inainte de a ramane insarcinate sunt protejate in ceea ce priveste transmiterea infectiei viitorului fat. Pe de alta parte, femeile seronegative prezinta riscul de a contracta infectia in cursul sarcinii, iar la acestea trebuie aplicate masuri profilactice.

Interpretarea rezultatelor si recomandarile ulterioare:- Toxo IgG negativ si Toxo IgM negativ - reprezinta absenta infectiei. Daca exista suspiciunea unei infectii recente se recomanda repetarea recoltarii peste 3 saptamani; in cazul pacientelor gravide se va repeta testarea la intervale de 8-12 saptamani.- Toxo IgG pozitiv si Toxo IgM negativ - reprezinta existenta  unei infectii in antecedente (mai veche de 2 ani). - Toxo IgG negativ si Toxo IgM echivoc - reprezinta posibilitatea unei infectii acute (nu poate fi exclus un rezultat fals pozitiv). Se recomanda testarea unei noi probe peste 1 saptamana. - Toxo IgG negativ si Toxo IgM pozitiv - reprezinta posibilitatea unei infectii acute (nu poate fi exclus un rezultat fals pozitiv). Se recomanda testarea unei noi probe peste 2-3 saptamani.- Toxo IgG echivoc si Toxo IgM negativ - reprezinta un status imun incert. Se recomanda testarea unei noi probe peste 1 saptamana.

53

- Toxo IgG echivoc si Toxo IgM echivoc - reprezinta un status imun incert. Se recomanda testarea unei noi probe peste 1 saptamana.- Toxo IgG echivoc si Toxo IgM pozitiv - reprezinta posibilitatea unei infectii acute. Se recomanda testarea unei noi probe peste 2-3 saptamani; daca pe noua proba se obtin rezultate identice sau IgG devine pozitiv se va recomanda confirmarea infectiei recente intr-un centru de referinta.- Toxo IgG pozitiv si Toxo IgM echivoc reprezinta existenta unei infectii in antecedente sau un rezultat fals echivoc pentru IgM. Se recomanda efectuarea testului de aviditate IgG din acelasi ser. - Toxo IgG pozitiv si Toxo IgM pozitiv - reprezinta posibilitatea unei infectii recente (in decursul ultimilor 2 ani). Se recomanda efectuarea testului de aviditate IgG din acelasi ser; daca se va obtine un index scazut se va recomanda confirmarea infectiei recente intr-un centru de referinta (alternativ se poate testa o noua proba peste 2-3 saptamani, pentru evidentierea unei modificari semnificative a titrului anticorpilor IgG).

In laboratorul Synevo Bucuresti unde se efectueaza testele serologice, un rezultat echivoc sau pozitiv pentru Toxo IgM prin chemiluminisenta se confirma intotdeauna si prin metoda ELFA inainte de a se comunica rezultatul pacientului.O crestere de 4 ori a titrului anticorpilor  anti- Toxo - IgG pe 2 probe recoltate la interval de 2-3 saptamani si testate simultan este sugestiva pentru o infectie recenta sau reactivarea infectiei.daca la nou-nascut se depisteaza anticorpi IgM care persista la mai multe determinari se suspecteaza cu mare probabilitate infectia congenitala.

Recomandari

Recomandari pentru deterinarea anticorpilor:

- diagnosticul infectiei cu Toxoplasma Gondii.

Pregatire pacient

Nu necesita o pregatire prealabila.

Metoda

Se foloseste metoda imunochimica prin tehnica ELFA (enzyme-linked immunofluorescence assay) pentru anticorpii IgG; imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta/ imunochimica prin tehnica ELFA pentru anticorpii IgM.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare.

Volum proba - minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi).

Cauze de respingere a probei - specimen hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 3 zile la 2-8° C; 6 luni la –20 ° C. Centrifugati specimenele decongelate si  utilizati supernatantul. Evitati congelarea/decongelarea repetata.

54

Limite si interferente

Diagnosticul de infectie recenta cu Toxoplasma gondii nu trebuie sa se stabileasca niciodata pe baza unui singur rezultat pozitiv pentru anticorpii anti-Toxo-IgM, datorita persistentei indelungate a acestui tip de anticorpi la unii pacienti si  posibilitatii prezentei de anticorpi IgM “naturali” fata de antigenele Toxoplasmei, in absenta infectiei. Anticorpii de tip IgM sunt detectati de obicei la pacientii cu infectie primara recenta, dar pot fi intalniti si  la cei cu infectii reactivate sau secundare.Cea mai buna metoda pentru diagnosticul infectiei fetale este PCR din lichidul amniotic, care are o sensibilitate de 83-97.5% si  o specificitate de 100% la gravidele care au prezentat seroconversie in cursul sarcinii.Probele recoltate intr-un stadiu precoce al infectiei acute pot sa nu contina niveluri detectabile de anticorpi IgM.La unii pacienti anticorpii IgM pot sa dispara precoce, in decurs de 3 saptamani de la debut. La acesti pacienti sunt utile determinarile IgG in dinamica.Pacientii avand corioretinita activa indusa de Toxoplasma gondii nu prezinta de obicei anticorpi IgM detectabili.Prezenta sau absenta anticorpilor specifci nu poate fi folosita pentru a evalua eficacitatea tratamentului.Rezultatele pozitive obtinute la pacientii care au primit produse de sange in decursul ultimelor luni pot sa nu fie valide.La pacientii imunodeprimati rezultatele obtinute trebuie interpretate cu prudenta, deoarece acestia prezinta de obicei titruri scazute de anticorpi IgG, iar anticorpii IgM pot fi nedectabili.Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si  da rezultate neconcludente la determinarea prin chemiluminiscenta.

Depistare Helycobacter Pylori anticorpi IgG

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM Depistare Helycobacter Pylori anticorpi IgG NEGATIV

Descriere test:

Testul pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru identificarea prezentei unei infectii cu Helicobacter pylori la nivelul stomacului si a partii superioare a intestinului subtire (duodenul). Majoritatea persoanelor infectate cu Helicobacter pylori nu dezvlta ulcer, desi infectia are capacitatea de a provica ulcer peptic.

Exista 4 tipuri de analize care pot detecta prezenta infectiei gastrice cu H. Pylori:

Analiza anticorpilor serici consta in depistarea anticorpilor serici impotriva H. pylori; prezenta acestor anticorpi inseamna ca pacientul a fost infectat cu Helicobacter pylori fie in trecut, fie de curand.

Testul repirator cu uree identifica prezenta infectiei la nivel gastric, dar efectuarea acestei analize nu este intotdeauna posibila.

Prezenta antigenului la nivelul scaunului, presupune identificarea la nivelul materiilor fecale a portiunilor din Helicobacter pylori care determina aparitia unui raspuns imun.Depistarea antigenului de la nivelul scaunului se poate face pentru confirmarea infectiei cu H. pylori sau pentru evaluarea raspunsului la tratament importiva Helicobacter pylori.

Biopsia gastrica este o proicedura care consta in prelevarea unor portiuni mici din mucoasa gastrica sau duodenala prin o procedura nuita endoscopie gastrica.

De ce se face testul?

Acest test este efectuat in urmatoarele conditii:- pentru a se identidaca infectia cu H. pylori este cea care produce ulcer sau inflamatia

55

mucoasei gastrice (gastrita);- pentru a se afla daca tratamentul impotriva infectiei cu H. pylori a dat rezultate pozitive.

Pregatire pacient

In cazul in care se analizeaza prezenta anticorpilor serici anti H. pylori sau a antigenului de la nivelul materiilor fecale, nu este necesara niciun fel de pregatire din partea pacientului.

In cazul efectuarii unei biopsii gastrice sau in cazul efectuarii testului repirator cu uree trebuie sa nu mancati cu cel putin 6 ore inainte de efectuarea testului.

Anumite medicamente pot influenta rezultatele testului. Trebuie sa discutati cu doctorul dumneavoastra si sa il informati daca urmati un anumit tratament medicamentos; doctorul va dispune incetarea acestor tratamente daca exista riscul sa influenteze rezultatele testului. Doctorul poate de exemplu sa va spuna sa incetati tratamentul medicamentos cu antibiotice, inhibitori de pompa de protoni sau medicamente pe baza de bismut cu o saptamana inainte de efectuarea testului. Doctorul poate de asemenea sa intrerupa administrarea de blocante H2 cu 24 de ore inainte de efectuarea testului.

Puteti discuta cu doctorul dumneavoastra daca va nelamuresc sau va ingrijoreaza anumite anumite aspecte ale testului. Doctorul ar trebui de asemenea sa va explice riscurile implicate, cum se va desfasura testul si ce indica rezultatele acestuia.

Cum se face testul?

In cazul efectuarii unei analize a anticorpilor serici va trebui sa furnizati o mostra de sange. Persoana care va efectua aceasta operatiune trebuie sa respecte urmatorii pasi:- Pentru a opri circulatia sangelui, un garou va fi infasurat in jurul partii superioare a bratului. Venele se vor mari, facand introducerea unui ac in vena un proces mult mai sigur.- Zona unde se va introduce acul trebuie curatata cu alcool.- Un ac va fi introdus in vena (mai multe intepaturi pot fi necesare in aceasta etapa).- Sangele va fi colectat intr-un recipient special.- Cand destul sange a fost colectat, se scoate acul, se indeparteaza garoul, si se acopera zona intepata de ac cu tifon. Mentineti presiune asupra intepaturii pentru a opri sangerarea.- Se bandajeaza dupa caz.

In cazul efectuarii testului respirator cu uree se va recolta o mostra de la nivelul caii respiratorii prin suflarea intr-un balon sau prin formarea de bule in interiorul unei sticle cu lichid. Se vor respecta urmatorii pasi:- doctorul va colecta o mostra respiratorie inainte de inceperea testului;- pacientul va inghiti o capsula sau un lichid ce contine o substanta radioactiva;- se vor colecta mostre respiratorii in momente diferite si se va determina daca acestea contin un material ce se formeaza prin contactul H. pylori cu materialul radioactiv;- testul respirator cu uree dureaza de obicei o ora si treizeci de minute.

In cazul depistarii antigenului de la nivelul materiilor fecale, va trebui sa furnizati o mostra de materie fecala (mostra poate fi colectata si acasa). Se vor respecta urmatorii pasi: - urinati inainte de a avea scaun, pentru ca mostra sa nu se amestece cu picaturile de urina;- in timpul colectarii probei folositi manusile de unica folosinta (fecalele pot contine bacterii care sa raspandeasca infectia). Dupa indepartarea manusilor, spalati bine mainile cu apa si sapun;

56

- pot fi colectate atat mostrele solide, cat si cele lichide. In cazul in care aveti diaree vi se poate da o punga de plastic ce va fi atasata pe interiorul vasului de toaleta. Ulterior acest sac de plastic va fi introdus intr-un recipient steril;- nu colectati mostra direct din vasul de toaleta;- nu amestecati mostra cu hartie igienica, apa sau sapun;- mostra trebuie colectata o singura data pe zi (exceptie fac acele cazuri speciale, stabilite de medicul specilalist).

Daca mostra este colectata in spital, nu trebuie decat sa inmanati laborantului punga de plastic ce a fost atasata in prealabil pe interiorul vasului de toaleta.

O alta metoda de prelevare a mostrei de fecale are la baza introducerea unui tampon rectal, si rotirea acestuia in mod delicat.

In cazul efectuarii unei biopsii gastrice, se vor recolta mostre de tesut gastric sau duodenal (cel mult 10). Mostrele de testut vor fi ulterior testate in laborator pentru depistarea infectiei cu H.pylori, sau in cazuri foarte rare mostra poate fi plasata intr-un recipient care stimuleaza dezvoltarea H.pylori (procedeu numit cultura H.pylori). Daca bacteria creste la nivelul culturii, se poate efectua teste pentru a se evidentia sensibilitatea bacteriei la anumite antibiotice, putandu-se astfel afla care antibiotic va avea un efect optim in tratarea infectiei.

Cum se simte?

In cazul efectuarii unei analize a anticorpilor serici pacientul poate simti un usor disconfort de la garou. De asemnea, puteti simti o usoara durere in momentul cand acul este introdus in vena; mai multe incercari pot fi necesare, in functie de marimea venelor si arterelor pacientului. In functie de persoana si in functie de cantitatea de sange prelevata, puteti simti o usoara senzatie de ameteala.

In cazul efectuarii testului respirator cu uree pacientul nu va simti discomfort.

In cazul depistarii antigenului de la nivelul materiilor fecale, prelevarea mostrei de fecale nu implica durere. Este posibil, insa, ca in momentul introducerii tamponului sa resimtiti o usoara senzatie de disconfort si presiune la nivelul rectului.

In cazul efectuarii unei biopsii gastrice pacientul poate simti o intepatura scurta, ascutita atunci cand acul este introdus intravenos. Anestezia locala (la nivelul faringelui) cu spray poate determina aparitia unui gust usor amar, iar pacientul va simti senzatie de amorteala si tumefiere la nivelul limbii si faringelui. Unii pacienti spun ca au avut senzatia ca nu pot respira atunci cand tubul endoscopului este introdus pe gura, dar aceasta este o falsa senzatie produsa de anestezia locala. Exista intotdeauna suficient spatiu pentru respiratie in jurul tubului din regiunea gurii si faringelui. Se recomanda respiratii rare si profunde.

De asemenea, mai pot aparea senzatie de greata, balonare sau dureri abdominale in timpul miscarii endoscopului. Desi pacientul nu poate vorbi in timpul procedurii deoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu medicul specialist. In cazul in care disconfortul este sever, se recomanda atentionarea medicului prin semne stabilite de la inceput sau printr-un semn usor pe mana.

Medicamentele care se administreaza intravenos inainte de inceperea procedurii pot cauza somnolenta. Alte efecte adverse care pot aparea includ dificultati de vorbire, uscarea gurii, vedere incetosata, caderea pleoapelor, simptome care pot persista cateva ore dupa efectuarea testului iar pacientul nu isi poate aminti mai nimic despre ce s-a intamplat in timpul testului.

57

Riscuri

In cazul efectuarii unei analize a anticorpilor serici, pacientul se expune unui risc foarte scazut si poate prezenta urmatoarele simptome dupa ce vi se ia o mostra de sange:- O mica vanataie in zona unde a fost introdus acul. Dupa ce medicul extrage acul, trebuie sa mentineti presiune asupra zonei respective – acest lucru reduce riscul aparitiei unei vanatai.- Daca vena se umfla, aplicati o compresa calda de mai multe ori pe zi, dupa caz.- Dupa recoltarea de sange puteti avea senzatii de ameteala sau lesin.- Informati-va doctorul daca suferiti de o conditie medicala care previne coagularea sangelui sau daca luati medicamente anticoagulante. In caz contrar va fi foarte greu sa fie oprita sangerarea.

In cazul efectuarii testului respirator cu uree nu exista riscuri pentru pacient. Prin folosirea carbonului radiactiv, gradul radioactivitatii este comparativ cu cel la care suntem expusi in fiecare zi de catre radiatiile ultraviolete.

In cazul depistarii antigenului de la nivelul materiilor fecale, pacientul nu se expune altui risc decat cel de a raspandi infectia daca nu se va spala pe maini dupa recoltarea mostrei.

In cazul efectuarii unei biopsii gastrice exista un risc foarte mic de a gauri peretele esofagului, stomacului sau duodenului in timpul efectuarii endoscopiei pentru recoltarea mostrei de perete gastric. De asemenea poate aparea sangerare la nivelul locului punctiei. Cu toate acestea, de obicei, sangerarea se opreste fara tratament.

Dupa efectuarea endoscopiei poate aparea senzatia de voma sau de balonare. De asemenea mai poate aparea senzatia de gat iritat, uscat, raguseala usoara sau usoara inflamatie a faringelui. Aceste simptome pot dura cateva zile. Pentru tratarea acestora pot fi utile pastilele pentru gat sau gargara cu apa calda si usor sarata. Consumul de alcool dupa efectuarea testului este strict interzis.

Se recomanda contactarea medicului daca:- apar varsaturi cu sange sau scaun cu sange, negru;- apar probleme la inghitire sau de vorbire;- apare scurtarea respiratiei sau batai cardiace accentuate;- apare durere abdominala sau cardica a carei intensitate creste;- apare durere de gat sau de umar;- apare febra.

Rezultate

Testele pentru Helicobacter pylori se efectueaza pentru detectarea prezentei infectiei cu aceasta bacterie la nivelul stomacului sau regiunii superioare a intestinului subtire (duodenul).

Rezultatele testului respirator cu uree sau a celui care detecteaza antigenul H. pylori in scaun sunt gata in cateva ore. Cele care detecteaza anticorpii serici sunt disponibili in 24 de ore, cele ale biopsiei gastrice sunt gata in 48 de ore, iar cele ale unei biopsii gastrice care este supusa culturii pot dura pana la zece zile.

Analiza anticorpilor sericiNormal: Mostra sanguina nu contine anticorpi antiH.pyloriAnormal: Mostra de sange contine anticorpi antiH. pylori

58

Testul respirator cu ureeNormal: Mostra respiratorie nu contine atom de carbon radiomarcatAnormal: Mostra respiratorie contine carbon radiactiv.

Depistarea antigenului de la nivelul materiilor fecaleNormal: Mostra de materii fecale nu contine antigen de H. pylori; acesta este un test negativ; cu toate acestea, un test negativ nu exclude existenta unei infectiiAnormal: Mostra de materii fecale contine antigen de H.pylori

Biopsia gastricaNormal: Mostra de perete gastric nu contine H.pylori; Bacteria nu creste la nivelul culturii din biopsia gastricaAnormal: Mostra de biopsie contine H. pylori; Bacteria creste la nivelul culturii efectuata din biopsia gastrica.

Ce poate afecta testul?

Rezultatele testului pot fi afectate de:- testul respirator cu uree este contraindicat in timpul sarcinii sau la femeile care alapteaza deoarece poate fi daunator fatului;- consumul de antibiotice poate afecta rezultatele testului respirator cu uree, testul antigenului de la nivelul scaunului si biopsia gastrica, prin reducerea cantitatii bacteriei de la nivel gastric si duodenal;- consumul de lansoprazol, rabeprazol, sucralfat, omeprazol, famotidina, ranitidina, nizatidina, cimetidina sau alte medicamente pe baza de bismut pot de asemenea influenta rezultatele testelor respirator cu uree si biopsia gastrica;- biopsia gastrica poate sa nu detecteze prezenta infectiei cu H. pylori, in cazul in care mostra se recolteaza din zonele de perete neinfectate de bacterie;- manipularea inadecvata, contaminarea sau refrigerarea necorespunzatoare a mostrei de sange poate modifica rezultatele testului anticorpilor serici;- in cazul in care testul anticorpilor serici se efectueaza in perioada initiala a infectiei pot aparea rezultate fals negative deoarece titrul anticorpilor nu este suficient de ridicat pentru a fi masurat;- probabilitatea infectiei cu H.pylori creste cu inaintarea in varsta; persoanele in varsta au probabilitate mai inalta de a prezenta valori pozitive ale testelor.

Alte informatii

- testul respirator cu uree este contraindicat femeilor insarcinate sau celor care alapteaza din cauza riscului expunerii copilului la radiatii;- testul antigenului de la nivelul scaunului este cel mai recent si mai ieftin dintre toate testele pentru H.pylori, dar exista posibilitatea sa nu fie la fel de concludent ca si celelalte; biopsia gastrica este foarte concludenta, dar este cea mai scumpa si mai riscanta dintre toate;- un test al antigenului din scaun negativ nu exclude prezenta infectiei cu H. pylori;- desi majoritatea oamenilor prezinta infectia cu H. pylori, numai unii vor dezvolta ulcer peptic; din acest motiv se vor lua in considerare si alti factori (de exemplu simptomatologia pacientului) in interpretarea rezultatelor testului;- testul anticorpilor serici poate iesi pozitiv si cativa ani dupa infectie; de aceea se recomanda efectuarea testului respirator cu uree sau biopsia gastrica pentru a stabili eficienta tratamentului;- in cazul in care simptomatologia persista, se recomanda efectuarea unei endoscopii digestive superioare

59

- prezenta infectiei cu H.pylori poate creste riscul de cancer gastric, risc care este insa foarte scazut.

DHEA-S

Informatii specifice Focus ParametruValori normaleUM DHEA-S1-5 ani 0.47-19.4 5-10 ani 2.8-85.2 F 10-15 ani 33.9-280 B 10-15 ani 24.4-247 F 15-20 ani 65.1-368 B 15-20 ani 70.2-492 F 20-25 ani 148-407 B 20-25 ani 211-492 F 25-35 ani 98.9-337 B 25-35 ani 160-449 F 35-45 ani 60.9-337 B 35-45 ani 88.9-427 F 45-55 ani 35.4-256 B 45-55 ani 44.3-331 F 55-65 ani 18.9-205 B 55-65 ani 51.7-295 F 65-75 ani 9.4-246 B 65-75 ani 33.6-249 F 75-100 ani 12.0-154 B 75-100 ani 16.2-123 µg/dl

Descriere test:

Testul se efectureaza pentru a determina cantitatea de sulfat dehidroepiandrosteron in sange.

De ce se face testul?

Rolul testului este de a depista daca pacientul prezinta cantitati anormale de sulfat dehidroepiandrosteron in sange, indicand astfel ca glandele suprarenale nu functioneaza normal. Sulfatul dehidroepiandrosteron este un hormon androgen produs de catre glanda suprarenala, care se gaseste atat in organismul barbatilor cat si al femeilor. In cazul persoanelor de sex feminin, cantitati mari de sulfat dehidroepiandrosteron conduc la aparitia parului in exces (hirutism) si la masculinizarea trasaturilor corpului.

Testul mai este efectuat si pentru a descoperi daca sulfatul dehidroepiandrosteron este responsabil pentru maturizarea prematura a copiilor.

Pregatire pacient

Trebuie sa discutati cu doctorul dumneavoastra si sa il informati daca urmati anumite tratamente medicamentoase; medicul va dispune incetarea tratamentului daca exista riscul ca acesta sa influenteze rezultatele testului. Doctorul ar trebui de asemenea sa va explice riscurile implicate, cum se va desfasura testul si ce indica rezultatele acestuia.

Cum se face testul?

Va trebui sa furnizati o mostra de sange. Persoana care va efectua aceasta operatiune trebuie sa respecte urmatorii pasi:- Pentru a opri circulatia sangelui, un garou va fi infasurat in jurul partii superioare a bratului. Venele se vor mari, facand introducerea unui ac in vena un proces mult mai sigur. Introducerea acului in vena poate solicita mai mult de o singura incercare.- Zona unde se va introduce acul trebuie curatata cu alcool.- Un ac va fi introdus in vena (mai multe intepaturi pot fi necesare in aceasta etapa).- Sangele va fi colectat intr-un recipient special.- Cand destul sange a fost colectat, se scoate acul, se indeparteaza garoul, si se acopera zona intepata de ac cu tifon. Mentineti presiune asupra intepaturii pentru a opri sangerarea.- Se bandajeaza dupa caz.

Cum se simte?

Pacientul poate simti un usor disconfort de la garou. De asemnea, puteti simti o usoara durere in momentul cand acul este introdus in vena. In functie de persoana si in functie

60

de cantitatea de sange prelevata, puteti simti o usoara senzatie de ameteala. Unele persoane pot avea deasemenea senzatii de lesin.

Riscuri

Testul pentru depistarea nivelului sulfat dehidroepiandrosteron din sange necesita prelevarea unei mostre de sange, procedura care prezinta un risc foarte scazut pentru pacient. Puteti prezenta urmatoarele simptome dupa ce vi se ia o mostra de sange:- O mica vanataie in zona unde a fost introdus acul. Dupa ce medicul extrage acul, trebuie sa mentineti presiune asupra zonei respective – acest lucru reduce riscul aparitiei unei vanatai.- Daca vena se umfla, aplicati o compresa calda de mai multe ori pe zi, dupa caz.- Dupa recoltarea de sange puteti avea senzatii de ameteala sau lesin.- Informati-va doctorul daca suferiti de o conditie medicala care previne coagularea sangelui sau daca luati medicamente anticoagulante. In caz contrar va fi foarte greu sa fie oprita sangerarea.

Rezultate

Trebuie sa luati in considerare faptul ca rezultatele variaza in functie de sex si varsta.

Rezultate normale pentru persoanele de sex feminin, in functie de varsta:Varsta-Dehidroepiandrosteron sulfat seric18-19 - 145-395 ug/dL20-29 - 65-380 ug/dL30-39 - 45-270 ug/dL40-49 - 32-240 ug/dL50-59 - 26-200 ug/dL60-69 - 13-130 ug/dL69+ - 17-90 ug/dL

Rezultate normale pentru persoanele de sex masculin, in functie de varsta:Varsta-Dehidroepiandrosteron sulfat seric8-19 - 108-441 ug/dL20-29 - 280-640 ug/dL30-39 - 120-520 ug/dL40-49 - 95-530 ug/dL50-59 - 70-310 ug/dL60-69 - 42-290 ug/dL69+ - 28-175 ug/dL

Legenda: ug/dL = microgram pe decilitru

Cantitatile de sulfat dehidroepiandrosteron in sange care nu se incadreaza in valorile normale pot indica: carcinom suprarenal, hiperplazie suprarenala congenitala, sindromul ovarului polichistic, tumoare a glandei suprarenale.

Ce poate afecta testul?

Testul poate fi afectat de recoltarea necorespunzatoare a probei de sange, precum si de anumite tratamente medicamentoase. Este foarte important sa va informati medicul in legatura cu medicamentatia pe care o urmati, indiferent daca acele medicamente sunt eliberate fara reteta medicala.

Alte informatii

61

Sulfatul dehidroepiandrosteron este un hormon androgen, dar acest lucru nu inseamna ca el nu se gaseste si in organismul persoanelor de sex feminin (dar in cantitati reduse). Femeile care au un nivel ridicat de sulfat dehidroepiandrosteron in sange prezinta simptome precum masculinizarea trasaturilor si aparitia parului in exces.

Copii care prezinta un nivel ridicat de sulfat dehidroepiandrosteron se maturizeaza prematur.

62