Upload
savelie-stegari
View
127
Download
2
Embed Size (px)
Citation preview
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA de SOCIOLOGIE şi ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Cu titlu de manuscris C.Z.U: 316.346.32-053.6 (043.2)
OCERETNÎI Anastasia
PARTICULARITĂŢI ALE FORMĂRII IDENTITĂŢII SOCIALE
A TINERETULUI STUDIOS (ÎN BAZA MATERIALELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA)
22.00.04. – Structură socială, instituţii şi procese sociale
Autoreferatul tezei de doctor în sociologie
Chişinău, 2011
2
Teza a fost elaborată în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii de Stat din Moldova
Conducător ştiinţific:
BULGARU Maria, doctor habilitat în filosofie, profesor universitar
Referenţi oficiali:
MALCOCI Ludmila, doctor habilitat în sociologie, conferenţiar universitar, Managerul Proiectului Comunitate Incluzivă – Moldova, Keystone Human Services International Moldova Association BUCIUCEANU-VRABIE Mariana, doctor în sociologie, cercetător ştiinţific superior, Academia de Ştiinţe a Moldovei Componenţa consiliului ştiinţific specializat: 1. BLAJCO Vladimir, doctor habilitat în sociologie, cercetător ştiinţific superior, Preşedintele Consiliului; 2. MILICENCO Stela, doctor în sociologie, conferenţiar universitar, Secretar Ştiinţific; 3. RACU Aurelia, doctor habilitat în istoria ştiinţei (pedagogie specială), profesor universitar, Membru al Consiliului; 4. MOŞNEAGA Valeriu, doctor habilitat în ştiinţe politice, profesor universitar, membru al Consiliului; 5. COMENDANT Tatiana, doctor în sociologie, conferenţiar universitar, membru al Consiliului. Susţinerea va avea loc la data de 3 mai 2011, ora 16.30, în incinta blocului IV a Universităţii de Stat din Moldova, aula 222 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D30.22.00.04-02* din cadrul Universităţii de Stat din Moldova. Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la biblioteca Universităţii de Stat din Moldova, Biblioteca Naţională şi la pagina web a C.N.A.A. (www.cnaa.md). Autoreferatul a fost expediat la 1 aprilie 2011. Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, MILICENCO Stela, doctor în sociologie, conferenţiar universitar
Conducător ştiinţific, BULGARU Maria, doctor habilitat în filosofie, profesor universitar
Autor OCERETNÎI Anastasia
(© Oceretnîi Anastasia, 2011)
3
REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea temei. Tinereţea reprezintă un stadiu în dezvoltarea şi formarea personalităţii umane,
o etapă a cristalizării viitorului status al persoanei. Un rol determinant în constituirea tînărului ca
personalitate îi revine învăţămîntului preuniversitar şi universitar. Desigur că cele dintîi influenţe le
regăsim în cadrul învăţămîntului preuniversitar, unde copilul deprinde anumite reguli de conduită
instituţionalizate, se obişnuieşte să fie parte a grupului, interiorizînd valori şi norme sociale. Însă,
fortificarea lui ca membru deplin al societăţii şi împlinirea lui ca personalitate, se potenţiază în cadrul
şcolii superioare, unde are loc formarea agenţilor activi ai societăţii, caracterizaţi de o identitate personală
şi socială specifică.
Cuprinzînd o parte cantitativ însemnată a tineretului ţării, studenţimea reprezintă ambianţa în care
se formează noile contingente de intelectuali. În prezent, studenţii constituie 3,6% din totalul populaţiei
Republicii Moldova şi 12,6% din grupul tinerilor.
Cercetarea identităţii sociale a tineretului studios din Republica Moldova este importantă din mai
multe perspective. În primul rînd, comportamentul uman depinde în mare parte de poziţiile sociale în
conformitate cu care individul acţionează. Totodată, importantă este nu doar poziţia reală pe care acesta o
deţine în structura socială, dar şi cum se vede el în această poziţie, adică care este identitatea sa socială. În
al doilea rînd, în perioada unor transformări sociale majore, cum este şi cazul Republicii Moldova, în
societate se produce un schimb de identităţi, formarea unora noi sau dispariţia unora din cele existente. În
acest sens, determinarea modelelor de identificare socială a studenţilor permite să fie dezvăluite formele
de interacţiune socială după absolvirea instituţiei superioare de învăţămînt, a stării de spirit şi a
comportamentului social al acestei categorii de populaţie, importantă din punct de vedere al reproducerii
sociale.
Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de cercetare.
Identitatea socială este domeniul de cercetare al diverselor ştiinţe/discipline. Or, abordarea ei nu poate fi
făcută doar dintr-o singură şi unică perspectivă, iar lucrările elaborate cu această tematică au un caracter
interdisciplinar.
La prima vedere identitatea socială este una puţin relevantă, mai ales în contextul crizelor
economice, însă o analiză aprofundată a acesteia denotă o relaţie directă între formele de identificare
socială şi celelalte componente ale vieţii sociale.
Problema identificării sociale a tinerilor, inclusiv a tineretului studios, poate fi elucidată prin prisma
motivelor, opţiunilor şi a orientării valorice. Identitatea socială se formează printr-un proces de
conştientizare, de reflexie asupra locului şi rolului ocupat de fiecare, a predestinării în viaţă, care se poate
manifesta la nivel socio-profesional, familial, naţional, spiritual etc. Studierea procesului de formare şi
consolidare a identităţii sociale este extrem de importantă, în special în societăţile în schimbare, precum
este şi Republica Moldova, context în care se construiesc noi sisteme de valori şi norme, în dependenţă de
care indivizii se poziţionează în grupuri şi îşi formează identitatea socială.
Analiza studiilor realizate denotă faptul că fenomenul identificării sociale şi a formării identităţii
sociale din perspectivă sociologică nu a fost supus unor investigaţii speciale în Republica Moldova. Unele
4
aspecte ale acestei probleme, precum identificarea necesităţilor tineretului şi a tineretului studios din
Republica Moldova, sunt reflectate în lucrările autorilor autohtoni (Timuş A., Bulgaru M., Comendant T.,
Blajco Vl., Moşneaga V., Rusnac Gh., Ţurcan V., Cheianu D., Milicenco S., Mocanu V., Buciuceanu M.,
Ţurcan G. ş.a.). Problema formării identităţii sociale a studentului este, însă, una deosebită şi necesită o
abordare complexă, deoarece, în pofida faptului că este parte a tineretului, studenţimea se identifică ca
grup social distinct, în cadrul căruia funcţionează anumite principii, norme şi valori împărtăşite de către
membrii săi. În acest sens, în studiul disertaţional specificul constituirii identităţii sociale, din perspectiva
că aceasta este crucială cu referire la tineret, inclusiv la tineretul studios, reprezintă problema de
cercetare.
Scopul lucrării rezidă în elucidarea şi analiza particularităţilor procesului de formare şi
tipologizare a identităţii sociale a tineretului studios, prin stabilirea condiţiilor şi factorilor sociali ce
influenţează acest proces.
În vederea realizării scopului lucrării, au fost evidenţiate mai multe obiective, precum:
- analiza teoriilor psiho-sociologice de referinţă cu privire la formarea personalităţii şi identităţii
sociale a tinerilor;
- elucidarea rolului şcolii superioare în formarea şi poziţionarea avantajoasă a tinerilor, în vederea
unei bune adaptări şi integrări sociale;
- identificarea grupurilor sociale la care se raportează tineretul studios în vederea determinării
opţiunilor sale sociale de viitor;
- determinarea factorilor ce condiţionează formarea identităţii sociale a studenţilor;
- relevarea tipurilor de identitate socială manifestate în rîndul tinerilor studioşi;
- evaluarea problemelor cu care se confruntă tineretul, inclusiv tineretul studios la etapa actuală,
din perspectiva impactului asupra devenirii identităţii sociale;
- elucidarea particularităţilor de prezentare de către sursele mass-media a tineretului studios şi
contribuţia acesteia la formarea identităţii sociale a grupului vizat;
- formularea concluziilor şi elaborarea recomandărilor cu privire la îmbunătăţirea procesului de
constituire a identităţii sociale a studenţilor, care reprezintă un factor determinant în acţiunea socială.
Metodologia cercetării ştiinţifice. În calitate de principii metodologice în studiul identităţii sociale
au servit principiul determinismului, principiul istorismului, principiul abordării holistice şi principiul
unităţii dintre teorie şi practică.
Drept suport teoretic de referinţă în elaborarea tezei au servit teoria rolurilor (Parsons T., Kuhn M.),
teoria grupurilor sociale (Cooley C.H., Merton R.), teoria acţiunii sociale (Kaufmann J.), teoria graniţelor
sociale (Barth F., Horowitz D.L., Brauss P.), teoria etichetării (Becker H.), teoria practicii şi a habitusului
(Bourdieu P.), teoria socializării (Erikson E., Cooley C.H.) şi altele care sunt analizate în compartimentul
1 al lucrării.
Perspectivele teoretico-metodologice abordate au permis elaborarea şi aplicarea unei metodologii
particulare de studiere a identităţii sociale a tineretului din Republica Moldova, care constă din îmbinarea
metodelor cantitative cu cele calitative de cercetare sociologică. Culegerea datelor empirice a fost posibilă
5
prin aplicarea metodei anchetei pe bază de chestionar, metodei analizei de conţinut, a interviului
sociologic, tehnicii testului „Cine sunt eu?” .
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării constă în analiza, din perspectivă sociologică, a
identităţii sociale, care constituie un obiect de studiu interdisciplinar; elaborarea unui cadru teoretico-
explicativ al identităţii sociale; elucidarea factorilor ce influenţează formarea identităţii sociale a
tineretului studios; analiza modalităţilor de identificare a tineretului studios ca grup social distinct, prin
utilizarea metodelor cantitative şi calitative; determinarea rolului şcolii superioare în dezvoltarea
personalităţii şi autoidentificarea tînărului ca membru al societăţii; stabilirea portretului studentului,
reflectat în sursele mass-media şi rolul acestora în formarea atitudinii societăţii faţă de studenţime.
Problema ştiinţifică soluţionată în domeniul respectiv se referă la particularităţile procesului de
constituire a identităţii sociale a tineretului studios în contextul schimbărilor produse în Republica
Moldova.
Semnificaţia teoretică a lucrării constă în delimitarea cadrului teoretic de analiză şi cercetare a
identităţii sociale, prin integrarea teoriilor din domeniul sociologiei, psihologiei sociale şi filosofiei, în
testarea unor instrumente specifice de cercetare a identităţii sociale, precum sunt testul „Cine sunt Eu?” şi
altele.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în elaborarea cadrului teoretic şi empiric de studiere a
procesului de formare a identităţii sociale a unui grup social important - tineretul studios, în determinarea
tipurilor de identitate socială prin intermediul analizei factoriale, în stabilirea importanţei identităţii
sociale pozitive pentru creşterea activismului civic al tineretului studios.
Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere:
- Statutul de student şi mediul în care trăieşte, îi impune acestuia un model specific de cultură,
conturîndu-se în timp prin trăsături distincte de particularizare şi individualizare a acestuia.
- Gradul scăzut de implicare şi participare a studenţilor în diverse activităţi, pe parcursul anilor de studii,
nu permite să fie conştientizate perspectivele şi oportunităţile existente pentru ei în ţară, ceea ce are un
impact negativ asupra autoidentificării şi integrării sociale a tinerilor, iar drept urmare conduce la
orientarea lor spre emigrare.
- Şcoala superioară, prin studiile pe care le oferă, deţine un loc prioritar în viaţa tinerilor şi reprezintă un
factor decisiv în formarea identităţii lor sociale.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele investigaţiei realizate prezintă interes pentru
reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Ministerului Tineretului şi Sportului, lucrătorii instituţiilor
superiore de învăţămînt şi alţi actori sociali interesaţi de rolul tinerei generaţii în dezvoltarea societăţii, de
schimbările survenite în devenirea socială a studenţilor, de procesul formării identităţii sociale şi impactul
acesteia asupra activismului tineretului studios.
Rezultatele lucrării au fost incluse în predarea unui şir de cursuri universitare: sociologia
tineretului, sociologia culturii, sociologia personalităţii, metode cantitative şi calitative de cercetare
sociologică etc., în cadrul facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială (USM); metode cantitative şi
calitative de măsurare a fenomenelor sociale, sociologie generală etc., în cadrul facultăţii de Jurnalism şi
6
Ştiinţe ale Comunicării (USM). De asemenea, investigaţiile realizate vor constitui un suport important
pentru elaborarea cursului special Tineretul în contextul schimbărilor sociale, care poate fi inclus în
planurile de învăţămînt universitar la specialităţile de sociologie, politologie, psihologie şi altele.
Totodată, rezultatele studiilor „Barometrul de opinie - Studentul USM”, servesc drept material
empiric pentru luarea deciziilor manageriale, perfectarea procesului de instruire în cadrul USM, sugerînd,
de asemenea, multiple propuneri de perfecţionare a politicilor de tineret şi a celor educaţionale naţionale.
Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele investigaţiilor la tema cercetată, concluziile şi
recomandările cu referire la particularităţile specifice tineretului studios, la modalităţile de identificare a
acestui grup, a impactului şcolii superioare în dezvoltarea personalităţii tînărului au fost reflectate de către
autor în 19 articole ştiinţifice în diverse culegeri de materiale, reviste, rapoarte. Tezele lucrării au fost
expuse în cadrul a 11 conferinţe şi dezbateri naţionale şi internaţionale.
Conţinutul studiului disertaţional a fost aprobat pozitiv la şedinţa comună a catedrelor de
Sociologie şi Asistenţă Socială a USM (29 iunie 2010), la Seminarul Ştiinţific de Profil din cadrul
facultăţii Sociologie şi Asistenţă Socială a USM (10 noiembrie 2010).
Publicaţiile la tema tezei. Materialele tezei sunt expuse în 19 lucrări ştiinţifice, dintre care 5
articole publicate în reviste recenzate; 13 lucrări fără coautor, cu un volum total de 32,22 c.a.
Volumul şi structura tezei. Lucrarea dată cuprinde următoarele compartimente: introducere, trei
compartimente structurate în 12 paragrafe, concluzii generale şi recomandări, lista bibliografiei (224
surse), 9 anexe, adnotări în limba română, rusă şi engleză.
Cuvintele-cheie: personalitate, identitate socială, student, identificare, heteroidentificare,
autoidentificare, grup de apartenenţă, sistem de învăţămînt superior
CONŢINUTUL TEZEI
Compartimentul 1. Abordări teoretico-metodologice de cercetare a identităţii sociale a
tineretului relevă o analiză a fundamentelor teoretice cu privire la personalitatea umană, căci identitatea
socială reprezintă o parte componentă a structurii acesteia. În acest context, sunt prezentate diverse
perspective de abordare a personalităţii, precum: perspectiva atomistă, structurală, sistemică, psihosocială.
În baza acestor perspective au fost identificate următoarele tipuri de personalitate: personalitatea reală,
personalitatea autoevaluativă, personalitatea ideală, personalitatea percepută, personalitatea proiectată,
personalitatea manifestată. Toate aceste „faţete” nu au valoare în sine, doar din interacţiunea lor apare
însăşi personalitatea umană. În acest context, sunt analizate concepţiile cu privire la structura
personalităţii umane a unui şir de autori, precum Freud S., Cooley C.H., Jelev J., Платонов К.К. ş.a care
au permis autorului să conchidă că identitatea socială a personalităţii umane constituie o componentă a
Eul-ui.
În abordarea procesului de formare a identităţii sociale a tineretului studios un interes deosebit
prezintă concepţiile unui şir de sociologi. Astfel, analizele desfăşurate de către disertant stabilesc
existenţa a 2 abordări asupra identităţii sociale: abordarea esenţialistă şi cea constructivistă. Delimitarea
7
poate fi făcută într-un plan teoretic, în realitate, însă, identitatea socială este o îmbinare organică a celor
două aspecte..
Abordarea esenţialistă pretinde că identitatea socială derivă din/sau este bazată pe legături
primordiale sau naturale, biologice sau culturale, avînd un caracter de suprastructură şi de aceea este
statică, reprezentanţii acestei abordări fiind Durkheim E. [1], Cooley C.H. [11], Geertz Cl. [5], Brass P.
[15] ş.a. Astfel, în lucrările sociologului francez Durkheim E. este dezvoltată ideea existenţei unei
conştiinţe colective, care în concepţia disertantului reprezintă identitatea socială, aceasta fiind abordată ca
o suprastructură, ce e împărtăşită de membrii unei societăţi, dar care are totuşi propria viaţă. Cu referire la
aceasta, Cooley C.H. stabileşte că în formarea identităţii sociale este necesar ca indivizii să se identifice
emoţional cu grupul căruia aparţin, dezvoltîndu-se astfel, un sentiment de noi.
Pe de altă parte, abordările constructiviste prezintă construcţia identităţii sociale nu atît în interiorul
unui grup, cît prin comparaţie, prin percepţie şi judecată subiectivă asupra similarităţilor şi diferenţelor
între grupuri/societăţi, această ideie fiind dezvoltată de către Weber M. [1], Tajfel H. şi Turner J. [8],
Dubar Cl. [7], Brass P. [15], Krappmann L. [16], Castells M. [12] ş.a.
Abordările constructiviste analizează identitatea socială ca un construct social, fiind rezultatul unei
duble operaţii: de diferenţiere şi generalizare. În acelaşi timp, identitatea socială este condiţionată de
poziţiile şi rolurile sociale deţinute de indivizi - ideie dezvoltată de către Parsons T. [17]. Din această
perspectivă identitatea socială nu este un element static, dar este unul dinamic, reprezentînd performanţa
realizată de individ cu scopul implicării în acţiunea socială comună şi în comunicare.
În analiza procesului formării identităţii sociale disertantul a făcut apel la ambele abordări.
În lucrare sunt prezentate diverse concepţii cu privire la factorii ce influenţează formarea identităţii
sociale, realizată prin intermediul proceselor complementare de identizare şi de identificare. Disertantul
stabileşte că prin procesul de identizare fiinţa umană se diferenţiază, tinde să devină autonom, să se
afirme ca individualitate, iar prin cel de identificare, ea tinde să se integreze într-un ansamblu mai vast
(grup social, comunitate, clasă socială, naţiune) [6, p.371-372]. În acest context, sunt analizaţi factorii
care facilitează dezvoltarea procesului identificării, evidenţiaţi de cercetătorul român Mureşan P., factori
ce sunt expuşi pe larg în compartimentul al treilea al lucrării. De asemenea, se face referire la concepţiile
autorilor autohtoni Moşneaga V., Rusnac Gh. şi Ţurcan V. cu privire la procesul de autoidentificare în
grup, delimitîndu-se 2 modele: monocentrism şi policentrism [13, p.118-119].
O concepţie relevantă în explicarea procesului de constituire a identităţii sociale a tineretului este
cea a cercetătorului american Erikson E., conform căruia formarea identităţii sociale pune în joc procese
de reflecţie şi de observaţie simultane [10, p.52-54]. Cercetătorul demonstrează că dezvoltarea identităţii
sociale implică o sinteză a identificărilor mai importante care au loc în procesul socializării. Treptat, ea se
îmbogăţeşte prin intermediul identificării cu grupuri mai largi, cu noi angajamente culturale şi poziţii
sociale [15, p.95]. În acest context, Erikson E. arătă că perioada tinereţii se construieşte în jurul crizei de
identitate, care constă dintr-o serie de alegeri sociale şi individuale, de identificare şi apreciere
individuală. Dacă tînărul nu reuşeşte să confrunte aceste situaţii, la el se formează o identitate neadecvată.
Concepţia lui Erikson E. a fost ulterior preluată de către cercetătorul canadian Marcia J., care a conturat
8
patru etape în formarea identităţii. În continuare, în lucrare sunt analizate tipurile de identitate delimitate
de către cercetătorii Sainsaulieu R., Dubar Cl., Brewer M., care au servit drept suport metodologic în
determinarea tipurilor de studenţi din Republica Moldova şi a celor de identitate socială caracteristice
acestora.
Un aport considerabil în dezvoltarea cadrului teoretic şi metodologic cu privire la identitatea socială
îl deţine cercetătorul american Gordon C., care a dezvoltat şi aplicat testul „Cine sunt Eu?”. În acest
compartiment al lucrării sunt prezentate concluziile studiilor realizate de acest cercetător, care au servit
drept referinţă pentru cercetările desfăşurate de disertant.
În urma analizei teoriilor şi concepţiilor sociologilor clasici cu privire la identitatea socială, autorul
conchide că identitatea socială poate fi definită ca o dimensiune a identităţii unui subiect referitoare la
poziţia sa în structura socială.
În compartimentul 1 un loc aparte este oferit metodologiei empirice de cercetare a identităţii sociale
aplicată în cadrul tezei, care îmbină o multitudine de metode de cercetare, atît cantitative, cît şi calitative.
Drept subiecţi ai cercetărilor au fost atît studenţii, cît şi tinerii ce nu sunt încadraţi în învăţămîntul
superior, considerându-se oportună realizarea comparaţiilor dintre aceste două categorii de tineri. Baza
empirică a lucrării o constituie 14 cercetări sociologice, desfăşurate de către autor sau cu implicarea
nemijlocită a acestuia.
Tabelul 1. Baza empirică a lucrării. Denumirea studiului Metoda de
investigare Perioada Eşantion Talia
eşantionului Localitatea
Studentul USM-probleme şi perspective de soluţionare
Metoda anchetei pe bază de chestionar
Ianuarie-februarie 2002 Ianuarie-februarie 2003
Local 1104 studenţi (an.2002) 500 studenţi
(an.2003)
Universitatea de Stat din Moldova
Modele de autoidentificare a studenţilor
Tehnica testelor, testul „Cine sunt eu?”
Mai 2004 Aprilie-mai 2007
Naţional 93 studenţi 5 instituţii superioare de învăţămînt din mun.Chişinău, mun.Bălţi, or.Comrat, or.Cahul
Forme de integrare a studentului anului 1 în viaţa facultăţii
Metoda anchetei pe bază de chestionar
Aprilie-mai 2005
Local 155 studenţi Universitatea de Stat din Moldova
Cetăţenia – componentă inalienabilă a identităţii studentului
Metoda anchetei pe bază de chestionar
Ianuarie-februarie 2005
Local 799 studenţi Universitatea de Stat din Moldova
Cultura viitorului absolvent al USM- un component al calităţii educaţiei universitare
Metoda anchetei pe bază de chestionar
Ianuarie-februarie 2006
Local 200 studenţi Universitatea de Stat din Moldova
Particularităţi de formare a identităţii sociale a studentului
Metoda anchetei pe bază de chestionar
Martie-mai 2007
Naţional 700 studenţi 9 instituţii superioare de învăţămînt din mun.Chişinău, mun.Bălţi, or.Comrat, or.Cahul
Particularităţi de formare a identităţii sociale a tinerilor
Metoda anchetei pe bază de chestionar
Martie-mai 2007
Naţional 300 de tineri non-studenţi
Localităţi rurale şi urbane din regiunile Nord, Centru şi Sud
Portretul social al studentului reflectat în presa scrisă
Analiza de conţinut Octombrie-noiembrie 2006 Iunie-iulie 2009
Naţional 1758 numere de ziar
3 ziare cu tiraj naţional: Moldova Suverană, Flux şi Tineretul Moldovei
Barometrul de Opinie Metoda anchetei pe Martie 2008 Local 1410 studenţi Universitatea de Stat
9
„Studentul USM” bază de chestionar Februarie 2009
(an.2008) 1190 studenţi (an.2009)
din Moldova
Tranziţii ale copilăriei şi tineretului într-o societate în transformare: cazul Republicii Moldova
Metoda focus grup Metoda interviului
2006-2008 Naţional 12 focus grupuri 60 interviuri aprofundate
Asociaţia Internaţională de Promovare a Cooperării Ştiinţifice cu statele CSI (INTAS), Universitatea de Stat din Moldova, SISI Opinia, Universitatea Caledoniană din Glasgow (Marea Britanie), Universitatea Central Europeană (Budapesta, Ungaria)
Îmbinarea acestor metode de cercetare sociologică a permis elucidarea specificului constituirii şi
manifestării identităţii sociale la tinerii studioşi din Republica Moldova şi heteoidentificarea socială a
acestui grup. De asemenea, studiile sociologice desfăşurate au permis stabilirea tipurilor de identitate
socială manifestate la studenţii din Republica Moldova şi elaborarea unei tipologii a studenţilor.
În compartimentul 2. Identitatea socială a studenţimii: caracteristici definitorii autorul
analizează specificul de manifestare al grupului studenţesc, ca parte componentă a tineretului. Rolul
social al studenţimii conferă un caracter specific poziţiei sale în cadrul grupului general de tineret şi
determină activităţile sale ulterioare. Studenţimea comportă caracteristici ale tineretului în general, dar în
acelaşi timp se delimitează de restul tineretului prin trăsături şi activităţi distincte, care îl încadrează în
categoria intelectualilor, în principal fiind vorba de munca intelectuală depusă în timpul anilor de
studenţie.
Perioada studiilor în instituţia superioară de învăţămînt coincide cu a doua perioadă a tinereţii sau
cu prima perioadă a maturităţii, care se distinge prin dificultăţi în formarea trăsăturilor de personalitate.
Dezvoltarea personală la această vîrstă este caracterizată prin apariţia, conştientizarea şi fortificarea
motivelor şi a actelor de conduită. De asemenea, se consolidează un şir de calităţi firav dezvoltate la vîrsta
şcolară: orientarea către un scop, independenţa, spiritul de iniţiativă etc. [20, p.110-114].
La vîrsta tinereţii persoana este preocupată intens de stabilirea unei relaţii intime cu o altă persoană,
de aceea, relaţiile de prietenie devin vitale. Potrivit concepţiei cercetătorului american Erikson E., în
această perioadă intimitatea asociată cu izolarea este esenţială. Studentul, asemeni altor tineri de seama
sa, experimentează prietenia intimă, axîndu-şi atenţia asupra unei singure persoane, în contextul unor
relaţii de grup, de regulă studenţesc. Studiul desfăşurat în rîndul studenţilor confirmă cele spuse anterior:
76,2% dintre studenţii intervievaţi au înregistrat un nivel înalt al interacţiunii cu prietenul/prietena, ceea
ce depăşeşte toate celelalte categorii (colegi de grupă, colegi de facultate, de universitate, studenţi de la
alte universităţi etc.). Grupa academică este colectivul cu care, de asemenea, interacţionează studenţii
destul de des: trei pătrimi dintre studenţi au înregistrat un nivel înalt de interacţiune. Cel mai scăzut nivel
a fost înregistrat la palierul relaţionării studenţilor cu colegii lor din alte universităţi (55,9%), tendinţă
caracteristică în special celor care îşi fac studiile la universităţi periferice: US „Al.Russo”, or.Bălţi
(85,7%), US „B.P.Haşdeu”, or.Cahul (62,5%). Acest fapt este condiţionat de amplasarea geografică a
acestor instituţii de învăţământ, ceea ce nu permite relaţionarea strînsă între studenţi.
10
Studiile de sociologia vîrstelor scot în evidenţă faptul că tînărul trăieşte o tensiune între sine şi
societate, depunînd efortul de a menţine un echilibru între protejarea personalităţii sale şi implicarea
efectivă în societate [9, p.27-30]. Tensiunea dintre sine şi lume funcţionează la student într-o manieră mai
complexă decît la alţi tineri. Pentru student pregătirea la nivel superior, aprofundarea într-un domeniu de
studiu, obţinerea unei specializări, elaborarea unor lucrări personale constituie o cale de afirmare proprie,
fără a fi nemijlocit legată de societate, care-i poate fi indiferentă sau nesemnificativă. Acest fapt a fost
evidenţiat şi de datele studiului desfăşurat în rîndul studenţilor. Astfel, doar 9% dintre studenţi sunt
interesaţi foarte mult de problemele ţării şi doar 1 din 20 de studenţi e interesat în foarte mare măsură de
problemele localităţii sale. Această indiferenţă a studenţilor faţă de propria ţară sau localitate este cauzată,
în concepţia autorului disertaţiei, de slaba identificare a studenţilor cu vecinii, poporul moldovenesc sau
cu ţara, de starea societăţii moldoveneşti actuale, ce nu oferă doar studenţilor, dar şi celorlalte categorii
sociale, siguranţă în ziua de mîine şi bunăstare.
Studiile în domeniu relevă faptul că dezvoltarea personalităţii studentului constituie un proces
dialectic de apariţie şi soluţionare a contradicţiilor, perioada de trecere de la exterior la interior şi lucrul
asupra sinelui său. Cercetătorul rus Ананьев Б. a prezentat dezvoltarea personalităţii studentului ca una
ce este în corelaţie cu nivelurile şi modalităţile de integrare. Referitor la personalitatea studentului,
cercetătorul rus Лисовский В. a identificat, în baza studiilor realizate, următoarele tipuri de studenţi:
armoniosul, profesionalul, academicianul, sociabilul, iubitorul de frumos, insistentul, mijlociul,
dezamăgitul, leneşul, creativul, preamăreţul [20, p.54-70]. Tipologia făcută de Лисовский В. în anii ‘80
ai secolului al XX-lea este doar parţial acceptabilă pentru perioada actuală, dat fiind că pe parcursul anilor
viaţa studentului a fost supusă unui şir de transformări sociale. Putem conchide că astăzi tipurile de
studenţi au „îmbrăcat” forme noi. Această situaţie este confirmată şi de studiile desfăşurate în cadrul
Universităţii de Stat din Moldova, care permit să evidenţiem următoarea tipologie generală a studenţilor:
persoane cu o atitudine responsabilă faţă de studii (responsabilul) (25,7%), persoane cu o fire generoasă
(generosul) (31,7%), persoane active şi consecvente (insistentul) (17,5%), persoane distrate şi mediocre
(mijlociul) (25,1%) [3, p.140]. Astfel tipologia dată include doar cîteva tipuri de studenţi, care se regăsesc
în clasificarea cercetătorului Лисовский В.
În baza studiilor realizate de către autor, prin aplicarea de instrumente de cercetare diverse
(chestionar, testul „Cine sunt eu?”) a fost elaborată, de asemenea, o tipologie a studenţilor, luîndu-se în
considerare modalităţile de petrecere a timpului liber, orientarea valorică, atitudinea faţă de studii ş.a.
Tipologia dată include următoarele categorii de studenţi:
- profesionalul, care este centrat pe activităţi de timp liber cu impact pozitiv asupra formării ca
specialist (frecventarea cercurilor ştiinţifice, lecturarea cărţilor, are o atitudine responsabilă faţă de studii
etc.) – din această categorie fac parte doar 1,8% din cei intervievaţi.
- armoniosul, care încearcă să îmbine diverse activităţi de timp liber, dar în acelaşi timp lecturează
cărţi, acest grup fiind cel mai numeros (82%). Acest fapt este unul explicabil căci tinerii, în general, sunt
persoane inventive, care reuşesc să îmbine diverse activităţi.
11
- iubitorii de distracţii, care au în special preferinţe faţă de frecventarea barurilor, discotecilor, nu
preferă lectura, nu preferă teatrul, nu frecventează cercurile ştiinţifice). În această categorie au fost incluşi
14,9% dintre studenţii intervievaţi.
- leneşii, pentru care munca nu este o valoare, nu iubesc să citească, nu participă nici într-o
organizaţie obştească, din această categorie făcînd parte 1,3% dintre studenţii intervievaţi.
Statutul de student certifică apartenenţa la elita intelectuală a generaţiei şi reprezintă o confirmare
oficială, în sensul recunoaşterii sociale a propriei valori. Consecinţele acestui statut pentru viaţa
individuală ţin de ameliorarea generală a reprezentării de sine, creşterea încrederii în posibilităţile proprii,
dar şi creşterea nivelului de aspiraţie. În contextul celor menţionate, în compartimentul al doilea al lucrării
este elucidat specificul formării identităţii sociale în cadrul grupului social al studenţilor.
În urma analizei studiilor în domeniul identităţii sociale disertantul a stabilit existenţa a două nivele
în procesul de autoidentificare: unul general, în care individul este parte a unui grup, şi altul particular,
prin care individul îşi evidenţiază trăsăturile individuale. La primul nivel al autoidentificării studenţii s-au
referit la studenţime ca grup, iar la nivelul al doilea studenţii s-au centrat pe individualitate.
Astfel, cu referire la nivelul general al autoidentificării, studenţii supuşi investigaţiei au evidenţiat
următoarele trăsături ale studenţimii: activismul (64,1%), ataşamentul faţă de colegi (59,6%), apartenenţa
la grupul de studenţi (57,4%), dragostea faţă de carte (34,7%). Printre celelalte trăsături, care au
înregistrat cote mai scăzute, sunt: altruismul (27,1%), egoismul (32,6%), pasivitatea (24%), patriotismul
(26,9%) şi dăruirea de sine (28,1%). Ponderea crescută a primelor trăsături denotă faptul că studenţii se
percep ca un grup social distinct, astfel că activismul sporit şi relaţiile sociale strînse între membrii
grupului le conferă o coeziune puternică. În altă ordine de idei, apariţia trăsăturilor, precum ar fi
egoismul, determină tendinţa de individualizare a fiecărui membru al grupului, în pofida apartenenţei la
acesta.
Un interes sporit în formarea identităţii sociale îl suscită evaluările cu privire la propria generaţie
date de către subiecţii cercetărilor desfăşurate, fapt ce influenţează atitudinea faţă de sine, perspectivele şi
strategiile de viitor ale ambelor categorii de tineri investigate. În baza datelor cercetărilor autorul
stabileşte că studenţii şi tinerii îşi apreciază propria generaţie ca fiind una mai degrabă a schimbării, o
generaţie care va aduce schimbarea, dar şi una zbuciumată. Această apreciere a înregistrat o cotă mai
mare în rîndul tinerilor nestudenţi (19,6%), fapt explicat prin preluarea precoce a responsabilităţilor şi a
grijilor cotidiene de către aceştia comparativ cu studenţii, în rîndul cărora acest lucru resimţîndu-se mai
puţin (16,6%).
Pe de altă parte, studenţii se consideră într-o măsură mai mare ca fiind membrii unei generaţii
derutate, ceea ce poate fi explicat prin faptul că absolvirea unei instituţii superioare de învăţămînt nu le
oferă imediat şanse de afirmare prin încadrarea în cîmpul muncii. Astfel că la acest capitol tinerii
absolvenţi sunt puşi în situaţia de a-şi căuta singuri un loc de muncă, pe care de cele mai multe ori nu-l
găsesc.
În acelaşi timp observăm o discrepanţă între aprecierile pozitive date propriei generaţii de către
studenţi şi tinerii nestudenţi.
În timp ce 11,1% dintre tinerii nestudenţi
consideră propria generaţie ca fiind una de
succes, iar 13,8% o consideră una visătoare,
atunci în cazul aprecierilor date de studenţi,
acestea sunt mai degrabă sceptice. Reieşind din
aceste date, disertantul consideră că studiile
superioare determină tinerii să reflecte obiectiv
asupra vieţii şi să perceapă real posibilităţile de
afirmare.
Per ansamblu, răspunsurile date de
studenţi şi tinerii nestudenţi denotă că ei se
apreciază ca o generaţie a schimbării, dar care
este bulversată de transformările sociale, care ar
vrea să fie una de succes şi nu una pierdută.
5,7
5,0
7,8
8,3
8,4
8,9
14,7
16,6
24,6
0,0
5,8
10,6
13,8
11,1
5,3
12,7
19,6
21,2
0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0 30,0
nu pot aprecia
generaţia oportunistă
generaţia pierdută
generaţia visătoare,romantică
generaţia de succes
generaţia derutată
generaţia de tranziţie
generaţia zbuciumată
generaţia schimbării
studenti tineri nestudenţi
Fig. 1. Aprecieri ale studenţilor şi tinerilor nestudenţi privind generaţia din care fac parte (%). Sursa: Studiile „Particularităţi de formare a identităţii sociale a studentului”, an.2007, N*700 studenţi, „Particularităţi de formare a identităţii sociale a tinerilor”, an.2007, N*300 tineri nestudenţi.
Pentru aceasta trebuie, însă, să investească atît societatea, cît şi studenţii înşişi prin dobîndirea de
cunoştinţe şi valorificarea lor la maximum.
La nivelul particular al autoidentificării, studiile autorului elucidează faptul că studentul-tipic este o
persoană care se încadrează în categoria tinerilor, centraţi pe distracţii, pe plăcerile tinereţii, dar în acelaşi
timp el este o persoană activă, trăsătură la fel specifică perioadei date a vieţii. Astfel, peste 78% dintre
studenţii intervievaţi consideră că studentul-tipic iubeşte distracţia. Mai mult de jumătate dintre
respondenţi apreciază studenţii ca fiind activi (58,7%), inteligenţi (53,7%), prietenoşi (56,7%), însă doar
28,6% dintre intervievaţi consideră că studenţii sunt punctuali, iar 22% îi consideră altruişti. Este esenţial
să menţionăm că 46% dintre respondenţi consideră că studentul-tipic este unul preocupat de problemele
grupei de studenţi şi se implică în activităţile acesteia, fapt susţinut şi de datele conform cărora 48,6%
dintre studenţii investigaţi se consideră o parte importantă a grupului de studenţi, ceea ce denotă o relaţie
durabilă în cazul grupei studenţeşti. Datele ne permit să concluzionăm că portretul studentului
contemporan implică pe de o parte trăsături pozitive, cum ar fi activismul, prietenia, spiritul de
apartenenţă la grup, disciplina etc., dar în acelaşi timp implică şi unele trăsături negative, care îi
diminuează din autoritatea şi prestigiul acestui statut (egoism, individualism, lipsa de punctualitate etc.).
Însă, un lucru important ce îl desprindem din aceste date, se referă la faptul că studenţii se percep pe sine
ca parte a grupului de studenţi, astfel confirmîndu-se teoria lui Tajfel H. şi Turner J., conform căreia
indivizii valorizează grupul care le conferă o identitate socială pozitivă.
O importanţă deosebită în determinarea specificului identităţii sociale a studenţilor, a avut-o
aplicarea testului „Cine sunt eu?”, în variantele propuse de Gordon C., Zavalloni M., Zlate M. Această
întrebare a fost plasată, de asemenea, şi în chestionarul aplicat în cadrul studiului „Particularităţi de
formare ale identităţii sociale a studentului” (an.2007). Aplicarea diversă a acestei tehnici de măsurare a
identităţii sociale a permis să fie stabilite particularităţile de autoidentificare a studenţilor.
13
Aplicarea testului în varianta lui Gordon C. (a constat în a răspunde de 15 ori la întrebarea „cine
sunt eu?”) scoate în evidenţă următoarele aspecte: fetele au menţionat mai des decît băieţii apartenenţa lor
la grupul fetelor sau la rolul deţinut în cadrul familiei: domnişoară (5 persoane), fată (3 persoane), fiică (3
persoane). De asemenea, fetele mai des decît băieţii au specificat calităţile ce scot în evidenţă feminitatea
şi frumuseţea feminină (simpatică, frumoasă, sensibilă, răbdătoare etc.), pe cînd băieţii au indicat
calităţile, precum sociabil, inteligent, activ, perseverent etc.
Studiul dat a fost dezvoltat prin aplicarea testului în varianta propusă de Zavalloni M., studenţii
fiind rugaţi să răspundă la afirmaţiile: „Noi, suntem...” şi „Ei, sunt...”. La fiecare categorie studenţii au
formulat cîte 5 asociaţii libere.
Esenţiale, la acest capitol, sunt asocierile libere făcute la nivelul grupului profesional (student),
acestea fiind în mai mare parte pozitive, ceea ce scoate în evidenţă legătura dintre student şi grupul de
studenţi, care este mult mai puternică decît legătura dintre student şi alte grupuri. Disertantul conchide,
având ca referinţă datele prezentate, că studenţimea reprezintă grupul care îi acordă o identitate sigură
studentului, comparativ cu naţiunea sau poporul.
În vederea aprofundării studiului asupra identităţii sociale, a fost aplicat testul „Cine sunt eu?” în
varianta propusă de Zlate M., prin care studenţii au fost rugaţi să scrie un eseu în care să răspundă la
întrebarea dată. Prin răspunsurile obţinute în cadrul testului s-au analizat atitudinile persoanei faţă de sine
şi de viaţa sa, modalităţile de identificare, răspunsurile fiind mai detaliate şi argumentate decât în celelalte
variante ale testului.
În prim plan studenţii s-au caracterizat din perspectiva trăsăturilor de caracter şi de personalitate:
„Sunt o fire veselă, sociabilă, sensibilă, dornică de noi cunoştinţe” (studentă, an.4, US ”Al.Russo”,
or.Bălţi). Studenţii se văd ca fiind fiinţe comunicabile, altruiste, active, sensibile, care îşi apreciază
colegii: “Sunt o persoană comunicabilă, iubesc să ajut colegii şi prietenii cu un sfat sau cu orice
acţiune.” (studentă, an.2, UTM), ceea denotă un nivel înalt al interacţiunii dintre studenţi şi spiritul de
coeziune existent între ei. La trăsăturile de caracter s-au referit cu precădere fetele decît băieţii. Aceştia au
făcut referire mai des la apartenenţa lor la grupurile conform statutului, sexului etc.
Într-o formă voalată a fost plasată întrebarea „Cine sunt eu?” în chestionarele adresate studenţilor şi
tinerilor nestudenţi în cadrul cercetărilor „Particularităţi de formare ale identităţii sociale a studentului”
(an.2007) şi „Particularităţi de formare a identităţii sociale a tinerilor” (an.2007), care nu a presupus
răspunsuri precodificate. Datele evidenţiază în rîndul tinerilor nestudenţi tendinţa de caracterizare prin
prisma trăsăturilor de personalitate, cum ar fi muncitor – 11,1%, sincer – 11,1%, vesel – 9,5%, nefericit –
9,5%, optimist – 9,5%, prietenos – 7,9%, frumos şi liniştit – 6,3%. Astfel, tinerii nestudenţi îşi scot în
evidenţă, în primul rînd, identitatea lor personală, acest fapt ilustrează o slabă autoidentificare a acestora
ca membri ai unor grupuri. În schimb, în rîndul studenţilor se atestă o tendinţă de autoidentificare cu
grupurile sociale cărora le aparţin, în primul rînd aceştia indicând că sunt student – 17,1%, la un anume
an de studii/universitate – 11,0%. Dacă la primul nivel al autoidentificării regăsim aspectul social, atunci
la cel de al doilea nivel – aspectul personal. Studenţii îşi reliefează personalitatea prin următorul set de
caracteristici: prietenos – 9,9%, optimist – 7,7%, sincer – 6,0%, comunicabil – 5,7%. De asemenea,
14
studenţii îşi definesc mai des propria personalitate prin intermediul caracteristicilor pozitive decît
negative, fapt mai rar întîlnit în rîndul tinerilor nestudenţi. Doar în cazul lor regăsim răspunsuri de singură
– 4,8%, bolnavă – 4,8%, nefericită – 9,5%, comparativ cu studenţii, în răspunsul cărora identificăm
calificative ca inteligent – 3,3%, punctual – 2,9%, responsabil – 2,9%, hotărît – 1,3%, activ – 1,7% etc.
În aceeaşi ordine de idei, datele studiului atestă a slabă autoidentificare a persoanelor cu numele propriu:
doar 3,4% dintre studenţi şi-au notat numele, în timp ce nici un tînăr nestudent nu a făcut acest lucru.
Prezenţa calificativelor pozitive într-un număr mai mare în răspunsurile date de către studenţi denotă
faptul că perioada studiilor exercită o influenţă pozitivă în autoidentificarea socială, determinînd în acelaşi
timp o gîndire pozitivă.
Un loc aparte în constituirea identităţii sociale îl deţin grupurile cărora aparţin indivizii, acestea
trasînd vectorul pozitiv sau negativ al identificării sociale. Pe parcursul vieţii, individul îşi dezvoltă
propria identitate socială, raportîndu-se la diverse grupuri sociale şi diverşi indivizi. În cazul grupurilor
reale, identitatea socială împărtăşită reprezintă cunoaşterea normelor şi valorilor împărtăşite, interpretarea
statutului in-group-ului (grupului de apartenenţă) şi out-group-urilor (grupurilor de referinţă), percepţia
împărtăşită a schimbărilor sociale curente şi a cauzelor lor. Astfel că identitatea socială transformă
individul în subiect social şi istoric, făcînd posibilă existenţa grupurilor.
Datele studiilor realizate de disertant relevă o tendinţă de identificare a tinerilor nestudenţi şi a
studenţilor cu un anumit număr de grupuri sociale, în cadrul cărora aceştia se simt în siguranţă şi îi pot
numi „de ai noştri”. Astfel, studenţii se identifică prioritar cu prietenii (27,5%), familia (22,5%), colegii
de facultate şi grupă (13,2%), persoanele cu care au ceva în comun (13,0%).
Analiza calitativă a răspunsurilor a stabilit că grupurile sociale cu care se autoidentifică studenţii,
comportă o diversitate mai mare comparativ tinerii nestudenţi. Astfel, în răspunsurile studenţilor se
regăsesc aşa grupuri, precum: grupul celor de o vîrstă, al moldovenilor, al localnicilor, al celor de un
anume sex, al fiinţelor umane, al concetăţenilor, al celor căsătoriţi etc., în timp ce tinerii nestudenţi au
indicat aşa grupuri ca: al celor fără studii superioare, al casnicelor. În acest sens, disertantul conchide că
nivelurile identităţii sociale a studenţilor sunt multiple, datorate unei participări şi integrări sociale mult
mai diverse, comparativ cu tinerii nestudenţi. În consecinţă putem menţiona că tinerii neîncadraţi în
procesul de instruire superioară denotă o lipsă sau o limitare vădită în alegerea grupurilor cu care să se
identifice comparativ cu grupul studenţilor. Acest fapt evidenţiază o slabă integrare socială şi comunicare
a tinerilor nestudenţi cu alte grupuri. Dar, pe de altă parte, această situaţie poate fi explicată şi prin prisma
arealului geografic şi social în care se află studenţii: oraşul, care presupune o gamă largă de relaţii
interumane, noi şi diverse grupuri sociale cu care pot interacţiona, instituţia superioară care le dezvoltă
noi abilităţi şi cunoştinţe etc., de care sunt limitaţi sau lipsiţi tinerii nestudenţi, în mod special cei din
mediul rural.
Datele studiilor realizate atestă faptul că în rîndul tinerilor nestudenţi persistă tendinţa de
caracterizare prin individualizare, în timp ce studenţii pun accentul pe caracterizarea lor ca membri ai
unor grupuri sociale, aceasta datorîndu-se în mare parte oportunităţilor pe care aceştia le au odată cu
înscrierea într-o instituţie superioară de învăţămînt.
15
În urma realizării studiilor sociologice în rîndul studenţilor şi avînd ca suport teoretic lucrările în
domeniu (Tajfel H., Turner J., Dubar Cl. ş.a.), disertantul a evidenţiat cîteva tipuri de identitate socială cu
referire la tineretul studios. Acest lucru a fost posibil prin aplicarea analizei factoriale, operîndu-se cu un
şir de variabile complexe. În urma rotirii variabilelor din chestionar au fost extrase 3 grupe de factori
(vezi Tabelul 2), care determină trei tipuri de identitate socială, după cum urmează:
Tabelul 2. Tipuri de identitate stabilite în baza analizei factoriale. Grupe de factori Variabile
1 2 3 Scopul venirii la universitate – obţinerea de cunoştinţe 0,791 Mîndru de faptul că este student 0,724 Studiile - valoare 0,633 Colegii - valoare 0,389 Se autoidentifică ca student 0,370 Membru activ al grupei studenţeşti 0,350 Generaţie de succes 0,310 Studenţia îi face viaţa mai grea 0,812 Generaţie derutată 0,528 Generaţie pierdută 0,436 Banii ca valoare 0,350 Scopul venirii la universitate – obţinerea diplomei de studii superioare 0,329 Scopul venirii la universitate – dorinţa de a avea o profesie 0,639 Generaţie zbuciumată 0,568 Generaţie de tranziţie 0,564 Familia ca valoare 0,451 Îi este ruşine că este student 0,329
Metoda de extragere: Analiza componentelor principale Metoda de rotire: Varimax cu nominalizare Kaiser Rotire în 5 etape Sursa: Studiul „Particularităţi de formare ale identităţii sociale a studentului”, an.2007, N*700 studenţi
În concepţia autorului disertaţiei, primul grup de factori reflectă o identitate socială sigură (1), în
sensul că studentul şi-a ales conştient specialitatea şi are ca scop obţinerea de cunoştinţe, este mîndru de
poziţia sa socială, studiile şi colegii de grupă sunt valori proprii de o importanţă majoră, se autoidentifică
ca student şi se consideră un membru activ al grupei de studenţi din care face parte, iar generaţia din care
face parte, este apreciată ca fiind una de succes. Această categorie cuprinde 35,6% dintre toţi studenţii.
Cel de al doilea grup de factori ne mărturiseşte despre o identitate socială incertă (2), în sensul că
studentul a ales studiile superioare doar că să obţină o diplomă de studii superioare, nu se mîndreşte cu
statutul de student, acesta făcîndu-i viaţa mai grea, se percepe ca fiind membrul unei generaţii derutate şi
pierdute, întîmpină dificultăţi în autoidentificare, iar ca valori proprii îi sunt caracteristice banii. Doar
10,1% dintre toţi studenţii au manifestat o identitate socială incertă.
Cel de al treilea grup de factori defineşte o identitate socială de tranziţie (3), caracterizată prin
faptul că studentul a ales să facă studii superioare din dorinţa de avea o profesie, se percepe pe sine ca
membru al unei generaţii zbuciumate şi de tranziţie, nu se poate autoidentifica ca membru al grupei
academice, familia este unul din lucrurile prioritare în viaţa sa şi îi este ruşine că e student. Datele
stabilesc că 54,3% dintre studenţii investigaţi comportă o identitate socială de tranziţie, ceea ce indică
faptul că studenţii contemporani sunt în căutarea unei identităţi sociale sigure.
Datele prezentate relevă faptul că studenţimea de azi întruneşte caracteristicile societăţii
contemporane, ea este în căutarea unei identităţi sociale proprii, care să le confere confort, siguranţă, iar
societatea să le ofere oportunităţi de implicare şi participare socială.
16
În compartimentul 3 al lucrării Aspecte ale procesului de constituire a identităţii sociale a
tineretului autorul analizează influenţa sistemului de învăţămînt superior şi a actorilor implicaţi, a
valorilor şi a presei în formarea identităţii sociale a tineretului, stabilindu-se faptul că perioada aflării
tînărului în instituţia superioară de învăţămînt comportă un impact major asupra dezvoltării personalităţii
sale. Şcoala superioară nu este văzută doar ca o instituţie ce pregăteşte specialişti de înaltă calificare.
Misiunea ei deosebită constă în participarea acesteia la formarea potenţialului social: a unei personalităţi
cu un statut şi o poziţie civică în societate [2, p.58-63]. În acest fel, instituţia de învăţămînt superior îi
conferă tînărului o identitate socială, stabilindu-i, într-o anumită măsură, înainte de finisarea studiilor, o
poziţie socială, în dependenţă de specialitatea/domeniul ales.
Cercetările desfăşurate în rîndul tineretului studios scot în evidenţă faptul că statutul de student este
unul care conferă mîndrie şi siguranţă în rîndul celor care îl împărtăşesc. Astfel, 76,8% dintre studenţii
investigaţi (Studiul „Particularităţi de formare a identităţii sociale a studenţilor, an.2007, N*700 studenţi)
sunt de acord cu afirmaţia că poziţia de student le dă un sentiment de mîndrie. În acelaşi timp rămîne
semnificativ şi numărul (38,7%) celor ce au menţionat că aceasta le creează un sentiment de ruşine.
Probabil aceasta se datorează situaţiei actuale a intelectualului (salarii mici, nivel de trai scăzut etc.), fapt
ce a condus la devalorizarea studiilor.
Analizînd aceleaşi probleme în rîndul tinerilor nestudenţi (şomeri, casnice, lucrători în agricultură,
angajaţi ai sferei serviciilor etc.), observăm că la peste 58% dintre ei le este ruşine de statutul pe care îl
deţin (Studiul „Particularităţi de formare a identităţii sociale a tinerilor, an.2007, N*300 tineri). Toate
aceste sentimente de remuşcare faţă de statutul lor actual sunt urmare a situaţiei precare a tinerilor ce nu
posedă studii superioare.
Cîmpul universitar cuprinde, în mod necesar, studentul şi profesorul care sunt doi actori importanţi
ai procesului de instruire. Ca beneficiari ai investiţiei educative, studenţii reprezintă componenta cea mai
dinamică a parteneriatului educaţional. Pe de altă parte, profesorul, ca actor al procesului instructiv-
didactic, deţine rolul de partener în procesul de identificare a resurselor identitare proprii fiecărui student
[4, p.114]. Astfel, şcoala superioară prin profesori contribuie la formarea identităţii sociale a studentului.
Instituţia superioară de învăţămînt funcţionează, înainte de toate, pentru studenţi, iar strategiile de
dezvoltare a acestui sector integrează, sau ar trebui să integreze, direcţii speciale de educare, formare şi
emancipare a tinerilor studenţi. Profesorul este cel care transmite prin mesajele sale nu doar cunoştinţe
studenţilor, dar şi un model de conduită, de comunicare/limbaj, de vestimentaţie etc. În acest context,
menţionăm faptul că profesorii reprezintă un model pentru 73,3% dintre studenţii intervievaţi, dintre care
34% au doar un singur profesor-model (Studiul „Particularităţi de formare a identităţii sociale a
studenţilor, an.2007, N*700 studenţi). Profesorul impulsionează studentul spre căutarea adevărului, spre
acumularea de cunoştinţe, fiind în acelaşi timp un model de relaţionare cu cei din jur.
Cele spuse sunt confirmate şi de studiile desfăşurate în rîndul studenţilor anului 1, aceştia
mărturisind despre schimbările resimţite la nivel de cunoştinţe, comportament şi atitudine produse şi cu
participarea profesorului. Astfel, dacă înainte de a veni la universitate tinerii se caracterizau ca fiind
timizi, modeşti, pasivi (25,8%), nesiguri în propriile forţe (8,4%), nehotărîţi (1,3%), atunci, numai după
17
cîteva luni de aflare într-un nou mediu, aceştia se caracterizează ca fiind încrezuţi în forţele proprii
(12,3%), comunicabili (10,3%), activi (5,8%). Şcoala superioară îi face pe tineri să fie mai responsabili,
mai îndrăzneţi şi sociabili, caracteristici dezvoltate, în special, de crearea unui nou spaţiu social de relaţii,
de dorinţa tinerilor de a reuşi să se integreze în noile grupuri.
Referindu-ne la spectrul relaţionării studenţilor anului 1, observăm că acesta se lărgeşte odată cu
înscrierea la o instituţie superioară de învăţămînt: 85,2% dintre studenţii anului 1 investigaţi, venind la
studii, şi-au făcut prieteni noi. Tînărul student nu numai că îşi lărgeşte orizontul de cunoştinţe (98,1%),
dar şi învaţă noi forme de comportament (69%), noi forme de comunicare (74,8%), preiau limbajul
specific studenţimii (52,3%).
Astfel, în pofida transformărilor şi a problemelor sociale, învăţămîntul superior cunoaşte un impact
pozitiv în formarea personalităţii tînărului, în identificarea sa socială. Şcoala superioară este cea care
determină opţiunile sociale ale tînărului, promovează valorile şi normele intelectualităţii, în baza cărora
studenţii se asociază şi interrelaţionează.
În abordările asupra identităţii sociale apar trei componente fundamentale, necesare constituirii şi
dezvoltării identităţii. Este vorba, în primul rînd, de un sine interpersonal, adică de ceea ce cred alţii
despre tine, de reputaţie personală, forme individualizate de interrelaţionare. În al doilea rînd, identitatea
înseamnă un potenţial, concretizat în ceea ce poţi deveni, iar în al treilea rînd - un set de valori, principii şi
priorităţi [6, p.370-371].
Studiile realizate evidenţiază faptul că orientarea valorică a studenţilor se conturează în jurul
următoarelor valori de bază: sănătate (98,3%), studii superioare (95,4%), familie (94,4%), fericire
(94,3%), înţelepciune (94,1%), locuinţă proprie (93,3%), libertate (92,6%), onestitate (91,7%),
independenţă (91,6%), muncă (91,6%), asigurare materială (91,3%), prietenie de încredere (90,8%),
prestigiu social (89%), patriotism (68%). În contextul celor spuse, cu referire la tinerii nestudenţi, se
observă o orientare vădită spre asigurarea materială, iar cu referire la studenţi - spre astfel de valori,
precum sunt înţelepciunea, studiile superioare. La ambele grupuri, însă, valoarea considerată a fi
prioritară este sănătatea.
În urma calculării ratingului valorilor1 putem delimita cîteva nuclee valorice. Valorile cu un
coeficient de rang de la 2,76 la 3,0 se consideră a fi de rang foarte înalt, cele cu un rang de la 2,01 la 2,75
– cu un rang înalt; cele cu un rang de 1,01 la 2,0 – de rang mediu; cele de la 0,26 la 1,0 – de rang mic, de
la 0,0 la 0,25 – de rang foarte mic.
Astfel, primul nucleu valoric, ce întruneşte valorile de rangul cel mai înalt, este constituit din
sănătate (2,91 – studenţi, 2,83 –tineri nestudenţi), tendinţă prezentă în ambele categorii de tineri. Nucleul
valoric cel mai numeros este cel ce întruneşte valori de rang înalt, în rîndul studenţilor acesta fiind
compus din 16 valori, iar în rîndul tinerilor nestudenţi – din 13 valori.
1 Ratingul valorilor a fost calculat după formula R=(a1+a2+a3)/А, unde R – rating; а1 – numărul respondenţilor care au indicat valoarea dată ca fiind supremă, fiind înmulţit cu 3; а2 – numărul respondenţilor care au indicat valoarea dată ca fiind importantă, înmulţit cu 2; а3 – numărul respondenţilor care au indicat valoarea dată ca fiind mai puţin importantă; А – numărul total de respondenţi. Valorile maxime ale rating-ului – 3,0.
18
Tabelul 3. Ratingul valorilor studenţilor şi a tinerilor nestudenţi. STUDENŢI TINERI NESTUDENŢI
Valorile Rang foarte înalt
Rang înalt
Rang mediu Valorile
Rang foarte înalt
Rang înalt
Rang mediu
Rang mic
Sănătatea 2,91 Sănătatea 2,83 Familie armonioasă
2,67 Banii, bunurile materiale
2,75
Fericirea 2,66 Familie armonioasă 2,54 Respectul de sine 2,57 Fericirea 2,41 Locuinţa 2,56 Dragostea 2,40 Dragostea 2,55 Locuinţa 2,40 Curăţenia 2,55 Prietenia de încredere 2,35 Inţelepciune 2,53 Respectul de sine 2,35 Curajul şi capacitatea de a depăşi crizele din viaţă 2,51
Libertatea 2,33
Libertatea 2,50 Norocul 2,32 Norocul
2,48 Curajul şi capacitatea de a
depăşi crizele din viaţă 2,19
Studiile superioare 2,47 Curăţenia 2,16 Prietenia de încredere 2,46 Onestitatea 2,14 Independenţa 2,44 Inţelepciune 2,05 Onestitatea 2,37 Independenţa 2,00 Prestigiul social (cariera profesională) 2,34
Prestigiul social (cariera profesională)
1,73
Banii, bunurile materiale 2,25 Religia 1,70 Religia 1,89 Studiile superioare 1,19 Patriotismul 1,81 Patriotismul 1,16 Grupul de colegi 1,80 Grupul de colegi 0,83 Sursa: Studiile „Particularităţi de formare ale identităţii sociale a studentului”, an.2007, N*700 studenţi, „Particularităţi de formare ale identităţii sociale ale tinerilor” N*300 tineri
Analiza datelor din Tabelul 3 stabileşte faptul că nucleul valorilor de rang mediu este unul mai
puţin numeros în cazul studenţilor (3 valori de acest gen) comparativ cu tinerii nestudenţi (4 valori de
rang mediu). În acelaşi timp observăm, că valori precum studiile superioare, prestigiul social,
independenţa sunt plasate pe o treaptă mai înaltă în scara valorică a studenţilor în comparaţie cu tinerii
nestudenţi, ceea ce poate fi explicat prin schimbarea de atitudini, valori şi idealuri a tinerilor ce îşi fac
studiile în instituţiile superioare de învăţămînt.
Nucleul valorilor de rag mic a fost înregistrat doar în rîndul non-studenţilor, nucleul dat întrunind
doar valoarea – grupul de colegi, situaţie explicată prin faptul că 20% din eşantionul tinerilor nestudenţi
erau şomeri la momentul cercetării. Analiza ratingurilor valorilor relevă o percepţie diferită a lucrurilor ce
ar trebui să fie importante în viaţa oricărei persoane, astfel că studiile superioare determină schimbări de
valori.
Unul dintre obiectivele lucrării a fost elucidarea particularităţilor de prezentare în sursele mass-
media a tineretului studios şi contribuţia acesteia la formarea identităţii sociale a acestui grup. În acest
sens, a fost desfăşurată analiza de conţinut a trei ziare naţionale “Moldova Suverană”, “Flux” şi
“Tineretul Moldovei” pentru perioada anilor 1990-2008 (cu o periodicitate de 5 ani), fiind analizate 1758
numere de ziar, în care au fost publicate 243 de articole la tema tineretului studios. Datele obţinute scot în
evidenţă o creştere a interesului acordat de presa scrisă problemelor studenţilor, în mod special
accentuîndu-se această tendinţă în anul 2008, care a fost un an preelectoral.
Analiza ziarelor date a scos în evidenţă că cel mai mare număr de articole publicate la tema dată a
fost înregistrat de ziarului Flux: 131 de articole. În total, însă, în paginile celor trei ziare au fost publicate
19
243 de articole, cu o suprafaţă totală de 90930,13 cm2. Dacă e să analizăm ponderea suprafeţelor acordate
tematicii tineretului studos în fiecare ziar, atunci putem menţiona că Flux-ul a acordat spaţiul cel mai
mare articolelor publicate în anul 2008 (24601,25cm2 sau 52,9% din totalul suprafeţei), Moldova
Suverană la fel a înregistrat ponderea cea mai mare după suprafaţa articolelor în anul 2008 (13249,08cm2
sau 47,5% din totalul suprafeţei), iar Tineretul Moldovei a cuprins cea mai mare suprafaţă a articolelor în
anul 1995 (6995,5cm2 sau 42,3% din totalul suprafeţei).
Analiza desfăşurată a permis evidenţierea caracteristicilor pe care le-au atribuit jurnaliştii
studenţilor în materialele publicate, aceştia fiind mai des caracterizaţi din punct de vedere negativ decît
pozitiv, ceea ce influenţează opinia şi imaginea publică a acestei categorii de tineri.
Tabelul 4. Ierarhia caracteristicilor atribuite studenţilor în materialele analizate. Caracteristici pozitive Caracteristici negative
Dornici de a cunoaşte mai multe Obrăznici Activi, cu spirit de iniţiativă Uşor manipulaţi Interesaţi de ţară şi situaţia din alte ţări, promotori ai ţării Uşuratici Receptivi la schimbări Necinstiţi Isteţi Rebeli Capabili să aducă schimbări Masă dezorganizată Maturi din punct de vedere politic Neinteligenţi, neînţelepţi, pseudo-învăţaţi Dornici de a se distra Neinteresaţi de ore, de viaţa lor, de viitor Înţelepţi şi inteligenţi Protestari, rebeli Militanţi pentru pace Săraci Curajoşi Potenţiali şomeri Bunăvoitori Delincvenţi
Nesolidari Degradaţi din punct de vedere moral Forţă distrugătoare
Hotărîţi
Afectaţi cel mai mult de crize
Sursa: Elaborat de autor.
Desfăşurarea acestui studiu a prilejuit calcularea indicelui tendinţei, care permite să afirmăm că
atitudinea promovată în materialele publicate de jurnaliştii de la Moldova Suverană este una neutră
(indicele tendinţei 0). Paradoxal lucru, dar tendinţa articolelor din ziarul Tineretul Moldovei este una
negativă (indicele tendinţei -0,18). Articolele din ziarul Flux au înregistrat o tendinţă pozitivă (indicele
tendinţei 0,19).
Analiza desfăşurată ne permite să concluzionăm că presa scrisă supusă cercetării a prezentat în mare
parte, aspectele negative ale personalităţii studenţilor, conturîndu-se o heteroidentificare negativă. În acest
sens, în societate se creează o imagine dispreţuitoare la adresa studenţilor, iar în consecinţă o denegrare a
însăşi sistemului de învăţămînt superior din ţară, care nu ar fi capabil să educe şi să formeze o generaţie
de succes.
CONCLUZII GENERALE şi RECOMANDĂRI:
În urma celor expuse, deducem faptul că problema ştiinţifică abordată în lucrare a fost soluţionată
prin evidenţierea particularităţilor procesului de constituire a identităţii sociale a tineretului studios în
contextul schimbărilor produse în Republica Moldova. Astfel, investigaţiile teoretice, precum şi analiza
rezultatelor cercetărilor sociologice empirice desfăşurate de disertant permit formularea următoarelor
concluzii, cu referire la tema abordată:
20
- Încadrarea tinerilor în sistemul de învăţământ superior se reflectă pozitiv asupra dezvoltării personalităţii
acestora, ceea ce este determinat de acumularea multiplelor cunoştinţe, noilor valori, noilor viziuni,
stabilirea noilor relaţii cu grupurile sociale.
- Chiar dacă în ultimele două decenii se observă o tendinţă de creştere a numărului de studenţi, de
aproximativ 2,25 ori, totuşi doar a patra parte dintre tineri fac studii superioare. Acest fapt se explică prin
sărăcia, care a afectat o bună parte a populaţiei (28,3% trăiesc sub pragul sărăciei relative şi 4% - sub
pragul sărăciei absolute) şi imposibilitatea multor absolvenţi de licee să se înscrie contra plată la studii, de
asemenea, reducerea numărului de burse bugetare în instituţiile de învăţămînt superior, existenţa unor
prejudecăţi cu privire la viitorul absolvenţilor acestor instituţii şi posibilităţile reduse de cîştig rapid de
bani după absolvire. Realitatea demonstrează, însă, că cu cît în cadrul unei societăţi numărul absolvenţilor
de instituţii de învăţămînt superior este mai mare, cu atît potenţialul intelectual al acesteia este mai ridicat,
iar şansele formării identităţii sociale a tinerilor şi de a progresa, prin acest canal, sunt mai sigure.
- Datele studiilor realizate evidenţiază faptul că instituţia de învăţământ superior oferă tinerilor posibilităţi
multiple de formare a identităţii sociale prin afirmare şi reuşită atît profesională, cît şi personală, ceea ce
devine vizibil la nivelul atitudinilor studenţilor faţă de viaţă şi viitor comparativ cu cele ale tinerilor
neîncadraţi în procesul de instruire universitară. Astfel, dacă 46% dintre tinerii nestudenţi consideră că
poziţia lor actuală nu le asigură un viitor, atunci peste 73% dintre studenţi au relevat faptul că absolvirea
instituţiei de învăţămînt le va oferi şansa de a avea un viitor mai bun.
- Identitatea tînărului student este bulversată pe parcursul anilor de studii de un şir de întrebări: cine va fi
el ca specialist după absolvirea instituţiei de învăţămînt superior?, unde va activa? ce salariu va avea? etc.,
răspunsurile cărora îl determină fie să continue studiile şi ulterior să se angajeze conform specialităţii
alese, fie să le abandoneze în favoarea altor activităţi. Cercetările realizate stabilesc faptul că doar 19,3%
dintre studenţi doresc să se angajeze după absolvire conform specialităţii, indiferent de salariul şi
condiţiile oferite. Nucleul studenţilor îl formează însă, cei care vor opta pentru un loc de muncă în
corespundere cu pregătirea obţinută, dar ţinînd cont de satisfacerea anumitor condiţii (mediul urban ca
mediu de reşedinţă, salariu mare etc.).
- Viaţa de student reprezintă pentru tineri posibilităţi de afirmare şi participare, numai că studenţii nu
profită într-u totul de acestea. Astfel, doar 21,7% dintre studenţii investigaţi făceau parte din Comitetul
Sindical al Studenţilor, 13,7% dintre ei participau la activităţile asociaţiilor studenţeşti, organizaţiilor
neguvernamentale. Această situaţie este confirmată şi de interesul scăzut al studenţilor şi tinerilor faţă de
viaţa politică din ţară: doar 18,4% dintre studenţii investigaţi au spus că sunt interesaţi în mare măsură de
politică, în timp ce în rîndul tinerilor nestudenţi acest interes este manifestat de 6,3%. Pasivitatea
implicării tinerilor, în general, şi a studenţilor, în particular, în viaţa politică este determinată de influenţa
redusă pe care pot să o exercite tinerii asupra deciziilor la diferite niveluri.
- Fiecare grup social se caracterizează prin anumite elemente distinctive, cum ar fi norme, valori etc. O
importanţă deosebită pentru încadrarea noilor persoane în activităţile de grup şi autoidentificarea lor ca
membru al acestui grup o are înţelegerea limbajului specific grupului dat. Datele studiilor realizate în
21
rîndul studenţilor demonstrează că limbajul tinerilor studenţi rămîne a fi mai mult cotidian decît literar,
ştiinţific, aşa precum o cere noul statut.
- Un rol important în formarea limbajului, personalităţii şi identităţii sociale a tînărului student îl
constituie nu doar activităţile de instruire, dar şi cele de petrecere a timpului liber. Cu toate acestea,
cercul acestor activităţi este limitat, regăsind mai mult printre ele astfel de activităţi, cum ar fi audierea
emisiunilor muzicale la radio (44,5%), vizionarea de emisiuni televizate (33,5%), întîlniri cu prietenii
(31,5%). Mult mai redus este numărul celor preocupaţi de lecturarea literaturii ştiinţifice, artistice,
frecventarea teatrelor, muzeelor etc.
- Studiile desfăşurate asupra identităţii sociale au relevat faptul că valorile reprezintă un factor important
în constituirea identităţii sociale. Pentru societate, universitatea este o sursă de orientări valorice oferind
modele acţionale, de gîndire, de atitudine şi comportament. Cu referire la studenţi, ca actori ai cîmpului
universitar, aceştia, desigur, împărtăşesc valori care îi diferenţiază de ceilalţi tineri. Scara valorică a
studenţilor, comparativ cu tinerii nestudenţi, întruneşte asemenea valori distincte, precum: studiile,
prestigiul social, independenţa, înţelepciunea, respectul de sine etc., ceea ce se datorează, în opinia
disertantului, anume procesului de instruire.
- Centrarea pe propria persoană şi familie reprezintă o modalitate frecventă de identificare a tuturor
tinerilor, atît a celor încadraţi în procesul pregătirii prin învăţămîntul superior, cît şi a celor neimplicaţi în
acest proces. Tinerii intervievaţi, în general, sunt mai puţin interesaţi de problemele ţării sau ale localităţii
decît cele personale. Astfel, există o puternică identificare socială la nivelul grupurilor primare (familie,
prieteni) şi una mai slabă la nivelul grupurilor secundare, fapt explicat prin politicile de tineret
neeficiente, de regulă cu caracter abstract. Drept confirmare poate servi şi analiza surselor mass-media,
care scoate în evidenţă că elucidarea problemelor studenţilor se face sporadic, în special cu ocazia unor
acţiuni/comportamente ale studenţilor, care mai des sunt blamate decît înţelese.
- Investigaţiile realizate demonstrează faptul că pentru studenţii moldoveni este specifică prioritar o
identitate socială de tranziţie. Doar a treia parte dintre studenţii intervievaţi au conturată o identitate
socială sigură, situaţie cauzată de mai mulţi factori, precum: starea financiară precară a societăţii noastre,
orientarea spre asigurarea materială a studenţilor, lipsa locurilor de muncă bine plătite pentru tineri, lipsa
încrederii în ziua de mîine.
- Mass-media reprezintă vectorul de transmitere a informaţiei, prin care se formează opinia publică şi se
determină, într-o anumită măsură, formarea identităţii sociale. Analiza de conţinut asupra celor trei surse
ale presei autohtone demonstrează faptul că studenţii sunt trataţi prioritar ca un grup, caracterizat mai
mult de trăsături negative decît pozitive. Pe palierul trăsăturilor negative utilizate de către jurnalişti în
descrierea studenţilor înregistrăm astfel de caracteristici ca obrăznici, uşuratici, rebeli, necinstiţi,
dezorganizaţi, neinteligenţi, săraci, delincvenţi, nesolidari, degradaţi din punct de vedere moral etc.,
Printre trăsăturile pozitive utilizate mult mai rar pot fi numite următoarele: activi, maturi din punct de
vedere politic, curajoşi etc..
22
Rezultatele studiului sociologic complex, realizat de disertant, relevă oportunitatea intervenţiei la
diverse nivele în vederea promovării unor modele pozitive de identificare a tinerilor şi a studenţilor.
Astfel, se propun următoarele recomandări:
1. La nivelul autorităţilor centrale:
- Perfectarea mecanismelor de implementare a Legii Învăţămîntului, Legii cu privire la tineret,
Strategiei naţionale cu privire la tineret, căci în pofida adoptării acestor acte normative, aplicarea lor este
în mare parte formală, ceea ce cauzează pasivitate şi lipsă de încredere în rândul tinerilor. În acelaşi timp,
este necesară alocarea resurselor financiare pentru implementarea acestor acte normative.
- Îmbunătăţirea Codului Educaţiei (este în stare de proiect) prin stabilirea criteriilor de accedere în
învăţămîntul superior a absolvenţilor instituţiilor preuniversitare, asigurarea şanselor egale la educaţie
pentru toţi tinerii din Republica Moldova, indiferent de starea socială şi materială, în acelaşi timp fiind
necesar de a accentua rolul studenţimii în viaţa socială, prin participarea acestora în organele de
autoguvernare.
- Reformarea politicilor educaţionale naţionale prin orientarea spre stabilirea unei legături viabile
între învăţămîntul superior şi necesităţile pieţii muncii din Republica Moldova, în vederea racordării
sistemului de învăţământ la piaţa muncii. Aceasta va contribui la orientarea profesională corectă şi
concordantă cu cerinţele pieţii şi necesităţile sociale, în acest fel tinerii având siguranţa unui loc de
muncă.
- Schimbarea atitudinii faţă de tineri, prin susţinerea şi promovarea acestora în toate domeniile, în
special în funcţiile de conducere, în procesul de luare a deciziilor, întrucît tinerii sunt un generator de idei
şi o sursă creativă a societăţii.
- Alocarea investiţiilor importante în asigurarea tinerilor cu locuri de muncă şi salarii
corespunzătoare unui trai decent, ceea ce va contribui la stoparea emigrării din mediul rural în mediul
urban, precum şi peste hotarele ţării, la implicarea activă a tinerilor în activităţile sociale din ţară.
- În vederea intensificării participării tinerilor la viaţa socială, ce reprezintă un factor important al
formării identităţii sociale, este necesară stimularea valorificării aptitudinilor tinerilor, prin facilitarea
posibilităţilor de realizare a diverselor proiecte şi de integrare în activităţi de voluntariat. Susţinerea
iniţiativelor tinerilor în toate sferele de activitate va stimula creşterea economică şi dezvoltarea durabilă a
societăţii moldoveneşti.
- Refacerea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale în vederea creării unor condiţii bune de trai, ceea
ce ar atrage tinerii absolvenţi în localităţile rurale pentru a activa şi a întemeia familii. În acest sens, sunt
necesare investiţii în dezvoltarea serviciilor culturale şi de petrecere a timpului liber, în crearea şi
îmbunătăţirea sistemelor de canalizare, apeduct şi gazoduct în localităţile rurale şi altele, condiţii care ar
determina tinerii să se întoarcă după studii în localităţile de baştină.
- Sporirea activismului civic al tinerilor prin asocierea în organizaţii de tineret, partide etc. În acest
sens, este necesar ca conducătorii de partide să atragă în activitatea de partid a tinerilor, să-i promoveze şi
să-i implice activ în soluţionarea problemelor sociale.
23
- Centrul naţional de cercetări în domeniul tineretului să desfăşoare periodic studii sociologice
fundamentate ştiinţific, în vederea evaluării stării de spirit, a calităţii vieţii, a problemelor cu care se
confruntă tinerii şi studenţii, în mod particular.
2. La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale recomandăm:
- În scopul dezvoltării sectorului asociativ la nivel local, este necesar ca colectivităţile locale să
sprijine organismele, ce pregătesc conducători şi responsabili de asociaţii şi organizaţii de tineret, precum
şi lucrători de tineret profesionişti în domeniu;
- Dezvoltarea de programe sociale pentru tinerii absolvenţi în vederea integrării socio-profesionale
şi recreării active. Dezvoltarea serviciilor sociale pentru tineri, în mod special a centrelor de tineret,
finanţate de către stat, căci în cazul finanţării prin granturi, există riscul ca la finalizarea proiectului,
serviciul dat să nu mai poată funcţiona;
- Implicarea (nu formală) lucrătorilor de tineret în organizarea vieţii cultural-sportive a tinerilor, în
special a celor din mediul rural, mai ales în condiţiile unei infrastructuri sociale precare. În acest sens,
este necesar de a organiza întreceri sportive între tineri, concursuri tip TVC, manifestări de promovare a
familiei, activismului, implicării sociale şi altele, prin astfel de întîlniri fiind posibilă motivarea şi
activizarea tinerilor.
- Desfăşurarea unor campanii sociale cu implicarea nemijlocită a tinerilor, care ar avea ca scop
promovarea valorilor naţionale, a respectului reciproc, prin astfel de campanii s-ar promova modele de
identificare socială pozitivă.
- Reflectarea sistematică în sursele mass-media a problemelor studenţilor şi a tinerilor (nu numai cu
ocazii speciale sau ca urmare a unor acţiuni, în special a celor negative sau antisociale), care să contribuie
la heteroidentificarea pozitivă a studenţilor. De asemenea, este recomandabil implicarea directă a tinerilor
şi a studenţilor în abordarea jurnalistică a problemelor lor. În acelaşi context, credem că este oportună
crearea unei reviste/unui ziar exclusiv pentru studenţi, prin intermediul cărora să fie reflectate viziunile
acestora cu referire la problemele şi viaţa lor.
3. La nivelul instituţiilor superioare de învăţămînt este necesară:
- Modernizarea curriculei universitare în conformitate cu standardele europene, prin această măsură
fiind posibilă sporirea atractivităţii instituţiilor de învăţămînt superior, atît pentru tinerii din Republica
Moldova, cît şi pentru cei din alte ţări.
- Consolidarea parteneriatelor sociale şi deschiderea sistemului de învăţămînt superior, în vederea
racordării curriculei universitare la necesităţile contemporane. În acest sens, este necesară consultarea
periodică a societăţii civile, a întreprinderilor şi a altor instituţii cu scopul perfectării curriculei, iniţierii
unor noi specialităţi necesare pieţii muncii etc.
- Sistemul de învăţămînt superior şi cel general să pună accentul pe formarea calităţilor
civice/patriotice în rîndul tinerilor, prin aceasta formîndu-se o autentică identitate naţională. În acest
context, considerăm oportună introducerea la nivelul învăţămîntului preuniversitar (începând cu clasa a
cincea) a disciplinei „Educaţie civică”, iar la nivel universitar (în special la anul întîi de studii) - a
24
disciplinelor „Sociologia personalităţii” şi „Sociologia educaţiei”, discipline ce contribuie la formarea
tînărului ca personalitate şi ca membru activ al societăţii.
- Atragerea şi implicarea mai activă a studenţilor în activităţile de cercetare, ceea ce ar contribui la
dezvoltarea abilităţilor de cercetător, de cunoaştere şi constituire a actului cunoaşterii, studentul fiind un
veritabil cercetător şi experimentator. Prin această măsură, studentul va fi cointeresat să cerceteze singur,
să descopere şi să fie interesat de munca ştiinţifică. În acelaşi context, este necesară stimularea studenţilor
activi prin burse de studii, foi de odihnă etc., astfel motivînd ceilalţi studenţi şi contribuind la
autoidentificarea lor pozitivă.
- Organizarea de activităţi culturale şi ştiinţifice cu participarea studenţilor de la instituţiile de
învăţămînt superior din republică, în special cele de la periferii, dezvoltîndu-se prin aceste activităţi un
veritabil sentiment de apartenenţă în rândul studenţilor.
- Promovarea diverselor forme de relaţionare dintre student-profesor, în vederea unei bune
identificări sociale a studenţilor, profesorii fiind un model pentru aceştia şi un actor important al
procesului de formare a specialiştilor. De asemenea, este oportună organizarea manifestărilor culturale şi
întrunirilor cu diverse tematici cu participarea atît a studenţilor, cît şi a profesorilor, în vederea promovării
unor modele de comportament, a valorilor şi normelor de comportament specifice intelectualilor.
- Implicarea activă a studenţilor (nu doar formal) în activităţile Comitetelor Sindicale şi a altor
organe studenţeşti (Senatul studenţilor etc.), acestea fiind unele dintre organele de control deţinute de
către studenţi şi o modalitate reuşită de manifestare a studenţilor ca lideri, cu o poziţie civică clară.
- Stabilirea de parteneriate viabile cu părinţii şi familiile studenţilor, mai ales în cazul celor
care întîmpină dificultăţi de integrare şi identificare. În acelaşi context, este necesară implicarea
cît mai activă a curatorilor/diriginţilor în reglementarea relaţiilor dintre studenţi, prin promovarea
unor modele de comportament, limbaj, gîndire, vestimentaţie, în vederea formării unui standard
de comportament în rîndul studenţilor.
BIBLIOGRAFIE 1. Bucur C.I., Popa A., Rusu H. Identitatea etno-culturală la români în contextul procesului de
integrare europeană. Studiu de caz comparativ rural-urban în judeţul Sibiu. În: Revista de Politica Ştiinţei
şi Scientometrie, număr special, 2005. 36 p.
2. Bulgaru M., Milicenco S. Rolul studiilor în formarea personalităţii tînărului. În: Studia
Universitatis, 2009, nr.3(23), Chişinău: CEP USM. p.58-63.
3. Bulgaru O. Aspecte ale percepţiei trăsăturilor de personalitate ale studentului USM. În:
Învăţămîntul superior şi cercetarea – piloni ai societăţii bazate pe cunoaştere. Rezumatele comunicărilor
conferinţei ştiinţifice internaţionale, 2006, vol.2, Chişinău: CEP USM. p. 139-140.
4. Buzărnescu Ş. Practica managerială în învăţămîntul superior. Bucureşti: Univers enciclopedic,
2004. 430 p.
5. Clifford I.F. Geertz: culture, custom and ethics, Cambridge: Polity Press, 2000. 211 p.
6. Derlega V.J., Winstead B.A., Jones W.H. Personality. Contemporany Theory and Research.
Chicago: Nelson-JHall Publishers, 1991. 554 p.
25
7. Dubar Cl. Criza identităţilor. Interpretarea unei mutaţii. Chişinău: Ştiinţa, 2003. 232 p.
8. Ilin C. Sistemul de valori şi sistemul dinamic-motivaţional al studenţilor. În: Tineretul şi
dimensiunea sa valorică. Timişoara: Helicon, 1996. p. 161-170.
9. Mahler F., Mihu A., Schifirneţ C. Studentul şi societatea. Cluj-Napoca: Dacia, 1973. 159 p.
10. Oceretnîi A. Identitatea socială: principii de formare. În: Analele ştiinţifice ale USM, seria
„Ştiinţe socioumanistice”, 2003, Vol.3. Chişinău: CEP USM. p.52-54.
11. Paranjipe A.C. Self and identity in modern psychology and Indian thought, New York: Plenum
Press, 1998. 417 p.
12. Perumal J. Sketching the identity politics divide and its implications for transformative education.
În: Social identity. Journal for the study of race, nation and culture, nr.6, Vol.12. London: Routledge,
2006. p.727-743.
13. Rusnac Gh., Moşneaga V., Ţurcan V. Republica Moldova: studenţimea – actor al transformărilor
social-politice. Chişinău: CEP USM, 2006. 164 p.
14. Skhong L.H. In search of Chin identity: a study in religion, politics and ethnic identity in Burma,
Copenhagen: NIAS Press, 2003. 266 p.
15. Turliuc M.N. Imaginar, identitate şi reprezentări sociale, Iaşi: Universităţii „Alexandru Ioan
Cuza”, 2004. 245 p.
16. Veres V. Teoria sociologică a identităţii la Lothar Krappmann. 1995. 3p. http: //
web.adatbank.transindex.ro./pdfdok/web1_16_Veres.pdf (vizitat la 14.11.2009).
17. Wood J.L., The role of systematic theory in Parsons general theory of action: the case of the
pattern variables. În: Talcott Parsons: critical assessments. Vol.4. London: Routledge, 1992. 335 p.
18. Блажко В. Транзитивное общество – особая среда социализации молодежи. În: Analele
ştiinţifice ale USM, Seria „Ştiinţe socioumanistice”, 2006, Vol.3. CEP: USM. p. 29-32.
19. Ковалева А.И., Концепция социализации молодежи: нормы, отклонения,
социолизационная траектория. În: Социологические исследование, 2003, №1, ст.110-115.
20. Лисовский В.Т., Дмитриев А. В. Личность студента. Ленинград: ЛГУ, 1974. 184 ст.
LISTA PUBLICAŢIILOR LA TEMA TEZEI
1. Bulgaru M., Oceretnîi A. Rolul sistemului valorico-motivaţional în funcţionarea personalităţii
studenţeşti. În: Cercetare şi inovare – perspective de evoluţie şi integrare europeană. Rezumatele
comunicărilor Conferinţei ştiinţifice a masteranzilor şi doctoranzilor, Chişinău: CEP USM, 2009. p.261-
262. 0,1 c.a.
2. Bulgaru M., Oceretnîi A. ş.a Barometrul de opinie USM – 2008, Chişinău: CEP USM, 2008. 110
p. 5,5 c.a.
3. Bulgaru M., Oceretnîi A. ş.a. Studentul USM – 2009 (barometru de opinie). Chişinău: CEP USM,
2009. 148 p. 9,0 c.a.
4. Bulgaru M., Bulgaru O., Barbărasă A. Studentul USM: probleme şi perspective de soluţionare.
Chişinău: CEP USM, 2002. 76 p. 4,2 c.a.
26
5. Cheianu D., Oceretnîi A. Impactul transformărilor sociale asupra orientării valorice a tinerilor din
Republica Moldova. În: Studia Universitatis, 2009, nr.3(23), Chişinău: CEP USM. p.64-68. 0,3 c.a.
6. Oceretnîi A. Formarea identităţii sociale a tineretului studios în contextul schimbărilor sociale. În:
Conceptul de contribuţie civică în contextul pregătirii universitare. Materialele conferinţei internaţionale,
Chişinău: CE USM, 2003. p. 116-120. 0,3 c.a.
7. Oceretnîi A. Identitate personală şi identitate socială: principii de operaţionalizare. În: Filosofia,
sociologia, politica şi tînăra generaţie. Materialele conferinţei internaţionale, Chişinău: CEP USM, 2003.
p.304-310. 0,4 c.a.
8. Oceretnîi A. Influenţa sistemului de învăţămînt asupra stilului de viaţă al tineretului studios din
Republica Moldova. În: Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002. Rezumatele
comunicărilor conferinţei. Chişinău: CE USM, 2003. p.11-12. 0,1 c.a.
9. Oceretnîi A. Integrarea europeană a tineretului studios din perspectiva identităţii sociale. În:
Integrarea europeană: filosofie, politică, cultură. Materialele conferinţei internaţionale. Chişinău: CEP
USM, 2005. p.164-169. 0,4 c.a.
10. Oceretnîi A. Mod şi stil de viaţă al tineretului studios (în baza cercetărilor sociologice). În:
Filosofie. Ştiinţă. Politică: realizări, implementări, perspective. Materialele conferinţei internaţionale,
Chişinău: CE USM, 2003. p.283-285. 0,2 c.a.
11. Oceretnîi A. Modele de autoidentificare a studenţilor. În: Intensificarea activităţii civice şi
autoafirmării tineretului – imperativul timpului, Chişinău: CE UASM, 2008. p. 137-140. 0,3 c.a.
12. Oceretnîi A. Perspective teoretico-explicative ale personalităţii umane. În: Dezvoltarea umană:
impactul proceselor de transformare a societăţii moldave, Chişinău: CE UASM, 2007. p.379-382. 0,3 c.a.
13. Oceretnîi A. Rolul învăţămîntului superior în formarea identităţii studenţeşti. În: Învăţămîntul
superior şi cercetarea – piloni ai societăţii bazate pe cunoaştere. Rezumatele comunicărilor conferinţei
ştiinţifice internaţionale, vol.2, Chişinău: CEP USM, 2006. p. 143-144. 0,1 c.a.
14. Oceretnîi A. Factorii şi condiţiile formării identităţii sociale. În: Analele ştiinţifice ale USM, seria
„Ştiinţe socioumanistice”, vol.3, 2005, Chişinău: CEP USM. p.443-446. 0,3 c.a.
15. Oceretnîi A. Identitatea socială: principii de formare. În: Analele ştiinţifice ale USM, seria
„Ştiinţe socioumanistice”, vol.3, 2003, Chişinău: CE USM. p.52-54. 0,2 c.a.
16. Oceretnîi A. Modele de măsurare a identităţii sociale. În: Analele Ştiinţifice ale USM, seria
„Ştiinţe socioumanistice”, vol.3, 2004, Chişinău: CE USM. p. 440-442. 0,2 c.a.
17. Oceretnîi A., Tineretul universitar – forme de evoluţie şi integrare socială. În: Analele ştiinţifice
ale USM, Seria Ştiinţe socioumanistice, 2006, Chişinău: CEP USM. p. 65-68. 0,3 c.a.
18. Ştefăneţ S., Leşco G., Oceretnîi A. ş.a. Sănătatea şi dezvoltarea tinerilor. Studiu de evaluare a
cunoştinţelor, atitudinilor şi practicilor tinerilor. Chişinău: Trigraf-Tipar, 2005. 151 p. 9,4 c.a.
19. Oceretnîi A., Modele de autoidentificare a tinerilor: între acceptare şi respingere. În: Creşterea
eficienţei social-economice şi bunăstării populaţiei – cerinţa prioritară a societăţii (materialele Conferinţei
Ştiinţifice-practice internaţionale “Probleme socio-economice ale dezvoltării comunităţilor rurale),
Chişinău: CE UASM, 2010. p.65-69. 0,3 c.a.
27
ADNOTARE Oceretnîi A. “Particularităţi ale formării identităţii sociale a tineretului studios (în baza
materialelor din Republica Moldova)”
Teză de doctor în sociologie la specialitatea 22.00.04 – Structură socială, instituţii şi procese sociale.
Chişinău, 2011.
Structura tezei: lucrarea cuprinde introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări,
bibliografie cu 224 titluri, 9 anexe, 150 pagini de text de bază, 14 figuri, 16 tabele.
Rezultatele investigaţiilor realizate de autor sunt reflectate în 19 lucrări ştiinţifice, cu un volum total de
32,22 c.a.
Cuvinte-cheie: personalitate, identitate socială, student, identificare, heteroidentificare, autoidentificare,
grup de apartenenţă, sistem de învăţămînt superior.
Domeniul de studiu: sociologie.
Scopul lucrării: elucidarea şi analiza particularităţilor procesului de formare a identităţii sociale a
tineretului studios, prin stabilirea condiţiilor şi factorilor sociali care influenţează acest proces.
Obiectivele lucrării: analiza teoriilor psiho-sociologice de referinţă cu privire la formarea personalităţii
şi identităţii sociale a tinerilor; identificarea grupurilor sociale la care se raportează tineretul studios în
vederea determinării opţiunilor sale sociale de viitor; determinarea factorilor ce condiţionează formarea
identităţii sociale a studenţilor; relevarea tipurilor de identitate socială manifestate în rîndul tinerilor
studioşi ş.a.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a lucrării rezidă în analiza din perspectivă sociologică a identităţii
sociale, care constituie un obiect de studiu interdisciplinar; elaborarea unui cadru teoretico-explicativ al
identităţii sociale; elucidarea factorilor ce influenţează constituirea identităţii sociale a tinerilor; analiza
modelelor de identificare a tinerilor; determinarea rolului şcolii superioare în dezvoltarea personalităţii
tînărului şi identificarea acestuia ca membru al societăţii; stabilirea tipurilor de studenţi; relevarea
portretului studentului, reflectat în sursele mass-media, în vederea determinării atitudinii sociale faţă de
această categorie socială. Astfel, studiul disertaţional a soluţionat problema de cercetare cu
referire la particularităţile procesului de constituire a identităţii sociale a tineretului studios în
contextul schimbărilor produse în Republica Moldova.
Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în delimitarea cadrului teoretic de analiză
şi cercetare a identităţii sociale, prin aplicarea unor instrumente specifice acestui domeniu de studiu.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în elaborarea cadrului teoretic şi empiric, în vederea studierii
procesului de formare a identităţii sociale a unui segment specific al societăţii – tineretul studios.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele lucrării au fost incluse şi sunt utile la cursurile
universitare de sociologia tineretului, sociologia culturii, sociologia personalităţii, metode cantitative şi
calitative de cercetare sociologică etc. susţinute în cadrul facultăţii Sociologie şi Asistenţă Socială,
Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării (USM). Totodată, rezultatele studiilor „Barometrul de opinie -
Studentul USM”, servesc drept material empiric pentru luarea deciziilor manageriale, elaborarea
politicilor şi strategiilor interne în cadrul USM.
28
SUMMARY
Oceretnîi A. “Peculiarities of forming students’ social identity (on the basis of materials from the
Republic of Moldova)”
Doctor’s degree thesis in sociology on the specialty 22.00.04 - social structure, institutions and social
processes. Chisinau. 2010.
The results of the undertaken research are reflected in 19 scientific works, with the total volume of 32,22
printing sheets.
Structure of the thesis: the thesis includes an introduction, 3 chapters, conclusions and
recommendations, bibliography with 224 titles, 9 appendices, 150 pages, 14 charts, 16 tables.
Key-words: personality, social identity, student, identification, heteroidentification, autoidentification,
belonging group, higher education system.
Thesis’ aim: elucidation and analysis of the peculiarities of the process of forming students’ social
identity, by identifying the conditions and social determinants which influence this process.
Thesis’ objectives: to analyze psycho-sociological theories on personality and youth social identity; to
identify the social groups to which the young student report in determination his social options for the
future; to establish the factors which determine social identity formation of students; to emphasize the
types of social identity manifested among young students etc.
Novelty and scientific originality of the thesis resides in the analysis from sociologic perspective of
social identity, which constitutes an object of interdisciplinary study; elaboration of a theoretical-
explanatory framework of social identity; elucidation of the factors which influence the formation of
youths’ social identity; analysis of youths’ identification models; determination of higher education’s
major role in personality’s development and identification of the youth as a member of society;
determination of students’ tipology; revealing the student’s portrait reflected in mass media sources in
order to determine the social attitude towards this social category. Thus, the dissertation research solved a
problem of sociology: the peculiarities of process of social identity formation for youth in the context of
social change to Republic of Moldova.
Theoretical importance and applicative value of the thesis consist in the fact that a theoretical
framework of analysis and investigation of social identity has been delimited, by applying some
instruments specific for this research domain. The applicative value of the thesis consists in the
elaboration of a theoretical and empirical framework in what concerns studying the process of forming
social identity of one of the specific segments of the society – the students.
Implementation of the scientific results. The results of the thesis were included and are useful for
university courses of youth sociology, culture sociology, personality sociology, quantitative and
qualitative methods of sociological research, etc. organized within the Faculty of Sociology and Social
Work, Journalism and Communication (Moldova State University). At the same time, the results of the
studies “Public Opinion Barometer – Student of MSU” serve as the empirical material for taking
managerial decisions, elaboration of internal policies and strategies within MSU.
29
АННОТАЦИЯ Очеретный А. „Особенности формирования социальной идентичности у учащейся мoлодёжи
(на основе материалов из Республики Молдова)”
Диссертация на соискание степени доктора в социологии по специальности 22.00.04 - Социальная
структура, институты и социальные процессы.
Результаты проведенных исследований были отражены в 19-ти научных работах, общий обьем
32,22 усл.авт.л.
Структура диссертации: научная работа состоит из 3-х частей, выводов и рекомендаций,
библиографии (224 источников), 9 приложений, 150 страниц, 14 диаграмм, 16 таблиц.
Ключевые понятия: личность, социальная идентичность, студент, идентификация,
гетероидентификация, самоидентификация, групповая принадлежность, система высшего
образования.
Научная сфера: социология.
Цель научной работы: выявление и анализ особенностей процесса формирования социальной
идентичности у учащейся молодёжи, посредством определения социальных условий и факторов
влияющих на данный процесс.
Цели работы: анализ психолого-социологических теорий о личности и становлении социальной
идентичности молодежи, выявление социальных групп, к которым студент относится, чтобы
определить свои варианты на будущее, выявлять факторы, которые определяют социальное
формирование личности студентов, анализ типов социальной идентичности среди студентов и т.д.
Инновация и оригинальность научной работы заключаются в социологическом анализе
социальной идентификации, являющейся междисциплинарным объектом исследования;
разработка теоретической основы исследования социальной идентичности; выявление факторов
влияющих на формирование социальной идентичности молодёжи; анализ моделей идентификации
молодёжи; определении роли высшего образования в развитии социальной личности молодежи;
выявление типологию студентов; исследовании образа студента представленного средствами
массовой информации с целью определения специфики восприятия и отношения к данной
социальной категории. Таким образом, эта работа решила проблему: особенности процесса
создания социальная идентичность молодежи в контексте изменений в Республики Молдова.
Теоретическая значимость и практическая ценность работы заключается в формировании
теоретической основы исследования и анализа социальной идентичности, с помощью применения
специальных инструментов относящихся к исследуемой областью Немаловажный аспект
относящейся к значимости работы связан с выявлением специфики восприятия и социального
позиционирования данной категории граждан.
Внедрение научных результатов. Полученные результаты были включены и используются в
рамках следующих дисциплин преподаваемых на факультете Социологии и Социальной Работы,
Журналистики (МГУ): социология молодёжи, социология культуры, социология личности,
качественные и количественные методы социологического исследования.
30
OCERETNÎI ANASTASIA
PARTICULARITĂŢI ALE FORMĂRII IDENTITĂŢII SOCIALE
A TINERETULUI STUDIOS (ÎN BAZA MATERIALELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA)
22.00.04. – STRUCTURA SOCIALĂ, INSTITUŢII ŞI PROCESE SOCIALE
Autoreferatul tezei de doctor în sociologie
Aprobat spre tipar: 29.03.2011 Formatul hîrtiei 60x84 1/16 Hîrtie ofset. Tipar ofset. Tiraj 50 ex. Coli de tipar: 1,7 Comanda nr. 51/11
Centrul Editorial-Poligrafic al Universităţii de Stat din Moldova Chişinău, str.A.Mateevici 60